Dobrinescu, V. - Plata si rasplata istoriei Ion Antonescu, militar si diplomat

I Colectia
Istorie
şi
uiplomatie
5
Coperta: Mihai ALBU
THE GRATITUDE ANO THE REWARD OF THE HISTORY
(Ion Antonescu, high rank officer and diplomat. 1914-1940)
De
aceiş
autori :
Dr. Valeriu florin Dobrincscu - certăo
ştin\.lc
principal II la Centrul de Istoric şi
Civiliza\.ic EuropeanăFiliala Academici Române Iaşi:
Reia/ii româno-engleze. 1914-1933, laşi,
&litura Univcrstă\.,
1986, Premiul ,,Nicolae Iorga" al Academici Române pentru anul 1986;
România şi organizarea postbc/icA. a lwnii. 1945-1947, Bucreşti,
Editura Academici Române,
Editura Univcrstă\.,
1989; naulia
1988; România şi SIJltele Unite ale Americii. 1918-1947, laşi,
diplomalicj pentru Basarabia. 1918-1940, Iaşi,
Editur.i Junimea, 1991, Premiul „Vetre stră­
moşeti"
al Revistei de istoric miltară
pc anul 1992; Diplomaţ
României. Nicolae Titulcscu şi
Anglia, Iaşi,
Editura Moldova 1991; Ultimele luni de pace (martie-august 1939), Iaşi,
Editura
Anglia şi România între 1939-1947,
Institutul European, 1992, (în colaborare cu Ion Pătroiu);
Bucreşti,
Editura Didactă
şi
Pc<l.goiă,
1993, (în colaborn.rc cu Ion Pătroiu);
România şi
sistemul tratate/or de pace de la Paris. 1919-1923, laşi,
&litur.i. Institutul European, 1993, Premiul
„Vetre strămoşei"
al Revistei de istoric miltară
pc anul 1993; Emigra/ia româna din lwnca
anglo-saxona. 1939-1945, laşi,
Editura Institutul European, 1993.
Gheorghe Nicolescu: Tratate, conven/ii militJJre
&litura Vlasie, 1994, (în colaborare cu Alexandru Oşca)
© 1994 Institutul European pentru Cooperare
I.S.B.N. 973-9148-51-4
protocoale secrete (1934-1939),
şi
Cultra-Şinfcă
Piteş,
laşi
Printe<l in ROMANIA
V. FI. DOBRINESCU, Gh. NICOLESCU
PLATA ŞI
ISTORIEI
RĂSPLAT
ION ANTONESCU, MILITAR ŞI
(1914 - 1940)
INSTITUTUL EUROPEAN
1994
IAŞ
DIPLOMAT
CUPRINS
ARGUMENT .............................................................................................................. ?
Capitolul I ION ANTONESCU - MILITAR ŞI DIPLOMAT ............ 9
Ion Antonescu şi războiul
de reîntregire a neamului ......................................... 10
Campania din Ungaria. Primele misiuni diplomatice ale lui Ion Antonescu .... 24
şi miltară
la Varşovi
............................................................ 34
Misiune politcă
Comandant al Şcoli
Speciale de Cavalerie ....................................................... 35
Ataş
militar la Paris, Londra şi Bmxelles (1922-1926) .................................. 36
Comandant al Centrului de Instructie al Cavaleriei de la Sibiu (1926) ............. 45
Director al Şcoli
Superioare de război
şi secretar general al
Ministerului de Război
.............................................................................. .45
Şef
al Marelui Stat Major (1933-1934) ............................................................ .47
„Cazul Antonescu" în dezbaterea corpurilor legiuitoare (uecembrie 1934) ..... 54
.......................................................... 57
Comandant al Diviziei a 3-a de la Piteş
Primele contacte cu mişcare
legionară
............................................................ 59
Ministru al Apări
Nationale în guvernele Octavian Goga şi
Miron Cristea .............................................................................................. 60
.......................... 62
Disensiuni cu Regele Carol al II-iea şi cu Armanu Călinescu
Ion Antonescu şi drama României din iunie-septembrie 1940 ......................... 63
Numirea lui Ion Antonescu şef de guvern (septembrie 1940) ........................... 63
Note ................................................................................................................... 66
Capitolul II
ION ANTONESCU VĂZUT
Capitolul III AVNSĂRI,
DE CONTEMPORANI ... 79
NUMIRI ÎN FUNCŢIE,
DECORAŢI,
COMUNICATE OFICIALE ......................................... l 23
Capitolul IV V ARIA .......................................................................... 135
THE GRATITUDE ANO THE REWARD OF THE HISTORY ........................... 183
Indice de nume ................................................................................... 185
ARG~MENT
,,În România - scria Grigore Filipescu în 1934 - sini multi oameni inteligenti, mai
oameni capabili şi foarte putini oameni <le caracter. Generalul Antonescu posedă,
în cel mai înalt grad, inteligenta, capacitatea şi caracterul." Într-adevă,
Ion Antonescu se
impusese, pînă
atunci, ca una <lin personalită
epocii, atuurile sale fiind calităţe
militare <le exceptie, cinstea, seriozitatea, patriotismul şi puterea <le muncă
neobişută.
Lucrarea <le fată,
pentru care autorii au făcut
investgaţ
serioase în arhivele româneşti
şi străine,
are în prim plan personalitatea generalului Ion Antonescu, activitatea sa
superior al armatei române şi cea diplomatcă,
mai puţin
cunoscute cititorilor.
ca ofiţer
Nu ne-am propus să prezntăm
integral activitatea generalului şi, apoi, a mareşlui
Ion
Antonescu. Excursul nostru are în obiectiv perioada 1914-1940, etapă
în care s-a realizat
în graniţel
unui singur stat, s-a afirmat pe toate
visul <le aur al românilor <le a trăi
planurile România Mare, lucrarea oprindu-se la momentul în care Antonescu devenea
şef
al guvernului <le la Bucreşti.
Am ales acestă
perioadă
deoarece, <lin punctul <le
vedere al persoanei lui Ion Antonescu, ea este necuostă
sau a fost pusă
sub tăcer.
Antonescu a f.icut parte <lin genraţi
Marii Unirii. Ca Şef
al Biroului Operaţi
al
Marelui Cartier General, a avut contribuţ
esentiale în obţinera
marilor victorii româneşti
<lin vara anului 1917. Eforturile sale ulterioare s-au concretizat în reorganizarea
armatei române <lupă
preliminariile <le la Focşani
şi pacea separtă
<le la Buftea-Bucureşti,
pregătia
planului <le apăre
a Basarabiei, infectaă
<le bolşevism,
(care în martie
popoarelor, se unise cu Vechiul Regat),
1918, conform principiului autodermină
pregătia
şi dirijarea campaniei <lin Ungaria <lin 1919.
(1920), l-au introdus
Cîteva misiuni: Belgrad, Constantinopol, Paris (1919), Varşovi
şi familiarizat cu lumea diplomatcă,
a<lucîn<lu-i pretuirea „ctitorului cel mai <le seamă
al
României Mari": Ion l.C. Brătianu.
În timpul cît a activat ca atş
militar la Paris, Londra şi Bruxelles ( 1922-1926), Ion
Antonescu a reprezentat cu cinste România, contribuţa
sa la rezolvarea unor chestiuni
pene.linte româno-franceze sau româno-engleze fiind esnţială.
A f.icut parte <lin delegaţile
României la o serie <le conferinte internationale: Paris (1921 ), Londra (1924),
Geneva (1924, 1933) şi l-a însotit pe Nicolae Titulescu la unele reuniuni diplomatice
importante <lin acea perioada, cum a fost aceea a repaţilo.
După
revenirea în ţară,
a fost, în două
rîn<luri, director al Şcoli
Superioare <le Război
(1927-1929, 1931-1933), secretar general al Ministerului Ap{1răi
Naţionle
(1928),
calităţ
în care s-a remarcat prin eforturile vizîn<l aducerea armatei române în elita
europană.
S-a dovedit, în acei ani, un aprig sutinăor
al dotări
şi înzestrăi
armatei „scutul şi mîn<lria neamului", al creăi
unei legisaţ
speciale <le stat major şi unei
<le armament.
industrii naţiole
Subşef
al Marelui Stat Major ( 1933-1934), ministru al Apări
Naţionle
în guvernele Oct. Goga - A.C.Cuza şi Miron Cristea, generalul Ion Antonescu a introdus o nouă
puţin
8
/011 A11tom:sc11, militar şi
diplo111.1I
mentalitate în conduita armatei şi a compartimentelor sale, a sugerat reforme care au
îndoială,
o pagină
importană
din istoria acesteia. Din păcate,
opera sa
însemnat, făr
unor cauze interne, nu a putut fi c.lusă
pînă
la capăt.
Ion Antonescu
reformatoare, datoriă
a consolidat, în anii 1933-1934, legături
militare ale tări
sale cu aliatii din Mica
Întelegere, Antanta Balcniă
- creată
în februarie 1934 - şi Franta.
Deziluziile încercate în decembrie 1934, controversele cu Regele Carol al II-iea şi
Camarila - în anii următoi,
divizia a 3-a de la Piteş
comandtă
de el era cotaă
drept
cea mai bine pregăti
teoretic, practic, moral şi material din întrega armtă
- i-au
îndreptat atentia, începînd cu 1936, spre Garda de Fier, în „programul" cfll'eia a văzut
o
,,rezolvare" a unora din problemele sociale şi politice cu care se confrunta societatea
românească
de atunci. Nu a fost adeptul asasinatelor şi al actelor de fortă
ale Gărzi
şi
nici aderent la orientarea extrnă
a acesteia. Generalul Antonescu, apărto
consecvent
al legaită
constitutionale, a dezavuat asasinatul, fie din partea Gărzi
de Fier, fie din
de rezolvare a căi
viitoare pe care urma să
partea guvernantilor de atunci, ca metodă
păşeasc
România. Apărto
al legilor statului, el nu putea admite o activitate politcă
decît ieşnd
din cadrele active ale armatei. După
ce, initial, demisia i-a fost respină,
la 6
Ion Antonescu fiind repartizat ca ofiter de rezvă
la Marele
iunie 1940 i-a fost aprobtă,
Nationale. Mai bine de un an a fost
Stat Major şi pus la Jispozitia Ministerului Apfiră
lăsat
făr
comandă.
Rapturile teritoriale suferite de România în vara anului 1940, ca urmare a aplicăr
practice a anexei secrete a pactului sovieto-german de la 23 august 1939, l-au dezamăgit
şi mai mult pe generalul Ion Antonescu, care l-a acuzat pe Regele Carol al Ii-lea că
a
luptă,
provinciile atît de dragi României - Basarabia şi Nordul Bucovinei.
cedat, făr
După
o Jiscutie furtnoasă
cu suveranul, Antonescu i-a înmînat acestuia o scrisoare prin
de salvat din Corană,
din
care îşi oferea concursul „pentru a salva ce mai este cu putină
ordine şi din gra11ite". Opinia lui Antonescu era împărtşi
şi de alti ofiteri superiori ai
armatei române. ln urmă,
a fost trimis la arest la mănstirea
Bistrita. După
tratativele cu
ungurii de la Turnu Severin şi cele cu bulgarii, în urma c[U'ora, prin ,.,ll'bitrajul" fascist de
la Viena şi tratatul de la Craiova, alte două
provincii istorice - Transilvania de Nord şi
Cadrilaterul - au trecut sub suveranitatea Ung,ll'iei şi a Bulgariei, este chemat şi numit
preşdint
al Consiliului de Minştr.
Ion Antonescu, ca ofiter superior, a avut numeroşi
admiratori şi, todaă,
multi
adversari. Temperamentul său
l-a pus, adeseori, în conflict cu cei din generatia sa, Jar
nimeni nu a putut vreodată
să-i
conteste calitf1tile militare de exceptie, cinstea, dragostea
de tară,
puterea de muncă.
Lucrarea noastră,
prin folosirea a numeroase surse inedite, înceară
să
prezinte
cele afirmate în
activitatea generalului Antonescu în perioada 1914-1940. Pentru a întări
studiul introductiv, în Anexe am introdus aprecieri ale contemporanilor asupra persoanei
important de documente - scrisori, telegrame, rapoarte,
lui Ion Antonescu. Un număr
la el ne-au ajutat la
planuri operative, rezolutii, fare îl au autor pe general sau se refă
alcătuire
prezentei lucrăi.
In continuare inteoăm
să
tipărm
mai multe volume care
au în obiectiv activitatea lui Ion Antonescu, a relatiilor României cu Marile Puteri.
Autorii multumesc institutiilor româneşti
- Ministerul Afacerilor Externe (Directia
Arhivă),
Ministerul Apări
Nationale (Directia Arhivă),
Biblioteca Centrală
de Stat fondul Al.St.Georges, Biblioteca Academiei - Serviciul Manuscrise şi institutiilor străi­
ne - British Library, Londra, Public Record Office, Kew Gardens (Anglia), Biblioteca
Congresului S.U.A., Arhivele Nationale din Washington D.C., Hoover Archives, Palo
cu care ne-au pus la Jispozitie
Alto-California, Stanford University, pentru bunăvoita
de care acest demers ştinfc
nu ar fi fost posibil.
numeroase documente, făr
laşi,
21 ianuarie 1992
Capitolul I
ION ANTONESCU - MILITAR
Născut
la 2/14 iunie 1882 la Piteş,
statului român <lin perioa<la 1940-1944 şi-a
carieă
DIPLOMAT
ŞI
în familia unui ofiter, viitorul con<luătr
al
în<lreptat <lin tinerete toaă
atentia spre nobila
miltară.
În perioada 1898-1904 a efectuat temeinice stu<lii în şcoli
militare. Mai întîi, a urmat
şi absolvit gimnaziul fiilor de militari <lin Craiova, iar <le la I iulie 1902 a devenit elev al
Şcoli
Militare de Infanterie şi Cavalerie. După
<loi ani, la I iulie 1904, Ion Antonescu îşi
începea activitatea în armata română
cu gra<lul de sublocotenent, fiin<l repartizat la
Regimentul I Rnşior.
Ca sublocotenent, a urmat în anii 1905-1906 cursurile Şcoli
Superioare <le Cavalerie
de la Tîrgovişte.
Marea răscoal
a t,lranilor <lin 1907 l-a prins ca şef
al unei subnităţ
din ju<letul Covurlui, un<le s-a remarcat prin aplanarea rapidă
a conflictului 1• Ion Antonescu a reuşit
să
potlea.,;că
spiritele făr
vărsae
<le sînge, impunîn<lu-se prin atitudinea
sa justiară,
plină
<le omenie, <lreptate şi hotărî
re, calitf1ti care aveau, ulterior, să-i
<lomine
întreaga activitate miltaro-<pcă
şi publică.
Printul moştenir
Ferdinan<l, trimis la
Galati în mo<l special de Regele Carol I, l-a felicitat în fata întregii garnizoane pentru
conduita şi mo<lul în care s-a manifestat cu acel prilej2.
După
ce la I aprilie 1908 este mutat la Regimentul 10 Roşir,
va reveni la fosta
unitate - Regimentul 1 Roşir
- dar cu gradul de locotenent, avansare produsă
la 10 mai
1908 3 •
Mutat la Brigada 7 RoşirI octombrie 1911-va urma, între anii 1911-1913,
Superioare de Rf1zboi <lin Bucreşti,
reuşind
întîiul la concurs; acolo, Ion
cursurile Şcoli
Antonescu şi-a
desăvîrşit
pregf1tirea profesinală
şi calităţe
sale militare de excpţi.
De la I ianuarie 1912 a frist trecut la Regimentul 4 Roşir.
În 1913, atunci cîn<l izbucnea cel <le-al doilea război
balcanic, Antonescu, avansat
căpitan',
era transferat la Regimentul I C1lăraşi.
A participat la campania <lin Bulgaria
ca ofiţer
de operatii în statul major al Diviziei I-a de cavalerie, aducînd servicii reale
armatei române. După
terminarea r{izboiului, la 7 octombrie 19135, a primit Virtutea
miltară
de Aur de pace.
Caracterul ferm, inteligenta vie şi p:1trunzăoae,
energia neobsită
şi
a<lînca sa
<lragoste de tarf1, l-au impus nu numai în importante posturi <le coman<lament, <lar şi în
situatii în care era chemat să fourească
sufletul şi armura <le otel a apări
nationale6 • În
acest sens, începîm.l cu I noiembrie 1914, a <levenit coman<lanl al esca<lronului <le elevi
de la Şcoal
Superioaă
de Cavalerie <le la Tîrgovişte
• Activitatea de la acestă
şcoală
i-a a<lus o binemrtaă
faima cftpitanului Ion Antonescu, care a căutai
să
impună,
în
pregătia
noilor ofiţer,
seriozitatea, noţiuea
<le <lreptate, conştizae,
punctualitate
şi sigurant:1, un patriotism care trebuia să
constituie baza formflfii şi <lezvotări
perso7
_l_O__________J_o1_1_/\11loncscu.
mi/ir.ir şi
clij_,/_01_11_.i_l_ _ _ _ _ _ _ _ __
nalită
viitorilor ofiteri <le cavalerie uin prenjma evenimentelor ce aveau să <lucă
la
integral". La Tirgovşte,
Ion Antonescu a avut în subor<line
realizarea i<lealului naţiol
pe C.Săntescu,
CNiculescu şi Dumitru Feraru, în calitate ue comanuanti de pluton.
Între timp, Ion Antonescu a terminat cursurile Şcoli
ue Rf1zboi, fiin<l brevetat ofiter
<le stat major.
1. Ion Antonescu
şi
războiul
de întregire a neamului
La începutul primului război
monuial, realizarea statului national unitar - mai multe
se aflau sub <lominatie strf1ină
- uevenea o cont.litie sine qua non a
teritorii româneşti
progresului general al societă
româneşti.
În acelşi
timp, eforturile spre unitate ueplină
ale românilor se încaurau î11 mişcf1rle
nationale uin Europa est-central:1 şi <le suu, care
aveau să transforme, la finele lui 1918, istoria bătrînuli
continent, ele <loveuinuu-se
progresiste, drepre, civilizatoare".
n poporului român a fost <le a nu-şi
realiza statul national unitar pe
Dorinta sinceră
Această
pozitie a fost exprimată
de multi oameni politici şi militari,
calea războiul.
ceea ce nu însemna însă
că
România nu trebuia să beneficieze ue şansel
oferite ue
Relevînu acest fapt, şeful
guvernului ue la Bucreşti
spunea;
conjunclllra interaolă.
în care harta lumii se preface. o tară
ca a
..Într-o vîltoare ca aceea a actualului război,
noastră,
o tară
cu aspiratiuni naţiole,
nu poate să rf1mînă
neutrf1 pînf1 la capăt,
fl'ă
să-şi
comprită
uefinitiv viitorul". Prin urmare, continua 1.1.C. Br:"1tianu, ,.se impune să
ieşm
<lin neutralitate dar, pe de alt:1 parte, avînu urept iJeal unitatea naţiolă,
sîntem
realizarea lui, c:ici nu se ştie
uac:"1 în uecursul veacurilor vom g:"1si
uatori să urmăi
vreun prilej atît Je prielnic ca cel <le ast:"1zi. lată
ue ce nu putem s:i mergem uecît alături
ue Aliati şi în contra Puterilor Centrale"ie.
Preocuparea esntială
ce a Jominat guvernul Je la Bucreşti,
în anii 1914-1916, a
fost ue a nu antrena prematur Romiinia în marea conflagrţie,
sacrificînuu-i viitorul
national, ue unJe şi imperativul aliantei, în final, cu Antanta. Din multituJinea Je fapte
ne oprim la un interviu apărut
în Jounwl ,le Geneve, la I iunie 1915, în care conJuăt­
rul guvernului român ue atunci sublinia: ,.Romf111ia nu cere, de fapt, uecît o restitutio in
integrum. ea nu are ambitia unor cuceriri aiurea. România se riucă
unar pentru a elibera
( ...)Pentru
pe fratii săi care uintotJeauna au fost uniti cu ea prin cele mai strînse legături
pacea viitoare a Europei, pentru stabilirea noii oruini este necesar, Jeci, ca principiul
nationalit:"1tilor să triumfe pentru toate statele europene interesate, ueci şi pentru România. O Românie reuni nu la sin pe toti fiii s:"1i pe care vicisituuinile timpurilor i-au r{1pit, o
va fi o garnţie
a păci
şi întelegerii în Orient"". Acest interviu este
Românie puternică
revelator pentru 1mxlul cum uiplomatia românească
veJea viitorul continentului european; noua ort.line politico-teritoriarn, care urma să succeJeze rf1zboiului, m1 se putea
victoria principiului naţioltăr.
instaura făr
Imeuiat Jupă
izbucnirea primului război
monuial, la I noiembrie I 914, căpitanul
Ion
Antonescu a fost mutat la Şcoal
Je Cavalerie. Pentru tînf1rul ofiter, România avea la
începutul primei confiagratii „o situatie unică
în lume", ea fiinJ „amenită
în existenta
12
ei ca tară
liberă
şi împieJcată
Je a se Jezvolta econmişt
şi miltăreş"
• Politica
marilor puteri, contraă
intereselor nationale ale poporului român, putea fi estompaă
numai prin realizarea unirii politice a tuturor românilor1.•. Din aceste motive, guvernul Je
la Bucreşti
s-a găsit
într-o situatie <.lin cele mai grele, ue Jeciziile sale JepinzînJ viitorul
s-ar fi aliniat, solJatul român să
natiunii, mai ales că exista posibilitatea ca în orice tab:iră
trebuiască
să
încruişez
sabia cu fratele sf1u 11 •
11
Înclinîn<l, încă
<le la începutul conflictului, pentru alianta cu Antanta, care recunoşta
dezi<leratele unităţ
national-statale, România a inţat,
în primf1vara anului 1915, negoşi Anglia. Diplomatia Bucreştilo
a urmăit
cîştigare
a
cieri secrete cu Rusia, Franţ
trei lucruri esentiale:
I. recunoaşt
<lreptului la <lesăvîrşia
unitf1ţ
naţiol-ste;
2. tratarea pe picior <le egalitate la viitorul forum al p:kii;
la momentul <lorit <le oamenii politici români.
3. intrarea în conflagrţie
După
opinia şefuli
guvernului <le la Bucreşti,
intrarea României în primul război
mon<lial era subor<lnată
unui singur scop: eliberarea Transilvaniei, Bucovinei şi a
Banatului. Sesiân<l acea.o;ta pcizitie, Saint Aulaire, ministrul Frantei în capitala României,
este <le a se <la rfuboiului un caracter
scria Quai <l'Orsay-ului c{1 „vointa lui Brătianu
naţiol
şi <le a-şi
ralia unanimitatea opiniei publice" 1~. Într-un mod asemăntor
se
militar, colonelul Cristopher
pronuntau Sir George Barclay, ministrul Angliei, şi atşul
Bir<lwar<l llmmson 1<•. Primul, în urma <leselor contacte <liplomatice, constata Brăti:mu că
17
este <le bună
cre<lintă
în negocierile cu Antanta, iar cererile sale sînt necsităţ
naţiole
.
Tratativele cu Antanta, îngreunate <le atitu<linea Rusiei tariste 1• şi uneori a Angliei 19 ,
au relevat capacitatea oamenilor politici <le a apfira şi urm;iri cu tenacitate realizarea
al reîntregirii
statului national unitar. Pronuntîn<lu-se pentru angajarea tfirii într-un război
nu pretin<leau <lecit garantii pe care un stat mic, cu o <lureoasă
neamului, aceşti
experientf1 istoriC:-1, avea <lreptul să le ceară.
Respingîn<l opclr!unismul în pciltă,
1.1.C.
Brătianu
<leclara, la 8 august 19 I 6, c{1 acesta „e Je multe ori im mijloc. Peste oscilatiile
unei politici oportuniste trebuie să fie îns{1 ceva mai înalt, mai nobil, trebuie un scop, un
i<leal. Nu ştim
cum se va <lesfr1şa
r:izboiul, putem să fim înving:"1tori, putem avea soarta
Serbiei, <lar vom fi confirmat, în mo<l imprescriptibil, <lrepturile noastre asupra pămîn­
tului nostru."-~• Diplomatia Bucreştilo,
ţinîd
cont <le tra<litia <le intrasgeă
a generaţie
prece<lente, privea problemele mari ale t{1rii sub specie aeternitatis, <lincolo <le grijile
şi <le nevoile ime<liate. Ea ri<lica, <leasupra împrejur{ll'ilor trecăoa,
o <lirectivf1 politcă
la înălţimea
unui principiu constant în con<lucerea statului nationaF'.
<lestinul
Cei <loi ani <le negocieri au evi<lentiat controversele între Aliati în ce priveşt
României. Foreign Oftice-ul cre<lea că o Românie întregiă
va opri penetratia rusă
spre
Balcani. Pentru Quai <l'Orsay, România putea fi un obstacol în calea expansiunii germane. În ce priveşt
Italia, aceasta opina că România ar putea fi un aliat împotriva slavilor,
meniti să <levină
o fort:i <l11pf1 înfrîngerea Austro-Ungariei. Diplomatia ţaristă
ve<lea în
România o ţară
în<lepf1rtaă
<le orbita economicfl a Germaniei, capbilă
să urmeze <lrumul
Petersburgului spre Balcani şi mai dep;u·te. Mai presus <le toate aceste consi<lerente <le
oportunitate p<iltcă,
Antanta recunoşta
<lreptul romfrnilor la unitatea lor <le stat <lepină,
care nu se putea realiza <lecit prin <lestrăma
monarhiei austro-ungare. Cit priveşt
activitatea <lipomatcă
a lui 1.1.C. Brr1tian11, <lin anii 1914-1916, ea a fost submată
împlinirii unui i<leal <lrag tuturor românilor: desăvîrşia
unită
naţiol
statale. Tenace,
intransigent şi chibzuit, 1.1.C. Brf1tian11, continuator al tra<litiilor progresiste ale <liplomaţie
române imxlerne, a <lominat, prin clarviziune şi patriotism, pleia<la oamenilor pcilitici
care au contribuit la făuriea
României Mari 22 •
Paralel cu actiunile pcilitico-<liplomatice, con<lucerea t:irii a luat o serie <le măsuri
cu
caracter militar pentru atingerea visului <le aur al romfmismului: fr111rirea statului national
unitar 2J. În acest scop, pe lingă
sporirea capacit:itii combative a armatei şi creşta
potentialului mobilizabil, s-a elaborat şi pus în aplicare Planul de măsuri
privind sporirea
efectivelor sale de pace şi pe timp de război.
Dacă
în preajma izbucnirii primului război
mon<lial, stamjoriş
romfmi au fost convocati în mai multe rîn<luri <le premierul 1.1.C.
Brătianu,
care le-a cerut să coneapă
un nou plan <le campanie în eventualitatea <leclanşări
<le operatii militare împotriva Austro-Ungariei, <l11pf1 octombrie-noiembrie 1915,
12
1011 A11l01wsc11,
111ilit,1r şi dip/om;ir
s-au proJus moJifcăr
în aplicarea acestuia . .,Scopul general al războiul
ce vom
întreprinJe - se consemna într-o Jirectvă
a Armatei I române - este atingerea iJealului
aJică
întregirea neamului ..." 2•
nostru naţiol,
Proiectele planurilor Je campanie elaborate, motlificate şi actualizate de Secţia
Operaţi
a Marelui Stat Major român, în cursul celor Joi ani Je neutralitate, au avut drept
punct Je plecare rezolvarea problemei militare prin prisma realiz:irii intereselor naţio­
25
le, prin eliberarea provinciilor aflate sub Jominatie străin
• De la Ipoteza „B" se va
ajunge în 1916 la Ipoteza ,:Z', a Joua JeveninJ Planul Je campanie al Armatei române
în războiul
întregirii neamului. În preajma intră
în Marele Război,
armata română
prezenta şi unele carente atît organizatorice, cit şi Jin punct Je veJere al Jotări
şi
instruirii26 • Cu toate acestea, ea reprezenta un real pericol pentru flancul suJic al Puterilor
Centrale27 • Ipoteza ,;z• preciza în capitolul I că scopul urmăit
Je România, prin intrarea
în conflagrţie,
era realizarea iJealului naţiol,
aJică
„întregirea neamului, cucerirea
astăzi
în monarhia austro-ngă".!
teritoriilor locuite Je români ce se găsec
La 15 august 1916, România intra în războiul
unităţ
naţiole,
.,cel mai măreţ
ca
şi rezultate" 29 Jin istoria noastră.
Prin conventia Jiu
glorie, suferinte, sacrificiu, umilntă
august 1916, acţiune
miltară
a României trebuia să facă
parte Jintr-un ansamblu de
operaţiun
bine coorJonate în timp şi spatiu. A Joua zi chiar, România a rămas,
sub
raport militar, complet izolată
şi nesuţită.
ConJucătri
Je la Bucreşti
ca şi factorii
militari, între care şi Ion Antonescu, nu ignoraseă
Jeloc ipoteza ca Aliaţ
să
nu-şi
onoreze integral angajamentele-><•. În august 1916, atunci cînJ România intra în prima
mare conflagrţie,
între cele Jouă
tabere beligerante se realiza<;e un fel Je echilibru.
Bătlie
sîngeroase Je Ia YerJun, Somme şi lsonzo, precum şi ofensiva lui Brusilov,
demonstraă
că
nici una Jin taberele în conflict nu avea capacitatea să Jea ,Jovitura Je
graţie"
Juşmanli.
Toată
lumea creJea că Je alăture
României la Antaă
JepinJea
ieşra
Jin acest impas. Declaratia Je război
a României a provocat în rînJul Puterilor
Centrale o aJîncă
Jeznăj.
Ea a agravat problemele interne ale monarhiei Jualiste şi
a exacerbat vechile tensiuni Jintre austro-ungari şi germani.
onorat integral clauzele conveţi
militare, mobilizînJ 833.601 oaRomânia şi-a
meni, ceea ce reprezenta I I% Jin poulaţi
toală
a ţări
şi peste 20% Jin cea bărteas­
că31.
Aliaţ
m1 au respectat integral conţiutl
articolelor I, 2 şi 3. Acţiunea
generalului
Sarrail a fost Jepai1e Je a fi o ofensivă
şi nu s-a proJus la timpul fixat prin conveţi.
Armatele ruse nu au mai reluat ofensiva pentru a fixa rezervele austro-ungare în BucoJe unJe puteau interveni cu uşrinţă
pe frontul românesc. Armele şi
vina şi Galiţ,
muniţle
promise - 300 tone zilnic - nu au ajuns nicoJată
la Jestinaţ.
În atari conJitii,
ComanJamentul Militar al Puterilor Centrale a aJus numeroase forte militare, ceea ce a
agravat situaţ
României. Misiunile militare trimise Ia Paris şi la LonJra - amintim pe
cele conJuse Je colonelul Vasile RuJeanu·' 2 şi generalul Je Jivizie aJjutant Georgescu33 - 1m au reuşit
nici ele să rezolve chestiunea ajutorăi
militare a României.
Nesuţintă
înJeajuns Jin punct Je veliere militar Je către
Aliaţ·"
şi pregăti
insuficient, România va suferi, Jup{1 cum se ştie,
înfrîngeri vremelnice în prima parte a
războiul
şi va fi, în consecin\;"1, constrîă
la mari sacrificii.
perioaJ{1, colaborarea maiorului Ion Antonescu cu generalul C.Prezan s-a
În acestă
amplificat. Prezan îl c1111oscuse pe Antonescu înainte Je război
şiaprecia<;e, Jin primul
sale Je bun
moment, seriozitatea, hotfirîrea, Jinamismul, cinstea şi mai ales calităţe
ofiţer
Je stat major. Colaborarea început{1 alllnci avea să se consoliJeze în special în anii
a secolului' 5 •
primei conflagrţi
Războiul
pentru întregirea neamului, început Je România la 14/27 spre 15/23 august
1916, îl g{1seşt
pe c:1pitanul Antonescu la biroul Je operaţi
al Corpului 4 Armată,
unJe
fusese instalat la I aprilie 1915"'. Încă
o Jată,
comanJantul acestui corp, generalul
J>J.11.1
şi
13
r;ispl.it.1 istoriei
C.Prezan, va avea posibilitatea să aprecieze însuşirle
militare Je excpţi
ale subalternului său.
O zi mai tîrziu, cînd Prezan va prelua comamla Armatei Je Noru, căpitanul
Ion
Antonescu va fi mutat ca şef
a1 biroului de operatii al acestuia. În noua calitate, Ion
Antonescu redactză
proiecte şi ordine de operatiuni, supraveghză
şi îndrumă
executarea lor, luînd hotărîi
rapide în orice împrejurare. Munca sa se va concretiza şi în faptul
că
Armata de Nord va învinge rezistenta inamicului, pătrunzîd
adînc în Transilvania.
După
trecerea Carpţilo,
armata română
a ocupat Braşovul,
regiunea secuiaă
şi s-a
întări
pe o pozitie de aştepr
în fata Sibiului~7 • Ofensiva în nord s-a oprit datoriă
căderi
frontului în sud, unde trupele bulgare au atacat, începînd cu I septembrie, şi au
cucerit, pînă
la finele lui octombrie, Turtucaia, Silistra, Constanta şi Cernavodă,
în
pofida ofensivei generalului Alexandru Averescu de la Flfunînda'". Din păcate,
proiectul
initiaJ de operatiuni stabilit în comun cu Antanta, prevăzînu
ofensiva pe frontul de nord
şi defensiva pe cel de sud, nu s-a realizat. Deşi
trupele române au efectuat operatiunile în
conditii extrem de grele, inamicul, prin deplasarea a numeroase forte, a silit armatele
române să se retagă
la nord, pe crestele muntilor şi în Dobrogea, pe linia de întări3
•
În lunile următoae,
armatele române au dat lupte grele pentru apăre
fiintei nationale. Fată
de amenintarea la care era supă
capitala tări
din partea a trei grupăi
de
forte inamice, Înaltul Comandament Romfm şi-a
însuşit
planul de manevră
înaintat de
Antocomandantul Armatei de Nord, generalul Prezan, document întocmit de căpitanul
nescu. Armata de Nord se retrage în Carpatii Moldovei, zădf1rnic
toate eforturile
linia defnsivă.
Masurile de apfirare concepute de Antonescu
inamicului de a străpunge
şi Oituz - care deschiconstituiau un exemplu clasic defensiv pe trei vrii - Bicaz, Trotuş
deau căi de comunica~e spre aceşi
regiune: Oneşti
K•. Alllplasarea ratio11alf1 a fortelor
Armatei de Nord, deplasarea şi întrebuintarea în tilllp şi spatiu a rezervelor partiale, au
făcut
ca Moldova să nu poată
fi invadtă
de inamic, superior ca m1Iăr
şi dotare miltară.
La I noiembrie 1916, avansat maior 11 , Ion Antonescu trece ca şef al Biroului Operatii
la Armata I-a, unde se remardi pentru munca şi iscusinta sa militarf1. Pentru modul
deosebit cum a pregăti
şi executat operatiunile Armatei I-a, Antonescu a fost Jecorat
„proprio molu" şi felicitat de Regele Ferdinand'~. Dupf1 11 zile, este mutat ca şef
al
biroului operatiilor la Grupul de armate Prezan, unde va pregf1ti bf1tf1lia <le la Bucreşti.
Operatia de pe Neajlov şi Argeş,
cunostă
şi sub numele de „b[1tălia
Bucreştilo",
a
<lesfăşurat
<le armata roI11f111:l în timpul campaniei
constituit actiunea cea mai colpexă
<lin 1916. Potrivit conceptiei Marelui Cartier General Romf111, prin aplicarea unei manevre pe <lirectie interoaă,
se puteau elimina principalele forte inalllice pătrunse
între
Carpatii Meri<lionali şi Duniire, etapa fiin<l urmată
<le actiuni ofensive eliberatoare·B.
Desfăşurat
între 12 şi 20 noiembrie 19 I 6, Br11[1lia Je la Bucreşti
a constituit una din
cele mai în<lrăzet
operatiuni militare romfeşti
<lin anii 1916-1917, rolul maiorului
Ion Antonescu fiind acela al unui adevărt
catalizator Je la care porneau planurile <le
operatiuni şi ordinele de executie. În seara Je 20 noiembrie/3 decembrie 19 I 6, prin
Ordinul nr. 26, Comandamenllll Grupului de Armate Prezan a <li spus retragerea genrală
spre est. Deznodămîtul
nefavorabil al acestei operatiuni - în faza initia([1 cu sor~ de
izbîndă
- s-a datorat înzestrăi
inferio.ire în armament şi mijloace <le luptă
a românilor
comparativ cu adversarii, nea„igură
în spatiul bătf1lie
a unui raport <le forte confortabil,
capabil să dezamorseze situatiile de criză
inerente unei a<;emenea bătli,
lipsei de
angajare a marilor unită
ruse, în pofida angajamentelor luate de comandantii acestora.
Bătlia
de la Argeş
(16-21 noiembrie 1916) putea sa aucă
un rezultat maxim, aruncarea
şi,
în cel mai rău
caz, să permită
Armatelor I-a şi a II-a să se
inamicului peste Dunăre
retagă
la răsit
<le Ploieşt-Bucr,
Oltenita". Ion Antonescu opina că bătf1lia,
pe trei
sferturi cîştigaă,
n-ar fi fost pier<lută
<lacă
un coman<lant lipsit <le pricepere, curaj şi
mîn<lrie - la <livizia 25 - şi o trf1<lare o<liasă,
n-ar fi contribuit la aceasta·15 •
9
_14___________/c_,1_1_/\_1_1/~01w.~c11. 111 i /it;ir ş i_dip/0111;1/
Bătlie
de la Argeş-Najlov
au reprezentat un moment Je maxiă
angajare a
armatelor române. În pofiJa ocupfrrii Capitalei şi a zonei petrolifere Jin Valea Prahovei,
Puterile Centrale nu şi-au
realizat obiectivul propus: scoaterea României Jin război
si
nimicirea armatei acesteia. Datoriă
timpului obtinut prin bf1talia de la Bucreşti,
retragerea armatelor române, începînd cu 21 noiembrie/4 decembrie 1916 spre suJul Moklovei,
s-a executat relativ în bune conditiuni, creînJu-se conJitii pentru reorganizarea acesteia.
ÎncepînJ cu 5 decembrie 1916, maiorul Ion Antonescu trece ca şef
al Operatiilor la
Marele Cartier General, unde va funcţioa
pînf1 la I aprilie 1918. La I septembrie 1917
avea să fie avansat locotenent colonel 16 •
Antonescu făcea
parte dintr-o armtă
compusăscria, Danchart, într-un raport adresat ministrului francez L.Loucheur- din elemente excelente, cu un soldat solid şi simpasă Jevinf1, în mai putin de o lunf1, una din cele mai bune din lumen.
tic, ea fiind Jestinaă
deosebite ale soldatului român, la sfirştul
lui ianuarie 1917 frontul se
Cu toate calităe
stabilizase în Moldova <le suJ, lăsîn<
în mîna inamicului trei sferturi Jin tară.
În Moldova
au fost retrase, împreună
cu guvernul, o parte a populatiei <lin zonele ocupate, institutiile
şi autoriăle
civile, trezoreria statului, un num:Ir important Je întreprinderi industriale,
ca şi armata ale cărei
efective ajunseră
la 194.945 oameni,.. Mai mult <le Llll milion şi
jumătae
de refugiati şi aproape un milion Je ostaşi
ruşi
s-au a<lf1ugat populatiei <lin
Mol<lova, ceea ce a creat imense greuJf1ti în aprovizionarea şi încartiruirea lor·'".
În acestă
perioaJ:i grea, sperantele tuturor rom:111ilor s-au îndreptat spre armtă.
,Această
armtă
românească
- scria Mihail SaJoveanu - înfatişez1
stră<luine
şi jertfele străbunilo
noştri
la porţile
Orientului/ .. /. Această
armtă
înseamă
conştia
celei
1111 popor; ea cuprinJe în
mai mari suferinte şi 11edreptf1ti pe care le-a suferit vreodată
conştia
ei, ca o fatalitate, vointa Je a întregi elementele sfirtecate ale natiunei şi Je a
sfărîma
nedreptatea seculară.
În ace:L,t:i armat:i zac vechile aspiratii şi hotf1rîrea cea Jin
urmă:
acum ori nico<lată."
Reorganizarea armatei în Mo]Jova, reprezentînJ principalul eveniment militar <le pe
frontul român, a fost declanştă
în a Joua parte a lunii Jecembrie 1916 si s-a terminat, în
linii generale, la începutul lui iulie 1917. În acestă
actiune baztă
pe experienta acumulată
în 1916 şi pe principii riguros elaborate, România a beneficiat şi <le ajutorul substanJe generalul Berthelot' 1• Totdaă,
un rol
tial al misiunii militare franceze condusă
important în reorganizarea armatei l-au jucat ofiterii <le stat major români, între care şi
Ion Antonescu. Pentru ca apirrarea Moldovei s:i m1 fie lf1sată
la <liscretia comanJamenpe front, în sectorul Oituz-Caşn,
Armata a li-a română
cu şa.,;e
Jin
tului rus, s-au lăsat
diviziile care păstrau
o oarecare capacitate de lupta' 2 • Celelalte nouă
<livizii au fost
Situatia s-a agravat datoriă
trimise în nordul Moldovei şi grupate într-o armtă. singu
atitudinii adoptate Je trupele tariste care au început să se comporte ca pe teritoriul unei
tări
ocupate; mai mult, cererile ruşilo
au devenit inacceptabile. Din aceste motive, <lupă
venirea la putere în Rusia a guvernului Kerenski JegringolaJa care a cuprins majoritatea
trupelor ruse aflate pe teritoriul românesc, Ion Antonescu a propus cură~ea
spatelui
armatei de aceste elemente, c:rre au fost dezarmate şi expediate peste Prut'-'.
În cursul lunii aprilie 1917. Ion Antonescu a fost trimis la Petrograd ca delegat al
Marelui Cartier General, pentru a stabili cu generalul Alexeev şi cu Alexandru Kerenski'"
şi planul colabrăi
ruso-române, precum şi eşalonr
aprovizion:irilor cu armament şi
a raporturilor cu armata rusă.
Vizita sa urma celei efectuate în ianuarie-februarie 1917 de
premierul Brătianu
care, Jeşi
nu fusese invitat, participase la conferinta interală
<le la
Petrogra<l. 1.1.C. Brătianu
solicitase ajutor, <lara primit numai cuvinte Je consolare Je la
şi cuvinte Je Jezolare Je la Stavka''. În mai 1917, Brf1tia1111 a revenit Jin
lega~a franceză
nou, încercînJ să-şi
asigure asistenta miltară.
Şeful
guvernului <le la Iaşi
a avut <le
înfruntat, din nou, defetismul şi chiar <lispretul fata de efortul de rf1zboi al t{rrii sale, în
50
PJ;,1.1 şi
r,hpfat.1 istorici
15
special <lin partea ministrului <le externe Miliukov. Brătianu
a aflat <le intentiile Sovietului <le la Petrogra<l ue a încheia o „pace făr
anexiuni". Miliukov l-a „asigurat" că
programul Sovietelor nu implica guvernul provizoriu, uar premierul român nu a fost
convins <le sinceritatea acestuia. Reîntors la Iaşi,
Brătianu
şi-a
mărtuis
dezamăgir
în
fata ministrului Frantei, <leclarîn<l că revolutia era imnetă
în Rusia56 • Întrucît Rusia
părea
să
se îndrepte spre pace, Brătianu
nu mai putea conta pe sprijinul <le care avea
nevoie. Declaratia <le război
a S.U.A., anută
în aprilie 1917, nu avea importană
practiă
pentru România, soarta ei fiind legată
<le cea a Rusiei. Dacă
Rusia se retăga,
România era inevitabil fortaă
să
ia măsuri
pentru a se salva.
Ca şef al Biroului Operatiilor <lin Marele Cartier General, maiorul şi apoi locotenent
colonelul Ion Antonescu a avut 1111 rol important în pregătia
şi conducerea b:itălor
<lin
vara anului 1917, cîn<l armata română
a obtinut victorii str:1l11cite la M:trăşei,
Mărşti
şi
Oituz. Antonescu a fost preocupat mai întîi de o justă
repartitie a materialului <le război.
Astfel, la 3 febmarie 1917, la o cerere a Diviziei a XV-a, Antonescu observa că obuzierul
Aasen, care făcea
obiectul unui raport c:ttre Corpul I Armată,
avea în cursul unui război
<le pozitie, fie un rol ofensiv, fie un rol defensiv dar, în nici 1111 caz el m1 putea fi <le vreun
5
folos infanteriei într-un r:1zboi ue mişcare
'. În schimb, ofiterul român îl vedea util
infanteriei pe pozitii organizate sau în curs <le organizare între Siret şi Prut; acolo, opina
5
rezistnă"
". Propunerea sa viza ca obuzierele Aasen să fie uepozitate
el, ,,va fi adevărt
înapoia liniilor fortificate şi pe stînga Siretului, în trei centre corespunzăta
celor trei
zone şi în proţie
cu natura sectoarelor ce urmau să fie deservite. În ce priveşt
folosirea mitralierelor ue pozitie, aumisă
ca justificam, Antonescu lega o ureaptă
repartia planului ue retragere, ue liniile <le rezistnă,
traseul,
zare a acestora <le ideea genrală
5
dezvoltarea şi organizarea ui feritelor centre ue rezistnă
". Folosirea obuzierelor Aasen
şi a mitralierelor <le poziţe,
Antonescu o subsuma 1111 întinuerii frontului, ci posibltăţ
şi necsităţ
<le a le întrebuinta, ca şi ue prescriptiunile ultimelor directive operative'°.
Om integru şi cinstit, militar priceput'·', Antonescu a colaborat strîns cu misiunea
Berthelot, <loveuin<l solicitudine la cererile aliatului francez. Misiunea a adresat, la 24
generalului Prezan referitoare la folosirea în viitoarea ofensivă
mai/6 iunie 1917, o notă
a mai multor <livizii ue tranşe.
Rezoluţia
maiorului Antonescu uispunea ca experientele
cu mortierele <le tranşe
să
se fac:1 în fata coman<lantilor <le regiment, batalioane şi
companii <lin cadrul Armatelor I şi li"!. Generalul H. Berthelot''·' şi şeful
<le stat major al
misiunii franceze, colonelul Victor Peti11'· 1• l-a11 apreciat pe Antonescu pentru aptitudinile
sale militare.
A
Raporturile cu Aliatii, îndeosebi cu partenerul rus, m1 au avut o linie dreaptă.
nelişt
îndeosebi faptul că Stavka propunea ca cele 11011:1 uivizii române refocute să fie
trecute peste Prut în Basarabia sau sudul Rusiei; toto<lat:1, 200.000 ue oameni urmau să
fie transbor<lati în acelşi
zone. Premierul Br:11ia1111, într-o telgramă
expdiată
ministrului României <le la Paris, Lahovary, consiuera ,~,ugestia" material mente şi moralmente
imposb]ăM.
Generalul H. Berthelot, într-o scrisoare uin 31 ianuarie 1917, upă
o
conversatie cu generalul rus Gurko, şeful
au-interim al Stavkăi
ruse, nota: ,,Am avut
atunci impresia că ruşi
au un ginu ascuns: să se r:1sc11mpere la finele r:izboiului pe
seama României, pentru efortul ue a fi recucerit şi cu cit va fi fost mai mic efortul
armatei române pentru re<lobîndirea teniuriului s:111, cu atît mai mare va fi pretul pe care
îl va cere Rusia."',(, Antonescu respingea aceasta politic:i duplictară
care sacrifica România şi armata sa şi conchiuea „c:\ ,le fapt, intrasem pe mina unui aliat deoptrivă
<le
periculos, <le răuvoit
şi <le per fiu ca şi inamicul", iar „guvernul Stiirmer, cit şi generalul
Zaharov, comandantul <le trist:1 memorie <le pe frontul român, n-au ezitat <le a ne forta,
prin toate mijloacele ue presiune, constrîngere şi tero:u·e posibile, să luăm,
în eoni.litiile
arăte,
drumul exilului şi al morţi"'.
16
/el/I A11to11~•st·11, mi/it;ir şi
diplc_>11_1._11_ _ _ __
Lahovary şi colonelul RuJeanu au intervenit pe lingă
autorit:1tile franceze pentru a
împieJica Jorinta Stavkăi;
Je asemenea, generalul Berthelot urma să prezinte punctul de
veJere al Parisului Ia conferinta Je la PetrograJ"". Au fost, Je asemenea, interventii pe
lîngă
autoriăle
londoneze, premierul DaviJ LloyJ George consiJerînJ România ,,un
aliat important"69 •
armatei române, prin misiunea Berthelot, a fost consiSprijinul acorJat reoganiză
derat la Paris ca un element esential în întăriea
frontului oriental. Într-un raport al
generalului Berthelot din 8/21 iunie 1917, se sublinia cf1 „lot efortul întreprins în favoarea
armatei române ( ... ) e cel mai bun sprijin ce poate fi <lat întregului front orienta(''70.
Berthelot a venit în conflict cu Stavka acuzat fiinJ că este „mai român Jecît românii". În
realitate, colonelul Pelin scria că „noi nu eram mai români <lecit românii. Jar mentineam
interesele franceze"n.
prin actiunea noastră
În urma reoganiză,
a rezultat o armat{1 viguroasă
- .,unul Jiu cele mai bune
organisme Je luptă
în Europa" -dup:"1 cum aprecia ministrul american de la laşi,
Charles
Vopicka72 • Trupele române au f{1cut o foarte bu11{1 impresie unor ofiteri americani care au
vizitat frontul,ei observînJ „moralul ridicat, vioiciunea şi spiritul ei ofensiv" 1-'. Efectivele
totale româneşti
se riJicau, în iulie 1917, la aproape 760.000 de oameni, <lin care peste
512.000 în armata Je operatiuni, în organigram:1 existîml 207 batalioane infanterie (plus
110 escaJroane cavalerie şi 243 baterii 7'. Pe liniile ruso-române ale Siretului
60 Je marş},
şi Dunări
de Jos, armata română
constituia elementul cel mai sigur şi cel mai entuziast,
concluziona generalul Berthelot într-un rap011 expediat superiorilor săi.
în momentul în
care unităle
române începeau deplasarea spre zonele de concentrare prev:'1LL1te în planul
de reluare a ofensivei 75 .
La începutul anului I 917 au ieşt
în evidentf1 dilicult:'1\ile colabor:"irii armatei române
76
. Numeroase furnituri şi materiale de r:1zboi (cca. 43.000 tone)71, expediate
cu cea rusă
prin Kala şi Arh:mghelsk în perioada ianuarie-septembrie 1917, nu au ajuns în Romfmia.
Cu toate aceste lipsuri şi greutfiti, dînJ dovad{1 de calit{1ti remarcabile şi Je Jragoste
pentru pămîntul
strămoşec,
armatele române au obtinut, în vara anului 1917, strălucie
victorii asupra trupelor germane, băt:"1lia
de la Mf1răşeti
fiind apreciat{1 drept „cea mai
1
străluci
pagină
Jiu analele militare romf1eşti"
". Victoriile din acea vară
fierbinte s-au
datorat şi prezentei în fruntea armatelor române a unor ofiteri Je elit{1: C.Prezan, Oh.Cristescu, Eremia Grigorescu, Al. Averescu. Rolul maiorului Jon Antonescu, ca şef
al
Biroului Operatiilor, a fost făr
îndoială
important. Colonelul Magherescu, într-o Jiscutie
cu mareşlu,
a aflat Je la acesta c:1, în timpul b;Miliilor Je la l\farăşti
şi M:ir1şet,
el
corectase şi aprobase planurile celor u·ei comamlanti: Averescu, Cristescu şi Grigonu s-a bucurat şi Je pretuirea lui Al.Averescu, care îl ironiza cu titlul Je
rescu79. Deşi
„ilustrul strateg", viitorul mareşl
îi asocia Je fiecare datf1 numele cu cel al şefuli
şi
discipolului său
CPrezan: ,.Aş
fi curios să ştiu
Jacă
i-a izbit acest lucru (o hotărîe
temraă
aJoptă
Je comandamentul austro-ungar 1u1.) pe iluştr
strategi Berthelot,
Prezan (Antonescu) şi Golovin la care, spre marea mea surprindere, se ,L,ociase şi
Cristescu."IIO Antonescu, Jupă
ce considera d AvereSl:u „merita recunoştia
acestui
neam", spunea că faima sa s-a Jatorat Mftrăşilo,
J:ir nu uJta sfi aminte:L,că
faptul că
după
ce a insistat cerînJ să se stabile:L,c:1 cit mai aproape <lata începerii ofensivei, iar
Marele Cartier General a fixat-o, cînd s-a apropiat termenul respectiv, sub diferite
pretexte, el a cerut amînarea. Marele Cartier General nu a admis şi i-a impus respectarea
datei, proJucînJu-se astfel victoria de la Mărf1şti-Ouz"'.
În timpul bătlie
Je la l\farăşti,
rolul lui Antonescu a fost Je observator înaintat pe malul stîng al Siretului, deci Je ofiter
de stat major. în schimb, instructiunile operative privind mersul general al actiunilor au
purtat girul lui C.Prezan şi Ion Antonescu•!. Mai mult, unele ordine ale M:u-elui Cartier
General - Sectia Operatiilor - ,.au Jeranjat" pe comandantul Armatei a li-a. Astfel, la I 6
Pl~t;J
ş1
r;hpfat.r is/ori,.'i
17
iulie 1917, Armata a II-a a solicitat o suplimentare a forţel,
dar generalul Prezan s-a
opus. Maiorul Antonescu, printr-un referat întocmit patru zile mai tîrziu, constata cu
„în formă,
argumenta~a este logică
în fond, însă,
situaţ
e cu totul alta"u.
jll,;tete că, deşi
Şeful
Operatiilor aprecia că Armata a II-a „are o superioritate apreciblă
asupra inamichiar operaţiun
ofensive cu rază
de acţiune
cului, care i-ar permite să întrepidă
limtaă"'.
Relatiile lui Averescu cu Prezan nu au fost normale, iar acest lucru s-a
repercutat şi asupra persoanei maiorului Antonescu" 5 •
Ordinele operative de la finele lui iulie"6 au fost hotărîae
pentru bătlia
de la
Mărşeti.
Recucerirea Galitiei şi Bucovinei, de către
inamic, a determinat Marele
Cartier General, în acord cu Stavka rusă,
să deciă
ca Armata 1-a română
să înlocuiasă
Armata a IV-a rusă
pe frontul de b Putna, iar ultima să fie transportatf1 cu trenul în
Moldova de Nord. Motivele acestei decizii au fost do11{1:
I. necesitatea unirii tuturor trupelor romfme într-un singur bloc, astfel ca în cazul
unicfl;
unei retrageri ele să formeze o m,L<;ă
2. eventualitatea unui atac mamic de-a lungul Siretului, în scopul ruperii frontului de
7
sud şi căderi
pe liniile de retragere ale Armatelor a li-a român:1 şi a IX-a rusă"
•
În timp ce operatiw1ea proiedat:1 era în curs de executare, în noaptea de 24 spre
25 iulie 1917, inamicul a atacat pe neaştp
aripa stîng:1 a Annatei a IV-a rus:1.
Dup:1 o rezistent:• de cîteva ore, Divizia 34 rus:1 s-a retr:L,; în dezonJine. Armata l-a
rom:în:1, în curs de depl.L,;are spre noul front, a intrat în l11pt:1. Ordinul <le operatii
nr.40, din 25 iulie 1917, adresat Armatelor l-a şi a li-a, semnat de C.Prezan şi Ion
Antonescu, solicita oprirea inamicului; Armata a li-a urma s:1-şi
retagă
centrul şi
stînga sa pe linia Dealul Slatinei (cota 855), cota 625 Mom:îia, iar Armata I-a trebuia
s:1 adune, cît mai grabnic, pe dreapta Siretului o mas:1 sulicient:1 de m:evră
care,
împreun:'1 cu rezervele pe care le-:u· li adunat Armata a IV-a rus:,, s:1 poatf1 „contraatac:i viguros fortele inamice'"'" care înaintau de-a lungul Siretului. Cinci zile mai
tîrLH,, prin ordinul de operaţiun
nr.45, Armata l-a primea misiunea <le a respinge
fo11ele inamice care atacau în directia M:1'tşei
şi de a restabili situaţ
pe frontul
lreşti-S";
în schimb, Armata a li-a trebuia s:1 împiedice inamicul să intercepteze
comunicatiile <lin Valea Trotuşli•G.
Timp <le aproape o lună
(25 iulie-21 august 1917), şapte
divizii române au zdrobit
germane, cu care inamicul proiectase să cuerasă
în
complet 11 divizii, din care nouă
patru zile Moldova . .,Mfir1şet
scria Antonescu, este nispunsul demn şi nobil pe care
cunoasca, l-au calomniat"" 1•
soldatul român l-a dat tuturor acelora care, farf1 să-l
Ion Antonescu s-a aflat în centrul problemelor militare cu care s-a confruntat ţar
sa
tlin anii primului război
mondial
în vara şi toamna anului 1917. Al:'1t11ri tle generali iluştr
şi ai întregirii neamului - Eremia Grigorescu, Al.Averescu, C.Prezan, Gh.Cristescunumele lui Ion Antonescu va rfunîne pentru totdeauna înscris în analele militare româneşti.
O dovedesc ordinele operative semnate împre11n{1 cu generalul CPrezan sau
continutul discutiilor purtate la aparatul Hugues cu N .Samsonovici - ofiter superior tle
elită,
mort în închisorile comuniste.
La 2 august, Antonescu recomanda ca, prin manevre inpenioase, .,bătlia
de la
M:ir1şet
să
se termine în avantajul nostru cit mai curînd'"'i. ln acest scop, ajutorarea
Armatei a li-a, c,ire surprinsf1 far:i rezerve recursese la expediente pentru a opri înaintarea
inamicului, era absolut obligatorie. O întfirire a aripii drepte a Armatei a II-a, cu ajutorul
armat:'1, putea însemna „mai mult sau mai putin renuntarea la
Diviziei l-a de la cealtă
contraofensiva pe frontul Armatei l-a". Antonescu opina ca acest lucru „ar fi un mare
păcat"'.
Întrucît totul depindea de moJul cum Armata l-a putea să-şi
rezolve singură
situa\ia militarf1, factorii de decizie de la Marele Cartier General. în consens cu regele şi
membrii guvernului de la laşi,
urmau s:i se prommte ulterior.
18
/011 A11to11csc11. 111i/it;1r şi
1_li_p_lc_m_1._·11_ _ _ _ _ _ __
Cîteva zile mai tîrziu, la 8 august, Antonescu, într-o convorbire cu N.Samsonovici,
4
•
colonel în Armata I-a, constata că „inamicul a suferit pierderi grele la Mărşeti'"
care era Antonescu vedea şi unele inconveniente în mersul operaţiunl
de elită
Ofiţerul
în evidntă
o dată
operatiunile din 6 august 1917, ,,care au pus încă
militare. După
Antonescu avea impresia că „s-a pierdut ocaziunoştri",
a soldaţir
valoarea combativă
5
• Adeptul „defensivei strategice", Antonescu
nea de a se profita de succesul obţinut'"
în vederea
forţel
pe pozitiile cucerite şi întăriea
menţira
vedea drept solutie ideală
reprezenta corolarul viitoarei
a forţel
cît mai intacă
unei noi lovituri. Menţira
ofensive, în care orice pas trebuie gîndit şi analizat cu maximum de responsabilitate.
ai cilrei
cu armata rusă,
Pentru a realiza acest obiectiv se impunea o cooperare efctivă
a pus România „în cel mai mare
de atunci credeau cf1 trf1darea din Galiţ
conduătri
pericol al existentei sale''%.
scrupulo,L<;e a ordinelor Marelui Cartier General, Antonescu
Adept al respctăi
provenite în special de la comandantul Armatei a II-a, că nu
respingea unele „acuzţi",
cu alte cuvinte,
acesteia. ,,Sprijinul reciproc în luptă,
cont de solictăre
s-ar fi ţinut
simultaneitatea şi spontaneitatea eforturilor, constituie un mare principiu care stă la baza
actiuni militare" - scria Antonescu într-un referat din 21 august 1917"7 •
oricăe
Antonescu declara, la 22
cu armatele ţariste,
Pe fondul unei anumite nesicroză
cit mai mult sîngele nostru", opinînd că „s-a
menajă
august 1917, că trebuie „să
timp,
în acelşi
şi,
pierdut momentul favorabil cînd se putea restabili situatia cu uşrinţă
sacrificii'"'"· Se vede aici grija lui Antonescu pentru protejarea elementului
cu puţine
uman. Opinia Marelui Cartier General era ca să nu se întreprindit nici o actiune ofensivă
deoarece se pierduse momentul favorabil, iar inamicul se înt,irise pe pozitii. La acestă
se asociase şi generalul Eremia Grigorescu. Numai astfel se puteau a.,;igura
păre
reorganizarea şi repaosul, atît de necesar tuturor unitf1tilor române"". Într-un a.<;emenea
cont „numai de
context, Antonescu considera că distribuirea mitralierelor trebuie să tină
ofiterul român, în
nevoile operative şi instruqiunile Marelui C.u·tier General""('. Totuşi
consens cu C.Prezan, nu excludea libertatea de actiune a armatei care putea decide,
operative şi cele de ordin local' 01 • Din corespondenta purtaă
tinînd cont de necsităţl
cu diferitele servicii ale Marelui Cartier General se vede claritatea cu care Ion Antonescu
analiza nevoile şi viitorul armatei 1<11 •
În anul 1917, Ion Antonescu a colaborat intens cu membrii misiunii militare francerolul jucat de misiunea Berthelot în reorganizarea şi pregr.tirea armatei
ze. Se cunoaşte
române, seriozitatea şi pa..,iunea cu care s-au angajat otiterii francezi la realizarea acestui
obiectiv. Cu toate acestea, Antonescu nu a acceptat întotdeauna punctele de vedere ale
francezi. Astfel, la 26 septembrie 1917, într-o discutie cu Samsonovici - referialiţor
toare la organizarea unei linii de rezistentf1 pentru a opri înaintarea inamicului spre nord,
sistemului de apfirare de pe stînga Siretului - Antonescu a respins
în scopul învăluir
„din fuga automobilului" 103 •
propunerea colonelului Petin, opinînd că era formulată
Atunci
Colonelul Samsonovici considera că opinia lui Antonescu „era mult mai bună"w-,.
cînd generalul Vuillemin a propus înlocuirea tunului de 53 mm cu cel de 37 mm,
Antonescu a cerut avizul Armatelor şi Inspectorat11l11i General al Artilerieiwi pentru a se
schimbare.
vedea ce economie de oameni, materiale şi animale, s-ar realiza prin acestă
recunoşta
tunul de 53 mm, deşi
Rapoartele comandamentelor care întrebuiasă
defectele acestuia, îl considerau, din punct de vedere balistic, superior celui de 37 mm.
Propunerile maiorului Antonescu - care se pronunta pentru mentinerea tunului de 53
la montarea pe afet, adaptarea aparatelor pentru ochirea indrectă
mm - vizau modifcăr
se
deşi
rezulta că,
parte, din studiile Biroului Organiză,
şi scutul mobil 106 • Pe de altă
o economie de 207 cai, pentru efectivul bateriilor de 53 mm erau necesari 41
obţinea
expediatr1 generalului Vuillemin,
1°1 . Scrisoarea de răspun
280 soldati şi 47 trăsui
ofiţer,
la 16 noiembrie 1917, era conepută
în spiritul celor relatate mai sus 108 • Cu alt prilej,
Antonescu va respinge propunerea generalului Vuillemin ca wnurile <le 120 St. Chamon<l să fie amenajate aş
încît să poată
fi folosite ca artilerie grea cu bătaie
mare.
Ofiţerul
credea că nu trebuie s[1 ne abatem <le la principiul organic stabilit în armata
română,
adică
bateriile <le patru piese. Propunerea vizîn<l constituirea unor baterii cu
Jouă
piese se putea realiza numai <lac[1 materialul va suferi modifcărle
tehnice propuse
sau vor fi înlocuite cu unul capabil facă s
fată
necesitf1tilor operative 109 . În altă
ordine <le
idei, maiorul Antonescu era <le p[1rere că distribuirile Je materiale şi armament <le război
se puteau face numai în functie <le necesitf1tile tactice 11 ".
Bătlia
<le la Mărşeti
a reprezentat cea mai importană
acţiune
miltară
excutaă
<le armata română
în campania anului 1917, fiind ultima mare operatiune alită
încununată
<le succes pe frontul Je est. Deşi
condiţle
în care ea a fost obţinută
au fost mai
a probat capacitatea <le planificare, conducere şi
putin favorabile, victoria <le la Mf1r[şeti
executie a armatei române 111 . Prin întreaga sa îndrcătu
conceptual.i, bătlia
<le la
M,irăşet
a reprezentat o valoroas{1 contribuţe
la dezvoltarea artei şi ştine
militare
11 i.
româneşti
Victoriile obtinute <le armatele romfme în vara anului 1917 au primit o înaltă
apreciere în ziarele engleze, precum şi <lin p:1rtea a numeroşi
oameni politici <lin Marea Britanie.
Lorzii Roberts şi Cecil subliniau, în <leclaratiile lor, ,.serviciile splen<li<le ale guvernului
şi
armatei române". ,.D;ii/y Gr:iphic", ,.L'Enock Tdegr:iph", ,.Liverpoo/ D;ii/y', ,.The
Te;ichers Wor/cf', ,,lvlorning Post", comentau serviciile aduse Antantei <le armata română
şi atenţiou,
todaă,
asupra necesit[1tii ajutor[lfii imediate materiale şi militare a României11·'. La rîn<lul s[m, premierul David Lloy<l George, într-un discurs <lin 12 noiembrie
1917, rostit la Paris, evidnţa
lipsa <le coordonare a conepţi
şi excuţi
strategice a
Aliaţor,
intuind parcă
viitorul situaţe
militare a României 111 .
Ofiţer
superiori britanici şi-au
exprimat şi ei aJmirţ
faţ:i
<le eroismul ostaşilr
romfmi. Între aceşti,
colonelul Lozecok şi generalul Candolle care îi mărtuisea
lui Take
Ionescu: ,.Dumneavostră
aveţi
dreptul Je a fi mînJri. SolJatii tiv. sînt a<lmirabili." 115
Acelaşi
aprecieri le g[L<;im şi într-o scrisoare <lin 20 august 1917, expdiată
<le Charles
la adresa armatelor române pentru
Calwell colonelului Ru<leanu, continînJ felictăr
Ballar<l anunta
„modul cum au fost conJuse şi s-au b,itut" 1"'. Generalul <le brigadă
c;i guvernul <le la Londra urm[1eşt
cu atentie situatia
Marele Cartier General Je la laşi
<lin Moldova unde „bravura armatei Jv. s-a probat" 11 '. Fostul şef Je stat major al misiunii
militare franceze, generalul Petin, scria c[1 „băt;ila
Je la M{1rşeti
a fi.ist evenimentul cel
a
mai striilucitor a anului 1917 în Romf1nia. Ea a oprit, în 15 zile, ofensiva germană,
închis definitiv porţile
MolJovei oric[1rei încerăi
Je înaintare şi a menţiut
frontul pe
nota plin Je aJmiratie: ,Bătlia
<le la
pozitiile initiale" 118 . Colonelul Bujac, la rînJul său,
Mărşeti
a fost cîştigaă
Je trupele ruso-romf111e, J:lf ca s[1 spun exact, <le diviziile
române. Onoarea victoriei, cea mai strf1lucit;i, cea mai glorioas{1 Je la intrarea regatului
în conflictul mondial, revine în cea mai mare mfL'-Ur;i Armatei I. SolJatul român a reuşit
să
fie magnific." 119
PierJerile armatei române s-au riJicat la 17 .592 morti şi rfmiti (Jin care 492 ofiţer)
şi 9.818 Jisp[1ruţ,
iar cele ale ,lflnatei a IV-a ruse au fost Je 17.483 morţi
şi răniţ
(Jin
care 493 ofiţer)
şi 8.167 Jisp{lfuţ'2(.
La slirştu
bătlie,
generalul Eremia Grigorescu, prin OrJinul Je zi nr.105, sublinia:
„Timp Je aproape Jouă
luni, prin rezistenta înJrjită
ce aţi opus cu piepturile voastre la
Mărşeti
şi Muncelu n{1v{1lirii Juşmanli
cotropitor, ati f:kut s;i se întunece visurile <le
cucerire uşoară
a p[1rţi
ce ne-a mai rf1mas Jin scumpa noastr[1 tar:I ( ... ).La Siret, în focul
urii răzb1n{toae,
nesocotind risipa sîngelui, ati smuls birunţa
cea mare. Aţi
făcut
să.
reînvie, în mintea tutllror, amintirea glorioas[1 a faptelor str[1bunilor noştri.
Aţi
atras
20
/ou /1111011cscu,
militar şi cliplo11wt ~ - ~ - - - - - - -
lumii întregi ( ... ). Din sîngele vostru se va ridica. curat şi măreţ,
o ţară
a tuturor românilor"m.
Iată
cum nota activitatea lui Antonescu, pentru perioada 14 august 1916- 31 iunie
1918, generalul Prezan: ,Piuă
în decembrie 1916, şeful
Biroului Operaţi
al Armatei de
Nord şi al Grupului General Prezan în Muntenia, a dat dovaă
de o capacitate excpţio­
nală,
mai presus de orice laudă.
Voinţă,
energie, devotament, izvorîte Jiu patriotism şi
calităţ
morale.( ...) După
data de mai sus şi pînă
astă.zi
este capul Secuei Operaţilo
<lin
Marele Cartier General al Armatei, unde a legat numele sftu de întreaga activitate
operativă
a Armatei, devenind unul din principalele şi imponantele motoare ale activăţ
M.C.G. A luat parte la refacerea Armatei prin elaborarea tuturor instrucţlo
de
reorganizare, de pregăti
taciă,
de organizare a tuturor Şcolir
de Instrucţie.
A constituit principalele organe de control şi excuţi
ale acestor pregf1tiri şi al îndestulări
armatei Jiu toate punctele Je vedere, prin numeroase misiuni pe frontul armatei. Pentru
toaă
acestă
activitate, a fost excelent apreciat <le precedentul meu, generalul Cristescu,
şi propus la înaintarea excpţională.
În urmă,
în noianul activitf1tii, foarte pricepute şi
devotate, enrgică
şi
foarte rodnică,
se disting urm:itoarele opere de cea mai mare
importanţă:
l. Planul de operaţi
al ofensivei din iulie; 2. Planul defensiv şi întreaga
activitate de conducere pe timpul bătf1lior
de la Mărfişet
şi Trotuş,
dovedind o deosebită
aptitudine Je prevederi şi oportunitatea în aprecierea situaţlor
şi propunerea la timp
a mijloacelor; 3. Proiectul de dezarmare al Armatei Ruse; 4. Proiectul Je ocupare a
Basarabiei; 5. Proiectul Je rezistnţf1
c.Iupf1 armistiuul Je la Focşani.
Aceste opere capitale
ar fi suficiente pentru a face capacitatea superioarf1 a acestui ofiţer
eminent, pentru
Coman<lament şi serviciul Je Stat Major, pe care l-am distins încă
din Şcoal
de Război
şi care s-au cristalizat, printr-o exprintă
solic.l:'1, în rf1zboiul activ. Este incontestabil că
activitatea acestui ofiţer
în timpul rf1zboiului a contribuit. în foarte mare parte, la Jobînc.Iirea succeselor noastre şi la îndiguirea nesucceselor noastre, precum şi la întrebuiţa
rodnică
a slabelor şi puţinelor
noastre mijloace." 12"
Ca urmare a acestor indiscutabile calitf1ti, la I septembrie 1917, Ion Antonescu era
avansat la gradul Je locotenent-colonel' 2·'.
O problemă
care, în final, a hotfll'ÎI soarta României şi a armatei sale a fost aceea a
colaborftrii cu armata rusă
care, pe fondul anarhiei ce a cuprins Imperiul ţarist
în 1917,
s-a transformat într-un rău
pentru ţar
11oastrf1. Încă
de la M[1Tfşti,
atitudinea critablă
a
armatei ruse a ieşt
în evidentf1. Ofensiva de pe Siret, care trebuia să însoţeacă
victoria
de la Mărşti,
nu s-a produs deoarece soldaţi
ruşi,
preocupati de evenimentele Jiu
nu voiau să mai lupte. Victoriile de la Mf1rşeti
şi
Oituz au respins
propria ţară,
inamicul, ele probînJ valoarea, vitejia şi spiritul Je sacrificiu al sole.latului român, Jar
atitudinea armatelor ruse a Jevenit tot mai amenintatoare. A fost pus în pericol statul
român cu institutiile sale, foşti
aliau organizînc.Iu-se în bande care au jefuit Mole.Iova.
Din aceste motive, s-a sl[1bit frontul prin trimiterea a mai 1111111 Je jum:Hate Jiu armtă
în
tot teritoriul. La Marele Cartier General - Sectia Operaţilo
- au fost a<loptate m[1suri de
curăţie
a spatelui armatei de toate aceste elt-111<.'nle care erau adunate, dezarmate, organizate în convoaie şi trimise peste Prut' 2 '.
Evenimentele Jiu ultimele luni ale anului 1917 au dus la încet,u-ea luptelor pc frontul
est-european. În urma armistţul
încheiat Je ruşi
la 22 noiembrie/5 decembrie 1917,
cu Puterile Centrale, s-a ajuns la ocuparea Je cf1tre trupele germane şi austro-ungare, a
la OJessa. Cu Jouă
zile mai înainte, la 20 noiembrie, orele 22,05, generalul
Ucrainei pînă
Scerbacev, în înţelgr
cu Comitetul revoluţina,
Jecidea încheierea, sub oarecare
condiţ,
a unui armistţu
pe tot frontul armatelor ruse şi rom:ine, aştepînJ
încheierea
păci
<le guvernul centralm. Situaţ
milt:u-ă
a României la sfirştul
anului 19 I 7, în care
12
aprovizionarea cu material de război
<• şi
cooperarea cu armata rusă
au reprezentat
admirţ
românească
Pfata
şi
r,ispfata istoril•i
21
factori esnţial,
a Jus în final la angajarea negocierilor cu Coman<lamentul Puterilor
Centrale în ve<lerea încheierii unui armistitiu. Un tablou similar prezenta, la 7 decembrie
1917, ministrul României la Paris, Victor Antonescu, şefuli
Quai J'Orsay-ului. ,,Ministrul Antoeţ,cu
care a voit să mă
vadă
- nota în însemăril
sale Aristide Brian<l - se
plînge că <le şase
luni nu s-a făcut
nimic pentru a ajuta armata, ceea ce era posibil <lin
partea Stavkăi."m
Fată
<le încheierea armistitiului pe frontul oriental, guvernele Antantei s-au arăt
nedumerite. Totuşi,
la 21 decembrie 1917, cei patru minştr
aliati - Sir George Barclay,
Charles Vopicka, marchizul St .Aulaire şi baronul Fasciotti - recunoşta
„ex.trema gravitate a situaţe
în care se afla România". Ataşul
militar american <le la Iaşi
a protestat
împotriva inteţ
României <le a încheia pace 128 •
Cîteva luni mai tîrziu, la 1/14 mai 1918, Puterile Aliate şi Asociate, prin reprezentantii diplomatici acre<litati la Iaşi,
declarau că „încă
<le pe acum, ei consi<leră
ca nule
şi neavenite toate clauzele acestei păci,
care sînt contrare cu principiile a căro
violare a
<le nuaţă
între armisconstrîns Antanta <le a lua armele" 129 • Desigur, ex.ista o Jiferntă
titiu şi pacea separtă
Jar, în situaţ
revolutiei ruseşti
şi în neputinta vădit
<le a primi
ajutor <lin altă
parte, cea <le a Joua era consecinta fatlă
a celei Jintîi uo _Într-un document
de epocă
se scria: ,,o situatie asemăntor
cu aceea a României s-ar gf1si <liticii în
istorie. Ea nu poate fi judecată
Jupă
notiuni or<linare. Teritoriul nostru fiin<l ocupat şi
fortele militare anihilate prin ruşi,
singura noastră
şansă
<.ie salvare este victoria Aliatilor
( ...) aceste reflectii sînt impuse prin ceea ce s-a petrecut atunci cîn<l am luat Jecizia
semnări
armistitiului, ca şi în numeroasele cazuri în care bunăvoita
Aliatilor nu a reuşit
să
se transforme, <lin timp, în efecte utile"L' 1•
Naţiune
română,
nota în comentariul său
corespondentul ziarului Times, ,,este
dornică
să continue lupta. În special armata <le pe front nu creue în posibilitatea unei păci
nevictorioase cu inamicul, Jupă
îngrozitorul sacrificiu <le la Mărşti
şi Oituz." C.Brown
consiuera că, Jupă
încheierea armistitiului <le către
ruşi,
nu mai rfunînea altceva românilor Jecît săfac
acelşi
lucru şi opina că oamenii politici <le la laşi
apreciau începerea
pur militarf1, Jictaă
<le împrejuăi
şi
tratativelor cu Puterile Centrale „ca o măsur
lipstă
<le vreo importană
politcă.
România inteoază
şi este hotărî
să
fie cre<lincioasă
Aliatilor"1.1 2 • De la Londra, ministrul Nicolae Mişu
transmitea că unele cercuri
politice erau convinse l'il Romfmia nu putuse rezistau_,. lnitial, Cabinetul <le război
britanic a confirmat pur şi simplu că m1 putea accepta o pace separtă
cu germanii şi a
căzut
<le acoru că românii ar trebui să contacteze, cît mai curînu, pe unii lideri ruşi
Jeciş
să
continue luptau~. Pîn{1 atunci, guvernul <le la Londra încercase să tină
armata română
în „ostilitate activă"
fată
Je Juşman,
Jar a fost fortat să se alăture
armistţul
acceptat
Je ruşi
• Fată
Je evolutia evenimentelor, guvernul britanic a trebuit să-şi
reconsidere
pozitia. ,,Armata română
- au apreciat, la IO decembrie 1917, membrii cabinetului - este
atît <le neajutoră,
incit guvernului Je la laşi
ar trebui să i se permit:1 să încheie o pace
separata"L'6 • La 19 mai/ I iunie 1918, deputatul Runciman l-a interpelat în parlament pe
Robert Cecil în legMură
cu prevederile militare ale tratatului impus României <le Puterile
Centrale. Lordul Cecil, Jup:1 ce a subliniat Cil acest tratat supunea Romfmia unei Jominatii totale - militare, economice şi politice - a Puterilor Centrale, a reconfirmat Jeclaratia,
<lin 11 martie, a guvernului Lloy<l George, alirmînJ Cil Londra „manifestă
o profun<lă
simpatie fată
<le România în situatia grea în care a fost pusă,
iar prietenilor şi foştilr
ei
aliati le revine să facă
tot posibilul la o eventual[1 conferită
Je pace, pentru a obtine o
revizuire a conJi{iilor Jure care i-au fost impuse"L17 _ Armistitiul Je la Focşani,
încheiat
de România, a avut un caracter pur militar, ex.cluzînJ orice chestiuni ixiliticeL'" - el intra
în vigoare <le la 26 noiembrie 1917'-'". Acesta a fost urmat <le tratatul <le la Bucreşti
încheiat cu Germania şi aliatii s:"ii, care era rezultatul nu numai al unei preg[1tiri insufi135
2_2__________/ou J\11/011cscu, mi/it;ir :;1 c/i['/0111;11_
ciente a României, ci reprezenta, îndeosebi, consecinta rf1.<;turn:irii de fronturi care s-a
anului 1917 1 ••,
pro<lus în sud-estul Europei, începînJ cu sfirştul
cft un consiliu de ofiteri sub
rusesc, Antonescu ne relatză
cu armistţul
în legătur
să
era necesar ca armata română
Regelui Ferdinand I a discutat „dacă
preşdinţa
participe" 1' 1 • Reuniunea generalilor a considerat că „din punct de vedere militar. nu este
sa participe la armistitiu şi deci, acesta se poate
absolut necesar ca armata română
încheia numai cu trupele ruse" 11 '. Guvernul a hotftrît îns:l, la 21 noiembrie 1917, ca
inamicului de generalul
participe la propunerea ue armistitiu făcut:1
să
armata română
Scerbacev 1' 3 •
a fost
crită
a României din acea perioadă
şi diplomatcă
miltar-pocă
Situaţ
de Antonescu într-un referat adresat la I decembrie 19 I 7 ministrului de
bine surpină
„defcţiun"
ce constata că situatia t:irii sale era „tragic:"!'', în condiţle
După
război.
aliatului rus, Ion Antonescu îşi exprima speranta în „triumful libert:itii şi dreptf1tii"
pe111ru poporul român, care lupta în vederea „dezrobirii a 130.441 km', locuiti de peste
patru milioane de români" 111 • Dupf1 o analiz:l pertinent.l a situatiei României de la
nationale pîn:l la finele anului 1917, Antonescu prezenta
unită
intrarea în războiul
ai
prii din criz:l. Oliterul, unul din primii anlişt
pentru ieşra
superiorilor săi soluţi
Romfmiei la Marele Rf1zboi, evidentia carentele reale şi pline de consecinte
partică
cu principalele state ale Antantei, cauzeie retragerii de la finele anului
ale colabrăi
a t{lrii sale din vara şi toamna anului urm.itor, pe care o
şi politcă
1916, situatia miltară
„solutiile", ofi\erul român aprecia cf1, deşi
În ce priveşt
cataloga drept „dezastruoă".
nu exista nici una. Alternativele prezentate tie
teoretice sînt multe, practice cu adevărt
realiztă
de la Marele Cartier General erau: l. o pace separtă
Biroului Operaţilo
şeful
aliatilor; 2. capitularea; 3. retragerea peste Prut şi chiar
cu autorizarea şi consimtăîul
la est de Nistru. Dintre acestea, capitularea era prezentat:l drept o „crimf1" pentru poporul
romfm. Cea de a treia, dup:1 opinia lui Antonescu, reprezenta „solutia cea mai milit:U"eascea mai onorabil.I şi cea mai indicat:"t'' 1 ". Om realist, fin c1111osc:"ltor al situa\iei
că,
politico-militare a t[ll"ii sale, Antonescu considera c,\ varianta unei p:"tci separate, cu
„solutia cea mai rational:"t'' 111••
aprobarea Aliatilor, reprezenta touşi
li.col. Ion Antonescu, devenind persoan:1 non
pacea de la Buftea-crşi,
După
de
a Marelui Cartier General, la o comandă
grata, este trimis de la Sectia a III-a Operaţi
incompatibilf1 cu cea anterioar:l şi cu calit:1\ile sale militare de
divizion de tren, funcţie
noilor autoritf1ti
Nu este exclus ca noua numire s:l fi fost Jeterminat:1 de inteţa
excpţi.
de a-l scoate de sub obiectivul germanilor care, desigur, nu-l agreau 111 • Toto<lat:1, este
numire se voia o punere a lui pe linie moart:L De la I iulie şi pînă
posibil că prin acestă
la 28 septembrie 1918, va detine comanda Regimentului 7 Roşir'".
În<lurerat de momentele greie prin cm·e trecea România, ca urmare a încheierii pf1cii
separate, Ion Antonescu nu a putut s:l nu se bucure de marile împliniri ale poporului s:h1
din cursul anului 1918.
În anul 1918, românii din Basarabia, Bucovina şi Transilvania, atlati sub dominatie
prin adun:tri plebiscitare, s-au pronun\at, conform principiului autodetermin:irii
str[1ină,
popoarelor, pentru Unirea cu Vecl1iul Regat al Romfiniei"''. !Jeea autodetermin:lrii
juridic:", a natiunii mmfme, prin faptele r:1zboiuprofund ancoram în conştia
naţiole,
produs efectele. Ea punea bazele juridice ale noului stat
lui şi consecintele sale, şi-a
român unitar 150 • Acesta este sensul istoric şi caracterul de drept public al adunflfilor
de la
- Sfatul Ţ{tri
din provinciile aflate pîn:l atunci sub dominatie strf1ină
naţiole
de la Alba Iulia Consiliul National al Bucovinei, M:lfea Adunare Nationlă
Chişnău,
considerat:1 în drept ca un fundament al principiului
de a fi concretizat vointa coletivă,
Unit.-itii Nationale 1~ 1 • Gh.l. Brătianu
cu a<;piratiile sale la des:1vîrşia
natiolăr,
observa cu justete că istoricele decizii nationale insistau asupra acestui factor 1~2 • Juridic,
Pfat.i
şi
r.ispfat.i istori~•i
23
Adunările
Nationale, care au adoptat Deciziile de Unire din 1918, reprezentau plebiscite
spontane ale natiunii române, neprvăzut
în vreun tratat international şi superioare, ca
valoare de drept, plebiscitului organizat. Realizarea României Mari apăre
drept naturlă
şi rezultat al unui proces istoric al evoluţi
natiunii române.
Activitatea desfăşurat
de Ion Antonescu în anii 1916-1917, calităe
sale militare au
fost apreciate favorabil Je oamenii politici ai vremii precum şi Je ofiţer
superiori aliţ.
I.Gh.Duca nma, astfel, în înserwăil
sale: ,,Bratul Jrept al generalului Prezan era un
tînăr
ofiter, maiorul Antonescu, un element Je o deosbită
valoare şi care prin intelgă,
pricepere şi activitatea sa, şi-a
aJus personal, Jar a aJus şi tări,
nepretuite servicii."m La
rîndul său,
generalul rus Galitin caracteriza în felul următo
pe ofiterul român: ,,maiorul
Antonescu este un om de onoare în cel mai nobil sens al cuvîntului. Succesele lui, care
au salvat ţar
sa în situaţ
critice, se datoreză
nu numai calităor
lui Je eminent strateg,
ci şi celor înăscute
viitorului om de stat. Nu ştiu
cum se va pronuţa
istoria tări
sale
nu vor putea fi egalate de
despre el. Vitejia inimii sale şi calitatea stoicismului său
nimeni. Am absoluta convingere că Antonescu este 1111 mare so]Jat." 154
În noile condiţ
internationale - în preajma încheierii pi1cii separate de la Buftea-Bucreşti15
- cabinetul Brătianu
ceJa locul unui guvern Averescu, ezitant şi el în
acceptarea conJitiilor „impuse" Je Puterile Centrale. Dar şi generalul Averescu, sub care
Je a iscăl
s-au semnat preliminariile Je la Buftea, s-a Jat Jeopa11e. Sarcina ingrată
tratatul, în noua situatie crearn prin încheierea pi1cii Je la Bucreşti
şi a înaităr
trupelor
germano-austro-ungare în Ucraina Je SuJ, i-a revenit lui Alexandru Marghiloman cu
pretul sacrifă
viitoarei sale cariere politice 156 . Sînt momente din viata unei naţiu
cînd cineva trebuie să tragă,
sub raport politic, concluziile, căutînd
să
păstrez,
pentru o
eventualitate sau conjutră
viitoare, statul cu aparatul său
militar, economic şi administrativ. Aşa
s-a întîmplat în anul 1918 cu guvernul Al .Marghiloman, care a acceptat
aceste fapte politice, impuse Je necesitate' 5'. În ceea ce priveşt
pozitia lui 1.1.C. Bră­
tianu, opinăm
că
evenimentele, deşi
s-au derulat contrar vointei sale, au avut în noua
istorcă,
ipostazit, consimt:lmîntul şi aprobarea sa tacitf1, fapt ce confirm:"t, în persctivă
capacitatea omului politic romf111 11•.
La terminarea primului r[1zboi mondial, România era de fapt şi de drept stat national
unitar, constituit Jin teritoriile locuite JintotJeauna Je români. Istoricul american Charles
Seymour constata, în acest sens, cu Jreptate: .,CînJ s-a Jeschis conferiţa
pi1cii, Imperiul
austro-ungar 1111 era Jecît o instuţe
apartinînJ trecutului ( ... ). În mai puţin
Je o lună,
cimentul artificial care unea elementele Jisparate ale imperiului s-au măcinat,
fidelitatea
fată
Je împiirat s-a volatilizat şi suprematia germanilor şi a ungurilor s-a sfirşt(
...). în
Transilvania, românii erau primiti ca eliberatori."' 5"
Pînă
în aprilie 1918, cît a activat ca şef
al Biroului Operaţi
Jin Marele Cartier
General, numele lui Ion Antonescu este asociat primului act de Unire înfi1ptuit de
românii din Basarabia în martie acelşi
an, prin vocea Sfatului Ţ[ir
Je la Chişnău.
Prin
mf1suri energice, Antonescu a reuşit
s[1 evite infiltrarea 'in armata română
a anarhiei şi
JezorJinei care cuprinsese trupele ruse. Dup:-1 mstaurarea ordinei în Moldova, prin Jezarmarea trupelor ruse şi expedierea lor peste Prut, Antonescu a urm[ll'it cu foarte multă
atentie derularea evenimentelor Je la rf1săit
Je Prut. Împreună
cu generalul Prezan, el
s-a JoveJit adînc preocupat Je evenimentele politice şi militare Jin Basarabia'I(', Je
contactele purtate de reprezentanti ai Marelui Cartier General cu emisari ai unor „comitete revoluţina"',
Je asigurare a orJinei, care să ofere posibilitatea Consiliului Direc62
torilor Republicii Moldvenşti
să
poată
acţion
în temeiul Deciziei Sfatului Ţări
1 .
La 8 noiembrie 1918, o consfătuire
aJuna la aceşi
masă
pe 1.1.C. Brătianu,
generalii Coandă,
Prezan şi Lafont (atş
militar al Frantei), marchizul St.Aulaire, N.Mişu
şi li.col. Antonescu, revenit la Marele Stat Major"'·'. Reprezentantii Frantei au stărui
în
24
/ou Autom:scu, milit,ir şi
diplomat
în
a României, avînu în veuere armistţul
imedată
pentru o intervţ
<le
imposibilitatea <le a au una, în mai puţin
uar generalul Prezan le-a arăt
în finalul celor uiscutate. spunea:
25 <le zile, proviziile necesare armatei. I.I .C. Brătianu,
întîrziere, gestul nostru militar n-ar mai avea imporse va încheia f:lră
armistţul
,Dacă
a însemnat-o pentru
şi nu ar coresp1111ue nici uramei pe care războiul
hotărîae
tanţă
în fata Congresului. Un
situaţe
întreaga noastră
România, ce trebuie să stăpîneac
un
prea tîrziu pentru a obţine
e făcut
astfel <le act poate deveni chiar periculos, <.Iacă
să
<lestule zile, ca să uea timp vrăjmaşuli
ar preceua armistţul
rezultat efectiv şi touşi
serioase.
unei compensaţi
putinţa
distrugerea teritoriului ocupat, făr
desăvîrşac
ce guvernul Marghiloman
au constatat continuitatea politicii noastre, în<lată
noştri
Aliaţ
<le a nu
sinceră
ca şi uorinta noastră
aceasta era necesar să le-o ar:Hăm,
a fost răstuna:
militare serioase.'%' Transpar <lin cuvintele
pierue o zi. în ve<lerea unei operaţiun
şi
prin nici un gest, valoarea acţiunlor
<le a nu ştirb,
ilustrului om politic inteţl
( 1916-1917)
sacrificiilor auuse <le România cauzei comune în perioaua marilor 'inceră
şi armata ei 1<•5 _
naţiu
întregi, pentru ceasul înf:iptuirii ce se apropia, forţel
şi <le păstra
principiile funuamentale ale cunoscutului diplomat. de la
de atunci se întrezăau
încă
nicouată.
care el mt avea să se abtă
Pe linia celor stabilite la 8 noiembrie, a <lema zi, România a auresat un ultimatum
teritoriul tarii. Mobilizate la 28 octomMackensen 166 • cerîn<lu-i să pfirăseac
mareşlui
armatele române trec, din nou, în Transilbrie/IO noiembrie 1918, pentru a uoua oară,
linia <le pe izvorul
inţal
vania la 24 noiembrie. Trupele române însft nu au uepf1şit
Je la
<le uecizie a Marii A<lunf1ri Naţionle
pentru a <la posibilitatea libertăţ
Mureşli,
cu Germania, la 29 octombrie/ 11 noiembrie
încheiat <le Antaă
Alba Iulia. In armistţul
preveueri se refereau la România: I. anularea tratatului <le la Butiea1918, următoael
2. trupele germane trebuiau să pfmiseasc:1 R0111f111ia în 15 zile; 3. ureptul <le
Bucreşti;
în România înceta imeuiat"'7 •
rechizţ
România al:lturi de Antant.i şi el va conprimului r[lzboi mondial gfL'-eşt
Sfirştul
unitar.
semna realizarea statului naţiol
cadrul
discuţlor
persctivă,
2. Campania din Ungaria.
Primele misiuni diplomatice ale lui Ion Antonescu
lt.col. Ion Antonescu se va afla, <lin nou, în centrul
Revenit la Biroul Operaţilo,
problemelor militare ale t{irii sale. La 13 noiembrie, superiorul s:iu, C.Prezan, şi generalul
pentru viitorul României. Prezan l-a
Berthelot au uiscutat chestiuni <le mare importană
purtate cu generalul francez, care
informat imeuiat pe Regele Feruinanu m;upra uiscţe
avea misiunea <le a contribui, în colaborare cu armata romf111[1, la eliberarea teritoriului
atunci sub
aflate pînă
de trupele Puterilor Centrale"". Viitorul teritoriilor româneşti
a fost, <le asemenea, aboruat, m:l-;urile convenite urmînu să primească
străin
dominaţe
statului român. În leg[1turf1 cu Transilvania, generalului francezi s-au auus
avizul şefuli
romfmi <lin acestă
<le unguri asupra cetfttenilor paşnic
sf1vîrşite
atrociăţle
la cunoştiţă
provincie româneasc[1 - <latele se aflau într-un memoriu întocmit <le Bălan
străvech
fată
autorit[1tilor <le la Iaşi
Nicolae, mai tîrziu mitropolit al Ar<lealului - şi nemulţira
ccrnt de integralitatea
încheiat <le noul guvern al Ungariei, care 1111 ţinea
<le armistţul
drepturilor recunoscute prin tratatul <lin august 19 I 6"".
<le la Belgrad,
Con<litiile pe care Ungaria trebuia să le accepte, prin armistţul
preve<leau evacuarea tuturor trupelor maghiare la nordul unei linii care urma albia
la confluenta lor cu Tisa. Linia <lin Transilvania
pînă
Superior şi Bistrţe
Someşuli
_____________ l'fat.i
şi
r;l_~,,J;,1;1
istoric:i
25
urma albia Mureşli.
Conventia împărţea,
de fapt, Transilvania, linia de demarcatie de
pe Mureş
fiind arbită
şi ilogcă.
Într-un memoriu remis şefuli
Quai d'Orsay-ului; din
28 noiembrie 1918, Iuliu Maniu aprecia că aceasta .,\'mparte natiunea română
din Transilvania şi Ungaria în două
părti"
ceea ce agrava „actiunea de renaşt
natiolă
şi în
organizarea ei, atît de necsară
în aceste zile de prefaceri istorice" 1x•. România nu a fost
invtaă
la negocierea armistitiului: nici una din clauze nu-i cerea să colaboreze la
aplicarea conventiilor. Stabilirea liniilor de demarcatie devenea, în mod inerent, o sură
de conflict şi de tensiune, deoarece ea a alimentat speranţl
acelor forte politice din
Ungaria - începînd de la guvernul lui Karolyi şi ajungînd la Bela Kun - în mentinerea
unei părti
cit mai mari din teritoriile \'ncorporate în trecut de Ungaria. Acest lucru se
producea într-un moment cînd, în baza dreptului la autodeterminare, poporul român îşi
recîştigas
„capacitatea de a actiona în deplină
libertate", prin „dreptul istoric şi natural"171, fundamente ale existentei naţiole.
Arbitrariul armistţul
de la Belgrad era
recunoscut şi de ambasadorul britanic de la Berna, Sir Horace Rumbold, într-o telgramă
adrestă
conduătrli
Foreign Office-ului. Diplomatul englez spunea: .,a) trebuie să
intervă
un nou aranjament între guvernul romfm şi :ilaţ
care sînt, din nou, de acum
înainte, aliatii săi;
b) vechiul armistţu,
încheiat la Belgrad şi semnat de un guvern strt1in
de Ţar
Românească
(guvernul ungar), i'mparte poporul român în două
elemente, ceea
ce provacă
difcultăţ
şi
confuzii considerabile; c J autori1ţle
ungare, şi în special
şi autoritatea încrediţată
guvernului român,
jandarmii maghiari, trebuie să fie demiş
şi garnteză
menţira
ordinei. Chiar prezenta autoriăl
maghiare,
care îşi asumă
ostile elementului autohton (romiin) şi dezolate să vadă
că
le scapă
aceste provincii,
provacă
zilnic incidente regretabile ale ct1ror conseiţ
m1 se pot prevedea." 172
Guvernul de la Bucreşti,
Consiliul Dirigent şi Marele Cartier General al Armatei 173 - considerînd arbitrar aliniamentul Mureş
şi în toală
necordată
cu principiile
tratatelor afirmate de Antant{1, cu Decizia de Unire din I decembrie 1918 - au adresat
Consiliului militar interaliat de la Versailles şi forumului pt1cii numeroase cereri de
revizuire a ceea ce s-a stabilit la Belgrad. Dincolo de linia de demarcatie, autoriăle
maghiare şi-au
intensificat actiunile teroriste. Soldatii romfmi din fosta armtă
austro-ungara, întorşi
de pe front, erau opriti cu forţa
la Budapesta în inteţa
de a fi trimş
sa
lupte împotriva altor state din centrul Europei, mai ales a Cehoslovaciei. Armistitiul de
la Belgrad, scria Antonescu, s-a semnat „fr1ă
noi şi în contra 111tereselor noastre. S-a tras
acolo, pe o harta, la întîmplare, o linie artificialt1 şi arbită
care nu corespunde dreptunlor noastre de ordin etic şi nesoctş
interesele noastre de ordin economic şi militar. La
13 noiembrie 1918 s-a înfipt, la Belgra<l, adînc şi cu sînge rece, 1111 cutii tăios
în inima
românismului ." 111
Din partea Marelui Cartier General au fost transmise Comandamentului Armatei
şi reprezentantilor misiunilor militare aliate telegrame semnate de
Franceze de la Dunăre
Prezan şi Ion Antonescu, prin care se ar.Ha situaţ
intolerabil:l pe care ungurii o creasă
populatiei româneşti
din Transilvania. La 29 noiembrie/12 decembrie 1918, cei Joi
informau pe comandantul Armatei franceze de la Dunftre despre numeroasele atrociă
comise de unguri asupra poulaţie
româneşti
paşnice,
situate la vest de linia Mureşli.
Se cerea Comandamentului armatei franceze ca, în cazul în care el nu putea rezolva
problema, trupelor române să li se permită
să scih1tioneze crizam. Autoriăle
militare
române atrflgeau atentia asupra consecintelor grave, inclusiv a r,ispîndirii ideilor bolşevi­
ce, în cazul întîrLierii solutiontirii crizei. Prezan şi Antonescu au revenit, la 12 ianuarie
1919, anuntînd ca în Transilvania „teroarea se întinde din ce 'in ce mai mult" 11<•. Ofiterii
români informau că zilnic li se aJreseaza numeroase telegrame pr111 care „populatia şi
societăl
culturale, foră
deosebire de neam, credintt1 şi lege, implort1 ajutorul armatei
române" 171 • Mai mult, Prezan şi Antonescu subliniau d „pentru a salva situaţ
lor,
2_6__________/c_J/_J_;\_1_1/_cl/JL'SCU, mi/it;lr şi_dp/rn;(
ungurii răspîndec,
prin agenţi,
ideile comuniste", ei „ridicînd şi transportînd bogăţile,
depozitele şi disponbltăţe
alimentare", poulaţi
fiind „amenită
de foamete" 178 •
Marele Cartier General a intervenit de mai multe ori pe lîng{1 generalii Berthelot şi
Franchet d'Esperay, dar cei doi m1 au aprobat ca trupele române să treacă
dincolo de
Mun~i Apuseni, regiunea urmînd să fie ocupat,i de trupele franceze.
În atari conditii, armata română,
cu sprijinul poulaţie
de dincolo şi dincoace de
linia de demarcatie, cu avizul Marelui Cartier General al Armatei 179 , a depăşit
cursul
Mureşli
şi
a mutat, făr
rezistnă,
linia de demarcţi
spre vest. Menţira
sub
autoritate maghiră
a părţi
din Transilvania, de dincolo de linia de demarcţi
şi refuzul
Decizia Marii Adunări
Nationale de la Alba Iulia,
guvernului Karolyi de a recunoaşt
lăsau
deschiă
alternativa rezolvfirii problemei""'. Din aceste motive, trecerea liniei de
1
demarcţi
K1 reprezenta un act legitim. o componenta a realiz{ll'ii Unirii, hotfirîă
deja
prin vointa naţiu
la Alba Iulia. Acţiunea
romf111eascf1 se încadra în efortul diplomatiei
de la Bucreşti
de a se recunoaşt
cît mai rapid ceea ce poporul român înfaptuise în
cursul anului 1918. Acest lucru era cu atît mai necesar întrucît, la data semn{irii armistiţiul
de la Belgra<l, adminstrţ
şi
ordinea în toate judetele din Transilvania erau
practic asigurate de Consiliul National Român Central prin consiliile şi gfirzile nationale,
reprezentante legal constituite.
La 21 martie 1919 s-a proclamat Republica Ungar{1 a Sfaturilor şi s-a constituit un
Consiliu Revolution:ir, în c,u-e Bela Kun a devenit comisar al )X)1xm1l11i pentru afacerile str{1ine. Noul cabinet, rezultat al unei ali,mte între comunişt
şi social-demrţ,
nu se deosebea de guvernele anterioare în ceea ce priveşt
(X)litica extem{1, care avea
ca obiectiv esential p{1str,u·ea „integrit{1tii" Ungariei Sfintului Ştef.Ul
Guvernul de la
Budapesta a refuzat sf1 rec11noasc{1 dreptul (X)(Xm1lui rom.în din Tr,msilv,mia la autouetenninare, a ueclarat cf1 se all:t în stare de r{izboi „cu toate statele vecine de la care
are ceva de revendicat"m. În acest scop, ca urmare a unei vizite a lui Racovski la
Budapesta'"-' şi a unui schimb de telegrame 'intre Rusia Sovieticfl şi Republica Sfaturilor, Statul Major al Armatei Roşi
ucrainene a preconizat operaţi
ofensive pe
uoă
directii - prima :u·mat{1 sovietic:, trebuia s{1 dea lovitura prin Bucovina, pentru a
contacta trnpele roşi
ungare, iar a doua trebuia ca, împreunf1 cu voluntarii internationali, sf1 înceapf1 ofensiva pentru ruperea 1x>zi\iilor for\elor rom,îneşti
din zona Basarabiei. A fost interceptat,i o telegramf1'"' între Kun şi Lenin, care conţiea
un mcxlus
vivencli ung:iro-sovietic privind situa\ia Rom,îniei ••~. Complexitatea situaţe
internaţionale
punea în primejdie Actele <le Unire înff1ptuite de 1x>1xm1l romfm în 1918. Mai
mult, armata rom;îrni se vedea pusf1 în situa\ia s{1 apere un front de peste I .OOO km,
c:u·e se întindea din B,mat pînf1 la Cernf1uti, fapt deosebit de greu de îndeplinit'"".
După
instaurarea Republicii Ungare a Sfaturilor, noile autorit{1ti, în pofida prevederilor armistţul
de la BelgraJ, au înt{U"it armata şi au atacat Romf111ia. Primul atac asupra
armatelor române, aflate la est de Tisa, a fost î111reprins la 20 iulie 1919. In acest context,
s-a produs contraofensiva trupelor romf111e, c.u·e s-a facut cu consimt{1mîntul şi la sugestia
Aliaţor'",
eveniment care a influeţat
situaţ
international{1 din zona. SesizînJ acest
fapt, Harold Nicolson, expert al Jelegatiei britanice la conferinta de pace, nota la 23
martie 1919 că „revolutia ungară
este rea şi poate ne va conduce, pentru a Joua oar:i. să
aban<lonfun România"'"". Lini.ide deniarcţ
între România şi Ungaria, deşi
m1 însemna
o frontieă,
lăsa
sub ocupaţi
maghiar;1 o mare p,u·te a Transilvaniei. S-a creat astfel o
situaţe
<lin care au Jecurs o serie de Jificultf1ti de ordin politic, milit,ir, Jiplomatic,
economic, care au îngreunat activitatea Jelega\iei Romiiniei la forumul pricii <le la Paris,
care solicita recunoaşt
de jure a I lot{ll'îrii Marii Adunări
Naţionle
de la Alba Iulia.
Revenit t><laă
cu generalul C.Prezan la Marele Cartier General'"", lt.col. Ion Antonescu a avut merite incontestabile în reorganiz,irea armatei române, după
pacea <le la
27
_ !'fot;, ~I r;hpi.1l.11_S_loric•J
Buftea-crşi.
Format la şcoal
patriotismului an.lent, Ion Antonescu, prin măsuri
operative, a rezolvat gravele probleme - lipsuri în efective, echipament, armament,
munitii etc. - cu care se confrunta arm aia {firii. Din cele trei <livizii <lin Mol<lova - 8, 7 şi
i - <lemă
au fost trimise în Transilvania, iar prima s-a <leplasat în Bucovina care îşi
proclama.,;e Unirea cu Vechiul Regat al României. Militar <le exceptie, care e<lucase
generatii <le tineri ofiteri în scopul împlinirii visului <le aur al românismului, Antonescu
îi stimula zilnic astfel: ,.Sus capul, elev. Privirea înainte, peste Carpati. Acolo vă cheamă
împlinirea i<lealului milenar al neamuh11 românesc." 1..c• Într-un mo<l asemănf1tor,
se a<lresa. la 4 septembrie 1918, printr-un or<lin <le zi, ofiterilor şi sol<latilor Corpului 4 Armată,
generalul N .Petala: ,.Transilvania ne cheamă.
Eroul <le la Tur<la ne aştepf1.
Sufletul său
ne porunceşt
să
nu-i mai l;i,;{11n trnpul să doarmă
în pfunînt robit."" 1
pricii de la Paris,
Anul 1919 a însemnat pentru Romfmia participarea la conferiţa
reuniune <liplomatidl care avea s/1 sanctioneze Deciziile <le Unire <lin martie, noiembrie
şi <lecembrie 1918. Pentru Antonescu a fost anul supremei sale afirm:iri ca ofiter <le stat
nrnJor, Jar şi ca <liplomat. Dup,i cum se ştie,
România venea la Paris conştieă
că
îşi
în<leplinise obligatiile interaţol
asumate în anii rr1zboiului şi cf1 făcuse
enorme
sacrificii materiale şi umane. Romfmia a pier<lut în anii 1916-1918 circa l0% <lin întreaga
sa populatie, care num:1ra atunci 7,5 milioane <le locuitori " 1 . Pentru a participa la război,
Româma contractase i'mprumuturi de peste 2,5 miliar<le lei aur, totalul <latoriei publice,
atît interne cît şi externe. rez11itat:1 <lin aceasta, ri<licîndu-se la 72.643.191.077 <le lei
aur 1'1-'. De a.,;emenea, aportul militar românesc la victoria <lin noiembrie 1918 a fost
considerabil" 1• Cu toate acestea, nota un cunoscut istoric american, România a trebuit să
1
combatf1 atît pe cîmpul <le luptf1, cît şi în sf1lile Conferiţ
• ~.
Delgaţi
României a fost primitf1 nefavorabil la Paris, unde a trebuit să suporte
ne<lrptf1ţi
şi jigniri. Pe drept cuvînt, un contemporan aprecia c:1 pentru noi a fost un
adev{irat „calvar al p:1cii".
Chestiunea ungară
a devenit, în acea perioadf1, una din problemele cel mai <les aflate
pe agen<la <le lucru a forumului p,icii <le la Paris. Pentru diplomaţ
Bucreştilo,
semnaimportanţf1
deoarece reuniunea <liplorea tratatului <le pace cu Ungaria avea o deosbită
matică
<lin capitala Frantei urma să sancţioez
şi Decizia <le Unire a Transilvaniei cu
Vechiul Regat al României. Îns,i noile autoritf1ti <le la Bu<lapesta m1 aveau <le gîn<l să
accepte hotf1rîrile forumului pricii şi, în conjunctura geo-plitcă
<le atunci şi prin politica
pe care o promovau, reprezentau 1111 real pericol pentru noile state nationale <lin zonă,
apf1rute sau <lesăvîrşit
<lin punct de vedere teritorial la finele primului rftzboi mon<lial.
Pe <le altr, parte, i<leologia corm1nistf1 a guvernului Bela Kun putea avea consecinte
nefaste ,L,;upra opiniei unora din cet:1tenii noilor tftn.
Hmi a aban<lona de la principiile <le bazf1 ale politicii sale externe, România nu putea
rămîne
in<lertă
la noile sd1imbf1ri pro<luse în Ungaria, mai ales cfl autoritf1tile acesteia
lntentiile României fată
se postau pe pozitia ap:irfll'ii hot;u·elor Ung,u-iei Stintului Ştefan.
<le Bu<lapesta au fost clar exprimate, în <louft rîn<luri, de premierul Ion I.C. Brf1tianu. Mai
întîi, la 22 mai 1919 şeful
guvernului îl informa pe Mihai Pherekyde că,
,,<lat fiin<l
circumstantele actuale <lin punct de vedere politic, el nu consi<ler:1 oportun avansarea
armatei române spre Bu<lapesta. Nrn nu avem nici un interes <le a consoli<la nici un
guvern maghi,tr, înainte ca el sfi nu-şi
fi luat angajamentul să recunoasă
revndicăl
(s.ns.) noastre şi să colaboreze ia dezvoltarea relatiilor amicale cu noi ." 1''~"' La 9 iunie,
Brătianu
îi comunica, <lin nou, pntnului ministru ad-interim cft „este în interesul nostru
politic ca operatiuniÎe militare contra Ungariei să aib:1 un caracter defensiv", România
trebuin<l să-şi
pflstreze „propria securitate" 1"" pe liniile actuale.
Consiliul Minştrlo
<le Externe s-a întrunit la Quai <l'Orsay, la 11 iunie 1919, pentru
a lua în <liscutie granitele <le noru-vest şi vest ale României. Primul ministru 1.1.C.
1
28
/ou /\11/1>11,·scu. 111i/i1,1r şi
dipl_o1_11_a_l _ _ _ _ _ _ _ _ __
a protestat vehement la ceea ce el numea o anulare integrală
a Aliantei <lin
să
vadă
minutele şedintlor
şi a socotit necesar ca guvernul de la
Bucreşti
să
hotărasc
asupra aprobftrii sau respingerii, întrucît Alia~i repudiasă
clar
1
tratatul <le care România era încă
legată
" • Brătianu
a respins ca nefondate „acuzatiile"
cei s-au adus <lin partea lui Wilson şi Lloyd George, <lupă
care România ar fi contribuit
„prin actiunea sa, la instituirea bolşevismu
în Ungaria" şi a subliniat că tara sa nu-şi
putea lua răspundea
unei retrageri a trupelor <le pe Tisa „pînă
nu se cunosc granitele" 198
(s.ns.) pentru a se evita, pe viitor, complicatii cu Budapesta. Consiliul minştrlo
<le
externe, luîn<l act <le observatiile lui Brătianu,
a meul cunostă
linia <le frontieă
între
România şi Ungaria, fată
<le care omul politic <le la Bucreşti
a constatat că sînt „<liferente foarte mari, mai ales la extremirnti", motiv pentru care el „nu-şi
putea asuma singur
o hotărîe
defintvă".
Toto<lat:"1, Brr11ianu constata că „stabilirea frontierei s-a făcut
firă
1 w.
participarea noastră"
În cadrul aceliş
reuniuni, şeful
Foreign Office-ului, Balfour,
aprecia că „frontierele stabilite sînt bune în timp de pace, ele nu sînt tot aş
<le bune <lin
punct <le vedere strategic". Diplomatului englez m1 i se p:1rea posibil a cere românilor să
se retragr1 „înainte ca ungurii sii evacueze teritoriul cehoslovac".!((>, opinie fată
<le care
şeful
executivului american, Wilson, avea rezerve. Preşdintl
american era <le păre
că:
,,noi am putea să spunem românilor: dacă
nu vă conformati <leciziilor noastre, noi
vom înceta să vă sprijinim reven<licftrile şi veti rf1111îne în af,ira tratatului <le pace".!(> 1•
,,veti proce<la aş,
1.hir <le fapt vet1 pune <lin nou
Replica lui Balfour nu s-a lr1sat aştepf1:
populatii romfeşti
sub <lominatia ungară",
el exprimîn<lu-ş
temerea că, tl1aă
amînate
(stabilirea granitelor/n ..i.), pot interveni m,iri inconveniente". ,,Eu nu creJ, a concluziona!
Balfour, să revizuim ceea ce e <lecis. Preş<lint
va hotftrî"-~• 2 • Con<lucătr
<liplomatiei
engleze, aprecia <liplomatul britanic Ke1T, într-o conversatie cu N.Mişu,
fusese impresionat <le argumentele lui 1.1.C. Brătianu
în problema granitei româno-ungare. În ca<lrul
aceliş
reuniuni, secretarul <le stat american, Lansing, l-a informat pe Brătianu
că
„cei
patru mari" aprobseă
încă
<le la 12 mai frontiera român-ugaă
şi,
prin urmare,
decizia lor nu putea fi revizuitr1. .,Br:1tianu, observa istoricul american Spector, a înteles
a şefuli
<liplomatiei americane că Aliatii nu erau infailiimeJiat <lin expunerea inablă
bili"203. Din aceste motive, omul politic român a cerut celor „patru mari" să-i
asculte
<loleantele referitoare la rectificarea acestei frontiere.
Niciunul <lin cei „patru mari" nu şi-a
amintit cfi, exact cu o lunr, în urmă,
la 12 mai,
frontiera român-ugaă
fusese ,1probată
<le ei şi au exprimat regretul că au uitat să o
notifice la acea <lată:!('.
Şeful
Quai J'Orsay-ului a „explicat" acest <lefect <lrept o consecintă
a unei <lecizii <lin ianuarie 1919, c,ire anunta reglementfirile teritoriale numai în
şe<lint
plenare, deoarece proiectul de tratat cu Ungaria 1111 era încă
gata, iar perspectiva
invtăr
unei <lelegatii <le la Budapesta prirea încă
foarte în<lepftrtatf1M.
A <loua zi, subterfugiul lui Brf1tianu i-a facut pe Wilson şi Lloy<l George „să
insiste"
asupra aprobăi
şi <lei imtăr
prompte a frontierei romiino-ungare, ceea ce premierul <le
la Bucreşti
trebuia să accepte sau sr1 fie pm,ibil <le expulz,irea <lin forumul păci.
Lloy<l
George a cerut o materializare a or<linelor Consiliului. Premierul britanic a sugerat chiar
să-l
invite pe Kun să trimă
o <lelegatie la Paris pentru a-şi
explica punctul său
<le
ve<lere:!(16 • Este a<levi'irat cr1, între timp; acesta <lin urmă,
prin intermediul lui Philip
lui Wilson, arătîn<l
că
Ungaria nu
Marschall Brown <lin misiunea Coolidge, se adresză
are nici o revendicare teritorial.i fata <le vecinii săi2('
• Concomitent, Kun a expe<liat la 3o
aprilie 1919 guvernelor român, cehoslovac şi sîrbo-croato-sloven o telgramă
în care
spunea: ,,Guvernul trecut n-a a<lmis propunerile Dv. mentinîn<lu-se pe baza aş-zisul
drept istoric care îşi trage dreptul oprim:1rii viitoare <lin oprimarea <lin trecut. În prima zi
a venirii noastre la putere, noi am renuntat la acest principiu. Am <leclarat, în repetate
rîn<luri, în m1ll1ul cel mai solemn, cf1 m1 ne mentinem pe principiul integritf1tii teritoriale,
Brătianu
1916: el a solicitat
1
7
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _l'fata şi
r;hp/;it.i i.~lorici
29
iar acum vă aducem la cunoştiţ[1
acest lucru şi, în mod Jirect, anume că recunoaştm
făr
nici o rezvă
toate pretnţiul
Dv. teritoriale nationale." 108 Tot la 12 iunie,
şi Îll(elegere, Jeoarece anticipa că Brtianu
va
Georges Clemenceau a cerut prec;wţi
protesta la o frontieă
lipstă
Je apăre
şi va refuza să se retagă
J11p[1 ea; Clemenceau a
recunoscut că Brătianu
prezentase un argument logic . .,În loc să traăm
Ungaria mai
putin aspru Jecît România, argumenta el, ar fi pruJent Je trimis o misiune la Budapesta
pentru a hotărî
la fata locului Jacă
argumentele lui Brătianu
erau valiJe şi a Jiscuta
posibilitatea unui nou armistitiu cu Bela Kun.".tu9 Wilson şi LloyJ George au fost cîştiga
de opinia lui, Jar au insistat să se trimit,i o 1101[1 enrgică
lui Brătianu,
orJonînJu-i-se să
stopeze „actele agresive" şi să-şi
retagă
trupele în spatele „frontierei permanente, aprobate Je Conferiţa
Je Pace"m, Jac,i spera să semneze tratatul cu Ungaria. Secretarului
de stat al Foreign Office-lui i s-a „sugerat" să schiţez
o notă
„într-un ton <lestul Je
aspru, vis-a-vis Je Ungaria, Jar cu un ton mai prietenesc cînJ era vorba <le romf111i".t 11 .
Consiliul, care a Jiscutat nota, a cerut lui Brătianu
să
se retrag{1 Jup{t ce Kun va evacua
Slovacia, operatiune ce treb1iia efectuat{1 pînft la 18 iunie"".
la nota ultimavă
<lin 15 iunie 1919, sublinia că nu are
Guvernul român, răspunzîJ
intentia de a prelungi „ocuparea unor regiuni nerevenJicate Je ea Jecît pe Jurata strict
impusă
prin securitatea sa şi cît ameniţr
Je agresiune trebuie să fie înfătişa"m.
Acest punct Je veJere era suţint
cu hotftrîre şi Je mareşlu
Foch, care opina că, .,Jacă
nu se aprobă
cererile juste ale României, siguranţ
ei este comprisă".t
A <lema zi,
Balfour l-a trimis pe Kerr la N.Mişu
cu o notă
ce con~nea Jecizia în problema retragerii
trupelor române <lin Ungaria care, Jupft p{irerea emis,u-ului britanic, .,rămîne
încă
Jeschisă"m.
Urmează
o perioad:i în care raporturile Rolllfu1iei cu Consiliul Suprelll devin tot mai
încorJate, acesta <lin urlll,i trimitînJ lllai nllllte telegrallle ultimative.t" guvernului de la
Bucreşti.
Multe din acestea, akf1tuite într-un ton Je crescenJo ostilitate şi Je violentă,
aveau la bază
informaţle
Jenaturate ale agenţilor
lui Hoover Je la Viena. Să amintilll că
presa franceză
şi
cea britanica, cu exceptia ziarelor de stînga, .,ironizau" atituJinea
Conferiţ
fată
Je România şi o suţinea";·
Nici Aliaţ
nu aveau o linie com1111[1 faţ,i
Je România. Astfel, la 14 august 19 I 9,
Balfour, Jupă
ce aprecia că raportul guvernului Je la Bucreşti
era „satifăcor",
sublinia că Rolllânia „avusese numeroase argumente care necesitau o Jiscuţe
şi poate un
răspun".
Cu acelşi
prilej, reprezentantul Italiei, T.Tittoni, constata cf1 „atacul armatei
ungare era o violare categoric:I a armistiti11lui" 21 ".
Conferiţa,
impulsionat[1 mai ales <le Jelegatii americani.t 1'', a trecut la represalii
asupra României şi a Jecis, începînJ cu 25 august 1919, oprirea expeJierii oridrrui
material Je război
către
acestă
ţară.
MfL.;ura era aprecită
Je N.Mişu
ca avînJ „consecinţe
grave" 22(' pentru securitatea României.
În timpul elaborfirii tratatului cu Ungaria, Anglia şi Statele Unite ale Americii au
avut în general o politcă
com11n{1 221 • La 4 septembrie, Balfour a aJresat României „un
nou ultimatulll" şi a cerut Bucreştilo
să
accepte Jeciziile forumului păci.
Consiliul a
aprobat propunerea secretarului Je stat Je la Foreign Office, trimitînJ şi un emisar ia
Bucreşti
în persoana lui George Clerk 2.t 2 , cu misiunea de a modifica atituJinea Bucreş­
tilor fat:1 de forumul p:kii.
Din raportul lui Clerk 22.', ajuns pe masa conferiţ,
rezulta că acţiune
României a
fost provcată
Je ostilitatea crescînJ,i a Ung:u·iei, care nu respectase termenii armisti~ului Je la BelgraJ. Clerk a purtat o Jiscutie cu fostul prim ministru Brătianu
în legătur
cu
misiunea sa, prilej cu care al Joilea a subliniat c:t „orJinea şi un guvern responsabil în
Ungaria erau mai importante pentru Romfmia Jecît pentru toti ceilalti"2.t 1• Misiunea
Clerk la Bucreşti,
începurn pe 11 septembrie, s-a dovedit, cel putin <lin punctul Je
_3_0_________ Jon /\_1_J10/Jl'.~t'l/,_mi/i1ar şi
,li11/om.it__ -
----- - - ----------
vedere al Aliatilor, necodu<ltă.
La 15 septembrie, LloyJ George şi subsecretarul <le
stat american Polk întelegeau, <lin rapo.u·tele minştrlo
lor acre<litati la Bucreşti,
că
reprezenta.t1~i Frantei şi Italiei încurajau pe romfmi în 1x1litica lor fată
<le Ungaria, ceea
ce contravenea ve<lerilor Lon<lrei şi Washington-uh1i' 2j . Clerk mat constata că Ulllca
dorintă
a Bucreştilo
era să lucreze „în Jeplină
·inteiegere cu Consiliul Suprem în
problema Ungariei" 226 • De la Paris, lui Clerk i s-a transmis să treacf1 şi pe la Bu<lapestam.
,,Opinia publicăscria într-un raixm lt. <le Gressot, sosit la Bucreşti
la 11 octombrie,
după
ce a acuzat Franta <le măsuri
coercitive luate fat:1 <le România, a evoluat. Se spune
pe<lsşt
acum, în mod curent, că Franta a ce<lat Americii şi că aceasta <lin urmă
România pentru faptul <le a se fi arf1tat ostilă
tentativei de acaparare de grîu şi <le petrol.
Misiunea lui Sir Clerk la Bu<lapesta a iritat putin opmia (publicf1) şi este bine pentru
acestei misiuni să nu fie francez." 22•
Franta ca şeful
Anii 1919-1920 au fost hot{U"îtori pentru Romiinia, care şi-a
vf1zut consfintit:"1 prin
sistemul tratatelor <le pace, nu t:-iră
eforturi. Unirea cea Mare. Pentru Romfmia, statuarea
unei noi or<lini JXllitico-teritoriale, bazat{1 pe dreptul popoarelor la auto<leterminare,
presupunea lupta împotriva oricf1ror tendinte, îndeosebi comunist-blşev,
care vizau
crearea „statului mondial farf1 granite al proletariatului". În acest context trebuie p(a.<;tă
atitudinea anticomusă
din acea perioa<lă
a condudtorilor civili şi militari ai Romfmiei,
precum şi a marii majoritf1ti a cetf1tenilor acestei t:"iri. Sustinerea practiă
<le către
regimul
bolşevic
a unor guverne aş-zis
revolutionare, cum a fost cazul cu cel ungar condus de
Bela Kun, făcea
parte din acest proiect vast şi, într-un fel, Jiabolic. Şi Jad1 planurile
bolşevicr
ruşi
au avut şi unele succese partiale, faptul s-a Jatorat şi miopiei con<luă­
torilor „democratiilor occi<lentale" şi ai S.U .A. c:u-e, prin politica lor, au favorizat r:"ispîndirea ideologiei şi sistemului comunist.
Cît priveşt
pe Antonescu, rolul s:h1 politico-Jiplomatic şi militar din 1919 a fost
Jeosebit <le important, el fiind într-un fel omologul militar al marelui om <le stat 1.1.C.
Brătianu.
Colaborarea lor benefic:"1 pentru tar{1, din 1919-1920, s-a manifestat în<leosebi
în timpul campaniei <lin Ungaria <lin vara anului 1919. Într-un moment în care pericolul
instaură
comunismului în Europa est-central:"1 şi <le sud presa, Br:"1tianu a tinut permanent legătura
cu Antonescu pentru a ap:·ira, conli.mn intereselor nationale, drepturile
imprescriptibile ale JXlporului român.
Difcultăe
create României la li.irumul p:"1cii, care nu voia să Unf1 ccrnt <le conţiutl
tratatului încheiat cu Antanta în august 1916, amînarea fix:"irii granitei româno-ungare de
către
Consiliul Suprem, atitu<linea <lin ce în ce mai periculoas:1 a guvernului Kun, strîns
lui Lenin, au reprezentat factori care explică
atitu<linea
legat şi regizat <le bolşevic
României din vara a.tllllui 1919. Br:'1tianu, cu d:u-viziunea sa, o califica astfel: .,Modestia
este bună,
dar un JXlpor trebuie să aib
cunoşti:1
limpede Jespre ceea ce reprezint:'1,
pentru ca să aibă
cunoştiă
limpe<le Jespre ceea ce trebuie să în<lepline,L'-C,"i. În trecut a
fost românimea în lupte seculare nu numai pentru existenta ei, dar şi pentru existenta ş1
apăre
civilizauunii lumii. În luptele creştin:"M1
contra turcilor, sol<latii lui Ştefan
Vodă
au luptat nu numai pentru ap{irarea Moldovei, dar şi pentru mîntuirea creştin:"1ă
şi valurile barbariei, cînd <le acea stîncf1 s-a frînt, s-a sd1pat nu numai romfmimea, Jar şi
civilizatia europană
<le puhoiul pf1gînilor. - Domnilor! Istoria se repetf1. Desigur, schimbînJu-şi
fata cu caracterul vremurilor. În ziua Je astf1zi, soklatul român pe Tisa şi Je
Jincolo <le Tisa n-a asigurat numai graniţel
României, dar a sprijinit ca în vremurile de
demult civilizatiunea european:i, apfirînJ-o <le valurile distrug{1toare ale bolşevicr.
La
Nistru şi la Tisa s-au oprit curentele de Jistrugere care amenintau centrul Europei. Stînca
Je care s-au frînt au fost energia şi bf1rbf1tia popornlui romfm. latf1 de ce este de datoria
oamenilor care pretinJ şi au Jatoria de a conduce destinele acestui po1x1r sfi înteleagf1 de
sus, cu toaă
înălţimea
vederilor, misiunea pe care o are acest popor în locul unde
l'lal.i şi
r.l5plat.i ÎIIO_ri_c._;- - - - - -
31
Dunmezeu l-a pus şi unde, din istoria trecuă
şi din faptele prezentului, se doveşt
care
misiunea sa în istoria civilizatiunii ..." 2~
este rolul său,
Am arăt
mai înainte rolul jucat de Antonescu în reorganizarea armatei române:
şi încadrate într-un comandament unic
diviziile, puse sub comanda generalului Moşiu
al trupelor din Transilvania, aveau misiunea de a conlucra cu Consiliul Dirigent, instituit
în urma Deciziei Marii Adunări
Nationale de la Alba Iulia. Pe fondul nercuoaşti
de
către
autoriăle
ungare a zonei neutre şi al eşculi
unor misiuni ale forumului păci,
între care şi aceea a lui Jan Smuts 2-~1, 1.1.C. Brătianu,
în legătur
directă
cu delegatul
corespunzăta
pentru
Marelui Cartier General, lt.col. Ion Antonescu, a luat măsuri
siguranta proprie. Ofensiva Armatei de Transilvania, începută
la 16 aprilie 1919, venea
comunistă
din Ungaria 2·11 •
la timp pentru a înfrînge avîntul pe care îl luase mişcare
Aceasta se plia pe atacarea Slovaciei de cf1tre Ungaria şi ocuparea Banatului de către
sîrbi. Totdaă,
Ungaria preg:"1tea o mare operaţiun
ofensivă
pentru a ocupa oraşel
de
pe linia de demarcatie: Oradea Mare, Salonta, Arad. Pentru a se evita orice surpiză,
după
cele două
atacuri ungare din vara anului 1919, Marele Cartier General Român a
operatiune 118
decis începutul contraofensivei şi trecerea Tisei - participau la acestă
batalioane, 99 baterii şi 60 de escadroane 2·' 2 • Deşi
Consiliul Suprem a încercat să oprească
armatele române pe Tisa, Br:"1tian11 i-a cerut lui Antonescu să grăbeasc
trecerea, punînd
în felul acesta forumul p:icii în fata unui fapt împlinit. Atunci Antonescu a sugerat ca
Regele Ferdinand I să vină
pe front în Transilvania, pentru a a<;ista la pornirea primelor
unită
ale armatei române în Ungaria. Este momentul în care suveranul român a spus:
marile servicii pe care
„Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decît Regele Tău
în acest rf1zboi."1.1.1 Din acestă
scurtă
derulare a evenimentelor, retinem
le-ai adus tări
a primului ministru cu Antonescu, în realizarea unuia din obiecticolaborarea fructoa,;ă
din cursul anului 1919. Prezenta
vele politico-diplomatice şi militare ale Bucreştilo
suveranului şi a premierului, la începerea campaniei din vara anului 1919, dăea
o
semnificatie aparte actului militar cu importante consecinte politico-diplomatice. De
altfel, cîteva luni mai tîrziu, la 31 decembrie 1919, prin Înaltul Decret nr. 5.454, lui
Antonescu i se conferea Ordinul militar „Mihai Viteazul" clasa a III-a, pentru concursul
eficace dat pe cîmpul de lupt:1 Înaltului Comamiament, în calitate de şef
al Biroului
Operatiunilor al Marelui Cartier General în timpul ofensivei din 1919, care s-a terminat
prin intrarea gloriasă
a armatelor române în Budapesta2 ''. Acordarea uneia din cele mai
unui stat majorist, deşi
se cunoaşte ă
aceasta se
înalte decoratii militare româneşti
acorda numai militarilor atlati în prima linie, spune mult despre rolul jucat ue Ion
Antonescu în glorioasa campanie din vara anului 1919.
În timpul campaniei din Ungaria, care a costat statul român 23.727.133.229 de lei şi
2.115.387,70 de coroane 2·' 1 - sarcină
grea dacă
avem în vedere şi celelalte eforturi
financiare din anii Marelui R:"1zboi, Ion Antonescu s-a aflat într-un permanent contact cu
1.1.C. Brătianu
şi
autorit:"1tile militare şi civile ale tftrii de la Buuapesta, înueosebi cu
înaltul comisar C.Diamanui. Activitatea sa a c:iutat, pe de o parte, să estompeze pozitia
militari aliţ
de la Budapesta sau
absolut neprieteneasc:i a unora din repzntaţi
Viena, iar pe de alta, a avut în vedere rezolvarea grelelor probleme cu care s-a confruntat
diplomatia Bucreştilo
în urma acestui scurt periplu budapestan. Este adevărt
că
au
superiori aliţ,
cum a n1st li.col. englez Bridges, care au văzut
corect
existat ofiţer
şi politcă
a acţiun
României 2·16 • Şefi
misiunilor militare aliate de la
realitatea miltară
Budapesta - englezul G.Gortot', ;, :ilianul G .Rmnanelli 2·" şi americanul Tua.<;er - s-au
opus, în august 1919 2·'", :u·mistitiului propus Ungariei de România. Rmnanelli a propus,
în numele guvernului de la Budapesta, o „suspenuare" a ostil:"1ţr
cu oprirea armatei
române şi stabilirea Tisei ca linie de demarcatie, Jar Clemenceau, vorbind uin partea
forumului parizian, s-a opus unei atari solutii 2·N.
32
Ion /\nloncscu, militar şi
clip/o11wl _ _ _ _ _ _ _ __
Ion Antonescu a avut, la 10 august, o convorbire telfonică
cu C.Diamarn.Ji în
cu situatia creată
prin apropierea trupelor române <le Budapesta. Cu o zi mai
înainte, el îl văzuse
pe Brătianu
care <lăuse
instructiuni ferme ministrului Mişu
şi lui
C.Diaman<li, în legătur
cu aceastf1 problemă.
Premierul român se arăt
interesat <le
materialul <le război
şi locomotive, <lin care o cantitate considerablă
fusese luată
<lin
România <le trupele Centralilor şi <lepozitatfl pe teritoriul Ungariei. Dată
fiin<l aversiunea
fată
<le Bucreşti
a Consiliului Suprem, Diaman<li propunea ca actiunea românească
„să
aibă
loc făr
încuoştiare
aliatilor". Antonescu avea şi el o opinie identcă,
fiin<l
preocupat <le consecintele militare ş1 amplasarea straegică
a armatelor române 2·10 •
Dacă
Aliatii erau <le acord cu dezarmarea trupelor ungare, mentinerea ordinii cu
minimum <le sol<lati str:Iini şi abtinerea de la orice imixtiime în treburile interne ale
acestei tări,
el avea o allfl pfu-ere în chestiunea rechizitiilor. O notă
a Aliatilor sublinia că
„nici o preluare defintvă
<le material <le r.Izboi, <le cale ferat.I, agricultă,
vite etc." nu
putea fi unilateră,
ci numai în consens cu Puterile Aliate şi Asociate 211 • Dar, aş
cum
avea să se întîmple ulterior, cota atribuim Romfmiei <lin reparatiile orientale avea să fie
în <lezacor<l cu pierderile suferite şi jaful întreprins <le trupele Puterilor Centrale.
Fat.I <le atitudinea vexatorie şi ultimativf1 a Consiliului Suprem, la 9 septembrie,
premierul Brătianu
anunta că: ,,în fata atitudinii Consiliului celor patru mari puteri, în
România a decis să-şi
chestiunea Ungariei şi pentru a evita motive Je neîţlgr,
retagă
trupele <le ocupatie" 2·12 •
Înainte <le a demisiona, 1.1.C. Brf1tianu l-a vf12ut pe generalul american Bandholtz.
Ofiţerul
superior american i-a <lecl;u·at că ar fi „periculos" ca România să-şi
retagă
trupele înainte <le a fi „organizat ordinea în Ungaria"W. Brătianu
i-a m{1rturisit interlocutorului sf111 credinţa
României într-o cooperare corect:, cu Budapesta, <lepntă
<le
„asigurarea pe care ne-ar da-o noul guvern maghiar de a renunta la orice revendicare
teritorialf1 în <letrimentul nostru". H. Ban<lholtz a recunoscut, atunci, ,,temeinicia" revendicărlo
României, ceea ce 14 ani mai tîrziu a negat 2 ". Cu acelşi
prilej, a fost abordtă
şi problema revenuicfirilor, pe care Romfmia o ve<lea rezolvatf1 nuaţt.
Astfel, materialele militare şi <le cale ferată,
luate cu arma în mînă
<le la inamic, m1 puteau fi reven<licate
<le nimeni. În ce priveşt
materialul recuperat, ca o compensare a ceea ce lua.<;e inamicul,
amiabil cu Aliatii. Guvernul roman or<lonase oprirea
problema urma să fie rezolvată
oricăe
alte rechiztonă,
<lar solicita ca un reprezentant al său
să fie prezent la <liscutiile
<le la Pesta în legătur
cu aceste chestiuni. Ban<lholtz a recunoscut, în finalul <liscutiei, că
<lifcutăe
create României la forumul p,icii reveneau în proportie <le 50% S .U .A.,
Aliati 2 ' 5 •
restul <latorîn<lu-se „celoraţi"
<lin Ungaria a fost abor<latf1 şi la Paris, un<le Victor Antonescu
Problema rechizţlo
a conferit cu generalul Franchet <l'Esperay. Al doilea aprecia c;I materialul <le război,
căile
ferate şi toate celelalte, pe care armata românf1 le-a luat în timpul luptelor, reprezentau „captură
<le război",
motiv pentru care el trebuia consi<lerat <lrept proprietatea României şi nu făcea
parte <lin garnţile
Aliaţor.
Celelalte rechizţ,
ff1cute <le trupele
Centralilor în anul 1916-1918, opina Franchet <l'Esperay, .,trebuie să rămîn
proprietatea
statului român, cu cont.litia <le a fi evaluate, iar valorile lor re<luse din datoriile <le război
atribuite României" 2 "'.
Campania românească
<lin Ungaria, <lin anul 1919, nu a reprezentat 1111 război
<le
cucerire, nici <le revanşă.
Caracterul actiunii a fost net defensiv, România trecîn<l la
contrafesivă
numai <lupă
cele <louf1 atacuri ungare şi cîn<l era evit.lnă
şi demonstraă
o „cooperare" pe plan militar sovieto-maghiarf1. Lt.col. Antonescu, fiin<l şef al Biroului
Operatiunilor, a adus „servicii nepretuite"rn în timpul operatiilor <le pe Tisa. Am amintit,
mai înainte, mo<lul cum Fer<linan<l I Întregitorul a apreciat rolul jucat <le Antonescu
atunci. Pe lîngă
calităţ
milit.u·e <le excpţi.
Ion Antonescu a demonstrat tact şi abilitate
legătur
Pfata şi
nlspfata istorici
33
iplomatcă,d
el fiind folosit în misiuni diplomatice la Belgrad şi Paris248 • În capitala
Regatului Sîrbo-croato-sloven, Antonescu a mers, în aprilie 1919, şi a contribuit la
alcătuire,
în detaliu şi defintvă,
a planului de actiune comun - aş
cum fusese el
stabilit în martie şi aprilie în Consiliile de Război
la care particseă
repzntaţi
ai
românilor, francezilor şi sîrbilor249 • Apoi, în toamnă,
Ionel Brătianu
l-a însărciat
să
expună
Consiliului Suprem chestiunea operaţil
anterioare şi posterioare ocupări
Budapestei. România aprecia că acţiune
sa se datora „cererilor şi insteţ
Aliaţor",
ordinul prin care Consiliul Suprem cerea armatei române să nu intre în Budapesta
ajunsese la Bucreşti
după
intrarea cavaleriei române în capitala Ungariei. într-un raport,
României în Ungaria „a fost
întocmit doi ani mai tirziu, Antonescu sublinia că acţiune
2
necontenit excutaă
cu ştinţa,
autorizţ,
îndemnul şi chiar sprijinul Aliaţor"
'IO. Ofiţe­
rul român a înaintat forurilor conduătare
mai multe rapoarte asupra misiunii din
La 9 octombrie 1919, el prezenta generalului Panaitescu, într-o convorcapitala Franţei.
bire telfonică,
detaliile misiunii sale „diplomatice şi militare". Constatind că forumul
informat asupra atitudinii României, Antonescu propunea o serie de
suprem era greşit
măsuri
care să dovească
faptul că poziţa
României era „cu totul contrarie aceleia care
251
de Conferiţă.
El solicita Llll album şi mici sinteze rezumative care să
se cunoaşte"
doveascămenţioă
că
astfel de date sînt numeroase în arhivele româneşti
- mulţ­
mirea prin care autoriăţle
ungare şi persoanele particulare îşi arătu
recunoştiţa
faţă
de
trupele române care îi scăpaer
de pericolul bolşevic,
măsurile
operative luate de Înaltul
Comandament Român pentru îmbunătţirea
situaţe
alimentare a Budapestei, fotograde trupele austro-ungare la finele primului război
mondial.
fierea obiectelor luate din ţară
autoriăţle
militare ale conferiţ,
Antonescu informa despre demersurile pe lîngă
pentru a contracara oprirea nu1iţlor
şi
a aprovizion:1rilor din Franţ
şi constata că
americanii m1 fuseră
detrminaţ
să revină
asupra m:1surilor pmhibitivem. În urma
discuţe
cu Polk, Antonescu a sugerat oficaltăţr
de la Bucreşti
să
pună
la dispozţa
americanilor 10.(l(l(l arme şi 40 mitraliere solicitate de aceşti.
Ofiţerul
român constata
că
forumul suprem nu era informat exact asupra situa~ei t[irii sale cu misiunea generalilor aliţ
de la Budapesta, subsecretarul de stat constatînd că observatorul american avea
numai „misiunea" de a informa asupra a ceea ce se petrece în Ungaria şi de a comunica
Comandamentului Român „instrucţle"
Consiliului Suprem. Nu se cunoştea,
de exemplu, că între România şi misiunea generalilor aliţ
de la Budapesta se ajunsese la un
acord asupra efectivelor militare organizate, a poliţe
şi a depozitului de muniţ
al
armatei Mackensen. Panaitescu opina că evreii şi anturajul generalului Bandholtz exage253
rau „tendţios"
faptele ce se petreceau la Budapesta pentru a discredita România.
Antonescu credea că, numai informînd „exact" Conferiţa
asupra „adevăruli",
România
Notele Conferiţ
de Pace, alc:1tuite pe un ton „neobişut
putea „anihila" pe răuvoit.
de violent" 25 4, au determinat cabinetul Brătianu
să
demisioneze, guvernele ulterioare
continuînd într-un fel politica anterioar:1, de consolidare a poziţe
României de stat
naţiol
unitar.
Bun cunosătr
al oamenilor şi împrejurMilor, Antonescu a adus guvernului de la
Bucreşti
„servicii neprţuit
prin preciziile rapoartelor pe care le-a înaintat"255 • Ofiţerul
superior român a mai efectuat o misiune diplomatcă
pe ling:1 Comandamentul Armatetact şi abilitate"256 •
lor Aliate din Orient dovedind, din nou, .,spirit clarvăzto,
La terminarea primului război
mondial, lt.col. Ion Antonescu se bucura de o mare
reputaţi
în rindurile armatei, opiniei publice şi factorilor de decizie politcă
din ţară.
Inspectorul cavaleriei, generalul N .Sinescu, ii nota, în foaia caii ficatvă
pe anul 1920,
astfel: ., .. .Trecînd la activitatea prodigasă
ce a desflşurat
pe timpul războiul
şi care
incit nu se poate micşora
acestă
pagină
de
i-a asigurat o calificare atît de străluci
virtuţ
militare printr-o expunere rezumativă,
găsec
o datorie, din parte-mi, de a atrage
34
1011 A11l011escu, milit;ir şi
1/ip/o11wl
luarea aminte a căpetnilor
armatei asupra faptului că şefi
săi
ierarhici leagă
marile
fapte de arme ale oştir
şi importante evenimente politico-militare de activitatea superioară
a acestui distins ofiter" 257 • Numeroase online şi medalii militare româneşti:
,,Mihai
Viteazul" clasa a III-a, ,,Steaua României" clasa a IV-a, ,,Coroana României" clasa a
IV-a, Medalia „Crucea Comerativă"
19 I 6- I 918 cu brevetele „Ardeal", ,,Carpati",
„Oituz", Medalia „Victoria" şi străine:
Ordinele ,J_.egiunea <le onoare" în gradul de
Cavaler, Sf.Stanislas clasa a III-a, clasa a II-a cu Spade rus, clasa a II-a cu Spade şi placă
rus, ,,Sf.Vladimir" clasa a IV-a cu Spade şi Fundă
rus, ,.Sf.Ana" clasa a II-a cu Spade,
,,Victoria" englză,
grad Comandor, ,,Leopold" belgian, grad Comandor, ,,Crucea Neagră"
belgian, grad ofiter, ,,Coroana Italiei" în gradul <le comandor, ,,Sf.Mihail" şi „Sf.
Gheorghe", în gradul de comandor englez, Însemnele „Crucii <le Război"
cu citatie pe
armtă
(francez) 258 au recompensat activitatea extraodină
<lesf1şurată
<le Antonescu în
Pe lîngă
activitatea miltară
deosbită,
Ion Antonescu a tipăr,
în
anii Marelui Război.
1919, Rom:înii, Origine,1, trecutul, s:,crificiile şi drepturile lor. Este o pledoarie pro
domo alt.col. Antonescu în apfU"area drepturilor teritoriale ale României la forumul păci
de la Paris, care îşi începea lucnirile în ianuarie 1919. Sinteză
bine întocmiă
şi scriă
cu
talent şi <liscernămît,
lucrarea lui Antonescu relvă
şi intransigenta militarului în ce
priveşt
recunoaşt,
prin tratatele internationale care urmau să se încheie, a drepturilor
imprescriptibile ale României. Parcurgîn<l lucrarea, ai senzatia unei apropieri frapante, a
între atitudinea „ctitorului cel mai <le seamă
al României Mari" - 1.1.C.
unei i<lentă
Brătianu
- şi Ion Antonescu, amîn<loi născuti
pe acelşi
meleaguri ale Argeşuli.
În urma partică
la prima conflagratie mondială
a secolului şi a exprimf1rii libere,
popoarelor, a romfmilor aflati sub <lominatie stră­
conform principiului autodermină
ină,
visul <le secole al acestora <le a trăi
în frontierele unui singur stat a devenit realitate.
Tratatele <le pace, semnate în anii I 9 I9-1923, aduceau recunoaşt
interaolă
a
făuri
statului national unitar român. Între cei care contribuseă
cu mintea şi sufletul la
făuriea
României Mari se afla şi lt .col. Antonescu, oliter dotat cu „însuşir
strf1lucite"259 ,
,vointă
energie, devotament, patriotism şi calitf1ti morale <leosebite" 2w. Generalul Lupescu observa cu temei că activitatea lui Antonescu se concretiza în următoael
opere <le
cea mai mare importană:
I. Planul <le operatie al ofensivei <lin iulie (1917); 2. Planul
defensiv şi întreaga activitate <le conducere pe timpul bătf1ilor
<le la Mărşeti
şi Trotuş,
dovedind o deosbită
aptitudine <le prevederi şi oportunitate în aprecierea situatiilor,
precum şi propunerea la timp a mijloacelor; 3. Proiectul <le dezarmare a Armatei ruse; 4.
<lupă
armistitiul <le la
Proiectul <le ocupare a Basarabiei; 5. Proiectul <le rezistnă
Focşani
• ,,Este incontestabil, concluziona subşefl
<le stat major al Marelui Cartier
General - că activitatea acestui ofiter, în timpul rf1zboiului, a contribuit, în foarte 1rn1J"e
parte, la <lobîn<lirea succeselor noastre, precum şi la întrebuintarea rodnică
a slabelor şi
putinelor noastre mijloace ." 2'' 2
261
3. Misiune politcă
şi
miltară
la
Varşovi
În martie I 920, lt.col. I.Antonescu a fost trimis în misiune la V:U"şovia,
fiind numit
consilier tehnic al <lelegatiei aflate în Polonia 2'·-•. Antonescu a purtat discutii cu mareşlu
Pilsu<lski, Patek şi ministrul <le război
Rozwa<lowski 2,.. şi a trimis la Bucreşti
detaliile
acestor conversatii, mandatul primit <le el fiind touşi
limitat. Într-un raport rezumativ,
Antonescu prezenta autoriăl
<le la Bucreşti
situatia milt,U"ă
şi socială
a vecinilor
Poloniei - Finlanda, Estonia, Letonia şi Lituania - concluzionîn<l că numai Polonia
„repzintă
oarecare valoare din punct <le vedere milit:11""2''5 • Ambasadorul englez <le la
_______________l'_l._·11~;1şi r;t~pfot;1 j_~_,_o_ri_c_i_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _3_5
Sir H.Rumbokl, a informat, la 29 martie 1920, pe lor<lul Curzon <lespre
Varşovi,
convorbirile <lelegatiei române cu reprezentantii Poloniei. Ambasadorul considera că
<lespre schimbarea
acestea „n-au ajuns prea <leparte şi s-au întrerupt cîn<l au sosit veşti
(generalul Averescu a format un nou cabinet pe 15 martie,
guvernului <le la Bucreşti
succe<lîn<l lui Vai<la-Voievo<l)". Rumbol<l conchi<lea că la viitoarele negocieri <le pace
cu sovieticii, ,,polonezii vor începe singuri"266 • lnformatiile corecte transmise <le Antopolonoau <leterminat con<luita României <le neinterventie în războiul
nescu la Bucreşti
<lin
<lin martie 1920, a anticipat căltoria
-sovietic. Vizita lui Ion Antonescu la Varşovi,
cîn<l aveau să se schiteze
an a generalului Rozwa<lowski la Bucreşti,
vara aceluiş
la 3 martie 1921.
punctele „esentiale" ale aliantei ce avea să fie semnată
el
forumul păci,
Anul 1920 a mai consemnat o misiune a lui Antonescu pe i'ngă
începîn<l să lucreze ca <lelegat român la Comisia <le reparatii pentru lichi<larea litigiului
Ungariei 2'·-1• De altfel, la 4 martie 1920, lt.col. Ion Antonescu
în urma ocupări
născut
<levenea membru al sectiunii a II-a (executarea clauzelor militare, navale, aeriene) şi a
internati şi ostateci) ale Comisiei române pentru executarea
III-a (prizonierii <le război,
Tratatelor <le Pace 2',s. Cîteva luni mai tîrziu, el va <liscuta cu reprezentant.ii militari ai
2
li'I.
Conferintei <le Pace crearea unei zone neutre la granita român-ugaă
Propus pentru a fi avansat colonel la exceptionavm, Ion Antonescu a primit acest
<lin aprilie 1920. La 19 noiembrie
gra<l la I ianuarie I 921 271 , vechimea sa <latîn<l însă
<le regiment
la coman<lă
1920, a fost trecut pe lista <le lt.colonei <lin toate armele, a<lmiş
provizorie 272 •
4. Comandant al
Şcoli
Speciale de Cavalerie
Speciale <le
De la l aprilie 1920 pînf1 la 8 septembrie 1922 a fost coman<lantul Şcoli
Cavalerie <le la Sibiu. În acest r{L<;limp, a fost trimis în Franta pentru un stagiu <le patru
în care a vizitat toate centrele <le instructie franceze şi a urmat cursul <le la
luni, perioa<lă
pe timp <le <louă
Versailles (gra<lul <le li.col. şi colonel)m. Din 7 mai 1921, a fost atş
<lin Franta. S-a întors la I iulie 1921 275 , iar <le la
romfă
Misiunea miltară
luni 274 pe lîngă
an, a plecat <lin nou pentru a lua parte la manevrele armatei franceze <le
22 august acelşi
la Metz 276 •
<le Ofiteri <le Cavalerie se afla la Ora<lea Mare. Prima măsur
Specială
lnitial, Şcoal
<le noul coman<lant a fost aceea <le a cere mutarea ei la Sibiu, <leoarece Ora<lea nu
luată
ani <le întrerupeşase
<le teren 277 • După
că){lfetior
oferea în jurul ei teren propice formăi
la I noiembrie 1920 la Sibiu, prilej cu care colonelul
re<leschi<lea porţile
îşi
re, Şcoal
<le la I noiembrie, în ime<liata apropiere a
flutră
Antonescu spunea: ,,Stin<lar<lul Şenali
unde m.u·ele Voievo<l Mihai Viteazul a înfrînt trufia
<le la Şelimb{r,
cîmpului <le bătlie
cel <lintîi, mijlocul cel mai puternic şi sigur, prin care trebuia şi se
şi a arăt,
ungrească
în preajma unor locuri atît <le
<le fi aşezt{1
putea face unirea întregului neam. Mîndră
este şi
<le trecutul în,ilt,itor şi nepieritor al Armatei în serul căreia
glorioase, mîn<lră
şi <lesăvîrşia
<le i<leea că şi în viitor va fi factor <leterminant în pregătia
căluzit
îşi începe activitatea pe baze tra<litionale, adaptate la cerinte noi."m În
victoriei, Şcoal
pe baza
anlitcă,
noua calitate, Ion Antonescu a încercat să introduc,i o nou{1 progamă
<le luptă.
la tehnica mo<lernă
cerintelor izvorîte <lin Marele Rf1zboi, o a<lapt;u-e a şcoli
„o
Bun organizator şi gospo<lar, Antonescu a fru:ut Jintr-o cazarm{1 veche şi <letrioaă
<le a<lmirat şi prin combinf1ri judicioase, a<lucîn<l statului
în care sînt ostaşi
şcoală
cu tot ce este necesar"179 • Antos{1 înzestreze acea şcoal{1
economii însemnate, a reuşit
cu 1111 „tact <leosebit", fiind un om de mare caracter şi cu un
nescu a condus Şcoal
36
Ion l\utouc.~cu, militur şi
cliplonwl
sentiment al „camaraderiei foarte dezvoltat" 280 • Activitatea sa de la Sibiu, ,neobsită
şi
competnă",
a impulsionat radical mersul şcoli
de la Sibiu, unde a organizat numeroase
exerci~i tactice. Din păcate,
un accident de călrie
suferit în primăva
anului 1921, care
era să-l
coste viata, îi va provoca o amnezie şi se va afla aproape şase
luni sub îngrijiri
medicale. Vointa şi caracterul său
puternic au făcut
ca vindecarea să se facă
mult mai
rapid <lecit se aştepu
medicii. La 30 august 1922, avea să fie numit atş
militar la
Paris, înlocuindu-l pe col. D.Sutzu. Nu a plecat însă,
înainte de a-şi
asigura un înlocuitor
continue opera. Într-adevă,
a găsit
acest înlocuitor în persoana colonelului
care să-i
C.Bălcesu,
fost şef
al Operatiilor la Armata a II-a condusă
de generalul Al.Averescu.
al Şcoli
de la Sibiu - numai în Dv.
,,Domnule colonel - îi spunea Antonescu noului şef
pot avea încredere că tot ce am făcut
la Sibiu va fi continuat şi îmbunăti.
Vă
rog,
pentru binele cavaleriei, să primiti acest post." 2" 1 Scurta şedr
a lui Antonescu la Şcoal
Specială
de Cavalerie s-a concretizat prin punerea acesteia „pe baze moderne", atît din
punct de vedere al călrio,
cit şi al instruc~unii generale şi profesionale, ofiterul
2 2
elevii ,,.c;pre cultul cinstei şi al demnită"
• • Comandantul Şcoli
superior îndemu-şi
de Aplicatie de Cavalerie, colonelul Moruzi, şi inspectorul Cavaleriei, generalul de
rezultatelor remarcabile obtinute la Sibiu, pentru
divizie Sinescu, îl propuneau, datoriă
la gradul de general, cînd „va avea vechimea cerută
de lege".!ll 3 •
înaintare excptională
Antonescu nu a fost avansat atunci, dar a fost trimis în Franta în calitate de atş
militar,
rezolvarea problemelor pendinte militare româno-franceze, ca şi a
numirea sa urmăind
puteau fi holărîtae.
altor chestiuni în care competenta şi caracterul său
5.
Ataş
militar la Paris, Londra
(1922-1926)
şi
Bruxelles
Numit atş
militar la Paris, la 30 august 1922 2•~, Antonescu va sta în capitala
Frantei pînă
la mijlocul anului următo.
La I ianuarie I 923 era acreditat, în aceşi
calitate, la Londra 2" 5 şi Bruxelles, dar prezentarea la post s-a produs mai tîrziu. Plecarea
lui Antonescu în vest nu era întmplăoare.
Colonelul Antonescu vizitase, pînă
atunci, de
mai multe ori Franta. Misiunea sa extrnă
avea să se dovească
benfică
pentru tară,
în
cel putin trei ipostaze: I. lucru în cadrul Comisiei Reparatiilor, îndeosebi la îndeplinirea
clauzelor art.181 din Tratatul de la Trianon; 2. lichidarea datoriilor de război
ale RomâFranta şi Anglia; 3. încheierea unor contracte militare avînd drept scop dotarea
niei către
cu echipament şi arme a trupelor române. Unii autori mai putin avizati, ca de exemplu
Ivor Porter, consideră
că
trimiterea în strf1inăae
a lui Antonescu se lega de accidentul
suferit de el în 1921, Parisul şi Lonura reprezentînd „misiuni mai pu~n active"™ <lecit
functiile pe care le-ar fi ocupat în tară.
Dintr-un document militar intern rezultă
că
,.plecarea" s-a datorat dorintei Ministerului de Război
Je a-l feri Je „situatia delicată"
rezultaă
în urma unui conflict petrecut în garnizoana Sibiu în 1922. Colonelului Antoprivitoare la „disciplinfl'' şi faptul cf1 „se obişnuse
numai să
nescu i se imputau greşli
comande, iar pînă
la grauul ce-l avea, m1 învătase
încă
să
asculte" 2"7 • Documentul
respectiv mai consenma că „spiritul de discplnă
şi subordonare"2"" îi erau total necunoscute colonelului. Noi nu împărtşi,
în întregime, continutul adresei, cunoscînd că
seriozitatea şi intransigenta ofiterului superior îi aduseră,
încă
<lin anii primului război
mondial, numeroşi
adversari. Din aceste motive, duşmani
săi
m1 pierdeau nici o ocazie
pentru a-1 discredita în fata conducerii Ministerului Je Război
sau a opiniei publice.
Familiarizarea colonelului Antonescu cu unele chestiuni penuinte româno-franceze
cu Victor
s-a petrecut mai devreme <lecit anul 1922. La 31 martie 1922, împreună
/'fata
şi
nhplat,1 istorii:i
37
Antonescu, ministrul României la Paris, comandantul Negrescu şi colonelul Sutzu au
comunicat oficialilor Ministerului c.le Război
al Franţei
ac.leziunea guvernului c.le la
Bucreşti
la continuarea contractului c.lin 28 decembrie 1920, în forma genrală
a plăti
unei sume c.le 13 milioane c.le franci în exercitiile financiare c.lin 1922 şi 1923. Partea
franceză
urma să livreze României 7 escac.lrile Breguet. O sumă
c.le 6 milioane franci
în exercitiul financiar 1922. Victor Antonescu, c.lupă
o consultare cu
trebuia să fie plăti
Ionel Brătianu,
urma să avizeze moc.lalitatea c.le plată
adoptă
(petrol sau franci). 289
Imediat c.lupă
sosirea la Paris, Ion Antonescu s-a adresat Ministerului c.le Război
c.le la
Bucreşti
cu rugămintea
c.le a se trimite o serie c.le acte - unele elaborate c.le el însuşi
în
anii 1919-1920 - necesare pentru sustinerea „cauzei" României la Comisia Reparat.ii lor.
pe reprezentantul
ENeculcea, generalul Gorski, Victor şi Ion Antonescu l-au văzut
Comisiei c.le Reparţi,
Sonolet, cu care au abordat caracterul operatiunii c.lin Ungaria
c.le război
şi rechizitii". Ion Antonescu solicita,
(1919) şi dreptul României la „prac.lă
factorilor c.le decizie c.le la Bucreşti
acte probatorii care să fie incluse
printr-o telgramă,
în raportul pe care Sonolet îl redacta, privitor la istoricul şi caracterul operatiunilor
era interesat îndeosebi c.le aplicarea
României c.lin Ungariam. Guvernul c.le la Bucreşti
art.181 c.lin Tratatul c.le la Trianon- capitolele VI şi VII- referitoare la „rechizţ
şi
capturi c.le război",
aceasta fiinc.l c.le un „interes capitaJ":?9 1 pentru Bucreşti.
Existau
chestiune, alcătuie
c.le unguri
divergente serioase între continutul memoriilor, în acem,tă
şi români. Ion Antonescu transmitea la Bucreşti
că
punctele c.le vec.lere ale Marilor
actiune c.lin 1919 se
Puteri trebuiau amendate serios în favoarea României, a cărei
datorase „cererii şi insistentei"m Aliatilor. În Comisia Reparatiilor, România s-a pronuntat pentru apăre
art.181 c.lin Tratatul c.le la Trianon:?9·'. Eforturile lui Titulescu, V.AntoBrătianu,
E.Neculcea şi ale colonelului Ion Antonescu au înlătura
încernescu, Vintlă
294
cările
guvernului de la Budapesta şi ale reprezentantilor săi de a răsnia
adevăru)
•
Paralel cu aceste actiuni, Ion Antonescu a cerut, în numele României, un credit de
100 milioane de franci pentru cumpfirarea c.le material militar. Generalul Buat i-a trans„va fi obiectul celei mai binevoitoare"M actiuni din partea
mis că cererea Bucreştilo
Ministerului de Război
al Frantei. Lt .col. Desroziers, de la Statul Major General Francez,
îndeplinirea următoael
conditii:
a specificat că împrumutul urma să fie acordat după
I. stabilirea „conc.litiilor financiare" între cei c.loi minştr
de finante; 2. constituirea unei
comisii de tehnicieni, cu puteri depline, pentru a alege şi receptiona materialul; 3. preturile se fixau la receptionarea materialului; 4. francezii ofereau materiale vechi şi noi; 5.
în privinta avioanelor, guvernul francez putea oferi aparate noi sau vechi:!%. Antonescu
initial Poincare declarase
credea că e „inutil să risipim banii luînc.l avioane în uz" 2" 7 • Deşi
că
a solicitat parlamentului votarea creditului, ulterior, preşdintl
Consiliului de minş­
tri al Frantei şi-a
moc.lificat „întrucîtva" prima atitudine, deoarece existau conditiuni
diferite de acelea ale guvernului român:N". Antonescu a crezut de cuvintă
să-l
vadă
pe
şeful
misiunii poloneze care negociase un acorc.l asemf1ător,
întîlnirea avînd loc la 2
octombrie.
Antonescu a comunicat, la 5 octombrie 1922, rezumatul întîlnirilor avute cu atşul
militar şi şeful
comisiei tehnice poloneze de receptionare a materialelor. Primul i-a oferit
şi miltară
a Rusiei. Ataşul
militar român a
o serie de date referitoare la situat.ia politcă
a Armatei Roşi
era „redusă",
iar Polonia, cu toaă
acţiune
retinut că forta combativă
din 1920, .,n-a putut obtine nimic". În ce priveşt
creditul de 100 milioane, şeful
comisiei
tehnice poloneze i-a prezentat „conditiile" în care s-a încheiat contractul cu Franta în 14 rate. Antonescu nu era de acord cu trimiterea unei
plata începea în 1924 şi se făcea
comisii numeroase - cum era cea polnezădeoarece, transmitea el, .,cu l(l(l milioane
nu se va putea cumpăra
mare lucru"m. După
întîlnire, Antonescu l-a revăzut
pe Buat de
la care a aflat că parlamentul francez a aprobat creditul de 100 milioane şi, pînă
la
38
!ou AIIIOIIL'SCII, milit.1r şi
dip/0111.1/
stabilirea „condiţlr"
financiare, Bucreşti
puteau trimite comisia tehnică
pentru stabilirea acordului în privnţa
alegerii materialului.
în
Negocierile în problema creditului de 100 milioane de franci au continuat pînă
primăva
anului 1923; între timp, acon.larea sa a fost asocită
lichdăr
contractului
petrol din 1920 şi rezolvăi
de către
partea română
a plf1tii canonierelor şi locomotivelor
„Felton"JOO. Antonescu nu a fost de acord ca problema creditului să fie subordnată
aceptări
lichdăr
contractului petroJ·•:ii. La 16 febrnarie 1923, printr-o scrisoare adresată controlorului general Soubeyrand, colonelul Antonescu repeta punctul de vedere al
Bucreştilo,
care îl instruise pe reprezentantul său
diplomatic de la Paris să ceară
ca
suma de 100 milioane de franci - reprezentînd costul canonierelor şi al locomotivelor
creditului care se negoc1a'" 2. Ion Antonescu sugera pftrtii
„Felton" - să fie adăugt
franceze „urgentarea" acord[uii creditului, ort ce întîrziere putînd avea „grave consecinte"J03 pentru România.
La 27 februarie 1923, dup[1 discutii lungi şi anevoioase, I. Antonescu anunta pe
reprezentantul României la Paris că în urma conferintei avute la Ministerul de Razboi
francez „s-a căzut
complet de acord în privinta lichid:Irii contractului petrol"·\(••. Întelegeîn „avantajul" României; guvernul francez renuţa
la aproximativ 600.000
rea s-a făcut
de franci din indemnizatiile pretinse initial, astfel c:"t Romfmia 1111 mai pierdea decît
300.000 de franci. Ministerul de Rrizboi ue la Bucreşti
îl instruise pe Antonescu „să
accepte" lichidarea cu toate indemnizatiile cerute ue guvernul de la ParisJ05, ceea ce
Mai mult, el constata că uelegatii români facuseră
ofiterul român nu acceptase cu plăcer.
,,involuntar, nrnlte greşli
pe timpul exec11t[1rii contractului petrol"·\(16. Ministrul de Finanţe francez nu era de acord ca suma uatoră
ue Romfmia, pentru locomotivele „Felton".
„să
fie înglobată"J0
în creditul de 100 milioane de franci. Cea ue a doua chestiune, aceea
a canonierelor,era mai greu de rezolvat întrucît guvernul român întîrziase cu răspunile
la desele uemersuri ale Franţei.
Exista probabilitatea ca Ministerul de Finante francez să
nu pretinuă
numaiuecît „plata integrală"
a sumei uatorate. ci unar aJungerea la 1111
,,aranjament oarecare"-'0 •.
Soluţia
auoptă
şi înscriă
în procesul verbal uin februarie 1923 satisf[1cea interesele
ambelor guverne finucă,
pe ue o parte, Franta reuucea cu 571.524 de franci inuemnizatia
cerută
initial, iar pe de alta, România nu mai pieruea din cauza lichuăr
uecît aproximativ 300.(l(l() de franci-'0". Antonescu credea că „<lacă
România n-ar fi fost presată
<le
urgenta creditului de 100 milioane <le franci şi ar fi continuat <liscutiile. se putea reduce
şi mai mult paguba ce suferim"·•w. În urma demersurilor lui Ion Antonescu, Ministerul
francez a aprobat la 31 martie începerea reception:Irii materialelor, înainte de
de Finaţe
votarea creditului. Departamentul francez cerea, urept acoperire a cheltuielilor <le recepţi,
blocarea de către
România a unei sume în banc:"t pe numele său,
deo:uece sumele
rezultate din lichidarea contractului petrol se blocau pîn;1 la rezolvarea plăti
canonierelor
şi locomotivelor „Felton"-' 11 .
Activitatea lui Antonescu, în timpul misiunii de la Paris, m1 s-a rezumat numai la
negocierea creditului de 100 milioane de franci şi la rezolv:uea contractului petrol, uar şi
la lichidarea datoriilor ue război
ale României cMre Franta, care se ridicau la
1.106.072.899 franci 312 . Acest lucru era mai greu ue realizat integral deoarece Antonescu
fusese numit, de la I ianuarie I 923, atş
militar la Londra. Fată
ue noua situatie,
Antonescu propunea, la 27 aprilie 1923, o reevalu:1re a prioritf1tilor guvernului ue la
Bucreşti.
Deoarece tratativele pentru obtinerea creditului de !(XI milioane <le franci se
terminasă,
Antonescu sugera ca <le finalizarea lor să se ocupe colonelul Petrescu, şeful
Misiunii militare române din Franta. După
opinia sa, mai rămîneau
<le urmăit:
votarea
creditului <le către
parlamentul francez şi începerea utiliz[1rii lui. Între ari;umente, Antoa
nescu va constata că receptia materialelor a început înainte <le votare·''-'. In ce priveşt
7
l'far.i
şi
39
r.l.~pfat,1 istorh.•i
doua chestiune - aceea a <latoriilor <le război
către
Franta - pentru care Antonescu
primise, prin Serviciul Lichi<l{trilor, sarcina <le a se ocupa <le rezolvarea ei, atşul
militar consi<lera că este mai bine ca <le ea să se ocupe „aceia care au început-o şi, <leci,
1
o cunosc în toate amănutel".1
• Colonelul Antonescu prezenta greutăţil
întîmpinate în
rezolvarea acestei chestiuni şi imposibilitatea <le a o termina ,,repe<le" deoarece, practic,
„nu avea nici un ajutor". Obstacolele proveneau şi <lin faptul că „lichi<larea" însenma „şi
verifcă
<le cifre, de facturi, control <le registre, stu<liere <le <losare, <liscutii verbale şi
scrise etc" 315 • Nu exista intentia lui Antonescu <le a se <lebarasa <le rezolvarea acestor
chestiuni <leosebit <le importante pentru bunul mers al raporturilor bilaterale româno-franceze. Om practic şi realist, Antonescu se gîn<lea la eficienta şi rezultatul final al
acţiunlor
întreprinse. Propunerea sa viza ca „lichi<larea" să se facă
la Bucreşti
<le
Serviciul Lich<lăro,
<leoarece avea personal numeros şi putea trata toate chestiunile
direct cu francezii, prin interme<liul atşuli
militar. În cazul neacptări
solutiei
propuse, Antonescu opina că problema putea fi <lată
în grija colonelului Petrescu, <lornic
de a colabora. Problema contractului petrol era „principial terminaă"·
•
Seriozitatea colonelului Antonescu rezultă
şi <lin mo<lul cum ve<lea el rezolvarea
practiă
a contractului petrol - <lupă
verificarea facturilor şi efectelor bal antei <lefinitive,
între cre<litul şi <lebitul român, se putea trece la comenzile <le aviatie în contul sumei <le
I milion <le franci rezultîn<l <lin lichi<l,tre. De altfel, <le primele operatiuni, sub în<lrumarea <lirectă
a lui Antonescu, se ocupa căpitanul
Mincu, iar comenzile <le aviatie se puteau
efectua <lupă
<leblocarea, <le către
guvernul francez, a sumei <le 620.000 franci, aceasta în
functie <le rezolvarea chestiunii camioanelor şi a locomotivelor. Fată
<le situaţ
conretă,
Antonescu nu ve<lea prezenta sa la Paris „in<lspeabă",
<le aici necesitatea prezntăi
ia postul <le la Lon<lra. În caz contrar. exista posibilitatea ca autoriăle
engleze să
interpreteze „<lefavorabil" absenta sa reptaă
<lin capitala Angliei' 17 •
Je chestiunile amintite, Antonescu a trimis la Bucreşti
Preocupat peste măsur
puţine
rapoarte referitoare la situaţ
miltară
şi
politc-<maă
a Franţei.
Acest
Diviziunii a li-a, colonelul a<ljutant I.Florescu, ce găsea
o
aspect era sesizat şi <le şeful
scuză
în faptul că ofiţerul
romfm lucrase intens ,,relativ la furniturile <le material <le
război"
cu guvernul francez. Generalul Gorski, la rîn<lul său,
constata că Antonescu „nu
a avut o activitate informatvă
folositoare Marelui Stat Major" <latoriă
„însărcilo
laterale" vis-a-vis <le coman<la Je material în Franta. Atît Gorski cit şi Florescu nu uitau
să
amintescă
<le „capacitatea miltară
incotesablă,
caracterul, curajul răspun<lei
şi
inţatv"
ca şi „aptitu<linile milit,tre <le reală
valoare"-11 •.
Din perioa<la pariznă
a lui Antonescu ne mai retine atentia grija sa fată
<le reputaţi
tări
sau <le cei care, aflţi
în serviciul patriei, sufereau accidente cu urmflfi grave pentru
viitorul lor. Caracterul sf1u integru, corectitu<linea, patriotismul, solicitu<linea au ieşt
în
evi<lntă
şi în trei cazuri Jepistate Je noi în arhivele militare: Ser<laru, Ianculescu şi
Munteanu.
Primul, ofiţerul
în rezvă
Virgil Ser<laru, îşi însuşie
frau<lulos suma <le 2.000 Je
franci - el era preşdint
al filialei române a Fe<leratiei Interaliate a Foştilr
Combatnţi.
Ser<laru hotărî
se, <le la sine putere, ieşra
acestei liliale <lin ca<lrul Fe<leratiei. Antonescu
a plăti
suma escroată
F.I.F.C.-ului, motivînJ cu <lreptate: .,că
este în interesul ţări
ca să
fie ime<liat achită".
Fată
<le comportarea repobailă
a lui Ser<laru, Antonescu propunea
a<lucerea lui în fata Consiliului Je Reformă
„pentru grave greşli
în contra onoarei,
mincuă,
falsuri şi însuşire
Je fonduri care nu-i aprtinuseă"-'.
Ataşul
militar scria în
finalul raportului său:
.,în caz că nu se aprobă
proce<larea, voi suporta personal paguba,
fin<lcă
cre<l că este mai bine să rişte
unul o sumă
făr
important:"1, <lecit să riscăm,
<lin
cauza greşli
unuia, să se piard,i prestigiul şi încre<lerea <le care trebuie să se bucure tara
în ochii străinlo"-'°.
Şi un alt oliter, Clonam. venit <le la Paris pentru îngrijirea săntf1i,
16
40
/ou A11to11csc11, militoir şi
diplo11wt
a primit - în anul 1922- 600 de franci, sumă
pe care, la 30 aprilie 1923, Antonescu încă
nu o recuperase321 •
Locotenentul în rezvă
Aurel Ianculescu, din Regimentul 13 infanterie, a devenit
infirm la Paris, în momentul în care participa la un Congres general anual al combatnţi­
lor tuturor statelor aliate. Antonescu se adresa Ministerului de Război
- cabinet - cu
rugămintea
de „a se asigura existenta unui om· care este, în mod evident, victima cauzei
se găsea"-'
•
de interes general în serviciile căreia
În timpul negocierilor contractului petrol şi a datoriilor de război
către
Franţ,
colonelul I.Antonescu a beneficiat şi de sprijinul unor personalităţ
franceze, în special
Soubeyrand. Acesta din urmă
ocupa o situaţe
„preondtă"
în Ministerul de Război
şi
prin el s-au putut „concilia" interesele bilaterale. Antonescu solicita Bucreştilo
decorarea acestuia, ca şi a altor personalit{1ti civile şi militare franceze. Prin iscusinta lui
Antonescu şi întelegerea acestora, România a putut evita o „pagubă"
de un milion de
franci3 23 •
chestiunea
Ca urmare a sugestiilor înaintate de Antonescu Ministerului de Război,
în contul celor 100 milioane de franci, a fost preluată
comenzilor materialelor de război,
de Comisia miltară
română
din Franta - rezultatele negocierilor lui Antonescu se aflau
înscrise în trei dosare cuprinzînd peste 200 de lile' 2 '. Ziarul Epoc:1 l-a „atacat" pe
colonelul Antonescu, oliterul superior român cerînd avizul Ministerului de Război
pentru
a ob~ne satifcţe.
Într-o telgramă,
din 23 aprilie 1923, Antonescu aprecia că „insulta",
apărut
în ziarul respectiv, se datora faptului că el „îşi
făcea
datoria"-' 25 •
Conveţia
miltară
s-a semnat la 25 aprilie 1923, dar receptia materialelor, din cauze
de ordin tehnic, s-a mai amînat cîtva timpn".
La 22 mai 1923, prin Ordinul nr. I 392 al Ministerului de Război,
Antonescu trebuia
să
ia în primire postul de atş
militar la Londra-' 2', dar prezentarea sa s-a produs abia la
l iulie 3211 • Totdaă,
Antonescu a girat, în perioada 1923-1926, şi postul de atş
militar
în capitala Belgiei329 •
În timpul misiunilor de la Londra şi Bruxelles, Ion Antonescu s-a remarcat pentru
activitatea informatvă
propriu-zis{1, carteisă
unui atş
eforturile depuse. Pe lîngă
militar, Antonescu a căuta
să facă
cunostă
adev{1rata istorie a poporului român,
înlăturd
în felul acesta atacurile „răuvoitae"
din unele publicatii londoneze. Astfel, la
solicitarea lui W.Steed, director la Times, el a alcătui
materiale documentare prin care
făcea
cunoscute opiniei publice engleze eforturile României din anii primului război
mondial-'-'°, precum şi inteţl
pacifice ale tfirii sale. Se urm{irea să se înlăture
informatiile false care ap'ăreu
în unele publicatii londoneze, referitoare la caracterul participfirii
României la prima conflagratie a secolului.
cu toate statele, România nu a neglijat creşta
Pronuntîndu-se pentru relatii paşnice
potentialului său
militar în vederea apări
hotarelor na~onale. Aşa
se explică
atenţi
forurilor de resort pentru dotarea armatei române cu material militar provenit, în marea
lui majoritate, din străinae.
Bugetele militare româneşti
au fost în general mici şi ele
nu au permis o înzestrare corespunzăta.
Nu întmplăor,
dorinta de pace a României
este ilustraă
şi de faptul că,
în perioada 1920-1930, în t,iră
s-au construit 2 .OOO de şcoli
şi numai cîteva cazărmi-'
•
Anglia a fost una din tările
exportatoare de armament şi alte materiale militare.
Guvernul român s-a arăt,
în anul 1922, interesat în cumpărae
unor materiale militare
de la Londra. Prin nota expdiată
colonelului Antonescu de Ministerul de Război,
se
solicita War Oftice-ului cedarea unor lovituri pentru obuziere şi cartuşe,
costul total al
materialului ridicîndu-se la circa 20 de milioane de franci. Preturile urmau să se stabilea.<;că
prin analogie cu cele francezem. La începutul anului următo,
Marele Stat Major
de la Bucreşti
hotăra
comandarea unui material militar în Anglia, din care 40 de
1
2
Pfat.i
şi
ril.~pfata islorh•i
41
procente viza armamentul, 30 munitia, 20 geniul, iar 10 transportul şi cheltuielile de
receptiem. Ministrul României la Londra, Titulescu, oferea trei solutii: un credit pe
termen lung de negociat cu Trezoreria; un depozit britanic de arme în România; un
împrumut de arme în natură.
A treia solutie implica pentru România obligatia de a
restitui, la termenul dat, obiectele împmmutate sau valoarea lor, chestiunile financiare
urmîn<.1 să fie examinate mai tîrziu. Diplomatul român opina că prima solutie are cele
mai mari şanse
de reuşită.
Era evident că politica extrnă
a României viza, mai întîi,
zona georafică
în care se atla tara. Trebuiau contracarate efectele propagandei „subversive şi anarhice" de la granitele tări,
România neputîn<.1 conta pe improvizatii şi ajutoare334 provenite de la membrii aliantelor defensive. În ceea ce priveşt
efectele acestor
- nu era exclusă
posibilitatea ca, din
aliante - credeau unii factori de conducere miltară
în situatia de a conta numai pe fortele
cauza complicatiilor externe, statul să se găseac
lui proprii3J 5 •
Un a.<;pect important al coperăi
militare româno-britanice l-a constituit acela al
aeronauticii, care în 1925, atunci cinu Antonescu se afla încă
la Londra, se atla în plin
proces de formare. Pentru completarea flotei sale aeriene, România a comandat 60 de
avioane Siskin33'1.
La Bruxelles, Ion Antonescu a fost primit, la începutul lui aprilie 1924, în audientă
de prezentare. Împreună
cu ministrul român din capitala Belgiei, Catargi, Antonescu a
purtat <.liscutii cu regele Albert. Suveranul belgian a confirmat „a<.lmiratiunea sa deosbită
pentru rezistenta, bravura, sobrietatea şi <.liscip,ina" soldatului şi ofiterului român3J7 •
Discutiile cu ministrul de război
- Forthomme şi şeful
Marelui Stat Major, s-au purtat în
juml chestiunilor specifice armatelor celor două
state. Colonelul Antonescu a făcut
cunoştiă
cu greutăil
prin care trecea armata belgiană
datorate, între altele, şi „ocupări
Ruhrului"JJs_ Totdaă,
s-au abordat şi mo<.laităe
de întărie
a colabrăi
militare
bilaterale.
de „cazul" li.col.
Cîteva luni mai tîrLiu, Antonescu revenea cu o scrisoare legată
Dimitrie Stur<.lza care, în anii primului război
mondial, îşi trădase
patria trecîn<.1 la
capăt
„impresiunii detestabile" pe care ex-ofiterul o
inamic. Antonescu cerea să se pună
prin „extrăda
şi preda.rea lui autoriăl
româneşti
compeprodusese în străinae,
tente"JJ9_
în perioada londeză,
Ion Antonescu a avut privilegiul să colaboreze cu viitorul
amîn<.loi a<.lucîn<.1 importante
mare diplomat N.Titulescu. A fost o conlucra.re fructoasă,
servicii României. Corespondenta dintre cei doi ne dezvălui
frapant conlucrarea prietenească,
benfică,
Titulescu apreciind, m1 numai o <.lat:1, .,nu pot <lecit să mă
felicit de
colabora.rea colonelului Antonescu"·'·"'.
Ataşul
militar nu avea nici măcar
un functionar pentru a se ocupa de treburile
Externelor remedierea acestei situatii
zilnice, ceea ce 1-a determinat pe Titulescu să ceară
Antonescu aprecia într-o scrisoare adrestă
diplomatului că
„anormale"J 41 , La rîn<.lul său,
,.dragostea şi încrederea recipoă"m
stăeau
la baza prieteniei lor. Antonescu s-a arăt,
în mai multe rîn<.luri, atent fată
de săntae
şubredă
a ministrului României de la
Lonura 3H.
Preocupat de efectele pe care o bună
proagndă
în Anglia le putea avea pentru
să
facă
să
România, Antonescu ~nea să avertizeze factorii de decizie de la Bucreşti
dispară
„impresia explicabă
pe care o au cei de aici, în privinta <.liferentei pe care
noastre o fac între francezi şi englezi. Exagera.re de sentimente şi
poporul şi autoriăle
gesturi, umilitoare de nrnlte ori pentru unii şi indfertă
pentru altii. Dacă
am fi păstra
o
justă
măsur
şi în acestă
<.lirectie, sînt sigur că ta.ra ar fi profitat mai mult."JH Ataşul
militar solicita forurilor milita.re româneşti
să consolideze legf1turile cu organizatia foşti­
lor luptăori
englezi, participarea la Congresul F.I.D.A.C. (Federatia Interaliă
a Foştilr
42
Combatnţi),
/ou /111/<>1wscu. militar şi
diJJl_o_11_1._1t_ _ _ _ _ _ _ _ _~
care urma să se uesfaşor
în toamna lui 1925 la Lonura, ueveninu obligatorie. În acest scop, viceprşuntl
organizatiei engleze urma să viziteze România.
„Este bine - avertiza Antonescu la 5 aprilie 1924, Ministerul <.le Război
- să profităm
<.le
orice ocazie pentru a arăt
englezilor că poporul şi autoriăle
noastre au pentru ei
acelşi
atenţi
pe care le mani festă
cu multă
exagerare, uneori, pentru francezi. Subliniez
acest fapt, finucă
am zilnic impresia că el este apreciat aici cum se cuvine şi sînt sigur
că,
dacă
în exprimarea sentimentelor sale poporul ar fi mai puţin
exagerat cu unii şi mai
atent cu altii, altele ar fi raporturile <.!intre noi şi Anglia şi, poate că foloasele ar fi mai
n1ari ."-145
Rapoartele londoneze, expeuiate <.le Antonescu Ministerului <.le Război
şi unor uirecţi
ale acestuia, se remarcau prin precizia şi acuratetea informatiilor. Nu au rămas
făr
ecou la Bucreşti
sintezele privind politica sovietic,i şi implicatiile pe care aceasta o
putea avea asupra României. Colonelul Antonescu a tinut la curent Bucreşti
cu toate
informaţle
ueţint
<le Statul Major General Englez asupra Rusiei, ele fiind de „1111 real
folos" României. Datele exacte oferite <.le Antonescu au înlătura
ştirle
exagerate care
inuicau un proxim atac al Sovietelor asupra României-'"', evitînuu-se în felul acesta
în legătur
cu
cheltuieli inutile <.le milioane <.le lei. Telegramele expeuiate la Bucreşti,
acestă
chestiune, ,.au avut o valoare şi o intluent,i folositoare stuuiilor Marelui Stat
Major", ele caracterizînuu-se printr-o „logică
irepoşablă
şi o veuere clară
a lucrurilor"m. Totdaă,
Antonescu observa cooperarea, <.lin ce în ce mai fructuoasf1, sovieto-germană,
mai ales în uomeniile economic şi militar·"".
Rapoartele militare ale colonelului Antonescu completau, în mou fericit, conţiutl
diplomatic al telegramelor expeuiate la Bucreşti
de Titulescu. Londra reprezenta, în
acel moment, principalul punct al diplomatiei europene. Legatf1 <.le România prin angajamentele asumate <.le Londra în cadrul sistemului tratatelor <.le pace <.le la Paris, ca şi prin
atşmenul
celor <.!ouă
state la principiile Pactului Societ{1ţ
Natiunilor, politica Angliei
era urmăit
cu ueosebit interes la Bucreşti.
Interesa, mai ales, pozitia Foreign Oftice-ului faţă
<.le păstrae
statu quo-ului european. În acei ani, atît Titulescu cît şi Antonescu
au căutas
uescifreze auevărtl
inteţ
ale politicii Londrei. Dacf1 pentru Antonescu
era necsară
o reevaluare a politicii Romf111iei, parcf1 prea înfeudat,"i Quai u'Orsay-ului,
pentru Titulescu interesau, mai ales, jocurile de culise ale Angliei.
Diferenuele între marile puteri îşi puneau amprenta asupra raporturilor internationale
ale perioauei şi provocau nelişta
uiplomatiei României. Titulescu scria Bucreştilo
că
puterile occiuentale îi fac „impresia unor somnambuli care incoşte
pun foc propriei lor case"-''", şi aducea la cunoştiţa
lui I.Gh.Duca, ministrul Afacerilor Străine,
că
va face eforturi pe lîng{1 Foreign Office pentru a sprijini eforturile de pace ale României.
În august 1924, Titulescu insista pe lîng,i oficialii britanici pentru noi garantii „în scopul
asigură
integră
teritoriale a Romf111iei"-'j('. Diplomatul era convins, ca şi Antonescu,
că
„trebuie să ne apărm
interesele continentale sprijiniti pe Franta şi, dacă
nu se poate
concursul britanic, ceea ce ar fi perfe.:t, cu bun:'1vointa Angliei"-•ii. Titulescu se arăt,
într-o scrisoare către
Duca, uezam:'1git <.le promisiunile britanice în special, <.le asigurăle
Aliaţor
în genere . .,Nu v{1d - scria el - frontul unic ferm, care singur ar putea face pe
înviş
<.le ieri să se obişnuască
(sau s:'1 înceap,i cel putin a se obişnu)
cu noua oruine <.le
lucru ( ...). Marii Aliaţ
se intersază
numai <.le Tratatul <.le la Versailles, <.Iar nu şi <.le
celelalte (Trianon, St.Germain), de Protocolul din 28 octombrie <.le la Paris."-'52 Într-auevăr,
un Memoranuum, <.lin 26 ianuarie 1926, aprecia dt, .,<.lin punct <.le veuere al oportunităţ,
problema ueţinătorl
final al Basarabiei ar pfirea <.le mic,i importană
Guvernului
Majestăţi
Sale", iar „extinuerea spre Prut a avanposturilor sovietice nu ar constitui, în
Chestiunea aceasta nu putea uecît să neliştască
cercurile
sine, o primejuie serioaă"-'lJ.
conuătare
<.le la Bucreşti,
ferm atşe
ap{irfirii statu quo-ului teritorial al României.
______________l_'l,_·11_.1~~-·i_r.ispfat.1 istorici
43
Deşi
aflat în misiune oficală
la LonJra, Antonescu a continuat să reprezinte ţar
sa
la unele reuniuni internationale. Astfel, în perioaJa 16 iulie-16 august 1924, a avut loc la
LonJra o conferită
care s-a Jeclarat a fi „interală",
la ea participînJ Anglia, Franta,
Belgia, Italia, S.U.A., Japonia. Portugalia, Grecia, România şi Regatul Sîrbo-Croato-Sloven354. De fapt, lucrăie
reuniunii Je la LonJra s-au Jesfăşurat
între Anglia, Franţ,
S.U.A. şi, mai tîrLiu, Germania. Titulescu, reprezentînJ România, împreună
cu ENeculcea şi col. Ion Antonescu, observa „Jiferenta Jintre statele mari şi mici care nu a
chiar Jin prima şeJintă
a conferintei"·155 • Nu ne propunem aici să
întîrLiat a reapă
reluăm
acestă
problematică,
ci numai să facem unele sublinieri. La 21 iulie 1924,
Titulescu îşi arăt
nemultumirea fată
Je tratamentul aplicat Je Marile Puteri statelor mici
în chestiunea reparatiilor; situa\ia, consemna el. .,e cu atît mai grea, cu cit acestea Jiu
urmă
lucrează
unele împotriva altora. sau 1111 ne sustin"m,_ La LonJra, Titulescu a expus
în problema reparatiilor, prezentînJ ş1 un memoriu în care apăr
pozitia Bucreştilo
statele mici şi Jemonstra Jrepturile României la reparatii 151 • Titulescu opina să se accepte planul Dawes. Jar consiJera. într-un memoriu separat, c[1 „voi face toate rezervele
şi voi expune întreaga chestiune a reparatiilor pentru ca el (memoriul/n.n.), să
fie Jiscutat
atunci cînJ toate aceste chestii vor face obiectul unor Jezbateri interaliate"J5•, La 28 iulie,
Titulescu Jeclara oficial că
România aproba planul expertilor, consiJerînJu-1 un
Je plată
Jin partea Germaniei, Jar consiinstrument menit să reglementeze moJalităe
Jeră
că
„actuala conferită
nu are căJera
a se pronuţa
asupra niciunuia Jiu Jrepturile
şi obligaţe
statelor în materie Je reparatii şi Jatorii Je război,
care vor trebui reglemenJe 1111 amplu şi Jocu mental memoriu explicativ în
tate ulterior"J 59 • Declaratia era ÎIS<)Ută
care erau înscrise Jespăgubirl
Je rf1zboi, Jatoriile externe şi obligatiile impuse Româex-premieniei prin sistemul tratatelor Je pace Je la Paris. Memoriul a proJus nelişt,
rul DaviJ LloyJ George interpelînJu-1 în parlament pe Ramsay Mac-DonalJll,('. CoresponJenta expJiată
în \ară
Je Titulescu prezenta Jesfăşura
lucrăio
conferintei, ale
cărei
Jate tehnice „se moJificau Je trei ori pe zi". ,.România, consemna Jiplomatul, a
Dar România a suferit şi toate neJrptăil.
Greşli
i-au fost,
putut face toate greşli.
cu metrul. NeJreptatea şi Jrepturile, cu milimetrul."·161 Concluzia
întotJeauna. măsurate
asupra tuturor negocierilor financiare, Jintre anii 1919-1925, reiese clar Jintr-o Jepşă
expJiată
Je Titulescu: .,De cinci ani asistf1111, Jacă
nu la sabotajul complet al reparauunilor Jiu partea anglo-saxonilor, cel puun la vădita
tendiţă
a acestora Je a reduce
repaţiunl,
nici prea mult pentru a nu împuternici Germania, Jar destul Je simtitor
să
nu iasă
prea repede Jiu greutf1tile războiul
."36~ La confepentru a împiedica Franţ
pe baza unei temeinice analize, modul în care
rinta Je la LonJra, Titulescu a înfitşa,
Jiu volumul reparatiilor
statul român a fost Jezavantajat în urma repartiz:lrii cotelor părti
şi a cerut să
se revizuască
procentul oferit la Spa. Totdaă,
el a mai revendicat participarea României la executia planului experulor şi S<)lutionarea chestiunii Jatoriilor Je
război,
în functie Je scopul în care au fost contractate, Je modifcărle
pe care le-au
suferit Jupă
semnarea tratatelor. Je cota parte obtinut{l asupra reparatiilor şi Je nevoile
reconstructiei economice a Europei"''.
Tot în anul 1924, Antonescu a participat la conferinta pentru dezarmare care a avut
loc la Geneva¼•, sustinînJ punctul Je veJere al Bucreştilo
potrivit căruia
Pactul
Societă
Nauunilor trebuia completat prin introducerea a trei elemente: arbitraj, securicare s-a desfăşurat
între l septemtate, dezarmare. A cincea adunare a Ligii Naţiunlor.
brie şi 2 octombrie 1924, Comisia a III-a - ReJucerea armamentului, a avut ca preşdint
pe I.Gh.Duca. Acest for în care a activat şi colonelul Antonescu - el a primit mandat să-l
înlocuiasă
pe Titulescu~''5 - a elaborat Protocolul pentru reglementarea paşnică
a JiferenJelor internationale, consiJerat a fi cel mai important Jocument al AJunări
Jiu acel
anl<,6. Se preveJea obligatia statelor semnatare Je a nu recurge la razboi. ca mijloc Je
44
1011 A11l011csc11, milit.tr şi dip/011wt
reglementare a diferendelor şi se preciza, pentru prima oară,
delimitarea cazurilor de
agresiune într-o formă
incompletă.
Atît Duca, cît şi Titulescu şi Antonescu propuneau
ca, în stabilirea căilor
concrete de aplicare a normelor şi principiilor din acest protocol,
să
se ia drept model documentele diplomatice perfectate de România cu statele din
cadrul Micii Antante şi cu Polonia şi să se treacă
la încheierea unor pacte de neagresiune
bilaterale sau multilaterale între statele vecine din diferite zone geografice, înserîndu-se
în conţiutl
acestora şi principiile recunoaşti
egalită
juridice a statelor, independenşi păstri
integrăţ
teritoriale-w. Documentul nu a putut fi adoptat
tei, suveranităţ
datoriă
poziţe
statelor revizioniste şi Angliei. La 6 octombrie, Titulescu scria lui Duca
că,
,,pentru a nu rămîne
izolată,
România va accepta protocolul (în problemele arbitran.ns.), Jar va face o <leclaratie separtă"-'NI.
Protocolul <lin 1924 îi
jului şi securităţ,
părea
lui Titulescu ca „un amestec <le ipocrizie şi <le ne<libăc
care repugnă
firii mele
( ...). Ipocrizie, pentru că se anuntf1 cu sunete <le goarnă
o eră
nouă
în care agresorul va
ve<lea ridicîn<lu-se împotriva lui omenirea toaă.
Şi
... obligaţune
<le asitenă
nesacţio­
nată.
Ne<libăc,
pentru că,
necunoscîn<lu-se <lestul <le bine mentalitatea britancă,
s-au
pus în text formule obligatorii, imperative şi în raport rezerve care le anihleză."169
Protocolul <le la Geneva, a<loptat la 2 octombrie 1924, era mai acceptabil <lecît tratatul de
asitenă
mutală,
Jar Anglia s-a opus, ceea ce a <lus la eşuar
lui. Rezervele britanice
oglindeau, o <lată
în plus, teama Angliei <le a interveni în Europa <le Est - un<le se
în<lrepta, în primul rîn<l, revizionismul german. Foreign Office-ul se opunea principiului
arbitrajului universal şi obligatoriu şi era prea puţin
<lispus să supnă
reglementarea
paşnică
obligatorie, problemele punîn<l în joc interesele esentiale ale Imperiului britanic.
O<lată
în plus, se observă
<liferenta făcut
între Europa oci<lentaă
- zonă
vitală
pentru
interesele britanice - şi Europa orientală,
consi<lerată
ca importană
pentru francezi.
Ion Antonescu a negociat în 1925 cumpărae
<le avioane engleze~10 • Firma „Armstrong Si<l<leley" <lin Coventry urma să onoreze acest contract. Ataşul
militar român se
arăt
nemulţit
<le fapn1I că <louă
contracte anterioare <lezavntjsră
Bucreşti.
La 4
aprilie 1925, Antonescu se a<lresa secretarului <le stat al Ministerului <le Război,
generalul Munteanu, în legf1Ură
cu tratativele „Si<l<leley". Antonescu avertiza asupra pericolelor
la care se expunea România în cazul aceptări
în totalitate a con<litiilor puse <le englezi,
ceea ce ar fi reprezentat o nou;i p;,gub;i i11 bugi:tul .'itiltului-'11 • Corectitu<linea ofiţerul
superior român reiese şi <lin continutul telegramei pe care o expe<lia Direcţ
Superioare
a Aeronauticii: ,,LI.col. Popovici, împreună
cu altii, eu inclusiv, au făcut
cheltuieli <le pe
urma căroa
statul român e p.igubit materialmente şi, cre<l, şi moralmente. Atît în
contractul Havillan<l 372 , cît şi în celelalte contracte <le aviatie, natura vinei şi gravitatea ei,
pentru fie(.,ţl
nu ar putea-o stabili, eventual, <lecît justitia."-"-'
cinstea şi caracterul integru <lemonstrate <le Antonescu în
Probitatea profesinală,
timpul misiunilor <le la Paris, Lon<lra şi Bruxelles, i-au a<lus pretuirea nu numai a lui
Titulescu, Jar şi a altor <liplomati şi oameni politici români. Cu cîteva luni înainte <le
încetarea misiunii, Titulescu îi scria <le la Nisa: ,,Colaborarea mea cu Dumneata a fost o
plăcer
<lin punct <le ve<lere al raporturilor <le servici şi <lin cel al inimei ."-''4 Antonescu îi
răspun<lea,
la 3 mai 1926, şi îl informa că nu va sta la Lon<lra mai mult <lecît pînă
la
toamnă.
După
ce îi <lorea însă:1toşire
grabnic:1, pentru a în<lrepta „ceea ce proşti
strică",
Antonescu sublinia că mo<lul cum aprecia <liplomatul colaborarea cu el constituia „cea
mai bună
recompnsă"-'
•
La 14 iulie 1926, prin Înalt Decret Regal, Ion Antonescu era <lesărcinat
<lin funcţia
de atş
militar la L<.m<lra şi Bruxelles şi repartizat la Marele Stat Major376 •
75
Pfata
şi
45
r,lspfat.i istori~•i
6. Comandant al Centrului de Instrucţie
de la Sibiu (1926)
al Cavaleriei
Prin Înalt Decret nr. 3 196 uin 21 septembrie 1926, colonelul Antonescu era numit
comanuant al Centrului ue Instructie al Cavaleriei uin Sibiu - mutarea se făcea
cu uata
au răbufnit
în septembrie
de I octombrie 1926m. Vechi antipatii, uin perioaua anterioă,
1926, anmci cinu generalul H.Cihoschi, comanuantul Corpului 7 Armată,
solicita ca Ion
pe raza garnizoanei Sibiu ueoarece „spiritul ue uiscplnă
şi
Antonescu să nu mai revină
suboruonare îi erau cu totul necunoscute"-17". Din raportul înaintat ue Cihoschi generalului Mircescu, ministrul ue război,
reişa
că
Antonescu, reîntors pentru o scurtă
perioauă
în tară,
,,s-a pus uin nou, într-o situatie foarte uelicată"-'N.
Decretul regal, semnat ue
Feruinanu I, sublinia că mutarea lui Antonescu la Centrul ue lnstructie al Cavaleriei s-a
uiscplnară"-'.
Nu am găsit
efectuat „în interesul serviciului, uupr, cerere, şi ca măsur
probe care să confirme cele afirmate în raport ue generalul Cihoschi, mai ales că un
document uepistat de noi sublinia cf1, abia upă
20 octombrie 1926, Ion Antonescu
părsea
definitiv Lonura. Revenirea sa în tari, era motivaă,
în primul rînu, ue faptul că
avansarea la gral.Iul ue general ue brigauă
nu se putea face uecît prin prezenta sa în
România.
la 31
La Centrul ue Instmctie al Cavaleriei ue la Sibiu, Antonescu a stat pînă
decembrie 1926, cinu a fost mutat comanuant al Regimentului 9 Roşir'".
Venirea lui
Antonescu la conuucerea Regimentului 9 Roşir
„Principesa Elena" s-a răsfînt
rauical
în viata acestei unită~
militare. Caracterul energic, hotfirît, simtul ueosebit al răspunei,
seriozitatea, bunele îndemnuri în instructie şi auministratie şi-au
pus amprenta asupra
evolutiei regimentului. Mai mult, Antonescu, în instruirea regimentului, a uat uirective
a pregf1tirii ue rfizboi, aplicatii tactice pe hartă
cu
„practice, tinzi nu la o uesăvîrşi
ofiterii şi pe teren cu trupa"·1• 2 • La Regimentul 9 Roşir,
Antonescu a stat pînă
la 15 iulie
Superioare ue R:"izboi-'•i.
I 927, cinu avea să fie numit uirector al Şcoli
şi
7. Director al Şcoli
Superioare de Război
secretar general al Ministerului de
Război
Ca uirector al Şcoli
Superioare ue Rf1zboi, Antonescu a uepus o fructoasă
activitate
în alcătuire
programei de stuuiu - ,,foarte bine întocmiă",
uup:"1 opinia şefuli
Marelui
Stat Major, generalul N.Samsonovici - care a constituit un pas înainte în progresul
starea ue acalmie carteisă
epocii, el întrevă­
acesteiam. Pe Antonescu m1 l-a înşelat
zînd realită
aspre care îi pînueau pe înving:"1torii uin 1918. Din aceste motive, Antoa României, atît pe planul pregăti
teoretice,
nescu era preocupat ue reuresarea miltară
cit şi materiale 385 • El a început actiunea ue reînnoire a conuuitei militare, ue înlăturae
a
rutinei şi inertiei. Din acest punct ue veliere, putem afirma că Antonescu a intuit caracviitor, motiv pentru care a căuta
să repună
manevra în ofensivă
şi viteza
terul războiul
în operatiuni în drepturile pe care le avuseră
înaintea Marelui Război.
Cursurile, în
timpul cit a functionat ca uirector al Şcoli
Superioare ue Război,
au îmbrăcat
o formă
acentuă
teoretic aplictvă
şi,
mai ales, practiă,
concretizate prin uese ieşr
în teren şi
căltori
de instructie în scopul ue a pune elevul în situatii cit mai apropiate cîmpului ue
46
Antonescu a initiat iJeea căltori
Je arme, în care elevii puteau să-şi
Jea
seama Je posibltăe
reale ale fiecăr
arme în parte'"'. Colonelul Antonescu socotea,
astfel, că viitorii ofiteri Je stat major şi comanJantii Je mari unitf1ti vor putea să
coorJoneze acţiunle
Jiferitelor arme, pentru ca, Jin efortul comun al acestora, să se
capete victoria387 • Atunci cînJ se analizau marile victorii militare ale românilor Jin anii
primului război
moJial, Antonescu sugera că nu este necesarf1 numai expunerea părti
pur istorice, ci, ,făcînJ
mai mult o anliză
amănuti
a erorilor ce s-au făcut,
ca Jin
aceste erori să se poată
trage maximum Je învătmie"
• Mo<lul cum a conJus Jon
Antonescu Şcoal
Superioaă
Je Război
i-a aJus aprecierea unaimă
a comanJantilor
armatei române Je atunci - generalii Angelescu, Lăzrescu,
Samsonovici, Comănescu
el fiinJ calificat Jrept „ofiter Je mare valoare". La I octombrie 1928'""'"' era numit
secretar general al Ministerului Je Rtizboi <letinîn<l, în cotmuare, ş1 comamla Şcoli
Superioare Je Război.
Prietenul său,
Nicolae Titulescu, îi trimitea, la 20 lx:tombrie 1928,
Je la San Remo, următoae
telgramă:
.,Felicit:iri pentru Dumneata. Eu felicit mai
curîn<l tara. Aşa
simt, aş îti spun."-'" 9
În noua calitate, Antonescu a pus în valoare m:irile sale c:11it:1ti''K1, cultura general;1 şi
profesinală
<lesăvîrşit;
un spirit viu şi pon<lerat şi. în special, un caracter ferm şi
loial391 • Factorii Je <lecizie milt:ră
erau unanimi în a consi<lera d Antonescu merita să
fie înaintat, la alegere, la graJul <le general <le briga<l:i'" 1 .
Ca secretar general al Ministerului Je R:izboi a functionat pînă
la 12 noiembrie 1928,
iar la I aprilie 1929 a luat coman<la Brig:"tzii 5 Roşir,
la acestă
<lată
p:irăsn<l
şi <lirectia
Şcoli
Superioare Je Război.
Şeful
Marelui Stat Major, generalul N.Samsonovici, nota
Superioare <le R:"1zboi: .,Am regretat
astfel plecarea lui Antonescu <le la conJucerea Şcoli
plecarea <le la Direcţa
Şcoalei
Superioare Je R:"1zboi(u) a acestui ofiter foarte bine
înalt:1 institutie Je cultră
miltară.
A obtinut rezultate
pregMit pentru a conJuce acestă
frumoase ca Jirector al Şcoli
Superioare Je R:"tzboi, gratie cunoştielr
şi calit:itilor
ecou p:u·ticiparea lui Antonescu la
sale, mai presus Je orice lauJ:"1."·' Nu a trecut f:iră
manevrele regale, ofiterul romfm priminJ comanda mai multor unit{Jti, între care Regimentele 4 şi 9 Roşir,
Regimentul 3 cavalerie, Divizia 3 :irtilerie dlăreat.
Coman<lantul Diviziei 3 cavalerie nota Jespre Antonescu urm:Hoarele: .,Otiter care iese Jin comun,
atît prin cultura sa, cît şi prin frumoasele sale calit:1ti de energie şi <le caracter."·'"'
M:iria Niculescu.
Colonelul Ion Antonescu s-a c:h:"1torit în anul 1928 cu Jomnişar
5
La I aprilie 1929, a fost mutat la comanJa Brig:izii 5 Roşir"'
• A urmat, la JO mai
1930, coman<la Brig:1zii 8 cavalerie'''\ iar în luna urmf1toare, la 26 iunie, a Jevenit şeful
Brigăz
6 cavalerie. Antonescu a stat la comanda ultimei unită
pînă
la 8 iunie 1931,
Superioare Je R:"izboi.
cînJ a fost <lin nou mutat Jirector al Şcoli
Între timp, s-a proJus avansarea, solicitat:1 de atîtea ori de forurile militare, a colonelului Antonescu la gradul Je general de brigad{J - evenimentul a avut llx: la JO mai
193139.,,
Prezenta lui Antonescu la aceste unit:1ti a fost Je bun augur pentru viata şi evolutia
lor. PunînJ în valoare vastele sale cunoştie,
priceperea, conştia
şi inteligenta, Antonescu a reuşit
să
facă
Jin Brigada 6 unitatea „cea mai bine preg:"1tiă
<le r:izboi <lin toaă
cavaleria"-'98 • .,Perspectivele în carierf1 ale acestui otiter, nota Inspectorul general al
cavaleriei, generalul Moruzi, sînt nelimitate."·'"' De la 8 iulie pîn:i la 2 octombrie 1931,
Ion Antonescu a avut cîteva îns[u·cin:"tri speciale pe lîngă
Marele
generalul <le briga<lă
Stat Major, <late Je Ministerul Armatei. În cursul lunii septembrie, a stabilit contactul cu
Şcoal
Superioaă
Je R:"1zboi, f:"tră
a lua comanJa efectiv:"1 pe c:ire o Jetinea generalul
Ionescu Ştefan.
Abia la 2 octombrie 1931, Antonescu a revenit, <lin nou, la Jirectia
Şcoli
Superioare <le R:1zboi. În noua calitate, Antonescu a stabilit: I. preg:1tirea programei Je învătm
pe anii 1931-1932; 2. preg:"1tirea lucr[u·ilor pentru admiterea în şcoal
:i bătlie.
31
9
·'
Pfat.i
şi
r;lspfat.i istoriei
47
seria a II-a din noiembrie; 3. convocarea profesorilor şi orientarea lor cu programele şi
directivele de învătm
pe anii 1931-1932m. Activitatea generalului de brigadă
Ion
Antonescu la Şcoal
Superioaă
de R:1zboi a continuat şi în anul următo,
rezultatele
obţinute
de acesta fiind „din cele mai bune"'° 1• Antonescu a înfiintat o secţi
a Marinei
pe lîngă
Şcoal
Superioaă
de Război.
Şeful
Marelui Stat Major, generalul Lăzrescu,
nota că,
sub conducerea lui Antonescu, Şcoal
Superioaă
de Război
a înregistrat „reale
2
progrese", mai ales în ceea ce priveşt
„orientarea învătmuli
pe cale practiă"'°
•
Manevrele din anul 1932 l-au remarcat pe Antonescu prin „bune rezultate operative",
ofiterul superior român dovedind „remarcabile cunoştie
militare"'°3 • Atît generalul
Lăzrescu,
cît şi loctiitorul său.
Florea Ţenscu,
remarcau că Ion Antonescu era „apt să
conduă
mari unită
din toate armele", datoriă
„cunoştielr
solide, caracterului hotărî!
şi bine definit"'°~. Din aceste motive, cei doi generali îl propuneau s;"'1 fie admis la cursul
de comandament pe anul 1932-1933"'5 •
Superioare de R:1zboi pînă
la 1 iulie 1933
Ion Antonescu a stat la comanda Şcoli
al Diviziei a 3-a de la Piteş.
În anul respectiv a absolvit şi cursurile
cînd a fost numit şef
de comandament de pe lîngă
Marele Stat Major. Din aprecierile pentru perioada cuprinsă
între 1 noiembrie 1932 şi 31 octombrie 1933, reproducem unele fragmente scrise de
comandantul Corpului I Armat;1, generalul de divizie M.lonescu: ., .. .Dotat cu o cultră
superioaă
miltară
şi genrală
foarte v,L<;t;1, 'inzestrat cu o inteligent{I foarte pătrunzoae
şi cu o vointă
de fier, de o tenacitate f;"'iră
seam:111, în toate chestiunile care ating interesele
de comun şi care servşt
superioare ale Armatei, de o putere de muncf1 cu totul în afră
de străluci
exemplu subalternilor sfii, generalul Ion Antonescu se impune ca unul dintre
ai armatei, atît prin capacitatea sa excptională,
cît şi prin
viitorii mari conduătri
patriotismul cu care sacrifă
institutiei întreaga sa activitate ..."""'
8.
Şef
al Marelui Stat Major (1933-1934)
La 12 decembrie 1933, generalul de brigad{1 Ion Antonescu, comandant al diviziei a
3-a, a fost numit şef
al Marelui Stat Major, cu delegatie provizorie de şef
al acestui
organism, p:1strîndu-şi,
în acelşi
timp, şi comanda diviziei amintite•11 • Antonescu îl
înlocuia pe generalul de divizie U12firescu. ce a fost trecut la Comanda Corpului I
Armată.
Numirea lui Antonescu a fost recomandtă
de conducerea Partidului National
Liberal, în frunte cu Ion Gh.Duca, şi aceptă
de Regele Carol al Ii-lea. După
relatarea
lui C.I.C. Brătianu,
numirea a avut la bazf1 două
motive: unul intern şi altul extern. Cel
intern ţinea
cont de calităe
militare de exceptie ale generalului, care se distinsese, încă
din anii războiul
de întregire a neamului, .,ca simplu cf1pitan, cînu conuucea operaţiu­
nile militare la Marele Cartier""'". Motivul extern era că Ion Antonescu se bucura de
încrederea aliţor
Bucreştilo
şi,
deşi
„nu avea gradul cel mai mare, era, desigur
personalitatea cea mai marcant:1, recunoscut{1 în străinMae,
a armatei romf111e"• 19 • Numirea lui Antonescu, într-un post cheie al armatei, se datora, aş
cum am mai spus,
calităor
de exceptie demonstrate <le el pînf1 atunci în diferite compartimente ale Ministemlui Apări
Nationale, prestigiului ui: care se bucura în rîndurile factorilor de uecizie
politici, ale corpului ofiteresc şi trupei, precum şi în opinia publică
romfească.
Într-un
memoriu pe care mai tîrziu îl va ·•dresa Regelui Carol al Ii-lea, Ion Antonescu sublinia
10
că
suveranul i-a <lat manualul „imperativ <le a redresa şi reorganiza armata română"
•
Cu acel prilej, Antonescu a prezentat starea Jeplorabiă
a armatei, cauzele acestei situaţ,
precum şi „principiile tehnice, morale şi nationale" de care era c:ll;111zit în înueplinirea
a Romfmiei.
unei opere dificile, dar esential;1 pentru ap;1nirea natiolă
48
Inu A11l011csc11, milit,ir şi
diplom.il
Momentul în care Antonescu era numit şef al Marelui Stat Major releva că încerăil
anterior în direcţa
înzestrăi
materiale a trupei eşuasră
şi,
ca urmare, armata
română
se situa la periferia valorilor europene 411 • Studii şi rapoarte întocmite la Marele
Stat Major de la Bucreşti,
aritlau că România era practic incapblă,
din cauza lipsurilor
mai mult de IO divizii. Înzestrarea cu mijloace de
materiale, să mobilizeze pentru război
luptă
era insufcetă,
armata nefiind în stare să asigure un minimum de securitate
României 412 •
Mutaţile
survenite în viata <lipomatcă
interaolă,
la sfirştul
anului 1933 şi
începutul lui 1934, au avut implcaţ
asupra măsurilo
şi
acţiunlor
inţate
pe plan
militar <le statul român, iar persoana să alesă
le materializeze nu putea fi <lecît generalul
Ion Antonescu. Nu întmplăor,
la mai puţin
<le o lună
<le la numirea în noua funcţie,
la 9
februarie 1934, în numele Marelui Stat Major, Antonescu înainta <lepartamentului Apă­
răi
Naţionle
un stu<liu în care se atrăge
atenţi
asupra necsităţ
a<loptări
unor
măsuri
urgente, corespunzăta
noilor con<liţ
politico-strategice europene. ,,Procesul
de regrupare a statelor, în raport cu poziţa
a<loptă
faţă
<le problema revizuirii tratatelor,
a <lus la <lecanşr
unei formi<labile curse a înarmăilo.
Pentru cei rămaşi
în urmă
nu
mai este nici un moment <le pier<lut. Nu numai că <lreptul lor, obţinut
cu atîtea în<lelungate sacrificii, Jar însăşi
existenta, libertatea, le sînt periclitate flă
putinţă
<le salvare ( ... ).
Experinţa
trecutului a <lemonstrat pînă
la evi<lnţă
o sumă
<le a<levărui
care intersază,
în special, pe cei neprgătiţ,
astfel: nu e suficient să nu vrei războiul
pentru ca să fii la
a<lăpostu
lui; cine are interese să nu provoace, cum este cazul nostru, nu va putea evita
de a nu fi provocat; singura garnţie
contra provcăi
este, însă,
permanenta şi completa
pregăti
pentru război".IJ
Marele Stat Major se a<lresa, la 12 februarie 1934, Consiliului Superior <le Apărae
al
ţări
cu rugămintea
<le a trece la a<loptarea unor mf1suri urgente pentru reorganiz,lfea şi
înzestrarea grabnică
a armatei. Ion Antonescu inclu<lea, între urgenţ,
următoael
consideraţi:
,,Ciocnirile tot mai accentuate între <liferitele naţiu
apropie perspectiva unor
conflicte uriaşe
şi se impune să
examinfun în ce măsur
le putem face faţă.
Acest
examen trebuie să fie cu atît mai sever, cu cît este constatat c.1, <leşi
România <luce o
politcă
cu totul paşnică,
interzcî<lu-ş
orice scopuri agresive, touşi
părţi
importante
din teritoriul ei formează
obiectul unor revn<lică
<lin ce în ce mai precis conturate."414
Pentru Antonescu, mo<lernizarea armatei române şi a<lucerea ei în eşalon
superioare europene viza, în principal, <louă
aspecte: unul, teoretic, se referea la pregătia
ofiţerl
<le stat major şi însuşirea
<le către
aceşti
a tot ce avea mai bun gîn<lirea şi
tactica miltară
contempraă·'\
iar celăat
preve<lea <lotarea armatei cu armament şi
tehnică
de luptă
superioare, provenite fie <lin import, fie <le la o in<lustrie specială
creată
în ţară.
Neîn<loios, pentru atingerea acestor obiective, era necsară
a<loptarea unei legislaţi
speciale. Astfel, unul <lin primele acte care purtau girul generalului Antonescu se
referea la promulgarea unei noi legi <le stat major. Principiile care trebuiau să stea la
baza acestei legi nu trebuiau să elu<leze: selection,lfea, formarea ofiţerl
în şcoală,
folosirea absolvenţir
în serviciul <le stat major, verificarea şi avantajele·116 • ,,Selectionarea, scria Antonescu la 6 februarie 1934, trebuie să se facă
<lintre cei mai buni <lin toate
armele", Jar „trebuiau oferite posibltăţ
<le pregf1tire tuturor"in.
Constatîn<l existenta unei anomalii între planurile <le campanie şi cele <le mobiliz.lfe
care, ,,bazate pe <late teoretice", nu ţineau
cont „<le necesit fiţ le reale", <lirective)e lui
Antonescu pentru întocmirea lucrăio
<le ipoteze, <lin 20 ianuarie 1934, sugerau ca
ambele „să
intre în vigoare la aceşi
<lat{1" 41 M. Antonescu găsea
situaţ
anormlă
<leoarece o evntuală
mobilizare ne gf1sea „cu un plan <le campanie vechi şi cu <louă
planuri
<le mobilizare: unul nou, care nu poate fi aplicat şi altul vechi, care nu mai corespun<le
nevoilor"419 • Din aceste motive, el propunea mfL';uri <le în<lrept,lfe şi întocmirea, în cele
făcute
Pfat.i
şi
r;lsplata istorit:i
49
mai bune condiţu,
a ipotezelor, ,,menire esnţială
a Marelui Stat Major4 211 • Programul
stabilit de Antonescu, prin exprinţa
cîştigaă
şi îmbunătţirea
metodei, putea conduce
21
la „perfcţiona"
planului inţal,
la „simplificarea şi stan<lan.lizarea lucrăio"'
•
Antonescu se arăt
şi el nemulţit
<le cuantumul cheltuielilor pentru armata ţări
din bugetul României. Să
reţinm
că,
<lupă
<latele publicate <le Societatea Naţiunlor
asupra cheltuielilor militare, rezulta că România aloca pentru întreţia
armatei cele
mai mici fonduri dintre toate statele europene. Comparativ cu România, Germania
cheltuia pentru fiecare soldat <le 7 ori mai mult, Uniunea Sovietcă
<le 18 ori, Ungaria de
5 ori, Franţ
de 3,5 ori, Italia de 3 ori, Iugoslavia <le 2 ori' 22 •
Împreună
cu alti ofiţer
superiori, econmişt
şi oameni politici, Ion Antonescu a
căuta
să definască
rolul şi ponderea factorului economic în apăre
ţări.
În acest sens,
o contribuţe
importană
se acorda materiilor prime, în special combustibilului, precum
şi existnţ
unei industrii care să asigure armamentul şi echipamentul tehnic necesar
înzestrăi
unei armate moderne.
Propunerile avansate <le Antonescu la 21 februarie 1934 au început să prindă
contur
întocmirea <le urgentă
a unui stulliu
la 9 martie cîn<l, în prezenta suveranului, s-a hotărî!
asupra necsităţlor
din dotare, a surselor <le aprovizionare şi mijloacelor materiale şi
financiare cerute Je un astfel Je program 423 • Trei zile mai tîrziu, propunerile Marelui Stat
Major erau analizate Je Consiliul Superior <le Apărae
al ţ[1ri,
convocat sub preşdinţa
Regelui Carol al II-iea. Primul ministru Oh.Tătrescu
aprecia situaţ
extrnă
„ca foarte
gravă
şi făr
a fi alarmist, crell că înarmarea noastră
trebuie să fie preocuparea oricău
om politic conştie
de răspundea
ce o are"·•l-1. În ce priveşt
căile
prin care urma să se
realizeze funcţioare
rapidă
a armatei române la parametrii cîmpului <le luptă
modern,
Tătrescu
indica, aş
cum gîn<lea şi Antonescu, în afara resurselor ţări,
ajutorul francez
ce urma a fi concretizat prin: ,.a) Gratuitate; cu persoana chemată
şi cu repzntaţi
califţ
din guvernul francez vom vellea în ce mf1sură
răspund
la apelativul nostru.
Cînd noi contribuim cu sînge, ei sînt datori să contribuie cu ajutor militar; b) Ce ne poate
da cu titlul <le împrumut <lin ce are în Jepozite, urmînll ca Jupă
întrebuiţa,
în scopul
ştiu,
să le restituim; c) Ce ne poate ceda, pe credit lung şi preţ
re<lus"m. Şeful
guvernului
întrevedea posiblă
şi probailă
o intervţ
miltară
român-faceză
de la Bucreşti
pentru apăre
tratatelor şi consiliera <le Jatoria Parisului să sprijine efortul militar
românesc suborllonat unui obiectiv ce nu viza nemijlocit sau numai interese proprii.
În perioada 9 martie-I 5 noiembrie 1934, Ion Antonescu a prezentat factorilor <le
decizie politcă
şi
miltară,
inclusiv Consiliului Superior al Apftrăi
tări,
numeroase
memorii cu privire la dotarea insufcetă
a armatei române şi propuneri privind reme2
dierea acestei situatii. Constatîn<l că „dotarea armatei române este îngrijoătae"'
6,
Antonescu făcea
propuneri concrete pentru realizarea „unui sistem Je armament modern,
atît în ceea ce priveşt
proţia,
cît şi repartizarea acestuia"127 • La 19 iunie 1934,
Antonescu revenea cu un nou memoriu' 2", cerîn<l ca, în cel mai scurt timp, să se
completeze lipsurile în materiale bune, făr
<le care unitf1tile m1 puteau face faţă
„necesitaţilor
operative"' 29 • O parte <lin necsită
se puteau obtine Jin tarf1, dar solicitau importante cheltuieli bu;;etare - Antonescu avea în veliere repararea armamentului şi regenerarea muniţlor.
ln ce priveşt
puştile
mitraliere şi o parte Jin obuziere, precum şi
armamentul Je însoţire,
Antonescu îl vellea procurat <lin străinae.
Ca un element nou,
Antonescu sugera să se realizeze şi mijloace pentru apf1rarea contra gazelor toxice·•JO.
1
Propunerile şefuli
Marelui Stat Major conţieau
şi ordinea <le urgentă'• După
patru
zile, Antonescu s-a adresat primului ministru care Jetinea atunci şi interimatul MinisteNaţionle.
Din nou, Antonescu sublinia că lipsurile şi nevoile armatei
rnlui Apări
„sînt enorm de mari"' 32 • Avîn<l în vedere situaţ
politcă
genrală,
Antonescu propunea
următoae
ordine <le urgenţă:
I - frontul <le vest (Ungaria); II - frontul <le est (Rusia);
50
/ou A111011csc11, militar şi
diploma/
III - frontul de sud (Bulgaria); todaă,
generalul român prezenta şi trei etape de
realizari: acoperirea; rezerva acoperirii; grosul fortelorm. În ce priveşt
lipsurile, Antoa
nescu constata că unele puneau în pericol siguranta acoperirii (uislocarea defctuoasă
unitălor
sau a magaziilor lor de mobilizare), executarea la timp a conetrăi
grosului
antiaeriene permite aviatiei inamice să întreupă,
prin bombardamen(lipsa unei apări
considerablă
a puterii de luptă
a armelor şi marilor unită
te, concentrarea), slăbirea
(lipsa puştilor
mitraliere şi a obuzierelor de cîmp), imposibilitatea de a lupta a unor mari
unită
(nu posedau materiale pentru protectia contra gazelor şi nici munitie)4 34 • În
a fondurilor,
concluzie, Marele Stat Major solicita o utilizare, cît mai econmiasă
înlăturae
lipsurilor care periclitau acoperirea şi concentrarea şi puneau marile unită
în
inferioritate pe cîmpul de luptă,
amînarea, pentru o perioadă
mai înuepărta,
a acelor
lipsuri care se puteau completa, în timp util, prin comenzi în tară
sau prin rechizitii"m.
Un al doilea obiectiv urmăit
constant de generalul Antonescu, aş
cum am subliniat,
a fost cel legat de adoptarea unei legi de stat major „reorganizat, spunea ofiterul superior,
pe bazele indicate de bunul simt"·'-16 • Se solicita ca la reorganizarea armatei să se tină
cont „de toate anomaliile semnalate"m. Cit priveşt
stagiul şi întrebuintarea în serviciul
de stat major a ofiterilor absolventi ai Şcoli
Superioare de Război
- promotiile '38, '39
şi '40 - Antonescu găsea
propunerea judicio.is;i după
Jeg:1/iz.ire:1'·'" ei.
În perioada cît s-a aflat la şefia
Marelui Stat Major, Jon Antonescu a întreprins vizite
în capitalele unor ţări
aliate României - Belgrau, Praga, Ankara, Paris - încercînd să
consolideze raporturile militare bilaterale ale t[ll"ii. Dincolo de acest obiectiv general,
prouuse pe eşichrul
politicii internationaRomânia avea nevoie, date fii nu schimbărle
le, ue crearea unor mijloace suplimentare ue securitate, care vizau nu numai o dotare
suficentă
a armatei nationale, uar şi o consoliuare a conventiei militare a Micii Întelegeri, organism politico-diplomatic uefensiv care se reorganizase în februarie 1933.
Pentru materializarea conventiei militare a Micii Întelegeri, între 25-28 martie I 934
s-au întrunit la Bucreşti
şefi
ue stat major ai armatelor română,
iugoslavă
şi cehoslovacă,
şi au analizat planurile operative referitoare la posibltăe
ue apăre
'in eventualitatea unei agresiuni uin partea Ungariei şi Bulgariei. fiecare separat sau împreună,
precum şi în cazul unui conflict generalizat'-'". Jon Antonescu a prezentat în cuvîntul ue
anliză
a conventiei militare a celor 11 proiecte de operatiuni
deschiuere o sucintă
în I 934, între Statele Majore Generale ale celor trei armate aliate, avanîncheiate, pînă
sînu, todaă,
propuneri ue îmbun:'1t:'1tire a acestora. Propunerea cea mai importană
se
referea la modalităe
ue cooper,U"e între cele trei state pentru a neutraliza o evntuală
agresiune uin partea Ungariei, în cazul unui conflict generalizat, chiar de la începutul
ue omologii cehoslovac şi iugoslav în Proiectul de
acestuia. Propunerea a fost însuşită
operatiuni nr. 4, în care erau prezentate solutii ue ap:irare în cazul în care România ar fi
fost atcă
sau imeuiat amenită
ue fortele armate ungare, concomitent cu atacarea
sau amenintarea Cehoslovaciei ue armatele Germaniei şi Austriei, i,ll" a lugoslaviei ue
ce erau estimate conuitiile generale ue agresiune
trupele italiene şi albaneze. După
împotriva statelor Micii întelegeri (forte, uate şi uirectii ue atac, obiective), cei trei şefi
de stat major au stabilit măsurile
privi nu organizarea ap:'U"ări
fiecărua
uin cele trei state
membre în fata eventualelor agresiuni. Aceste măsuri
erau concepute în iueea că pericolul cel mai probabil pentru fiecare uin cele trei state membre, îl constituia Ungaria
hortysă
şi,
prin urmare, colaborarea militar.I Jintre ele, ,,p:1strînu nealterat caracterul
politcă,
trebuie s;1 se limiteze la organiz:u-ea ripostei împotriva unui
tratatelor de alintă
atac neprovocat din partea acestei tări"IK_
Deoarece evolutia evenimentelor politice şi militare pe plan european lăsa
să
se
întrevadă
probabilitatea unui conflict generalizat la scara întregului continent, strategii
români, între care Antonescu, consiuerau că, în conditiile unei atari contlagratii, pericolul
/'fata şi
r.lspfat.i istorici
51
pe care îl reprezenta Ungaria hortysă
pentru securitatea şi integritatea fiecăra
dintre
devenea şi mai mare, ea putînd să atace în cooperare cu armatele altor puteri
cele trei tări
revizonst-aşd.
Ţinî<l
cont <le aceste consi<leratii politico-strategice, şefi
de stat
major ai celor trei armate aliate au semnat un Protocol aditional Ia proiectele de operatiuni, în care, după
examinarea <liferitelor ipoteze <le război
în cadrul unui conflict
guvernele lor, pentru a ajunge la un act
generalizat, se angajau „a interveni, pe lîngă
permite, în cazul unui conflict
a<litional la acordurile politice existente, care să poată
de executare
european general, <le a lua ime<liat ofensiva împotriva Ungariei, în condiţle
stabilite prin conventia miltară"'.
Desfăşura
evenimentelor interaţol
<lin lunile următoae
a confirmat previziuîn legătur
cu pericolul crescînd pe care îl
nile Marelui Stat Major <le la Bucreşti
reprezenta politica puterilor fa~ciste şi a statelor aflate la remorca acestora pentru statele
Micii Înţelgri.
În aceste con<litii, cele trei state majore aliate au consi<lerat necsară
o nouă
reuniune,
care a avut loc la Praga în noiembrie 1934. Cu acel prilej, au fost analizate stadiul de
pregăti
a armatelor respective şi posibltăe
de cooperare în cazul unei agresiuni. S-a
prezentat o nouă
ipoteză,
aceea în care Cehoslovacia ar fi fost atcă
concentric de
Germania, Austria şi Ungaria, avînd ca obiectiv scoaterea <lin luptă
şi stabilirea unei
legături
mai strînse între ele, în timp ce România şi Iugoslavia nu ar fi fost nici atacate,
putere. Pentru a face fată
acestei evntualiăţ,
Cehoslovacia
nici amenintate de vreo altă
orienteze grosul forţel
sale împotriva Germaniei şi să <lispună
<le efective
urma să-şi
suficiente pentru a opri grosul trupelor ungare, cît mai aproape de frontiera <le stat.
Concomitent, începîn<l <lin a 15-a zi a mobilzăr,
armatele iugoslavă
şi română
trebuiau
să-şi
îndrepte grosul forţel
de care dispuneau împotriva ariegăzlo
armatei ungare,
<lecisvă.
La Praga, chestiunea esntială
care a fost anliztă
a
silin<lu-le la o bătlie
constat în găsirea
mijloacelor celor mai eficiente pentru neutralizarea unei agresiuni din
partea Ungariei horthyste. Particpnţ
au cerut guvernelor lor a<lăugre
unui act adi~omiltară
în baza căruia,
în cazul unui conflict general, cele trei armate
nal la conveţia
urmau să coopereze pentru a elimina un iminent atac din partea armatei ungare. ,Această
hotărîe
- se sublinia în Protocolul general - este in<lspeabă
pentru a asigura, <le la
început, o ieşr
ferictă
<lin nizboi, cu mai pu~ne sacrificii în oameni şi materiale"m. Să
retinem că,
încă
de la 14 mai 1934, Antonescu se adresase lui Titulescu şi Savel
Rădulesc
cu rugămintea
„de a întreprinde demersurile pe care le-ati cre<le necesare,
pentru realizarea acor<lului politic corespunzăt"·'-.
În concepiia sa, preconizata reactie
comună
a Frantei şi a statelor Micii Întelegeri avea menirea de a contracara o evntuală
încălare
a tratatelor <le pace <le către
Germania hitlersă.
Rela~ile militare româno-franceze au cunoscut un moment important prin vizita
întrepisă,
între 3 şi 8 aprilie 1934, de generalul Petin la Bucreşti.
Cu acest prilej,
fostul şef
<le stat major al Misiunii Militare Franceze <lin anii primului război
mon<lial,
Petin, a avut di scutii cu Regele Carol al Ii-lea, Gh.T.Uitrescu, N .Titulescu şi generalul
Antonescu. Toti interlocutorii români s-au pronuţat
în favoarea unei rapiue cor<lnăi,
încă
<lin timp <le pace, a actiunilor militare ce urmau să le întrepidă
în comun, în
Anschluss-ului, iar Ungaria încăla
eventualitatea că Germania trecea la înfăptuirea
preve<lerile Tratatului <le la Trianon. Antonescu l-a informat despre protocolul a<litional
din martie şi a evidentiat importanta
întocmit cu prilejul conferintei <le la Bucreşti
militare bilaterale, uar şi a
clauzelor acestui act în perspectiva unei probabile colabrăi
Fra.ntei cu Mica Întelegere, în cazul unui conflict generalizat"'. În acest sens, el tinea
avansate, încil de la 8 febru,trie, de premierul Tătrescu.
Acesta,
cont şi <le revndicăl
militar francez, declarase: ,,Vrem să strîngem legături
într-o convorbire cu atşul
militare cu statele Micii Întelegeri şi să realizi1111 unitatea <le comandament a forţel
52
Jon Anton~scu, milit,ir şi cliplonwl
Sperăm
că
Franta ne va ajuta în acestă
actiune"rn. Urmare a convorbirilor
purtate cu premierul şi Ion Antonescu, lt.col. Delmas, atşul
militar al Frantei, explica,
interaţolă
a României şi sta<liul pregăti
ei militare. În
într-un lung raport, situaţ
Delmas scria: ,Franţ
este puternica păzitoare
finalul raportului, adresat superiorilor săi,
a tratatelor, protectoarea statelor mici, singura naţiue
în măsur
să
apere or<linea în
Europa, dacă
ea îşi păstreaz
intacă
puterea miltară.
I se repoşază
însă
(n.nsJFrantei),
că
a uitat România." 446 Vizita generalului Petin la Bucreşti
urmăea
să
înlăture
şi
grupăi.
acestă
îndoială.
înainte <le a pleca spre Bucreşti,
în <liscutiile purtate cu mareşlu
Pelin şi generalii
Gamelin şi Weygand, <lupă
ce toţi
constatau „precaritatea colabrăi
prezente între
Statul Major General şi cele ale Micii Întelegeri"417 s-a <lecis ca, <lin punct <le ve<lere
militar, să se iasă
din acest impas. Discuţle
lui Petin cu oficaltăţe
române au evi<lenprecaă
miltară
a ţări.
Regele Carol al Ii-lea i-a <leclarat: ,,consider că,
în
tiat situaţ
circumstantele în care se află
azi Europa, nu este posibil ca tara mea să rămîn
dezarmată.
Or, trebuie să vă spun foarte <leschis, oricît <le penibil mi-ar fi, că actualmente nu
onorez, fată
<le aliţ
mei <lin Mica Înţelgr,
obligaţe
ce-mi sini
sînt în stare să-mi
Suveranul arăt
în continuare că programul <le înarmare întocmit
impuse prin conveţi".
de guvern, are în ve<lere în primul rîn<l „un minimum" ce trebuie realizat ime<liat, iar
etapă.
cooperarea industriei franceze lle armament era obligatorie în acestă
Ion Antonescu i-a prezentat lui Petin situatia miltară
şi politcă
a României llin acel
ce a luat atitulline fată
<le caracterul „teoretic" al instrumentelor lle
moment istoric. După
securitate regională,
ca şi faţă
lle neglijarea întări
capităţ
lle apăre
a României,
şeful
Marelui Stat Major s-a socotit în<lreptăi
să
constate că „în cazul unei agresiuni a
nu are forta necsară
lle a opri acestă
Germaniei contra Cehoslovaciei, Mica Înţelgr
agresiune, iar Ungaria şi Bulgaria vor avea toate beneficiile llin acestă
situatie" 148 •
în materie lle armament. Pe baza acor<lului <le
Antonescu a prezentat cererile româneşti
principiu stabilit cu Petin, la 15 aprilie s-a întrunit, sub preşlinţa
regelui, o comisie
alcătui
<lin Oh.Tătrescu,
generalul Uică,
Ion Antonescu, Ra<lu Irimescu, subsecretar
şi generalul Angelescu, ministru lle stat. Participa, lle asemenea,
lle stat la Aeronautică,
atşul
militar francez Delma<;. Comisia a aprobat o notă
„cuprinzînll materialul de
urgentă
şi strică
necesitate pentru a putea mobiliza, în caz lle conflict în Europa centrală,
IO llivizii <le infanterie şi <lemă
<le cavalerie"·119 , <locument însoţit
<le o lungă
listă
lle
armament lle toate tipurile, materiale pentru aeronutică,
tehnologii
materiale, muniţ,
pentru uzinele româneşti
ce urmau să prcxluă
armament; tocxlaă,
asitenă
tehnică
pentru organizarea unor sectii lle prcxlucere a armamentului în uzinele existente, cît şi
pentru punerea pe picioare a unor obiecte noi în acestă
ramuă'!<.
Nota, care avea ca
lle o scrisoare a primului ministru T:1tărescu,
a fost remisă
autor pe Antonescu, însoţită
pe 6 aprilie generalului Petin, în ea solicitînllu-se guvernului francez sprijinul în vellerea
eşalonări
pe timp lung a plăţi
acestor comenzi 451 • În scrisoarea lle răspun,
Petin scria:
„Doresc să atrag, llin nou, atenţi,
prin interme<liul Excelentei Voastre, asupra necsităţ
ca ajutorul solicitat să aibă
<lrept contrapilă
în România un efort foarte serios şi
ime<liat în ceea ce priveşt
reorganizarea (pnxlucţie)
lle munitii şi material lle război
."452
Raportul înaintat <le generalul Petin superiorilor săi,
gînllit prin prisma intereselor
conţiea
şi
numeroa<;e concluzii care ţineau
cont şi lle interesele
reale ale Franţei,
şi securităţ
pe continent. Astfel, el consiliera că ar fi o gravă
eroare
României, ale păci
ca solictăre
României să nu fie luate în consilleratie şi insista a<;upra colabrăi
militare mai eficiente între ţările
Micii Înţelgri
şi Franta, înlepă.rt<u-s
caracterul ei
atenţi
că
textul conventiei militare
formal. Din acest punct <le ve<lere, Petin atrăge
colaborare. Concluromâno-franceze, <lin 1926, era insuficient pentru a asigura acestă
au
ziile şi propunerile generalului Petin, rezultate în urma vizitei efectuate la Bucreşti,
Plata
şi
53
r.lsplata istorici
fost analizate de Ministerul de Război,
Statul Major şi Quai d'Orsay, cele trei institutii
necsară
urgentarea actiunii politico-diplomatice în capitalele statelor Micii întelegeri pentru stabilirea unui cadru juridic între acest organism şi Republica Franceză.
Dar, la 12 mai 1934, titularul Quai d'Orsay-ului a respins propunerea Ministerului de
Război
privind modificarea textului conventiei militare româno-franceze. Astfel, Barthou
o obligatie a tări
sale fată
de aliatii de la est de Rin 45 l. În felul
considera inoprtuă
de Antonescu, de a se revedea clauzele conventiei militare din
acesta, dorinta exprimată
literă
moartă.
1926, a rămas
În iulie, premierul Oh.Tătrescu
însotit de generalul Ion Antonescu şi de directorul
înzestrăi
armatei au făcut
o viztă
la Paris. Michael Palairet, ministrul Angliei în
capitala României, observa, în Raportul Anual pe 1934, că vizita pare să fi fost „desn1l
de anostă".
Tătrescu
se deplasase în calitate <le ministru al Înzestrăi
Armatei şi nu <le
premier. Diplomatul englez informa că vizita era rezultatul „unei întruniri a Consiliului
Apări
Nationale, prezidat de rege, în care s-a luat <lecizia de a se apela la Franta pentru
grosul cumpărtilo
în materie de armament". Ministrul englez observa, to<laă,
că
nimic de la „negocierile" româno-franceze din iulie „n-a fost dat publictă"
•
Marele Stat Major a fost chestionat în privinta restabilirii, în iunie 1934, a raporturilor
româno-sovietice. Rezolutia pusă
de generalul Antonescu consemna: ,, .. .Interesele armatei şi de sigurantă
ar reclama o reluare de legături
cît mai tardivă,
interesele politice însă,
predominînd, rămîne
ca cei responsabili să deciă,
să
ordone şi noi vom executa."455
după
cum se ştie,
lui Nicolae Titulescu, cu care Ion Antonescu s-a aflat în
Actul aprţine,
relatii <le prietenie, ei colaborînd, în special, în perioada în care al <loilea a reprezentat
interesele României la Londra, în calitate de atş
militar (1923-1926). Din aceste
motive, rezolutia pusă
de generalul Antonescu surprin<le oarecum. Motivele sînt cmnplexe.
Nelinşta
lui Antonescu se <latora faptului că scrisorile schimbate între Titulescu şi
Litvinov nu contineau <lecit termenul <le „suveranitate", făr
a se preciza notiunea de
teritoriu, ceea ce crea un echivoc şi un dezechilibru între situatia României şi a celorlalte
state limitrofe Uniunii Sovietice. Acest motiv 1-a situat în rîn<lul acelora care apreciau că,
prin actul din iunie 1934, nu se rezolva recunoaşt
<le către
partea sovietcă
a Protocoparte, stabilirea de relatii diplomatice
lului de la Paris din octombrie 1920'~6 • Pe <le altă
presupunea, în conceptia <liplomatiei României, recunoaşt
integră
teritoriale, ceea
ce nu se realiza prin schimbul <le scrisori Titulescu-Litvinov. Situarea lui Antonescu în
tabăr
celor care repoşau
lui Titulescu o anumită
grabă
în încheierea unor acte diplomai mult morală
decît practiă
- rf1111îne o chestiune asupra căreia
matice - cu o eficntă
istoricii vor trebui să mai reflecteze. Antonescu a actionat <lin propria convingere, făr
a
face jocul unor anume cercuri, inclusiv ale Palatului, a c[1rui victmă
va fi, aş cum vom
arăt
în continuare, la finele lui 1934 457 •
Eforturile lui Antonescu pentru reorganizarea şi mo<lernizarea armatei române din
anii 1933-1934, au eşuat.
La 20 iunie 1934, în Prefata la Planul general al organiză
armatei, trimsă
lui Tătrescu,
Ion Antonescu consemna, între altele: ,,tara este astăzi
într-o toală
imposibilitate <le a se ap:Ira, dacă
va fi atcă.
Armata este complet dezarmată,
pseudointră
şi demoraliztă.
Dacă
va fi chemată
astăzi
să
apere frontierele, va
fi, cu toate sacrificiile de vieti cei se vor cere, care vor fi pe cit de numeroase pe atît de
el va urma cu sigurantă,
la
inutile, un <lezastru militar unic în istoria popoarelor. După
scurt interval de timp, dezastrul social şi economic, care ne va costa nu numai granitele
României Mari, dar ne va duce la situatia de a nu ne putea opri nici la cele ale României
din 1916. ( ...) Dacă
o facem ime<liat avem putinta, sper eu, de redresare. Nu e numai
nevoie de bani. Oricîti vom avea, cu sistemul actual se merge la dezastru. Pe lingă
bani,
fermă,
continuitate şi energie în aplicarea lui. Şi înlăturae
ftră
trebuie un plan, o vointă
văzînd
45
54
Jon llnlom:.scu, militar şi
clip/onwl
milă
a farseurilor, a prevaricatorilor care, ridicîrn.lu-se la contlucere prin alte mijloace
458
decît acelea pe care le dau meritele, trecutul şi munca, trebuie alungţi."
Avertismentul
lui nu a avut efectul scontat. Generalul tle corp tle armtă
Paul Angelescu, tle la 27 iulie
1934 titularul departamentului Apări
Naţionle
- el îl înlocuise pe generalul de tlivizie
N.Uicăşi premierul Oh.Tătrescu,
ce deţina
şi contlucerea Ministerului Armamentului, nu l-au sprijinit pe Antonescu în încerăil
sale tle redresare a armatei. Întleosebi
generalul Angelescu a sabotat, ,,sistematic"459 , acţiune
lui Antonescu. Vizita efctuaă,
în iulie 1934, în Franţ
i-a întări
convingerea în lipsa tle solicitutline a acestei mari
puteri la nevoile reale ale României.
Exasperat şi convins de inutilitatea oricăe
perseverente, Antonescu a trimis, la 7 şi
8 decembrie, scrisori primului ministru prin care îşi
prezenta tlemisia. Astfel, la 7
decembrie 1934, el scria lui Tătrescu:
,,Dat fiintl acestă
situatie, care mă
împiedcă
total de a lucra, fintlcă
trebuie să mă
ap:lr la orice pas, găsec
că
a mai persevera în a
rămîne
în capul instuţe
este a contribui la anihilarea activă
ei şi să mă
fac părtaş
la
dezastrul moral şi militar pe care-l pregătim
cu astfel tle ignobile şi criminale procetlee.
tle mare, încît a rămîne
în mijlocul lui înseamă
a-mi lega şi eu
Putregaiul este aş
numele de un dezastru care e inevitabil, dacă
contiuăm
sistemul şi metodele actuale."4(()
9. ,,Cazul Antonescu" în dezbaterile
corpurilor legiuitoare (decembrie 1934)
Demisia lui Antonescu m1 putea să treacă
neobsrvată
în România. Opinia publică
a
primit cu emotie ştirea,
iar Parlamentul de la Bucreşti
a abordat cazul Antonescu în
dezbaterile sale din 13 şi 14 tlecembrie 1934. În Camera superioaă,
la 13 decembrie,
senatorul NMiclescu a interpelat guvernul în legătur
cu tlemisia generalului Antonescu,
exprimîndu-ş
surprinderea că două
articole de presă
- unul semnat de Or.Filipescu şi
altul de Stelian Popescu - au fost cenzurate. Miclescu a arăt
că
numirea lui Antonescu,
la subşefia
Marelui Stat Major tlin anul anterior, fusese primtă
„cu mare multmnire şi cu
multă
încredere" de opinia publică,
deoarece „capacitatea şi caracterul generalului Antonescu sînt îndeobşt
cunoscute şi înJeobşt
sînt cunoscute şi marile servicii pe care le-a
adus domnia sa tări
în război";
a prezentat, în continuare, reputatia tle care se bucura
acesta în ţările
Micii Întelegeri şi Franta. Senatorul m1 cretlea că Antonescu părsie
postul „făr
motiv". Miclescu opina cf1, pentru Antonescu, postul pe care îl detinea
reprezenta „o datorie sfintă
pentru ţară",
dar „a fost împiedicat să şi-o
îndepliască,
aş
461
cum îi dicta conştiţa"
• Din aceste motive, el a cerut guvernului Tătrescu
„un răspun
precis şi sincer"462 în legătur
cu cauzele Jemisiei. deoarece „nu trebuie să ne întărim
convingerea că oameni capabili, şi mai cu seamă
oameni de caracter, nu-şi
găsec
loc şi
nu pot fi utilizati în ţar
aceasta"4M. Miclescu a prezentat continutul integral al articolului
pe care Filipescu a încercat să-l
publice în ziarul „Epoc;l'. Între altele, semnatarul
articolului scria: ,,plecarea lui Antonescu tle la Marele Stat Major m1 poate să nu strîngă
inima fiecăru
român"-1<>1. După
ce constata cu regret că armata română
era lipstă
de
multe elemente de ordin material, Filipescu nota că generalul Antonescu „îi da încrede4 5
armate reuşit"
l• • Evidentiind reputaţi
de
rea, acest factor moral inJispensabil oricăe
Filipescu amintea ceea ce auzise de la unul tlin
care se bucura Antonescu în străinae,
comandţi
armatei franceze: ,,armata română
suferă
Je multe lipsuri, Jar are un şef
pe
care multe armate ar putea să-l
invitlieze" 1M. Miclescu nu consitlera că articolul lui
pentru a fi suprimat de cenzură.
Deşi
nu intentiona să ia
Filipescu continea vreo acuză
cuvîntul, la cererea mai multor senatori, între care şi profesorul N.Costăcheu,
/'lata
şi
r,lspfata istori.:i
55
1.Inculet - ministrul de interne, a comunicat că „cenzura şi starea de asediu se efctuază
de autoriăle
militare" şi a opinat că nu este bine „să
lăudm
sau să dezaprobăm
pe un
înalt militar" 467 • Miclescu, D.R.loanitescu şi Gr.Filipescu au negat că ei intentionau să
amestece armata în politcă,
dar chestiunea era prea importană
pentru a nu fi pusă
în
discutie - ei aveau în vedere situatia interaolă
precaă
şi,
mai ales, pregătia
armatei
naţiole,
care trebuia să apere opera înfăptui
de poporul român in 1918.
În Adunarea Deputatilor, dezbaterile în „cazul Antonescu" au fost mult mai ample şi
interesante, ele angajînd, la 14 decembrie 1934, un număr
important de deputati din
partidul de guvemăînt
şi opozitie. 4611 Al.Popescu-Nşti,
fost subsecretar de stat la
şi culte, a interpelat pe primul ministru, după
ce încercase acest
Instructiune publică
lucru în discutia anterioă
din 13 decembrie, dar preşdintl
adunări
ridicase şedinta
asupra regimului presei prin modul cum a fost exrcitaă
cenzura, dînd dispozitii de a nu
Ion Antonescu şi cenzurarea unui articol
se publica înlocuirea generalului de brigadă
temă
de Stelian Popescu. Vorbitorul a atacat regimul cenzurii în „cazul
scris pe acestă
Antonescu", cînd ziarelor li s-a interLis să pomenască
numele celui schimbat, dar nu şi
a celui care venea în locul său
- generalul N.Samsonovici'1M. El vedea în acestă
măsur
împotriva unui „general glorios", care se ilustrase în anii Marelui Război,
anumite
interese sus-puse. Rolul pe care l-a jucat generalul Antonescu, credea Al.Popescu-Necşti,
,,este menit să fie judecat de istorie şi istoria să-i
dea verdictul". Pentru a
verifica cele întîmplate, Popescu-Nşti
se adresase titularului Ministernlui Apări
Nationale, generalul P.Angelescu, şi premierului Tătrescu,
dar întîlnirile cu cei doi îi
mărise
şi mai mult „nedumerirea". În ultima parte a interplă,
Popescu-Nşti
a
dat citire articolului pe care Stelian Popescu încercase să-l
publice în UJ1iversu/. Directoce îl considera pe Antonescu „unul din cei mai distnş
ofiteri",
rul acestui ziar, după
evidentia „distinsele sale însuşir
militare, marea lui probitate şi puterea de muncă
neegalate". Stelian Popescu conchidea că,
prin venirea generalului Ion Antonescu la
nouă
„pentru ceea ce trebuie să fim în
Marele Stat Major, se inaugurase o epocă
concertul aliantelor mari"' 70 • Cunoscutul ziarist, după
ce constata că „atmosfera de suspicu venirea generalului Antonescu,
ciune" de la Marele Stat Major se limpezise odată
începută
de el, dacă
„nu z:1drnictă,
cel putin întrziaă",
aprecia opera „construivă"
tara avînd dreptul să cunoasă
motivele adevărt
ale demisiei.
Răspunl
ministrului Apări
Nationale a fost vag, el apelînd ca ,justificare" a
demisiei, la art. 3 din Legea de înaintare, potrivit căreia
pentru functia de şef
de stat
major se cerea cel putin gradul de general de divizie sau inspector general de armtă,
conditii care, atunci cînd Antonescu primise numirea, fuseră
uitatem. Al.Popescu-Necşti
nu s-a declarat, cum era şi normal, multlllnit de răspun.
În continuare, a luat cuvîntul deputatul nauol-tăris
Virgil Madgearu care, mai
preşdintlu
Adunări,
N.Săveanu,
greşal
din ziua anterioă,
el
întîi, a repoşat
atacînd regimul cenzurii şi al dreptului de control al deputatilor înlăutr
Parlamentului.
de răspunl
care s-a dat interplă
lui Popescu-NecMadgearu, ,,surprins" neplăcut
şeti,
a declarat că o schimbare la Marele Stat Major nu putea fi un fapt divers. După
opinia sa, un şef
la conducerea acestui organism, ,,pentru a ptme rînduială
în organizarea
oştir"m,
trebuia menunut mai multi a.ni, o schimba.re nefiind în interesul armatei şi al
apări
nationale. Deputatul a reprodus ciocnirea produsă
între Samsonovici şi I.Gh.Duca anterior, şi a cerut lui Tătrescu
să
răspund
la interpela.re. chestiunea ridcată
de
Popescu-Nşti
rămînd
„deschiă"rn.
Dr. N Lupu a cotat răspunl
generalului Angelescu „dispretuitor" pentru Parlament
şi a cerut să
se dea rezolvare la întrebarea: pentru ce culpă
miltară
s-a făcut
vinovat
generalul Antonescu. Mai mult, el considera că schimba.rea va crea probleme în relatiile
cu Aliaui. A respins cenzura şi a solicitat să se răspund
la interpela.re. A urmat Gh.l.
56
1011 A11l011cscu, militar şi dip/0111.11
Brătianu
care a considerat că faptul, în sine, era „grav", iar explicatiile de ordin tehnic
Istoricul s-a considerat îndreptăi,
în acestă
aserţiun,
de
care s-au dat nu-I satifăceu.
„împiedicarea sitemacă
a oricău
comentariu şi oricăe
discutiuni în presă,
ca şi în
Parlament"474 • La întrebarea pe care şi-a
pus-o, sub ce regim ne aflăm,
i-a răspun
deputatul C.Argetoianu: .,al minciunii"m. Brătianu
dorea să cunoasă
dedesubturile
revoltat <le introducerea cenzurii şi a stări
<le asediu
demisiei lui Antonescu şi se arăt
din Cameră.
După
ce a vorbit ministrul Victor laman<li, întrempt de <leputatii opozitiei, considerîn<l că generalul Angelescu a <lat răspunl
care „trebuia" - şi <lupă
un scurt intermezzo al dr. Lupu, a reluat cuvîntul C.I.C. Brătianu.
Leaderul PNL., <lupă
ce a arăt
că
situatia interaolă
s-a înrăuti
vizibil, a prezentat amănute
cu numirea, <lin decema evi<lentiat calităe
brie 1933, la Marele Stat Major a lui Ion Antonescu. Dinu Brătianu
de exceptie ale generalului şi a conchis că motivele debarcăi
trebuie să fie „foarte
<le organizare"476 • A arăt
că
generalul este
grave", de vreme ce „se întrerupe o operă
„un eminent ofiter" şi „poate să aibă
toaă
încrederea tări
pentru organizarea armatei în
ce a încercat, făr
a reuşi,
o
orice post l-ar pune"m. A urmat premierul Tătrescu
<liversiune 4711 • Din aceste motive, a fost întrempt de Iuliu Maniu şi dr. Lupu. Tătrescu
a
atragerea unor ofiteri superiori în orbita patimilor
considerat, pe nedrept, că se înceară
politice. În replică,
Al.Popescu-Nşti
a declarat că Tătrescu
a ignorat voit prima
sale. Ion Mihalache şi-a
exprimat, la rîn<lul său,
,,îngrijorarea" în
parte a întrebăi
legătur
cu schimbarea de la Marele Stat Major.el nefiind de acord că „puterea excutivă
este singura responabilă
de toate actele ce privesc comandamentele şi armamentul
tări".
A revenit dr. Lupu care nu a fost <le acord cu opinia premierului că <leputatii s-ar
amesteca în treburile executivului. Măsura
înlocuirii generalului Antonescu a fost catalogată
drept „gravă"
şi a cerut să
se spună
a<levăm.
Ultimul vorbitor a fost P.Petrescu,
şi s-a declarat nesatifăcu
de ,răspun­
care s-a asociat la cele spuse <le Popescu-Nşti
surile" oferite479 •
Dezbaterile în „cazul Antonescu" <lin Parlamentul României au relevat un lucru dar:
nu au putut fi acceptate de <leputati, cauzele fiind
„motivele" prezentate de oficaltă
scrisori transmise premierului Tătrescu
şi <lin memoriul
mult mai a<lînci. Din cele două
dar că, <leşi
suveranul şi
expediat, în vara anului 1940, Regelui Carol al Ii-lea rezultă
primul ministru i-au promis sprijinul lor penim „înlăturae
stări
deplorabile a armatei",
,,a doua zi, toate Cortele oculte, toti beneficiarii incorecti ai unei situatii preponderente,
toti care făcuser
dovada incuriei, nepriceperii şi neputintei lor în redresatoti invdoş,
rea statului, s-au coalizat pentru a <lărîma,
prin intrigi şi ură,
pe acela care ştiau
că
venise
să-i
scoată
cu biciul din viata politcă
românească,
pentru că o dezonorau şi o <luceau cu
vorbe sonore, încet, dar sigur, la pieire" 4..,_
Perioada cît Antonescu s-a aflat la conducerea Marelui Stat Major de la Bucreşti
a
coincis cu o serie <le măsuri
energice menite să pună
capăt
dotări
insuficiente a armatei·
modernizarea acesteia la nivel european - acest lucru avea să-l
remarromâne, urmăind
ce şi revista italnă
Orizontti în articolul lui T.Venturini: ,,Figuri militare <lin toate
tările".
Nu întmplăor,
<lupă
demisia lui Antonescu, tara se va confrunta cu efectele
„afacerii" Skoda. Nu este exclus ca Antonescu să fi venit în conflict, datoriă
cinstei şi
corectitudinii sale, cu factori de decizie miltară,
inclusiv cu Carol al II-iea, implicati,
într-un fel sau altul, în afaceri oneroase pentru statul român. Mai mult, refuzul <le a
participa la un dineu, unde
afla amanta Regelui Carol al II-iea, l-a pus în conflict
la Marele
deschis şi a provocat furia suveranului. Din aceste motive, schimbarea produsă
Stat Major în decembrie 1934 ne apare şi ca o adevărt
„capnă
regală",
ea asemănî­
du-se cu cea produsă
în august cîn<l Titulescu, bun prieten cu Antonescu, a fost debarcat
de la conducerea <liplomatiei Bucreştilo.
Ca un fapt oarecum straniu, numirea şi
se
l'fat,1
şi
57
r.lspfata istori.:i
înlocuirea lui Antonescu nu au apărut
în Monitorul Oficiul. Oricum, plecarea generalului
Marelui Stat Major de la Bucreşti
a avut cauze mult mai
Ion Antonescu de la şefia
adînci decît ceea ce s-a prezentat în cele două
camere ale parlamentului României. Ofiter
integru, cinstit şi patriot, Antonescu nu putea rămîne
impasibil la nevoile armatei, la
europene ale momenorganizarea acesteia pe baze moderne, compatibile cu realităţ
tului. Pe de altă
parte, dorinta lui Antonescu da a moderniza armata română
presupunea,
făr
îndoială,
eforturi financiare care „deranjau" unele autoriă
militare sau civile mai
Dezbaterile parlamentare în jurul „cazului
putin interesate într-o astfel de ipostază.
Antonescu", din decembrie 1934, nu au lovit ci, dimpotrvă,
au confirmat calităe
deosebite ale omului şi militarului de exceptie care a fost Ion Antonescu.
în calitate de şef al Marelui Stat Major, generalul Ion Antonescu a mai participat, în
l-a însoţit
pe
anul 1933, la conferinta de dezarmare de la Geneva'", iar în anul următo
printul Nicolae de Hohenzolern la funeraliile ducelui de Aosta.
Delegatia română
a obtinut, în şedinta
din 3 mai 1933, excluderea toală
din calculul
efectivelor terestre a tuturor formaţiunl
de poziţe,
afră
de grănice.
Această
decizie
rămînea
defintvă
numai atîta timp cît aceste formaţiun,
în special jandarmii şi politia
municpală,
nu vor avea nici una din caracteristicile stabilite de Comitetul efectivelor,
adoptă
de Comisia genrală
şi prezntă
şi în planul britanic la art.12' 82 • Pozitia Româcheltuielilor de apăre
naţiolă,
a reişt
clar din expozeul
niei, în problema limtăr
generalului Toma Dumitrescu. Acesta releva că bugetul pentru acest sector de importanţă
naţiolă
a fost în România destul de redus. Toma Dumitrescu conchidea că limitarea
cheltuielior militare a unor ţări,
între care şi România, trebuie să înceapă
numai „după
realizarea armamentelor indispensabile apări
lor naţiole".
,.Ţar
mea - argumenta
armament şi material militar necesar pentru securireprezentantul României - nu posedă
Orice restrîngere a libertăţ
noastre, de a se lua acest minim de
tatea sa natiolă.
armament, ar fi contrar articolului 8 al Pactului şi ar impune României resticţ
mai
grave decît acelea impuse statelor învinse prin tratatele de pace" 1113 • Se aducea ca dovaă
faptul că proportia bugetului armatei române, faţă
de bugetul general al statului, era de
14% (la statele vecine de 30%); cheltuielile pe cap de soldat, cu excpţia
Bulgariei, erau
cele mai mici. Concluziile memoriului, prezentat de delegatia Bucreştilo,
arătu
că
România a făcut
cel mai mic efort bugetar pentru armtă,
statul cheltuind cu 40% mai
putin pentru aceasta'"'. Faţă
de tendintele de sabotare italo-germane şi, mai ales, fată
de
opozitia Franţei
şi a aliţor
ei, între care şi România, care solicitau o dezarmare baztă
pe garnţi
precise de securitate şi respectarea clauzelor sistemului tratatelor de pace de
la Paris, Conferiţa
era sortiă
unui eşc
sigur.
neobsrvată
presei din
Vizita generalului Ion Antonescu în Italia nu putea să treacă
acestă
ţară.
T.Venturini, după
ce prezenta cariera miltară
de exceptie a generalului,
Antonescu „se ocupă
de organizarea armatei române pe
nota în finalul articolului că său
5
baza experientei cîştigae
în război
şi în strălucia
lui carieă"'
•
1O. Comandant al Diviziei a 3-a de la
Piteş
Activitatea rodnică
din perioada cît a fost şef
al Marelui Stat Major - ordinul Ministrului Apări
Naţionle
nr. 23.981/1933- l-a lipsit de posibilitatea de a urmăi,
mai
Ex-funcţia
ră.<spune,
din toate punctele
îndeaproape, şi viata Diviziei a 3-a de la Piteş.
de vedere, ,.nu numai calităor
şi cunoştielr
cu care este înzestrat, dar şi pentru
asigurarea unui nou şi viguros avînt al acestui important serviciu"'116 • În decembrie 1933,
generalul de divizie Lăzrescu,
comandantul Corpului I de Armată,
vizita Regimentul 6
58
Ion A11l011c:-sc11, militar şi
diplonwl
Artilerie, care depindea de divi:t.ia a 3-a şi constata unele nereguli, îndeosebi lipsa
şi îndrumare"487 • Generalul P.Angelescu, putin stupefiat, obser,,directivelor de instrucţe
va că cele relatate de Lăzrescu
trebuiau întelese, date fiind „ocupatiunile multiple" ce
lui Antonescu de subşef
al Marelui Stat Major. Generalul Ion
decurgeau din funcţia
Antonescu a răspun
observatiilor lui Lă:t.rescu,
replica fiind considerată
,Jipstă
de
48
condestă"
• Paul Angelescu şi Lă:t.rescu
considerau că ofiterul superior nu a
oferit de
efectuat stagiu de comandant al divi:t.iei, în conformitate cu legea. Răspunl
Antonescu prezenta multiplele preocuăi
ale şefuli
de stat major'89 şi faptul că instrucţiunle,
transmise de el, nu au avut „timp suficient să-şi
facă
efectul" 490 • Solicitarea unei
schite de program, Antonescu nu o putea îndeplini, motivînd că „s-ar putea să nu se tină
de ea" 491 . Nu întmplăor,
generalii Angelescu şi Lă:t.ilJ"escu
vor face parte din grupul de
ofiteri superiori care au contribuit, în decembrie 1934, la schimbarea lui Antonescu de la
conducerea Marelui Stat Major, chestiune pe care noi am abordat-o deja. Apoi, nu este
corespndtă
să
fi fost făcut
cu scopul de a defăima
persoana
exclus ca acestă
generalului Ion Antonescu, recent numit în cea mai importană
functie a Marelui Stat
Major, post rîvnit şi de alti ofiteri superiori.
Imediat după
rămînea
sa numai la comanda Divi:t.iei a 3-a, comandantul Corpului I
de Armată,
generalul de divi:t.ie Sichitiu, considera, personal, că unitatea din Piteş
era
divi:t.ie a oştir
noastre, cea mai bine pregăti
cu măsuri
de a-i asigura
„cea mai bună
ca educatie morală
şi fi:t.că,
ca instructie profesiomobili:t.area, cea mai bine îndrumată
nală
a corpului ofiteresc"•• 2 • Cu aceşi
oca:t.ie, Sichitiu observa că temperamentul lui
hotărî,
Antonescu „uneori nu poate fi stimat", dar aceasta nu excludea „caracterul său
puterea extraodină
de muncă,
demnitatea funcţie"•·'.
La rîndul său,
inspectorul genegeneralul de divizie Gorski, confirma cele afirmate de Sichitiu, subliniind
ral de armtă,
că
„impulsul dat de Antonescu se observă
pretutindeni", generalul român punîndu-se în
evidntă
,,în tot cursul carierii militare ca element exceptional dotat"•••. Din aceste
considerente, generalii Gorski şi Sichitiu propuneau forurilor militare superioare înaintarea lui Antonescu la gradul de general de divizie şi încredintarea conducerii unui corp de
armtă
495
.
în perioada următoae,
Divi:t.ia a 3-a s-a bucurat de acelşi
aprecieri, iar comandantul ei drept un ofiter „eminent sub toate raporturile, dar, mai presus de toate, sub
acela al demnităţ
şi corectitudinii. în toate manifestărl,
fie ca şef,
fie în viata de toate
generalul Manu, observa „solutiile uneori origizilele"•%. Inspectorul general de armtă,
nale, dar, todaă,
bine argumentate" ale generalului care avea „multă
încredere în sine,
pe cunoştie
solide, o expunere clară
şi conisă.
Este un comandant
o judeca întemiaă
1 1
hotărî,
care ştie
ce vrea şi înfrută
orice răspunde"
• .
Neruşind
să
termine opera reformatoare începută
la Marele Stat Major- unde a stat
un an -Antonescu a încercat şi reuşit
acest program curajos la Divi:t.ia a 3-a de la Piteş.
Este adevărt
că,
în condiţle
interne create prin împuşcare
primului ministru I.Gh.Duca
de către
o echipă
legion:"ă,
numele generalului Antonescu a li.ist vehiculat ca potenţial
titular al departamentului Apil"ăr
Nationale, mai ales în sondajele întreprinse de Titulescu498. În acelşi
timp, în conditiile unei situatii internationale precare, conreti:.aă
prin
eşcul
politicii de securitate coletivă
şi a reviwirii deschise a clau:t.elor tratatelor de
pace de la Paris, cele semnalate de generalul Antonescu - pe linia moderni:t.ă
şi dotări
armatei - se adevereau.
Şi
59
11. Primele contacte cu
mişcare
legionară
Partidul „Totul pentru Ţară",
reorganizat <lupă
1933, avîn<l şi un substantial sprijin
extern, îndeosebi german, înceară
să capteze personalită
necompromise şi să se intereseze şi <le persoana generalului Antonescu. El căuta,
astfel, să exploateze conflictul
acestuia cu cercurile Camarilei si să-şi
măreasc
cota <le popularitate în armtă,
unde
avea putini aderenti 499 •
Încă
<lin timpul misiunii londoneze, Ion Antonescu a dezavuat făr<legi
săvîrşite
de Corneliu Zele a Codreanu. În 1933, <lup,i întoarcerea <le la Geneva, unde participase la
Regele Carol al II-iea, într-o audientă
<le opt ore, i-a cerul părea
conferinta dezarmăi,
în legătur
cu Garda de Fier. Conştie
că
legionarii reprezentau un pericol pentru tară
şipericlitau granitele, Antonescu a spus: ,,Nu pot da un răspun
categoric pentru că
vechile partide au putregaiul lor. Cunosc firea, dar m1 şi ce se ascunde în spatele ei. Se
pare, însă,
că
doreşt
binele. Eu sini cel mai mare adversar al celor ce tulbră
viata
interă
a statului, oricare ar fi ei. Avem nevoie <le unire pentru păstrae
graniţelo.',s
Generalul Antonescu era convins că Zelea Codreanu nu putea duce România pe panta
ascendtă
dorită
<le el; a mai mărtuis
regelui: ,,Prefer să mor în mocirlă,
într-o
Românie Mare, <lecît să mor în paradisul unei Românii Mici.''~ 11
Cinstea, calităţe
exceptionale <le strateg manifestate pîni1 atunci, puterea de muncă
neobişută,
făceau
o bună
impresie în rîn<lurile opiniei publice şi puteau fi exploatate de
Gardă.
Aceasta credea că generalul, în urma situatiei <lin decembrie 1934, va demisiona
<lin armtă.
Dar Antonescu nu a putut să facă
acest gest. Pe Codreanu, Antonescu l-a
şi
Zizi Cantacuzino. Cocunoscut abia în 1936, prin mijlocirea generalilor N.Mareş
dreanu i-a declarat că în 24 <le ore <le la luarea puterii va trece <le partea Germaniei.
,,În cazul acesta, primul pe care va trebui să-l
Replica generalului a fost promtă:
împuşti
va fi generalul Antonescu"~ 12 • Ion Antonescu l-a portretizat foarte bine pe şeful
Gărzi:
,,un om încrezut, rigid în cele mai multe cazuri şi cu idei greşit
în multe privnţe.
Ca om <le acţiune,
ştie
ce vrea şi înţelg
să
meargă
spre scopul propus cu orice preţ.
Avea idei excelente ca organizator şi realizator. Nu avea nici un program pe plan intern.
La politica extrnă
era categoric pentru Axa Berlin-Roma. Cunoştea
perfect starea <le
lucruri <lin Germania şi pregi1tirile ce se făceau
acolo pentru război
,'"S03 Întrebat asupra
inteţlor
sale politice, Codreanu a <lat un răspun
abil care tintea la angajarea cercurilor
militare în disputa pentru suprematie în stat: ,,La putere vreau să veniti Dv. La adăpostul
dv., doresc să-mi
organizez partidul şi, abia <lupă
aceea, voi cere conducerea treburilor
aversiune fată
de Regele Carol al II-iea, dar mai ales fată
statului"504 • Nutrind o puternică
<le Camrilă,
generalul Antonescu vedea în dinamismul Gărzi
o posibilitate conretă
<le
ascensiune politcă.
La 24 iulie 1936, Arman<l Călinescu
nota: ,,La Piteş,
informatorii
mei spun că un delegat al lui Corneliu Co<lreanu a fost primit <le generalul Ion Antonescu
şi ar fi primit acelşi
răspun:
Cu toate meritele şi galoanele mele, strig astăzi:
trăiasc
căpitanul"
50
•
Antonescu a continuat să rămîn
la comanda Diviziei a 3-a. La 18 aprilie I 937,
generalul Sichitiu scria: ,,Nimic 1111 se mişcă
făr
ştirea
sa. Totul e ordonat, metodic,
: ,,Ofiter
armonios", iar generalul <le divizie P. Dumitrescu nota, în urma unei inspecţ
virtuţle
şi capacitatea recunoscute <le întreaga oştire,
ca
general care are toate însuşirle,
un strateg eminent, un fin tactician şi un organizator de fortă.'5<1>
La I noiembrie 1937, a fost numit comandant al Regiunii Teritoriale a Corpului IV
Armată.
Patru zile mai tîr;:iu, a solicitai un concediu <le o lună,
care a fost aprobat de
60
Ion Antonescu, militar şi diplomat
Naţionle,
iar la 24 noiembrie a cerut, prin raJX.lrl, încă
conducerea Ministerului Apări
un concediu de 60 de zile5()7 • Pe 7 decembrie 1937 şi-a
prezentat demisia din armtă,
care
Ion Antonescu a fost avansat la gradul de general de divizie, la
nu i-a fost aceptă,o.
25 decembrie 1937m.
12. Ministru al Apări
în guvernele Octavian Goga
şi
Naţionle
Miron Cristea (1937-1938)
În preajma alegerilor parlamentare din Jecembrie 1937, ciocnirea dintre partizanii
democra~ei parlamentare şi cei ai dictaturii carliste sau legionare se anunta deosebit Je
puternică.
Pactul de neagresiune încheiat de PN .Ţ cu Partidul „Totul pentru Ţară"
a
noi pentru a se prezenta la alegeri sub girul celui mai
deschis legionarilor JX)Sibltă
puternic partid politic al epocii. Organizatorul alegerilor, Partillul Liberal, le-a pierdut şi
democra~a a fost înfrtă,
drumul spre dictatura personală
a Regelui Carol al Ii-lea fiind
larg deschis. PNL. a obtinut 1.103353 de voturi sau 35,92%, P.NŢ
- 626.612 sau
- 478.378 sau 15,58%. În mandate parlamentare, situatia
20,40%, iar „Totul pentru Ţară"
152, 86 respectiv 66 510 • Rezultatele
primelor trei forma~uni politice era următoae:
alegerilor din decembrie 1937 au agravat şi mai 11111lt situatia interă
a României. În
un mare pas în simpatia opiniei
urma alegerilor, credea Antonescu, Garda „a făcut
publice" 5 ''.
Între persoanele destinate să conduă
viitorul cabinet s-a aflat şi generalul Ion
Antonescu. În după
amiaza zilei de 27 decembrie 1937, suveranul l-a primit în audientă
pe Ion A.ntonescu 512 • Carol al Ii-lea i-a cerut să uite neîntelegerile dintre ei şi să facă
parte, ca titular al departamentului Comunicatiilor, dintr-un viitor guvern Goga . .,Formaţiunea
Goga - i-a spus generalul - nu va putea fi durabilă
Jecît introducînd în compozitia
De ce? Pentru că,
am afirmat atunci: Nicodată
ideea
ei legiunea şi pe donmul Brătianu.
nu poate fi distruă
cu pistolul. Mai bine s-o aJuci la putere şi să vezi dacă
poate să-i
aducă
fericire pentru neam sau nu. Ştiam,
însă,
că
ea nu avea sorti buni deoarece toaă
pleava societă
româneşti
se afla înscriă
în legiune"rn. Goga îi ceruse lui Antonescu să
participe la guvernul pe care urma să-l
formeze, dar generalul l-a refuzat astfel: .,Din
dorinta de a servi tara şi pe dv. şi numai din acestă
Jorintă,
am încercat- şi vă cer
iertare dacă
am greşit
- o lărgie
a bazei politice a viitoarei formatiuni parlamentare. Am
eşuat.
În fata acestei noi situatii şi, dat finlcă
văd
poate greşit
un pericol în consultarea
românesc şi creştin
să poată
fi
corpului electoral, înainte ca programul dv. cu adevărt
simtit în mase ( ...), vă rog să mă
iertati dacă,
după
aJîncă
reflcţiun,
sînt nevoit de a
declina cinstea ce mi-ati făcut
a vă gînJi, Jin primul moment, şi la mine" 514 • Regele nu a
acceptat sugestia generalului, dar l-a însărciat
cu formarea cabinetului, obiectiv515 cu
care Antonescu nu a fost de acorJ. NedorinJ să treacă
peste Ol.:tavian Goga, cu care era
foarte bun prieten, şi la mgăintea
regelui, a acceptat postul de titular al Departamenprezenta sa fiinJ o „m:"trturie şi o chezfiş
că
politica extrnă
a României
tului de Război,
nu se va schimba"516 • Antonescu ne mfl"turiseş
că,
atunci, fortat şi contra uzantelor, să
facă
declaratii ca ministru al armatei, .,am ff1cut-0"" 17 •
Deşi
se cunoştea
simpatiile pro-garJiste ale generalului şi aversiunea pentru rege şi
Camrilă,
Carol al Ii-lea, la sugestia lui Ar.Călinescu,
a acceptat incluJerea lui Antonescu în noul guvern. Cercurile carliste considerau colalxmU"ea generalului ca factor
ideal prin care se putea obţine,
cel putin temporar, biruinta asupra mişcăr
legionare.
Asigurîndu-1 pe Codreanu că prezenta sa la conducerea armatei va garanta securitatea
mişcăr
legionare, Ion Antonescu obţinea,
Jin partea GftrLii, promisiunea abtinerii de la
Pfata
şi
nlspfal.t istorici
61
orice act agresiv. Carol şi Camarila întiseră
o cursă
generalului, care le permitea un
răgaz
pentru a-şi
realiza planurile518 • Evoluţia
ulterioaă
a evenimentelor a arăt
că
Regele Carol al Ii-lea a acceptat dificila colaborare cu generalul, numai atîta timp cît i-a
trebuit pentru a-şi
pregăti
şi
instaura dictatura personală
şi
întări
poziţa
în vederea
elimnăr
Gărzi
de Fier. Regele schiţae
numai o „capitulare" la 29 decembrie 1937,
grijă
să-i
plaseze lui Antonescu, ca adjuncţi,
doi dintre intimii săi:
generalii
avînd, însă,
ca subsecretari de stat la acelşi
minister5 19 •
Paul Teodorescu şi Glatz, numiţ
Ca titular al departamentului Apări
Naţionle,
Antonescu a continuat opera începută
în anii 1933-1934, cînd deţinus
funcţia
de şef al Marelui Stat Major. La o zi după
numire, printr-un raport adresat regelui, Antonescu prezenta o nouă
reorganizare a
de „necsităţ
<le or<lin operativ". Între alte motivaţ,
Antonescu
armatei detrminaă
inclu<lea ,întrebuiţa
mijloacelor mo<lerne <le luptă,
a lucrăio
<le forticaţ,
gmpaîn scopul realiză
unei instrucţ
mai bune, a unei mobilzăr
mai
rea tuturor forţel
rapide şi acoperirii mai puternice". Prin reforma prousă
de generalul Antonescu, armata
română
trebuia să cuprin<lă:
7 corpuri, 21 <livizii <le infanterie (inclusiv <livizia <le gar<lă),
două
brigăz
moto, trei brigăz
mixte munte şi trei <livizii <le cavalerie. Pentru realizarea
acestui obiectiv, se introduceau 6 regimente <le grănice
în compunerea diviziilor de
<le jan<larmi 52Cl.
acoperire şi s-au <lesfiintat 4 centre de instrucţe
După
o serie <le analize temeinice asupra organiză
şi <lotări
armatei, la o consfă­
tuire, din 23 februarie 1938, generalul a atra.<; atenţi
că
exista un <lezacord între planul
de înzestrare şi comenzile făcute.
Ion Antonescu a propus un acon.I complet pentru „a nu
521
cheltui degeaba banii ţări"
• Planul prezentat de Marele Stat Major nu-l satifăce,
el
fiind prea apropiat de cel din 1937 şi prea <lepărta
<le cel <lin 1934. Noul titular al
Apări
Naţionle
credea că reorganizarea prousă
<le Marele Stat Major „prezenta
erau <lispuse pe fronturi prea largi, de
foarte mari <lezavantaje": I. <liviziile <le pe graniţă
un<le <lecurgeau greutăţi
în con<lucere, la intrarea în <lispozitivul de acoperire şi în
operaţiunl
ulterioare; 2. marile unităţ
<le acoperire trebuiau eşalont,
pe cît posibil, pe
direcţ
de pătrun<le
spre a permite, în acestă
privnţă,
planul <le <lislocare
o singură
din primul moment; 3. nu se respectau necsităţl
<le acoperire <lictate <le situaţ
politcă
a României, posibltăţe
de con<lucere uşoară
a luptelor ce se vor <luce în acestă
fază
crită,
principiile organiză
militare şi chestiunile <le or<lin moral; 4. nu se crea, la
mobilizare, ceea ce se <lesfăşura
în timp <le pace şi nu se înfiţa,
în timp de pace, ceea ce
nu trebuia la mobilizare; 5. se păstrau,
în acelşi
regiuni, toate unităţle
care aveau un
trecut glorios şi erau legate istoric <le regiunile în care au fost create şi <lin care s-au
alimentat cu oameni - aceste preve<leri erau prezente în planul <lin 1934522 • Dislocarea
conepută
<le Marele Stat Major prezenta „anomalii", iar aceea a <livizii lor <lin linia a
doua nu corespundea scopurilor strategice şi tactice. Existau, todaă,
îngrămdi
prea
mari de comandamente în unele oraşe
<le graniţă:
Cernăuţi,
Tighina, Careii Mari, Ora<lea,
Arau, Timşoar.
Consi<lerîn<l că în viitorul război
„surprin<lerea, instantaneitatea, rapipe care Ie avea aviţ,
carele <le luptă,
trupele motorizate <le pătrun­
ditatea şi putinţel
<lere instantanee în teritoriul nostru, grăm<lie
prea mari <le forte în aceste centre, vor
<lezastru care, <lin primele zile
duce la <lezastru, <lemoralizare <lin prima zi a războiul,
ale conflictului, vor <lemoraliza naţi
şi vor compromite grav şi operaţiunl
viitoare"523 ,
generalul <le <livizie opina că acceptarea planului Marelui Stat Major va face ca aceste
îngrăm<li
să
<levină
„tot atîtea Turtucae <le viitor"524 •
Între alte realiză
obţinute
<le Antonescu în scurtul timp cît a con<lus departamentul
Apări
Naţionle
semnală:
1. întocmirea legii <le funcţioare
a Ministerului Apări
Naţionle,
care nu exista pînă
atunci; 2. reve<lerea traseului forticaţl
<le la frontiera
unele mo<lifcăr
menite a răspunde
mai bine
de vest, la care a or<lonat să se facă
însemnat <le cazărmi
scopului pentru care au fost construite; 3. construirea unui număr
62
/ou A11tom:sc11, milit.ir şi
diplomat
noi; 4. rezolvarea tuturor reclamatiilor făcute
de ofiţer
şi
intrcxlucerea spiritului de
dreptate; 5. introducerea ordinii şi legaităţ
în adminstrţ
armatei şi înlocuirea sistefăcute
direct de la industrii şi prcxluătoi,
mului de echipare a acesteia, prin cumpări
eliminînd furnizorii 525 •
Ca ministru al Apări
Naţionle,
Antonescu a servit în guvernele Goga şi în cel
condus de patriarhul Miron Cristea (între 28 decembrie 1937 şi 29 martie 1938), de la
10 februarie 1938 el fiind şi ad-interim la departamentul Aerului şi Marinei 526 •
13. Disensiuni cu Regele Carol al II-iea
şi cu Armand Călinescu
Armand Călinescu
constata, în Însemăril
sale, că Antonescu „era prea puţin
atş
de guvern"527 , Jar, Jupă
aflarea mai multor incidente provocate Je gardişt,
propunea „să
aplice legea"528 • În guvernul patriarhului, Jupă
opinia aceluiş
Călinescu,
Antonescu se
Je Fier. Spre a se evita orice surpiză,
Călinescu,
manifesta împotriva reprimririi Gărzi
ce deţina
portofoliul Internelor, a propus îndepărta
generalului din guvern, încă
înainte de plecarea Regelui Carol al II-iea într-o viztă
în Anglia şi trimiterea lui ca atş
militar la Paris529 • Suveranul nu a acceptat o asemenea „soluţie".
Jar, la 29 martie 1938,
Ion Antonescu a Jemisionat 5~<lh", explicînJu-ş
motivele printr-un memoriu adresat lui
Carol al II-iea.
La Ministerul Apări
Nationale, generalul Ion Antonescu nu a putut duce la capăt
opera reformatoare atît de necsară
instuţe
armatei. Într-o discuţe
cu succesorul său,
generalul GhArgeşanu,
Antonescu a declarat că prefă
să
profite de concediu şi a
efectuarea concerefuzat să ia conducerea Inspectoratului General al Cavaleriei. După
la dispozţa
Ministerului Ap;iră
Nationale 5·1('. A stat făr
comandă
pînă
diului, a rămas
5 1
la I noiembrie 1938, cînJ i s-a dat şefia
Corpului 3 Armată
·' , la care nu stat Jecît o lună.
La 30 noiembrie 1938 este pus, din 11011, la dispozţa
Ministeruh1i 5·' 2 deoarece ceruse în
53
ordin ca legionarii din închisoarea din Chişnr1
să
fie traţi
omenşt
•
scris şi dăuse
Regele Carol al Ii-lea, consiJerînJu-se destul Je puternic şi srnpîn pe situaţe,
l-a înlătu­
rat pe generalul incomod şi a trecut la arestarea fruntaşilo
legionari. ŢinîJ
cont Je
opinia publică
şi
convins, în urma întîlnirii din noiembrie 1938 cu Hitler şi ceilaţ
demnitari nazişt,
că
aceşti
urmăea,
în exclusivitate, preluarea puterii Je Codreanu,
Carol al II-iea s-a decis să acţionez
cu toaă
hotărîea.
Demiterea generalului era
motivaă
că
„prin acte oficiale a depăşit
cadrul acţiunlor
sale, manifestînJ atitudini cu
caracter politic neîgăduit".
În fond, avînJ în vedere raporturile generalului cu C.Z.Codreanu, măsura
urmăea
să
asigure controlul monarhiei şi al guvernului asupra armatei,
evitarea antreăi
acesteia într-o evntuală
tenaivă
Je revoltă.
Concomitent cu demiterea generalului, în noaptea Je 29/30 noiembrie 1938, s-a efectuat executarea sentiţ
capitale pentru CZ.CoJreanu şi alţi
13 asasini ai lui I.Gh.Duca şi M.Stelescu, ştrangulţi
în dubele Siguranţe
care îi transporta Je la Rm. S;Irat la penitenciarul Jilava, sub
pazei unor deţinu
deosebit Je periculoş
ce ameniţu
cu evaJamotivul intesfcăr
reasJ4.
Plata
şi
r;lsplat.i istoric:i
63
14. Ion Antonescu şi drama României
din iunie-septembrie 1940
Generalul Ion Antonescu a rămas
făr
coman<lă
pînă
la 6 iunie 1940, cîn<l i s-a
aprobat <.!emisia <lin ca<lrele active ale armatei, fiin<l repartizat ca ofiter <le rezvă
la
Marele Stat Major şi la <lispozitia Ministerului Apări
Nationale 535 • La sfirştul
aceliş
luni, Antonescu trăia
marea <lramă
a mutilăr
teritoriale a României 5M', pentru întregirea
căreia
luptase exemplar în anii 1916-1919. De fapt, se realiza, în practiă,
punctul al
treilea al anexei secrete a pactului sovieto-german, Moscova a<lăugîn
la „revn<lică"
Nor<lul Bucovinei, provincie care nico<lată
nu se atlase sub stăpînirea
tarilor. Era o
victorie a <lreptului fortei asupra fortei <lreptului, care a alimentat şi precipitat şi alte
cereri teritoriale asupra României 537 •
După
evacuarea Basarabiei şi a Nor<lului Bucovinei, în tentativa <le a forma un nou
guvern, Carol al II-iea s-a consultat cu mai multe personalită
civile şi militare. Cu
la rege, <lar nu a fost primit
ajutorul lui Mihai Antonescu, generalul a solicitat o au<lientă
Antonescu i-a <leclarat cu acel prilej: ,.să
nu te mai aşezi
între
decît <le E.Ur<lăeanu
24 <le ore, Carol al II-iea l-a primit în au<lientă.
Regele Româninatiune şi rege" 538 • După
ei relata astfel întîlnirea: ,.După
masă
(n.ns/1 iulie 1940), la ora 5, generalul Antonescu,
care a cerut cu insteă
să
mă
va<li1, <lupă
<leclaratii <le <levotament şi asigurarea că nu
are nici o legătur
cu legionarii, îmi spune că tara este în pragul <lezastrului, că armata
este complet demoraliztă
şi <lezorganită
şi că
trebuie rapi<l făcut
ceva spre a pune
5
lucrurile în mînă.
Cum, în alte cuvinte. <loreşt
să se facă
un guvern cu el şi cu bătrîni"
.w_
Cu prilejul au<lientei, Antonescu i-a prezentat o scrisoare. Antonescu acuza pe rege <le
situatia gravă
în care se evacusră
Basarabia şi Nor<lul Bucovinei şi s-a arăt
gata să-şi
ia responsabilitatea pentru a schimba „ime<liat oamenii şi sistemul'"'-lO. Imediat după
audientă,
generalul Antonescu a fost arestat la Pre<leal, <lar la 11 iulie, la interventia lui
Fabricius, ministrul Germaniei la Bucreşti,
a fost eliberat511 • I s-a fixat <lomiciliul fortat
Bistrita (Vîlcea).
la mînăstirea
15. Numirea lui Ion Antonescu
şef
de guvern (septembrie 1940)
Pe fon<lul <lesfăşuri
evenimentelor internationale, <lupf1 renuntarea la garantiile
iluzorii, şi în urma faimoasei scrisori aJresate <le
anglo-franceze, care se <loveisră
Fiihrer Regelui Carol al II-iea, România a trebuit sfi-ş
reconsiJere politica extrnă,
orientîndu-se spre Reich. În acest calcul, m1 trebuie uitat nici un moment pericolul
potential pe care îl reprezenta Uniunea Sovietcă.
Aceasta, <leşi
se înfruptase <lin trupul
României, continua să aibă
noi pretentii şi sprijinea Ungaria şi Bulgaria în revnJicăl
lor fată
<le Bucreşti
•
Germania, <le mai multă
vreme, se interesa <le persoana generalului Antonescu.
Calităţe
acestuia, capacitatea miltară
<leosbită,
cre<litul pe care îl avea în rîn<lurile
armatei şi opiniei publice contau 111ult în planurile răsiten
ale politicii Reichului.
După
cum ne mărtuiseş
într-o scrisoare Gh.Barbul, în perioaJa 1936-1939 - cînd
acesta şi-a
făcut
<loctoratul la Universitatea „Frie<lerich Wilhelm" <lin Berlin - a fost
contactat <le Arnol<l von Schicke<lanz, viceministru al lui AlfreJ Rosenberg, şeful
<lepartamentului iJeologic al regimului national-socialist, cu amimunte asupra unor oameni
542
64
1011 A11to11csc11, militar şi cliplomal
politici in<licati „să
colaboreze" cu Germania. Oh.Barbu! a sugerat <louă
personalită:
generalul Ion Antonescu, prieten cu Octavian Goga şi în subsi<liar, pe Valer Pop, partizan
al „apropierii" României <le cel <le al III-iea Reich54·'. Aşa
cum va spune la proces,
luarea legături
cu Germania pentru a ajunge la putere. ,,Nu
Antonescu nu a pregăti
şi
formaţi
mea intelcuaă
şi
spirtuală
cunosc - afirma generalul - limba germană
mi-am pregăti-o
la Şcoal
franceză.
Nu am uitat că în Alsacia şi Lorena avem 2.000 de
cruci, şi nici jertfele noastre <le pe front, în I 916"544 • Cre<lem că opinia lui Antonescu nu
este departe de a<levăr.
După
convorbirile <le la Turnu Severin cu Ungaria, Carol al Ii-lea
o întreve<lere cu Antonescu ce trăia
ascuns,
i-a cerut lu~ Valer Pop să „mijloceasă"
54
Bistrţa,
un<le i se fixase <lomiciliu forţat
• La 2
întrucît eva<lase de la mînăstirea
<le rege, Valer Pop, ,,extrem <le îngrijorat <le situatie",
septembrie, primit în au<lientă
şef
să
fie „cu prestigiu şi autoritate, cum ar fi,
propune o schimbare de guvern al cărui
după
părea
lui, generalul Antonescu". Monarhul, ,,uimit" <le acestă
propunere, se
parte, Valer Pop i-a vorbit <le
întreba: ,,voi putea avea oare încre<lere în el?"5.,i;. Pe <le altă
valul de nemultumiri „chiar în armtă"
împotriva regelui. În ziua următoae,
Un.lăreau,
mareşl
al palatului, vine şi el cu propunerea <le a face apel la Antonescu. Carol al II-iea
sale zilnice: ,.Eu sînt încă
foarte în<loit asupra persoanei lui, pînă
mai
nota în însemăril
ieri cu <lomiciliul forţat
la Bistrita, care va fi atitu<linea lui, care va fi loialitatea lui fată
de mine. Raeorturi bune are cu Gar<la <le Fier, cu Dinu Brătianu
şi cu Maniu, acesta este
un avantaj. Inainte de a face un pas <lefinitiv, am pus pe Ur<lăeanu
să-l
întrebe pe
are asupra acestei evntualiă.
Răspunl
lui a fost clar, că
generalul Mihail ce păre
nu-l iubeşt,
<lar consi<leră
că
este un sol<lat şi că nu poate tră<la.
Această
păre
a fost
ultima picătur
care a făcut
să
iau o hotărîe.
Acum alt bucluc, persoana în chestiune
trebuie găsit,
din cauza tulbrăio
el rămîne
ascuns, cu multă
greutate, cu concursul
lui Valer Pop a fost găsit.
A avut, mai întîi, o conversatie cu Ur<lăeanu,
în care a făcut
rezerve, şi, mai ales, a spus că nu poate lua o aş răspun<le,
<lacă
n-are coatele libere' 0547 •
care generalul urma să fie executat, motiv pentru care s-a
Se vehicula opinia <lupă
intervenise prin Fabricius la
intervenit la rege în favoarea lui; Mircea Cancicov, <le pil<ă,
Carol al II-lea 5-ta.
Pe 3 septembrie 1940, Regele Carol al II-iea l-a primit pe Antonescu şi l-a rugat să
formeze noul guvern. ,După
oarecari <liscutii"549 , Antonescu „şi-a
rezervat răspunl".
Cu acel prilej, suveranul i-a spus: ,.Antonescu, nu poti refuza puterea. Tu eşti
un patriot.
las ţar.
Te-am consi<lerat, tot<leauna, ca pe ultima mea rezvă.
Numai ţie pot să-~
Timpul tău a sosit"5l0. Generalul i-a vizitat pe lea<lerii parti<lelor istorice şi pe alti oameni
politici, <leoarece man<latul primit <le la rege era <le a forma un guvern <le majoritate
naţiolă.
Răspunl
celor intervieva~ <le Antonescu a fost: ,.Întîi, ab<licarea lui Carol al
II-iea, apoi vom <liscuta". La fel, opinia ofiterilor superiori, cu <louă
exceptii - generalii
Paul Teo<lorescu şi GhMihail - a fost ab<licarea regelui. În atari con<litii, Regele Carol
al II-iea a ab<licat în favoarea fiului său,
Mihai - convins că era „cererea tuturor, a străzi,
a armatei şi a oamenilor politici"551 - punîn<l <lrept con<liţe
ca generalul Antonescu să ia
asupra sa prerogativele regale. ,,Din acel moment, avea să afirme generalul, a început
a<levărtu
calvar al vietii mele" 552 • La 14 septembrie 1940, România a fost proclamtă
,,stat na~onal legionar"; în guvernul aflat sub preş<linţa
„con<luătri
statului",
generalul Ion Antonescu, Gar<la <le Fier <letinea majoritatea portofoliilor. Antonescu era
convins că o guvernare legionară,
lăsat
singură,
ar fi fost un <lezastru pentru ţară.
Generalul avea <le partea sa majoritatea <lin armtă
şi internele. Om realist, Antonescu,
în situaţ
creată
<lupă
prăbuşiea
graniţelo
României şi a pericolului <lisparţe
ţări
sale
de pe harta Europei, nu avea <le ales. Germania era, în acel moment, puterea numărl
unu de pe continent şi în ea generalul a văzut
unicul reazem în sprijinirea granitelor tări.
Vechiul său
prieten, Nicolae Titulescu, într-o scrisoare a<lrestă
premierului britanic
Plata
şi
r,1sp/ata istorfoi
65
,.Greşli
ţări
mele nu trebuie să
W. Churchill, în decembrie 1940, intuia exact situaţ:
fie imputate Generalului Antonescu, el a trebuit să-şi
asume o grea moştenir
şi în
situaţ
în care se află
nu poate face altfel" 553 • Ilustrul <.liplomat se punea garant, în faţ
premierului englez, pentru politica generalului Antonescu pe care şi-o
însuşea
şi o
suţinea.
Ofiţer
de elită
al armatei române, Ion Antonescu s-a remarcat în perioa<.la 1914-1940
sale. Calităţe
sale militare <.leosebite au fost puse în slujba
prin mari servicii aduse ţări
naţiu
în războiul
pentru întregirea neamului, el fiin<.1, făr
în<.loiaă,
unul <.lin ctitorii
militar la Paris, Lon<.lra şi Bruxelles şi ca <.lirector al Şcoli
României Mari. Ca atş
Superioare <.le Război
sau secretar general şi titular al Ministerului Apări
Na~onale, a
a<.lus servicii <.leosebite României, prin caracterul integru, seriozitatea, calităţe
profesioarmatei române, a a<.lucerii
nale şi patriotism. Antonescu a fost a<.leptul mo<.lerniă
acesteia la stan<.lar<.lele interna~onale. În acest scop, pregătia
teorică
a ofiţerl
<.le
stat major cu ultimele noutăţi
în materie <.le taciă
şi strategie miltară
şi crearea unei
industrii <.le armament reprezentau cheia creăi
unei armate capabile să apere opera
înfăptui
<.le naţiue
română
la 1918. Ca nimeni altul, a intuit, încă
<.lin anii '30,
şi înzestrăi
armatei, <.Iar şi a unei iwlăr
<.liplomatice care ar fi făcut
necesitatea <.lotări
ca, la un moment dat, România să se afle singură
în fata a<.lversarilor. în atari con<.litii,
singura cale <.le a-şi
apăr
patrimoniul naţiol
nu putea să fie <.lecît armata tări.
Înceră­
rile sale făcute
pe linia mo<.lerniă,
<.lotări
şi înzestrăi
armatei, a a<.loptări
unei noi
legi <.le stat major- din anii 1933-1934, 1937-1938 - m1 au putut fi <.luse pînă
la capăt,
repercusiunile fiin<.I grave pentru România anilor '40. Generalul Ion Antonescu a fost
a<.lus la con<.lucerea guvernului în septembrie 1940, la sfirştul
celei mai grele epoci <.lin
istoria mo<.lernă
a românilor. Dacă
am analii.a numai activitatea sa în serviciul României
poate cu excpţia
lui Ion I.C. Brătianu,
din perioa<.la 1914-1940, Antonescu rămîne,
personalitatea cea mai marcntă
a istoriei Românilor <.lin secolul al XX-iea.
În apelul a<.lresat tări,
în septembrie 1940, generalul Ion Antonescu spunea:
„Români! Luîn<.I con<.lucerea statului, cre<.1 <.le a mea <.latorie să reamintesc tuturor, <.le
pe toate treptele ierarhiei civile şi militare, următoael
principii <.le bază
în exercitarea
atribuţlo
lor: 1. Legalitatea integral{1; 2. Dreptatea; 3. Omenia; 4. Exemplul personal;
Acestea fiin<.I principiile care m-au căluzit
toaă
viata mea, cer nin1ror să
5. Iniţatv.
înţelagă
aceste imperative ale timpului, să şi le însuşeacă,
să
le <.lei.volte şi să le aplice,
în toate ocaziile, în interesul superior al pro{1şi
Statuh1i"551 •
NOTE
I.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
Arhiva Ministerului Apăr[1i
Na\ionale (Arh. M.Ap.N.), fond 3.042, dosar 686, f.4.
Ibidem, f.6.
Ibi,lcm.
Ibidem.
Ibidem, f.8.
Ibidem, f.10.
Ibidem.
Ibidem.
Ibidem, f.l I: Autouescu
M,1n.>şlu
Rom,Îllil•i şi riv.bo.iidc de rl'iutrc..·girc..•. Miirturii şi documente coordonate şi îngrijite de Iosif Constantin Dr[1gan. Vene\ia, Ed. Nagard, 1986, p. 563.
10. Mo11itonil Ofki.11, Partea a III-a, Adunarea Dcputa\ilor, Nr. 16, 24 Dccemhrie 1934,
p. 277-278.
11. Arh. M.Ap.N., fond 3.042. dosar (186, f.12.
12. Ibic/cm.
13. lbidl•m, f.19-20.
14. lbidl·m, f.19.
15. lbidmi.
16. Ibidl'/11, f.22.
17. Ibidl·m, f.18
18. lbi,il-111, f.22-23.
19. lbidl'/11, f.22.
20. Jbic/l'III, f.26-27.
21. lbidl'/11, f .30.
22. LI. col. Ion Antonescu. Rom,iuii. origiuc.1. tn·cutul. s.1criliciik• .~i drl'J)t11rilc lor, Bucreşti,
1919, p.9-10.
23. Istoria militar.la 1)()1xm1l11i mm;iu, voi. V. Bucreşti,
l:1.li1ura Mili1ar;1, 1988, p. 348 şi urm.
24. Ibidl'lll, p.358-359.
25. Ibidl'/11, p .360.
26. Jbidl'/11, p.362.
21. Ibidmi.
lbidl'/11, p.363
LI. col. I. Antonescu.
lbi,Jcm, p.25.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
()/J.
cir.. P-~'-
Arh. M.Ap.N., fond 5.451. dosar 3.317, I 943. l'ozi\ia 337. f.K0.
B.A.R., Arh. General Vasile Rudeanu. I Manuscrise, voi. 3. p. 636-637
Arh. M.Ap.N., fond 3.831. dosar 250, 1917, l'ozi~a 945. f.9-10.
Idem. 5.541, dosar 3.317, 1943, 1'01.i\ia 387. f. 78-79.
George Magherescu, Au1<1ucsc11 - J>url,iloru/ dccorn/ici dl' pc pil'JJIUI rcgdui, în Istoric
i11tcrLis,l de Gh. Buzatu. Craiova. Iii. ..Curierul Dol_jan", l 'J')(I, p. 56.
67
A11to11escu... , p. 564.
Istoria militam ... voi.V, p. 398 şi urm.
Ibidem. p. 427-43 l.
Lt. col. Ion Antonescu, op.cit .• p. 26.
40. Antonescu...• p. 564.
41. Înalt Decret nr. 3.064.
42. A111011escu.... p. 564.
43. Istoria 111i/itar.l ... voi.V, p. 480.
44. Lt. col. Ion Antonescu, op. cit .. p. 28-29.
45. Ihidl'/11, p. 29.
46. Moniloru/ Oficial, Partea I-a, Nr. 195. 16/29 Noiembrie 1917. p. 2.056-2.063, Arh. M.Ap.N ..
fon<l 3.042, dosar 3.056, 1917. f. 39.
47. lloover Arhives. Palo Aho. S.lJ.A .. I.. 1.oucheur Papers. Box no. 2. Folder 10, (raport
36.
37.
38.
39.
expediat <lin Bucreşti
la 21 octombrie 11)16).
48. Istori.i 111ilit.1r,i ... voi.V. p. 5 I0-511.
49. Ihidmi. p. 511.
50. IhidL'/11. p. 517-518: Gh. Nicolescu. Marian Ştefan,
Ro111,i11i:1 (1917-1918) - 1111 org.u1 de pres.i
Îll s/ujh.i 1111it,l/ii 1w/i011.1/e şi ele st,lt, în A.I.I.A.I.. xxv. 1988, p. 303-320.
51. Eugen Dantea. Misi111w.1 lknhe/ot şi 1111ghi11rifo L'i cil• VL'IIL·rc asupra rd,1/iilor fr.mco-ro1wîue.
în Ro111,îuii îu istori.11111iwrs.1/,i, IUi, laşi.
Editura Universit:11ii, 1987, p. 149-168.
52. Lt. col. Ion Antonescu, op. cil .• p. 32.
53. Ihidl'/11. p. 77.
54. A11tcmcscu ... , p. 564: Arh. M.Ap.N., fond 3.831,<losar 489, 1917, Pozitia 233, f. 85.
55. Shennan David Spcctor, Ro11w11i,1 .it thc J>.iri.~ l'c.u:c Co11fcrc11cc. A Stucly of thc Diplomacy of Joa11 J.C. llr.ili,11111, New York, Bcx)lonan Associates Inc., 1962, p. 42.
56. Saint Aulaire, conte, Coufos.~icm c/'1111 1·icm c/ip/0111,1tL'. Paris. 1-lammarion. 1953, p. 354.
57. Arh. M.Ap.N .• fon<l 3.831. dosar 110. 11)17. f. 47-48.
58. Ihicll'/11.
59. Ihidl'/11.
60. IhiclL-111.
61. Ic/L'/11. dosar 233, 1917. f. IR3-IK4.
62. Ihicle111.
63. Ilie Schipor. Argw11e11/ la lucrarea lui Ion Antonescu. Ro111.î11ii. origi1w.1. trL'f.."llllll şi clrL•p111rile
lor, Bucreşti
...Clio", 1990. p. 10.
64. Victor Pctin, I.l' clr.1111e m1111wi11. /9/6-/9/H. Paris. Payot. 1932. p. 60.
65. B.A.R .. Arh. General Vasile Ru<leanu. I Msse I. voi.
F. 635.
66. Glenn E. Torrey. Ch·11cr.1/ lk11ri lkrthdot .mel Ro11w11w. Boulder. Colorado. 1987. p. 5 şi 45.
67. Lt. col. I. Antonescu. op. cit .. p. 31. 33.
68. General Vasile Ru<leanu. Akuwrii c/iu timp ck• JJ;Jce şi riizhoi. Editie îngrijiu-1, studiu introEd. Militar.-•. 1989. p. 359-361.
ductiv şi note <le D. l'red,1 şi V. Alexamlrcscu. Bucreşti.
69. Arh. M.A.E .. fond 71. Londra. 1914-J«J2-t. voi. 21), f. 374 (t.c.nr. 74, 8/21 lanuarie 1917, N.
Mişu
către
Take Ionescu).
70. Istori.i 111ilit,ir.l ... voi. V. p. 529.
71. V. !'clin, op. cil., p. 149-150.
72. Charles Vopicka, SccrL'IS of /fa/k,ms. SL'l"l'll yc.1rs of ,1 /Jip/011wtist's iu thc Ston11 CL•JJtrc of
Europt.', Chicago, I 1)21. p. 144.
73. Arh. M.Ap.N ., fond 3.831. dosar 25 c. )I)) 7. Pozitia 945, f. 3-4.
74. lstori.1111ilit.ir.1 ... voi. V. p. 531.
75. lhiclm1.
76. B.A.R. Arh. General Vasile Rudeanu. I Msse I. voi. III. p. 636-637.
77. Ihidc111, p. 697.
78. Great Britain, l'.R.O .• F.O. 371. 4.705. f. 18.
79. A11to11escu.... p. 79-80.
82. Vezi insl.rllc\iunile <lin 20 iulie 1917 privind acoperirea Nordului Moldovei, în Arh. M.Ap.N.,
fond 5 .450, dosar 388, 191 7. f. 63-64.
83. Idem, 3.831, dosar 874, 1917. f. 41-44.
m.
68
Jon Antonescu, militar şi diplomat
84. /bidem.
80. Mareşlu
Alexandru Averescu. Notiţe
zilnice din rnzboiu /916-19/H, Bucreşti,
f.a., eui\ia a
III-a, p. 237.
81. Antonescu... , p. 79-80.
85. Al. Averescu, op. cit., p. 168. La 17 Iunie 1917, Averescu scria că „tot conccp\ia generalului
Prczan (Antonescu) triumfă".
86. Arh. M.Ap.N., fonu 5540, uosar 388, 1917, f. 101-102. 156-157.
87. Lt. col. I. Antonescu, op. cit .. p. 38.
88. Arh. M.Ap.N., fonu 5.450, uosar 388, 1917, f. 101-102.
89. Ibidem, f. 156-157.
90. Ibidem.
91. Lt. col. I. Antonescu, op. cit .. p. 39.
92. Arh. M.Ap.N .• fonu 3.831, uosar 828. 1917. f. 19-21.
93. Ibidem.
94. Ibidem, f. 60-66.
95. Ibidem.
96. Iuem, dosar 489, 1917, Pozi\ia 233, f. 85 - copie după
dis~·ursul lui Miliukov.
97. luem, dosar 875, 1917, f. 54-58 - referat nr. 7.418 din 21 august 1917.
98. Idem, dosar 828, 1917. f. 99-103.
99. Ibidem, f. 102-103.
100. Idem, dosar 110, 1917, f. 26-27.
10 I. Idem, uosar 828, 1917, f. 122.
Biroul
102 .. ldem, dosar 110, 1917, f. 363, 95 (Noi.1 nr. 3 957 din 24 septembrie 1917. călre
Ion Antonescu; 1101.1 nr. 5.099, din 18 noiembrie a Marelui Cartier
Organizare, semnală
Biroul Organizare, semnat.i l.t. col. Ion Antonescu).
General călre
103. Idem, dosar 828, 1917, f.132-138.
104. Ibidem, f. 138.
105.ldem,dosar llO, 1917,f.109.
106. Ibidem, f. 113.
107. Ibidem.
108. Ibidem, f. 122 - scrisoare înregislral.'t cu nr. 5.062 din 16 noiembrie 1917, semnală
General
Lupescu şi căpitan
Antonescu.
109. Idem, dosar 850, 1917, f. 149-150 - referat 12.422. 2 noiembrie 1917. semnat Antonescu.
110. Ibidem, dosar 110, 1917. f. 31 - referat 12. I09. 6 noiembrie 1917. semnal maior Antonescu.
111. Istoria militar.I... voi.V. p. (,04.(,()5_
112. Ibidem, p. 007.
113. Arh. M.A.E., fond 71. Londra. 1914. voi. 90. f. 10 (t. nr. 240/62. 3 noiembrie 1917, oe la
Londra, maior Arion călre
l.l.C. Brf1tianu).
114. Ibidem, f. 5 (l. 234/111. 2 noiembrie 1917. maior Arion cf1Lre l.l.C. Bratianu).
rom.îm1-L'1Jgk·zl'. 1914-1933, laşi,
Editura Universi1.•11ii. 1986. p. 28.
115. V .F. Dobrinescu, Rd;1ţi
116. B.A.R., Arh. General V. Rudeanu. I Msse I. voi. lll. p. 668.
117. Arh. M.Ap.N .• fond 5.540, dosar 250. 1917 ..
118. General Pctin. op. cit .• p. 153.
l 19. Istoria militar.I ... voi.V. p. 609.
120. Ibidem, p. 009-610.
121. Ibidcm, p. 610.
122. Arh. M.Ap.N., fond 3.042. dosar 686, f. 34; War Imperial Museum, Lomlon, Arh. R.
Goodden, f. 174-175.
123. Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 195. joi 16/29 noiembrie 1917, 2.063; Arh. M.Ap.N .,
fond 3.042, uosar 3.056, 1917, f. 39.
124. Arh. M.Ap.N ., fond 3.831. dosar 828. 1917. f. 132-133.
125. Idem, uosar 34, 1917. Pozi\ia 984, f. 13.
126. Arh. MAE., fond 71. Londra, 1914, voi. 90. f. 5.
127. G. Suarez, Hri.JJ1d. Sa vie. Sem Oi:uvn.· ;1wc So11 Jo11n1.1/ L't de 110111bn.•11.t Dcx·w11L'llts i,wdits,
tome IV, 1916-1918, Paris, 1940. p. 334.
128. Arh. M.Ap.N., fond 3.831. dosar 34. 1917, Pozi\ia 984, f. 256-257.
Plata
şi
r.lspfata istorici
69
129. V .F. Dobrincscu, Rclatii... , p. 31.
130. Gh. I. Drălianu,
Ac/iw1ca ... , p. 29.
fond Ca~a Regală,
ferdinan<l, dosar 44, 1919, f. 1-2.
131. Arh. SL. Bucrşli,
132. Arh. M.Ap.N., fond 3.831, dosar 357, 1916-1918, Pozi\ia 228, f. 43.
1932, p. 32.
133. C. Xeni, Take Ionescu. 1858-1922, Bucreşti,
134. Michael Kcu)c, Thc A/lics .u1d tl1c R11ssi.u1 Coll;ipsl', Man.·h 1917 - Marc:h 1918, Lon<lon,
1981, p. 122.
135. lbidcm, p. 183-184.
136. Ibidem.
137. V .f. Dobrinescu, Rclatii.... p. 32.
fond Casa Regală,
fer<linan<l, dosar 77, 1918, f.l:i<lem, dosar 91, 1918,
138. Arh. SL. Ducrşli,
f. 6-11.
139. Arh. M.Ap.N., fond 5.417. dosar 200/123, 1917, Pozi\ia 508 (Jumalul Consiliului <le
Minşlr
nr. 237 <lin 22 noiembrie 1917).
140. l<lem, fon<l 3.831, dosar 19, 1917. l'ozi\ia 871. f. I (L. nr. 5.310, din 27 noiembrie 1917, călr
Armalele I şi II, semnal.i Prezm1).
141. I<lem, dosar 233, 1917, f. 201-202.
142. Ibidem.
143. Ibidem.
144. Ibidem, f. 213-218.
145. lbidcm, f. 216-217.
146. Ibidem, f. 218.
147. Antonescu ... , p. 77.
148. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 3.060, 1918, f. 217.
149. Şlefan
Pascu, F.lurirea st;itului n:1tiomtl 1111it,ll' rom.în, 1-H. nucreşli,
Edilura Academici,
1983.
150. G. Sofronie, H·nomcnul „Unirii" ÎII lumiiw dl•zvolt,'lrii prindpiului m1/iomtl la Români,
lucrşi,
1937.
151. Idem, La positio11 ink·nwtio,wlc de I., Rown.uiil'. Ew,fo j11ridii111c ct diplo11wtiquc de scs
cngagcml•nts i11tcn1ation.1wc, Bucharesl, 1938. p. 48.
Origincs ct fonnaticm de /'Unite Rowm,inl'. Bucharesl, 1943, p. 294-295.
152. Gh.l. Brălianu,
153. I.Gh. Duca, Amintiri politiCl', Milnchen, 1981, Ion Dumilru Verlag. H, p. 104.
154. G. Maghercscu, op. cit., p. 63.
fond !'reşd.
Cons. <le Min., dosar 32, 1918. f. 35-103 .
155. Arh. SL. Bucreşli,
Ed. Sport Turism, 1976, p. 122.
156. Const.anlin C. Giurescu, Amintiri, I. Bucreşli,
157. lbidl•m.
158. Chesliunca mcrilă,
credem, o mai marc alcn\ic <lin partea ccrccl..tlorilor români.
159. Charles Seymour, Cl• c111i se p,L~s;i rlx·lk•mc11t ,) /';Iris c11 1918-1919, Paris, Payol, 1923,
p.81-82.
160. Arh. M.Ap.N., fond 3.831. dosar f.a., 1917. l'ozi\ia 982, f. 127. Arh. M.A.E., fond 71, Conf.
Păci,
E2, 1914-1927, voi. 57.
16 I. Arh. M.Ap.N., fond 3.831, dosar f.n., 1917. f. 134 - referal nr. 8.503, M.C.G. călre
Ministeidem, fond 950, dosar 3, 1917-1919, f. 48-53.
rul <le Război;
162. I<lem, fond 3.831, dosar f.n .. 1917-1918, l'ozi\ia 982, f. 56.
A,·tit111l'.I ... , p. 23.
163. Gh.l. Brălianu,
164. Ibidem.
165. Ibidem.
166. D.A.R., Arh. N. Docan, VIII Al'le CED dipl.. f. 291.
167. lbidcm, f. 295 (radiogmă
nr. 3.191, 29 oclombric/11 noiembrie 1918, semnală
Crelzcanu).
168. Arh. M.Ap.N., fond 5.450, dosar 167, 1922-1923, l'ozi\ia 2, f. 33.
169. Ibidem.
1111it,l/ii m/iom1l-st.1t.1lc ;i fK>pom/ui rom.în. R,x·10.iştcrea
,·i i11tcn1.1/io11al.1.
170. lks.1virşea
Bucreşli,
Ed. ŞLin\lcă
şi encidopcdic:i, 1986, voi. lll. p. 83.
171. lbid,•m, p. 83-84.
I. Ardeleanu, De I., st.1t11/ ţl'o-cfa
I., st.1t11l 1111il,ll' rom.în, lucreşi,
Ed. ŞLin\l­
172. M. Muşal,
că
şi encilop<ă,
1983, p. 645.
70
173.
174.
175.
176.
Jon /\111011t'.~cu. mi/1t,1r şi
dif'lonwr
Arh. M.Ap.N., fond 5.540. dosar 167. 1922 1923. f. 11
Lt. col. Ion Antonescu, op. cil .• p. 73-74.
Arh. M.Ap.N., fond 5.540. dosar 167. 1922-1923. l'ozi\ia 2, f. 11.
Cons. Min .. dosar 57, 1918-1921. f. 14
fond !'reşd.
Arh. St. Bucreşti,
1.8% din 12 ianuarie 1919).
tclcgram[1 nr.
177. Jbiclcm.
i 78. Jbicll'm.
179. Arh. M.Ap.N ., fond 5.540. dosar 167. 1922-1923. Pozi\ia 2. f. 11 telegrama nr. 849 <lin 29
noiembrie 1918, Mareic C,U"ticr General Român c,itrc Comandamentul Amiatci frm1t·czc de
la Dun,irc.
180. Gh. Unc, Vladimir Zaharcsrn. /)i11 tTomc,1 rd,1/ii/or romfiIJCHlll_;!,IJ't' ÎIJ ,uiii 1918-1920. în
.. Anale de istoric", 4, 1981. p. 105-IY,.
181. D. li. I'. P„ First Scrics, voi. I. 1919. p. 2%
I. Ardeleanu, De• /;J .~t.1tu/.... p. (,48.
182. M. Muşat,
183. Arh. M.Ap.N., fon<l 3.381. dosar Lu„ l 1Jl 1J. Pozi\ia 2.7(,(,. f. 57l.
184. Ru<loU„l'iikcs, llt:l.i Kun ,uid IILmg,IJ't,111 Sovit't Rt'f'Ublic. 11w Origim:s .uid Ro/c o[CommuIJisl J>i.JJ"I)' oflhmg,IJ'y in r/1t' Rcvo/uriom of 19/X-1919, Stanford Univcrsity. 1967. p. 200-20:I.
fond Minolilmc l'ran\a. Rola 27. t·. 358-359.
185. Arh. St. Bucreşti.
186. Arh. M.Ap.N .. fond 5.417, dosar î. I 919, Pozi\ia 5%. r. 1.
187. l<lcm. fon<l 3 381. dosar f.n„ 191 1), Pozi\ia 2.727. f. 184-185. 16
188. llarol<l Nicolson, Q11,1m/ 011 fai.~.1it fa l'.1ix. l'ans. 193(,. p. 108
189. Monitoml O/ici.ii, nr. 177. 30 octombridl2 noiembrie 1918. p. 3 185.
19(l. Gh. Maghcrcscu, op. cil .. p. (ii.
!91. Arh. 1\1.Ap.N., foml 1.629. dosar 100. 11)18. l'ozi\ia 744. f. 15.
şi cnt·idopcdit·[1. 1979.
i92. Min.:ca N. Popa, Primul nv:/)()i 1110111/i.1/. llucun.:~li. lililura ştin\f·:1
p.470
193. Gh.1\1. Dolmwici. Istoricul dc'/\'Olt,u·ii tx·onomice şi li11.111ci,IJ't' .i Rom.înil'i. JÎ11pmmuturift•
I 1)33. p. -l7Î
coIJlmt·r.itc IX23-1923. lurncşti.
194. Greai Britain, l'.R.O„ l'.O. 371. 4.705. f. 13-1~.
195. S.D. Spct:lor, op. cir„ p. 67
1951>is Arh. M.A.E., fond 71. Cont. P,1t·ii. JIJ l'J. dosar 181. f 125 (l. nr. 383. de la Paris, 22 mai
1919, Ur,itianu c;"1lrc Pherckydc;.
196. lbidt•m. [. 127 (t. nr. 414, 9 iunie 1919. scmnat,i 1.1.C. Br.itianu).
197. l<lcm. dosar 222. f. 207. F.IUJ.S„ voi. IV. l'Jl9. p. 804.
198. Arh. M.A.E .. fond 71. Conf. PaL'ii. 11) l'J, dosar 222. f. 207.
199. Jbidt·m.
200. V.F. Dobrinesrn. Rd.i/ii m111.î110-t·11g/t'/t' ... p.58-59.
20 I. Jbicl1.·u1.
202. Jbidcm.
203. S.D. Spct:lor. op. cit .. p. 150-151.
204. Jbidl.'lll. p. 151.
205. lbii/1.•111.
206. F.R.U.S .. voi. VI. 1919. p. 351
207. E. P,u11lcry. J/istoir1.• cl1.• /.1 J/oug.ril.' des origiul.'.~ ,) ,w.~ jour.~. Budapest. f:ditions Corvina.
1974. p. 474.
cit„ p. I 16
208. Gh. lJm.:, VI. Zaharcscu.
209. F.R.lJ.S .. voi. VI. 1919, p. 352.
210. Paul Mm1toux, 1..1.·s cldib1.wtiou.~ du Cou.~t'i/ des Qu.ilrl.'s (2.J 111.u-s - 2X_j11i11 /919). 1955, voi.
II. p. 396-398.
211. S.D. Spcl'lor. op. cit., p. 152-153
212. Jbiclt•m, p. 153
213. Arh. M.A.E .. fon<l 7 I. Conf. J>:1t·ii. Jl)I 9. dosar 222. f. 226.
214. l<lcm, dosar 58, f. 87 (l. <lin 4 iulie 1919. wl. Toma Dumitrescu l','ilrc 1.1.C. Br.itianu).
215. D.B.F.P .. First Scrics. voi. VI. 1919. p. 82-83.
216. Arh. M.A.E„ fon<l 71, Conf. Pat·ii. 1919. do~ar 58. r. 235 (l. din 2 septembrie 1919).
o,,.
_____________ l'fata
şi
r.lspfat;1 istorici
71
217. /bidcm, f. 163, 175.
218. D.ll.F.P., First Series, 1919, voi. I, 1919, p. 409-410.
1919, closar 58, f. 235 (l. din 2 septembrie 1919).
219. Arh. M.A.E., fond 71, Conf. Păci,
către
1.1.C. lrătianu).
220. /bidcm, f. 221 (l. din 28 august 1919, N. Mişu
221. F.R.U.S., voi. ID, 1919,p. 101, 111-114: D.U.F.P .. Flrst Series, 1919, vol.I,p. 623,630-031.
222. Arh. M.ApN., fond 3.831, dosar f.n., 1919, l'ozi\ia 2587, f. 16.
fond Microfilme Ani;lia, Rola 446, c. 535-538.
223. Arh. St. Bucreşti,
unit.Iţ
... , voi. IV, p. 438.
224. DcsAvuşira
225. Scth P. Tcllman, A11g/o-Amcri~·an rcfatio11s al thc P.iris Pcacc Co11fon.•11cc, Princeton, 1961,
p. 390-391.
226. D.U.F.P., First Series, 1919, I. p. 741.
227. F.R.U.S., voi. III, 1919, p. 675.
fond Microfilme Fran\a, Rola 182, c. 686.
228. Arh. St. Bucreşti,
229. Gh.l. llnilianu, Acti111w;1 ... , p. 134.
230. Arh. M.A.E., fond 71, Conf. l',"tcii, 1919, dosar 181. f. 70-71.
231. Lt. col. Gh. Magherescu, op. cir., p. 69.
232. lbidL'lll, p. 71.
233. /bic/cm, p. 72.
234. Mo11itorol Oficfal, nr. 229, 6 februarie 1920, p. 11.806.
235. Arh. M.Ap.N., fond 5.416, closar 2. 1920-1921. l'ozi\ia 3.550, f. I.
236. lclem, foncl 3.831, closar 7, 1919, Pozi\ia 2.689, f. 5 (I. clin 15 aprilie 1919, LI. col. llriclgcs
către
War Office).
237. Guiclo Romanelli, Ne/I: U11g;1ri;, di /kfa K1111 L' c/urnlc /'occup.u:io,w milit;u-c rc>/JIL'IW. Le
mia missionc maggio-11ow111hrc 1919, Dorclli, llcline. 1964.
238. Arh. M.Ap.N., foncl 3.831, dosar 111. 1919, Pozi\ia 2.623. f. 96.
239. lclcm. foncl 5540, dosar 167. 1922-1923, Pozi\ia 2, f. 53
240. lclem, foncl 3.831, closar III. 1919, l'ozi\ia 2.623, f. 68.
241. lclem. foncl 5.540, closar 167. 1922-1923. Pozi\ia 2.f. 64.
242. Ibidem, f. 46.
243. /hic/L'/11, f. 61-62, (I. cf1Lrc Înaltul comisar de la Buclapcsla. C. Di,w1andi, clin 11 septembrie
1919, semnat.; 1.1.C. Bratianu).
244. Ilarry II iii Banclholtz. An l !mlip/011wri~· Di,IIJ·. lly tlw A11wric.i11 fl.kmlwr ofthc /111L·r-A/fa•d
Military Missio11, l/1111g.vy. 1919-1920. New York. Columbia Univcrsity l'ress, 1933.
foncl !'reşd.
Cons. ele Min., Miscellanca, dosar 9, 1919, f. 89.
245. Arh. St. Bucreşti,
246. Arh. M.Ap.N., foncl 5.540, closar 167, 1922-1923, Pozi\ia 2, f. 63.
247. lclcm, fond 3.042, closar 686, (foaie califica1ivf1 pc anul 1919).
248. lclem, 5540, closar 2. f. 1-2 (raport nr. 733, 30 septembrie 1922, Lt. col. Ion Antonescu cf1tre
Ministerul de Război
şi Mareic St.al Major).
249. lbidL'lll, f. 2.
250. lbidL'/ll, f. 3.
251. Iclem, 3.831, closar 3, 1919, l'ozi\ia 2.584.
252. lbi,k•m, f. 13.
253. Ihi,k•m, f. 14.
254. lbidL'/ll.
255. lclcm, foncl 3.042, closar 686.
256. lbidL'/JJ.
257. lbidL'/ll, f. 39.
258. lbidL'/ll, f. l 7bis.
259. lbidL'lll, f. 37.
260. lbidL'lll, f. 34.
26 I. /hidL'/ll.
262. lbidL'lll.
263. lbidL'/11, f. 38.
264. lbidL'lll, foncl 5.457, dosar 4, 1920, l'ozi\ia 160, f. 405-406 (l. nr. 9, din martie 1920, Lt. col.
I. Antonescu către
M.C.G.).
265. Idem, fond 950, dosar 4, 1920-1921, l'ozi\ia 379, f. 139-140.
72
Jon Antonescu, milit,IT şi
diplomat
266. D.B.F.P., 1919-1939, Firsl Scries, voi. XL, 1921. p. 266-267 (l. nr. 215, 29 martie 1920, II.
Rwnbold către
Cunon).
267. Arh. M.Ap. N., fond 3.042, dosar 686, f. 16.
268. B.C.S., fond Al. St. Georges, CXCVlll, dosar 3.
269. War Imperial Musewn, London, Diary Lt. col. Goodden, f. 245.
270. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 686, f. 37 (foaie califtvă
1 noiembrie 1918-31 martie
general Cihoschi); Ibidem, f. 38 (foaie califtvă
1 aprilie 1919-20 martie
1919, semnată
de col. Sichitiu şi general li. Cihoschi).
1920, semnată
271. Monitorul Oficial, nr. 9, 12 aprilie 1921. p. 338-339.
272. Idem, nr. 183, 20 noiembrie 1920, p. 5 870.
273. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 686, f. 3.
274. Ordinul nr. 458, 7 mai 1921. al Inspectoratului Cavaleriei- onlin de zi nr. 55.
275. Ordin de zi nr. 73, 1921.
276. Ordinul Ministerului de Război
nr. 844, 1922.
277. Gh. Maghercscu, Adcv,lm/ cll·sprc nwrcş,i/1
A11tonl'Sct1, Bucreşti,
Editura Păunesc,
1991.
I, p. 144.
278. Ibidem.
nr. 5 411 pc anul 1920, 20
279. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 686, f. 39, (foaie califtvă
gen. N. Sinescu şi gen. D. Popovici).
martie - 31 octombrie, semnală
280. Ibidcm, f. 39.
281. Gh. Maghercscu, Adcwlm/... , p. 145.
pentru perioada 1 noiembrie
282. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 686, f. 41 (foaie califvă
1921 - 31 octombrie 1922, semnală
de col. Moruzi şi general de divizie Sinescu).
283. Ibidem.
284. Ibidcm, f. 42.
285. Monitorul Oficial, nr. 218, 4 ianuarie 1923, Supliment, p. 10.360-10.361 (Înalt Decret nr. 23
din I ianuarie 1923).
286. lvor Porter, Opcrufiuuca „A11to11omo11s". IÎ1 Ro1mî11fa pc vn•mc de r.lzboi, Bucreşti,
llumanita.~. 1991. p. 77.
287. Arh. M.Ap.N., fond 950, dosar 3, voi. III, 1926, l'ozi\ia 101. f. 561 (adresa nr. 20564, 26
generalul Mircescu, ministru de răz­
septembrie 1926, Comandamentul C 7 Am1at.'\ către
boi).
288. Ibidem.
289. Idem, fond 876, dosar 1. 1922-1923, voi.
290.
291.
292.
293.
294.
295.
296.
297.
298.
299.
300.
301.
I. Pozi\ia 324, f. 339 - raport al col. Sutzu cillre
Ministrul de Război,
13 aprilie 1922.
Idem, fond 5540, dosar 2, 1922, f. 1-4 (l. nr. 733 din 30 septembrie 1922, I. Antonescu
către
Ministrul de Război
şi Mareic Stal Major).
Idcm, dosar 38, 1922-1923 (E. Ncculcca c;ilrc Mareic Stal Major - Scc\ia Istorică).
ldcm, dosar 2, 1922, f. 2-3.
Arh. St. Bucreşti,
fond Casa Regală
- Ferdinand I, dosar 21, 1923, f. 1-3, 11.
V.F. Dobrinescu,Rcl,1fii.... p.138-139.
Arh. M.Ap.N., fond 5.416. dosar 13, 1922, Pozitia 812, f. 133-134.
Ibidl•m, f. 136-137.
Ibidem, f. 136.
Ibidem, f. 137.
Ibidem, f. 139-144 (l. nr. 747, 5 octombrie 1922, Ion Antonescu c[1lre Ministerul de Război­
cabinetul ministerial).
Ibidem, f. 279 (l. c. nr. 321, 31 martie 1923, Col. Antonescu c;ilre Ministerul de Război).
Ibi&•m, f. 249 (l. nr. 36, 16 februarie 1923, Col. Antonescu c:"1lre Ministerul de r.1zboi cabinetul ministerial).
Soubcyrand).
Ibidem, f. 250- 251 (l. nr. 161, 21 februarie 1923. Col. Antonescu către
Ibidcm, f. 251.
Ibidem, f. 262.
302.
303.
304.
305. Ibidem.
306. Ibidl•m.
307. Ibidem.
Plata
şi
răsplat
istorici
73
308. Ibidclll, f. 261.
309. ldcm, dosar 876, 1923, f. 231-236 (t. nr. 259, 17 martie 1923. Col. Antonescu căire
Marele
Stat Major, secţia
l-a).
310. Ibidclll, f. 231.
Ministerul de Război).
311. Ibidem, f. 279, (t.c. 321, 31 martie 1923, Colonel Antonescu căire
312. V.F. Dobrinescu, Re/a/ii...• p. 139.
313. A.rh. M.Ap.N., fond 5 416, dosar 876, 1923, f. 52-54 (scrisoare a lui Antonescu căire
Ministerul de Război,
din 27 aprilie 1923).
314. Ibidclll, f. 52.
315. Ibidem.
316. Ibidem, f. 53.
317. Ibidcm, f. 54.
318. Idem, fond 3.042, dosar 686, f. 42 (foaie califo:vă
pc anul 1922. I noiembrie 1922 - 31
octombrie 1923, semnală
general Gorski, col. adjutant Morcscu).
319. ldcm, fond 876, dosar 7, voi. II, 1922-1923. Pozi\ia 337, f. 15-17 (t. nr. 23, 20 aprilie 1923,
Ministerul de Rf1zboi - cabinei).
Col. Antonescu căire
320. Ibidclll, f. 17.
321. Idem, dosar 337, 1923, Pozi~a 53, f. 33-34.
Ministerul de Război
-cabinei).
322. Ibidclll, f. 21 (t. 24, 20 august 1923, Col. I. Antonescu căire
323. Idem, fond 950, dosar 4, voi. I, 1923, Pozi\ia 70, f. 358-359 (I. nr. 84, 19 mai 1923, Col.
Antonescu căire
Ministrul de Război
- cabinei).
324. Idem, fond 876, 1923, f. 266 (t. nr. 97, 24 mai 1923, Col. Antonescu căire
Comisia miltară
română
din Fran\3).
325. Idem, dosar 337, 1923, f. 29 (t. nr. 31. 23 aprilie 1923, Ion Antonescu căire
Ministerul de
Război
- cabinet).
Mareic Stal Major, Scc\ia I,
326. Ibidcm, f. 264-265 (t. nr. 98, 24 mai 1923, col. Antonescu căire
Biroul 3 materiale; Ibidem, f. 270-274 (I. nr. 330, 31 martie 1923, col. Antonescu căire
Mareic Stal Major, Scc\ia l-a Organii",arc) .
română
din
327. Ibid~•llJ, f. 59 - scrisoare din 28 mai 1923, Ion Antonescu cf1lrc Comisia miltară
Paris.
328. Idem, fond 3.042, dosar 686. f. 42 (foaie califvă
din perioada I noiembrie 1922 - 31
octombrie 1923).
329. Revista Ar/Jivc/or, 4, 1981, p. 508.
330. Arh. M.Ap.N., fond 5.417, Pozi\ia 772, dosar f.n .. 1926, f. 16-40 (raport nr.116, 1 martie
1927).
331. ldcm, fond 6.418, Pozi\ia 1.312, dosar f.n., 1929, f. 67.
332. Idem, fond 5.416, Pozi\ia 812, dosar 13, 1922, f. 17 (t. nr. 6.826 din 19 octombrie 1922).
333. Idem, dosar 15, Pozi\ia 913, 1922, f. 21 (not,1 din 29 ianuarie 1923, semnală
general
Cristescu).
334. Ibidclll.
335. ldcm, dosar 26, Pozi~a 883, 1923, f. 5-8.
336. Ibidem, f. 8.
337. Idem, fond 5.417, Anexa, dosar 352, (t. nr. 16, 3 aprilie 1924, Col. Antonescu căire
gen.
P. Angelescu, mareşl
al Palatului, gen. N. Condccscu, şeful
Casei Princiare, Mareic Sial
Major şi Scc\ia a V-a).
338. Ibidem.
339. Idem, dosar 352 (I. nr. 509, 17 octombrie 1924, Antonescu cf1lrc Ministerul de Război,
Direcţa
Jusli\ici).
340. Ibidem (l. nr. 77, 3 februarie 1925. Titulcscu cf1lrc Extcmc).
341. Ibid~•lll.
342. lloover A.rchives, Palo Aho, S.U .A., N. Titulcscu Papcrs, Box no. 22 (scrisoare din 4 martie
1925, col. Antonescu căire
Titulcscu).
343. Idem, (scrisoare a lui Antonescu din 3 mai 1926).
344. Ibidem.
345. Idem, fond 950, dosar 4, 1921-1924. Pozi\ia 69, f. 531 (I. nr. 397, 5 aprilie 1924, Col.
Antonescu cf1lrc Ministrul de Rf1zboi).
7_4__________ Ion
lu1tom:scu. milit;ir şi
diplonwl
346. Idem, fond 3.042, dosar 686. f. 44.
347. Ibidem. f. 44.
348. Idem, fond 876, dosar 73. 1924. l'ozi\ia 377. f. 89 şi B.A.R. Gh. Kirileanu. Palat, XXXII,
varia 2.
Ed .
349. V.F. Dobrinescu, Diplonw/Î.I Rom,Îl1ici. Nicofac Tituk•scu şi Afan.•a Drit.mic , laşi,
..Moldova", 1991, p.17.
350. Ibidem, p. 18.
351. lbidL•m.
352. Ibidem.
353. Great Dritain, P .R.O., F.O. 371, 11.427. f. 59 .
354. V. Moisuc, Premisele izol.irii politice ;1 Rom,ÎlliL•i 1919-1940. Bucreşti,
Ilumanitas, 1991.
p. 162-163: Iloover Archives. Palo Alto. S.lJ .A.. G. Barcza Papers. Dox no. 18 (Valeur du
plan Dawes).
355. N.T.D.D .. p. 143-144. (t.c I 053. la Londra. 16 iulie 1')24. semnat..·, Titulesrn).
Editura .Junimea", 1982. p. 381.
356. Gh. Buzatu (coord.). Tituk-.m, şi .~lrnlL'_!!iil JJ,icii. Iaşi.
357.1.M. Oprea, N. TitulL•srn's Diplonwtic Activity. Bucharesl. 1968. p. 43-45.
358. Gh. Buzatu (coord.). op. dt„ p. 380 (t. de la 1.ondra. 16 iulie I 924. Titulescu c[1Lre M.A.S.).
359. N.T.D.D„ p. 149-150.
360. M. Muşat.
Ro111,Îl1ii în vî/toam1 vitregiilor istoril'i. în Adi.:{. 1978. p. 42.
36 I. Gh. Buzatu (coord.). op. cit .. p. 382.
362. Ibidem. p. 383 (scrisoare din 12 august 1924. de la Londra. Titulescu căire
V. Brfllianu).
363. N.T.D.D .. p. 152.
364. Arh. M.Ap.N., fond 3.042. dosar 686. f. 3.
365. Iloover Archives. Palo Alto. S.U .A„ N. Petrescu Comnen Papcrs. Box no. 10 (scrisoare din
15 septembrie 1924 adresat{, de Titulescu lui Ed. Benş).
366. V .F. Dobrinescu. RL'lil/ii .... p. 104.
36 7. lbidL'/11.
368. lbidL•m. p. 105.
369. lbidl'/11.
370. Arh. M.Ap.N .. fond 3.011. dosar 3. 1'>25. Pozi\ia (,<)4_ f. 1)
371. Idem. dosar 2, 1925, Pozi\ia (,<)_l (t. nr. 1Xl. 4 aprilie I 1)25. semnat;i Col. Antonescu).
372. Idem. fond 5.475. 1933. Pozi\ia I 342
373. Idem. fond 3.01 I. dosar 4. 11)25. Pozi\ia (,%. f. 48.
374. Gh. Buzatu (coord.). op. dl .. p. 431 (sL-risoare din 28 aprilie I '>2(,).
375. Iloover Archives, Palo Alto. S.lJ.A„ N. Titulescu Papers. Box no. 12.
376. Arh. M.Ap.N., fond 3042, dosar 3.099. f. 220 (Înalt DeL·ret nr. 3.058. 14 iulie 1926: vezi şi
raportul secretarului de st.al de la Ministerul de R;izhoi rn nr. 25.001 din 14 iulie 1926).
3 77. lbidL·m. f. 244-245.
378. Idem, fond 950, dosar 3. voi. III. 1926, Pozi\ia 101. f. 561.
379. lbicfom.
380. Idem, fond 3.042. dosar 3.01>'). 11)26. f. 224-225.
38 I. Idem. dosar 3.100. 1926. f. 367 (Înalt decret 4.176. s~mnal de Regele Ferdinand).
382. Idem. dosar 686, f. 46 (foaie L'aliliL·ativ;i pc perioada I martie 15 iunie 1927)
383. ldem,dosar 3.403. 1927. f. 288: Mcmiton,J OficÎill. Partea I. nr. 158. 20 iulie 1927. p. 9.898
(Înalt Decret nr. 2.333 din 16 iulie I ')27. semnat de Regele Ferdinand şi ministrul de rf1zhoi.
gen. de divizie adj. P. Angelcsrn).
384. Idem. dosar 686, f. 47 (foaie L'alilicatJ\·a pentru perioada 15 iulie 31 ol'lomhrie 1927,
semnat gen. Samsonovici).
385. Antonescu M,ITL'Ş.1
.... p. 565.
386. Ibidem. p. 566.
387. lbidL'/11.
388. Idem, fond 6.559. dosar 10. 11)27. l'ozi\ia 220. f. 191 (not..1 nr. 3.784. 27 septembrie 1927,
col. Antonescu către
Marele St..1t Major).
388his Monitoml Ofici.il, Partea I. nr. 289. 25 octombrie 1928. p. 8.834 - I.D .. nr. 2.542 al
Regen\ei, 19 octombrie 1928.
389. Gh. Buzatu (coord.). op. cit„ p. 443.
l'fot.1 :;1 r;lspl_;i_t.1 istoriL·i
75
390. Arh. M.Ap.N .. fonc.1 3.042. dosar 686 (foaie calilicaLivf1 pentru perioada I noiembrie 1927 31 octombrie 1928. semnată
gen. Samsonov1ci).
391. IbidL•m.
392. IbidL•m. f. 50.
393. IbidL·m.
394. IbidL·m. f. 51.
395. IbidL•m. f. IR (Înalt Decret nr. 861. 1921)).
396. Ibidem. Orc.linul nr. 3 .428 al lnspecloraLUlui General al Cavaleriei din 12 mai 1930.
397. Ic.lem, fonc.1 Înaltc Decrete Regale, voi. li. 1931. l'oziua 119. f. 279 (Înalt Decret nr. 1592. 9
mai 1931. semnal Carol al II-iea).
398. lc.lem. fonc.1 3.042, dosar 686, f. 52 (foaie calilkaliva pentru perioada I noiembrie 1930 -- 31
octombrie 193 I).
399. Ibidem.
400. IbidL'III.
40 I. IbidL·m. f. 5).
402. IbidL•m. (foaie calilicaliv;i pentru perioada I noiembrie 1931 31 octombrie 1932).
403. Ibidem.
404. IbidL•m.
405. IbidL•m. f. 54.
406. Ibidem, f. 55.
407. Mcmitoml Ofid;i/, nr. 16. Adunarea Depul.a\ilor. 24 del·embrie 1934. p. 277. În mai mulle
lucrari numirea apare cu <lata de I c.lecembrie 1933 (Înalt IJccret nr. 3 .057, 29 noiembrie
1933).
408. Mcmilom/ Ofici,i/. nr. 16. Adunarea IJcpula\ilor. 24 del·embrie 1934. p. 28 I.
409. Ibidem.
410. George Magherescu. Ad,·1•;im/.... L p. 80.
411. I. Talpeş.
Dip/011w/1L' ~' ,1p,1r.1n·. /933-1939. Bul'Ureşi.
Ed. ŞLintlc;
şi encilopdă,
1988. p. 6'.i.
412. Ibidem.
413. IbidL•m. p. 87
414. Arh. M.Ap.N .. fond 9-t8. dosar I .3 1J7. f. 41).
415. Ic.lem, fond 5.416. c.losar nr. t .476. 193-t. f. 34-35.
416. Ibidem.
417. lc.lem, fonc.15.419,dosar 143. 193-t. I. 274.
418. Ibidem.
419. Ibidem, f. 275.
420. Ibidem, f. 278.
421. Ibidem.
422.1. Talpeş.
CIJ'. cit .. p.
423. Ibidem, p. 88.
42-t. IbidL'III, Generalul de hrigad;1 Ion Antonescu c.levenea membru în Consiliul Superior al
Am1alei la 31 oclomhrie 1934, l'U vol deliberativ (,.Mouitom/ Olici,1/", nr. 256, 6 noiembrie
11)3-t. p. 6.810).
425. I. Talpeş.
op. l'it., p. 81J.
426. Arh. M.Ap.N., fonc.1 5.419. dosar 117. 193-t. f. 34-35 (raport nr. 2.196 din 9 martie).
427. Ibidem. f. 35.
428. Ibi,k·m, f. 102-103 (raport nr. 590. 19 iunie 1934).
429. IbidL'III, f. I05.
430. IbidL·m.
431. Ibidem, L 36-39.
432. Ibidem, f. 127-139 (raport nr. 242. 23 iunie 1934).
433. Ibidem.
434. Ibidem, L 128.
435. IbidL'III, f. 128-129.
436. Idem, fond 5.416, dosar 1.556. 1934. f. 46 (Studiu din 26 mai 1934).
437. I/Ji,km.
m.
76
Ion Antonescu, 111ilit.1r şi
diplomat
438. Idem, dosar 1.476, 1934, f. 28.
439. Gh. Zaharia, C. Dotoran, Politica de ap,lrJre 1w/iom1/.l a Româiiiei ÎIJ co11textul european
1981, p. 221.
&I. Milt.ară,
interbelic. 1919-1939, Bucreşti,
440. Ibidem, p. 222.
441. Ibidem, p. 222-223.
op. cit., p. 90.
442. I. Talpeş,
443. Ibidem.
444. Ibidem.
445. Viorica Moisuc, Prcnuse/e... , p. 280.
446. Ibidem, p. 281.
447. Ibidem, p. 281-282.
448. Ibidem, p. 282.
449. Ibidem, p. 283.
450. Ibidem.
45 l. Ibidem.
452. Ibidem.
453. Ibidem, p. 286.
454. Great llritain, P.R.O., r.o. 371. 19.570. f. 15.
455. Ibidem.
456. Arh. M.Ap.N., fond 5.418, dosar 26, 1934, Pozi\ia 1375, f. 37.
&I. ,Junimea",
457. V.F. Dobrincscu, B,ll,lli.i diplonwti,·.11x·11tn, llwmr.ihi.i. 19/H-/940, Iaşi,
1991,p.112.
458. G. Maghercscu, Adev,'lrol..., I, p. 81.
459. Ibidem.
460. Ibidem, p. 82.
461. Monitorul Oficial, nr. 18, Senatul, 13 decembrie 1934, p. 11-12.
462. Ibidem, p. 12.
463. Ibidem.
464. Ibidem.
465. Ibidem.
466. Ibid,•m.
467. Idem, partea a III-a, Adunarea Dcpula\ilor, nr. 16, 24 decembrie 1934, p. 273-286, - şedin\a
din 14 decembrie.
468. Ibi,km, p. 275.
469. Ibidem, p. 276.
470. Ibidem, p. 277.
471. Ibidem, p. 278.
472. Ibid,·m.
473. Ibidem, p. 279.
474. Ibidem, p. 280.
475. Ibidem, p. 281.
476. Ibidem.
Ilumanitas, 1990, p. 237.
IÎ1se11111iiri politin•, 1916-19.19, Bucreşti.
477. Annand Călinescu,
478. Monitorul Oficial, partea a III-a, Adunarea Dcput:1\ilor. 24 decembrie 1934, nr. 16, p. 284.
479. Ibid,•m, p. 286.
480. G. Maghercscu, Adev.lm/... , I, p. 80-81. vezi textul scrisorii din 29 iunie I 940, în voi. cdiu1l
de Ion Ardeleanu şi V. Arimia, Ion Auto11,•scu. Citi/i,jmfot:.i/i, cutn·mur.i/i-v.i, lucreşi,
Editura „Tinerama", 1991, p. 39-50.
481. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 686. f. 24.
482. Idem, 5.417, dosar 110, 1933, Pozi\ia 720, f. 3.
483.ldem,dosar98, 1933,Pozi\ia 719,f. li.
484. Ibidem, f. 12.
485. ,,Orizzonti", nr. 29, 21 octombrie - 21 noiembrie 1934. anul XIII.
pentru perioada l noiembrie
486. Arh. MAp.N ., fond 3.042, dosar 686, f. 55 (foaie califtvă
Inspector general de annau-i I'. Angelescu).
- 31 octombrie 1933, semnală
487. Ibid,•m, f. 56.
Plata
şi
rilsplata istorfoi
77
488.
489.
490.
491.
492.
Ibidem.
Ibidem, f. 58 (scrisoare nr. I din 15 ianuarie 1934).
Ibidem, f. 58.
Ibidem.
pentru perioada I noiembrie 1934 - 31 octombrie 1935,
Ibidem, f. 61 (foaie califtvă
493.
494.
495.
496.
Ibidem.
Ibidem.
Ibidem.
Ibidem, f. 62 (foaie califtvă
semnală
Inspector general de
armtă,
general de divizie Sichitiu).
pc perioada I noiembrie 1935 - 31 octombrie 1936, semnală
comandantul Corpului I Amrnt.i, gen. de divizie Sichitiu).
497. Ibidem.
498. Grigore Gafcncu, Înscnm,lri 1x,/iticc, Bucreşti,
Ilumanilas, 1991, p. 316-317.
499. Florea Nedelcu, De la n,•st;111r.1/i,• Iii dk·t.1111r.1 n•ţ.;1/i,
Cluj Napoca, Ed. ,.Dacia", 1981,
p. 268-269.
500. Gh. Magherescu, Adcv,1111/..., I. p. 78.
p. 502.
50 I. Antonescu Mareşlu.,
502. Gh. Magherescu, op. cit., p. K3.
503.I bidcm.
504. FI. Nedelcu, Via/ii politic;l din Rom,Îl1Îil în pm,j11w i11.~t.111nlrii diclillurii n-gilfo. Cluj Napoca,
Ed. ,.Dacia", 1973, p. 174-175.
505. Ar. Călinescu,
op. cit., p. 312.
506. Arh. MAp.N ., fond 3.042, dosar 686 (foaie califtvă
pentru perioada I noiembrie 1937 31 octombrie 1937).
pentru perioada I noiembrie 1937 - 31 octombrie 1938).
507. Ibidem (foaie califtvă
508. Ibidem.
509. Monitorul Oficial, partea l-a, nr. 300, anul CV, 29 decembrie 1937, p. 9.670, Monitoml
Oastci, nr. 20, anul LXXVII, I ianuarie 1938, p. 1.234 (Decret Regal nr. 4.290, 24 decembrie 1937) .
510. Florea Nedelcu, De la ... , p. 238-239.
p. 502.
511. Antoncs,·u Mareşlu.,
512. Mcmitoml Oficiill, partea I-a, nr. 300, anul CV, 29 ianuarie 1937, p. 9 670.
513. Antonescu Mareşlu
... , p. 502.
514. Gh. Maghercscu, Adcwlml.. .. p. 86.
515. Monitorul Oficial, partea l-a, nr. 299, 2K decembrie 1937, p. 9.665-9.666.
516. Antoncs,·u M,l'Cş1/.
p. 503.
51 7. Ibid,•111.
518. f'lorea Nedelcu, Via,a ... ,p. 176.
5 I 9. Ibid,•111.
520.
521.
522.
523.
524.
525.
526.
Arh. M.Ap.N., fond 5.416, dosar 1.665, 1938, f. 528 (raport 4.505 din 28 dec. 1937).
Idem, 5.419, dosar 166, 1931!. f. 5.
Idem, 5.416, dosar 1.674, 193K, f. 2-4.
Ibid,•m.
Ibid,·111, f. 4.
... , p. 568.
Antonescu M,l'Cşa/1
Mo11ito111/ Oficial, nr. 74, 30 martie 1931!, p. 1.628: R.A. anul XLVII, voi. XXXII, nr. 2,
1970, p. 450-457. La I ianuarie s-a creat Consiliul Superior al Amrntci condus de Antonescu (Monitorul Oficiill, nr. 22. 1 februarie 1931!, p. 1.362).
527. Ar. Călinescu,
op. cit., p. 365 (însemnare din 3 ianuarie 1938).
528. Ibidem, p. 374.
529. Ibid,•111, p. 381.
529his vezi textul memoriului în Jou Antonescu. Citi/i... , p. 8-38.
530. Arh. M.Ap.N., fond 3.042, dosar 656, f. 65 (foaie califtvă
pentru perioada I noiembrie
1937 - 31 octombrie 1938).
531. Înalt Decret nr. 3.746 din I noiembrie I 938.
532. Înalt Decret nr. 4.025, 30 noiembrie 1938.
7_8__________ fon /\11I~1csc11. mj/il,ir şi Jipln_,_n_a_t___________
533. Antonescu M,1Cşal/
... , p. 563.
534. fi. Nedelcu, /Je la ... , p. 412.
535. Arh. M.Ap.N ., fond 3.042, dosar 686, f. 65.
536. V .r. Dobrinescu, n.uălia
diplonwtk,i 1x·111r11 JJ.1s,1r.1hi.1. l',1.'i.~im.
537. Arh. M.Ap.N., fond 5.417. dosar 686. f. 65.
538. Gh. Maghercscu, Adcvilml.... I. p. 72.
539. Carol U-lea, Î,1sc1w1,lri zilnin·. I. p. 686.
540. A11to11cscu Mareşlu
... , p. 504: vezi textul scrisorii în /011 A111011cscu. Citi/i .... p. 51-54.
541. Andreas Ilillgruber, llitlcr, Kiinig Cam/ 1111d M,irsdwll /\11to11c!ic11. Wiesbaden. 1954, p. 74.
542. V .F. Dobrinescu, H,it,llia 1x•111ru /J,m1r.1hi.1 .... l'assim.
543. Scrisoare adrestă
de Gh. Barhul lui V .F. Dohrinescu din 8 iulie I')') 1.
544. /\/11011csc11 M,in.•ş1/
.. p. 503.
545. Scrisoare adresat., de C,h. Barhul lui V .F. Dohrinesrn din 8 iulie 1991.
546. Carol al Ii-lea, Îi1!i~•11111f1â zilnice. I. p. 747-748.
547. Ibidem.
548. Gh. Magherescu, /\dcv.lni/ .... 1. p. 170.
549. Carol Ii-lea, op. cit„ p. 748.
550. Gh. Maghcrescu, op. cit., p. 171.
551. Carol al Ii-lea op. cit .• p. 750.
552. Alllom~scu M,in.•ş1/u
p. 504.
553. Great Brit.1in, l'.R.O .. F.O. J71. 24 996. f. 553.
554. Gh. Magheresrn. /\d~·\·,lru/.. .. 1. p. 193-194.
Capitolul 11
ION ANTONESCU VĂZUT
DE CONTEMPORANI
COPIE DE PE FOAIA MATRICOLA A OfTfERULUI
Numele
Cel <lin
prenumele: ANTONESCU ION
şi
<lomiciliu, la Gala\i.
urmă
oraşul
districtul Gala\i
STAREA CIVILA:
Născut
la: 2 iunie 1882, la Pileşt.
plasa Pileşt
- Argeş.
!iul lui I.Antonescu. Domiciliat la:
- . Însumat la: ............... Alunei <lomiciliat la--. plasa-, disLril·tul - . Venit
Gala\i, phL~a -, oraşul
la Corp la: I iulie 1904
SERVICII ŞI
DNERSE- CAMPANII
POZIŢil
Fiilor de Militari Craiova: elev ds. a IV-a. 1898 august 28: elev ds. a VI-a, 1899
iunie 29; mo<lificat chemarea în cis. a V-a Div.11. 1900 iunie 20; elev ds. a VI-a B. 1900 iunie
29; elev cls. a VII-a, 1901 iunie 25
Şcoal
Miltară
<le lnf. şi Cav.: elev. 1902 iunie 17: elev cls.l, iulie I; venit la Corp septembrie I
Regimentul I Roşir;
sublocolenenl. 1904 iulie I: J)ccrelul nr. 2 .178
Regimentul JO Roşir;
suhlocotenenl, 1908 aprilie I: şters
fiind mulai Reg. JO Roşir.
or<l.
<le zi nr. 55
l0<:otenenl. l'Xl8 mai 10, ord. de zi 156, avansat şi remul.al în acest
Regimentul I Roşir;
corp, Î.D. nr. 1.528
Ataş
Herghelia Amialei; locotenent. 1908 iunie 14, atş
cu serviciul la Herghelia Amiatei
la noi <lispozi\ii, ord. de zi nr. 257
Cislf1u, pînă
Regimentul 8 Roşir
şi atşi
Herghelia Amialei: 1909 mai JO
Ataş
Şcoal
Superioaă
de R,izboi: 1909 octombrie I. încet.al atşre
liind admis în Şcoal
Superioaă
<le Rf1zboi, prin D.M. nr. 89. M.Oaslei nr. 15/1 1)09
Şcoal
li
Se va
al.ş
17.10.1927
copiei <le pc memoriu()) oli1erului
La nr. 8(,0 S
COLONEL ANTONESCU I. către
BRIGADA II ROŞI
Gl:NERAIJindescifrabil/
Am onoarea a vă face cunoscui um1[1loarele:
l. Am umial um1f1loarcle studii: a) Clasele primare; b) Patru clase liceu; c) Patru dase
Şc.
80
/ou /111/cmcsc:u, milit11r şi
diplo11wl
Mii. Craiova; d) Şcoal
Mii. Inf. şi Cav. (2 ani); c) Şc.
Spcc. Cavalerie (lan); OŞcoal
Super. de
Război
(2 ani); g) Anul complimentar la M.S.M. (l an); h). Şc.
Obs. Aerieni (brevet nr. 13);
Timp pclrccut în timpul războiul:
2. a) Şeful
Opcra\iilor Arm. de Nord 14 august 1916 - 5 noiembrie 1916 (Gradul de căpil.n);
b) 5 noiembrie 1916 Lransfcrat, după
dczaslrul de la Jiu, ca şeful
opcra\iilor Arm. I-a (acelşi
grad); c) La 10 noiembrie, inamicul Lrccînd Dunărea
la Zimnicea, am fost numit şeful
opcra\iilor
ocazie (acelşi
grad); d) La 5 decembrie
Grupului Arm. General Prczan; constituit cu acestă
1916 am Lrccul şeful
opcra\iilor la M.C.G., unde am func\ional, în acestă
calitate, pînă
la
demobilizarea armatei, aprilie 191!1 (gradul maior şi li. col): c) lm1.-<lial după
aceasta, am fost
în acoperire pc Nislru în Tighina (gradul
numii comandantul unui divizion de cav. care se gă.~ca
li. colonel); O În octombrie 191!1 am fost chemai telegrafic de M.S.Regclc şi însărcia
să fac
proiectul de opcra\iuni pcnlru cazul rcinlă
noaslrc în ac\iunc, iar la 1 noiembrie, cu ocazia
remobilză
armatei, am fost renumit şeful
opcra\iunilor la M.C.G. unde am funqional pinii la I
grad); g) De la I Aprilie I920,
Aprilie 1920, cînd armata s-a demobilizai în mod definitiv (acelşi
pînă
la 8 Septembrie 1922 am fost Comandantul Şcoali
Spcc. de Cavalerie Sibiu. În acest
interval de timp am fost Lrimis în Fran\a, pentru un stagiu de 4 luni, în care timp am um1ăril
manevrele franceze, am vizitat toate centrele de instruqic franceze şi am um1at cursul de la
militar în
Versailles (gradul de li. colonel şi colonel); h) În septembrie 1922, am fost numii atşi
Fran\a, unde am func\ional pînă
la 1 aprilie 1923; de la acestă
dată
am Lrccul în Anglia şi Belgia,
în aceiş
calitate, pînă
la I noiembrie 1926, cînd :un fost rechemai în \ar:i. În acest interval de
timp, am fost însărciat
şi cu lichdăre
de rfizboi, pc care Ic-am tcm1inat; şi consilier tehnic pc
lingă
comisia de rcpara\ii din Paris şi în 1924 la Geneva cu ocazia primei confcrin\c a dczam1ări:
i) La 1 ianuarie 1927 am fost numii Comandantul Regimentului 9 Roşir
„l'rinc:ipcsa Elena", iar
Superioare de Rf1Zlx)i.
la 15 iulie 1927 Directorul Şcoli
Prizonier. După
cum se vede din cele ar,-1t.1tc mai sus, prizonier nu am fost niciodat.i.
COLONEL /Antonescu/
III
REGIMENTUL I ROŞI
Sublocotenent ANTONESCU ION - Note date la Inspcctia
Genrală
FOAIA CAIJACATIV A- pc anul 1904NOfA COMANDANTULUI CORl'lJUJI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
26 Iunie 1904
Elevul Antonescu a fost un elev foarte bun, ci a îndeplinii fum.:tia de sergent major la Şcoal
El a fost prczcnl.11 M.S.Rcgclui la inspcqic ca un elev deosebit de bun. El este un bun
Lr:igălo.
Cu energic şi conştim:za
va ajunge a îndeplini şi ccrintclc despre care nu :un
înlrc\inul în ultimul timp cu <linsul.
Va deveni un bun inslructor.
CAl'ffAN (ss)
Sturdza
milt.ră
Iunie 1904
Antonescu a fost toi timpul* camarazilor sfii din sc1.·\ic. S-a distins în toate ac~unilc sale,
o bună
voin\ă
şi energic pentru toi cc Lrcbuia să
puie în profitul său.
Inteligent şi
săntoa.
Exccp\ional de bun instructor, îi prcvf1d un viilor strf,lucit în am1,i.
dcsfăşurîn
judecată
Călreţ
îndrăzeţ.
NOrELE ŞEALOR
Mă
* Lipsă
unesc cu păreil
în text.
CAl'ffAN (ss)
l'raporgcscu
IERARIIICI SUPERIORI
26 Iunie 1904
oli\crilor sfii instructori. Excelent
COLONEL (ss)
Cotcscu
Plata
şi
81
istorici
răsplat
1905 Octombrie
Ofi\cr care promite foarte mult. Sînt convins că în Şcoal
pentru călrie,
singura parte slabă
a ofi\crului.
de Cavalerie îşi
va da
silin\a
toaă
COMAND. REGIMENTULIB
Colonel (ss) Bogdan
IV
MANEVRELE DIVIZIEI DE ROŞI
CAR11ERUL DIVIZIEI
Sublocotenent ANTONESCU ION - Note date la finele manevrelor
FOAIA CAUACATIV A- pc anul 1906 NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLIB
DE SERVICIU
Octombrie 1906
pc timpul manevrelor Diviziei de Roşir,
din acest
Sublocotenentul Antonescu a fost atş
an, la Cartierul Diviziei ca ofi\cr de ordna\ă.
Acest ofi\cr a îndeplinit foarte bine toate însărcile
cc i s-au dat, atîl în birou cit şi la cîmp.
cu bună
judecat.'\, se poate conta pc ci în toate împrejuăil.
Ofi\cr serios, stăruio,
ŞEfoUL
DE STAT MAJOR AL DIVIZIEI
Maior (ss) Oprcscu
NITTELE ŞEALOR
IERARIIICI SUPERIORI
Noiembrie 1906
Mcn\in notele dale de Şeful
de Stal Major.
fale un ofi\cr dcabia ieşt
din Şcoal
de Cavalerie, dar care se manifestă
deja prin calit.1\i
cxcclcnlc.
C.D. DE ROŞI
General (ss) Boteanu
V
ŞCOAL
SPECIALA DE CA VALERIE
Sublocotenent ANTONESCU ION
cunoşti\ă.
FOAIA CAUACATIV A - pc anul 1906 NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLIB
1906 Iunie 28
A făcut
cursurile Şcoli,
într-un mod cu totul dL-osebit, dovedind
A
inleg\ă,
DE SERVICIU
stăruin\
şi
însemnate progrese la călrie.
ca un clement excelent pentru arma sa.
A fost clasificat întîiul în promo\ia sa.
Se
făcut
desmnază
COMAND. ŞCOLI
Lt. col. Uasarabcscu
LOR IERARI IICI SUPERIORI
1906 Octombrie
Mă
unesc în aprecierea Comandantului Şcoli.
Sublocotenentul Antonescu este un Lînăr
ofi\er care promile mult.
INSl'ECroR GENERAL, GENERAL DE DIVIZIE
(ss)f,crdinand
NITTELE
ŞEA
82
1011 A11l011cscu,
militar şi diploma/
VI
ŞCOAL
Anul
şcolar
SPECIALA DE CAVALERIE
1905-1906
Promo\ia
XXIII
certific că sublocotenentul Antonescu Ion, din
Subsemnatul, director de studii al şcoli,
Regimentul l Roşir,
a unnal cursurile şcoli
şi a ob\inul la finele anului de studiu, notele mai
jos notate, care se rapoteză
la maximum 20.
Cursuri şi Exen:i\ii
pe timpul anului şcolar
Media
Cocficien\i
anulă
I. Tactica Cavaleriei
2. Geografia Miltară
3. Manual săpl.
şi telgrafişo
cavaleriei
4. Recunoaştri
militare
5. Ilipologie
6. Curs echita\ie manej
7. &.-rv. interior şi serv. în garnizoă
8. Serviciul în campanie
9. Tragerea în \inlă
10. Regulam. de cehit. miltară
11. Regulam. de exen:i\iu
12. Disciplina şi morala miltară
13 . Călrie
Miltară
de manej
14. Călrie
de carier
15. Călrie
16. Practica Regulam. de Excn:.
17. Aplica\ii lactice
18. Aplic. serv. în Camp.
milil.
19. Aplic. de Recunoaş.
20. Scrima cu floreta şi cu sabia
21. Conduita şi alil. milil. 2
de ll.'nninare a şcoli
Media genrală
Clasificat 1/23
Absen\e zile - dispense 3 - spital 2
Pedepse - nimic
2
2
2
2
2
2
2
2
2
2
10
4
4
4
4
4
4
4
4
10
a fost 18.41.
Nota
din examen
Media
dcfmilvă
18.00
16.67
19
19
18.50
18.84
18.00
18.00
1850
19
20
20
18.50
19.10
19.25
18.00
19.33
20
1950
19.33
20
19
20
20
20
16.33
16.67
16.00
19.00
16.33
17.00
17.00
15.67
18.30
19.00
19.17
20
19.75
19.67
19
19
18.00
19.00
16.33
17.00
17.00
18.00
18.50
30 iunie 1906, DIRECJ'OR DE STUDIU,
Maior Constantinescu
perspicace, con<luit;i foarte bună.
A focul mari progrese la călrie.
COMANDANTUL ŞCOLI
Ll.col. (ss) Uasarabescu.
Tîrgovişlc
Obscrva\ii: Inteligent, stăruio,
VII
REGIMENTUL 1 ROŞI
Sublocotenentul ANTONESCU ION
toamnă
FOAIA CAUACATIV A - pc anul 1906 NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
I. Se prezintă
bine, înfă\işarc
bună,
sănf1lo
şi rezistent. A luai parte la manevrele din acestă
ca atş
la Cartierul Diviziei de Cavalerie. Încaleă
bine.
2. Inteligent, jud1.-cală
serioaă,
mult bun sim\, arc spiril <le ordine calm.
civile. Cunoaşte
limba român.i. Limbi slrf1inc nu vorbeşt.
3. N-a unnal şcoli
Plata
şi
r,lsplata istorici
83
4. Cunoşli\e
militare generale apropiate gradului său.
Absolvent al Şcoli
de ofi\eri şi de
bine instruc\iunca şi regulamentele armei. Pentru rezolvare de leme pc hartă
cavalerie. Cunoaşte
şi teren n-am avut încă
ocazia de a-l cunoaşte.
5. Conccp\ic justă,
arc voinl,'i, hotărîc,
in~atvă
şi energic, arc sîngc rece.
ordinele, arc sim\ul datoriei, multă
bună
voinlă
şi tact. Spirit
6. foarte disciplinat. Execută
militar de corp şi camaraderie dezvoltat, arc sim\ul onoarei. Înaintarea la alegere. Promite mult.
militar, devotament, spiril de sacrificiu şi patriotism.
Cred în curajul său
de caracter şi
7. Arc autoritate şi prestigiu, foarte serios, sincer şi loial, demn, drept, arc tărie
curajul op\iunii. Are sentimentul familiei, c mornl, integru şi modest. Maniere bune, conduită
foarte bună.
Nu are avere însă
(este) foarte cumpăta.
Nu arc pasiuni şi nici defecte.
iubeşt
soldatul şi calul, foarte exact la serviciu.
8. foarte activ, conduce bine plutonul său,
9. N-a fost pedepsit. Se atşc1.ă
notele primite la Cartierul Diviziei de Cavalerie.
10. 24 ani, sublocotenent de 2 ani, 2 ani de serviciu ca ofi\cr.
11. Pentru calit[1\ilc sale şi pentru absolvirea şcoli
de rnvalcric, cu distinc\iunc, fiind clasificat
întîiul, propunem a fi înaintat la alegere.
COMAND. REGIMENTULUI 1 ROŞI
Colonel (ss) Bogdan
IERARI IICI SUPERIORI
NITTELE ŞEALOR
Decembrie 1906
în fonna\iunc, sublocotenentul Antonescu se anu\ă
însă,
atît de bine, incit se poate
cu
deja afirma că este un prea bun oli\cr şi că se va dezvolta în bine tot mai mult. Merită
distinc\iunc înaintarea la rîndul alegerii.
COMAND.BRIGAZII
General (ss) Averescu
Deşi
încă
tînăr
şi nou în grad, sublocotenentul Antonescu se distinge între camarazii săi
prin
cunoşli\
cu totul salifăcor,
prin zelul cc pune în împlinirea serviciului şi prin caracterul său
matur. Merită
cu prison\ă
înaintarea la alegere.
INSPECfOR GENERAL
(ss)fcrdinand
Deşi
încă
VIII
REGIMENTUL l ROŞI
Sublocotenentul ANTONESCU ION
FOAIA CAUACATIV A - pc anul 1907 CONCEDII DIN CURSUL ANULUI
Data: mai 25
Natura: conc1.>diu medical
Durata: 4 luni
Ministrul de R[1zhoi
De cine a fost ordnată:
Motivul concediului: Concediul medical pentru dcbiliuitc, reîntors în bune condi\ii de săntae
NCTfA COMANDANTULUI CORPlJUJI DE TRUPA sau ŞEFUL
DE SERVICIU
1907 Octombrie
foarte bun oli\cr sub toate raporturile. Prin zelul şi priceperea lui la serviciu a atras alcn\ia
şefilor
săi.
A fost însărciat
cu conducerea şi instruqia plutonului de pionieri, de care s-a achiuit
în mod deosebit.
Oli\cr foarte serios şi cu o conduitI1 cxcmplan1. Mcrit.1 din toate punctele de v1.>dcrc a înainta
la alegere. pentru care îl propun.
COMAND. REGIMENTULUI I ROŞI
Colonel (ss) Pretorian
1907 Noiembrie 5
Mcn\in notele
tin\elc gradului său
mcn\in.
şefuli
şi
de corp. Din examenul cc i-am f;kul, m-am convins că posedă
cunoş­
a celui de locotenent, la care este propus la alegere, propunere pc care o
COMAND. BRIGAZII I ROŞI
Colonel (ss) Ufljcscu
84
/011
NOTELE
Antonescu, 111i/it,1r şi
dip/onwt
IERARI IICI SUPERIORI
1908 Ianuarie
ofi\er care a \inul întocmai ceea cc promitea.
Este un lînăr
Caracter cu deosebire serios şi de încredere, lucru de care a dat probe deosebite în timpul
răscoale.
Cunoşti\el
Merită
ŞEFILOR
sale sînt foarte bune şi arc un ra\1onament just şi clar.
cu d1..-osebire a înainta la alegere.
INSPECTOR GENERAL DE CA VALERIE
(ss) ferdinand
IX
REGIMENTUL I ROŞI
Sublocotenentul ANTONESCU ION
FOAIA CAUTIVĂ-
pc anul JlXl7-
N0fA COMANDANTULUI CORPUi.Ui DE TRUPA sau ŞEFUi.
DE SERVICIU
Anul 1907
Conforma\iune bună.
Starea sănt.i\
însă
a lăsat
de dorit anul acesta, din care cauză
a avut 4
luni concediu medical. Parc a fi rcst.1bilit. Nu-i cunosc însă
rczislcn\a la oboseli. Încaleă
bine.
vie, multă
in\atvă,
ofi\cr demn şi cu mult sim\ moral, arc curajul
Ofi\cr inteligent, judecată
răspundei
şi al opiniei. Nu(-i) cunosc pasiunile. Temperament obişnut.
(ss) col.Pretorian.
Anul 1908
Merită
în lotul bunele aprecieri de mai sus cu mcn\iunca că sL'lrca sf111f1L'i\ii s-a îndreptai mult.
Anul 1909
Trăieşt
în bune raporturi de camaraJcrie cu ofi\crii Jin corp. Este iubii în socict.1lca pc care
Se ocupă
în orcic libere cu m:irirca cunoşti\lr
milit.irc şi cu călria.
Nu arc aliă
o frecvntază.
avere <lecit solda pc care o adminislrcaz{1 cu pricepere ncfacind datorii. Ofi\cr cump:ilat, cu \inută
îngrijtă.
Se prezintă
bine.
COMAND. OEI'. DE REMONTă
Cislr1u
CAPfrAN (ss) Rîurcanu
Anul 1909
Conforma\ic bună,
robust şi rezistent la oboseli. SL'lrca sănt.-1\i
nu lasă
nimic de dorit
restabilindu-se complet. Încalccf1 bine şi mult. lntcligcnl şi cu judccai.-1 vie, arc conccp\ic şi multă
in\atvă.
Sentimentul drcpt.-iţî,
dcmnit.-1\ii şi cel moral dczvolt.1I. Arc curajul răspundei
şi al
opiniei. Nu cunosc pasiunile. Temperament obişnut.
COMAND. DEP. DE REMONTă
Cisl.iu
CĂPfrAN
(ss) Rîurcanu.
X
NOTA COMANDANTULUI CORPlJl.lJI DE TRUPA sau ŞEFUi.l
DE SERVICIU
Anul 1907
Posedă
5 clase gimnaziale, Şcoal
de ofi\eri şi Şcoal
de Cavalerie. Scrieri nu arc. Cunoaşte
limba franceză
binşor.
Nu-i cunosc vreun studiu pentru care să aibf1 aptitudini speciale, ofi\cr
cuviincios şi manierat.
Multă
conşli\ă
la treabă
şi spirit de ordine. Este un ofi\cr care promite mult.
Col. E. Pretorian.
Anul 1908
Mcn\in notele de mai sus.
Col. (ss) E. Pretorian.
Anul 1909
Posedă
5 clase gimnaziale, Şcoal
de ofi\cri, Şcoal
de cavalerie, iar anul acest.a a reuşit
cu
mult succes în Şcoal
de Război.
Scrieri nu arc. Cunoaşte
bine limba franceză.
Se ocupă
cu studii
Plata
militare de cullun1
ordine.
genrală.
şi
85
nlsp/ata istorici
Manierat, devotat
şi
la serviciu. Cu mult spirit de
conştis
COMAND. DEP. DE
CĂPITAN
REMONTă
Cislău
(ss) Rîureanu
Anul 1907
Campanii nu are. Comandant de subîrnpă\ic
şi şeful
plutonului de pionieri. Nu arc decoraA înaintat la alegere. Nu a sufcril nici o pedasă
fiind ofi\cr distins şi ca
\iuni, Medalia Jubilară.
conduită.
Col. E. Prclorian.
Anul 1907
În foarte bune raporturi de camaraderie cu ofi\crii din corp. Mi-a făcut
impresia că trebuie să
se ocupe cu sludiul în orcic libere.
Nu arc nici o avere afră
de sold:1. Totuşi
nu arc datorii. oli\cr foarte cumpiltal. Tinută
îngrijtă.
Se prezintă
bine.
Col. (ss) E. Pretorian.
Anul 1908
Mcn\in notele mai sus mcn\ionalc.
Col. (ss) E. Pretorian.
Anul 1909
Campanii nu arc. Şeful
scrv. Escadronului li şi aclualmcnlc oli\cr cu aprovizionarea şi
manutan\a pc care Ic duce bine. Nu arc dccora\ii. Medalia jubilară.
A înaintat la gradul de
conduită,
deci nici înaintal la
locolcncnt la alegere. Nu a suferit pedepse fiind oli\cr cu bună
consiliu nu puica fi vorba.
COMAND. DEP. DE REMONTă
Cislău
CAPITAN (ss) Rîurcanu
XI
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
Vechimea în ultimul grad 6 luni, de oli\cr 4 1/2 şi în corp 4 1/2. Concedii şi pcm1isii: La 4
august: concediu medical: 45 zile, ordonai de Ministrul de Război,
pentru boală.
Datorii: Nu arc.
I Octombrie
Se găseşt
detaş
pc ziua de I iulie la Dcp. de Remontă
Cislău,
acca~ta în interesul sănt\i
sale. Totuşi,
la manevrele de cavalerie din acest an a lual parte după
cererea sa. Mcn\in în toiul
bunele note cc i-am dai anul trecui. Este un oli\er excelent sub toate raporturile.
COMAND. REGIMENTULUI I ROŞI
COLONEL (ss) E. Pretorian
15 Octombrie
Men\in notele din anul trecut.
COMAND. BRIG. 6 CAVALERIE
COLONEL (ss) B:1jescu
1908 Noiembrie
Absent la inspcc\ic.
COMAND. CORPULUI I ARMTă
GENERAL (ss) Gigfirlu
XII
DEPOZffUL DE REMONTA
Locotenent ANTONESCU ION
FOAIA CAUACATNA- pc anul 1909 NCTf A COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
Vechime în ultimul grad I an, de oli\er 5 ani şi în corp I an atş.
A ob\inul ultimul grad la alegere.
DE SERVICIU
86
/011 A11101wsc11. 111ilit.1r şi
dip/0111.11
Concedii şi permisii: Luna martie 8 zile de Comand. Corpului pcnlru interese şi săntae.
Datorii: Nu are.
1909 iunie 15
Poarte bun ofi\cr din toate punctele de vedere. Se achit..'i conştis
de toate însărcile
ce
i se dă.
Foarte serios şi cu o conduită
exmplară.
Cunoşli\e
sulicienlc, reuşind
în Şcoal
de
război,
cu mult succes. Iubeşt
mult calul, pc care îl îngrijeşt
cu o d1.'0scbilă
atenţi
şi îl încaleă.
COMAND. DEP. DE REMONTă
Cislău
CAJ>ITAN (ss) Rîureanu
1909 Septembrie 29
Oli\1.'l' eminent, sub toate raporturile. Se distinge în toate acţiunle
sale şi desfăşoar
energic
de inteligent şi conştis,
foarte bun inslruclor şi călre\
îndrăze\,
extraordinara. Excepţional
iubeşt
mult calul, excelent camarad, conduil.i exmplară.
În line este un oli\er de marc valoare
pc care se poale conta în orice împrejurare. Îi prcv[1d un viitor fcril:it.
COMAND. DEP. DE REMONTă
CAl'ffAN (ss) M. Zaharescu
XIII
DEPOZITUL DE REMONTA Cisl;1u
Locotenent ANTONESCU ION
FOAIA CAUACATIV A - pc anu I 1909 DE SERVICIU
NITTA COMANDANTULUI CORPUUJI DE TRUPA sau ŞEFULI
1. Starea ci vila
Nwnelc şi prcnwnele: ANTONESCU ION: l'el din urm,i domiciliu la Gala\i, plasa, oraşul,
dislr. Covurlui. Născut
la 2 iunie 1882 la l'itcş,
districtul Argeş.
fiul lui I.Antonescu, domiciliat
la Gala\i, pla,a, oraşul,
districtul Covurlui.
(Data, durai.a şi motivele lor):
2.Schimbari de serviciu sau de poziţe.
Şcoal
Viilor de Militari Craiova: elev cls. a IV-a. I 898 august 28: elev cls. a VI a. 1899 iunie
29; modificat chemarea în cls. a V-a, Div. II, elev, 1900 iunie 20; elev. cls. a VI-a B. 1900 iunie
29; elev, cls. a VU-a, 190 I iunie 25
Şcoal
de Ofi\cri de Inf. şi Cav. elev, cls.l. 1902 iulie I: venit la corp 1902 septembrie I:
Regimentul I Roşir,
sublocolcncnl. 1906 iulie I:
Regimentul 10 Roşir,
sublocolcncnt, 1908 aprilie I:
Regimentul I Roşir,
locolcncnl. 1908 mai 10:
Ataş
Herghelia Armatei, locolcncnl 1908 iunie 14:
şi r,imas al.ş
la Herghelia Armatei, 1909 mai 10;
Regimentul 8 Roşir
Şcoal
Superioaă
de Război
(al.ş
elev). 1909 octombrie I:
Acte de bravura. Nu a avut.
3. Campanii. Răni.
4. Servicii speciale. Misiuni. Nu a avut.
5. Recompense. Decora\ii. Medalia Jubiliara.
6. Pedepse. Observa\ii. Mulări.
Nu a avut.
7. Absente de la serviciu.
1907 mai 25: concediu medical 4 luni. aprobat de Ministerul de R:1zboi, pentru debilitate.
Reîntors în bune condi~i de sf111:1l.alc.
XIV
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
1908 august 4: concediu medical 45 de zile, aprobat de Ministerul de
8. Note şi relali,i generale.
DE SERVICIU
Război.
Talie mijlocie, confom1a\ic bună.
Şcoal
de Infanterie şi Cavalerie şi Şcoal
Cavalerie. Oli\cr, func\iuni, scrieri şi studii prezent.ale nu a avut. Avere şi familie
Studiu regulat. Talente, defecte şi pasiuni nu arc.
Specială
părinteasc
de
arc.
Plata
şi
87
r:'lsplata istoriei
I. Aptitudini fizice
Se prezintă
foarte bine. Ţinută
corL-tă.
fizic plăcut.
Săntos,
rezislcnl. Călreşt
bine. Scrima, bine. Trage cu armele foarte bine.
II. Capacitatea
În\clcgc foarte bine.judcată
limpede. Arc bun sim\, spirit de ordine şi metodă.
Are memorie
spirit de observa\ic, culră
genrală
şi instruc\ic miltară.
Foarte bine instruit în
foarte bună,
arma sa. Foarte aplicat la studiu, la jocul de război
şi la teme tactice pc hartA şi pc teren. Nu am
avut ocazia a-l vedea conducînd trupa.
Educatie militari
limpede, arc bun sim\, spirit de ordine şi de metodă,
are memorie foarte
În\clcgc bine.judcă
bună,
spirit de observare, culră
gcnmlă
şi instruc\ie miltară.
Foarte bine instruit în arma sa.
Foarte aplicat la studii, la jocul de r:izboi şi la teme tactice pc hart.i şi pc teren.
m.
N. Aptitudini mili~
Nu am avut ocazia a-l vedea conducînd trupa. roartc disciplinat. arc sim\ul datoriei foarte
dezvoltat. Conduce pc inferiori cu mult I.aci şi blîndc\c, arc autorii.ale. Excelent camarad. Cu mult
simt al onoarei şi cu mult curaj militar. Arc mult spiril militar. foarte devotat, a înaintat la
exmplară.
alegere. Este demn, moral şi integru, arc o conduită
V. Îndeplinirea serviciului
Îndeplişt
serviciul cu mull.i m:livil.atc, pricepere şi energic, arc o putere de muncă
extraordinară.
foarte disciplinat, arc o cduca\ic alesă.
Unitatea sa a fost foarte bine instruă.
Arc toaă
grija soldatului, calului şi rnalcrialului.
VI. Propuneri
Nu se fac, fiind prea nou.
Rezumatul notelor clin ultimul grad
1908 octombrie l, Regimentul I Roşir.
Eslc atşi
la Depozitul de Remontă,
pentru
sănt.alc
touşi
a cerut a face manevrele. Eslc un ofi\cr excelent sub toate raporturile.
COMANDANTUL REGIMENTULUI l ROŞI
COLONEL (ss) E.Prctorian
1908 octombrie 15, Brigada 6 Cavalerie. Mcn\in notele din anul trecui (bune).
1909 septembrie 29, Depozitul de Remontă
Cislău.
Ofi\cr eminent sub toate raporturile. Se
distinge în toate ac\iunilc sale, dcsf.-işurîn
o energic extraodină.
Exccp\ional de inteligent şi
conştis.
roartc bun instructor şi c:1l.-1rc\ îmlr:1znc\. Iubeşt
mult calul. Excelent camarad.
Conduită
cxcmp)arj, În fine cslc un ofi\cr de marc valoare. pc care se poate conta în orice
împrejurare. Îi prevăd
un viitor slr:,lucil.
COMAND. DEP. DE REMONTă
CAPrrAN Zaharcscu
1910 februarie, Mcn\in cu plăcer
cxcclcnlclc note dale de şeful
său.
DIRECTORUL CAVALERIEI
Lt.col. S. llarauga
NOfELE ŞEfILOR
IERARIIICI SUPERIORI
Cu plăcer
văd
că
locotenentul Antonescu, continuu, a merit.al nolc prea bune.
Dacă
săntae
îi pcm1itc, opinez a fi retrecui la trup:, unde. desigur. va aduce bune servicii.
(ss) rcr<linan<l
xv
ŞCOAL
SUPERIOARA DE RAZBOI
Locotenentul ANTONESCU ION
PE ANUL 1911
la 31 octombrie 1911)
FOAIECLlTVĂ-
(de la }· noiembrie 1910
pînă
PEDEPSELE DIN CURSUL ANULUI: nici o
pedasă.
NOfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEI-UL
Locotenent Antonescu Ion întrueş
toate condi\iilc <le aplilu<linc fizcă,
a rezista la oboseli, încaleă
foarte bine. lnteligcn\:1 vie. Judccat.i <lrcapt.i
şi
DE SERVICIU
este antrenat pentru
bine formală.
88
Ion A11toncscu, militar şi diplomat
La sludii s-a aplicat în mod cu tolul distins. La aplica\iunile lactice a <lat rezultate excelente.
un fond suficient de cultră
genrală
şi o instruc\iune miltară
superioaă.
În lucrăie
sale
mulă
logică
şi personalitate.
A absolvit cursurile şcoli
cu aprecierea genrală
„Prea bine" (7 ,65), fiind clasificat al 6-lca
din 33 ofi\eri.
de instruc\ie, precum şi în însărcile
anterioare avute în serviciul
Pe timpul căltori
frontului a dovedit că posedă
aptitudinile unui excelent ofi\er pentru arma sa.
Pe timpul conetrăil
de instruc\ic şi manevrelor <lin acest an, a fost atş
la Diviz:a I
Roşir,
în serviciul <le Stat Major, unde, prin modul de conducere şi <le îndeplinire a serviciului
şi,
mai ales, la recunoaşti,
s-a distins în mod cxccp\ional.
Posedă
o educa\ie miltară
cu desăv~ir
di~lnsă,
foarte disciplinat şi cu sim\ul datoriei.
Camarad excelent. Curajos şi cu un spiril de in\alvă
oportun.
Fiind ofi\cr distins, sub toate raporturile şi, întrunind fară
nici o rezvă
condi\iile art. 32 şi 23
din Legea şi Regulamentul Legii asupra Înaint.irilor, îl propun - în interesul armei din care face
parte - pentru înaintarea cxp\ională.
Îl caracterizez, în acelşi
timp, cu aptitudini speciale pentru Serviciul de Stat Major.
p. COMANDANTUL ŞCOLI
SUPERIOARE DE RAZI30I,
LI. colonel / Scărli1esu
30/10/1911.
NITTELE ŞEALOR
IERARIIICI SUPERIORI
Februarie 1912
Mcn\in nota şi propunerea de înaintare excp\ională.
ŞEFUL
DE STAT MAIOR GI.
Genera VA vcrcscu/1
Posedă
XVI
REGIMENTUL 4 ROŞI
Locotenent ANTONESCU ION
pc anul 1912FOAICLlfTVĂ-
(de la I noiembrie 1911
pînă
la 31 octombrie 1912)
PEDEPSELE DIN CURSUL ANUi.Ui: DE SERVICIU
NCTfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
Săntos
şi rezistent la oboseli.
Prea inteligent, cu prea bună
judecau1, cu bună
culră
miltară.
Pc Limpul cît a fost la escadron şi-a
instruit bine plutonul s[1u în loale ramurile instruc\iei.
În Limpul conetrăi
de toamnă
şi manevrele regale, a fost det;1şal
la cartierul Diviziei de
cavalerie.
Este deja caracterizai ca avînd aptitudini speciale pentru serviciul de Stal Major.
Îl propun, din nou, pentru înaintare excepUonal.i, la gradul de căpitan.
COMANDANTUL REGIMENTULUI
Coloncl/lla.~arabcscu/
NITTELE ŞEALOR
IERARIIICI SUPERIORI
Ofi\cr distins sub Loalc raporturile. Caliu-1\ile sale şi aplilmlinile îl pun cu lotul în relief atît ca
ofi\cr <le cavalerie, ca şi ca ofi\er de St;1l Major.
Propun, ca şi anul lrccul, ca acest ofi\er s[1 fie înainl.11 în mod excep\ional.
COMANDANTUi. IIRIGA7JI DE ROŞI,
General/Bogdan/
Locotenentul Antonescu I. este un ofi\cr care, într-adevă,
se distinge în loale privin\elc, de
aceea mcn\in propunerea de înain1.1rc în mod exccp\ional.
INSPECTOR GENERAL,
Ferdinand
/>lata
şi
89
istorici
răsplat
XVII
MINISTERUL DE RAZDOI
Confi<l. Personal
Nr. 1.176/2 mai 1912
MINISTERUL DE RĂZBOI
căi.re
ŞCOAL
SUPERIOARA DE RAZl10I
Ca urmare la Nr.
<le Capii lor
Avem onoarea a vă face cunoscut că ofi\crii 110l.a\i pc contrapaginf1, fiind prouşi
ierarhici, pentru înaintare excp\ională,
au fost caractcriza\i <le Comitetul Inspectorilor, <lin acest
cum se artă
în dreptul fi1.-cărua
an, astfel, <lupă
Deşi
cei admiş,
la înaintarea cxep\ională,
n-au putut figura pc t.abclclc <le înaintare <lin acest
an, <l1.'0arece n-au intrat în propor\ia st.abilit.'i <le legea asupra înaint.irilor în Am1at.ă,
fa\ă
<le
vacan\clc prevăzut
la art. 66 <lin lege, touşi,
um1cazfl a se aduce la cunoştiţa
corpurilor
respective caracterizarea lor, pentru a servi la aprecierile şi propunerile din anul viitor.
În acest sens, cu onoare, vă rugf1m să bincvoi\i a <la ordinele <lvs. în acest sens.
p. MINISTRU
DIRECTORUL SUPERIOR AL PERSONALULUI
colonel /fl.'O<lorescu/
DIRECl'ORUL PERSONALULUI,
Lt.coloncl /Uoboc/
XVIII
Căpitan
MARELE STAT MAJOR
ANTONESCU ION
FOAIA CAIJACATIV A - pc anul 1913 la 31 octombrie 1913)
(de la 1 noiembrie 1912 pînă
PEDEPSELE DIN CURSUi. ANULUI: NOIEMBRIE 1913
Înzestrat cu prea bune aptitudini fizice, poale suport.1 toate grcut.-1\ilc rflzboiului.
Supcrioarii de Rf1zboi, printre cei dintîi din promo\ia sa.
A absolvit Şcoal
Superioaă
de R:izboi unde mi-a fost elev, cit şi la Mareic St.al Major, pc
Atîl la Şcoal
şi
timpul stagiului <le încercare ( 1912-1913) cflpit.mul Antonescu a dovedii cxcclcnlc însuşir
aptitudini pentru serviciul <le St.11 Major. Atrag atcn\ia în special pentru caracterul lui întreg, <lin
care rezultă
totdeauna hot.ărîi
limpezi şi ncst.rf1mut.1lc. Este un clement care va aduce servicii
reale Armatei, fiind înt.rcbuin\al de prcfcrin\:i în Serviciul de St.1t Major.
SUBŞEFL
MARELUI STAT MAJOR,
General/Cristescu/
NOIEMBRIE 1913
Men\in aprecierile subşefli
<le St.11 Major General.
General Averescu
XIX
Căpit.'l1
DIVIZIA 2 CA VALERIE
ANTONESCU ION
FOAIA CAIJACATIV A - pc anul 1913 -
Pedepsele din l"Ursul anului: 23 iunie 1913 - 31 august 1913
NGfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEl·1JUI
DE SERVICIU
Căpit.'lu
Antonescu, în calit.1lc de ofi\cr de St.1t Major la Divizia 2 Cavalerie, mi-a dovedit,
în timpul mobilzăr,
al conccntr:irii şi al opcra\iunilor în Bulgaria, c[1 este un om de nădej.
În timpul opcra\iunilor de mobilii.arc a lucrat cu st.irun\ă
şi pricepere zi şi noapte, divizia
ordine. La I.recerea
fiind improvizat.', şi timpul foarte scurt. În lucr[irilc sale, cca mai dcsf1vîrşit.
90
lo11 A111011c:sc11, militar şi
diplo11w1
a fost să însărciat
vegheze la adunarea şi ordinea Diviziei, dincolo de pod, în Bulgaria,
terenul pe care avea să înainteze Divizia.
S-a achitat perfect de acestă
misiune şi m-a vestit la timp că Divizia nu poale înainta spre
Plevna, pe direc\ia indcată
în ordinea de marş,
din cauza inunda\iilor.
nici un prejudiciu pentru trupă
şi restul opera\iunilor.
S-a putut schimba astfel ilincrariul, făr
În timpul opera\iunilor a fost, cu d1.'0scbirc, întrcbuin\at la recunoaşti
şi transmitere de
ordine la distan\c foarte mari şi în terenuri extraordinar de dificile. Străblînd
făr
preget, în
timpul nop\ilor pc vreme rea şi izolat, regiuni în\csatc de comitagii, mi-a dovedit că posedă,
în
gradul cel mai înalt, calitatea de căpetni
a oli\crului de cavalerie şi Stat Major şi anume:
Curaj şi sîngc r1.-cc deosebit, mi-a dovedit şi în afacerea de la Orhaia,
.,Curajul în singurătae".
unde a avut o atitudine foarte cavlr.,;ă
în r1.-cunoaşt
dispozi\iunilor de luptă
şi supravegherea lor, sub focul inamicului. unde l-am văzut
în adcv:ir fcrii:it c:"1 trăieş
şi că
poate muri
n.-cuoaştril
acestui n1.-obosit oli\cr, atîl la înaintare cil şi la întoarcere,
pentru \3rj. Mul\wnită
Divizia s-a găsit
întotdeauna în lumina şi în 1.·clc mai bune 1.·ondi\ii de trai. Din cauza lipsei unui
bun serviciu de subzilcn\ă,
l-am întrcbuin\at şi în acest serviciu şi pol zice i:ă nu am vfizul un om
mai hamic, mai pricepui şi, mai ales, foarte scrupulos.
L-am găsit
adesea în spital, la Pirdop, printre holerici, unde se ducea făr
nici un ordin, ci
numai din dorin~ de a stăvil
teribilul flagel. Le ducea lulun şiîmb:irăta,
încrcdin~t că,
dacă
fiecare făcea
cil de pu\in, se pricepe în acest sens, boala se va stinge. Era, în adevăr,
devotat.
În lot timpul războiul,
deşi
a fost supus la oboseli extraordinare, a g:1sil şi timpul a \inc
jurnalul la curent, în mod foarte i:onştcs.A
fost totdeauna s;inMos, foarte voios şi domic de a
mcr~c înainte.Mult simt na~onal şi excelent patriot.
In rczwnat, am rama.~ cu impresia l'f1 este un oli\cr de cavalerie şi de Stat Major şi că,
cu un
asemenea om, se poale întreprinde orice. El merit.-, orice distinqiune. A fost propus de Comandantul Diviziei 2 Cavalerie pentru „Steaua României" de R,izboi.
ŞEF
DE STAT MAIOR,
General A vcrcscu
IERARIIICI SUPERIORI
NITTELE ŞEALOR
Necontestat că,
căpitanul
Antonescu este un excelent oli\cr, alîl pentru serviciul de Stat
Major, cit şi pentru front. L-am cunoscut îndeaproape în timpul campaniei din 1913 şi mi-a lă.~at
convingerea că se poale năd,iju
mult pc calit.i\ilc lui.
L-am propus, pentru meritele sale. a li decorai cu „Virtutea Milit.ir.l'', c1.-ca cc s-a şi înfăptui.
COMANDANTUL DIV. 2 CA VALERIE,
Maior /MustaW
Dunări,
şi
să
recunoasă
XX
Căpitan
REGIMENTUL „NEAGOE BASARAB" nr. 38
ANTONESCU ION
Nr. 156
FOAIA CAUACATIV A - pc anul 1914 -
(1 noiembrie 1913-31 octombrie 1914)
NOI'A COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEHJLUI
DE SERVICIU
Se prezintă
prea bine. Săntos
şi rczislcnl, putînd face campania în prea bune condi\iuni.
Temperament vioi.
Oli\cr capabil, prea bine instruit şi cu cxcclcnlc aptitudini militare. Educa\iunc miltară
dcsăv~it.
Oli\cr absolvent al Şcoli
Superioare de R,izboi, venii la corp, la 1 aprilie, pentru a-şi
face stagiul de un an, în arma infanteriei.
I s-a încn.-<lin~t comanda unei companii, pc 1.·arc a instruit-o şi comandat-o prea bine.
La insp..-c\ia prin1ci perioade. rccru\ii din comp.u1ia sa s-au distins printre ai celorlalte companii. A luat parte cu compania la loalc cxcrci\iilc şi aplica\iunilc facule cu bat.1lionul şi regimentul
şi a probat că
şi-a
însuşit
prea bine regulamentul ,irmci şi aplica\iunilc lor.
lndcpişt
serviciul cu muli.; conştiţ_-1
şi tragere de inini.i.
Notează
pc subalterni cu drcpt.1lc.
Plata
şi
rti.'ip/ata istorici
Promile a deveni un prea bun ofi\er superior şi
NOTELE
ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
merită
91
să înainteze în mod exccp\ional.
COMANDANTUL REGIMENTULUI,
Colone I/indescifrabil/
NOIEMBME 1914
Mcn\in notele şi apn..-cierile şefuli
de corp. Este un ofi\cr distins, care, în timpul cit a făcui
serviciul la Regimentul „Neagoe Basarab" Nr. 38, s-a afirmat alît prin felul cum a condus
sale, cit şi prin modul conştis
cum a îndeplinit diferitele servicii şi însărci­
inslruc\ia unită\
nări
cc i s-au încrcdin\al.
Merită
a înainta excep\ional, pînă
la cele mai înalte trepte ale ierarhici militare.
COMANDANTUL DRIGăZ
20 I.
Colonel/Robcscu/
COPIE DE PE NOTA DATA DE ŞEFUL
DE STAT MAJOR AL DIVIZIEI a 2-a
(unde a fost atşi
de la dala de la 22 iulie la l noiembrie 1914)
Ataşi
la acest comandament, din luna iulie 22, în vederea mobilzăr,
venit fiind din
Regimentul 38 „Neagoe Basarab", unde îşi f:icca stagiul ca Ofi\cr de Sial Major de la 1 noiembrie
1913. În trei luni de contact, am avut ocazia să conslal că aptitudinile sale fizice îl fac propriu
prea bine şi cu muh,i dragoste. I-am dai trei lucrăi
pc hartă,
referitoare la
unei campanii. Încaleă
cunoşti\le
ofi\erului de Stat Major. A mai fost însărcia
cu \incrca la curent a opcra\iunilor de
pc loale teatrele de opcra\ii a nu.boiului aciuai. Mi-a dovedit că este înzestrat de o vie inlcge\ă,
prea bună
judecată,
frumoasă
memorie, o cuhurt1 aplictvă mr
foarte solidă.
Este în măsur
de a fi un real ajutor şefilor
săi
în Serviciul de Stal Major. Arc o conccp\ic foarte uşoară
şi nu mă
îndoiesc că nici cclclahc aptitudini militare nu sini mai prejos de capacitatea sa. E<luca\ia sa
miltară,
care-i face o dL-oscbilă
onoare, îl face foarte apropiat de şeful
cu care servşt,
inspirînd
încredere în caracterul său.
Este un distins ofi\cr de stat major, care-i dă dreptul să aspire la
avantajele legii de Stat Major, pentru înainl.arca cxp\ională.
COLONEL
/indescifrabil/
XXI
ANTONESCU ION
SERV. DE STAT MAIOR. DIV. 2
CĂPITANUL
ATŞ
Nr. 5.124
FOAIA CAUACATNA- pc anul 1914NOfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞE.f-ULI
DE SERVICIU
Ataş
la accsl comandament din luna iulie 22, în vederea mobiliz;irii, venit fiind din Regimentul 38 „ Neagoe Basarab", unde-şi
f:kca stagiul, ca ofi\er de Sial Major, de la 1 noiembrie
1913. În trei luni de eoni.act, am avui ocazia s:'1 conslal c;1 apliludinilc sale fizice îl fac propriu
unei campanii. Încaleă
prea bine şi cu multr1 dragoste. I-am dai trei lucrăi
pc hart.'1 referitoare
cunoşli\r
ofi\crului de Sial Major, a mai fost însărcia
cu \incrca la curent a opcra\iunilor
după
teatrele de opcra\ii a războiul
aciuai. Mi-a dovedit că cslc înzestrai, de o vie inlcge\ă,
prea bună
judecată,
frumoasă
memorie, o cuhurft miltară
aplictvă
foarte solidă.
Este în măsur
de a fi un real ajutor şefilor
săi
în serviciul de St.al Major. Arc o conccp\ic foarte uşoară
şi nu mă
îndoiesc că nici cclclallc aptitudini militare nu sînt mai prejos de capacitatea sa. Educa\ia sa
miltară,
care-i face dL-oscbilă
onoare, îl face foarte apropiai de şeful
cu care servşt,
inspirind
Este un distins ofi\cr de Stat Major, care îi d:i dreptul să aspire pentru
încredere în caracterul său.
la avantajele legii de Stal Major.
înaintare excp\ională,
ŞEr
DE STAT MAIOR,
Coloncl/Gaicu/
NOrELE ŞEflLOR
IERARlllCI SUPERIORI
Copiată
de mine în foaia CAIJFICATIVA pc 9 septembrie 1914.
ŞEl·UL
DE STAT MAIOR AL C. 4 A.,
Colonc 1/indescifrabii/
92
Ion A11to11csc11, 111i/it,1r şi diplomat
XXII
MII.IT ARA DE CA VALERIE
ANTONESCU ION
ŞCOAL
CĂPITAN
Nr. 6.957
FOAIACAUFlCATIVA- pc anul 1915(de la I noiembrie 1914 pînă
la I aprilie 1915)
DE SERVICIU
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
Căpitanul
Antonescu Ion a fost mutat la Şcoal
Miltară
de Cavalerie, pc baza însuşirlo
sale
săi
ierarhici de a-l califica ca un excelent ofiţer.
distinse şi care au dat drept şefilor
Prezentat la serviciu, i s-a încrediţat
comanda escadronului de elevi unde, pc lingă
zelul şi
activitatea cc a depus în conducerea şi m.lministra\ia lui, a servit subahcmilor săi ca exemplu de
şi energic.
prevedere, sîrguin\ă
Încaleă
prea bine şi iubeşt
cu pasiune calul.
vie. poscd;i o prea frumoasă
cultră
miltară
şi genrală,
precum
Este un ofi\cr cu intclg\ă
şi inst.ruc\ia cu o cultră
miltară
dcs[1vîrşil.ă
Este un caracter serios, cu o conccp\ic clară
şi bine cumpănit[1,
înzestrat cu o repede hot.ărc
Ca profesor şi comandant de escadron, a dezvolt.al şi îmil\al continuu educa\ia morală
şi
virtu\ilc ostăşei
ale elevilor, inpirîmlu-lc ini\iativa, îndrăzeal
şi curajul răspundei.
A depus o neît.rcuplă
solicitudine pentru bunul lor trai, supraveghind şi îngrijind de aproape
disciplina t.rupci, starea cailor şi materialelor cc a avut în a sa r;ispundcrc.
Cu ocazia inspcc\iilor cc am trecui şi în timpul căl:"tori
uc instruc\ic de 7 zile, cc a executat
cu întregul escadron, a dat dovezi de sf111f1tatc şi rczistcn\;1 şi netagf1duilt1 pricepere de aplica\iune,
regulamentelor.
în mod inteligent, a principiilor şi cunoşli\a
Prc\uieşl
muli sentimentele de camaraderie, pentru care poscdf1 o adevărt
credinţă.
Şi-a
condus cu mult taci subalternii pc care-i aprccia7_.-, just şi farf1 pf1rtinirc.
şi cduca\ic alesă.
Este cump.'ilal, cu conduită
În rezumat, câpit.anul Antonescu I. este un ofi\cr de foarte marc încredere şi va merita să
înainteze excep\irnml, în t.rcptclc ierarhice superioare.
MILffARE DE CAVALERIE,
COMANDANTUL ŞCOLI
Colonel /Nicukca/
NITTELE ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
Copiată
întocmai de mine în foaia CAUl'ICATIVA pc 1915.
ŞEF
DE STAT MAJOR AL C. 4 A.
Coloncl/Zadik/
XXIII
CORPUL 4 ARMAT A
MARELE STAT MAJOR - BIROUL OPERATU
Căpitan
ANTONESCU ION
Nr. 9510
FOAIA CALIACATIV A - pc anul 1915 la 31 octombrie 1915)
(de la I noiembrie 1914 pînă
NOfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Căpitanul
Antonescu I. a focul. în cursul acestui an, um1aloarclc servicii:
Miltară
de Cavalerie, în cadre;
a) de la I .Xl.1914 - I .IV.I 915, la Şcoal
b) de la l.lV.1915 - 31.X.1915. la Corpul 4 Amiat.i, Serviciul de St.11 Major.
Milt.ră
de Cavalerie, a fost 1101.11, după
cum um1caZă:
Pentru timpul servit la Şcoal
Căpitanul
Antonescu a fost mut.11 la Şcoal
Milit.1r;i de Cavalerie. pc baza însuşirlo
sale
sfii ierarhici, de a-l clasifica ca un excelent ofiţer.
distinse şi care au dai drept şefilor
Prezentat la serviciu, i s-a încrcdin\al comanda escadronului de elevi unde, pc lingă
felul şi
activitatea cc a depus, în conducerea şi administra\ia lui, a servit subalternilor săi,
ca exemplu de
prea bine şi iubeşt
cu pasiune calul.
prevedere, sîrguin\[1 şi energic. Încaleă
Pfat.i şi
r.lspfat.i istorici
93
Este un oli\cr cu o inlcg\ă
vie, posedă
o prea frumoasă
cuhurf1 genrală,
precum şi
instruc\ia cu o cultră
miltară
dcsăvîrşit.
Este un caracter serios, cu o conccp\ic clară
şi bine cumpănit,
înzestrat cu o rcpl,-<le holărîc.
Ca profesor şi comandant de escadron, a dezvoltat şi înăl\at
t.-duca\ia morală
şi
virtu\ile
ostăşei
ale elevilor, inspirîndu-lc in\atvă,
îndrăzeal
şi curajul răspundei.
A depus o neîlrcuptă
solicitudine pentru bunul lor trai. supraveghind şi îngrijind de aproape
disciplina trupei, starea cailor şi materialelor cc a avut în a sa răspundcl'.
Cu ocazia inspcc\iilor ce an1 trecui, cil şi în timpul căltorie
de inslruc\ic de 7 zile, cc a
şi în mod inteligent a principiilor şi
executai cu înlrcgul escadron, a dat dovezi de rcziMn\ă
cunoşti\lr,
a regulamcnlclor.
Prc\uişt
mult scntimcnlclc de camaraderie. pentru care posedă
o adevărt
crdin\ă.
Şi-a
condus cu mult taci subahcmii. pc care-i aprcciazf1 just şi fonl p.-1rtinirc. Este cumpf1lat,
cu conduită
şi cduca\ic alesă.
În rezumai, căpitanul
Antonescu Ioan este un cxcclcnl ofi\cr, i.ic foarte marc încredere şi va
merita să înainteze cxccp\ional în lrcplclc ierarhice superioare.
Colonel /Niculcca/
NOfELE ŞErILOR
IERARI IICI SUPERIORI
De la mularea sa în Corpul de Amml.'i, conduce Biroul Opcra\iilor.
lui,
În scurt timp de la luarea biroului în primire. s-a pus foarte repede la curent cu lucrăie
dovedind o aptitudine dcoscbil..l.
Studiază
şi rezolvă
foarte bine !oale chestiunile respective.
Concepe şi rt.-daclză
foarte bine corcspondcn\a biroului şi pune o grijă
dt.-oscbiă
de a li
totdeauna la curent cu ca, sacrificînd adesea şi orcic de repaus pentru aceasta.
Cultura genrală
foarte bun,i. cunoşli\
militare superioare c,'ipf1l..1lc în Şcoal
de Război.
Posedă
foarte bine principiile relative la conducerea trupelor în n·1zboi.
Judccf1 foarte bine situa\iilc l..1cticc şi slralcgicc, pc hartI1 şi teren.
Ca şef
al biroului opcra\iilor a luat parte la recunoaştil
focule de Comandament, pentru
ale frontierei C. 4 Amrnl..'i. Şi cu acestă
ocazie a dovedit, odată
mai
studiul po1.i\iilor de apăre
muli, pc de o parte cunoşli\
sale, pf1rcrilc sale. fiind totdeauna logice, înlcmcialc şi potrivite
cazului. iar pc de altă
parte. puterea sa de muncă
şi dcvol..uncnlul s,iu, căi
în fiecare scară,
după
sosirea de pc teren, stăea
foarte lîr1,iu pentru a rcdacl..1 memoriul şi schi\clc pozi~ilor recunoscute
ziua.
care unite cu cunoşli\
sale superioare, cu
Arc foarte mult spirit de ordine şi metodă,
energia şi rivna, devotamentul cc pune în serviciu, dcnol..i pc l'f1pil..111ul Antonescu ca un ofi\cr de
şi rezistent pentru campanie.
marc valoare. Este sănto
Conduită
exmplară,
cduca\ic alesă.
Este un eminent oli\cr de S1..11 Major.
la l aprilie 1913. Va împlini 3 ani la l .IV.1916.
Este înaintat căpitan
Se va prezenta la examenul pentru gradul de maior în anul 1917, pentru care-l propun. Va
merita înaintarea excep\ionala.
ŞEF
DE STAT MNOR. C. 4 ARMATA,
Coloncl/L1dik/
Constaările
melc personale îmi dau dreptul a confim1a în totul notele dale acestui distins
ofi\cr, de căire
şefi
săi
dircc\i.
În rezumat: o cultră
generalii şi mil1.ră
cu totul superioare, foarte studios, intclg\ă
vie,
judecată
solidă,
vt.-<lcri cxcclcnlc la teren. cduca\ic alcas,'i, caracter pc care se poale conta cu toaă
încrederea.
Căpitanul
Antonescu este desemnai. de pc acum, pentru cele mai înalte !repic militare.
COMANDANTUL CORPULUI 4 ARMATA,
General /Prczan/
94
1011 A11to11~•sc11, militar şi diplomat
XXIV
MEMORIU DE CAMPANIE
al COLONELULUI ANTONESCU ION
Speciale de Cavalerie
Comandantul Şcoli
FOAIA MATRICOLA A COLONELULUI ANTONESCU ION
Corpul de trupă
şi serviciile
în care s-a executat serviciul
de Cavalerie
de Cavalerie
Şcoal
Şcoal
maior
h.col.
Datele înaitărlo
în grad, numirilor
în func\ii şi ale
diferitelor muta\ii
1.Xl.1916
I.IX.1917
Diverse Gradul
pozi~uni func\ia
--
şi
Şcoal
Specială
de Cavalerie
-
h.col.
lt. col.
I.VIl.1918
I.Xl.1920
Şcoal
Specială
de Cavalerie
-
h.col.
26.VI.1920
SJX,-cială
de Cavalerie
-
h.col.
I.IV.1920
Specială
de Cavalerie
-
colonel
I.IV .1921
Specială
de C.avalerie
-
colonel
7.V.1921
Regimentul 7
Roşir
-
Numărl
I.O. sau
ordinul în baza
căruia
s-au făcut
mut.1\iile
I.D. 3064
I.D. 1330/
13.XI.1917
I.D. 1773/918
ordinea de
bătaie
Şcoal
Şcoal
Şcoal
venit de la
M.St.M., ord.
M.R. - Serv. Pers.
nr. 10403/
22.VI.1920, OZ.
nr.79, ca
comandant
demobilizat,
1.D. 897/921
I.D. 1525/
publicat în
M.Of. 9/1921
atş
pc
lingă
Mis. Mii. Rom. în
Fran\a pc timp de
2 luni, orei. 458/
7.V.1921 al Insp.
Cav., o.zi nr. 55
Şcoal
de Cavalerie
Şcoal
Specială
de Cavalerie
-
colonel
1.VIl.1921
-
colonel
22.VIII .1921
Specială
înapoiat din
Fran\3, o.zi
nr.73/1921
Plecat în rran\a
pentru a lua
parte la
manevrele de la
Metz. ord. M.R.
844/ 1921
p. confom1itate,
COMANDANTUL
ŞCOLI.R
DE APLICAllE ALE CAVALERIEI,
Colo ne 1/Moruzi/
Plata
şi
r,1splata istorici
95
xxv
Bacău,
Nr .... din 7. X. 1916
Marele Cartier
Armata de Nonl către
fală
relativ la propunerea de înaintare la gradul de maior a
căpitanul
ANTONESCU, şeful
Biroului de Opera\ii al Armatei de Nord. Tol ce pot să spun de
un ofiier care să îndepliască
toate
acest ofi\er este că rar am înlîlnil în via\a mea miltară
alîl ca cunoşli\e,
cil şi ca caracter şi calită
morale.
condi\iile unui militar desăvîrşil,
insislcn\3.
Suslin propunerea de înaintare cu toaă
COMANDANTUL ARMATEI DE NORD,
General/Prez.an
Conform cu originalul pierdui
Subşef
M.C.G. General /Lupescu/
Am onoare a înainta raportul de
Colonelul I. Zadie, Şef
de Stat Major al Armatei de Nord către
Domnul General Prezao Constantin, comand. Armatei de Nord
Am onoare a raporta urmăloac:
Căpiuml
Antonescu, şeful
Biroului de Opcra\ii de la acest
Comandament, conduce accsl birou de la I oei. 1915, cind a fost mutai la acest Comand. Alîl pc
timpul cit au durat lucrăie
prcgălioa
ale opcra\iilor, cit şi pc timpul de la decretarea mobilizări
pînă
astăzi,
acest ofi\er a dat dovada unei capilă\
cxccp\ionalc. Cunoşli\c
sale militare,
alîl din punct de vedere lactic, cit şi din punci de vedere slralcgic, sini alîl de superioare, încîl îl
impun alît în fata şefilor
cil şi al subahcmilor săi.
Judecata şi păreil
sale asupra diferitelor
ivite sînt alit de precise şi judicioase incit sini mai presus de orice laudă.
Voin\a,
silua\ii de război
energia şi dcvolamcnlul nc\ărmuil,
cc pune în îndeplinirea îndatoririlor sale, sini izvorile din cel
mai înah patriotism şi numai calită\
sale morale, unite cu capacitatea sa îl pun în mă.~ura
de a
multiplelor sale îndatoriri de şef
al Biroului Opera\iilor, care, în realitate, nu mai
puica face fală
de Operaţi,
şi unde este singur ca ofi\cr de Stal Major, ncavînd ca
este un birou ci o Secţi
organe ajutoare decîl ofi\cri tineri (locolcncn\i) făr
Şcoal
Superioaă
de Război,
ba unii chiar în
rezvă.
Totuşi,
aş
organizai, biroul său
dă
cele mai bune rezultate posibile, gra\ic compclcn\ci
sale în conducerea lui. Arc un caradcr integru, franc şi loial. Conduita sa este irepoşablă.
Într-un cuvînl, căpitanul
Antonescu cslc un ofi\cr superior din loalc punctele de vedere care,
cil mai repede la cele mai înahc lrcplc ale
pentru interesul gcm..-ral al Annalci, trebuie să ajungă
ierarhici militare. Pentru aceasta, îmi fac o datorie sacră
de şef
al sf1u, de a-1 supune aprecierii
şefilor
mei şi a-l propune a înainu1 imediat la gmdul de maior în mod cxccp\ional. fale înaintat
căpitan
la I aprilie 1913. Arc deja un stagiu de 3 ani şi 7 luni în acest grad.
ŞEf
DE STAT MAJOR AL ARMATEI,
Colonel /1. Zadik/
Conform cu originalul
BIROULUI I PERS. M.C.G.
p. ŞEPUL
Maior /G1.'0rgcscu/,
p. conformitate
COMANDANTUL ŞCOLIR
DE APLICA'llE ALE CAVALERIEI,
Colonel /Moruzi/
XXVI
29.1.1916
fale un element de o marc valoare, trebuie cit mai repede dus la treptele înahc ale ierarhici.
Gcncral/11 rezan/
Colonelul I. Zadie, Şeful
dP 'itat Major al Armatei de Nord către
Domnul General Comand. al Armatei de Nord.
Revenind la raportul meu nr. I din 7.X.1916.
Am onoare a propune la înaintare excpţională
în gradul de maior a căpitanul
Antonescu
Biroului Operaţilo
de la acest Comandament, pentru motivele următoae:
Ion, şeful
Cunoştiţel
sale militare sini superioare alîl pentru chestiuni lactice cit şi pentru cele
sale asupra diferitelor silua\ii de război
sini mai presus de orice
stralcgicc, jud1.-cala şi holărîic
laudă.
Pune o muncă
înconlat.'I şi o rivnă
făr
margini, pentru îndeplinirea serviciului său
şi
96
lo11 A11to11cscu, militar şi diplonwt
pentru ducerea la bun sriŞt
a oricăe
însărci
cc i se dă.
Toate sim\urilc şi lucrăie
sale sînt
influcn\3tc de cel mai înalt scnlimcnl de patriotism. A organizat şi condus bine biroul opcra\iilor
cu o compln\ă
deosbită.
Pot zice că este un dcsăvîrşil
ofi\cr de Stal Major, lucrăie
sale pL>lînd
servi de model. Este un caracter franc şi loial, arc o conduită
exmplară.
Este un ofi\cr din toate
punctele de vedere şi care fonează
cel mai pulcmic sprijin al Comandamentului din punctul de
ordinelor opcrJlive. Ca şef
al său,
simt o datorie sacră
de a-l
vedere al conducerii şi excutări
avînd convingerea că căpitanul
ANTONESCU este
recomanda pentru o înaintare excp\ională,
un ofi\er care va aduce mari folaţc
armatei, şi, deci, Lrcbuic dus cît mai curînd la Lrcplcle cele
mai înalte ale armatei.
ŞEflL
DE STAT MAJOR AL ARMATEI,
Colonel /1. Zadik/
p. confonnitatc,
COMANDANTUL ŞCOLIR
DE APLICAllE ALE CA VALERIEI,
Colone 1/Moruzi/
Confonn cu originalul.
p. ŞEfUL
11IR. I. PERS. M.C.G.
Maior/Georgescu/
XXVII
MARELE CARTIER GENERAL
Sub şeful
de Stat Major General
27.09.1917
De la începutul campaniei maiorul Antonescu a lucrnl ca şef
al Biroului Opera\iilor, din-ct
.
că
am avut ocazii multiple de a-l aprecia. Este un ofi\cr de o marc valoare
sub ordinele melc, aş
ca cunoşli\e,
vederi limpezi, energic, conşti\ă,
for\ă
de lucru şi mult caracter. Merită
cu
prison\ă
pentru binele annalci a fi dus cîl mai repede la Lrcptelc mai înalte ale ierarhici.
Gcncral/Prczan/
Merită
a înainta exccp\ional, al. 2 Iii. .,C'', art. 21.
INSPECT. GENERAL AL CAVALERIEI,
General /N. Sincscu/
Confonn cu originalul pierdut,
Subşcfl
M.C.G. Gcncrnl /1,upescu/
General Lupescu Alexandru citre
al Statului Major General al Armatei de Operatii
Dl. Şef
Am onoare a propune la înaintare în condi\iilc al. 2 lit „C' de sub art. 21 al Legii asupra
Înaint.'uilor în Anată
a maiorului Antonescu Ion, şeful
Biroului de Opern\iuni din M.C.G.
Valoarea şi meritele acestui distins ofi\cr, vă sînt pc deplin cunoscute, lk.-oarccc a lucrat sub
ordinele directe în lot limpul campaniei. Am cunoscui pc acest eminent ofi\cr ca unul dinlrc cei
de Război.
De cînd am venii la M.C.G., am constatai
mai buni elevi ai promo\ici sale din Şcoal
cu plăcer
că
cxp..Ticn\a războiul
datoriă
unei munci făr
tocmeală,
intelgă,
priceută,
conştiasă
şi
rodnică,
a completai frumoaţelc
calită\
şi
aptitudini militare ale maiorului
Antonescu, devenind astfel un clement de valoare, care este pc deplin api de a ajunge mai curînd
recompensa unei înaităr
cxcep\iola înaltele comandamente. Ca produse cuvenite care merită
nalc pol cita:
1. Proiectul de opera\iuni al Armatei pentru ofensiva proiectaă
în luna iulie.
Lrcccrca armatei la defnsivă.
2. Proiectul ce a unnat după
În fine, mai adaug munca dcsăvîrşit
pentru a conlrola Lrchuin\elc armatei şi pentru a provoca
completarea lor.
SUBŞEfL
DE STAT MAIOR GENERAL,
General /1,upescu/
p. conf. cu originalul,
BIROULUI I PERS. M.C.G.
p. ŞEflL
Maior/Georgescu/
p. confonnitalc,
DE APLIC. ALE CAV.
COMAND. ŞC.
Coloncl/Moruzi/
(") (") "O
2. O ;..,
o 3: o
[
~
~
i i:, ~căpitan
0~
:>
:;,CI
3:
Nr. de ordine în care
•
. •
este mscns m anuar
110
~
I
2 (") ii
•
~-o·
--c
■ cz
,:::
~3:
o
cm
:;,CI
3:~
m~
r
tTl
otTl
i!G
~
Comandamentul Armatei de Nord
- Serviciul de Stal Major -
~ tTl
Corpul sau Serviciul
care face propunerea
1913
~
-l
ca
_,,..,
::, ;'
Anul
""
I
~
c
~
~1-~-n-.li-e-------------~1-L-u-na---7 ~~
(")
~
a
::r
-g
§"
Ziua
==
~
~ ::,
(articolul 21 din lege)
2'
are sau nu
stagiul prevăzut
de
Lege penlru înaintare
Dacă
Antonescu I. este absolvent al Şc.
Sup. de Război.
Ofiţer
cu cunoştiţe
militare
superioare din toate punctele de vedere. Are o
1.'0mpclenţă
deosbită
în conducerea chestiunilor
şi
militare, fie lactice, fie strategice. Rîvnă
în serviciu. conduită'
devotament nemărgit
exemplara.
Merită
înaintare excpţională.
Şef
de Stat Major al Armatei de Nord,
(")
Colonel /Zadik/
Căpitan
5' (")
s-~
V)(")
~
__ -ao
O C
-
ca
i
~-
Ei
(")
=►
:i.
3
~-
::9
°"!.O
r
~o
~:i:iz
-- r~
I
ca :ic
o<" ~
s:ca ~....
i~i~Qo
;'ca]
~
..
3:
~~s-
~
m
C
~
propunerea.
tr. &te un element de mare valoare.
~
General / Prezan/
Avizul Comitetului
Corpurilor de Armată
sau Serviciului
O
•
I lotărîea
Comitetului
Inspectorilor Generali
Menţi
,:::
1111\X
!:l!JOIS! 111111ds11J !ţ
11111/d
tT!
I
~
--z
.g
e.
1'><
C
:;,c
~
3:
e!. :>
tT!
i·
::,
::.
~
~~
~
c· :-
::,Q
0
;:
~
are
L6
z
o
C:
:;,CI
5
~
:>
o
m
Gradul
11
98
Ion A11to11escu, militar şi
diplomat
XXIX
Lt. colonel ANTONESCU ION
MARELE CARTIER GENERAL
Nr. 5407
FOAIA CAUFlCATIV A
(de la 14 august 1916 pînă
la 31 iunie 1918)
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
lt. colonel Antonescu a în<lcplinit următoael
functii:
În timpul războiul,
Pînă
la decembrie 1916, Şeful
Biroului Operai.ii al Armatei ele Norei şi al Grupului General
ele o capacitate cxp\ională,
ju<lL>cată
şi asupra <lcoscbitclor
Prezan în Muntenia, dîncl clovaă
silua\ii <le război,
alît <le precise şi ju<licioa~c cu cîl sînl mai presus <le orice lau<ă.
Voinlă,
energic, <lcvotamcnt, izvorilc <lin patriotism şi calită\
morale (Nota generalilor Za<lik şi Prczan,
pentru înaintare excp\ională
la gra<lul <le maior).
După
<lata ele mai sus şi pînă
astăzi
este capul Scc\ici Opcra\iilor <lin Mareic Cartier General
ele întreaga activitate operativă
a Armatei, <lcvcnin<l unul <lin
al Armatei, uncie a legat numele său
principalele şi importantele motoare ale activit.1\ii Marelui Cartier General.
A luat parte la refacerea Armatei prin elaborarea tuturor instruc\iunilor <le reorganizare, ele
pregăti
taciă,
ele organizarea tuturor Şcolir
şi Centrelor <le Instruc\ic. A constituit principaşi al în<lcsuări
armatei <lin toate punctele
lele organe ele control şi exccu\ic ale acestor pregăti
de vc<lcrc, prin numeroase misiuni pc frontul ammlci.
acestă
activitate a fost excelent apreciai <le prccc<lcnlul meu, Generalul
Pentru toaă
(Nota a <lispărut
<le la M.R.)
Cristescu, şi propus la înaintare cxp\ională.
În urmă,
în noianul aclivtă\,
foarte pricepute şi <lcvotalc, enrgică
şi foarte roclniă,
se
disting următoael
opere ele cca mai marc im(Xlrtan\ă:
l. Planul ele opcra\ic al ofensivei <lin iulie;
şi Troluş,
<lovc<lin<l o <lL-oscbiă
aplitu<linc ele prew<lcri şi
2. Planul <lcfcnsiv de la Mărşeti
oportunitatea în aprecierea silua\iilor şi propunerea la timp a mijloacelor.
3. Proiectul ele dezarmare al Armatei Ruse.
4. Proiectul de ocupare a Da~arnbici.
5. Proiectul de rezislcnă
după
armisti\iul de la f-ocşani.
Aceste opere de rezislcnă
ar fi suficiente pentru a face capacitatea superioaă
a acestui ofi\cr
<lin Şcoal
de
eminent, pentru Comandament şi serviciul <le Stal Major, pc care l-am <lislins încă
Război
şi care s-au cristalizat printr-o cxprin\ă
solică
în războiul
activ.
Este incontestabil că activitatea acestui ofi\cr în timpul răZboiul
a contribuit în foarte mare
parte la dobîn<lirca succeselor noa~trc şi la în<liguirca ncsucccsclor noastre, precum şi la întrcbua slabelor şi pu\inclor noa~trc mijloace.
in\arca rodnică
Cu loaă
convingerea mea proprie mă
unesc cu aprecierile tuturor şefilor
săi
din război,
d-nii
a
generali Prczan şi Za<lik pentru a caracteriza pc h.coloncl Antonescu ca o marc valoare miltară
armatei noa~tre, care merită
şi este în interesul oştir,
ca să ajungă
CÎl mai repede în treptele
superioare ale ierarhici Comandamentului şi a funqiilor de Stal Major.
Merită
hotări
o înaintare cxccp\ional.î rcpe<lc în toate gradele şi funqiilc.
În timpul războiul
a fost decorat cu:
ele Pace";
.,Virtutea Miltară
IV;
.,Coroana României" de Război,
IV;
.,Steaua României" de Război,
.,Legiunea de Onoare", V;
.,Sf. GhL'Orghe şi Mihail" englez, Comandor;
Coman<lor;
.,Coroana Italină",
.,Sf.Vladimir de Război"
U;
.,Sf. Ana de Război"
O;
.,Sf. Stanislas" cu Spade şi Stea;
SUDŞEFL
DE STAT MAIOR AL MARELUI CARllER GENERAL,
General /Lupescu/
Plata
Foaia orignală
pierzîndu-se s-a
date de mine, sînt adevărt.
şi
aceasta
făcut
99
r,1splata istorici
şi
pe copie se
afirmă
că
notele
arăte
aici, ca
General Prezan
p. conformitate
COMANDANTULUI
Colonel /Moruzi/
DE APLICAŢIE
ŞCOLIR
ALE CAVALERIEI,
XXX
Lt. colonel ANTONESCU ION
REGIMENTUL 7
ROŞI
f-OAIA CALIFICATIV A pe anul 1918
(de la 26 iulie 19111 pînă
la 21 octombrie 19111)
NOfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPĂ
sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Lt. colonel Antonescu I. a fost mutai în acest regiment pc ziua 21 iulie 19111 şi plecat pc ziua
de 21 octombrie 1918 la Mareic Cartier General, Biroul Opcra\iilor.
În tot acest timp, a fost comandantul Divizionului I de la Chişca.n,
pe malul Nistrului.
Datoriă
muncii cinstite şi ordinii, dragostei pentru oameni şi cai a parvenit, pc timpul de
lipsă,
să
strîngă
un depozit destul de frumos, să hrăneasc
bine şi să ţină
oamenii săntoşi,
să
instruia.d, pc cil posibil, ofi\crii şi divizionul cc comanda.
Este un eminent ofi\cr de Stat Major; a dat probe că este şi foarte bun comandant superior de
trupă
şi că
merită
cu prison\ă
a i se încrcdin\a comanda de regiment şi de a fi înaintat la gradul
de colonel prin excpţional.
Colonel /Constantin/
p. conformitate,
DE APLIC. ALE CAV.
COMAND. ŞCOLIR
Colonel /Moruzi/
NOf A ŞEFILOR
IERARI HCI SUPERIORI
Lt. colonel Antonescu este un adevărt
ofiţer
de cavalerie, foarte distins. La inspecţa
cc am
făcut
Divizionului său
am rămas
foarte mulţit
din toate punctele de vedere. Am fost adînc
cu care îngrijeşt
de oan1cni şi cai în cca mai crită
impresionai de dragostea părinteasc
perioadă
de lipsuri şi foamete şi m-am pulul încrcdin\a că nu şi-a
cru\3t nici nop\ile, nici
săntae,
alergă
peste tot spre a prcîntîn1pina prima mizerie şi moartea care secera totul. Şi a
izbutit să dea divizionului său
voin\ă
şi energic şi
să-l
menţiă
gata pentru orice, cu toate
calităţe
combative. în adevăr,
unitatea sa era înnoriloare, atîl ca stare fizcă
cit şi ca stare de
profesinală.
În raportul meu către
divizie am cerut să fie citat prin ordin
spirit, cit şi de pregăti
admirabil şi pentru distinqia sa ca gospodar şi educator. Desigur
de zi pentru devotamentul său
în cavalerie, care merită
să
i se încrcdin\ezc regimentul şi să înainteze
este un eminent ofiţer
excpţional.
COMANDANTUL URIGĂZJ
V ROŞI
General /M. Olteanu/
XXXI
Bucreşti,
l iulie 1919
MARELE CA.RllER GENERAL
Biroul Operaţilo
DECLARŢI
(Potrivit ordinului circular nr. 5!IOO din 5 iulie, anul 1919)
l). De la 14 august - 10 noiembrie 1916, am fost şeful
Biroului Operaţilo
Armatei de Nord.
Şef
de Stat Major, Dl. colonel Zadik Iacob
Comandantul Armatei, Dl. Genernl Prczan Conslanlin
2). De la 11 noiembrie- 5 decembrie 1916, Şeful
Biroului Operaţilo,
Grupul General Prczan.
Comandantul Grupului, dl. General l'rez:m Constantin.
100
Jon Antonescu, militar şi diplomat
3). De la 6 decembrie 1916- 1 aprilie 1918,
General.
Biroului Opcra\iilor de la Marele Cartier
şeful
de Stal Major, D-nii Generali Cristescu şi Lupescu
Marelui Cartier General, dl. General Prczan Constantin
Subşcli
Şeful
Ll. colonel /Antonescu/
p. conformitate,
COMANDANTUL
Colonel /Moruzi/
ŞCOLIR
DE
ALE CAVALERIEI,
APLICŢE
XXXII
Lt. colonel ANTONESCU ION
MARELE CARTIER GENERAL
Nr. 5400
FOAIA CAIJFlTVĂ
pc anul 1919
la 31 martie 1919)
(de la 1 noiembrie 191 R pînă
NITTA COMANDANTULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Ofi\cr superior distins din toate punctele de vedere, caracter l)otiirîl, voin\ă
de fier.
Orice calificare i-aş
face, ca nu va putea ilustra îndeajuns meritele ce-i revin, gra\ic muncii
rodnice şi făr
de preget cc a depus în postul de multă
încredere cc-I ocupă,
ca şef
al Biroului
Opcra\iilor.
Lucrăile
cc a executat în ac~tă
calitate şi care influc\ază
toate ramurile de activitate ale
Comandamentului, precum şi studiile cc a pregăti
pentru aproprierea intereselor neamului la
Confcrinta Păci,
pun în evidnţă
o dală
mai mult însuşirle
str,1lucitc cu care este înzestrai şi
patriotismul cald care-i încălzeşt
ac\iunilc.
Ofi\cr de Stal Major de marc valoare.
Interesele annatci reclamă
ca lt. colonel Antonescu să ajungă
cit mai curind, repede, la
înaltele comandamente la care arc toi dreptul să a~pire.
Îl propun pentru înaintare la gradul de colonel. în mod cxccp\ional, atît în anna sa cil şi pc
Stat Major, precum şi la comanda de regiment.
ŞEFUL
în
SEcrm1 OPERAŢIL,
Ll. colonel /Sichitiu/
NITTELE ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
Ll. colonel Antonescu se distinge prin puterea de conccp\ic, facilitatea de redactare şi iu\cala
lucrăi.
Cu o îngrijtă
instruc\ic genrală
şi o solidă
instruc\ic miltară.
Mă
unesc în frumoasele aprecieri ce-i face şeful
Scc\ici Opcra\iilor şi mcn\in cu plăcer
caracterizarea şi propunerea de înainlarc.
DE STAT MAIOR GENERAL,
p. ŞEFUi.
General /Cihoschi/
XXXIII
Ll. colonel ANTONESCU ION
MARELE CARllER GENERAL
FOAIA CAIJFlCATIV A pc anul 1919
(de la 1 aprilie 1919 pînă
la 20 martie 1920)
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Pentru a caracteriza însuşirle
lt. colonel Antonescu, ca şef al Biroului Opcra\iilor, mă
refer la
nota precdntă
adăugin
serviciile ncprc\uitc cc a adus în timpul opcra\iilor de la Tisa, la care a
luat parte activă.
Pc lingă
aceste servicii, a mai fost însărciat
cu două
misiuni speciale pc lingă
Comandamentul Armatelor Polone, în acestă
din um1ă
misiune fiind consilierul tehnic al Misiunii Române la
Plat.i
şi
r.isplata istorici
101
Varşovi.
Cu acestă
ocazie, lt. colonel Antonescu a dat dovada a fi un spiril clarvăzo,
înzestrat cu Lact şi abilitate tratînd toate chestiunile cc i s-au prezentat cu multă
comptnţl.
Bun cunosătr
al oamenilor şi împrejuăilo,
a adus servicii ncprc\uite guvernului prin
preciziile rapoartelor cc i-a înaintat. Ofi\cr superior de marc valoare posedă
în moci dcsăvîrşit
cunoşti\el
gradelor superioare. Am1ala şi, în special, cavaleria vor avea numai de cîştiga
prin
la Şcoal
de Aplica\ic a Cavaleriei.
numirea sa la comandă
Pentru toate acestea îl propun să înainteze cxccp\ional la gradul de colonel, atît în arma sa cît
şi pc Statul Major.
ŞERJL
SECflEI OPERAŢIL,
Coloncl/Sichitiu/
NITTELE ŞERLO
IERARI IICI SUPERIORI
A continuat să servacă
şi anul acesta, cu aceşi
distinc\iunc, ca în trecut.
de serviciul cc l-a ff1cut în calitate de şef
al serviciului Opcra\iilor şi care, mai cu
În afră
scamă,
pc timpul campaniei din Ungaria a fost cit se poale de elogios. Lt. colonel Antonescu a
mai fost însărciat
cu două
misiuni speciale (una pc lingă
Comandamentul Trupelor din Orient,
şi alta pc lingă
Mareic Cartier General Polon), care a pus în relief calit;1\i de tact şi abilitate.
şi în viitor înaintarea cxp\ională,
apanajul ofi\crului priceput, destoinic
Îi este recunostă
şi harnic.
p. ŞERJL
MARELUI CAR'nER GENERAL,
General /11. Cihoschi/
p. confom1itatc,
COMANDANTUL ŞCOLIR
DE APUCAllE ALE CAVALERIEI,
Colonel /Moruzi/
XXXIV
Locotenent colonel ANTONESCU ION
ŞCOAL
SPECIA.LA DE CAVALERIE
Nr. 5411
FOAIE CALIFICATIV A pc anul 1920
(de la 20 martie 1920 pînă
la
:.H
octombrie 1920)
DE SERVICIU
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
de la începutul carierei sale căi,
lcrLt. colonel Antonescu s-a pus în strf1lucita cvidn\ă
Specială
de Cavalerie şi pc cca de Rf1zboi, în fruntea clasifica\ici, şi-a
asigurat
minînd Şcoal
de toate însărciMl
cc a avut, alîl la front
posibilitatea de a se achita cu o distinc\ic remacbilă
cit şi la birou aş
că
unanimitatea şefilor
săi
se întrec în a-1 prezenta ca pc un ofi\cr cxccp\ional,
cu o persctivă
deosbită.
Trccînd la activitatea prodigasă,
cc a desfăşurat
pc timpul războiul
şi care i-a asigurat o calificare atît de strf1luciă
incit nu se poate micşora
acestă
pagină
de virtu\i
găsec
o datorie din parte-mi de a atrage luarea aminte a
militare printr-o expunere rezumativă,
căpetnilor
armatei asupra faptului că Şefi
săi
ierarhici leagă
marile fapte de arme ale oştir
şi
importante evenimente politico-militare de activitatea superioaă
a acestui distins ofi\cr. În fine,
analizînd activitatea sa actua);1 de cinci ocupă
func\ia de Comandant al Şcoli
Speciale de Cavalerie, era foarte de aştcp;1
ca, datoriă
viei sale inteligcn\c şi calitatea deosbită
care i-au făcut
şi
cîştiga
în trecut o rcpula\ic aş
de frumoasă,
să se achite şi de acestă
însărciae
în moci cu totul
exccp\ional. Din punctul de vedere al spirilului de organi:airc şi gospdărie,
dintr-o cazm1ă
veche şi detrioaă
a făcut
o şcoală
în ciirc sînt ostaşi
de admirat şi, prin combin[ui judicioase,
să înzestreze acea şcoală
cu tot cc este necesar. Din punctul de
aducînd statului economii, a reuşit
vedere militar, didactic şi educativ, nimeni nu ar corespunde mai bine misiunii cc i s-a încrcdin\at.
Conduce Şcoal
cu un t;1ct deosebit; este un om de nuirc ciiractcr, arc dragoste de şefi
şi
sentimentul cmrniradcrici foarte dczvolt;11. Poscd[1 o cduca\ic miltară
care impune, aş
că
toate
aceste calirn\i, unite la valoiirea sa profesionalf1, mf1 îndrepl{1\esc a-l propune pentru înaint;ire la
gradul de colonel, fie pc am1ă
sau fie pc S1.;11ul Major, unde s-a distins cu atît;1 stralucire.
102
Dcallfel
numai ca o recompnsă
mi/it,u- şi diplomat
şi
1011 A11l011cscu,
ceilalti
şei
datorlă
sub care a servit propun împingerea spre înallclc comandamente, nu
olitcrului, dar şi pentru interesul superior al oştir.
COMAND. ŞC.
DE APLIC. ALE CAVALERIEI
General (ss) D. Popovici.
IERARIIICI SUPERIORI
NOTELE ŞEALOR
Mcn\in în totul prea bunele note din prezenta foaie CALIACA11VA.
şi mcrilă
cu prison\ă
a înainta în mod cxccptional
Lt.col. Antonescu este un ofi\cr dcsăvîrşit
la gradul de colonel, atît pentru St. Major cît şi pc armă.
I se poate încrcdin\a orice fel de comandă,
conducere sau serviciu superior şi delicat şi Ic va
duce pc toate la bun srlfŞit.
Mcrilă
a înainta în mod cxccp\ioiial la gradul de colonel pc Statul Major sau am1ă.
INSPECTOR CAVALERIE
General (ss) N. Sincscu
XXXV
Colonel ANTONESCU ION
ŞCOAL
SPECIALA DE CAVALERIE
Nr. 5412
FOAIA CALIFICATIV A pc anul 1921
(de la I noiembrie 1920
pînă
la 31 octombrie 1921)
NOfA COMANDATULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Pentru satisfacerea intereselor am1ci, col. Antonescu a fost înaintat în anul acesta.
Şefi
săi,
căutînd
prin combinarea înainlfirilor, să asigure acestui distins olitcr posibilitatea de
a merge cît mai repede spre marile comandamente.
La strălucie
note cc i-am dat în foaia calitvă
precdntă
mai adaug că doritor de a
impulsiona, prin exemplul său
personal, diferitele ramuri ale activilf1\ii şcoli
a suferit un grav
coste via\a căi,
după
săritua
unui obstacol, calul căzînd,
i-a produs o
accident care era să-l
leziune la cap, astfel că a fost împiedicat multă
vreme să mai poală
face serviciul.
sale s-a îmbunătf1\i
pînă
la complct.1 vindecare aş
că,
după
Din fericire, starea săntf1\i
întoarcerea din misiunea cc i s-a încrcdin\at în Fran\a, va relua firul activit..1\ii sale spre binele
institu\ici pc care o conduce.
COMANDANTUL ŞCOLI
DE APL. ALE CAVALERIEI
General (ss) D. Popovici
XXXVI
ŞCOAL
SPECIALA DE CAVALERIE
Colonel ANTONESCU
FOAIA CALIFICATIV A pc anul 1922
(de la I noiembrie 1921
pînă
la 31 octombrie 1922)
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
Starea sănl\i
colonelului Antonescu, zdrunciată
în urma gravului accident de căl.ir
pc
care l-a avut în 1921, s-a îndreptat cu dcsăvîrşi.
A putut încălea
zile întregi în timpul aplicaa rcsim~ cca mai mică
obseală.
tiilor şi al examenelor, făr
Foarte inteligent, de o voin\ă
de fier, energic, s-a dovedit şi un prea bun organizator.
Cullura genrală
şi miltară,
cît se poate de dezvoltaă,
a dat în timpul războiul
dovezi
strălucioae
de capacitatea sa.
arc o frumoasă
conepţi
a răspundeilo,
pc care un şef
Caracter franc şi deschis, hotărî,
trebuie să Ic ia.
A îndrumat în scurtul timp în care a comandat Şcoal
Specială,
pc baze modeme, atît din
punct de vedere al călrio
cît şi al instruc\ici generale şi profesionale din punct de vedere
Plata
103
r.1sp/ata istorici
şi
administrativ şi al n.'Orgaiză
şcoli;
a <lat dovezi <le metodă,
ştiu
să
inspire subaltcmilor săi cultul cinstei şi al <lcmnită\.
orizonturi nelimitate îl calific pentru înaintarea cxp\ională
<le lege.
vechimea cerută
COMANDANTUL
ordine şi <le vederi foarte clare. A
fiind destinat să facă
o carieă
cu
la gradul <le general cîn<l va avea
ŞCOLI
DE APL. DE CAVALERIE
Colonel Moruzi
IERARIIICI SUPERIORI
NOTELE ŞEALOR
Mcn\in în total prea bunele note <lin prezenta foaie califtvă.
Colonelul Antonescu este un
cu prison\ă
a înainta în mod exccp\ional la gradul <le
ofi\cr <le cea mai mare valoare şi merită
general. I se poate încrc<lin\a comanda şi func\ii cit <le superioare.
Merită
a înainta exccp\ional, cîn<l va avea vechimea.
INSPECTORUL CAVALERIEI
General <le Divizie Sincscu.
XXXVII
MARELE STAT MAIOR
Colonel ANTONESCU ION (cavalerie)
FOAIA CAUACATIV A pc anul 1922/23
(<le la I noiembrie 1922 pînă
la 31 octombrie 1923)
PEDEPSE DIN CURSUL ANULUI: Nu a fost pedepsit.
Colonel a<ljut.ant
I. Horcscu
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
Colonelul Antonescu a f,1cul serviciul <le atş
militar la Paris, <le la 30 august 1922 la I iulie
1923, iar <le la accasu'i <lat.1 a fost numit au,şt
militar la Londra.
Ofi\cr <le o capacitate milt.'ă
incotesablă
<le care a <lat dovaă
pc toi timpul războiul
cit
şi cît timp a comandat Şcoal
<le Cavalerie <le la Sibiu.
Posedă
calită\
remarcabile <le caracter. holirrîre. curajul răspundei
şi in\atvă.
Sus\inc cu energic păreil
sale pc care ştie
să
Ic um1czc cu tenacitate, a fost apreciat în mod
străluci
pentru toate serviciile care i s-au încrc<lin\at.
Pînă
în prezent fiind însărciat
la Paris să lucreze cu guvernul francez, relativ la furniturile <le
material <le război,
nu a putut trimite rapoarte asupra am1atci franceze; cred că lucr.lrile sale vor fi
în viitor tot atît <le meritorii ca şi în trecui. Arc su1giu efectiv la trupă.
Caracterizez pc colonelul
a înainta exccp\ional la gradul <le general. Îl propun pentru comanda
Antonescu că merită
provizorie <le brigadă.
ŞErUL
DIVIZIUNII II
Col. A<ljut.1n1 I. Florescu
NOrELE ŞEFILOR
IERARIIICI SUPERIORI
Diviziunii a 2-a. Colonelul Antonescu I, <leşi
a func\ionat ca atş
Mcn\in aprecierile Şefuli
miliurr la Paris încă
<le la 30 august 1923 şi pîn[1 la I iulie 1923, nu a avut o activitate informatvă
folositoare Marelui Suit Major în acestă
privn\ă.
Probabil, însărcile
laterale cc Ic-a avut <le la Minister în legătur
cu comanda <le material
<lin f'ran\a nu i-au <lat răgaz.
Am fost nevoit să rclevcz acest lucru <l1..'0arccc nici <le la Londra,
unde încă func\ioază
<le la I iulie 1923, nu am primit rapoarte informative, relative la atribu\iunilc sale <le atşi
miliurr pc lingă
amrnta cnglcz[1; ofi\cr superior, apreciat în trecut cu aptitudini
militare <le reală
valoare, este <le preferat ca pc viitor să nu <lcsmintă
acestă
rcputa\ie.
p. ŞEFUL
MARELUI STAT MAIOR
General Gorski
104
/011 A11to11esc11, militar şi diplomat
XXXVIII
MARELE STAT MAJOR SECfIA V
Colonel ANTONESCU ION
FOAIA CALIFlCATIV A pe anul 1923/24
(de la 1 noiembrie 1923
piuă
la 31 octombrie 1924)
PEDEPSELE DIN CURSUL ANULUI: Nu a fost pedepsit.
ŞErUL
DIVIZIUNII II
General Adjutant (ss) I. Florescu
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTIJLUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
func\ia de atş
militar la Londra şi în Belgia. Ofi\cr
Colonelul Antonescu Ioan îmlcpinş
de Stal Major eminent, a dat dovaă
că
posedă
în cel mai înalt grad caliă\
de caracter şi
capacitatea cerule unui ofi\cr de Stal Major în campanie. Conccp\ic săntoa,
energic neobsită,
holărîc
fcn1ă
şi ncifutablă,
curajul aprecierilor, gustul răspundei.
Toate aceste caliă\
l-au
pc timpul războiul
şi în silua\iile cele mai grele. Arc stagiul la trupă
ca
pus în evidcn\ă
de Cavalerie, după
care a fost foarte bine apreciat. Ca atş
militar la
comandant al Şcoli
Londra a întocmit o lucrare foarte intersaă
şi bine întocmiă
asupra situa\ici politice şi militare
Statul Major englez
în Anglia. A \inul Mareic Stat Major la curent cu toate informa\iilc cc posedă
asupra Rusiei, lucru care probează
că
are raporturi foarte bune cu Comandamentul englez. Ştirle
ce a trimis au fost totdeauna exacte şi adesea au dovedit inexactitatea altor surse mai apropiate.
Ofi\er foarte cult, bună
cduca\ic, sănto,
bun călr\.
Merită
a fi admis a trece probele de
a i se încrcdin\a
capacitate, gradul de general, art. 41 şi a înainta ulterior la alegere. Merită
comanda de brigadă.
ŞERJL
DIVIZIUNII A II-A
General (ss) I. florcscu
NOTELE ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
Mcn\in în lotul notele dale de şeful
Diviziunii a II-a.
militar desfăşoar
o activitate din cele mai folositoare serviColonelul Antonescu ca atşi
şi telegramele cc a înaintai M.Sl.M. a fost la timp şi mai precis infom1at
ciului. Prin lucrăie
asupra tuturor chestiunilor importante sau care i s-au cerut ca să Ic um1ărcas.
Aprecierile
sini unanime şi carteiză
pc colonelul Antonescu ca un clement de marc
tuturor şefilor
valoare din toate punctele de vedere. Mcn\in propunerea de a fi admis să treacă
pmba prevazută
de art. 41 din Legea înaităr
şi ai se încrcdin\a comanda de brigadă.
SUD ŞErUL
M.ST.M.
General (ss) Panaitcscu
Un eminent ofi\cr de trupă
şi stat major din toate punctele de vedere cu stale de serviciu din
război
care îi dau dreptul la înaintarea deosbită.
Merită
a trece căltoria
pentru gradul de general, art. 41 L. I.
ŞEfUL
DE STAT MAJOR
General (ss) Lupescu
XXXIX
MARELE STAT MAJOR
Colonel ANTONESCU ION
Nr. 12135
FOAIA CAUACATIV A pc anul 1925
(de la I noiembrie 1924 pînă
la 31 octombrie 1925)
PEDEPSELE DIN CURSUL ANULUI: N-a fost pedepsit
DIVIZIUNII A li-A
p. ŞEFUL
Colonel (ss) Rădulesc
Plata
şi
r,1splata istoriei
105
NITTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
militar la Londra şi în cursul anului
Colonel Antonescu Ion a continuat în func\ia de atş
1925. Trecutul acestui ofi\er superior. ilustrai prin atîtca acte de patriotL~m şi de competn\ă,
îl
ilustrează
ca pc un ofi\cr eminent, clin toate punctele ele vedere. Pregătia
lui superioaă,
atîl ca
cultră
genrală
cit şi ca miltară,
îi clă dreptul să a~pirc la cele mai înalte func\iuni şi grade în
oştire.
Caracterul său
ferm, dublat de o voinţă
nestrămua
în a face bine şi de o muncă
făr
preget, îi face cinste nu numai lui clar şi oştir.
În prezent, îndeplişt
func\ia de atş
militar la
Londra în continuare. Informa\iile date de acest ofi\er, din un mediu alît de autorizat, au adus
reale foloase şi anume: În vremuri cînd multe din autoriă\le
noastre indicau un pericol iminent
de atac din partea Sovietelor, colonelul Antonescu, la care s-au cerut informa\iuni, a restabilit la
justa valoare aceste zgomote şi născoir.
Gra\ic informa\iilor sale telegrafice s-au evitai cheltuieli
de milioane inutile. Dările
ele scamă
trimise de acest ofi\er au avut o valoare şi o influeţă
folositoare studiilor Marelui Stat Major. O logică
irepoşablă
şi o vedere clară
a lucrăio
sini
de scamă.
Deşi
împovărai
cu un serviciu ele birou inerent locului cc
fundamentul acestor dări
ocupă
făr
ajutoare, silit a-şi
concepe şi scrie toaă
voluminoa~a corspnl\ă,
de sute de acte,
cu un ochi formal şi de perfect român la toi cc constituie un
colonelul Antonescu veghază
pericol sau un folos pentru noi. Înclpiş
funqia de atş
militar la Bruxelles, achitîndu-se şi
acolo cu aceşi
complen\ă.
În rezumat, colonelul Antonescu Ion este o personalitate miltară
distnă
şi perfect pregăti
din toate punctele de vedere. Merită
cu prison\ă
a fi admis treacă s
probele legale ele capacitate
şi,
apoi, înainta la gradul de general. Merită
ai se încrcclin\a comanda de brigadă
de cavalerie.
p. ŞEFUL
DIVlZIUNII A II-A
Colonel (ss) Rădulesc
NITTELE ŞEFILOR
IERARI IICI SUPERIORI
De acord cu şeful
Diviziunii a II-a Informa\ii. Colonelul Antonescu a desfăşurat
în cursul
anului o activitate din cele mai rodnice trimc\înd M.S.M. lucr.lri şi infomia\ii de marc valoare
care au folosit foarte mult la verificarea şi punerea la punct a multor infomrn\iuni exagerate sau
cc i s-au ~·crut Ic-a trimis la timp şi foarte complete.
tcndcn\ioa~c. Lucrăile
Valoarea colonelului Antonescu, ca comandant ele trupă
şi
ca ofi\cr ele Stal Major, este
cunostă
în întreaga am1at.;:i. Ofi\cr eminent care merită
cu prisosin\;-, propunerea ele a fi admis la
căltoria
de comandament (art. 41 LI.)
SUBŞEFL
M. S. M.
General (ss) Panaitcscu
săi.
Mcn\in aprecierile melc anterioare şi pc acelea ale şefilor
Merită
a trece căltoria
ele cdt. (ari 41 L.l.)
ŞEFUL
M.S.M.
General (ss) Lupescu
XL
MARELE STAT MAIOR DIVIZIUNEA A II-A
Colonel ANTONESCU ION
FOAIA CALIACATIV A pc anul 1926
(ele la I noiembrie 1925
pînă
la 31 octombrie 1926)
PEDEPSELE DIN CURSUL ANULUI: N-a fost pedepsit.
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
Colonelul Antonescu Ioan a continuat a merita notele şi aprecierile din întreaga sa carieă.
A produs cu aceiş
abncga\ic servicii reale armatei noa~trc prin studiul foarte documental al
manevrelor englzşti
din cursul anului trecut. A fost înlocuit în funqia de atşi
militar la
Londra, pentru motivul de ordin militar în interesul carierei ofi\crului spre a-şi
face st.;:1giul ele
trupă.
106
Jon A11l0111:scu, mili1,1r şi
diplomat
refer în lolul la notele din anul Lrccul pc care le mcntin şi anul acesla.
a fi admis să treacă
probele legale pentru gradul de general de brigadă.
Merită
a i se încrediţa
comanda de brigadă
de cavalerie.
p. ŞEAJL
DNIZIUNII A U-A
Colonel (ss) Rădulesc
p. confonnilale
COMANDANTUL BRIGăZ
A II-A ROŞI
General Răzvan
Mă
Merită
NOTELE ŞEFILOR
IERARI HCI SUPERIORI
Mcntin în lolul nolele din anii Ln..-cuti.
Aclivilalea colonelului A.nloncscu ca atş
miliW la Londra a fosl din cele mai rodnice. în
cursul anului, pc lingă
lucrăie
curcnlc, a Lrimis şi o lucrare asupra manevrelor cc au avut loc în
Anglia, foarte bine întocmiă
şi foarte inlcrsaă.
Ori de cîlc ori i s-a ecrul să facă
verificarea unei infoma\ii, rczu!Lalul l-a dal la Limp şi
înloldeauna foarte jusl ceea cc doveşt
că
avea relatii foarte bune cu organele respective din
Anglia. Ofi\cr superior de marc valoare care merită
cu prisosint:'1 s{1 fie admis la c:1lăoria
de
comandament (art. 41 LI.).
SUDŞEfL
M.S.M.
General (ss) Panailcscu
Mcntin acelşi
aprecieri excelente din lo\i anii lrccuti.
Merită
să
fie admis la căltoria
de comandament (art. 41 L.I.)
ŞEAJL
M.S.M.
General (ss) Lupescu
XLI
REGIMENTUL 9 ROŞI
Colonel ANTONESCU ION
COPIE
FOAIE CALiflCATIV A pc anul 1927
(de la I martie 1927 la 15 iulie 1927)
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEAJLUI
DE SERVICIU
şi rczislcnl, poate f,K'C can1pania. Este foarte disciplinat Arc marc dragoste de
meserie. Cum a venii la Rcg. 9 Roşir
P.E.. ca comandant, a muncit făr
preget şi a rcuşil
de a
îndruma rcgimcnlul astfel că, inslructia călare
şi pc jos, disciplina şi adminislra\ia, au fosl foarte
bine. fale un ofitcr superior cu o pulcrc de muncă
cxptională.
Disciplinai şi ordonal. Arc
cunoşli\
gradului unălor,
pc care i Ic-am conslalal la inspcqic. Se poartă
cu drcplalc fa\ă
de
suba!Lcmii săi.
La Loalc inspcqiilc am conslalal că regimentul s{1u c foarte bine şi prcgăli
pentru
Săntos
război.
"Merită
b propun:
"Mcrit;:i a fi admis la Căltoria
de Comandament prcv,1zula de art. 41 din Legea de înainwc".
ai se încrcdinta rnmanda de brigad,f'.
COMAND. URIG. a II-a ROŞI,
GENERAL /Răzvan
p. confom1ilalc,
Şef
D. Pers. S. Major,
Maior /indescifrabil/
NOTELE ŞEFILOR
IERARI HCI SUPERIORI
o activitate intesă
pentru instalarea regimentului în cazăr­
Colonelul Antonescu a desfăşurat
mile din Bucrşli,
unde a fosl foarte mull de lucru pentru a Ic amenaja din nou, după
evacuarea
lor de serviciile cc Ic ocupaseră.
Plat.i
şi
rtlsplata istorici
107
În dirijarea instruc\iei regimentului, a <lat directive practice, tinzîn<l la o <lesăvîrşi
pregăti
aplica\iilc lactice pc hartă
cu olitcrii şi pc teren cu trupa au avut întol<leauna un scop <le
învă\ml
bine definii. Acest oli\cr este foarte energic şi holări,
avîn<l un <lesăvîrşit
sim\ al
răspundei
şi o marc încredere în sine, încredere pc deplin meritală
<le rezultatul activlă
sale
<lin trecui. Fiind chemat într-o nouă
însărciae
<le încredere, regret că nu a pulul <lesăvîrşi
programul său
<le instruc\ie pînă
la slirştu
anului.
MeritA a fi admis la CAlătoria
de Comandament (art. 41 Ll.) şi ai se îocrediola comanda
unei brigăz.
COMAND. DIVIZIEI A ID-A CAVALERIE,
GENERAL ADHHANT /Manu/
<le
război;
XLII
MARELE STAT MNOR
Colonel ANTONESCU I. (cavalerie)
anul 1927
FOAIECUTVĂpc
(<le la 15 iulie 1927 la 31 octombrie 1927)
Nm'A COMANDANTULUI ŞEFULI
DE TRUPA sau ŞEHJLUI
DE SERVICIU
la <lata <le 15 iulie, Colonelul Antonescu a ob\inul aprecierile clogioa.~c ale şefilor
săi
<lirecti <lin alătur
foaie calitvă,
alim1în<lu-sc ca un perfect comandant <le regiment.
Superioare <le Război
a depus o marc activitate în alcătuire
Fiind numit Director al Şcoali
programelor <le studii pc care Ic-am aprobat găsindu-Ic
foarte bine întocmite în vederea cunoş­
tintclor cc trebuie să <lobîn<lca.~ca olitcrii în ace.~lă
înalt.[1 institutiunc <le cultră
miltară.
Directivele pc care Ic-a dai constituie un pas înainte în progresul Şcoali,
început <le predeceşi <lovc<lcsc o pregăti
<lcoscbil..[1 a acestui olitcr pentru însărciae
cc i s-a încre<lin\al.
sorii săi,
Este un clement <le marc valoare <lin loalc punctele <le vedere şi în interesul înca<lriirii marilor
repede pc calea înaintfirii care-i este deschiă.
coma.n<lamcnlc trebuie să p:-1şeasc,i
Merită
a fi admis la cilăora
de comandament (art. 41 <lin lege).
ŞEl·UL
MARELUI STAT MNOR
GEN. (ss) Samsonovici
Pînă
XLIII
ŞCOAL
SUPERIOARA DE RAZBOI
Colonelul ANTONESCU ION (cavalerie)
FOAIE CAUACATIV A Pc anul 1928
(<le la I noiembrie 1927 la 31 octombrie 1928)
NOTELE ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
refer mai întîi la aprecierile elogioase pc care rcprczcnl.anlul Marelui Stal Major Ic face şi
constaă,
privitor la modul cum Colonelul Antonescu Ion, multumit.:-1 calit.'i\ilor sale superioare <le
cultră
gcncral.i şi <le pregăti
militar,i, conduce Şcoal
Supcrioari1 <le Război.
Fiind Ministru <le Război
şi cunoscîn<l toate aceste cali1t1\i ale Colonelului Antonescu, l-am
propus şi l-am numit Comandant al Şcoali
Superioare <le Război.
A vî1KI în urmă
nevoie <le serviciile acestui distins oli\cr pentru func\ia <le S1..-crclar General al
cu regret am trebuit să-l
sustrag <le la conducerea Şcoali
Superioare <le
Ministerului <le Război,
Război,
lăsîn<u-1
lotuşi
să
continue prin directivele sale să se ocupe <le bunul mer.; al Şcoali.
În functia <le Secretar General al M. <le Riizboi, Colonelul Antonescu a pus, încă
o<laă
în
cvi<ln\ă,
calit.ă\
sale superioare, cultura genrală
şi profesinală
<lcsăvîrşit.;
un spirit viu şi
ponderal şi în special un caracter fcm1 şi loial.
Mă
108
/ou Antonescu. militar şi
diplomat
Am avut, astfel, în persoana Colonelului Antonescu un colaborator priceput şi foarte devotat.
To\i cei ce cunosc pe acest distins oli\cr şi care i-au urmăit
strălucia
sa carieă
sini unanimi
că
trebuie împins - în interesul încadrăi
marilor comandamente - cil mai repede la
a recunoaşt
înaltele trepte ale ierarhici militare.
la probele prevăzut
de art. 41 al L. de Înaintare şi-l
propun la înaintare la alegere,
A reuşit
pentru gradul de General de Drigadă.
MINISTRU DE RAZDOI
GENERAL (ss) Angelescu
XLIV
Şcoal
Superioaă
de Război
Colonelul ANTONESCU ION
FOAIE CALIACATIV A pc anul 1928
(l.Xl.1927 - 31.X.1928)
NarA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
de care se bucră
îi pcm1itc a îndura grcut.i~lc r:izboiului.
Posedă
o dezvoltaă
şi dcsăvîrşit
cultră
genrală
şi dcsăvîrşit
cunoşti\e
profesionale.
- Produsul întregii sale activlă
îl confirmă:
ostaş
cu aptitudini militare deosebite.
de unitate - ~-oala Specială
a Cavaleriei şi Rcg. 9 Roşir
s-a dovedit un şef
- La comandă
auloritar şi cu foarte bune îndrumăi
în instruc\ic şi administra\ia corpului.
conccp\ic a ră.~pundcilo
- De un caracll.'J' hot.irit care conduce adesea la o largă
- Ca director al Şcoalei
Sup. de Război
a pus aceşi
rodnică
activitate în alcătuire
directide aproape şi st{rruitor aplicarea lor cu scopul de a ob\ine
velor şi programelor de studii, um1ărind
un program în desfăşura
înv,i\ămtul.
- Ca secretar General al M.R., Colonelul Antonescu I. a pus încă
o dală
în evidcn\.ă
calit.i\ile
care rezultă
din aprecierile dale prin nota al:1tura1.-1 de D-l General Divizie
sale în măsura
Angelescu Paul, fost ministru de Rf1zboi.
Este un oli\cr de loaă
valoarea şi din toate punctele de vedere.
A satifăcu
condi\iunilc ,ll'l. 41 din L. de Î. şi propun:
Săntae
MeritA a înainta Ia alegere Ia gradul de general.
Merită
a i se încredin\a comanda de Brigadă.
Subşcfl
MARELUI STAT MAIOR
GENERAL (ss) Lăzrcsu
NOTELE ŞEflLOR
IERARI IICI SUPERIORI
De acord cu aprecierile Subşcfli
M. St. Major.
Ca Secretar General la M. de R:1zboi a ob\inul al[1turalclc note elogiative de la fostul Ministru
D-l General de Divizie Adj. Angelescu Paul.
de Război
Ca Director al Şcoli
Sup. de Rf1zboi a continuat şi anul acesta aceşi
activitate pentru care a
ob\inul aprecierile melc din anul trecut şi pc care Ic mcn\in.
Oli\cr de marc valoare.
Salisfăcînd
condi\iunilc ,U'l. 41 din lege, mcn\in propunerea de înaint.rrc:
Merită
a înainl.l la alegere la gradul de general.
Merită
ai se încrcdin\a comanda de brigad,i.
ŞERJL
STAT. MAI. GENERAL AL ARM.
GENERAL DE DIVIZIE (ss)
Samsonovici
Pc anul 1929/1930 a fost caracterizat de Consiliul Superior al Oştir:
alegere.
COMANDANT DIV. 3-a CAVALERIE
GENERAL /indescifrabil/
Plata
109
nlspfata istorici
şi
XLV
SUPERIOARE DE RAZDOI
Coman<lanlul ŞCOALEI
Colonel ANTONESCU ION
FOAIE CALIFICATIV A
pc anul 1929 <le la 31 X. 1928
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
Superioare <le Război
Colonelul Antonescu Ion a functional în acest an ca Director al Şcoalei
a dirija
la I Aprilie 1929 cîn<l a fost mutat la comanda unei briga<lc, conlinuîn<l lotuşi
pînă
la linele anului şcolar.
pînă
activitatea Şcoali
aptitudini remarcabile în executarea importantului său
ca şi în anul trecut acelşi
A arăt
expcricn\a rodnică.
serviciu, adăugin-se
şi profesionalii <lin cele mai complete, energic şi perseverent,
genrală
cu o cultră
Săntos,
să merite notele elogioase cc i s-au dat în trecut, cu prison\ă.
Colonelul Antonescu contiuă
<le art 41 clin L. ci. I.
Fiind un oli\cr prea distins şi salisfacin<l Lolo<lat.-1 condi\iunilc prevăzut
îl propun că:
Meri.a a înainta la gradul de general de
la alegere.
brigadă
SUBŞEf'L
MARELUI STAT MAJOR
GENERAL (ss) Economu
M.SL.Major.
De acord cu notele Subşcfli
Men\in aprecierile elogioase <lin trecut.
Sup. <le R:lzboi a acestui distins oli\er, foarte bine
Am regretai plecarea <le la Dircc\ia Şcoali
miltară.
instilu\iunc de cultră
înaltă
pentru a conduce acestă
pregăti
gra\ic cunoşli\r
Superioare de Război,
A ob\inut rezultate frumoase ca Director al Şcoali
şi calit."i\ilor sale mai presus ele orice laudă.
Fiind un element <le foru1e marc valoare, mcn\in propunerea de înaintare la alegere pentru
gradul ele general ele brigadă.
STAT MAJOR G-RAL AL ARM.
ŞEFUL
GENERAL DIVIZIE (ss) Samsonovici
17J.l930
Pc anul 1930/1931 a fost caracleri7A1t ele Consiliul Superior al Amrntei: alegere.
p. confom1italc,
COMANDANTUL DIVIZIEI a 3-a CAVALERIE
GENERAL (ss) Comănescu.
XLVI
DIVIZIA 3-a CAVALERIE
Colonel ANTONESCU ION
Comandantul Brig. 6-a Cavalerie
FOAIE CAUACATIV A
pc anul 1930,clc la 1 noiembrie 1929 la 31 octombrie 1930
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
superiînsuşir
acelşi
Colonelul Antonescu a alim1at, în calitate ele comandant ele Brigadă,
oare pc care Ic-a dovedit în cursul întregii cariere. În timpul manevrelor, fiind cu însumi la
R.f'.R., R.3C. şi Div. 3
manevrele regale, i-an1 încrccli11\at comanda Regimentelor 4 şi 9 roşi,
şi am constatat cu
tcm1inarca manevrelor regale, la critica genrală,
Art. C;1l. Am a.~istat, <lupă
diferitelor opcra\iuni.
inteligcn\:\ şi clevot.uncnt a condus desfăşura
metodă,
cu cîlă
plăcer
Oli\er care iese clin comun atît prin cultura sa, cil şi prin frumoasele sale ca(iL;1\i ele energic şi ele
cu prisosinl,.'i a li înaint.1l la gradul <le general de Brigadă.
caracter. Merită
COMAND. D. 3C.
INSPECTOR GENERAL AL CAVALERIEI
General ele divizie Moruzi
110
1011 A11to11cscu, militar şi diplomat
Mcn\in frumoasele aprecieri cc i se fac, prccwn
la alegere.
general de Brigadă
şi
propunerea de a fi înaintat la gradul de
INSPECTOR ARMATA.
GENERAL (ss) Rudeanu.
ŞEAJL
DIROULUI ADJUTANTULUI
Maior (indescifrabil)
XLVII
MARELE STAT MNOR.
General de Brigadă
ANTONESCU ION
FOAIE CAUF1CATIV A
pc anul 1931 de la l noiembrie 1930 - 31 octombrie 1931
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
De la l Noiembrie 1930 pînă
la 2 iulie 1931 generalul Antonescu Ion este notai astfel:
„Generalul Antonescu Ion a comandai Brigada 6 Cavalerie pînă
la 8 iunie 1931, cînd a fost
mutai Comandant la Şcoal
Superioaă
de Rf1zboi." ,.În Lot acest timp a cvidcn\iat în mod cu toiul
d1.'0scbit caliă\
sale cxcep\io1mlc, iar ca rezultat ob\inut, cred că acestă
Brigadă,
prin felul
cwn a fost îndrumată
şi instruit.'!, a fost cca mai bine pregăti
de r.1zboi din toaă
cavaleria."
„Mul\mită
caliă\or
sale exccp\immlc, punîml la contribu\ic munca, priceperea, conşli\a
şi
inlcligen\a sa, roadele ob\inutc au fost din cele mai strălucie."
.,Oli\cr de o vastă
culră,
tenacitate, pcrsevn\ă
şi dotal cu un caracter loial şi drept cc poale li dat ca exemplu îi sînt
deosebite toate caliă\
pentru a ajunge la cele mai înallc I.repic în ierarhia miltară."
.,A
organizai şi cx1.-cul.'ll cu oli\crii brigăz
sale un marş
pc distan\a Bucreşti
- lirgovştc
şi înapoi 160 km- 30 orc 30', cu un repaos de o noapte, dind astfel o dovaă
de o rczistn\ă
remacbilă,
iar prin exemplul cc l-a dat, a dczvoll.al la maximwn sportul cf1lări
în brigada sa." ..în concluzie,
de care nu an1 destule cuvinte
generalul Antonescu Ion este un element cu Lotul cxccp\ional, fa\ă
şi admira\iu1ic pentru a-l caradcriza îndeajuns".
de laudă
COMANDANTUL DIVIZIEI 3 CAVALERIE
GENERAL (ss) Comănescu
De la li iulie pînă
la 2 octombrie 1931, Generalul Antonescu Ion a avut cîtcva însărci
speciale, date de Ministerul Am1a1ci. În cursul lunii scplcmbric, a luai cont.aciui cu Şcoal
Superioaă
de Război,
fară
a lua comanda efctivă,
pc care, confom1 or<lin. M.A., o dc\inca încă
Generalul Ionescu Ş1cf.u
La 2 oclombric, Generalul Antonescu a luai comanda cfccliv,i a
Şcoali
Superioare de Război,
în care calitate a execut.al um1[1loarelc:
l. Pregătia
progr.unelor de înv[1\amînl pc anul şcolar
1931/1932;
2. Pregătia
lucrfirilor pentru examenul <le inlr,irc în şcoahi
scria a II-a, cc um1a să se \inf1 în
luna noiembrie a.c.;
3. Convocarea profesorilor din cadre, orientarea lor asupra programelor şi darea <lircctivelor
de învă\[ut
pentru anul l 93 l / 1932. ele.
Nu cslc propoz.abil.
SUBŞEruL
MARELUI STAT MAIOR
GENERAL (ss) To<liccscu
NaJ'ELE ŞErILOR
IERARI HCI SUPERIORI
.,Ofi\cr cu calită\
cu lotul cxt·cp\ionalc".
deosebite, alimialc într-o rodnică
cariera, arc şi ncprc\uit.'I însuşire
de a
„Pc lîng:1 cunoşli\
fi şi un marc caracter şi un oli\cr p[1truns de scnlimcnlc de înaltă
morală."
„Afară
de instruc\ia tehnica şi Lactiă
de care s-a ocupai cu voin\a şi priceperea care-l
caractcrizcaz:1, a i1L~istal mult şi asupra instruqici cqustră
a ofi\crilor; Regimentele 4 şi 9 roşi,
de sub 1."0manda lui, au cîştiga
pc rîn<l .u11bclc cupe pc echipe la concursurile hipice."
.,Pcrspcctivclc în carieă
a acestui oli\cr suni nclimit.alc."
INSPECTORUL GENERAL AL CAVALERIEI
GENERAL DE DIVl1/JE
(ss) Moruzi
Plata
r.lsp/ata istorici
şi
111
De acord. Aprecierile mele din trecut le mcn\in.
ŞEFUL
SfAT MAJOR GENERAL AL ARMATEI
GENERAL INSP. DE ARM. (ss) Sarnsonovici.
p. conformitate
Şef
B. P1..-rs. S. Adjut.
Maior /indescifrabil/
XLVIII
MARELE STAT MAJOR
General de brigadă,
Antonescu Ion
FOAIE CALIFlCATIV A
Pc anul 1932
(De la I noiembrie 193 I la 3 I octombrie 1932)
NOfA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
În acest an Generalul Antonescu Ion a condus Şcoal
Superioaă
<le Război.
Ofi\cr General bine pregăti
din toate punctele de vedere, de caracter şi cu deosebit Iaci, este
bine ales pentru acestă
frumoasă,
dar grea misiune, <le <lircctor al Şcoali
Superioare <le Război.
Gra\ie acestor calită\,
sîrguin\ci şi perseverentei sale, precum şi cxpericn\ci - căi
a mai
comandat încă
o dată
Şcoal
Superioaă
de Război
- con<luccrca şi rezultatele ob\inutc de
şcoală
sînt din cele mai bune.
Generalul Antonescu la acestă
să
înfiin\czc în acest an şi o scqic a Marinei pc lingă
Şcoal
Superioaă
<le Război.
A reuşit
Pc timpul manevrelor a coman<lal Divizia <le cavalerie.
Arc st.1giul la Brigadă
şi a fost admis a um1a Cursul de Comandament.
Merit.-\ ai se încrcdin\a coman<la <le divizie, dacă
va în<lcplini condi\iunilc art. 42 L.a.Î.
SUBŞEFL
MARELUI STAT MAJOR
General a<lj. (ss) Tcncscu
NOTELE ŞErILOR
IERARI IICI SUPERIORI
aprecierile subşcfli
de sial major - pc care mi Ic însuşec
- mai a<laug:
Pc lingă
- Şcoal
Superioaă
de Război
a făcut
- sub con<luccrca sa - reale progrese, mai ales în ceea
orientarea învă\mtuli
pc calc practiă.
cc priveşt
- La manevra din acest an, a coman<lat o divizie de cavalerie. Directorul manevrelor a
aflllllat că ofi\crul a apreciat just situa\iilc, a luat hotărîi
ra\ionalc şi a ob\inut bune rczuhalc
operative dovcdin<l că posedă
remarcabile cunoşti\
militare şi că ofi\crul c apt a conduce mari
unită\
de toate armele. Tinîn<l scama de întregul pro<lus al muncii sale şi de caracterul sr1u botăn"'
şi bine definit, ofi\erul se claseză
printre elementele <le marc valoare şi merită
a p[1şi
cît mai
repede la comanda de mari unit.f1\i.
A fost admis în umm cursului de comandament în anul 1932/1933.
ŞEFUL
MARELUI STAT MAJOR
General (ss) Lăzrcsu
XLIX
Călr1oia
MARELE STAT MAJOR
de Comandament.
1933
FOAIE SPELlALA DE APRECIERI
a Generalului A11to11csc11 Ion
I. Cum aprci1.ă
silua\iilc: Aprcciaz.;1 just situa\iilc
hotărîilc
luate corespun<l situa\iilor apr1..-ciatc: Ilotf1rîrilc luate au corespuns situaII. Dacă
\iilor
III. Dacă
apreciză
just posibltă\c
tactice ale armelor şi diferitelor unit.f1\i: Aprcciaz.i just
posibilit.i\ilc rumeior şi M.U.
112
diplomat
/011 A111011cscu, militar şi
de execu\ie luate se pol aduce la îndeplinire holărîie:
prin măsurile
IV. Dacă
de execu\ie luate s-ar putea aduce la îndeplinire holărîie.
sini exprimate clar şi precis: Se
concep\iunile şi justifcărle
V. Dacă
Prin măsurile
clar.
Gala\i - 28 Mai 1933
General Adj. (ss) Angelescu
exprimă
MARELUI STAT MAJOR
ŞERJL
General (ss) Lăzrescu
p. conformitate
Maior (ss) Ion Popescu
L
DIVIZIA a III-a
General ANl'ONESCU ION
FOAIE CALIACATIV Ă
Pc anul 1933 (I Noiembrie 1932 - 31 Octombrie 1933)
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
la I Iulie 1933, cînd
pînă
de RăZboi
Superioaă
Generalul Antonescu Ion a comandat Şcoal
a fost numit Comandantul Diviziei a 3-a.
Marelui Stat Major
Pentru perioada I Noiembrie 1932 - I Iulie 1933 a primii de la Şeful
de carnet:
nolă
următoae
ca dircdor, punînd în îndeplinirea acestei frumoase, delicate,
de Război
A comandat Şcoal
intcligcn\a, capacitatea şi logica sa. ca şi puterea sa de muncă
importante şi grele misiuni toală
cit şi în teren, sînt
Rezultatele ob\inulc atît la prelegeri în clasă
şi marca sa cxprin\ă.
neobsită
din cele mai bune.
a
şi de război
personală
pentru pregătia
căi
Corpul profesoral este îndrumat pc adevărtl
se resimi în bine din acest punci de vedere şi acela a disciplinei şi a
ofi\crilor elevi, iar aceşti
De la I Iulie a.c., a fost numii comandant al Diviziei 3-a.
bunei purtăi.
SUBŞEFL
MARELUI STAT MAJOR
General (ss)
Ţcnsu
apreciere:
Marelui St.al Major, dă um1ăloarc
Şeful
de sial major.
în totul, aprecierile Subşcfli
Aprecierile melc din trecui s-au afimial toi mai mult şi în acest an. A u,mat şi a absolvit
·
Mareic Stat Major.
cursul de comandament de pc lingă
ai se încrcdin\a comanda de Divizie.
Merită
Am avut sub comanda mea timp de 4 luni pc acest str[ilucil ofi\cr general şi am avui din nou
ocazia să constat şi să verific calit.1\ilc cxccp\ionalc cu care este înzestrai.
ca una din spcran\clc amialci noastre, dovedind calit.-1\i
de la gradul de Căpitan
Imlical încă
foarte delicate şi
cxccp\ional, s-a distins, în mod deosebit. în toate însărcifl
de conduătr
foarte importante cc a avui, cvidcn\iindu-sc continuu ca un clement cxccp\ional.
foarte
şi generala foarte vast.1, înzestrat cu o intclg\ă
supcrioarf1 milwă
Dotat cu o cultră
scamfm în toate chestiunile care ating
de fier, de o tenacitate făr
şi cu o voinţ.1
pătrunzoae
cu totul în afar;1 din comun şi care servesc
interesele superioare ale am1alci, de o pule re de muncă
Generalul Antonescu se impune ca unul dintre viitorii mari
exemplu subalternilor săi,
de străluci
ai am1alci, alît prin capacit.1lca sa cxccp\ionalf1, cil şi prin patriotismul cu care
conduătri
Instilu\ici întreaga sa ac1ivit.1lc.
sacrifă
Pentru meritele sale cxccp\ionalc, îl propun a fi decorai cu „Steaua României" marc ofi\cr.
COMANDANl'UL CORPULUI I ARM.
General Divizie
(ss) M. Ionescu
Generalul
,.Împărt1şcs
NGfELE ŞEfILOR
Lă;,i1rcsu
IERARIIICI SUPERIORI
refer mai înlîi, atît la aprecierile melc anterioare cil şi la acelea a tuturor
!oale calii.•1\ilc şi apliludinilc pc care Ic întrueş
ierarhici, care sini unanimi în a recunoaşt
distins ofi\cr.
Mă
şefilor
săi
acest
Pfata
şi
islorfoi
răsplat
113
În deplin acord, apoi, cu aprecierile actualului comandant al Corpului I Armată.
Anul acesta,
de stat major pc Generalul
în calitatea mea de director al Manevrelor Regale, am luat ca şef
Antonescu. Mul\mită
acestui distins ofi\cr, manevrele Regale din anul acesta au fost prea bine
organizate şi am avut prilejul să constat că mi-a fost un prc\ios colaborator, din toate punctele de
Subşcf
de stat major însărciat
cu conducerea
vedere. Generalul Antonescu a fost numit, în urmă,
însărciae
răspunde
nu numai calită\­
Marelui Stat Major. Din toate punctele de vedere acestă
Jor şi cunoşti\lr
cu care este înzestrat, dar şi pentru asigurarea unui nou şi viguros avînt al
acestui important serviciu. Mcn\in propunerea pentru decorarea sa, cu ordinul Steaua României
CI. II-a.
INSPECTOR GENERAL ARMATA
GRAL. CORP ARM. ADJlITANT
(ss) Angelescu
LI
GENERALUL DE BRIGADA ANTONESCU ION
Comandantul Diviziei a 3-a Infanterie
FOAIE CALIFICATIV A
pc anul 1934 de la I noiembrie 1933
pînă
la 31 octombrie 1934
Nar A COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEflJLUI
DE SERVICIU
Antonescu Ion la comanda Diviziei a ID-a
Activitatea Generalului de Brigadă
Generalul Antonescu a comandat Div. a III-a îndeplinind, concomitent, şi functia de subşcf
al M.S.M. (ord. M.A. nr. 32 981). Inspcctînd în Juna Dec. 1933 instruc\ia ofitcrilor superiori din
am constatat că îndrwăilc,
pentru executarea ordinului C.l A., fuseră
date
garnizoana Piteş,
la cursul de Comandament. Conducerea instructici era
de cd-tul Brigadci 3 Inf. care se găsca
ii1sat.1 pc scama Cd-tului R. 4 lnf. foră
a fi contrlaă
de conrnndantul Diviziei a lll-a.
avea lipsuri. Am dat ordinul nr. 689 (dec. 1933 anexat în copie)
Tema ca fond şi formă
Generalului Antonescu cerindu-i un proiect program, de felul cW11 crede ca va avea putin\a să
efectueze din timp şi pentru exercitarea comandci Div. III.
Rflspunsul se vede din raportul nr. I., 151.1934 anexat în original şi care face parte integraă
din aceast.;1 foaie CALIFICA'llVA. Din el transpiă
o lipsă
de condeslă
fală
de subsemnatul, trimi\indu-mi, în copie, atribuliile şefuli
M.S.M. extrase din legi, ca şi cum subsemnatul,
care atunci plecasem de la M.S.M., n-aş
fi avut cunoşti\fl.
Directivele de instruc\ic şi îndrumăile
dale corpurilor de trup.'i din Div. lll., la care face aluzie generalul Antonescu, sunt acelşi
care
au fost dale ulterior prin Directivele M.S.M. întregii oştir.
Efectul lor, mai ales, pc timpul Per. I de Instruc\ic, au fost de aş
măsur,
incit subsemnatul
convigîdu-mă
personal că ofitcrii, trupa şi caii îşi slccsc forţel
făr
prea marc folos: am
an1endat, prin ordin, toate dispozi\iunilc inaplicabile şi dăuntoare
instruc\iei şi si1ălf\
oameniale Div. III de mai multe ori şi nu am sim\it impulsiunca
lor. Am inspectat toate corpurile de trupă
dală
de cdt-ul Div. pc care nevoile serviciului l-a \inul departe de comandi1. La o singură
inspec\ic de fine dl• an ne-am întîlnit pc teren. Divizia n-a fost efectiv comandalf1 şi nici stagiul
cum cerc categoric art. 26 l..a.Î.
îndeplinit aş
Nu are vechimea de a fi propus.
Anul acesta fiind numai la comanda Div., sînt sigur că va da cele mai frumoase roade,
cunoscîndu-i valoarea şi puterile sale.
COMANDANTUL CORPULUI I ARMATA
General de Divizie
(ss) Lăzrcsu
NOTELE ŞEFILOR
IERARI IICI SUPERIORI
Aprecierile comandantului Corp. I. A. contr,L~tcaz.'i cu datele atît de elogioase ob\inutc de
<lecit cuvinte de laudă
pc drept
Generalul Antonescu în tot lungul caricrii sale, în care nu găsec
meritate, dat fiind valoarea sa profcsional.-1. Este evident că comand. Div. 3 -a a fost lăsa
de Gl
chiar din raportul său
Nr. I aci anexat, şi aceasta
Antonescu pc planul al 2-lca, dup,1 cum rczulă
că,
fiind numit Subşcf
al M.St.Major şi în acelşi
timp îndeplinind func\ia de Şef
al
din cauZă
M.S.M. în lipsa titularului, ocupa\iunilc multiple cc decurgeau, din aceasta din um1ă
funqiunc,
114
Ion Autoncscu, militar şi diplomat
l-au împiedicat să se ocupe de Divizie aş
cwn în mo<l nomial trebuia să se ocupe un c<lt. de
prin care i se cere să raporteze
divizie de Divizia sa.La or<linul primit de la Cdt. Corp.de Anată,
cwn crede că va putea să-şi
împartă
timpul şi pentru comanda diviziei, GI. Antonescu răspunde
prin raportul Nr. 1 anexat, pe care Comandantul Corpului de Anuală
îl consideră
lipsit de
condes\ă.
Sînt de aceşi
păre
cu comand. Corpului de Armată.
GI. Antonescu putea să
răspund
altfel, aş
cwn trebuie să răspund
un inferior la un ordin ce a primit, şi aş
cwn am fost
obişnut
să
ne a<lresăn
superiorilor noştri.
Conccptia acestui raport nu ca<lrză
cu disciplina
ostăşeac,
din contră,
şi nu pot admite asemenea ieşr
mai ales cînd vine din partea unui general
care se bucră
de o repui.atic atît de frumoasă.În
concluzie, mă
unesc cu alirma\ia Comand
C.l .A. că Div a 3-a nu a fost efectiv comandtă
un an neîntrerupt şi, în consei\ă,
nici stagiul
că
GI. Antonescu nu a făcut
<lecit să execute un
cerut de lege nu a fost îndeplinit - adaog însă
ordin primit- acwn că nu are altă
însărciae
<lecit comanda Diviziei, sini sigur că Divizia 3-a va
li o divizie mo<lcl.
INSPECTOR GENERAL DE ARMATA
General Divizie
(ss) San1sonovici
În ceea cc priveşt
stagiul la comanda Diviziei, dacă
efectuarea acestui stagiu nu s-a făcut
în
chestiune nu se poale pune, deoarece Dl. General a
conformitate cu legea, desigur că acestă
ocupat o func\iune prin Înalt Decret, păstrînd
şi comanda Diviziei.
facă
stagiul legal.
Dealtfel, Dl. General arc toi timpul să-şi
chestiune, desigur, cine comandă
trebuie să şlic
să
şi asculte.
Privitor la cealtă
General Adj. (ss) Angelescu
Nr. 689 1933 Decembrie
CORPUL I ARMATA
CĂTRE,
Domnul General Antonescu Ion
Comandantul Diviziei III-a
De curind, am inspectat Regimentul 6 Artilerie <lin Pileşt,
iar rczull.atclc const.al.ale au fost
consemnate în registrul de i.nspcc\ii al Corpului.
Cu aceşi
ocaziune, am căuta
să mă
infom1cz şi asupra îndrumăi
şi desfăşuri
instruc\ici
oli\crilor pc garnizoă.
Rezuli.atul constaări
se notcaz.'1 pc contrapgiă.
Ministerul Apări
Na\ionalc cu Ord. Nr. 32.981/933 face cunoscut că D-voastră,
pc lingă
func\iunca de Subşcf
al M.St.Major, vc\i continua să îndcplinili şi func\ia de Comandant al
la noi ordine.
Diviziei 3-a, pînă
Pentru ca instructia Diviziei 3-a să fie contrlaă
într-o anumită
măsur,
iar prcscrip\iunilc
art. 26 din Legea asupra înaint.'irilor, pc cit posibil respectate;
Cu onoare, vă rog să bincvoi\i a înainta C.I.A. o schi\ă
de program, de felul cwn crcdc\i că a\i
avea putin1a să afectati o parte din timp şi pentru executarea comandci Diviziei.
COMANDANTUL CORPULUI I ARMATA
General de Divizie (ss) Lăzrcsu
INSTRUCflA OfTfERILOR PE GARNIZOANA
îndrumăi:
PITEŞ
Date de Comandantul Orig. 3-a lnf. în confom1it.1lc du dispozi\iilc C.I.A.
în scama Colonelului Păunesc
ca cel mai vechi oli\cr din
Conducerea instructiei: E lăsat
garnizoă;
ccilal\i şei
ierarhici - Comandan\ii de brigadc - unul la cursul de comandmncnl şi
altul în concediu medical.
Cu toaă
rivna cc se depune, e nevoie ca acestă
instruc\ic să lic contrlaă,
din cînd în cînd,
de Domnul comandant al Diviziei.
şi piesele anexe şi an1 făcut
uncie obscrva1iuni
Punerea în situape: Am examinat silua\ia creată
privitoare la clementele care lipseau, precum şi a~upra faptului de a pune pc comandanlii în
subordine să completeze clementele de resortul eşalonui
superior, ceea cc nu c nomial în caz
de Stat Major a primit <lim:l normele melc verbale. La o viitoare inspcc\ic voi
concret. Şeful
asista la o şcdin\ă.
l'fat.i
şi
115
r.i.~J,l.11.i istorid
Ul
Conf. personal Intrare strict c.p.
nr. 24 clin 201.1934.
Conf. pers.
20 Ianuarie 1934.
Văzut.
Voi vedea pc viitor cum în\clcgc Dl. GI. Antonescu să
către
exercite şi
comanda Diviziei.
Gl.(ss) Lăzrcsu.
Nr. I.
GENERALUL ANTONESCU ION
DOMNUL GENERAL LAZARESCU CONSTANTIN
Coman<lantul Corpului I
Anuală.
La ordinul Nr. 689/1933;
Am onoare a raporta:
1/. Am luai cunoşli\ă
ele conslat.irilc facule de D-voastrf1 cu ocazia inspcc\ici inopinate la
Regimentul 6 Artilerie şi am luat mf1suri în sensul celor cc a\i ordonai.
Tin însă
să
rarx1rtcz că,
cu toate ocupa\iunilc melc, am dat Corpurilor ele trupă
atîl Directive
de ordin administrativ clare, amănu\ilc
şi complete, Directive şi
de Instruqic cil şi îndrumăi
îndrumăi
pc care lc-an1 înaintai şi Corpului I A.mială
Din ele se poale conslal.l că am îndrumai şi inslruqia şi administra\ia în sensul ordinelor
D-voastră.
Evident însă
că
nu a fost timp suficient ca ele să-şi
fal·[1 efectul. Sper însă
că,
la
viitoarele inspcqii, Corpurile vor dovedi c,1 s-au confomial. De altfel. din obscrva\iunilc făcute
în Registrul de inspcc\ic, reiese c;i Regimentul 6 Artilerie îşi
face datoria în toate <lircqiilc
activit.1\ii sale.
osteneala ca să
2/. Am citii ari. 26 clin legea înaint."1rilor şi vă asigur cf1 îmi voi da toaă
satisfac con<li\iunilc pc care mi Ic impune legea în ceea cc priveşt
înaint.1rca mea.
Totuşi.
dacă
multiplele ocupa\iuni pc care Ic arc de îndeplinii şeful
Marelui Stal Major nu-mi
vor îngădui
să realizez acest deziderat. prefer sa trag consccin\c personale, fiin<lca între interesele
personale şi îndatoririle şi rf1spundcrilc care rczult[1 pentru mine din art. 11 din Legea ele organizare a amrntci şi a Ministerului Ap,·irarii Na\ionalc. pc care îmi permit a vi Ic alf1lura, nu am
dreptul să aleg şi nici nu voi alege.
Nu am acest drept mai cu scmnf1 că am primii accast.1 însărciae
din Înalt Ordin.
3/. Nu pol înainta schi\a ele program ccrut.1 findcă
s-ar puica sa nu ma \iude ca; aceasta din
motivul ştiu
de D-voastrf1 foarte bine, că şeful
de St.11 Major nu este liber pc Mişcărle
sale, ci
avîn<l de executai, mai ales în acestă
epocă,
o mul\imc de chestiuni - proiecte de organizare a
a şefilor
de St.1t Major ai
amrntci; Consiliul Superior al Ap[1rfrrii T,"irii; Convocarea la Bucreşti
Micii În\clcgcri şi a comisiilor tehnice; Consiliul Superior; Micile Comitete; PrcgMirca lucr[rrilor
Cursului de Comandament, dirijarea lucrfirilor de iama ale ofi\crilor din Mareic St.11 Major;
punerea la curent a <.I-lor Generali Inspectori cu opcra\iunilc probabile; Directiva de Instruqic,
ele., ele. - care mă
pun în imposibilitatea s,i am cel pu\in repaosul la care ,irc dreptul cel din um1,\
încîl, între aceste lucrfrri şi dirijarea aplica\iilor pc hart.1 în Garnizoana
animal de munc[1 grea. Aşa
Piteş,
cred ca nu am putin\[1 de a alege. Îmi pcm1il îns,1 a vă asigura c[1 m[1 voi ocupa foarte de
aproape de Divizie, de îmlal.[1 l"C va ÎIKCJJC perioada de instruqic pc care dup,·1 lege o dirijcaz;i, o
supravcghcaz[1 şi o controlcazf1 un l'Omamlanl de divizie.
GENERAL
/Antonescu/
p. confonnit.1lc.
DIRECTORUi. PERSONALUi.Ui
Colonel/indescifrabil/
dirjează,
Extras din Legea de organizare a Anualei (promulgat.1 la 28 aprilie 1932)
Art. 11. M,rrclc S1.11 Major al Am1alci este organul prin care Ministerul Ap[1r[1rii Na\ionalc
comandă
şi conlrolcaz,i prcg,Hirca de r[1zboi a am1atci.
Atribu\iunilc de dct.1liu ale Marelui Stat Major sini prcv;-.Zutc în Legea de Organizare a
Ministerului J\p[ir[rrii Na\ionalc.
116
/011 A111oiwsc11,
„.Extras din legea de organizare
2I.N.1933)
şi
funcţioare
militar şi diploma/
a Ministerului
Aparăi
Naţionle
(promulgată
la
Art. l l. Marele Stat Major al Armatei arc ca alribu\iuni:
şi coordonarea pregăti
<le război
a for\elor Anualei <le uscat, a Marinei şi
Dircc\ia Genrală
a Aeronauticii; Organizarea şi mobilizarea Amiatei, pregătia
mobilzăr
teritoriului şi a Na\iulegilor în legătur
cu organizarea armatei; Informa\iuni asupra fof\elor militare a
nii; Pregătia
diferitelor annalc şi contrainfomrn\ii; Pregătia
planurilor <le război
şi
punerea la curent a
cu opcra\iunile probabile; Studiul transporturilor fof\elor miliInspectorilor Generali de Armată
şi asigurarea prin diferite constaări
de bună
aplicare a directivelor <le
tare; Instruc\ia în anlă
instruc\ic ce a <lat; Elaborarea rcgulan1cntelor cu caracter general şi cele lactice ale armelor în
legătur
cu Inspectoratele Generale <le Am1c; Îndrumează
instruc\ia prcegimnlaă
şi <lă directive
Institutului Militar de Educa\ie Fizicf1; Conduce şi coor<loneaz.i învf1\fm1întul în toate instilu\iile
militar, în<lrumeaZă
şi supraveghză
învă\mtul
în Şcoal
Superioaă
<le Război
de învăl,'m
şi la Cursul <le Coman<lan1cnl; Pregătş
şi contrlează
activii.alea oli\crilor <le St.al Major de la
Statele Majore şi de la trupă;
Cf1latorii strategice şi lactice cu Generalii <le la Marile Comandacu şefi
ierahici se asigură
<le preg,ilirea şi constatarea capaci1.I1\ii şi aptitudinilor
mente; Împreună
<le briga<l,1, Divizie şi Corp <le Armată;
face
coloneilor şi generalilor <lcslina\i pentru comandă
propuneri pentru încadrarea armatei cu oli\cri generali şi superiori, şei
<le corpuri sau Servicii;
Intocmeşl
istoricul can1paniilor na\ionalc; Stabileş
nevoile <le dotare, precum şi caracteristicile
principale ale materialelor <le rf1zboi, luîn<l avizul Comitetului materialelor <le r.izboi; Face
Stabileş
propuneri Ministerului pentru completarea <lot.a\iei armatei cu materiale <le război;
rcparti\ia materialelor de război
nou reccp\ionatc; Adminstrează
fondurile ce-i sînt afcclatc.
p. conformitate
Directorul Personalului (ss) indescifrabil
LIII
GENERAL ANTONESCU
Comandantul Diviziei 3-a
FOAIE CAl.lf1CATIV A
pc anul 1935 de la I noiembrie 1934 - 31 octombrie 1935
NOTELE COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEl-1JLUI
DE SERVICIU
Din momentul în care a preluat comanda Corpului I Amrntf1 pîn,1 în prezent. Generalul
Antonescu a comandat efectiv şi neîntrerupt Divizia.
Este inutil să înfă\işez
aici, în cîteva rînduri, însuşirle
oslf1şei
şi aplitu<linilc de a comanda
prea bine reliefate <le trecutul
ale G-ralului Antonescu, ele sînt prea bine cunoscute <le to\i şefi,
său
şi prea bine apreciate <le către
lo\i cei cc l-au avut în subordine sau a avut legături
<le serviciu
cu ci. ln cc priveşt
comanda Diviziei a 3-a, nu am <le relevat <lecit că personal consider Div. 3-a
divizie a oştir
noastre. cca mai bine pregăti
ca instruc\ic, cca mai bine
ca cca mai bună
pregăti
ca măsur.idc
a-i asigura mobili7A'lfca, cca mai bine în<lrumal.[1 ca cduca\ic morală
şi
fizcă,
ca instruc\ic profcsionahi a Corpului oli\eresc.
în cursul perioadei 1-a şi II-a, au fost confim1alc în cursul
Aceste impresiuni, căp[1l.at
manevrelor C.l .A. Cu toate că n-a luat parte la manevre <lecit primele 2 zile, <lin cauz.1 <le boală,
touşi
impulsul dat uni1.I1\ilor şi instruc\ia tcmcinic,i cc trupele şi ofi\crii posedă,
au desemnat Div.
3-a ca o marc unilalc, bine prcgf1lită
<le rfizboi.
Lăsîn<l
la o parte tcmpcnm1cntul său
care uneori nu poale fi suficient stimat. recunosc la
puterea sa extraodină
<le muncă,
curajul hotărîil
generalul Antonescu caracterul sf1u hot.ărî,
şi al faptelor sale, <lcmnilatea cu care apfmi prestigiul func\ici cc îmlcpinşte
şi pc acela al
clar, mai presus ele toate, patriotismul înflăcrat
şi luminat, care îi animă
toaă
subalternilor săi,
liin\a sa şi care uneori trec clincolo ele uzan\c.
şi perscvcrcn\a cu
Prin puterea voin\ci cu care este înzestrat. cu fcm1itatca caracterului său
care um1ărcşl
hotărîilc
cc ia, Generalul Antonescu posclă
toate calit.i\ilc pentru a comancla în
bune concli\iuni orice marc unitate sau a conduce orice serviciu i s-ar încrcdin\a, în orice ranrnr.i
Plata
şi
r;Jsp/ata istorici
de aclivitalc, gratie cullurii generale vaste cc şi-a
Armată
şi la gradul de General de Divizie.
117
formal. Îl propun la comanda de Corp de
COMANDANTUL CORPULUI I ARMATA
General de Divizie
(ss) Sichiliu
NOfELE ŞEfILOR
IERARI IICI SUPERIORI
Am inspectat garnizoana
Sînt de acord deplin cu aprecierile Comandantului de Armată.
Piteş
şi C'unpulung la srtŞiul
perioadei I de inslruqie constatînd că unitălc
Div. 3-a au fost
inslructia, disciplina, adminislratia etc., de călr
îndrumate şi controlate în ceea cc priveşt:
Generalul Anloncscu I. de asemenea natură
incit pot cla.~ifica divizia de infanterie ca cca mai
dinlrc loatc diviziile Inspectoratului I Armată
(16 divizii).
bine pregăti
impulsul dal de generalul Antonescu.
Se simte prelulindeni la toate unită~le
Generalul Antonescu s-a pus în eviden\j în tot cursul carierii miliLarc ca clement cxecptional
dotat, şi a adus amiatei reale servicii, nu numai în timpul r:izboiului dar şi ulterior în toate
unitălc
şi
serviciile cc a condus. Mcrit.'i înaint.'lfca la gradul de General de Divizie şi a-i
de Corp de Am1all1.
încrcdinia comandă
INSPECTOR GENERAL DE ARMATA
General de Divizie
(ss) Gorski
LIV
General de Brigadă
Antonescu Ion
Comandantul Diviziei 3.
FOAIE CALIACATIV Ă
Pc anul 1936 de la I Noiembrie 1935 - 31 Octombrie 1936
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEAJLUI
Generalul Antonescu I. a exercitat, în continuare, comanda Diviziei 3-a. În acestă
calitate, a
de Comandament. excutaă
în cadrul Inspectoratului I Am1ată
dovedind,
luat parte la căltoria
executate, că aprecierilor melc din anul lrccut, nu am de adăugt
prin hollirîrilc luate şi lucrăie
dccît convingerea că am aprccial jusl posibltăc
profesionale ale Generalului Anloncscu. Am
a.~istat în absenia sa la aplica1iunilc executate de trupele Garnizoanei Piteş,
două
zile consecutiv,
rămînd
cu cele mai frwnoasc impresiuni asupra prcgf1tirii de război
solidă,
a uniuitilor acestei
sub toate raporturile, dar mai presus de toate, sub acela al dcmnită
şi
divizii. Un eminent şef
corcctiludinci în toate manifcst.'irilc, fie ca şef,
fie în viata de Loatc zilele. Eslc prcgf1Lil a comanda
încredere la Comanda Corpului de Am1ată
şi înainlarc la
orice Marc Unit.ale. Îl propun cu multă
gradul de general de di vizic.
COMANDANTUL CORPULUI I ARMATA
General de Divizie
(ss) SichiLiu.
NOTA ŞErILOR
IERARIIICI SUPERIORI
Pc anul 1937/1938 a fost caracterizai de Consiliul Superior al Amiatci „Admis provizoriu la
comanda de C.A. şi înainuirc la gradul de gl. divizie sub rezerva verifcă
la M:u1cvrclc Regale.
DIRECl'ORUL PERSONALULUI
General (ss) Pârcălbsu
Împ.'1rtăşcs
bunele părei
ale D-lui comandant al C.I. Amiată
asupra generalului Antonescu.
La căltoria
de comandament a Inspectoratului II Amiat:1, s-a distins prin solu1iunilc sale.
uneori originale, dar totdeauna bine argumcnt:1le.
Arc multă
încredere în sine, o jude~·alf1 întcmciat:1 pc solide cunoşli,
o expunere clară
şi
conisă.
Este un comandant ho1:·1rît, care şlic
cc vrea şi înfruntI1 orice r:lspumlcre.
Merită
înaint:irca la gradul de general de divizie şi comanda unui corp de :irmalf1.
INSl'ECIUR GENERAL DE ARMATA
General de Divizie Adjut:mt
(ss) G. Manu
118
/011 A11to11csrn, milit,tr şi diplomat
LV
General brigadă
Antonescu Ion
Comandantul Diviziei 3
FOAIE CALIFICATIV A
Pc anul 1937 de la 1 Noiembrie 1936 - 31 Octombrie 1937
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞEFULI
DE SERVICIU
De la 1 Noiembrie pînă
la 31 Dec. Generalul Antonescu a continuai a conduce pregătia
de
război
a unilă\
cu frumoase rezultate şi cu un înalt sim\ al datoriei.
Am asistat la două
şc<lin\
de aplica\iuni pc hartă
în pregătia
oli\crilor garnizoanei.
Poale comanda orice marc uuilalc superioara diviziei.
COMANDANTUL CORPULUI I ARMAT A
General de Divizie (ss)
Sichiliu
De la I Ianuarie la 10 Aprilie 1937, timp în care am Comandat Corpul I Amial.f1, Generalul
exercitat comanda în mod demn de orice laudă.
Antonescu Ion, Comandantul Diviziei 3-a, şi-a
La inspcctia cc am focul trupelor <lin garnizoana Piteş,
Ic-am g:1sit foarte bine sub toate
raporturile: cduca\ic, instruc\ie şi administra\ic. Îndrum:1rilc şi controlul perseverent din partea
Diviziei era evident.
ca model de prcg:1lirc soli<l;1 pentru riizboi. O alcn\ic deosbită
s-a
Divizia 3-a poale li dală
de mobili:arrc. Lucr:irilc în Comandamentul Diviziei f. complecte şi judicioase, mai
dai lucrăio
ales cele de mobiliwrc.
Corpul oli\eresc bine preg:1til cu o stare de spiril foarte s:111:1loasa.
În concluzie, Generalul Antonescu aqioncazii ca un eminent comandant de divizie şi cslc
perfect de bine prcg[1lil pentru a puica comanda un corp de armat;i.
COMANDANTUL C.I.ARMATA
Gcncrnl de Divizie (ss)
M. Totliccscu
NGfELE
ŞEFILOR
IERARIIICI SUPERIORI
Conlim1 în totul aprecierile elogioase facule asupra generalului Antonescu de la cei 3 coman<lan\i de C.I., care m-au precedai.
Am inspcct;1l toate unil:1\ilc diviziei şi ,un constatai cil instruqia a fost organizau-• şi îndrumată
pc baze săn:1loac.
Generalul Antonescu se ocup,\ foarte de aproape nu numai în ceea cc priveşt
instruc\iunca
trupei şi a oli\crilor, dar şi de administra\ia trupelor.
Conduce divizia ca un bat;1lion.
Nimic nu se mişcă
făr
şlirea
sa. Totul c ordonai, melodic, armonios.
Din punci de vedere gospod:iresc. cslc o a<lev;'\rat;-1 pl:1ccrc s:1 vezi rczult;1lelc la care au ajuns
pc care Ic arc continuu sub
regimentele diviziei, mai cu scam;i L'clc din garnizoana l'icşt
supravegherea sa.
înzestrate
Localurile reparate şi bine întrc\inulc. poligoane de tragere rcdus:1, casc osu-1şcli
cu toi ceea cc trebuie pentru sokla\i, s[1li de mîncarc spa\ioasc, vcscl[1 individual;'\ completă,
parcuri de pomi roditori, gr:1<lini de wm1val demonstrative, alîlca lucruri de marc folos practic şi
imediat pentru regimente, d;ir mai ales cu ml însemnat instructiv şi educativ pentru sokla\i.
în zona Domneşti-Cura
de Argeş.
În perioada manevrelor, divizia a fost conetraă
Am v;'\zut divizia după
cc m-am înapoiai de la manevrele regale şi am asistat la critica
aplica\iunilor cxccut;1lc, cîn<l mi-am dai scama cit de interesante au fost aceste aplica\iuni şi cîlă
muncă
şi pricepere a pus Generalul Antonescu pentru organiziirca şi conducerea lor. În deplin
acord cu ccilal\i comandan\i apreciez pc G-lul Antonescu L'a un oli\cr de marc valo;irc cu o
excclcnl.[1 pregăti
pentru a comanda orice marc unilalc superio;ir;'\ diviziei.
Admis la comanda de corp de armal.[1 şi la înainuirca la gradul de general de divizie.
Merită
a înainta „la cxL·cp\ional".
COMANDANTUL C. l A.
Generalul <le Divizie (ss)
I'. Dumitrescu
Plata
şi
rilspJ.ita istoriei
119
Divizia 3-a de lnf. în mod remarcabil din toate p.d.v. Oli\cr
Generalul Antonescu comandă
General, care are toate însuşirle,
virtu\ilc şi capacitatea, recunoscute de întreaga oştire
- ca un
strateg emerit, un lin tactician şi un organizator de for\â. Trccînd prin fata ochilor mei toate
Corpurile de Armată,
în calitate de Inspector General de Armată
(2 şi 3) - nu am dat peste un
statut de serviciu atît de străluci,
ca al Generalului Antonescu. În timp de pace: în toate însărci­
nările
şi comenzile avute de la primul grad pînă
la cel de General, a fost tot întotdeauna întîiul,
aleşi
dintre aleşi
- satifăcînd
cu prison\ă
şi chiar peste aştepări
toate misiunile ce i s-au dat. În
timp de război:
a fost inspiratorul şi animatorul făr
egal al marilor înfăptuir
ce au dus la
îndeplinirea idealului national, şi pentru care nu avem destule cuvinte pentru a-i fi recunosăti.
Datoriă
probită\,
modestiei şi caracterului său
integru, nu a vrut să pună
Steaua de General,
deşi
i se oferise la Tisa, înaintea camarazilor săi.
Cită
demnitate, cită
cinste ostlişcaă
!! !
LVI
FOAIE CALIFICATIV Ă
Pc anul 1938 (dela I Noiembrie 1937 - 31 Octombrie 1938)
DE SERVICIU
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
De la l Nov. 1937 - 28 Dec. 1937
Generalul Antonescu I. a fost numit pc data de l .lX.1937 Comandant al Regiunii Teritoriale
aC.IV.A.
De la 5.XI.-5.Xll.1937 a avut concediu aprobat de M.Ap.N. - iar la 24.Xl.1937 a solicitat
prin raport un nou concediu de 60 de zile, care, de asemenea, i-a fost aprobat.
înaintat demisia din ammt..'i, care nu i-a fost aprobtă.
Pc data de 7.Xll .1937, şi-a
Am regretat că acest eminent oli\cr, aici cum îl artă
statele din întreaga sa carieă,
nu a fost
în acest interval de timp la serviciu. Deci, nu-l putem nota.
Mă
refer, deci, la memoriul s;1u care este oglinda unui oli\cr cu adevărt
valoros, care s-a
distins de la începutul carierei, iar la război
a adus servicii reale şi mari, aş
cum îl artă
şefi
săi,
avînd conducerea biroului opera\iunilor la Armata de Nord şi apoi la Mareic Cartier.
Pc dat..'! de 25.Xl.1937, a fost înaintat la gradul de General de Divizie, iar la 28.XII.1937 a
Na\ionalc.
fost numit Ministrul Apări
INSPECTOR GENERAL DE ARMATA
General de Divizie Adjutant
(ss) Athanasescu
NGl'ELE ŞEFILOR
IERARI IICI SUPERIORI
De la 31.III - lSX.1938
La 31.IIJ.1938, încctînd a li ministru, mi-a spus că prefă
a profita de concediu, cînd l-am
întrebat dacă
vrea să ia Inspectoratul G-ral al Cavaleriei, sau concediu.
fară
nici o întrcbuin\arc - la dispozi\ia Ministerului - aş
că
Confom1 dorin\ci sale, a rămas
nefăcîd
nici un serviciu nu-i pol da o noL.'1.
NAŢIOLE
MINISTRUL APĂRI
General (ss) Argeşanu
LVII
FOAIE CALIFICATIV A
Pc anul 1938 ( de la 1 Noiembrie 1937 - 31 Octombrie 1938)
NOTA COMANDANTULUI CORPULUI DE TRUPA sau ŞERJLUI
DE SERVICIU
Na\ionalc, făr
a avea vreo însărciae.
A fost tot timpul la dispozi\ia Ministerului Apări
MINISTRUL APĂRI
NAŢIOLE
General (ss) lcuş
120
Ion A111011csc11, militar şi
diplomat
LVIII
FOAIA MATRICOLA
1. STARF.A CIVIl.A
Numele şi prenumele: ANTONESCU ION, născut
la 2 iunie 1882, în Piteş.judţl
fiul lui I. Antonescu, de religie ortdxă.
2. SCHIMBĂR
ÎN STARF.A CIVIl.A ÎN CURSUL CARIERil
Căstori
cu D-ra MARIA NICULESCU, de religie ortdxă,
în anul 1928.
3. CAMPANII, RĂNI,
ACTE DE BRAVURA SAU CURAJ (ÎN TIMP DE RĂZBOI
TIMP DE PACE)
- 23 iunie 1913, mobilizat la Regimentul I Călraşi
şi detaş
4.600.
- 31 august 1913, demobilizat, I.D. 5 510;
- 14 august 1916, mobilizat la Arm. c.le Nare.I, I.D. 2.784;
- 1 aprilie 1918, c.lemobilizat M.C.G. - Ilir. Operaţi;
- 28 octombrie 1918, mobilizat, M.C.G., I.D. 3.179;
- I aprilie 1921, c.lemobilizat Şc.Spe
c.le Cavalerie, I.D. 879.
4. STUDII CIVILE
Argeş,
SAU
la Divizia 2 Cavalerie. I.D.
- 4 clase primare;
- Liceul Militar Craiova.
S. STUDII MII.ITARE
-
Şcoal
Miltară
Şcoal
Specială
Şcoal
Superioaă
-
franceză
de Infanterie şi Cavalerie;
de Cavalerie 1905-1906;
c.le RăZboi
1909-1911.
6. LIMBI STRĂINE
şi
ens_lză.
7. MISIUNI ŞI
INSARCINARI SPECIALE IMPORTANTE
- Şeful
Ilir. Operaţi
la Divizia I Cavalerie în campania c.lin Bulgaria (1913);
Căpitan
- Comanc.lantul facac.lronului c.le Elevi (1914-1915);
Maior - Şeful
Ilir. Operaţi
la Anuala c.le Nare.I (1916);
Dir. Operaţi
la Grupul GI. Prezan (1916);
Maior - Şeful
Maior - Şeful
Bir. Operaţi
la M.C.General (1916-1918);
Ilir. Operaţi
la M.C.General (1916-1918);
Lt.col. - Şeful
miltară
la PeLrogracJ şi Moghilev ( 1917):
Lt.col. - Misiune politcă
Lt.col. - lc.lem, politcă
- miltară
la Constantinopol şi BelgracJ (1919);
Lt.col. - lc.lem la Varşovi,
pcnlru stabilirea primelor baze ale ali:u1ţe
politico-militare cu
Polonia ( 1920):
- Lt.col. - lc.lem la Congresul de Pace ( 1920);
- Colonel - Comanc.lantul Şcoli
Spec. de Cavalerie ( 1920-1922);
- Colonel - Delegat la Comisia c.le Repara\ii la Paris pentru tichie.larea litigiului născut
c.le pc um1a
ocupaţie
Ungariei (1921);
- Colonel - Ataş
militar la Paris şi Lonc.lra ( 1922-1926 );
- Colonel - Însărciat
cu lich.ăre
c.le război
în franta şi Anglia;
- Colonel - Delegat la Geneva penlrU c.lezammre (1924 );
- Colonel - Directorul Şc.
Superioare c.le Rflzboi (1927-1929);
- Colonel - Secretar General al M .Ap.N. ( 1928 );
- General c.le brigac.lă
- Directorul Şc.
Super. c.le RăZboi
( 1931-1933 );
- General de brigac.lă
- Şeful
c.lelega~ei penlrU c.lezam1are la Geneva (1933);
- General de brigadă
- Şeful
Marelui Stat Major (1933-1934);
- General c.le brigadă
- Invitat oficial de M .Ap.N. francez în Franţ
(1934 );
- General c.le divizie - MinislrUI Apimirii Na\ionalc (1937).
-
Căpitan
Plata
şi
121
r;lsplata istorici
LIX
TABEL
relativ la ordinele şi medaliile de război
şi de pace - române şi
domnului general de divizie ANTONESCU ION, ministrul păriA
străine
- conferite
Na\ionale
RECOMPNS,DAŢI.
l. Ordine
şi
medalii de război
române:
Onlinul „Mihai Viteazul" ci. a III-a - ID.Nr. 5 454/1919; Brevei nr. 392/1919;
Ordinul ,,Steaua României" ci. a IV-a - ID.Nr. 203/19/B;Brcvct 11r. 2.064/1918;
Ordinul „Coroana României" ci. a IV-a - ID.Nr. 3 138/1916; /Jrcvcl 11r. 429/1916;
Medalia „Avîntul Ţări"
1913 - ID.Nr. 6.247/1913;
Medalia „Crucea Comeralivă"
1916-1918 cu baretele: .. Ardeal", ..Carpa\i", .,Oiluz", .. 1918",
„1919" - IDNr. 1.744/1918; JJrevct Nr. 56.129/1925
Medalia „Victoria" - ID.Nr. 3.390/1921; /Jrcvet Nr. 9.495/1924
cu bareta „Tradi\ic" -1.D. Nr. 343/18.11.1941; Drevei 11r. 103/1941
Medalia „Trecerea Dunări"
Onlinul „Mihai Viteazul" ci. a II-a -1.D.Nr. 2.24017.Vlll.1941; JJrevct nr. l/7.Vl//.1941;
Onlinul „Mihai Viteazul" ci.I. - ID.Nr. 2.352/bis/21. Vll/.1941; Drcvct nr. 2/21. Vl//.1941;
Ordinul ,,Virtutea Aeronautică"
cu Spade, în !oale clasele - ID. Nr ..l.132/3.Xll.1941; Drevei 11r.
610/1941
2. Ordine şi medalii de pace române:
Ordinul „Coroana României" Marc Cruce - ID.Nr. 1.158/1938;
Ordinul „Steaua României" ci. a III-a - ID. Nr. J.696/1925;
Ordinul „Coroana României" ci a III-a -1.D. Nr. 3.782/1924;
ci.I - I.D. Nr. 5.852/1913; /Jrevd Nr. 731/1913;
Medalia „Virtutea Miltară",
.,Semnul Onorific" de Aur de 25 ani - I.D. Nr. 1.456/1923; /Jrc:vet Nr. 1.213/1923;
1906 -1.D. Nr. 5.384/1906;
Medalia ,Jubilară"
Medalia „Pelcş"
- I.D. Nr. 2.305/1923;
.,Marc Cruce" a Ordinului „Carol I" (gradul de Cavaler) -1.D. Nr. J.534/15./.1941.
l. Ordine şi medalii de război
straine:
Ordinul „Legiunea de Onoare" în gradul de Cavaler (2) - /Jrevcl ;111toriz. Nr. 12.293/19 I 7
Ordinul „Sf. Stanislas" ci. a III-a - /Jrcvl'I ,wtoriz. Nr. 13.125/1917
- lJrc..•vct :wtoriz. Nr. 7.751/1917
Ordinul „Sf. Vladimir" ci. a IV-a cu Spade şi Funda Rus.
Ordinul „Coroana Italici în gradul de Cavaler - JJrc..·vct .wtoriz. Nr. 4.309/1918
Ordinul „Sf. Mihail şi Sf. Gheorghe" în gradul de comandor (Englez) - /Jrevcl auloriz. Nr. 6.710/
1918
Ordinul „Sf.Stanislas" ci. a II-a cu Spade Rus. - /Jrevcl m1toriz. Nr. 390/1918
Ordinul „Sf. Stanislas" ci. a II-a cu spade şi Placă
Rus. - JJrc..·vct autoriz. Nr. 2.454/1918
Înscnmclc Crucii de Război
cu ciln\ic pc Amrnlă
(Francez) - /Jrcvc/ ;111toriz. Nr. 1.512/1920
Ordinul „Sf. Ana" ci. a II-a cu Spade - /Jrcvc/ ,wtoriz. Nr. 1.094/19 I 8
grad Comandor
Ordinul „Victoria" (Engleză)
Ordinul „Leopold" (11clgian) grad Comandor
Crucea Neagra (11clgian) grad oli\cr
Mareic Cordon al Ordinului „Sf. Mauriciu" IL.alian
Crucea de Cavaler al Ordinului „Crucea de Fier" (Gcmnă),
în clasele: .,Cavaler", I, a li-a, 6.
VIII. 1941.
Marca Cruce cu Spade a Ordinului „Trandafirul Alb" al finlandci, I Ielsinki, 10. XII. 1941.
2. Ordine şi medalii de pace straine:
Ordinul „Polonia Rcslilul.a", ci. a III-a - /Jr~•vct ;111/oriz. Nr. 27.496/1922
Ordinul „Polonia Rcsliluta" Marc Oli\cr - JJr~·vct('!) Nr/1930
Ordinul „Coroana Iugoslavici" Marc Cruce - /Jrevcl orig. Nr. 4.277/1933
Crucea de Onoare ci.I cu Spade a Ordinului „Casei de llohcnzollcm"
Marca Cruce de Merit a Ordinului Militar Ospitnlicr şi Suveran a „Sf. La;,A'ir'' al Ierusalimului
(Spaniol) - JJrevcl autoriz. Nr.E-4125.X.1940
122
Servicii şi diverse pozitii:
Jon ;\11/oncscu,
militar şi
diploma/
01.07.1902, elev Şcoal
Miltară
de Infanterie şi Cavalerie. D.M. nr. 208;
01.07.1904, în activitate, sublocotenent, Regimentul 1 Roşir.
I.D. nr.2 178;
01.04.1908, în activitate, sublocolcncnl, Regimentul 10 Roşir,
I.D. nr. 36;
10.05.1908, locotenent, Regimentul l Roşir,
I.D. nr. 1 528;
14.06.1908, locotenent, Herghelia Annalci Cislău;
10.05.1909, locotenent, Regimentul 8 Roşir,
I.D. nr. I 676:
01.10.1909, locotenent, Şcoal
Superioaă
de Război,
D.M. 89, M.O. 15/1909:
I .D. 3 140:
O1.10 .I 911, locotenent, Brigada 7 Roşir,
01.01.1912, locotenent, Regimentul 4 Roşir,
I.D. 4 136;
nov. 1912, locotenent, detaşi
M.St.M., chemai la stagiu de încercare. D.M.496/1912;
01.04.1913, căpitan,
Regimentul 1 Căl[1raşi,
I.D. 2 588, o.z. 80/1913:
01.10.1913, detaşi
a face stagiul la Regimentul 38 „Neagoe Basarab", ord.M.R. 7 505:
01.11.1914, căpitan,
Şcoal
de Cavalerie, I.D. 3398, o.z. 241:
mutat la Corpul IV Am1atl1 (al Stalului Major), I.D. 977 ,o.z. nr.:
O1.04.1915, căpitan,
01.11.1916, maior, Şcoal
de Cavalerie, I.D. 3 064/bis;
01.09.1917, locotenent-colonel, I.D. I 330. M.C.G.:
01.07.1918, locolenenl-coloncl. Regimentul 7 Roşir;
Ol.I 1.1920, locotenent-colonel, Şcoal
Specială
de Cavalerie;
01.04.1921, colonel, I.D. 1 525; Şcoal
Special.1 de Cavalerie:
30.08.1022, colonel. Mareic Stat Major, at.1ş
militar în Fran\a:
01.07.1923, colonel, Marele Stat Major, at.1şl
milit.rr, Londra:
01.10.1926, colonel, Centrul de Instruc1ic al Cavalcrici, I.D.
15.07.1926, colonel, Şcoal
Superioaă
de R;1zboi (Director) I.O. 2.333/1927, M.Of. 158/1927;
01.10.1928, colonel, secret.ir general M.R., D.M. 775/928, M.Of. 221/928 şi 25 412/928, M.Of.
239/928;
12.11.1928, colonel, Şcoal
Superioarf1 de R;1zboi (Director);
01.04.1929, mutai ca comandant al Brigăz
5 Roşir,
I.D. 861/1929: rămas
ca director al Şcoli
Superioare de Război
conform ordinului general nr. 32 din 19.01.1928 al M.A.
10.05.1930 mutat ca comandant al Brig.1zii 8 Cavalerie, ordinul Inspectoratului General al
Cavaleriei 1rr. 3.428 din 12.V .1930;
21.06.1930, mulai ca comandant al Brigăz
6 Cavalerie, I.D. 2.235/1930;
10.05.1931, înaintai la grndul de general. ord.M.A. Secret. GI. nr. 1.040/1931;
08.07.1931, general, Şcoal
Superioaă
de R,1zboi, ID. 2.352/1931;
15.07.1933, comand,mlul Diviziei 3 Infanterie, I.D. 1.965/1933;
01.12.1933, şeful
M.St.M. prin delcgalic şi cdl. D.3;
11.12.1934, desărcina
din func\ia de şef al M.Sl.M. şi r[1mas cdl. Divizia 3 Infanterie.
O1.11.1937, mutai la Comandamentul 4 Teritorial;
25.12.1937, înainlal general de divizie, I.D. 4.290/1937;
28.12.1937, general de divizie, M.Ap.N .. I.D. 4.322/1937:
06.06.1940, aprobai demisia din cadrele active ale amialci şi repartizat ca ofi\cr de rezerva la
M.St.M. de la dispozi\ia M.Ap.N .. I.D. 2.014/1940
04.09.1940, numit preşdint
al Consiliului de Minştr.
I.D. 3.051/1940;
05.09.1940, investii cu depline puteri pentru Conducerea St.atului Român. I.D. 3.053/1940;
16.09.1940, se anulcaz..i trecerea în pozi\ia de rezerv,, prin demisia efctuală
prin I.D. 2.014/
1940, înăl\du-se
la gradul de general de corp de amiat."a pc dala Decretului, cu vechimea de
la 1 iunie 1940, I.O. 3.155/16.IX.1940, ordin de zi 1rr. 383/1940;
10.02.1941, general de am1al.i, confom1 I.D. 341/18.11.1941. în activitate, la Conducerea Stalului;
22.08.1941, avansai la gradul de mareşl.
wnfom1 I.D.R. 2.352 din 21.08.1941.
Capitolul III
AVNSĂRI,
DECORAŢI,
NUMIRI ÎN FUNCŢIE,
COMUNICATE OFICIALE
1
CAROLi
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă
REGE AL ROMÂNIEI
La toti de fa\ă
şi cei viitori, săntale
Avînd în vedere Legea asupra înainlftrilor în armaL;; Asupra raportului Ministrului Nostru
SccreL'lf de St.al la Departamentul de Rf1zlx)i sub no. 235 - 6 apr. 1913
Am decret.al şi decret.tun:
înaităr
de oli\eri generali, superiori şi
Ari. 1 - Se fac pc ziua de 1 aprilie 1913 um1ăloarce
inferiori:
II.CAVALERIA
u\ GRADUL DE CĂPITAN
Antonescu Ion din Regimentul 4 Roşir,
locotenent de la 10 mai 1908, la vacan\a cc este în
Regimentul 1 Călraşi.
Art. 2 - Ministrul Nostru Secret.ar de St.al la DcparL1111cntul de Război
este însărcia
cu
cxecuL'U"ea decretului de fa\ă.
Dat în Bucreşti
la 6 aprilie 1913.
No. 2960
CAROL
Ministru de Război
General de Divizie
/indescifrabil/
(A.M.Ap.N., fond 3042, dosar nr. 3033/1913, f. 44)
2
CAROLi
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\ional.1 REGE AL ROMÂNIEI
La toti de fota şi cei viitori, săntale
Avînd în vedere regulamentul medaliei „Virtutea MilL'ră";
Asupra raportului Ministrului
Nostru Secret.ar de St.al la Departamentul de RftZboi sub no. 8329 - 7 oei. 1913,
Am decretai şi decrelfun:
dreptul de a puri.a „Virtutea Milt.ară"
de Aur, de pace, la următoi:
Art. 3. - Acordăm
Căpit.anul
ANTONESCU ION din Regimentul I Călraşi.
Ari. 5. - Ministrul Nostru Secret:ir de St.al la Departamentul de Război
este însărcia
cu
execut.arca decretului de fa1,;.
Dai în castelul Pele ş la 7 octombrie 1913.
No. 5852
CAROL
Ministru de Război
General de Divizie
/indescifrabil/
(A.M.Ap.N., fond 3042, dosar nr. 3035/1913, f. 106)
124
1011 A11toncsc11, milit<1r şi diplomat
3
r-ERDINAND I
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă
Rege al României.
La to\i de fa\ă
şi cei viitori, săntae
A vînd în vedere legea asupra înaitărlo
în armtă.
Asupra raportului ministrului Nostru
secretar de stal la Departamentul de Război
sub No.8182.
Am decretat şi decrlăm:
Art. I. - Se fac, pe ziua de I Septembrie 1917, următoael
înailăr
de ofi\eri activi din toate
armele;
Cavalerie
Maiori la gradul de locolcncnl colonel
Antonescu Ion
cu
Art. 2. - Ministrul Nostru secret.ar de Stat la Departamentul <le Rflzboi este însărciat
executarea decretului <le fa\ă.
Dai <le Mareic Cartier General, la 13 noiembrie 1917
FERDINAND
No. 1330
Ministru <le Război
General de divizie C. Iancovescu
(,.Monitorul Oficial", No. 195, joi 16/29 noiembrie 1917, p. 2056-2063);
(Arh.M.Ap.N., fon<l 3042, dosar 3056, 1917, f. 39)
4
FERDINAND I
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă
REGE AL ROMÂNIEI
şi cei viitori, săntae
La to\i de fa\ă
Asupra Raportului Ministrului nostru secret.ar <le st.al la Departamentul <le Război
sub No.
8646 - 10 Iul. 1918
Am <lccrclat şi <lcrăm:
Art. I. - Se fac, pc ziua <le I iulie 1918, um1f1loarclc repartizflrÎ <le ofi\eri superiori din
infanterie, cavalerie şi artilerie prcvazu\i mai jos:
CAVALERIE
Lt. colonel ANTONESCU ION - Regimentul 7 Roşir
Art. 2. - Ministrul Nostru Scnclar <le St.al la Departamentul <le Război
cslc însărcia
cu
executarea decretului <le fa\ă.
Dai la llicaz la 10 iulie 1918.
Nr. 1773
Ferdinand
Ministru <le Războiu
General /indescifrabil/
(Arh. M.Ap.N., fond 3042, dosar 3060/1918, f. 271)
5
FERDINAND I
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Rege al României,
La to\i de fa\ă
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului ministrului Nostru Secretar de St.al la Departamentul <le R.-1zboi sub No.
14202 <lin 20 august 1918;
Am decret.al şi decrtăm:
Art.I - Conferim dreptul <le a purta la dccora\iunilc <le r.-1zboi panglica <le ,,Virtutea Miltară"
um1ălori
oli\cri superiori şi inferiori după
cum urmcazI1; Ordinul „Steaua Romfmici" cu spade
în gradul <le ofi\cr cu panglica <le „Virtutea Miltară".
Lt. col. Antonescu Ion <le la Mareic Cartier General.
Pfat.1
şi
r.lsplata istorici
Art.II - Ministrul Noslru Secretar de St.al la Departamentul de
executarea decretului de fa\ă.
Dat în Iaşi
la 20 august 1918
Război
125
se
însărcieaz
cu
FERDINAND
No. 2171
Minislru de Război
General C. Ilârjcu
11/24 noiembrie 1918, p. 3280- 3282)
(.,Monitorul Oficial", No. 187, dumincă
6
Cancelaria Ordinelor
Prin înalta rczolu\ic pusă
pc raportul domnului vicprşdnl
al Consiliului de Minştr,
ministru al afacerilor străine,
cancelar al Ordinelor, sub no. 5619/1918. M.S. Regele a binevoit a
autoriza, potrivit art. 12, aliniatul III din Conslilu\iunc, persoanele ale c:iror nume sînt ar:1talc mai
jos de a purta însemnele dccora\iunilor str.iinc mcn~onalc în dreptul lor:
Or<linul „Sf. Mihail şi Sf. Gheorghe (englez) în gra<lul de Comandor;
Ll. col. Antonescu Ion, <le la Mareic Cartier General
2115 februarie 1919, p. 4973)
(.,Monitorul Oficial", nr. 248, sîmbăl
7
MINISTERUL DE RĂZBOI
rERDINAND I
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\ionalâ Rege al României,
La lo\i de fală
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului ministrului nostru secret.ar <le st.al la Dcpart.amcntul de Război
sub nr.
25909 <lin 31 <lcccmhric 1919, Am <lccrcl.al şi <lcl·rct.im:
Art. I. - Conferim <lccom\iunilc de război
um1ătoril
oli\cri superiori, inferiori, precum şi
gradelor inferioare, astfel <lupă
cum um1cazf1:
Ordinul milit.rr „Mihai Viteazul" clasa a III-a
Locotenentului colonel Antonescu Ion <le la Mareic Cartier General, pentru concursul eficace
<lat pc cîmpul <le luptă
Înaltului Comandament în calitate de şef
al Biroului Opcra\ii al Marelui
a armatelor
Cartier General în timpul ofensivei din 1919 care s-a terminal prin intrarea gloriasă
române în Uu<lapesta.
Art. IV. - Ministrul Nostru secret.li' <le St.ii la Dcpart.uncntul <le Război
este însărciat
cu
executarea decretului <le fa\ă.
Dai în Bucreşti
la 31 decembrie 1919.
FERDINAND
No. 5454
Ministrul <le Război
general <le brigadă
Ion Răşcanu
(.,Monitorul Olicial", Nr. 229, vineri 6 februarie 1920, p. 11806)
8
MINISTERUL AFACERII.OR STRAINE
Cancelaria Ordinelor
asupra raportului domnului ministru ad-interim al afacerilor
Prin înalta rczolu\iunc pusă
străine,
cancelar al ordinelor, sub no. 2512/920, M.S. Regele a binevoit a autoriza persoanele
în dreptul fiecărua:
notate mai jos să poarte însemnele <listinc\iunilor onorilicc arăt.ic
Crucea <le rJzboi (franceză)
cu cit.1\ic pc armata
biroului opera\iunilor <le la Mareic Cartier General.
Locotenent colonel Antonescu I., şeful
(,,Monitorul Olicial" nr. 264, 20 martie 1920, p. 13080).
126
Ion A11l011cscu,
militar şi dip/011w1
9
Bucreşti,
19 noiembrie 1920
Ministerul de Război
Văzul,
Ferdinand
Cavaleria
Lista locotenentiJor colonei din toate armele admiş
la comaoclA de regiment provizorie
Antonescu Ion, l septembrie 1917, comandantul
11 noiembrie 1920
Şcoli
Speciale de Cavalerie
Nr. 31300
Ministrul de Război
General de Brigad[1 Ion R;işcanu
(.,Monitorul Olicial", nr. IR3, simb:-.t.i 20 noiembrie, p. 5870)
10
Bucreşti,
10 martie
Ministerul de Război
Se aprobă,
Ferdinand
Cavaleria
Tabel de înaintare pentru locotenentu colonei la gradul de colonel
admiş
pe anul 1919/1920 şi men\inup pe anul 1920/1921
Antonescu Ion, locolenenl colonel de la I septembrie 1917
(.. Monitorul Ofo.:ial", nr. 269, vineri 11 martie 1921, p. l l 9RR)
11
Ministerul de Război
FERDINAND I
prin gra\ia lui Dumnezeu şi voinia na\ional[1, Rege al României
La top de fală
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului ministrului nostru secret.ir de stal la Departamentul de R[izboi sub nr. 912
din 9 aprilie 1921, Am decretat şi decret.im:
la gradul de colonel pc ziua de I ianuarie 1921, cu vechime de la I aprilie
Art. I. - Se inal!ă
1920, locolenen\ii coloneii din toate am1ele, dupi1 cum um1ea;,A1:
Cavalerie
Antonescu Ion, locolenenl-colonel de la I septembrie 1917, şef ul de st.11 major central ins I.
cavaleriei.
Art. li. - Ministrul nostru secret.ir de st.ii de la Departmnenlul de R[1zboi este îns[ircinal cu
executarea decretului de fa\ă.
Dat în Burneşti
la 9 aprilie 1921.
No. 1525
FERDINAND
Ministrul de R;izlx.)i
General de Brigadă,
Ion Rf1şcanu
(.,Monitorul Olicial", Partea 1-a, Nr. 9, mar\i 12 aprilie 1921. p. 33R-339)
12
MINISTERUL AfACERILOR STRĂINE
Cancelaria ordinelor
Prin înalta rezolu\iune pusă
pc raportul domnului ministru al afacerilor străine,
cancelar al
ordinelor, sub nr. 24727 din 30 mai 1922, Majest.1tea Sa Regele a binevoii a aulorilA'I potrivit art.
Plata
şi
127
r;lsp/ata istoriei
12, alineatul m din Constitu\ie de a purta însemnele Ordinelor „Polonia Restituta" men\ionatc în
dreptul lor, ce li s-a conferit de şeful
stalului polonez, pc um1ăloare
persoane:
Clasa am-a
Colonel Antonescu Ion
(.,Monitorul Oficial", vineri 1 decembrie 1922, p. 8953)
13
Ministerul de RAzboi
FERDINAND I
Rege al României.
prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Ul toti de fat,ă
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de stal la Departamentul de R,izboi sub nr.
37615 din I ianuarie 1923.
Am decretat şi dccreliun:
Art. I. - Colonelul Antonescu Ion, Comandantul Şcoli
Speciale de Cavalerie, se numeşt
atşi
militar la Londra pc ziua ele I ianuarie 1923.
la Departamentul de Război
este însărciat
cu
Art.II. - Ministrul Nostru secretar ele şta
executarea decretului de fală,
Dat în Bucreşti,
la I ianuarie 1923.
FERDINAND
No. 23
Ministrul de Război,
General de divizie
GL-orgc Măr<lescu
(.,Monitorul Oficial", no. 218, Partea 1-a, joi 4 ianuarie 1923, Supliment, p. 10360-10361)
14
RAPORT I.A MAJESfATEA SA REGELE
SIRE,
Cu cel mai profund respect supun Înaltei Aprobăi
a MAIESTĂŢ
VOASTRE, alătur
proiect ele Înalt Decret, relativ la desărcina
colonelului ANTONESCU ION, clin funqia ele
atş
militar clin Anglia.
Sunt cu cel mai profund respect SIRE, AL MAIESl'Ţ
VOASTRE, prea plecat şi supus
servitor
MINISTRU DE RĂZBOI
General ele divizie
/in<lcscifrab ii/
SERVICIULUI PERSONALULUI
Colonel
/N. Ncgreanu/
25001 - 14 iulie 1926
(A.M.Ap.N., fon<l 3042, dosar nr. 3099/1926, f. 219)
ŞEfUL
15
FERDINAND
Asupra raportului Ministrului Nostru Secret.ar ele Stal la Departamentul ele
25001/1926; Am decretat şi clccrcl.'un:
Art. I. - Colonel Antonescu Ion, atşul
militar din Anglia, se clsărinaz.'
func\ic, pc <lata <lccrctului ele fa\,i, rcpartizînclu-sc la Mareic Stat Major.
sub no.
Război
din
acestă
128
1011 A11to11csc11, militar şi
diplomat
Art. II. - Minislnll NoslrU Secretar de Stat la Departamentul de
executarea decretului de faţă.
la 14 iulie 1926.
Dat în Bucreşti
Ferdinand I
Nr. 3058
Război
este
cu
însărciat
MINISTRUL DE RAZDOI
General de divizie
/indescifrabil/
(A.N.Ap.N. fond 3042, dosar 3099, f. 220)
16
FERDINAND
Asupra raportului ministrului nostru secretar de stal la Departamentul de Rftzboi sub no.
Am decret.al şi dccrcUim:
mut[1ri de ofi\cri superiori în
Art. 1.- Pc ziua de 1 octombrie 1926 se fac următoael
discplnară.
cerere şi ca m;1sură
interesul serviciului, după
- ÎN INTERESUL SERVICIULUICavaleria
- Colonei- Antonescu Ion - de la Mareic Stat Major, ca comandant al Centrului de instruc\ic al
cavaleriei.
cu
este însărciat
Art. II. Minislnll nostru secretar de stat la Departamentul de Război
executarea decretului de fa\ă.
Dat în Sinaia la 21 septembrie 1926.
FERDINAND
Nr. 3196
MINISTRUL DE RAZDOI
General de divizie
/indescifrabil/
(A.M.Ap.N .. foml 3042, dosar nr. 3099/1926, f. 224. 225)
17
FERDINAND I
REGE AL ROMÂNIEI
prin gratia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă
şi cei viitori, săntae
La tol,i de faţ
Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat la Departamentul de Război
47720- 31.12.1926.
Am decretat şi dccrct[un:
de ofi\eri superiori
mutări
se fac următoael
de fa\ă,
Art. I. - Pc data decrtăi
cum um1cază:
din toate am1cle, după
şi
sub nr.
inferiori,
- ÎN INTERESUL SERVICIULUI Cavaleria
-Colonei- Antonescu Ion, comandantul Centrului de instruc\ic al cavaleriei, ca comandant al Regimentului 9 Roşir.
cu
Art. II. Ministrul noslrU sccrclar de stal la Departamentul de R;·1zboi este însărciat
executarea decretului de fa\ă.
la 31 decembrie 1926.
Dat în Ducrşli
FERDINAND
Nr. 4176
MINISTRU DE RAZl10I
General de divizie
/indcscifrnbil/
(A.MAp.N„ fond 3042. dosar 3100/1926. f. 367)
Plata
129
rilsplata istorici
şi
18
FERDINAND I
prin gratia lui Dumnezeu şi voinţa
naţiolă,
Rege al României,
şi cei viitori, săntae
La to\i de fal,ă
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul de Război
sub no.
29244 din 1927.
Am decretat şi dccrcu:un:
Art. I. - În interesul serviciului, pc ziua de 25 iulie 1927, se fac următoael
mutări
de ofi\cri
superiori şi ofi\cri generali, după
cum um1cază:
Colonei
Antonescu Ion, comandant al Regimentului 9 Roşir.
ca comandant al Şcoli
Superioare de
Război.
Art. II. Ministrul Nostru secretar de
executarea decretului de fa\ă.
Dat la Sinaia, la 16 iulie 1927.
şta
la Departamentul de
Război
este
însărciat
cu
FERDINAND
No. 2333
Ministrul de Război
General de Divizie adj.
P. Angelescu
(.,Monitorul Oficial", Partea I, No. 158, 20 iulie 1927, p. 9898; Arh.M.Ap.N., fond 3042, dosar
3403, 1927,f. 288)
19
MIHAI I
Prin gratia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Rege al României
şi cei viitori, săntae
La to\i de fal,ă
Asupra raportului Ministrului Nostru secretar de Stat la Departamentul de Război,
sub
numărl
37223 din 19 octombrie 1928.
Am decretat şi decret.im:
Art.I - Colonelul Antonescu Ion, comandantul Şcoli
Superioare de Război,
se numeşt
în
func\ia de secretar general al Ministerului de Război
pc ziua de I octombrie 1928.
Art.II - Ministrul nostru secretar de Stat la Departamentul de Război
este însărciat
cu
aducerea la îndeplinire a prezentului decret.
la 19 octombrie 1928.
Dat în lucrşti
În numele Majcstă\i
Sale Regelui Mihai I
Nr. 2542
Nicolae, Principe al României
Miron, Patriarhul României
Gh. Buzdugan
General de Divizie adjutant Paul Angelescu
Ministru de Război,
(.,Monitorul Oficial", partea I. nr. 239, joi 25 octombrie 1928, p. 8834)
20
CAROL AL Il-LEA
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Rege al României
La to\i de fală
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului Ministrului Nostru de Stat la Departamentul Amrnlci cu Nr. 34549 din 21
iunie 1930,
Am decretat şi dccrct.'un:
mutări
de ofi\cri superiori în
Articolul I - Pc ziua de 30 iunie 1930 se foc um1ătoan:lc
inlcrcsul serviciului, după
cum um1cază:
130
Ion Antonescu, militar şi diplomat
Colonel Antonescu Ion, de la comanda lrigăz
5 cavalerie la comanda lrigăz
6 cavalerie.
cu
Articolul II - Ministrul Nostru secretar de stat la Departamentul Armatei este însărciat
executarea decretului de faţă.
Dat în Bucreşti
la 21 iunie 1930
Nr. 2235
Ministrul Armatei
General de divizie adjutant, N. Condccscu
(,,Monitorul Oficial", partea I-a, nr. 136, luni 23 iunie 1930, p. 4615)
21
CAROL AL II-LEA
Prin gratia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă
REGE AL ROMÂNIEI
La top de fată
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Armatei sub nr.
25785 din 9 Mai 193 l.
Am decretat şi decrtăm:
Art. 1 - Pe ziua de 10 Mai 1931, următoi
colonei se înalţă
la gradul de General de Brigadă,
după
cum urmează:
ANTONESCU ION
l. IV. 1930 Comandantul lrigăz
6-a Cavalerie
Art. 2 - Ministrul Nostru Secretar de Stal la Departamentul Anualei este însărciat
cu
executarea decretului de faţă.
Dat în Bucreşti,
la 9 Mai 1931.
Nr. 1592
MINISTRUL ARMATEI
General de Divizie /indescifrabil/
(Arh. M.Ap.N., fond Î.D. Regale, voi. Wl931, nr. inv. 119, f. 279)
22
Prin decizia Ministerului or. 1 331 din 7 februarie 1934 s-a hotăn"':
l. Art. I - Comisia de examinare pentru concursul de admitere în Şcoal
Superioaă
de
Război,
promo\ia 43-a, se compune din:
- general Antonescu I.
l . Preşdint
Superioare de Război
va executa prezenta decizie.
4. Art. IV - Dircc\ia Şcoli
(.,Monitorul Oficial", nr. 33, 20 februarie 1934, p. 455)
23
MINISTERUL APARARII NAŢIOLE
Prin Decret Regal nr. 2916 din 31 octombrie 1933 se aprobă
numirea ca membri în Consiliul
generali de divizie, comandan\i de corp de anualii:
Superior al Armatei a următoil
Cu vot deliberativ; Generali de divizie, inspectori generali de aimlă
General de brigadă
Antonescu Ion
(,,Monitorul Oficial", nr. 256, 6 octombrie 1934, p. 6810)
24
MINISTERUL APĂRI
NATIONALE
Se aprobă
CAROL
Tabel cuprinzîod generalii de brigadă
admiş
la înaintare pe anul 1937-38
caractcriza\i „Merită
a înainta" pc anul 1937-38
Generalii de brigadă
Antonescu Ion, 10 Mai 1931
Nr. 45475/1937, Decembrie 24
Prin Decret Regal nr. 4290, din 24 decembrie 1937, se înalţă
la gradul de general de divizie
pc data de 25 decembrie 1937, următoi
generali de brigadă:
Plata
şi
131
rllsplata istorici
Antonescu Ion, 10.V.1931
(.,Monitorul Oficial", partea I-a, nr. 300, anul CV, 29 decembrie 1937, p. 9 670; .,Monitorul
Oa.-.tei", nr. 20, anul LXXVII, 1 ianuarie 1938, p. 1 234)
25
MESAJE REGALE
Comunicate ale Ca.-.ei Militare Regale
Comunicat or. 104
Mareşlu
Curţi
Regale face cunoscut um1ătoarcl:
În după
amiaza zilei de 27 decembrie 1937, Majestatea Sa Regele a primit în audienţă
pe dl.
general Antonescu Ion, comandantul Regiunii Teritoriale a Corpului IV Armată
laşi.
Bucreşti,
27 decembrie 1937
(.,Monitorul Oficial", partea I-a, nr. 300, anul CV, 29 decembrie 1937, p. %70)
26
CAROL AL II-LEA
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Rege al României,
La to\i de faţă
şi cei viitori, săntae
Văzînd
decretul nostru nr. 4321 din 28 decembrie 1937;
Pc baza art. 88 din Constilu\ie
Am decretat şi decrtăm:
Art. I - Sînt numi\i minştr
noştri
secretari de stat, domnii:
General de divizie Ion Antonescu la Departamentul Apări
Na\ionale.
Art. II - Preşdintl
Consiliului Nostru de Minştr
este însărciat
cu executarea acestui
decret.
Dat în Bucreşti
la 28 decembrie 1937
Nr. 4322
CAROL
Preşdintl
Consiliului de Minştr
Octavian Goga
(.,Monitorul Oficial", Partea I-a, nr. 299, 28 decembrie 1937, p. 9 665-9 6(,6)
27
MIHAIi
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
Rege al României
şi cei viitori, săntae
La to\i de fală
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat al Apări
Na\ionale cu Nr. 93168 din
13 februarie;
În baza dispozi\iilor decretelor legi cu nr. 3052 din 5 septembrie şi nr. 3072 din 7 septembrie
1940 privitor la prerogativele regale;
Am decretat şi decrtăm:
Art. I - Înăl\m
la gradul de general de am1lă
pc data de 5 februarie 1941 pc generalul de
corp de am1lă
Antonescu Ion, Conducătrl
Statului Român şi Preşdintl
Consiliului de
Minştr.
Art. II - Ministrul Nostru secretar de stat al
prezentului decret regal.
Dat în Uucreşti
la 18 februarie 1941
Apări
MIHAI
Na\ionale este însărciat
Ministrul Apări
General de Corp de
Armală
cu executarea
Na\ionalc
adjutant
I. Iacobici
Nr. 341
132
1011
Antonescu, militar şi diplomat
MIHAIi
Rege al României
Prin gra\ia lui Dumnezeu şi voin\a na\iolă,
La toti de fa\ă
şi cei viitori, săntale
Asupra raportului ministrului Nostru secretar de stat al Apări
Nationale sub Nr. 93008 din
13 februarie 1941.
Avînd în vedere dispozi\iunile înaltului d1."CTCt nr. 3870 din 27 octombrie 1939 privitor la
cu baretă
„Tradi\ia" publicată
în
acordarea dreptului de a purta Crucea „Trecerea Dunări"
Monitorul Oficial Nr. 250 din 28 octombrie 1939.
În baza dispozi\iunilor decretului lege cu Nr. 3052 din 5 septembrie şi 3072 din 7 septembrie
1940 privitor la prerogativele regale,
Am decretat şi decrtăm:
Articolul I - Se acordă
de Noi dreptul de a purta Crucea „Trecerii Dunări"
cu baretă
„Tradi\ia" generalului de armtă
Antonescu Ion, Conducătrl
Statului Român şi preşdintl
Consiliului de Minştr,
ca descendent fiu al căpitanul
Antonescu Ion, decorat cu acestă
cruce.
Articolul II - Ministrul Nostru secretar de stat al Apărf1i
Na\ionale este însărciat
cu
executarea prezentului decret regal.
la 18 februarie 1941
Dat în Bucreşti
Nr. 343
Mll-lAI
Ministru Apări
Na\ionale
adjutant, Iosif Iacobici
General Corp de Armată
(.,Monitorul Oficial", Partea I-a, nr. 42, 19 februarie 1941)
28
DECRErE REGALE
PREŞDIN'lA
CONSILIULUI DE MINI~TRI
MIHAIi
Rege al României.
Prin gratia lui Dumnezeu şi vointa na\iolă,
La toti de fată
şi cei viitori, săntae
Asupra raportului Preşdintlu
interimar al Consiliului de Minştr
şi al întregului Guvern cu
Nr. 86498 din 21 August 1941,
În baza dispozi\iunilor decretelor-legi Nr. 3052 din 5 Septembrie şi Nr. 3072 din 7 Septembrie 1940, privitoare la prerogativele regale şi Nr. 1799 din 21 Iunie 1941 şi Nr. 1916 din 29
Iunie 1941;
României" şi dispozi\iunilc art. 35
Avînd în vedere legea de crearea dcmnit.'\\ii de „Mareşl
din legea asupra înaitărlo
în Armata de Uscat din 1939,
Am decretat şi decrtăm:
Art. I - Pentru servicii aduse Patriei şi Tronului pc cîmpul de bătaie
în conducerea războiul
nostru pentru dcsrobirea hotarelor de răsit,
Generalul de Am1ală
Ion Antonescu, Conducătrl
Statului Român şi Comandantul de Cftpctcnic al A.miatei, se înal\,1, pc ziua de 22 August 1941, la
demnitatea de Mareşl
al României.
Dat în Sinaia la 21 August 1941 .
MIHAI
Viceprşdnt
şi
Prcşe"dint
ad-interim al Consiliului de Minştr,
Mihai A. Antonescu
Minştr:
General de Corp de Armată
Adjutant Iosiflacobici,
General de Divizie Dumitru Popescu
General de Divizie Radu Rosetti
Stoenescu Nicolae
General de Brigadă
General de Corp de Armată
Ion Sichitiu
Prof. Dr. P. Tomescu
Const. C. Stoicescu
Ion C. Marinescu
Constantin D. Buşilă
Nr. 2 352
Plata
rilsplata istorici
şi
Raport către
Sire,
O tradiţe,
să
primească,
133
M.S. Regele,
care dă neamurilor mîndrie şi armatelor glorie, face ca Marii Comandţi
de Oasle
pe cîmpul de bălaie,
dcmnilalca cea mai înaltă
pe care o poale da cariera annelor.
rangul de Mareşl.
Generalul Antonescu esle expresia luminoasă
a carierei mililare româneşti,
pe care a apărl-o
şi a ridical-o prin fapla lui.
înscris în istorie, pe lingă
meritele de ziditor de Neam şi lillul de Comandanl de
El şi-a
Căpcleni
al oştirl
desrobitoare pe care Ic-a condus la birun\ă,
slind de la 22 lunie şi pînă
azi
prelulindeni în mijlocul bravilor noşlri
ostaşi,
în luptă.
De aceea, ca o mărtuise
a bincuvîlăr
de la Palrie, am socolil că trebuie să unim voinţa
Maiestăţ
Voastre, exprimată
mic, şi cu dorinţa
întregului Guvern, pcnlru ca să supunem Maiestăţi
Voastre, pcnlru Inatu scmnălur,
alăur
proic<.:l de dccrcl regal, prin care se acordă
Generalului Anloncscu, pcnlru servicii aduse Palrici şi Tronului, pe cîmpul de bălaie
în conducerea războiul
noslru desrobiLor, la răsiL,
demnilaLca de Mareşl
al României.
Sînt al Maiestăţ-Vor,
prea plccal şi prea supus servitor,
Viceprşdnt
şi Prcş<linL,
ad-interim, al Consiliului de Minşlr,
Mihai A. Antonescu
Minştr:
General de Corp de Armată
A<ljulanl Iosif Iacobici
General <le Divizie Dumitru Popescu
General de Divizie Radu Rosetti
Stoenescu Nicolae
General de Brigadă
Ion Sichitiu
General Corp de Anuală
Prof. Dr. P. Tomescu
Const. C. Stoicescu
Ion C. Marinescu
Constantin D. Buşilă
Nr. 86439/1941. August 21
MINISTERUL APARAR.Il NAŢIOLE
Prin
MIHAI I
naţiolă,
Rege al României,
cei viitori, sănlate
Asupra raportului minislrului Noslru secretar <le Stal la Dcparlamentul Apări
Naţionle
cu
Nr. 41751 din 20 August 1941;
Decretelor-Legi Nr. 3052 <lin 5 Septembrie şi Nr. 3072 <lin 7 SeptemÎn baza dispozţunlr
brie 1940, privitoare la prerogativele Regale;
Avîn<l în vedere Înallul Decret Regal Nr. 3249 <lin 21 Decembrie 1916, privitor la înliţare
şi acordarea Ordinului Militar <le Rf1zboi „Mihai Viteazul".
Am dccrclal şi dccrclfun:
AntoArt. I - Conferim Ordinul Militar „Mihai-Viteazul", ci. I-a, Generalului de Armată
Stalului Român şi Comandantul <le Căpclni
al Armatei.
nescu Ion, Conducălr
„Penlru merite cu Lolul excpţional
în comanda armatelor române şi germane în cursul
marilor lupte de la Nislru şi llug, pcnlru continuarea razboiului slint, care au condus la zdrobirea
şi eliberarea <le sub tirania sovietcă
a poulaţie
transnistrene, cil şi penlru
lrupelor bolşevic
manifestat în situaţle
cele mai grele, cîn<l, prin preznţa
sa în primele
curajul şi spiritul <le jertfă
linii şi dispozţle
<late pc cîn1pul <le luptă,
a dus la victoria unităţlor
cele mai greu încercate·•.
Naţionle
cslc îns[ircinal
Art. U - Minislrul Nostru sccrclar <le Stat la Departamentul Ap;iră
cu executarea decretului de faţă.
Dal în Sinaia la 21 August 1941.
graţi
lui Dumnezeu
şi
La lo\i de fa\A
voinţa
şi
MIHAI
General Corp <le Armată
Nr. 2 352
Minislrul Apări
Naţionle,
Adjulanl Iosif Iacobici
134
/011
A11to11cscu, militar şi
diplomat
Raportul d-lui ministru al apăn1ri
naţiole
catre M.S. Regele
Sire,
În baza dispozţunlr
decretelor-legi Nr. 3052 din 5 Septembrie şi Nr. 3072 din 7 Septembrie 1940;
În baza dispozţunlr
decretului Nr. 3249 din 21 Decembrie 1916, privitor la înfiţare
şi
acordarea Ordinului Militar de Război
„Mihai-Viteazul";
Am onoarea de a supune la Înalta aprobare şi semnătur
a Maiesuitii-Voastre, alătur
proiect de Decret Regal, prin care se propune a se conferi Ordinul Militar „Mihai-Viteazul",
Domnului General de Armată
Antonescu Ion, Conducătrl
Stalului Român şi Comandantul de
Căpetni
al Armatei.
Pentru merite cu totul exccptionale în comanda Armatelor Române şi Germane, în cursul
slint, care au condus la zdrobirea
marilor lupte dintre Nistru şi Bug, pentru continuarea războiul
şi eliberarea de sub tirania sovietcă
a popula\iei transnistrene, cît şi pentru
trupelor bolşevic
curajul şi spiritul de jertfă
manifest.al în situa\iile cele mai grele, cînd prin prezenta sa, în primele
linii şi dispozi\iunile date pc cîmpul de lupt;i, a dus la victoria unit;ţlor
cele mai greu încercate".
Sini al Maieslă\-Votr,
prea plecat şi prea supus servitor,
Ministrul apări
na\ionale,
General de Corp de Armată
Adjutant Iosif Iacobici
Nr. 41751/1941 August 20
Capitolul IV
VARIA
ARTICOLE SCRISE DE ION ANTONESCU
ÎNAINTE DE MARELE RAZ.DOI
Înainte de războiul
de reîntregire a neamului, Ion Antonescu a tipăr
cîteva articole în
„Buletinul Armatei şi Marinei", revislă
miltară
de cultră
genrală
şi de educaiie naiolă.
Ion
Antonescu a făcut,
de altfel, parte din Comitetul de redaciie care cuprindea, pe lingă
ofiieri, şi o
serie de mari pcrsonaliă
ale neamului românesc: N. Iorga, I. Slavici, I. Mehcdinli, G. Murgoci.
Redăm,
în continuare, textele acestor articole.
136
Ion Antonescu, militar şi diplomat
S<IM/\K<ll.
t. Cronlu
■ nul
ttll
. . .
I . Cronica rallllotl dcla I li lonuaric nu .
1. Ctr.cstlunl rallflarc de aclualllalc : K•~t>otul - ·
l\c„unr-a 1lralcglcl • Kominlcl lnr"
IIOIJ:Tll'l{JL
■
ln::!~:!:•c~f,_ ':a,..:o,~r• d:~•i:,:::.•cl~~
"4110, r1hbolu curopcoa
. . . . . •
•· CtlAu,a oll\crwJul d<' rucNI : lnl,odwccrc
•
S. Din •I•~ 111 lltara : Unul <lin «I plcll<>li . de Maior C. OL 11'.ANO
._ Cronica ,ollllcl delo
I . li Ianuarie 1•1.1..
1. l:ducoli• na1lonall : rcalr11 .tllurvl rl1oboh1
n<amLtlwl . . . . . . . . .
. .
4c N. IOMGA
L l'\oincnlc de btortc nal,(onala : Ma.alui ne••
111ulul romlnnc . . . ,
. . . . . . de ION SU\VICI
DIKnc ; lldrlano,ol. etc.
t. Mqcuu .,lei
■
• IIOftlinllo, din firii<
■ I
N'Ch1c.
n„
.• .
;J!U ~
Cronk
■
r.~:\\\~t; .
.:anUl
■ I<~
.d• "I
■ .• <I< O.. EIL !,7'EIIIAHU
l:conomlca·- S,O,,ltl-lllbllogralll
li. Cro;-.,~:..
.,------
<. "î I:.\ t• ~t~i~C S \-'~A"ITI_~·. ~ ..
'J ' \>Y!:l_:_~!:l\1)1~~ .: ~Ii~.
.
,., i'.L'
Plata şi
răsplat
istoriei
137
TRIPOLITANIA
IMPORTANfA EI MILTARĂ
ŞI
ECONMIĂ
Acwn, când răsboiul
Turco-Italian este oficial, dar nu şi definitiv terminal, găsim
necesar şi
interesant în aclş
timp să facem câteva aprecieri generale asupra importan\ci, pc care o are
acestă
provincie pentru Italieni, din îndoitul punct de vedere: t.'conomic şi militar.
Şi facem aceste aprL>cicri cu atât mai mult, cu cât atât la noi, cf1t şi aiurea s-a considerat gestul
răsboinc
şi neaştp
al Italienilor, ca o greşală,
a cărei
consccin\c nu vor întârzia să se arate.
Într-adevă
aproape toaă
lumea era de acord să dL-clarc că,
acest tânăr,
dar viguros regat, îşi
va ruina for\clc sale armate pentru cucerirea unei provincii, a cărei
importan\ă
miltară
şi economică
nu va răsplti
nicodată
sacrificiile făcute.
Este o eroare! şi pentru a o învedera, suntem ncvoi\i să deschidem o mică
parnteză.
Aproape to\i ctă\ni
sunt în masură
să ştie
că,
răsboiul
este astăzi
uu mijloc şi anwnc cd diu
timp şi cd 111:u puternic, la care o \ară
n.x·urgc îu ultima imlanf,1 pentru
unn,1 şi în aclş
atingerea unui w1w11.ÎI scop.
Este cel din um1ă
mijloc, la care an1 zis că se recurge, lin<că
atât 1w1ium:a, cât şi guvernu/
s,1u îşi
dau pcrkx·t sc.:un,1, că el impune }t.•rtfc, ale căro
grave co1St.'Ciţ
se r.lsfr.uig asupra
activilillii momentane şi viitoare a Îlltregu/ui stal.
Aşa
<lar din aceasta una şi singur.I obscrva\iunc este uşor
<le în\clcs, ca nimeni nu recurge la
răsboiu
decât ca ultim argumt.'nl şi munai pentru atingerea unui scop <le o imporlan\ă
vădit
imperoasă.
aceste <lin urmă
cuvinte pentru a se şti încă
odal.ă
mai mult, că a trecut vremea
zise pcrsoualc, pomitc pentru satisfacerea unor :1111hi1ii individuale şi cu totul
străine
<le interesul comun. Aceste răsboac
apar în istoric chiar <lin primele ci pagini şi dispar
odat.'I cu Watcrloo, cân<l Europa s-a coalizat pentru ultima oară
- nu în virtutea unui principiu, ci
pentru distrugerea unui geniu.
De la 1815, toate popoarele, fară
nici o <lL-oscbirc, proăşind
în mo<l variabil- în raport cu
aptitudinile şi mijloacele lor- pc calea progresului şi a civiliza\ici, au urmăit
acl.iş
s,·op, care în
ultima lui w1aliz.l arc la bază
numai n.'vcndic,lri de ordine 1w/ioIJ.1J şi t.x·o1wmic.
Numeroasele conflicte armate. care ilustrează
în mod periodic şi la scurte intervale <le timp
revcndic,lri 1w1ioIJ.1Jc sau t.'Cono111.Îcc, sau
toate paginile istorici modeme, au rn unic,l cauZă
amândouă.
Aşa
dar numai în accast.'i online de idt.•i trcbuş
c:1ulalf1 singura şi adcv.lr.11:1 c,wz.1 a
conflictului Turco-Italian.
Guvcmul italian, făcîn<lu-s
„ecoul" unor ncsil.ă\
de or<lin general şi de mult unmlritc, a
a~wnat greau.a răspunde
şi a recurs la mijlocul am1elor, pentru a cuceri o provincie, a cărei
imporlan\ă.
în pri.mul rjnd cconomic,l şi apoi militar.I, era aş
de marc, încât s.1crificiilc făcute
vor li îndeajuns r.lspl.ltitc.
Sub raportul economic. provincia prezintă
cca mai marc import.1n\ă
şi va constitui pentru
Italia sărac
o nouă
sură
de bog,1/ii ,1gricolt.• şi industrialt.'.
Din acestă
cauză
poporul sărac
liin<l vecinic în căut.1ra
unui trai mai omenesc, era nevoit să
se cspatriczc şi <le câ\iva ani în urma cmigr.irilc îu mass,i mt.·rgc,w cresc.1J1d.
Răul
era vădit
şi înlăturae
lui nu era posiblă
decât prin ,1doplarca şi unu:lrirca cu mclod.1 şi
pc~cvcn.•n1:1 a unei politici de cuceriri coloniale.
Acesta este sistemul. El este cunoscut <lin cele mai îndcpflrtalc timpuri, se pcrfcc\ionca.za pc
măsur
cc mijloacele <le naviga\ic se <lcsvolt.i şi fac ca popoarele, cari au avut posibilitatea să-l
adopte, să cunoasă
cele mai Îlwltc tn.•ptc ale bog,i/iL'i, m:iririi şi putt.·rii.
După
congresul de la Berlin toate \firile mari adopl:i politica de cuceriri coloni.Jlc, ridic,1
sistmwl la r.u1gul de principiu şi din ,1cc,1Sl,l c.111z.l asil.ăm
asl.ăZi
la acestă
lupt.I Îlvcrşuna,1
<lusă
în scopul asigură
„lwgfo.·monid pc marc". Lupta coslf1 sume fabuloase şi consccin\elc ci
înregistrate de istoric vor ocupa loc alf1turca de cele mai m;iri acte ale omenirii.
Revenind la subiectul nostru, ne întrebam, <lacă
Tripolitania va oferi Italici acele izvoare <le
bogăţi
economice, pc care ca caul.ă
să
Ic ob\ină
cu atâte sacrificii.
Datoriă
<lomina\iunii Turco-Arabe, provincia este aslf1zi un pustiu imens, cu <lcsăvîrşi
sărac
şi lipsit chiar de ullima licfirirc a progresului şi civilii'l1\ici.
Şi
răsboael
sublinăm
aş
138
Jon Antom:St·u, militar şi
Astfel a fost cu A/gerul şi
şi
întreaga penisulă
Balcniă,
diplomat
Marocul, cu Tunisul şi Egipllll, cu Asia Mică
toi astfd este şi cu Tripolitania.
timpuri u1floritoare, timpuri <le bogă\ie,
şi
Arabia, cu Tracia
progres şi civiliza\ie.
Regiunea a cw1oscut însă
încât constituia „grânarul Romei",
<le bogată,
provincia era aş
Astfel sub dominafiunea romană
este foarte bogat, se zicea că are „hambare in Libia".
şi de cîlc ori se spunea de cineva că
izvoarele istorice, dou,1 suni um1cle w1ci st.lri înfloritoare şi anume:
Pe lângă
n-a
a) Anun1ile centre aclânc înfundate în pustiurile provinciei, acolo unde <lomina\ia turcă
şi
decât cu numele şi unde locuitorii, vcsli\ii Berberi, au continuat Lradi\ia romană
pulul pălrunde
stare de înflorire.
într-o anumită
astăzi
se găsec
la evidenta um1e/e w1ci civiliza/ii
până
artă
b) Ruinele romane, foarte numeroase şi astăzi,
fructuoase
şi
înaintate.
Numeroasele canale de irig,1/ic au bnlzd.11 provincia în toate dircc\iilc şi urmele lor se
la fiecare pas.
întâlnesc încă
cu ajutorul
straturi bogate în ap.'1, romanii Ic-au captat, au făcut
La adâncimi mici găsindu-e
şi cultura viilor s-au desvoltat
lor numeroase canale de iriga\ic, a~tfel încât agricu/turn, 1;lşuna/
romane, avu\ia rcgiunci.
pe o se.ml înlins.1. Aceste trei mijloace au constituii, <latoriUi gospdărie
pustiul cu imensitatea
nisipurile au acoperit lotul şi în locul cfuupiilor bogate a apărut
Astăzi
lui. Pe aici era drumul legendarelor caravane, care, venind <lin Sudan şi <lin inima Africii, treceau
unul <lin cele trei porturi pentru a schimba minunatele lucruri ale întunerecului cu rafinăle
către
civiliza\ici Europene.
la starea de alunei. llraz<la a
Aceasta a fost Tripolitania şi Italienii ambi/io,waz.l s-o readucă
încât avem siguran\a, că Italienii, luând exemplu de la
aş
încă,
urma ci se cunoaşte
fost făcut,
care în curând va li
lor şi întrcbuin\ând mijloace demne şi rn/io,wle, vor face o operă,
străbuni
<le cel mai înalt succes.
încorată
pc
Din punctul de vroere mi/itw· Tripolit.inia arc importan\a ci, imporlan\a, care va creşt
cc provincia va lua o alUi înfă\işarc.
măsur
În trecui pc aci trecea singurul dmm strategic, care unea Egiptul cu Marocul, Asia cu Africa.
nwuai pc
Pc aci au înaintai victorioase coloanele fam11ice ale Arabilor şi Turcilor, şi în sraşit
s.1 pun,1 pentru prima oanl piciorul în Europa, dcban:iind în Spania.
aceasl,1 calc au reuşit
şi în ascuns atât Fran\a, cât mai ales Anglia.
La Tripolitania aspirau deoptrivă
<lca
Prin cucerirea acestei provincii cele dou,i popoare amice, în interesul comun, sperau să-şi
şi <lclinitiv marca
astfel întreg Nordul Afrkci, să domine cu desăvârşi
mâna, s.l sUipâncaă
nici o rcstric\iune„ c,înd o să vrea şi cw11 o să vrea drumul
comande făr.i
să
şi
Meditrană
In<liilor.
pcnlru tol<lcauna Italia va reprezenta în Tripolitania voin\a şi
şi
Ruptura este dureoasă,
puterea „î11trc<lorin\a Germanici, voin\a şi dorin\a „ Triplei A/i.uifc". Prin noua silua\iunc creată,
este definitiv l.ii.it.l <lrcpl la mijlocul d.
itci Î11fcli.-gcri" în Mc<litrană
originea conflictului Africăuta
şi numai împrejurul lor trcbuşl
Aceste sunt adevăruil
can.
Locotenent ANTONESCU
.,llulctinul Armatei
EDUCAŢIN
şi
Marinei", A.nul IX, XXIII, Nr.I, ianuarie 1913, p.11-12.
ASICA NAŢIOLĂ
marcande pcrsonalită\
Sub patronajul guvernului şi cu colaborarea unui remarcabil număr
te, - în marc parte medici şi profesori universitari, - s-a \inul de curând la Paris un congres
organizai de facultatea de medicnă.
intcma\ional <le cduca\iunc liscă,
francez, a minisconsiliului <le minştr
Prczcn\a în comisiunea <le colaborare a prcş<lintu
mc<licalc şi
precum şi a o mul\imc de somită\
şi a celui <le răsboiu
lrului <le inslruc\iune publică
cu îngrijorare
se gândeşt
şi intelcuaă
intelectuale este pcnlru noi un indiciu, că Fran\a oficală
„pour la renaissance
s;i lupte pc toate căile
suni deciş
la viitorul poporului francez. To\i aceşti
psihiquc de /a nation ".
<lin principalele coloane ale marelui ziar „Le Temps",
întrăua
ocasiunc găsim
Cu acestă
rânduri semnificative: .,Nimic 1111 puica s,1 corespund.I mai bine grijilor, prin care
următoael
ln"CC111 în momentele de fa/,1.
Plata
şi
răsplat
istoriei
139
cu drept cuvânt pc to\i aceia, care
Chestiunea culturii fisice, izvor de cnergie, preocuă
putcmiă,
arzătoe
şi săntoa."
doresc o Franţă
Judecata este logică,
şi tot atât de logică
este şi legătura,
pc care „Le Tcmps" o face între
momentele actuale de grije şi energia, cu care un popor trcbue să fie înzestrat pentru a fi la
înălµmca
împrejuăilo.
Este dcobşt
cunoscut, că energia unui popor nu este altceva decât
resultatul calităor
sufletşi,
cu care el este înzestrat.
Aceste calită
se nasc şi în primul rând ele sunt datorite rasei, iar în al doilea prin educa\ie şi
exemplu se desăvârşc.
Calită\e
sufletşi
dau naşter
voin/ei de a resista, de a lupta, de a învinge, cu un cuvânt
şi
progresa. Această
luptă
obositoare - rcsultat al voin\ci şi al conşti\e
voin/ei de a trăi
impune corpului omenesc - materiei - sufcrin\c, dureri şi sacrificii, care de cele mai multe ori
peste instinctul de conservare.
trec şi trcbuc să treacă
trcbue ca prin
Pentru ca corpul omenesc să fie în stare să se supuc voin\ci şi conşti\,
care, dacă
nu este la înăl\imca
organisarca şi dcsvoltarca lui s.l fie c,1p1.1bil de o energic fiscă,
em:rgici morale - şi aceasta nu poate fi nici ajunsă,
nici întrecuă
findcă
năarc
limtă
- dar cel
pu\in să fie cât de aproită
de ca pentru-ca prin rcsistcnta şi sufcrinta corpului să se ajungă
la
scopul unrnlrit de energia mom/;i.
Astfel judecând, o înlă\uirc
logică
a ideilor, ne artă,
că
cduc,1/ia moral,! a unui popor este
str.î.ris k:gat,I de educa/ia lui fisic,l.
Aşa
dară,
revenind la subiectul nostru, găsim
că
ci este foarte important şi de actualitate şi
findcă
în acestă
privn\ă
- ca şi în altele - cducatia noastră
na\iolă
- poate că - lasă
de dorit,
găsim
necesar şi util să punem la îndemâna cititorilor Buletinului toate obscrva\iunilc, toate
aprecierile şi toate comentariile, care săau
focul cu ocasia acestui congres, atât în Franµ, cât şi
aiurea.
fiecare scama de influenta fericit.'\, pc care gimnastica în general şi sporturile în
Ne dăm
şi energici fisicc a unui individ.
special o au asupra sănt\i
Prin cxcrci\ii fisicc corpul se dcsvohă,
devine robust, rcsistcnt şi îndurăto,
iar individul
capăt
încn·derc ÎII ci şi cur"Jj. Cine arc încredere în forţel
sale fisicc şi intelectuale arc curajul
opiniilor şi faptelor sale şi deci arc car.1ck·r.
cca mai intmă
şi coretă,
care se face, după
un timp oarecare de muncă
Aceasta este legătura
fiscă
şi intelcuaă,
între sufletul şi corpul unui individ.
legătur
lipseşt
sau este imperfctă
- nu in1porlă
causa - atunci individul este
Unde acestă
în
mai mult, mai pu\in sau de loc folositor socict[1tii şi chiar periculos când lipsa aceasta o găsin1
suflcta.ţă
!
pre gătirea
După
aceasta a doua parintcz.'t reluând chestiunea cduca\ici fisicc, găsim
că
ea trcbuc să fie
făcut
după
anumite metode, este logic, ca şi în cduca\ia fiscă
să
urmeze o anumită
metodă.
Unde lipseşt
metoda domneşt
şi dcsoricntarca şi din causa ac.ţt
se pierde timpul şi se scapă
din vedere scopul um1ărit.
Recentul congres intcma\ional de gimnastcă
\inul la Paris a avut de scop alegerea şi studiarea
spre a fi gcnralistă
şi aplictă
pc o scară
întisă
în
celei mai bune metode de cduca\ic fiscă
toaă
Fran\a.
din causa unor metode
Nevoia aceasta era foarte simtit.i, atât în Franta cât şi aiurea, findcă
variate, complicate şi nelogice se ajunsese la rcsultatc cu totul contrarii acelora, care se urmăia,
şi în majoritatea ca.ţurilo
erau inferioare şi chiar d1.•sastroasc.
Din ac.ţtă
causă
Franta şi împreună
cu ca o mul\imc de alte t,iri se găsec
sub raportul
stare înapoiat.i şi auit de îngrijoătae,
încât răul
este evident: ci este
educa\ici fisicc întrăo
întipăr
în sufletul, în corpul şi pc figura ultimilor gcncra\ii, a căro
energic, putere de rcsitn\ă
şi
vit,ilitatc este mult inferoaă
altor popoare, care n-au neglijat cducaliunca fiscă,
(printre
Suedia, Germania, Anglia, Elvc\ia).
acestea din urmă:
dl.'Oscbită
înso\ită
de o cduca\iunc morală
au dat Spartanilor, Atenienilor
O cducatiunc fiscă
şi Romei ncprc\uitelc ocasiuni să înscrie în istoric cele mai gloria.ţe
pagini ale vremurilor.
Săa
constatat cu ocasia congresului, că wdiilc mctoadc de 1.-duca/iunc crau greşit,
findcă
în
lor socială
- şi în al doilea
primul rând nu erau accesibile tuturor indivizilor - indiferent de cla.ţ
Mctoadele acestea erau complicate,
rând ducea la rcsultatc cu totul contrarii şi uneori clsa.ţtroe
cereau aparate scumpe şi variate, nu se puteau aplica decât în clădir
anume şi numai de acei
indivizi, care aveau aptitudini deosebite.
140
/ou A11to11esc11, militar şi
diplomat
Mctoadcle modeme sunt simple, la îudemilna tuturor indivizilor, de orice vârstA şi condi/ie:
ele se pot practica ori w1de şi ori c,u1d. făr
a cere sforţ,'li
mari, prin voin\ă,
răbdae
şi persevercn\ă
se ajunge prin ajutorul acestor nouc mctoadc şi în scurt timp la rcsultale fericite.
Vechile mcloade au urmăit
numai desvoltarca forţei
musculare, aş
zisăpropriu sau
impropriu - fof\a masculină.
Însă
„fof\a" nu este şi nu poale nici odată
fi si11011im cu „săntae";
confirmarea acestui
adevăr
îl găsim
cele mai adeseori la cei mai rcnumi\i allc\i. ,.Allc\ii mor tineri şi adesea tuberculoşi:
săntae
este viata echilibrat,!; boala este viata deschilbrJtă.
Educaţine
fiscă
ro/i1ală
co11lribue a echilibra viata".
1
findcă
„Poporul,
Preocuparea aceasta a educa\iunci fisicc mai este o necesitate imperoasă
educa\iunc fiscă,
este sigur că va avea mânc, dacă
nu-i are astăzi,
cei
care va avea cea mai bună
mai buni sold.J/i din lwne şi, cc este mai important, cei mai huni cet,i(L'lll".
,.Faites-11ous des houunes, ,mus eu fero/lS des soldats" a zis generalul Chanzy după
1870.
Obscrva\iunca este justă,
şi orice argumentare este de prisos. Via\a este alcătui
dintr-un lan\
nesfârşit
de lupte, de contradic\ii şi de suferin\c. Acela, care este slab, pipernicit şi debil, cade de
timpuriu, sdrobit sub greutatea loviturilor ci. Acela, care pc lângă
un suflet superior arc un
acela arc pulin\a să înlf1turc orice piedcă,
să suporte orice suferin\ă
şi
organism resistcnt şi călit,
obseală
şi să
ajungă
triumfăo
la s,·opul, din care a făcut
\inta vic\ii sale.
Acest aforism se aplică
tuturor ramurilor de activitate socială;
encrgfa morJ/ă
şi /isic1l este o
calitate primonlia/11 pentru toţi
cet,1/L'nii unui stat.
Nicodată
cei slabi, bolnăvicş,
pipcrnici\ii şi dcgcncra\ii nu sunt capabili să ducă
la bun
sfârşit
operele mari, fie că ele sunt de domeniul militar, fie agricol, industrial sau comercial.
„fondatorii marilor întreprinderi au fost întotdeauna şi pretutindeni oameni săntoşi
la corp şi la
minte, pc care difculă\
cele mai aspre ale vic\ii nu i-au pulul împiedica în întreprinderile lor".
Deşi
nouelc mctoadc de cduca\iunc na\iolă
pun la îndemâna individului - indiferent de
vârstă
- mijloace simple şi ra\ionalc, cu ajutorul ,·;irora arc pulin\a să se fom1czc, să se dcsvollc şi
să
se îutn:/iml, din punctul de vedere organic, lotuşi
cxpcricn\a a dovedit, că o adevărt
şi
2
folositoare cduca\iunc fiscă
, înn'JJC din pcrio,uhi copil.lrici, când ca se face sub directa supraveşi în socicl.i\ilc de gimnastcă,
sub ra\ionala conducere
ghere a mamei, sc pL•rfcc/iom:.iz.l îu şcoli
a profesorilor şi sc dL•s,lv~cş
î11 ,imwl,l sub imboldul ofi\crilor şi în interesul suprem al ap[iră
patriei.
Dar suntem foarte departe de a fi în sL.irc să o um1ărn
după
cum
Aceasta este calea nomială.
de departe suntem de timpurile, când „Comdi.i"', mama Grachilor, întrebaă
fiind, care-i
tot aş
sunt bijuteriile, a răspun
arălf1d
pc cei trei fii ai s."1i: ,,JJUutcriilc mck·! i.it,l-i!"3•
Astăzi
mamele fac cduca\ia liscă
a copiilor lor cu chină,
flanele ,,Jagcr", şoni,
blănuri
scumpe şi inele prc~oa.~c. Totuşi
cine pierde spcran\a este un învins şi noi n-avem nevoie decât
Suntem conviş,
că
mai curând ori mai t;·irziu, mamele se vor pătrunde
de
de învigător.
frumoasa şi nobila menire cc au şi, rcapucf111d pc adcv[iratul drum, vor contribui cele dinlâiu şi în
măsur
la îndrumarea şi dcsf1vârşia
calitf1\ilor noastre inlclcclualc, morale şi
cea mai largă
fisice.
A vcm ac.~tă
spcran\ă
şi ne mândrim cu ca.
cu acca.~ta nu mă
pot opri a face loc um1ătoarcl
magistrale rânduri: ,,Educa\iuÎn legătur
nca fiscă
este primul factor de via\ă
al rasei. C:iminul crează
rasa. Femeia face prin maternitatea
sa cănliu.
Educa\ia fiscă
se adresză
deci mai mult femeii, mamei, decât omului, părintelu.
femeia
este terenul, omul este sămf1\a:
sămf1\a
nu valorca7Ai decât prin natura terenului, care îi dă
puterea de gcrmina\iunc şi de dcsvolL.trc. liluca\iunca fisic:i ra\ionlă
şi socială
va fi fcmniă
sau nu va fi de loc.
Tripicdul social al cduca\iunii fisicc este constituit din c:unin. care face rasa, din şcoală,
care
şi din caznă,
c:irc o ,lp,ir.l. Singura mctod."1 bun:i de cduca\ic fiscă
este aceea, care
o educă,
şcoal
şi caz:irma - accas1.I1 şi explică
prczcn\a celor trei minştr
la congres - .
satisface căminul
asl.f1zi au fost create de cazam1:'l, în vederea for\ci brutale; ele au
Toate mctoadelc aplicate până
fost impuse de caznă
şcoali.
Eroarea acestei progrcsiuni dcsccmk·utc este vă1.Iunfloarc
rasei;
progrcsiunca trcbuc să fie ,tsccmk•ur,l începând cu nuuna, copilul, şi tcm1inând cu soldatul. O
singură
metodă
aplictă
de o sul.i de ani d:i roade dcs:ivârşt,
prin simpla observare a acestei
progrcsiuni a.~ccndcnlc.
Platu
Este metoda
şi
n.lsplata istorici
141
a lui Ling.
efortul util disciplinând mişcare.
Mişcare
este gândirea în fapte
şi gândirea este mişcare
în pn'JXII'i.U'C. Disciplinând mişcare.
însemază
a disciplina gândirea.
De aici necesitatea unei bune metode de cduca\ie liscă
pentru dcsvoltarea şi afirmarea rasei, din
punctul de vedere fisic, inleleclual şi moral."
Într-un cuvânt şi pentru a termina, la congresul na\ional de gimna.~lcă
săau
produs cxerci\ii,
care rcpresenlau rând pe rând diferitele mcloadc practicate de gimnastcă
precwn:
a) gimnastica aplicativa, care arc la bază
o antrenare sitemacă
şi
progesivă.
Ea este
aplictă
soldatului şi are de scop a-l deprinde cu toate grcul..1\ilc inerente acestei meserii;
b) gimnastica educativa este contraă
metodei aplicative, este mult mai sitemacă,
desvolă
în mod ra\ional loale păr\ile
corpului şi se ocupa în dL-oscbi de sistemul nervos căutând
în aclş
timp să îndrepteze diferitele păr\i
ale corpului;
decât de aceia, care posed aptitudini
c) gimnastica de sckctiu11c, care nu poale li practiă
deosebite; ea pregătş
individul pentru practica unor sporturi anumite. dcsvolă
îndrăscal,
sângele rece, amorul propriu, pcrfe~onază
moralul, ele.
prin
d) gimnastica sucdL·z.l, de care am vorbii mai sus; ca este îndeajuns de cunostă
simplitatea şi uşrin\a,
cu care poale li praclica1..1;
c) în sfârşit
metoda natur.tl,l a lui llcrbcrt - oli\cr în marina franceză
- care datoriă
unui
spiril de obscrva\ic dL-oscbil, este pc calc a generaliza o nouă
metodă
de cduca\ic fizcă,
care în
foarte scurt timp, de când cslc aplicat.), a dat foarte bune rezultate.
De acestă
metodă
ne vom ocupa îndL-oscbi în numărl
viilor. când vom expune propriile
principii ale inventatorului şi inlro<ucă
ci.
În câteva cuvinte acestă
metodă
derivă
din observarea legilor simple ale naturii.
în acrul liber. ajunge la o dcsvoltarc liscă
complet.-, prin simpla practicare a
Orice om, trăind
excrci\iilor naturale, care-i sunt în mod cscn\ial necesare pentru conservarea şi prolcc\iunca sa.
Ea dcsvolă
curajul şi mai alL•s c,irJ,·t,•ml imliviu11l11i. Cu alte cuvinte. superioritatea acestei
metode constă
în faptul, ca i11fluc11/••az;i p,irJlcl şi UL'OJ10triv.i at,ît fisicul cât şi morJlul.
Facem apel la conduătri
şi guvcrnan\ii noştri.
ca luând exemplu de la f-ran\a oficală
şi
inlctuaă
să
îmbr.'1\işcz
cu un moment mai devreme chestiunea cduca\ici lisice a poporului
nevoie. Părin\,
profesorii
nostru, cduca\ic, de care - nu ne sliim s{1 o spunem - arc foarte multă
şi oli\crii vom li cu lo\ii ră.~punz,ilo
mai lf1rziu. dacă
nu vom face din cduca\ia liscă
şi morală
a
poporului prima noastră
preocupare. De cc folos poale li socict.-1\ii şi patriei, individul, care,
superior ca minte, a reuşit.
după
studii briliante să ia liccn\a la 20 de ani şi să fie ofticos la 25 de
ani? Ţar
arc ncvoc de indivizi cu pl{1mâni dcsvolt.1\i, cu organe s,in{1toasc şi cu inmă
de fier. Cu
un a.~lfel de material putem privi cu încredere viitorul şi impune respect şi lcam,i tuturor vecinilor
Această
metodă
suedză
provacă
noştri.
.,llulctinul Armatei
şi
Căpitan
I. ANTONESCU
Marinei", Anul IX. XXII. Nr. 4. Aprilie 1913, p. 122-125.
I. F. lluison
2. Ca şi morală.
N.R.
3. Cornelia, fiica lui Scipion Africanul, palricnă
prin naşter
şi
cduca\ic, se căstori
cu
Scmpronius Gracchus, ale cărui
idei democratice Ic adopt.-, făr
csit.rrc. Rămas
vădu
şi cu
12 copii, un oarecare Plolcmcu îi ceru mâna şioferi coroana Egiptului, ofertă
pc care ca a
rcfusal-o. S-a consacrat cduca\ici copiilor; era foarte modestă
ceea cc contrasta cu luxul şi
desfrâul cc domnia atunci la Roma. Crescu copii în spiritul na\ional ambi\ionând să facă
din ci
cei mai buni ctă\ni
ai Romei şi în special conducf1lori ai Plebei, lucru la care a reuşit
în parte.
În ac.~lă
luptă
ci au fost omorâ\i şi Cornelia s-a retras dcp:trlc de Roma. Ori de câte ori era
întrebaă
de fiii săi,
ca spunea: au murii pentru o c;ws;l suhlim;l, foricin•;i 110pomlui rom,u1.
142
1011 Antonescu, 111ilitar şi dip/0111at
Istorie miltară
ADRIANOPOLE
Atacul şi apăre
lui
cinci luni de eroică
rcsitnlă
Adrianopole, cetate, a cărei
faimă
a pătruns
prin veacuri,
În gara oraşuli,
pe cele patru ale ci ziduri, stă
astăzi
scris, cu litere nouc, mari şi groase
.,Odrin", iar sus, ... pe vârful celor patru minarete, fâlfâie triumfăo
şi mândru tricolorul învigă­
torului.
şi trisă
ironie a soartei a făcut,
ca acestă
faimosă
moschee a sultanului Selim să
O crudă
cunoasă
şi să trăiasc
momente de restiş
şi adâncă
durere, după
cum altăd
- este mult timp
momente sublime de mărie
şi glorie nepieritoare.
de atunci - a cunoscut şi trăi
se înăltau
odinară
cele patru minarele, care ca nişte
scnlinele
Mândre şi impunătoare
neadormite de cinci secole vegheau dinspre cele patru vânturi.
Astăzi,
asemăntor
unor candele uriaşe,
care p;ltrund adânc în imensitatea văZduhli,
priveghază
cu durere şi resemnare, înlrăo
linşte
sublimă,
la căp.'1âiul
unui glorii, care dispare şi
se ... stinge.
unui om a făcut
- un timp destul de îndelungat - ca toaă
sunarea
Yoin/a şi conşliu/a
omenască
să
privca,;ă
cu nelişt,
încordare şi curiositalc, în spre acest de mai multe ori greu
încercat col\ al pământuli.
Prin cunoşli\e
sale, prin tactul şi mai ales prin tăria
sa de caracter Şukri
Paş
a făcut,
ca
cetatea să rcsistc un timp mai îndelungai decât i-ar li îng[1dui1 starea actulă
a fortilica~ilor sale.
Oraşul
era departe de a avea înfă\işarc
unei ctă\i
modeme.
Isvoarelc, pc care Ic avem până
acum la îndemâă
şi <lin care se inspră
comunicarea de fală,
dovedesc acea~ta.
Turcii au neglijat totul, toate artele, chiar şi arta răsboiul.
În vertiginoasa lor căder
Neprvăztoi
şi atrşi
<le vâltoarea unor co11cl.umwhi/c ambi\ii, liin<l prcocupa\i numai de
satisfacerea unor interese meschine de panid şi person.lle, au pierdut din vedere interesu/ gem:raJ
al neamului, au <lcsorganizat şi cc era organizat şi au J'J;Îllg,lrit un trecut prea glorios, pentru a
pregăti
poporului, care este incoşlL'/1
şi 11evi11oval, un viitor <le plâns. O spunem şi o sublinăm
acea~ta. pentru-că
în toaă
istoria nu vom găsi
un singur exemplu - şi ca va mai adăog
încă
unul - în care popoarele, care au fost sdrobitc, să nu li datorat aceasta dL•c.:ât propriilor lor greşli.
Şi
noi, care ne găsim
la o răsp;întic
periculoasă
a vic\ii, să ne folosim de acca~ta din urmă
întâmplare, care trebuie să fie şi 1x•111ru noi, cum este pentru toaă
lumea, un e,le111p/u ,wpre/uil.
Abstrac\ic făcând
<le considcra\iunca de mai sus, cu pu\ină
prevedere şi voinlă,
orice popor,
Adrianopolul şi împrejurimile sale, care ar li fost st[1pfm pc acestă
importană
care ar li stăpâni
posi\ic straegică,
pc ac~tă
stavilă,
a c[irci I.fu-ic naturlă
este ncpr\uită,
ar li făcut
din ca o
cetate de primul ordin.
În acestă
situa\ic o armtă
mobilă
bine şi din ti111p organistă
şi bine comandtă,
sprijinindu-se pc cetate şi ma.nevrând împrejurul ci, ar li bătu
şi respins pc vrăjmaşul
- chiar muli
superior cantitativ şi calitativ, - care ar li cutezat să înainteze spre Constantinopol angajându-se
pe la răsit
sau apus de cetate.
în astfel de condi\iuni desigur că istoria ar li înregistrat în loc de Kirk-Kilisc şi Ciorlu,
Pilipopoli şi Stara Zagora şi în loc de Ccat.algca, Solia sau Şumla.
împrejuăil,
în care s-au desfăşurai
evenimentele, ne dau curajul să alim1ă
aceasta. Şi în
cursul povestirii noa~trc vom avea ocasia să o dovedim în parte.
După
a căzut.
După
acestă
lungă,
dar necsară
introducere trecem acum la dcsvoltarca studiului cc ne-am
propus.
După
cele mai recente şi autorisalc comuniăr
date de m;u-tori oculari, .,Adrianopole este
înconjurat de un ansamblu <le 24 <le posi\iuni fixe completate printr-o scrie de baterii şi uvraje,
stabilite probabil dup,l începerea os1iliu11ilor. Dup.'\ avizul militarilor nici unul din aceste forturi
n-avea mare valoare. Nici una din acele cupole moderne, blindate, care oferă
proiectilelor o
rcsitn\ă
serioaă;
pu\in beton - şi numai în câteva puncte - în toate celelalte părţi,
întări
de
Plata
şi
143
r;lsplata istoriei
de pământ
întreţiu
... .,a la turque" . Tranşe
destul de îngrijite, armate cu o bună
şi
artilerie şi precedate în totdeauna de nesfârşit
sârme de fier, întinse şi încruişate
cu
dibăce.
Dar toate acestea erau aşezt
pe posiţ
naturale extrem de tari. Oine armat, Adrianopole
cum era, asediatorii ar fi putut să-l
cuerasă,
îmi închipui, mai
ar fi fost „inexpugnabil". Aşa
ar fi vrut să facă
sacrificiile m--c
. csarJ .
curând, dacă
Acesta este adevărul,
şi cu cât timpul îl va confirma mai mult, cu atât personalitatea lui Şuleri
Paş
va creşt
.
Iar istoria îl va înscrie la locul de cinste, într-una din multele ei frumoase pagini, pentru ca
genraţil
viitoare să găseac
şi
să
admire la acest vrednic erou un exemplu de neţărmuit
devotament, de înaltă
conşti\ă
şi de caracter ales.
de tras, vom urmăi
operaţiunl
a~cdiatorilor şi asediţlor
Pentru că sunt multe învă\fite
de la începerea ostilăţr
p.'ină
la 13 Martie , când cetatea s-a predat.
după
cum se artă
în schiţa
Armatele bulgare, terminând concentrarea şi fiind grupate aş,
No.I, păşesc
pc teritoriul turcesc a doua zi după
declanşr
răsboiul,
adică
Ia 6 Octomvrie.
Din infomrţu
aproape precise - culese din timp de pace - Statul Major bulgar cunoştea
foarte bine situaţ
amrnlci turceşi,
ca organisarc, număr
şi calitate, după
cum cunoştea
situaţ­
nea forticaţl
de la Adrianopole şi Kirk-Kilise, precum şi timpul, de care avea ncvoc amrnta
turcă
pentru a se concentra.
cărmid
şi
numeroasă
5cbilo N! i
'
"
.....
~
1
V,
!
\
"' "1
;4
bt
-.
>
~-\.
-~
l
✓
Bawt pc aceste cunoştiţe
u
şi
atribuind Turcilor o situaţe
mult mai bună,
parc, că
2
Statul
Major stabilise um1ălor
plan de răsboiu
:
Să
se atace cu Annatcle I şi a lu-a frontul fortificat Adrianopole Kirk-Kilise, în timp cc
Armata II-a, înaintând pe la Apus de Adrianopole, ar fi întors flancul suîng al armatei turceşi
imobilizate pe frontul arăt
mai sus.
În acelş
timp Divizia 2-a conetraă
la llascovo, să înainteze scoborând prin văile
râurilor
Orda şi Kara-Su, spre a acoperi flancul drept al Amrntci a II-a, şi în aclş
timp a întrerupe calea
144
Jon Antonescu, militar şi
diplomat
Adrianopole-Constan tinopol în scopul <le a isola cetatea
ferată
turceşi
şi
a
în spatele armatei
cădea
.
Divizia 7-a conetraă
la Kustcn<ljil , scoborând prin valea Strurnei către
Salonic a vea
misiunea <le a lega operaţiunl
armatei bulgare cu acelea ale armatelor Serbă
şi Greacă.
Tot deoată
acestă
divizie trebuia să intercepteze calea ferată
Salonic-Dirnotica , în scopul
<le a întrerupe singura legătur
- marca fiind în sU"lpânirca Grecilor - dintre Thracia şi Macedonia .
În linii generale, acesta parc să li fost planul inţal,
şi desigur, că cu timpul, studiul lui va <la
naşter
la numeroase şi interesante <liscu\iuni. Dcocarn<laU"I um1ătoarelc
puncte ne atrag atenţiu­
nea :
l. În raport cu forţel
sale am1ata bulgară
să găseşt
r.lsp,îmită
pc un front prea întins .
Dacă
la aceasta se mai a<logă
natura specială
a teatrului <le operaţiun,
- prezenta cetăţilor
şi
a diferitelor obstacole naturale, - şi mai ales lips.i de s1x1Jiu, concentrarea tuturor forţel
bulgare
decisiv era exclusă
.
pc câmpul <le bătae
2. Pc măsur
cc am1ata ll-a înainta către
Su<l se isofa complect <le amiatclc I-a şi a Ill-a
bulgare.
Separarea aceasta în <louc grupe şi isolarca lor complcct.i ar li <lat Turcilor ocasia să manevreze pc linii interioare, să Ic b.it;l în parte, făr
ca ele să se li putut sprijini reciproc .
irnoblsă
armatei turceşi
pc frontul fortificat p.îml cc ill11wta
3. Planul prevedea putinţa
II-a ar li tcm1inat mişcare
sa învăluitoare
.
Lucrurile petrecându-se astfel s-ar li obţinut
o bf1lfllic decisvă
cu rcsultat definitiv pentru
unul <lin cei doi adversari.
a) Prevederea nu s-a rcalisat findcă
amrnta turceasă
- multă.
puţină,
cât a fost, bună
rea a li irnobilisalâ pc frontul celor <louc ccU"l\i, ci s-a retras .
nu s-a lăsat
b) Mişcare
am1atci a ll-a era foarte risrnt,l. Pc <le o parte acestă
am1tă
era <lcspăr\it
<le
restul forţel
prin obstarnlc naturale şi artificiale - Mari\a, Ar<la, Adrianopole, - iar pc <le altă
parte trebuia s,l dcfi/a.c tot timpul prin faţ
unei ctă\i,
a cărei
garnizoă
mobilă
o ameniţ
în
coastă.
Din <louc una: ori acestă
amită
era atcă
<le forte superioare şi distruă;
<le forte inferioare, ar li fost atrsă
<le cetate ca <le un magnet şi .ir fi sf.îrşit
complect sub zidurile ci , - lucru care <le altfel s-a şi înt.împlat.
ori, fiind hărţuit
prin a se imobilim
· nopol
~
s-
-::--"/_,
- - --
5,~;10 li'!!,
--rc:;-
~-~- :~
_ .
~ ~ ~ ~
kj
_ _c•t;·"-_,..',u I :f,f'
..,-..=:::
=--:.: .
---
....
Plata
şi
nlsplata istorici
145
punctului Kirk-Kilise, cinci zile după
declararea
Precipitarea evenimentelor prin cădera
a impus o schimbare radiclă
a planului inţal.
Statul Major bulgar - el însuşi
surprins de victorie - a hotărâ
să
se dea imediat o ofensiva
energic:A cu stânga amJJJtei către
Constantinopol.
De altfel, este probabil, că acestă
varintă
fusese prevăZul
şi studiaă,
căi
gruparea in\ală
a forţel
a permis executarea ei.
Trecând la armata II-a, ale cărei
opcra\iuni singure ne intersază
în acest studiu, o găsim
la
6 Octomvrie păşind
pe teritoriul inamic, când cele mai înaintate ale ei elemente au şi luat
contactul cu inamicul.
După
cum se artă
în schi\a No.2, acestă
armtă
înainta cu dreapta înainte pe ambele maluri
ale râului Mari\a.
Această
separare a forţel,
- Maritza este un obstacol, care mai ales în acea epocă
nu se
puica trece decât prin anumite puncte, - Ic punea în imposibilitate de a se puica sprijini din."'CI şi
reciproc.
În scara acliş
zile a avut loc la Mustafa Paş
o încăra
destul de serioaă.
Regimentul 30
infanterie, avangarda diviziei a 8-a, a primit botezul sângelui, încercând pierderi însemnate.
Făr
motive serioase trupele turceşi
de acoperământ
se retrag în dcsordine, fiind cuprinse de
panică;
indiciu trist şi sigur al unui moral sc:lzut şi al unei calit.l/i infrrioa.n::3.
În aclş
timp trupele bulgare dau dovada unei energii cu toiul conştie
şi a unei stări
sufletşi
supcrioare 4 •
modeme, Regele Ferdinand, de pc înăl\imc
de la
Contrar procedurilor stabilite în răsboacle
Bclitza - privia ridicarea cortinei şi jucarca primei scene din marca dramă
istorcă,
care de acum
înainte fatal trebuia dusă
până
la sfârşit.
Toi în ziua de 6 au luat ofensiva şi celelalte armate bulgare. Prin planul ini\ial se stabilise, ca
armata I să lege opcra\iunilc sale cu acelea al armatei a U-a. În acest scop Divizia 3-a, care forma
dreapta ci, trebuia să scoboare valea râului Tundja.
In marşul
său
ofensiv acestă
divizie a dat o scrie de lupte la lladjikoj şi Muratchilar, care pc
de o parte se legau cu acelea, pc care Armata I Ic da către
Scliolu şi Kirk-Kilisc, iar pc de altă
parte cu acelea, pc care armata II-a a fost silit.I să Ic dea către
Adrianopole.
Divizia a sfârşit
prin a fi complect atrsă
de cetate, unde, fiind imobilisat,I, a
În cele din urmă
luat o parte activă
la opcra\iunilc de învestire.
La 8 şi 9 Octomvric armata II-a a continuat marşul
său
ofensiv, pc an1bclc maluri ale Mari\ci.
În ziua de 9 a avui loc lupta de la Juruch, în urma căreia
divizia 8-a pune stăpânire
pe
trecerile de pc Ania şi cuerşt
linia înaită
de apăre
de la apusul clă\i.
În trei zile de marş
acestă
divizie a înaintat 30-40 km. După
Mustaf-Pş
se pierduse
contactul cu inamicul, şi, lipsind infonna/iuniJc necesare, lipsea unul din factori, care asigura
libertatea de ac\iunc, a.~tfel că întreagă
armata a II-a, a fost nevoită
să înainteze cu prudcn\ă.
La sud de Kadikoj şi 110ld0rkoj avangarda diviziei a 8-a, fiind atcă
de forţe
superioare, aproximativ o divizie, - a fost nevoită
să se oprca.~ă
şi să se organizeze defensiv. Schi\a No.2.
Ofensiva Turcilor, fiind faculă
firă
energic, a fost de scurtă
durat.'\. La rândul lor s-au oprit
întăridu-se
către
Juruch şi Kujunli- cota 153.
Această
ezitare şi oprire a Turcilor a dai timp comandan\ilor Diviziei a 8-a să-şi
concentreze
răsboiul,
forţel.
Lupta reîncepând şi câmpul de luptă
fiind limitai la Nord de Maritza, ambii adversari căuta
dccisiunca pc la Sud. Din accast.'\ causă
frontul de luptă
a luat o înlind~•rc 111,ITC în raport
cu forţel
disponibile.
Dorind să profite de acestă
din um1ă
situa\ic, Turcii, încercând să rupă
frontul bulgar, au
îndreptat coloanele lor principale de atac către
B0ld0rkoj şi Kadikoj.
Divizia 9-a, auzind tunul bubuind la Sud şi căire
dreapta sa, in1pingc artileria şi avangarda
către
Ciflik-Aftceabrahim,- de unde artileria deschide un foc energic în flancul liniilor dese de
trăgoi
Lurcşli,
care înaintau la atac. Această
intcrvcn\ic a artileriei diviziei a 9-a a fost decisvă.
Pc de altă
parte, trupa de manevră
- o brigadăa diviziei a 8-a înainla.~c căire
cota 140 şi se
. desfăşura
la stânga Turcilor in1pingându-i căire
Mari\a.
situa\ic trupele turceşi
fiind prinse într-un clş,
încep o retragere precitaă
şi
· În acestă
scapă
de dcsastru graţie
fortului Pap.'L~-Tcpc, care deschide focul asupra Bulgarilor şisileşt
a
înceta urmăiea.
să
ob\ină
146
Jon Antonescu, militar şi diplomat
Atacul trupelor turceşi
n-a reuşit
din următoael
cause:
1. Lipsa de încredere şi înclrăsea.
Într-adevă
Turcii se găseau
în ofensivă,
şi în dimneaţ
de 9 ei aveau superioritatea numerică.
Din acestă
causă
avangarcla bulgară
a fost nevoită
să
se
oprească
şi,
ne fiind atacatA cu energie, a avut timpul să se organizeze defensiv pe posiţe,
filcâ11d
/ucnlri de sapă.
Turcii revenind la atac au întâmpinat o resitcnţă
mai mare şi alunei, trecând la defnsivă,
scăire
cota 153.
au întări
Aceasta a dat timp forţel
diviziei a 8-a să se aclune către
capul coloanei şi diviziei a 9-a să
alerge la bubuitul tunului.
luată
de comanclantul turc - de a rupe frontul bulgar - era judicoasă,
finclă
acest
2. Măsura
mişcare
ar fi reuşit,
resultatul ar fi fost dcsastros pentru divizia 8-a
front era foarte slab. Dacă
bulgară,
care s-ar fi găsit
bătu
şi complect dcspăr\il
de divizia a 9-a. Acest succes ar fi creat
armatei a II-a o siluatie foarte difclă.
Însă,
pentru ca atacul să reuşască,
trebuia, ca pc de o parte, comandamentul turc să precipite
lupta pentru a profita de iso/arca moentaă
a diviziei a 8-a, iar pc de aliă
parte să se asigure de
libertatea de ac/iune a coloanelor de atac.
Cu alte cuvinte trebuiau luate astfel de măsuri,
ca, pe timpul excutări
atacului, trupele să nu
fie surprinse în flanc sau în spate de atacurile directe sau indirecte - cum a fost casul - de alte
forte inamice.
În acestă
privnlă,
un exemplu analog, - în care însă
opcratiunilc au fost judicios conduse, la Plevna, în atacurile pe care Scobeleff le-a dat, pentru cucerirea colinelor Verzi.
îl găsim
Cunoaştem
ce dispositiune a luat acest iscusit general spre a asigura libertatea de acţiune
a
coloanelor sale de atac, spre a Ic pune la adăpost
de pericolul, care Ic ameniţ
despre răsit
de
Tucniţa.
Ncrespectându-se acest mare principiu al libcrtă
de actiune pe câmpul de bătae,
coloanele
au căzut
între focurile celor douc divizii bulgare şi puteau fi complect distruse.
de atac turceşi
La Bulgari constaăm,
că
atacul a fost judicios executat; avangarda lor, fiind atcă
de forte
şi,
organisându-sc pc posi\ie, a dat timp grosului coloanelor să
superioare, a trecut la defnsivă
soeacă
pe câmpul de luptă.
Un frumos gest îl găsim
în fapta comandantului diviziei a 9-a, care, auzind tunul bubuind,
fortează
marşul
şi alergă
pe câmpul de bătae.
Această
constatare, precum şi aceea, că în toate luptele Bulgarii au căuta
să ob\ină
dccisiunea
învăluid
unul sau ambele flancuri, ne dă dovada, că comandamentul bulgar şi-a
apropiat în totul
doctrina germană.
Pe timpul înaităr,
infanteria făcea
us de sapă
şi
nu at,1ca d1."Câl atunci, când artileria
pregăta
suficient atacul.
Tot în ziua de 9 în sectorul de Nord-Tundja - căire
Muratchilar şi Kurudjukoj - trupele
Aceste atacuri, ca şi acelea de la
diviziei a 3-a (din Armata I) erau atacate de alte coloane turceşi.
organisalc şi conduse făr
energic, au fost respinse, şi divizia 3-a pune stăpânire
Juruch, fiind rău
pe linia înaită
de luptă.
În urma acestor evenimente fortele bulgare sunt din cc în cc mai mult atrase căire
cetate, şi
prin ordine ulterioare se hotilrcş
chiar începerea învestirii. Divizia 11-a şi parcul de asediu sunt
către
cetate.
transportate cu calea ferată
parcul de asediu, detaliile pc care le avem, nu sunt complecte. Acest parc se
În ce priveşt
compunea în marea lui majoritatea din: tunuri lungi, sistem Krupp, de 120 şi ISO mm, câteva
de acelşi
calibru, lunuri scurte Schneider şi Krupp şi în sfârşit
câteva baterii
piese frantuzeşi
uşoare,
model vechiu 88 mm, şi o baterie Schumann de 57 cu cupole cuirasate mobile.
cu marc greutate; ele erau
Parcul era insuficient şi neomogen. Transportul pieselor s-a făcut
înhămate
cu boi.
Bateriile grele cu tragere repede, - Schneider - împinse la început pe Arda spre a fi la
transportate la Ermcnlkioj, la disposi\ia armatei a
dispozi\ia armatei de asediu, au fost în urmă
li-a, pentru a lua parte la bătlia
de la Ceatalgca.
ce cercul de învestire se strângea, Bulgarii prin atacuri isolate şi îndrăsct
căuta
Pe măsur
să
recunoasă
părtile
slabe al frontului apări.
Însă,
din causa greută\i
reapovisnăl
şi al transporturilor tunurilor grele, se alesese ca
sector de atac acela de la Nord şi Nord-Est, ca unul cc era mai apropiat de calea ferată.
Plata şi rllsplata istoriei
147
ca învestirea să se facă
în condi\iuni foarte
Ploile din Octomvrie şi Noicmvrie au făcut
anevoioase.
După
esecutarea acestei opera\iuni s-a atacat fortul Kartal Tepe, care făcea
un col\ eşind
pronuţat
către
Sud-Vest. Această
situaţne
a permis artileriei bulgare să bată
fortul cu focuri
convergente.
Acoperit de proectile şi în urma unui atac esecutat în noaptea de 24-25 Octomvrie, fortul
cade în stăpânirea
Bulgarilor.
Bulgarii îl reorganiseaza, aduc artileria grea, cu care bat din coastă
fortul de la Papas Tepe şi
toi în urma unui atac esecutat în noaptea de 9 la 10 Noiemvrie îl cuceresc.
Odată
stăpâni
şi pe acest punct, ei se hotărsc
să
procedeze la fel şi cu fortul Teiflek-Ekmektikoj, pentru ca stăpânid
astfel cele trei puncte să se reorganizeze şi să înceapă
atacul
definitiv, pentru a intra pe aici în Adrianopole.
În acestă
silua\iune intervine annisti\iul, care întrerupe opcra\iunilc în acestă
parte a teatrului de opcra\iune.
Pc timpul încetări
ostilă\r
Turcii au n.'Organizat puternic frontul de Apus al cetă\i
şi în
special către
cota 125 (Marac) de unde amcnin\au în flanc orice alac, pc care Bulgarii l-ar fi
îndreptai din Kartul-Tcpe sau T.-Ekrncktikoj către
Adrianopole.
în acestă
primă
parte a răsboiul
este că Armata II-a bulgară,
a
Ceeace trcbue să remacă
cărei
primă
însărciae
ne este bine cunostă,
a fost comp/c:1.·t imobilisat,1 sub zidurile cetă\i.
Nwnai o singura brigadă
din acestă
anulă
a fost îndreptaă
în ultimul moment către
câmpul
de la Lulc-Burgas.
de luptă
Această
obscrva\iunc ne dă putinţa
să
judecăm
m.lsura, în care comandamentul bulgar a
Au început răsboiul
cu 11 (unsprezece) divizii. Din acestea
realisat principiul economic:i forţc:l.
5 aveau însărci
secum.lare, şi numai, adecă
ceva mai mult decât 1/2 din totalul for\elor, au luat
parte la bătlia
decisvă.
Facem aceste constaări,
nu pentru a critica, ci pentru a învă\a
şi profita.
Nu ne putem opri de a afirma, că victoriile bulgarilor se datoresc mai mult unui concurs de
împrejuăi
prea bine voitoare lor decât unor măsuri
bine chibzuite şi adânc reflectate.
ajuns scopul, findcă
cclalca a reuşit
s.l imobilizeze mai
Cât pentru Turci, Adrianopole şi-a
mult de 1/2 din for\c.
Scopul ofonsivei este, ca profilând de superioritatea sa nwcriă,
s.1 caute foJJele principale
decisvă
în condi\iuni dcsavantajoasc. lnsă,
pentru ca
inamice, spre a le sili sa primeascll o bătlie
ofensiva să poală
câştiga
acestă
bătlie,
trcbuc să combine opcra\iunile ci astfel, încât maximu/
de forţe
posibil să ica parte la luptă.
În acest scop dacă
în marşul
său
ofensiv întâleş
cetă\i
pe
frontul şi mai ales în flancul său,
ofensiva trebuc s.1 ica astfel de măsuri,
în cât să facă
fală
la doue
nevoi cu totul contr.Jrii:
a) Sa asigure libertatea de acfiune a amialci punând-o la aw.lpost de orce atac venit dinspre
celă\i;
b) Şi să asigure rcalisarea principiului economici for\elor pc câmpul de bătlie.
Primul factor impune în mod imperios o risipire de forţe;
al doilea cerc o co11cenlr.ue
maxim,1 a lor.
Când capacitatea comandm1lului să reuşt
facă,
ca primul factor să fie redus la mini111w11 şi
al doilea să fie împins la ma,tin11u11, alunei to\i sor\ii de isbândă
sunt asigura\i5 . Când însă
se
realiză
contrariul, ad1.'Că
când, pentru asigurarea libcrtă\
de ac\iune a grosului (destinai să dea
bătlia
decisvă),
se întrcbui\ază
for\c, al căro
efectiv eg;t/L•az.1 sau întn.>c pc acelea care au
misiunea principal.I, alunei sor\ii de izbândă
trec de partea defensivei, care a ştiu
şi a reuşit
să
deplaseze echilibrul forţe/
în favoarea sa.
O procedare anlogă
a provocai în 1877 cunoscuta cris.1 slrotegic.l, prin care a trecut annata
ruseacă,
după
înuia bătlie
de la Plevna. Trecând Dunărea,
Ruşi
au r.lsp.1J1dit for\clc lor astfel,
încât aveau trupe pretutindeni şi nic:lL'ri. Deşi
erau superiori în for\C pc teatrul de opcra\iune, erau
(De altfel Turcii erau în acelş
dcf1.'Cl de răspândie;
dacă
Ruşi
ar fi
inferiori pc câmpul de bălac.
rcalisal o aliă
distribuire de for\c, ar li înlăturai
una din grupele turceşi
şi poale Românii năar
li
trecut Dunărea
N.R.). Din motive de ordin momi, şi pentru a satisface un orgoliu national rău
în\elcs, armata bulgară
a imobilisat o marc parte din for\elc ci, în jurul clă\i
cu scopul de a o
cuceri. Din s/,1biciw1e, un alt comandant, în aliă
împrejurare, lăsându-e
influcn\al de incoşt\3
unei opiniuni publice, a dus armalclc sale la Scdan.
148
Ion Antonescu, militar şi diplomat
Poate tot sub
lovituri 1n ace/ş
una din ele să
influeoţa
unei opiniuni publice, comandantul bulgar a încercat
a făcut,
şi era faW să
timp. Logica unor principii etern adevărt
ou reuşasc
pe deplin.
Ne oprim deocamtă
aci.
Râodul viitor oe vom ocupa de operatiunile ce au urmat
Coostantinopolului.
,.Buletioul Armatei
şi
după
armistitiu
până
să
facă,
dea doue
ca nici
la
cădera
Căpitan
Antooescu
Marinei", Anul IX, XXIII, Nr .5, Mai 1913, p.150-155.
1. L'illuslration 12. IV 1913. - cu loale astea pcnlru cucerirea clă\i
sacrificii lot s-au făcut,
dar
mai târziu.
2. Toate comuniărle
o confiuă.
3. Acoperite cu lrupe de resvişt
şi neprgăli\
moralmente. N.R.
4. Pregăti
din vreme prin şcoal/1
şi societale. N.R.
forte
5. În acest cas desavantagiul risipirii fortelor trece de partea adversarului, care imoblsează
Aceste forte sunl mascate de fortcle noastre inferioare, de
superioare de ale sale în clă\i.
min.imwn, pe când maJC.imw11 ob\ine decisiunea aiurea. N.R.
Plata
şi
nlsplata istoriei
---··
(lloovcr An:hivcs, Palo Alto, N. Pctrcscu-Comncn Papcrs, Box. no. 10)
149
150
/011 A11to11escu, militar şi diplomat
Scrisori adresate de colonelul Ion Antonescu
lui Nicolae Titulescu
personalităţ
legate de o sinceră
prietenie, mai
Ion Antonescu şi Nicolae Titulescu sînt două
la Londra, în calitate de atş
ales în perioada în care primul a reprezentat interesele Bucreştilo
militar. Vom reproduce în facsimil din arhiva personală
a lui Titulescu - adăposti
la Iloover
Archives Palo Alto (S.U.A.) - patru scrisori adresate în perioada 1924-1926 de colonelul Ion
Antonescu ministrului României de la Londra . Din lectura acestora se desprinde o latură
mai
puţin
cunostă
a personalităţ
lui Antonescu, aceea sentimală,
el fiind preocupat vădit
de
săntae
ilustrului diplomat. Se constaă,
de asemenea, grija pentru obiectivele şi efectele propaîn Anglia, într-un context în care Forcign Office-ul avea un cuvânt greu de spus
gandei româneşti
în afacerile bătrînuli
continent.
Plata
şi
151
r,1splata istoriei
4,CIIOMWlLL ~LAC[,I.W. 7.
.,.r
0'~
..(_~
~ J
,'
l ~h
.>
~/'W~~
~
.
/H
1/)'U~~H~~
4;;:;-~ · e:7-:j-., ·
Le
152
Ion A111011escu, militar şi diplomat
ri.?f;.
~
/~Z-. -
•.,-.\.-.<A_
{7~
/"
<,'-f'
~-<':.:-L<- / -·
,~'
~
~-
,I"
G.c-C.c,Z-v,a,-/
,
~_,;r- ~
--U
:n' ,;:,
/#~~c
~
fa-~V
hL ,~
~
~#JU
-4~
~
~7,:~
hz
· ;,flL. k ~
~
-
4?'
-
-/~.
/,-c
C,~
~·'"'
~
Plata
şi
153
n'lsplata istoriei
~~-~4
~
~
/
... 4 ' ~ ~ ~
~
he,k- ~
~L.
/~
~ ~
-
~
-
~
.d;c
p~,
1
/4 ~llAZ-vJ..r·
, . ·- . /
?0-t:. / ~
k~
~
~--~--~
.
Un-,/ . • -'h
',.,-/?~
-/cl'f~k- ~~-:
~
/
-
Q.,__,A
~
/
~.;,:._,..-
'
.
C5' ~
~-
, 1/
~, h-r
I
~----=~,...-(?fa~
/
La
~
->
I
~.
~
.,/
h ·
4--2
---j&:--~ - /~_'
~"
/
154
Ion Antonescu, militar şi diplomat
4 -
.....
~7
\.
I
L
v-- v,._,,-c.
/·7 ~r -
L--<-
' .-c..-~41!
~
._/
-
c,--.....:-
·~ - .~u;~.. /~
~ - ~ e "h. ~­
Ai'~~~
,,7-:
~
d' 471/.hd";t;'~ q:;_
~---- ~
J!~,u:_
~
~ ~
·- 4 '
~- ~
.z
·
Plata
şi
155
istoriei
răsplat
4,CROMWELL PLACE,S.W. 7 _
~ A
-c/t,IJI/
-
.,..
>- -
/~/,.....J;
~J
--,n'
u,,,.,,..,, &'; ~
rvv.,.--
~
lfe,u - #U--<-
~
lu L..:-·
th,, -.. ,V
~-
cr
~µ/ .,,z{_,
156
Ion Antonescu, militar şi diplomat
7nw,ry /
-!7·
~
~.
-t?~
,JHH' ~
✓
~
·~
/ r ~ d , ~ ~r
,A/2·-~-~ -d, ~ ~ c /
(I;' V..c tu
&~:
~
-
...::)
u , , ? ~~
(:,u
~
~,,
-
~
~
•
Plata
~
şi
e/~
~
~
~u,~4:
~
-/1-- ~ -.
.
~h
____-tA,<
~
l,,tA/
·r ~.,
~
~
.
~h/4.- ~
: ✓ -~
11;
~u
U44~~·
e~ ~
fa4,'(
157
istoriei
răsplat
C
~I?
_;
~~
-ex/ a::; d, __
~< ~
&u'~
~
/'~
~~./he~~.
~¼-
.
158
Ion Antonescu, militar şi diplomat
~(,'-l~e-
/),1/,--e/4, .
r~
~
~
~
- ;z:,
-
~
~
~
r , _. _
~
/ht ~
~?7.
//h t- ~
ra<;>7~
~
-r·~?
(3,i.,:
7/;,
~
~
--~
.-
-
~;e.,
1/
✓ ~
-Au, .j0~?i~
~
.?/4:VZ
v~~,
/: a.
e'4l
~
v-r r~
~4-/;;;,r
.J
« ✓
./
-4'~
7/ o/*__z::-
Plata
şi
răsplat
istoriei
4,CAOMW[LL PLAC[,l,W, 7.
-fa
....
~
/'
~
--~vd~
/
;{
&
159
160
/011 A11to11escu, militar şi diplomat
......
err-~~k-.::
✓
~IHA4,,-
,:-,:)-<
n. ~k-Z""
/ ~
~
---~~'--%r
//I' - ~
lk?C
~
.
Plata
şi
161
rilsp/ata istoriei
~-✓
~-
?/' ✓
4/UP~.
/4~
~WZ44;,-
U/
fj1-
../
~
~
~
.,.
162
Ion Antonescu, militar şi diplomat
t,,v.y
-
~
~
~
- .
/t.
/
_.)
--
~
~
/7~
,, / ~
~
7
C-L
/
,,.vz,,,.
•
;/'--~v""'(._..,c/
C-t- ~ ; -
~ur
fa
-
.
l/t .
/
~
~v/~
~
~
Te ~~1~?4-
_)';" y;--e,u ; ~
----c"-'- ;:;:-
·n
- -
-~ <T
~
~
ra
~
,h4-<
J
~
?.
~/-
,I
-,
~
~~~t.,.....--?,___,.-,0
/4,~~;;J
. --~ / !
, .J
u
_::.
I
•
u:-
/7--, /
-""
.2"Y
.,,,cr-r_ p--
~
a--~~;~:
\ .~/-
Plata
şi
163
istorici
răspl.ita
4 ,CAOMW[LL PLAC[ , S.W . 7 .
{2,1~ ..
4
Â
/âct
;:,-~
ffeh'
JJ,,tA:
C:
~
~~
lA
~/#;v;
;f. - = _ _
~
-tt:, . ~
~tt/~~
&e,u
.,,,41'
✓ ~
l-;tA,,<
/ 4 ' ~ ' ; / ~ --¼ .
a ~
~uu · ~~v~
/'w~ur
~1/W~
n¼
tA,~~
4
~ ~ t-"~ '
J
164
Jon Antoucscu , militar şi diplomat
~
ai. /'h;,h/~./ ~#C
/
~
~
/11/.de_ /
__,,,,1' 1~:'--C... .,
~
t
~
I"
,-,,,~L' /J ~
-<--~~
V )l.
0
~
.J;?
//nrfa~ . h, /:~/4/,
-t!lh11 ~/
~k
~
4-/~ ~
~
~­
Zv-_k
~-
~
//?o//h~ ""~
~
k#~--
Plata
şi
/fUtKk, ~
. '-
~
- /2
r
'
-I!_·
-/4,_
--
/
-
P,
4,_
#~
~
/
~
.
tfl c-,/Zu-
~
@l-<- , ~ ~ " • ~ / r e " ~
--~ ~ /
/ar
fi2A4<
'1-o/~ #-t---,,..,,..
.(}-l '2.,U./L
~
.,e ./
/f13/'-4Z--.
~"f.
-4,
/--;, ~
~
~
[9,,u:,. /
165
nlspfata istorici
h ---v<.
'- A
/ -/
U,,L , & , ~ ~ ~
/IMCb-1-<--
"
-
166
/ 011 A11to11csc11, militar şi
"4
,,,,,~ ~ ·
~
~Mf
diplomat
~-;~
~;.,., ~
r~,z,,,;~
~r;,,,,/4 -
vi,~:~~ ~--
/~J
/4-t-4,1/.
--Pc?
d. ///;~ k ~
~
~k,.
Plata
~-
şi
AP?~
✓~
r
--~~4'
~
~ k '-
167
rtlsplata istoriei
~-/~
,r'~, ~ ~ . /
/,N-r,u,c,,;,,, ~
~
✓
~;_/ r
I.
L,,_ /.
.·.ev.,,,~~.,
~"
_-<;
~
~,
li:
~k.
~
~
-
/4
#I~,- ,.ţ- ,. __.
168
Ion Antonescu, militar şi diplomat
~
,e
n'~ . . · ·. ~~rk-<·~
~
('c_
~
R
~
f{ue,a..Z - I/¼
J
~
d „z..-~ -n~
/
,
42
'-'
-~
(n,-t-t
.
~;'1PL
~
r.J- ,,,.-;<~
h~ -
<
c,"-;. -
;/ 1 ~
~î
c..,.__
. .~
~
r-_ >--,,,,,,---~~7('
~zhic_~4/~~
1„0~
r~
~✓
4>#:
-oU f ~,
~
~ / u ~ ;,·~ ~ -
h i , ~ - - - --
~
_/U,-u--t..,~:,,
--~ r~:
~H:
u /~
.. ""~
/4/ ~
/4 - //J,,.
.~'n,,.-./
#pUJ~,,/ .. n, n7#
fp
~
.
/"HA-<~
~ ~ "? )~ ~
r_
;::,~z
0>'~
ru
--~
(A~4~i-1~ :.
_,t:r- A,.~v<
~
J.rh&~
~
-
):,..~<
/4-r 17,__._,--<-4~+-- -
~
7
169
Plata şi n'lsplata istoriei
J . i·JLG~
~
M,g
~
~
pc·
~
~#
/~~~~.., .~
hH
~
-"' 7
v-,~n · ~
~
'-
~•
&-~
?Z°"
(k., ~
1-viw· /d
b .
✓
~4:.arZ
, /?n re , / ~
~
d
/>H,
~
1/J~(?"kc
/2 --~"0-~/¼
..,.,._,,.,~ -~• 4--.~
.......
rA:.
r
~
~
/2,c
-~
h?.:2o-·
~
/
•
~
~-
te:4,
-
1
~,.
~.,,.._~ ,
/J'k//~' ...7'-t:n-~
~
~
~~c·.
,<:'?
-
~
~
~~~n?'-4--,
fl~
~
.-4-,.p,4
~
ţ?J
A.
'-
4k. ~,
/4~l'.<...
~
/h--r
~
---,,tl',.
✓
~~':,
Ce½~
4-.:>s-c
/ct:x..d ~-
,'7
,-?/~.
u,,;i;'- . .a'//~ - ~
--
muc~z...
-r_:;;"liZ, '
~
~
/4 .
~
- c:;;z:.
/k~~-~
- _c# '
//)o//?C .~
~ - d,,we,f;i(
~
.,m/k .
~4<
~
/4';,;;~
J,'<-U' .
..J
~4'c:'.'.
U/J
~
~
~n
4~
~
â/4 ~
W/4~
;J.,m4ut:_
Q~_,
<
~
..-
-~A~
'<.
~
.~
Q-c:
~--h,' '
~
170
/011
Antonescu, militar şi diplomat
(Iloover Archives, Palo Alto, S.U.A., N . Titulcscu Papcrs, Box. no. 12)
Plata
şi
171
r,1sp/,1t,1 istoriei
TEL ~Gl! f,
J'iAHELE STAT M/\JOl?
Mnrelu i Stat NnJor
No.-h .t.l
.. ____
f NTRAR EA
19,~iil fUl @ f f
V-a
Secţi\
. ~,,,~ V
: ~ / 2~~1,10
~-3 0.~ ~V <
~ r(';".: J.i:
rV,
-j
~
Jr..,se •
reintr •, ln
ţar•
cel .,, ·te,,,,.,
lo
s!âr§i tul lunci llcent eln.In ' coilse _c irit·: rog 'obor11inu l de rechem ,u•e·,
şi comuniţţi~
voi
~ n d - c f t numni dup[ primir en acestu i ordin
putea rnce cerere de pre~en tllre Londr a§~ tn
Briei! \.
Cum prP. .z.ent;;i-~ l e !rd
·-1-:-!'
.l.1• :: 10-1'.~ ,. il",-r.Qg
.si unei.
Cnl6nP .l Antone s~n
Ni•,147
(Arh. M.Ap.N ., fond 5417, dosar f.n ., f. 80, 1928, Poziţa
nr. 677)
172
Marele Stat Major
Secţia
a 8-a Istoric
/cm A11l01wscu, militar şi
diplomat
No. 116 din 1.02.1926
Mareic Stal Major
Călrc
Diviziunea II
La no. 22 din 4/1/1925
Am onoarea a comunica că Scc\ia a 8-a Istoric este de păre
că
Istoricul rczumaliv al
războiul
noslrll, înlocmil de colonelul Antonescu, răspunde
scopului urmăil,
de a se face
de România în limpul războiul
şi conlribu\iunca ci
cunoscut publicului englez sacrificiile făcute
la vicloria alia\ilor.
Sînlcm de păre
că,
dacă
accslc confcrin\c vor continua, nr fi ulii să se lratczc şi ac\iunca
milnră
şi politcă
a României din anii 1918-1920 în Ungaria.
Asupra accslci chestiuni, Scc\ia 8-a Istoric a înaintal delegatului român în comisia de rcparatiuni, un «Memoriu a.~upra conlribu\iunilor polilicc, mililnrc şi juridice a opcra\iunilor anualei
române de la 13.Xl.1918 la 30.III.1920 şi a ocup,irii Ungariei», memoriu despre care colonelul
Anloncscu arc cunoşli\ă.
Se anexză
rczumalul istoric şi adresa No. 117 ale atşlui
militar la Londra.
Şeful
Scc\ici VUI Istoric
Colonel Bfirwtcscu
(ss)
(Arh. M.Ap.N., fond 5.450, dosar 250, Pozi\ia 143, 1926, f. 1)
„ÎN BASARABIA, ROMÂNIA ESTE ÎNCĂ
OBLIGATĂ
FRONTIERA CU ARMA ÎN MÂNĂ"
SĂ-ŞI
APERE
În i.u11w.riL' 1926, tul istoric rezw1wtiv al p;ll1idp,lrii României la
nlzboiul de n•î,11n•gin• ;J] neamului, întocmit UL' colonelul Jon Antonescu
a ajw1s i,1 posesia cunoscutului ziarist brit.u1ic W. SIL'l..'U - ultimul l-a
folosit penim sus/increa mai multor coufcrin/c la Londra ocazionate de
participarea României Ia Mareic R,lzboi. D,lm, îu limba romiÎl1,1, textul
militar de la Loudro î11 limba fra11acestui e,tcun com:eput UL' atşul
cez.1. ML•n/iomlm c,1 acest tc,tt este mai pu/iu cunoscut. La alciltuirca S.1,
co/011c/11l Antonescu a folosit şi unde dale affate î,i lucrJrCa tip,1rit;J de ci
Îll 1919.
RFZUMAT
ASUPRA ACflUNII ROMÂNIEI ÎN RĂZBOIUL
CEL MARE
PERIOADA NEUTRALIĂŢ
04.08.1914- 15.08.1916
Înaintea primului război
mondial, România avea o situaţe
unică
în lume.
la gurile Dunări,
între Rusia, Austria, Ungaria şi Bulgaria, România a fost mereu, <lin cele mai v1.-chi timpuri, amcnită
în existenta sa <le \ară
liberă
şi in<lcpcn<lentă,
iar dezvoltarea ci politcă,
econmiă
şi miltară,
în mo<l constant, impl.-<cată
Explica1ia acestui calvar este evidntă:
prin situaţ
sa, România a fost mereu meterezul
care împiedica tcn<liţ,
<lestul <le cunoscute, ale expansiunii ruse şi austriece
(zi<lul <le apăre)
către
Orient. Pc <le altă
parte, în ultimii 30 <le ani. România a fost şi santinela care a vegheat
constant ca hegemonia <le trisă
amintire. exrcitaă
în Balcani <le către
turci pînă
în 1877, să nu
<le alta, mult mai brutală,
pc care încerca să o exercite un popor apărut
<le curîn<l şi
fie înlocuită
animat <le o ambiţe
ncmăsurat.1,
prin nimic justifcaă
<lin punct <le vedere etnic şi istoric.
Este vorba <le Bulgaria.
Dacă
la consideraţl
<le ortlin general se a<lugă
faptul, r1.-cunoscut <le to\i, că Rusia, ca şi
Austria, aveau sub dominaţe
regiuni imense locuite <le români. se poate explica cu uşrinţă
şi
complet pentru cc cele <louă
mari µiri um1arcau permanent cu persvnţă
şi metodă
nu numai
să
pună
România în imposibilitatea <le a dezvolta în mo<l nom1al organizarea politcă
şi forta sa
armtă,
ci complotau chiar la distrugerea ci.
Ţară
mică,
izolată,
situaă
2
Este evident că, pc m.\~ură
cc tara se dezvolta, ziua unirii politice a tuturor românilor nu mai
putea întîrzia şi nici nu mai putea fi imp1.-<lcată
CAlată
realiztă
acestă
unire, ten<lin\a <le hegemonic a bulgarilor în Balcani, ca şi cca <le
expansiune către
Orient a austriecilor şi ruşilo
trebuia, obligatoriu, să ia srtşi.
Aceste interese, cu totul opuse în ceea cc priveşt
aspirţle
fi1."Cărc
ţări,
<lar comune în
privinta disparţe
României, au fost în permantă
motivul <le apropiere a statelor care înconjumare
rau România. Atjt trecutul nostru istoric.cit şi mo<lul în care na\iunilc s-au grupat în acestă
conllagra\ic, motivează
în întregime acestă
afimţc.
174
1011 A11to11cscu, militar şi diplomat
3
Cele de mai sus explică
şi izolarea în care s-a găsit
România, înaintea şi în timpul războiul.
Pentru a putea trai în libertate şi a se putea dezvolta, în vederea realiză
programului său
istoric
a tuturor românilor - România a trebuit să se alieze cu una dintre marile
- unitatea politcă
ale Europei.
constela\ii politice anterioare războiul
revndică,
la fel de mari în est ca şi în vest, alegerea sa a fost foarte difclă.
Avînd de făcut
Consideralii de ordin economic, rcminiscen\e dureroase ale atitudinii Rusiei în 1878. ca şi
interese străine
sentimentului unanim al popula\iei au aruncat, încă
din 1883, tura în gruparea
Puterilor Centrale.
În acestă
conjutră
a politicii externe a fost surpină
România de evenimentele din 1914.
Şi,
cînd a izbucnit răt.boiul,
guvernul şi întreaga lară
au trebuit să facă
fa\ă
celor mai dificile
şi mai dureroase probleme care, vreodată,
au încercat un popor. Cu oricare grupare s-ar fi aliat
tura, solda\ii săi ar fi fost for\a\i să lupte cu fratii lor.
4
silua\ie a impus României ăs nu răspund
în august 1914 cererilor presante şi
ale Puterilor Centrale de a li se alia, confom1 Trai.atului de alin\ă;
România a
prezidat de defunctul rege Carol, fom1ula de „expectaadoptai, în faimosul Consiliu de Corană,
Această
ameni\ălor
tivă
anlă".
ncăÎ
de la începutul războiul,
opinia publică,
prin manifcstatii conlinuc şi adesea foarte
cunoscute, în mod evident, adevărtl
sentimente ale poporului şi cit de
violente, a făcut
nepoulară
era alian\a pc care conduătri
săi
o încheiasră
pentru o perioadă
lungă,
făr
a
consult.a poporul.
În ziua în care Puterile Antantei au afirmat, ca scop principal al războiul,
dreptul şi
respectarea principiului natiolă\r
la constituirea statelor, înt.rcaga natiune română,
în unanimitate, a arăti,
cu un gest energic, trupul în care trebuia să se înfigă
baioneta soldatului român.
din 17 august 1916, iar la 28 ale aceliş
luni
Atunci a fost încheiat Trai.atul de alin\ă
trupele române treceau Carpa\ii, în acl:una\iilc entuziaste ale românilor de pretutindeni. După
alîlea secole de răbdae,
de suferinV1 şi de lupte, sunase, în srlI'Şit,
ora drcpl.ă\i
Uit.imul punct al programului istoric al României - unitatea tuturor românilor - începea să se
realizeze.
a marelui voievod Mihai Viteazul care, după
cum se ştie,
realizase,
Acest program, moştenir
de atunci făr
întrerupevai! pentru un timp prea scurt, unirea tuturor românilor. program urmăit
re, con\inea reconstituirea Dacici Felix, între limitele fixate prin Trai.alui de alin\ă
din 17 august.
Argumente irefutabile, de ordin etnic şi istoric, i-au dctcm1inat de Alia\i să se angajeze, în
mod fomial, prin acest trata, să constituie România pc bazele sale actuale.
5
II. RAZBOIUL. PRIMA MOBILIZARE.
PERIOADA 28 AUGUST - PÎNA LA PACEA
DE LA BUCREŞTI
DIN MARTIE 1918.
La 28 august regele tr:igca spada şi, în aceşi
scară,
trupele sale înaiteză
peste mun\i,
barierele care, de mii de ani, separau p.'1rţi
din trupul aceliş
na\iuni.
În acelşi
momente, ministrul României la Viena remitea guvernului austro-ungar dcclaratia
înlăurd
de război.
Duşmanl,
surprins de brusca incursiune a trupelor romfmc, îşi abndoeză
pozi\iilc şi fuge.
marc greul.ale, defileurile din Carpa\i cad în mîinilc românilor.
Rînd pc rînd, şi făr
Porţile
Transilvaniei sini astfel larg deschise celor trei am1atc române, care înaintau, conceninima ci.
tric, către
Plata
şi
r;lsplata istorici
175
Pentru întîia dală,
de la Mihai Viteazul care, în 1600, în urma unor victorii strălucie,
realizase, pentru o perioadă
scurtă,
visul tuturor românilor, steagurile româneşti
travesză
cîmpiile în care, de multă
vreme, slăpîneau
nedreptatea şi tirania. La ve<lcrea lor, îngenunchia\i şi
plîngînd, copii şi femei strigau „Domnul să vă ajute".
o zi de sărbtoae
- era ziua onmastică
a reginei - războiul
cel mare,
Astfel a început, după
care a provocat cele mai multe sufcrin\c, sacrificii şi umili111C din cite a cunoscut vreo<lată
poporul român.
- o a patra
Cînd cele trei annale române treceau mun\ii - prin frontiera de nord-vest a lări
anlă,
mai slabă
calitativ şi ca fo\ă,
apăr
Dunărea
şi frontiera de sud din Dobrogea împotriva
în ciuda a.~igurălo
formale ale Rusiei.
unei eventuale agresiuni bulgare, care era ele aştep.l,
6
Într-adevă,
în timpul trat.alivelor încheiate cu semnarea tratatelor ele alin\ă
politcă
şi militaîntre România şi alia\ii săi,
guvcmul român, tcmîndu-se, pc bună
clrcptale, ele o agresiune
bulgară,
ceruse ruşilo
să
trimă
în Dobrogea o fo\ă
ele cel pu\in 200.000 de oameni pentru a se
opune acestei eventuale agresiuni.
La acestă
cer.justifaă
perfect din punci de vedere militar, pentru că numai aş
cele trei
annate, care înaintau către
inima Austro-Ungariei, ar fi avut comunica\iile asigurate, Cartierul
General Rusesc se opuse, dind asigur;\ri formale că bulgarii nu vor ataca şi că vor fi suficicn\i
cî\iva solda\i ruşi
în Dobrogea pentru a împiedica agresiunea.
clupă
cliscu\ii lungi şi penibile, care într.iaă
intrarea României în ac\iune, Alcxccv
În sfU"Şit,
aceptă
să
trimă
în Dobrogea 50.000 de ruşi
care, după
cum se va vedea mai departe, nu au
nu au avut eficacitatea pc care ar fi trebuit să o aibă
în lupta
ajuns la timp şi, ceea cc este mai rău,
împotriva bulgarilor, în momentul agresiunii acestora.
Aceasta este una din cauzele înfrîngerii armatei române în 1916 - înftîngcrea care a provocat
sfrşitul
războiul.
alîta dcccp\ie tuturor celor care credeau că intcrvcn\ia armatei române va grăbi
Cclelahc cauze ale acestei înftîngcri reies clin următoae
examinare rapidă
asupra războiul.
Conform convcn\ici militare, ac\iunca românilor trebuia să fie precdată
şi excutaă
paralel
cu o ac\iunc genrală
şi decisvă,
excut.ală,
pc ele o parte, ele către
ruşi
în lungul frontului clin
Gali\ia, comandtă
de generalul Brusilov, ele cealtă
parte ele toate for\ele aliate din Salonic.
Această
ultimă
ac\iune (cea ele la Salonic) avea drept scop să asigure spatele trupelor române
Dunăre
şi Dobrogea contra României.
imobilizînd for\elc bulgare şi împicdicîndu-lc către
Prima ac\iunc (cca a lui Brusilov) avea ca scop să întoarcă
şi să
inverseze aripa stingă
a
frontului oriental printr-o ac\iune simultană
celei a grosului trupelor române, care se îndreptau
al Alia\ilor, care tra.~a.~c acest plan în în\elcgcrc cu
spre Transilvania. Consiliul ele Război
Comandamentul Român, îşi pusese mari spcran\c în rezultatele pc care trebuia să Ic aibă
plru1ul,
încă
din 1916. Se aştep
ca acest.a să producă
prăbuşiea
miltară
şi politcă
a Austro-Ungariei.
Rczumîncl, acesta era planul de ansamblu al ac\iunii şi al angajruncntelor făcute.
Conform acestui plan şi acestor angajamente, România a intrat în război
şi a atacat în clircc\ia
care îi fusese indcată
şi care corespundea şi scopurilor politice pc care ca Ic urmăea.
Dar imediat clupă
intrarea ci în război,
România constaă
că
nici pc frontul clin Salonic, nici
pc cel clin Gali\ia Alia\ii nu-şi
onraseă
angajamentele, astfel că am1ata română
rămînc,
clin
punct de vedere militar, complet izolat.i şi fară
sprijin.
ră
război
României, una cîtc
Germania, Bulgaria şi Turcia, solidare cu Austro-Ungaria, declară
se gă.~cşt,
clin prima zi, într-o pozi\ic
una, între 28-30 august 1916. Astfel, ar"•La română
straegică
pc care n-a mai avut-o nici o na\iunc în război,
pentru că,
avînd o armtă
de 650.000
oameni, prost cchipa\i şi înarma\i, făr
cxpcricn\a ri1Zboiului, făr
avia\ic, făr
artilerie grea, făr
măşti
de gaze, făr
a-şi
putea fabrica wuni\iilc şi cu un număr
mic de mitraliere, a fost obligată
să
lupte pc două
fronturi, cu o întindere mai marc clccîl lot frontul oricnt.1I, pc care lupt.tu ruşi,
sau
dccît frontul vestic, unde luptau am1atelc aliate.
la timp şi care, într-o
Deci, din cauza circumstan\clor pc care Romîmia nu Ic putea cunoaşte
bună
zi, vor fi clarificate de căire
cei care vor cerceta arhivele milit.trc şi politice ale Alia\ilor.
176
Jon Antonescu, militar şi diplomat
8
Armata română
a rămas,
din ziua intră
sale în război,
complet izolată
în ceea ce priveşt
ac\iunile sale, deşi
făcea
parte dintr-un ansamblu de ac\iunc care, potrivit angajamentelor semnale, trebuia să ac\ioneze în acelşi
moment.
conjutră,
ar fi fost logic ca proiectul ini\ial de opera\ii, schi\at
Avînd în vedere acestă
mai sus, să fie adaptat la noua situa\ie şi, deci, modificat de către
Comandamentul Român.
Dar speran\a că,
de la o zi la alta, ajutorul promis şi aştep
va veni şi că se vor îndeplini
asigurăle
zilnice, verbale şi scrise, care întrc\incau acestă
speran\ă,
a pus Înaltul Comandament
Român în imposibilitatea de a lua acestă
holărîc,
care, lotuşi,
se impunea.
Ială
originea şi principala cauză
a celor dintîi şi dureroa~c î.nfringcri.
După
cîlcva victorii făr
marc imporlan\ă
trupele române înaiteză
în Transilvania, pc lot
frontul şi în profunzime de IO - 100 km.
Duşmanl
aducea, în grabă
şi de peste
În acest timp, nori negri se adunau din toate păr\ilc.
tot, for\c pentru a ataca, din toate dircc\iilc, armata română,
înccpînd cu Dobrogea.
La 24 august, Turtucaia inaugreză
scria însgcrală
a înfringcrilor. Duşmanl,
avînd la
dispozi\ic numeroase mijloace de comunica\ic, şi-a
dcpla~al for\clc de la o zonă
la alta şi a
executat, de la 13 septembrie la 13 octombrie, o scrie de ac\iuni scurte şi violente, în urma căroa
trupele române au fost for\3tc să se retagă
din Transilvania pc culmile mun\ilor şi, în Dobrogea,
pină
la linia Consta\3-cmvdă.
Tunurile bubuiau de abia 45 zile şi România îşi pierduse toate efectivele din Transilvania şi
trei sferturi din teritoriul său
transdanubian.
9
Cînd, în afră
de promisiuni, nu îi sosea nici un sprijin, nici măcar
muniţ
şi mitraliere,
campania din 1916 putea li considerată
pierdută,
pc de o parte, iar pc de altă
parte, exista
posibilitatea de a se mcn\inc acolo unde se găseau.
impresia că for\clc nu avea nici măcar
Totuşi,
pămîntul
sfint al pairiei trebuia apărt
cu orice pre\.
Atunci începu scria luptelor corp la corp, în care soldatul român arăt
duşmanilor
şi lumii
Îlltregi cc înseamă
baio.neta în miinilc unui om conştie
de justc\ca cauzei pentru care luptă.
În ciuda supcriotă\
duşmanli
de pc frontul din Transilvania (21 divizii contra 11 ), în
pofida faptului că le lipsea artileria grea, artileria de munte, mitralierele şi grenadele, trupele
române au reuşit
să reziste şi să mcn\iă
culmile mun\ilor de-a lungul frontierei de la Vîrciorova
pină
la Doma, în Bucovina.
Luptele eroice de apăre
- mai ales cele de la Jiu, Oh, C"unpulung, Prahova, Oituz, Uz şi
Trotuş
- vor fi pe vecie pagini glorioase ale istorici poporului român.
Ele rămi.n,
etern, ca mărtuie
a vitejiei gcncra\ici care a ştiu
să
moară
pentru a răzbuna
un
întreg trecut şi a a~igura un întreg viitor.
În timp cc for\elc române se micşorau
datoriă
pierderilor suferite, cele ale duşmanli,
care
era gata să pună
mi.na pc petrolul şi griul românesc, creştau
zilnic; ca urmare, în jurul datei de l
decembrie, 37 divizii duşmane
string, din cc în cc mai mult, cercul ucigaş
în jurul armatei
române.
Sub presiunea formidablă
a acestui cerc, edificiul s-ar li pr.1buşit
şi prăbuşiea
sa ar li fost
inevtablă
dacă
duşmanl
ar li reuşit
să
străpung
frontul.
Aslfel că,
după
un efort considerabil şi cu mari pierderi, a reuşit,
către
13 noiembrie, să
străpung
frontul la Jiu; întregul sistem de apăre
român a început să cadă,
pc măsur
ce
duşmanl
înainta spre cimpic.
. Aceste for\c, odată
ajunse în C"unpia Olteniei, unde nu mai existau unită\
care să Ic oprească,
au avansat repede către
est.
drumul către
Bucreşti,
în spatele trupelor române situate în mun\i, şi de-a lungul Dunări,
era făr
apăre.
Perspectiva celui mai dureros dcza~tru strîngca toate i.nin1ile.
S-a luat, alunei, holărîca
de a se concentra rapid patru divizii, adu.nate în marc grabă
de pc
celelalte fronturi, care trebuiau să lovească
duşmanl
în timp cc aceasta trecea Oltul.
Plata şi r,1splata istoriei
177
10
Începuse acţiune
de concentrare cînd, asemeni unui fulger, sosi vestea că duşmanl
făcuse
un pod peste Dunăre,
la Zimnicea, şi înainta rapid spre Bucreşti.
Comandamentul Român, nedispunînd de alic rezerve, ocuparea capitalei era inevtablă.
Dacă
s-ar studia o hartă
cu pozi\iile în care se găseau
fortele române şi cele duşmane
la acea dală,
s-a putea constata imediat ce responsabilitate uriaşă
aveau conduătri
români de atunci. Dacă
duşmanl
ar fi reuşit
să
ocupe capitala cit de repede şi-o
dorea, toate unităle
Armatei I-a care
luptase în Oltenia, cea mai mare parte a celei de-a doua - adică
aproape jumătae
din fortcle
române - nu s-ar fi putut retrage şi ar li luat, cu arme şi bagaje, drumul umilitor al captivă\.
Onoarea armatei române ar li fost comprisă.
Pentru a împiedica o asemenea eventualitate
şi excutaă
marca băl.ic
„campc apcrto" (cîmp
trebuia timp. În acest scop, a fost conepută
care a avut loc între 28 noiembrie - 4 decembrie 1916, la cî\iva kilometri la
deschis) de la Argeş,
S-a încercat o aqiunc hazrdtă,
care, în cazul cel mai fericit, ar li putui da un
este de Bucreşti.
- sau, în cazul cel mai nefericit, un
rezultat maxim - aruncarea fortelor lui Mackensen în Dunăre
timpului necesar pentru a da posibilitatea celor două
armate (l-a şi a
rezultat minim -cîştigare
II-a) de a se retrage din munii la est de Bucreşti.
Trupele, care trebuiau să facă
acestă
ac\iune, au fost aduse de peste toi şi concentrate chiar
În ciuda oboselii, soldatul român, şi de acestă
dală,
a probat elanul şi
pe cîmpul de luptă.
nelimitatul său
spirit de sacrificiu.
Duşmanl,
atacat impetuos în flanc şi pc linia de comunica\ic, a fost surprins şi înfrint în 29
şi
30 noiembrie. Luddendorf, în „Memoriile" sale, afirmă
că
„trupele germane au trecut cu
acestă
ocazie prin momente grele".
Rezultatele acestui început de victorie au fost: 5000 prizonieri, 30 de tunuri şi 50 de mitraliere.
Duşmanl
îşi
începuse retragerea către
Dunăre.
Dar bucuria românilor şi a alia\ilor săi
a fost scurtă.
Cu o zi înainte ordinul de opcra\ii al
armatei române căzuse,
printr-o întîn1plarc nefrictă,
în mîinile duşmanli,
aş
că
acesta a putut
cunoaşte
perfect situa\ia, dctcm1inîndu-l pc folkenhayn să ordone înaintarea rapidă
către
cîmpul
a unor mari forte, în ajutorul camaradului său
Mackensen.
de luptă
cîştigală
pc trei sferturi, nu ar li fost pierdută
dacă
o trădae
În ciuda acestui fapt bătlia,
odiasă
nu ar li contribuit la aceasta: două
divizii ruseşti,
care se găseau
la cî\iva km. de cîmpul
au asistat impasibile - făr
a interveni nici cu tunurile şi în ciuda cererilor repetate, pe
de luptă,
care lo\i - români şi aliţ
- Ic adresau.
Comandantii ruşi
promiteau, se agitau, dăeau
ordine severe, dar nimeni nu se mişca.
Fiind situaii în flancul duşmanli,
interven\ia ruşilo
ar li putut li decisvă.
Cererile repetate de ajutor făcute
de Mackensen lui Falkenhayn întăresc
ace.~lă
afuma\ic.
- dar timpul a fost cîştiga.
Deci, din cauza celor mcn\ionate mai sus, lupta a fost pierdută
Atunci a început, într-o zi mohrîtă,
umedă
şi rece de toamnă,
într-o zonă
complet lipstă
de
drumuri, de mijloace de aprovizionare şi de sale, cca mai dureoasă
dintre opcra\iunile militare:
retragerea.
Odată
cu regele şi conduătri
t.'trii, trupele române, învinse, copleşit
de obseală
şi de
părsec
capitala, cu ochii în lacrimi.
durere, prost echipate şi hrănite,
îşi înte\cşl
atacurile pc tot frontul.
Încurajat de victoria sa, duşmanl
retr:igîndu-se, împotriva unui duşman
care Ic depăşt
de trei
Celelalte forte române luptă,
ori ca număr.
Totuşi,
datoriă
tin1pului cîştiga
în lupta de la Bucreşti,
retragerea trupelor a fost a.~igurntă:
a fost făcut
în conditii destul de bune.
incredibile, trupele au ajuns în Moldova, dincolo de valea Siretului,
Trecînd prin greulă\i
încă
de la intrarea României în război,
dorea să le vadă.
acolo unde Stavka rusă,
Într-adevă,
anumite măsuri
pregătioa
şi inexplicabile pentru români în acele momente,
anumite declara\ii făcute
de persoane care reprezentau olicaă\e
militare şi politice ruse pe
lingă
Mareic Cartier General românesc, atitudinea indfertă
şi complet pasivă
adoptă
de
trupele ruseşti
în Dobrogea şi în timpul luptei de la Bucreşti
- raportul ministrului rus de război,
generalul Polivanov - repzintă
dovezi edificatoare care, mai tîrLiu - prea lîrLiu - i-au determinat
178
pe români
Ion Antonescu, militar şi diplomat
duşmanl
să-şi
dea seama
că
aveau de-a face cu un aliat la fel de periculos
şi
răuvoit
ca
însuşi.
Totuşi,
pentru a încheia acestă
primă
parte asupra campaniei române, în ciuda superiolă\
zdrobitoare a duşmanli,
în ciuda bunăvoi\c
cu lotul speciale a puternicului său
aliat, în ciuda
epuizăr
fizice şi morale a solda\ilor, forţel
române, dezorganizate în mare parte, au reuşit
să
scape din încercuire şi să se retagă
în Moldova de Nord, pentru a se reorganiza pentru campania
următoae.
din primăva
Rezultatul scurtei campanii din 1916 erau dezastruoase. În patru luni au fost pierdute înflăc­
rarea, trei sferturi din \ară,
capitala, cea mai mare parte a bogă\jei
na\jonale, petrolul, vitele şi
depozitele de cereale şi 400.000 de oameni din cei 650.000, care formaseă
trupele de opera\ji.
O sulă
de zile de lupte şi de marşui
neîntrerupte epuizasră
şi dezorganisă
aproape, în
întregime, forţel
armate, astfel că ele aveau imperios nevoie de repaos şi reorganizare.
Cu toate acestea, pentru a nu permite adversarului să fie avantajat în fa\a opiniei publice pentru faptul că scosese complet din luptă
armata română
- şi, mai ales, pentru a nu lă.~a
apăre
Moldovei la discrc\ia ruşilo,
Comandamentul Român a fost obligat să continue lupta, cu o
treime din for\cle sale.
De o parte a frontului a fost lăsat
a II-a Armată
română,
cu şase
divizii, care mai aveau încă
o anumită
capacitate de luptă.
Ahe nouă
divizii au fost adunate, în nordul Moldovei, şi grupate într-o singură
armtă.
După
patru luni de luptă,
Comandan1cntul român a fost forţat
să dcsJiin\czc mai mullc divizii
şi două
armate, din cauza lipsei de solda\i, de ofi\cri şi, mai ales, de materiale.
Cele două
armate rămase
aveau să se reorganizeze în timpul iernii şi să reîncapă
lupta în
primăva
anului 1917. Nimeni nu ar putea descrie ce a reprezentat acestă
perioadă
pentru
România. iarna extrem de friguoasă,
duşmanl
şi ruşi
păreau
să se alieze împotriva României.
F.ra greu să lup\i împotriva elcmcnlclor naturii, dar în1potriva oamenilor românii s-au apărt
cu
ullimcle resurse de energie.
Veni\i în număr
mare, pentru a o ajuta, ruşi
s-au instalai în Moldova ca nişte
cuceritori.
Căluzi\
de acestă
mentalitate, ei acprseă
toate oraşel
şi salcie, toate clădire
publice şi
particulare, toate proviziile şi întregul material rulant. lnvodnd secretul opera\iunilor lor, ci au
impus Comandamentului român să îşi dcpla.~zc trupele, rctăgîndu-l
în nordul Moldovei, pe
drumuri desemnate special, foarte îndepărta
de sate.
Dar trebuie spus că, în acea perioadă,
în ajunul revolu\ici, opera\iunilc lor militare se reduceau la acte de spoliere, de teroare şi la violuri.
Pentru a-şi
putea atinge mai uşor
scopul şi a rănîc
sl.'\pîni absolu\i ai pămîntuli
românesc,
ei instară
stăruio
ca regele, guvernul, parlamentul, întreaga armtă
şi rcfugia\ii din teritoriile
ocupate să meargă
în Rusia, într-o zonă
desmnată
dinainte, la sud-est de Kiev, deci la cîtcva sute
de mile de România.
Zăpad
era înaltă
de un metru şi frigul era insuportabil.
între Moldova şi zona destinaă
românilor nu erau
Prin Ua.~arabia şi Rusia meridonală,
drumuri bune; căile
ferate ale Rusiei meridionale nu puteau face fa\ă
transporturilor de aprovizionare pentru front, astfel că evacuarea ar li trebuit să se facă
prin marşui
de mai multe săptmîni,
printr-o regiune făr
sale, făr
păduri
şi făr
depozite de alimente.
Deşi
silua\ia aceasta era cil se poate de reală
şi nu prea cunostă,
atît guvernul condus de
Stilrmcr, cît şi generalul Zaharov, comandantul forţel
ruse pc frontul românesc, nu au ezitat să
folsca.~ă
toate mijloacele de presiune şi de teroare, amcnin\îndu-1 pc rege şi guvernul că-şi
vor
retrage trupele din Moldova - de a lua, în condi\iilc amintite, drumul exilului şi al morţi.
Dar, după
o scurtă
şi umilitoare cxprin\ă,
toaă
lumea era lămurit.
Se urmăea,
melodic şi
perseverent, distrugerea forţel
militare şi dezorganizarea autoriă\l
legale pentru a putea
îndeplini, mai uşor
şi mai rctx--<lc, planul care, probabil, fusese concepui în chiar ziua semnări
tratatului de alin\ă
cu România.
Povestea, cunostă
de to\i, din 1877, urma să se repete.
România trebuia, pe cit era posibil, să fie îrnpă\il
între Austria, Rusia şi Bulgaria.
Cînd opinia publică
şi-a
dat scama de cxistcn\a acestui proiect, şi-a
putui explica non-intcrven\ia ruşilo
în lupta de la Bucreşti
şi rapidiuitca cu care ci au evacuat Dobrogea, deşi
erau
superiori duşmanli,
ca forţă,
în acestă
regiune, ca, de altfel, şi pc celelalte fronturi.
Plata
şi
rilsp/ata istorici
179
Autoriă\le
au holărît
că
nu se va merge în Rusia, clar pentru a da satisfac\ie Comanclamentului rus, care pretindea că în Moldova nu era loc suficient pentru cele două
armate şi pentru
autorilă\
şi nici posibilitatea de a le aproviziona cu alimente, au fost evacua\i în Rusia Parlamentul, răni\
incurabili şi o parte a refugia\ilor, au fost date ruşilo
aproape toate depozitele româneşti
de aprovizionare (100.000 vagoane) şi a fost de trei ori resLină
zona de reorganizare a
trupelor române.
Din cauza ultimelor două
măsuri,
trupelor române le lipseau aproape complet alimentele şi
locuin\ele. Erau încartirui\i în colibe, sub pămînt
şi zăpad,
pe care le construieă
ei, în timpul
lipsite de lumină,
aer şi încălzire.
iernii, în care se înghesuiau, cîte 50, în încăperi
Urmăile
acestei situai.ii nu au înlirziat să apră.
În luna februarie 1917, cînd frigul atinsese limite maxime (15-20° sub zero) izbucneşt
tifosul exantematic, şi decimază
solda\ii şi popula\ia, încît în multe locuri nu mai erau destule
bra\e pentru a îngropa moi,ii.
Pentru a avea o imagine cît mai completă
asupra acestui dezastru e suficient să amintim că un
regiment şi-a
pierdut, într-o săptmîn,
comand:mtul, to\i comandan\ii de batalioane şi de companii, to\i medicii şi 1.500 solda\i, dintr-un cfoctiv total de 2.500.
Acest caz nu a fost unic.
În rîndul popula\iei civile victimele nu au putut fi numărate
nici pînă
azi.
grele armata română
începe să se reorganizeze, touşi,
pc la 15 februarie.
În aceste împrejuăi
Dar instruirea unită\lor
se făcea
în condi\ii extrem de grele datoriă
frigului, epidemiei,
dcbiltă\
oamenilor şi lipsurilor, în general. Oamenii, zdrcn!floşi
şi făr
încăl\mite,
nu puteau
ieş
afră
- şi nu existau săli
de instruc\ic; lipsea armamentul. Deşi
echipamentul şi armamentul ar
fi fost trimise de către
alia\i şi depozitate la Arhanghelsk, în Moldova nu ajungea nimic.
Aceaşi
forţă
misteroaă
împiedica sosirea alimentelor - deşi
englezii şi francezii făcuser
toate demersurile pentru ca ele să ajungă
în România.
în Rusia.
Totul se rătcea
Atunci cca mai mare parte a ofi\crilor englezi şi francezi din misiunile aliate au fost trimş
în
România, pentru a căula
în Rusia vagoanele destinate anualei române şi a Ic dirija către
ţară.
Aşa
este găsit
- îndreptaă
către
Sibcria şi Caucaz - cca mai mare parte a echipamentului,
Ic trimseă,
potrivit tratatului de alin\ă,
de la
avioanelor şi armamentului, pc care aliţ
începutul războiul,
armatei române.
&te momentul să subliniem că, prin tratatul de alin\ă,
aliţ
se obligau să trimă
la laşi,
din
prima zi a războiul,
şi apoi zilnic, 300 tone de arman1cnt, muniţ
şi echipament.
Nici acest angajament nu a fost \inul.
la 2-3
România a primit numai în prima zi 15 vagoane şi apoi, cel mult un vagon sau două,
zile.
mai sus ce se întîmpla cu aceste vagoane.
S-a văzut
Măsura
de a căula
vagoanele în Rusia şi de a Ic trimite în România prin intcrm1..-<liul ofi\erilor
alia\i a dat rezultate bune.
Datoriă
acestui fapt, anuala română
s-a putut reorganiza şi pregăti
pentru reluarea luptei.
rusă.
Consccin\clc acesteia sînl destul de cunoscute şi,
Din nefericire, a izbucnit revoluţia
cum vom vedea mai departe, primele ci victime au fost românii. Totuşi,
ac\iunea de reorganizare
între timp generalul Zaharov a fost înlocuit cu generalul Sccrbacev. După
a fost contiuaă;
acestă
schimbare, mentalitatea Comandan1cntului rus de pc frontul românesc s-a modificat şi
între cele două
comandamente au început să se stabilecă
relaţi
normale, aproape prietnş.
Exista speranţ
că
armata revoluţinaă
rusă,
datoriă
doctrinei despre libertate care înflăcrase,
o
clipă,
sentimentul naţiol
rusesc, era superioaă
armatei ţariste
şi, deoarece foi,elc aliate deţinau
superioritatea pc toate fronturile în acea perioadă,
în Consiliul de răZboi
de la Chantilly (februarie
ca din primăva
lui 1917 să se declanşz
ofensiva genrală,
pc toate fronturile,
1917) s-a hotărî
pentru a pune capăt
războiul.
Pc frontul românesc operaţiunl
ofensive trebuiau executate de
Anuala a 4-a rusă
şi de cele două
anuale române.
Această
ac\iunc trebuia să fie precdată
de un alac executat de către
generalul Komilov pc tot
frontul galiţn.
Unnînd acest program, annatclc ruseşti
din Galiţ
atcă
şi debutază
cu o mare victorie.
surpină
de acest rezultat, îşi punea mari spcran\c în armata revoluţinaă
şi
Lumea întreagă,
aştep
srU"Şitul
războiul,
cînd, ca un fulger, se răspîndi
vestea că soldaţi
ruşi,
victorş
pînă
180
Jon Antonescu, militar şi diplomat
atunci, şi-au
aruncat armele, şi-au
părsit
tunurile, şi-au
masacrat ofi\crii, fugind în debandada.
Ofensiva, fiind complet comprisă
şi,
cu ca şi situa\ia de pe frontul oriental, Kerenski da, la 11
iulie, faimosul ordin prin care impune încetarea ac\iunii pe tot frontul, inclusiv pe cel românesc.
zile, în plină
ofensivă
victorasă.
La sosirea acestui ordin trupele române erau, de două
Această
rapida ac\iune avusese ca rezultat capturarea a 116 tunuri, 62 mortiere, 400 priz.onicri
şi a unui numeros material de război.
Dar, pentru că amiatelc române făceau
parte dintr-un ansamblu şi ac\iunca lor trebuia
excutaă,
conform planului, în acord cu ac\iunca wiei armate ruse învecinate, Comandamentul a
fost fonat să opreasca opera\iunilc şi să înceteze ostilă\]e.
Se poate uşor
imagina amărciune
cu care poporul român şi solda\ii s-au resemnat să
înceteze din nou lupta, care începuse atît de favorabil şi în care îi puseră
to\i speranta.
De rezultatul acestor opcra\iuni depindea nu numai eliberarea capitalei şi a teritoriului ocupat,
războiul
şi realizarea \clului final.
ci şi sriştul
Evenimentele s-au precipitat în mod tragic.
În citcva zile întreaga Gali\ic şi Bucovina au căzut
în miinile duşmanli
şi, cum nu mai
existau ruşi
care să se opună
înaităr
duşmanli,
drumul către
Iaşi,
ultimul refugiu al familiei
regale şi al guvernului român, răminca
deschis.
În acelşi
timp, pentru a putea infrînge mai repede ultima rczisten\ă
românească
şi a ocupa
conetrază
în sudul Siretului, în zona focşani,
o masă
de 11
întreaga duşmanl Moldvă,
divizii, dintre care 9 gennane, în scopul de a da o ultin1ă
şi
hot.ărîac
lovitură
frontului
românesc.
şi mai gloriasă
dintre luptele care au avut vreodată
loc pe
Aceasta a fost cca mai vestiă
frontul românesc: lupta de la Mărşeti.
Solda\ii s-au luptat pc via\ă
şi pc moarte; a fost aproape
un masacru.
Românii au avut 30.000 de mor\i şi tot atî\ia răni\.
Pierderile gennanilor n-au fost nicodată
cunoscute, dar toate spitalele din teritoriul ocupat gemeau de răni\
şi s-a aflat, din afirrna\ii
duşmane
care au luat parte la luptă
au trebuit să-şi
completeze de trei ori
ulterioare, că unită\lc
la srlJ'Şitu
acesteia, unită\lc
mai aveau 20-30 de oameni de
efectivele în timpul luptei şi că,
fiecare companie.
Toate acestea au dctcnninat comandamentul gennan să rcnun\c, dup.'I 30 de zile la luptă,
la
frontul.
intcn\ia de a străpunge
ac\iune pentru
Pentru a ne putea da seama mai bine de importan\a pc care o avea acestă
înainte de luptă,
Kaiserul însuşi
a fost pc front, în sectorul de
gennani, trebuie să amintim că,
atac, cu cîteva zile înainte de începerea opcra\iunii şi se cunoaşte
faptul că Kaiserul nu se ducea
dccît acolo unde se executau opcra\iuni care se spera că vor fi victorii strălucie.
La Mărşeti,
soldatul român şi-a
arăt,
o dală
în plus, vitejia şi s-a răzbunat
pe aceia care,
făr
a cunoaşte
şi făr
a voi să judece cauzele, îl umilise în tin1pul înfrîngcrii din 1916.
După
Mărşeti,
duşmanl
a rcnun\at definitiv să lupte pc frontul românesc şi a început, cu
o ac\iunc crimnală
de distrugere morală.
ajutorul ruşilo,
Prin manifeste mincinoase, promisiuni şi ameni\ăr
şi cu ajutorul banilor ci îi îndemnau pc
soldatii români să părase.,;c
pozi\iilc, să arunce armele, să-l
ucid,1 pc rege, să pună
mina pc
putere, cu ajutorul bolşevismu.
Acest scop n-a fost atins.
Soldatul român a rama.~ neclintit la postul său.
Disciplina, atunci şi acum, a răma.~
aceşi.
Spiritul de sacrificiu, devotamentul fa\ă
de rege
şi dragostea de patrie nu au făcut
dL>cÎt să crea.~ă,
dacă
se mai putea.
într-adevă,
\inînd scama de grcută\il
întimpinate pentru a învinge, de lipsurile suferite şi de
mediul anarhic în care trăia
- alături
de solda\ii rcvolu\ionari ruşi
de mai bine de un an - se poate
afirma, făr
a exagera, că atitudinea sa de atunci şi de astăzi
este pentru ci şi pentru poporul întreg
din întreg războiul.
chestiunea de onoare cea mai remacbilă
După
lupta de la Mărşeti,
un calm nL'Obişut
domnea pc tot lungul frontului, apărt
în
acele momente de trei armate ruse şi două
armate române.
duşmanli,
În rîndurile trupelor ruse anarhia lua proportii inimaginabile. Solda\ii Ic dăeau
pentru bani şi alcool, armele, tunurile şi alimentele.
Tot frontul se transfonnase în pia\ă.
Se vindeau tunuri pentru 50 de coroane austriece şi cai
de alcool.
pentru o sticlă
Plata
şi
rilsplata istoriei
181
Dar, ceea ce e mai rău,
împinş
de duşmani
şi de viciul lor, se organizseă
în bande care
Moldova penlru a jefui şi a ucide; mii de oi şi vaci furate de la ţărani
români erau
de către
ruşi.
Penlru a împiedica jaful şi a proteja popula\ia, Comandamentul
vîndule duşmanli
de pe front jumătae
din forţel
sale şi să le disperseze în Moldova
român a fost obligat să retagă
penlru a alunga bandele.
În acest timp a fost încheiat armisli\iul de la Bresl-LiLovsk. O nouă
lovitură
penlru alia\i şi
mai ales penlru România. Ruşi
abndoeză
oficial lupta din punct de vedere militar şi politic,
complet singură
şi făr
nici o posibilitate de a fi aprovizntă
de alia\i, era
România, rămînd
pierdută.
Evenimentele se precipitau vertiginos şi împingeau România către
un srlJ'Şit
tragic.
În ziua în care au început tratativele de la Brest-Lilovsk şi ca urmare a unei propagande
cu abilitate, solda\ii ruşi
în masă
au abandonat frontul făr
a aştep
încheierea
germane condusă
păci,
duşmanl
sugerindu-le că pacea îi va avantaja, cu certitudine, şi că ei trebuiau să plece
acsă,
penlru a-şi
mai găsi
casele intacte şi pentru ca împărţiea
)olurilor - care, spuneau ei,
făr
ei.
începuse - să nu se facă
că
aceste afi.nna\ii erau adevărt,
făr
a-şi
da seama de crima lor, solda\ii ruşi
Fiind conviş
au părsit
frontul, în masă,
dcschizînd larg duşmanli
porţile
Moldovei şi întregii Rusii.
Ca urmare a cererii generalului Sccrbacev şi a alia\ilor, care sperau să se reconstituie frontul
din Gali\ia şi din Moldova cu lrupclc numite „ucrainiene", dar formale, în realitate din aceiş
solda\i vcni\i din Ucraina - de la care se spera formarea unui nou stal independent - noi am
rc\incm cu forţa
pe front. Alunei a început, între noi şi ruşi,
în spatele întregului front
încercat să-i
românesc, o luptă
inegală,
scurtă
dar sîngcroaă,
sub ochii şi spre satisfac\ia duşmanli.
Penlru că ei erau dezorganiza\i, noi i-am învins, în ciuda supcriotă\
lor numerice (în
Dar ne-am luptat zadarnic
perioada aceea erau în Moldova mai mult de un milion de solda\i ruşi).
s-a evaporat, astfel că,
spre
penlru că \clul propus nu a fost atins. Încel-încel, armata rusă
începutul lui februarie 1918 nici un soldat rus nu se mai afla pc front
Ca urmare, armata română
a fost obligată,
cu consim\ăîlu
alia\ilor, să se supnă
soartei şi
să ceară
armisli\iul.
numite de la Bucreşti.
Condi\iile acesteia sînl cunoscute.
Aceasta a fosl urmarea păci
Nuc necesar să inslăr
asupra acestei probleme. Dar aceste comli\ii, care amputau şi umileau
România, nu au fost nicodată
r.ililicalc de către
rege.
pace, \ara îşi rezerva dreptul de a reîncepe lupta la momentul potrivit, ceea ce s-a
Prin acestă
şi înlîmplat, deoarece, în ciuda vigilen\ei şi măsurilo
foarte severe luate de duşman
în privin\a
dezarmăi
României, regele a ordonat din nou, în octombrie 1918, mobilizarea so)da\ilor săi şi a
război
germanilor.
declarat, a doua oară,
Datoriă
acestor măsuri
armisli\iul din 11 noiembrie 1918 a găsit
România, din nou, printre
sale executau opcra\iunilc cerule de comandantul forţel
aliate, care operau în
a.lia\i. Porţcle
trebuia să atace liniile de retragere ale Puterilor Centrale şi să le captureze
Balcani, adică
coloanele.
Cu cîleva orc înaintea armisli\iului una dintre coloane şi-a
predai armele românilor, în cîmpia
de la Braşov.
Astfel a lual srlJ'Şi,
penlru România, ca şi pentru lo\i alia\ii, marea tragedie.
a costal poporul român 700.000 de morţi,
300.000 de mor\i pc front şi 400.000
Acesl război
secera\i de epidemii, din popula\ia civlă.
Dacă
se compară
ac.ţtă
cifră
cu întreaga popula\ie a României, propor\ia a fost mai marc de
limita maxiă
a sacrificiilor pe care Ic-a făcut
vreodată
un popor, în
10%, ceea ce repzintă
timpul unui război.
Dacă
pcnlru alia\i războiul
s-a sr1J1il la 11 noiembrie 1918, după
cum se şlic
România a
în1potriva ruşi.lo,
care au încercat de mai multe ori să invadeze Ba.~abia
trebuit să mai lupte încă
şi împotriva ungurilor, care, în în\clcgcrc cu bolşevic,
au încercat să ocupe Transilvania.
Această
ultimă
sanc\iunc a adus trupele române la Budapesta, la 4 august 1919, după
lupte
care au costal mai mult de 11.000 vic\i (morţi
şi răni\).
În Basarabia, România cslc încă
obligată
să-şi
apere frontiera cu arma în mină.
brăzdau
(Arh. M.Ap.N., fond 5 417, dosar f. n., 1926, Pozi\ia 677, f. 17-41)
•
diplomat
Ion Antonescu, militar şi
182
1m,r,srrRaL or RAsso1u/1 I/
lfoisle' Stat Major
~•
-11,
/
I
/
I
li
.'
..---------·.,,,r.L
I
'"•
/--,'~-
-
•
·-;--
-------
~
'
··
ii' .
; I
~
.
/
1}
,,_
i
I
'
..
Doanule MIKISlRU,
Uraare la lo.9ii dt~ 17 ll~rtte 1926;
Aa onoare a ua ruga sa btneuoi,t a dispune oa
oererea de agreaent pentru nuatrea oa ata~at at1itar la Lanjra a Colonelului Adjutant R~desa~ an fte
retrasa,tntrucdt ofiterul pentr~ un ao~ent ae gose~te h iapoeibtlttate de a pl:ir/hi tara, iar Colon!ilul
I
An tonnau Ian, ao tualul ata~at aili tar ~ n · ua
raa4ne pe loa p4na la nat diepoziCiuni .-
. Din raportul Bo.237 al Colo~~lalat Ahtones~~
.
ree1e oa interuentia DoaPiei Voa~tre aJtr~ G~u- :·nuf
înglez,prin Legattahea noastr~ din Londra,nu s'a
prezentat tnaaJ.,r.1•.
111t(Alj1(.
l.,
(Arh. M.Ap.N., fond. 5.417, dosar f.n., 1926, pozi\ia 677, f. 170)
THE GRATITUDE AND THE REWARD
OF THE HISTORY
(Ion Antonescu, high rank officer
and diplomat. 1914-1940)
"In Romania - as Grigore Filipescu was writting in 1934 - thcre arc many inlelligent people,
!css capablc once and very fcw mcn of characler. General Antonescu embaclics, in highcst
degrce, thc i.ntclligcncc, thc ability and thc charactcr". lt is givcn fact General Antonescu had
im posed himsclf, unii! that paint timc, a~ onc of thc cpoch 's pcrsonalilics, due to his exceplional
military abilitics, loyally, scriousncss, patriotism aud unusual power for work.
The prcscnt volume, for which thc aulhors havc madc scrious invcstigalions in the forcign
and Romanian archives, has, on the foreground, General Antoncscu's pcrsonalily; bis activity as
a high rank officer inthc Romanian Annies aud thc diplomacy; !css known to thc rcadcrs. Our
study focuscs ou thc period bctwccn 1914-1940, during which thc Romanian peoplc'goldcn
docam was carricd out, that of living within thc fronticrs of a single stale. Al the same time,
Grcatcr Romania bccomcs itsclf conspicous, on all plans, this papcr going as far as Antonescu
bccamc thc leader of thc govcmmcnl in Budiarcsl. Wc havc choscn this period of time because,
as far as Ion Antonescu is conccmcd, ii is unknown or ii bas bccn passcd ovcr in silcnce.
Antonescu belonged Io thc Great Un ion gcncration. As Chief of thc Dureau of Opcralions of
the Great I Jcadquartcrs, he had utmost conlribulions in gelling Romanian victorics in the Swnmcr
of 1917. This subsequcnl efforts took thc shape of thc reorganization of thc Romanian Army,
according to the Focsani Preliminarics aud thc lluflca-Bucurcsli peace lrcaty, of thc preparalion
of Bcssarabia's defensive plan, chokcd by bolshcvism, which in 1918, in March, due to the
principie of pcoplc's sclf-dclerminalion, had unitcd with thc Old Kingdom, of preparing aud
supcrvising thc campaign in Ilungary in 1919.
Somc missions, in Belgrad, Constantinopol, Paris (1919), Warshaw (1920) introduced aud
accuslomcd him to the diplomatic world, bci.ng highly valued by "the most rcmarcablc foundcr
of thc Greai Romania" - on 1.1.C.llralianu.
Throughout his aclivity as a military altachc în Paris, London and Bruxelles (1922-1926), Ion
Antonescu madc an honorablc imagc of Romania, playing an importa.ni part in sclling down
somc problcms in the Romanian-English aud Romanian-French relalionships. Jlc was a membcr
of thc Romanian dclcgalions in various inlemational confcrenccs: Paris ( 1921 ), London ( 1924 ),
Gcncvc (1924, 1933) and he also accompanies Nicolae Tilulcscu al somc important diplomatic
rcunions of the epoch, such as Lhc onc of rcshaping rcparalions.
Aflcr he rclumcd in thc counlry, he was Lwo Limes cleclcd Director of the Superior War
School (1927-1929, 1931-1933), General Sccrctary of thc Minislry of Nalional Dcfcncc (1928),
he bccame k.nown due to his endcavours of equiping lhc am1y, "thc nalional shicld and pridc", of
crcating a special state legislation of thc major staff a.nd thc national induslry of am1s.
Sub-chief of thc Greai Major Staff (1933-1934), Minislry of thc National Dcfcnce during
Octavian Goga-A.C.Cuza and Miron Elic Cristea govcmmenL~. General Ion Antonescu inlroduccd a ncw mcntality in thc am1y conduci and its compartmcnls, suggcstcd rcforms which,
undoubtedly, mcnt an important pagc in ils hislory. Unfortuna1cly, his rcfoming work could not
bc achieved thoroughly, duc to some domestic affairs. Bctwccn 1933-1934, Ion Antonescu
consolidated thc military rclalionships ofhis counlry with thc Allics în thc Lillle Antante, Balkan
Antante, crcatcd in 1934, aud in France. Toc dissappointmcnts he wcnt through in Dccember
1934, thc argumcnts with King Carol U and Camarilla - in thc ycars to come thc 3-rd Division
of Pitesti, under his command, was valued as the best one as far as concems the theoretical,
practicai, moral training and the equipment, in the whole arrny - chanellcd hun, at the beginning
of 1936 towards the "Iron Guard". I Ie saw in its "programme" an "expedient" of some the social
and political problems the Romanian society was confronted with that tune the strongly rejccted
both the politica! murders and the force acts of the Guard and its foreign tendency. General Ion
Antonescu wbo was a consistent dcfcnder of the consitutional justicc Legalty, would not accept
thye murder, either on behalf of the "Iron Guard" or of the authorities of that time, as a way of
removing the roadblocks of the way Romania was to step unto. Dcfcndcr of the state's laws, he
could not admite a politica! activity, save his withdrawal from the arrny. Initially, bis resignation
was rejected, on June the 6 th in 1940, aftcrwards bcing accepted. Ion Antonescu was discharged
and became an officer în rezerve at the Great Major Staff, at the disposal of the National Ministry
of Dcfcnce. He was out of command for more than a year.
The teritorial losses Romania suffered during thc 1940's summcr, as a conscquence of thc
practicai application of a secret anncx of thc Soviet-German Treaty of August 23rd 1939,
disappointed evcn more General Antonescu Ion. Ile accused King Carol II that he had given up,
without fighting, Romania's so-bcloved provenccs: Bessarabia and Northem Dukovina. A.fler a
storming discussion with thc souvcrcing, Antonescu handed hun a lettcr by which he offer "to
save what could be savcd from the Crown, discipline and frontiers". Antonescu's view point was
shaved by othcr oflicers of thc Romanian Army. Ile wa~ linally senl Io prison at the Uistrita
Monastcry. He was callcd back and nominated chainnan of the Council of Ministcrs, aftcr the
trcatics with the IIungarians and Dulgarians. Duc to thc fascist "arbitrary position" in Vicnna and
Craiova Treaty, to othcr historic provinccs - Northcm Transylvania and Southcm of Dobruja,
passcd undcr thc souvcrcignity of thc Ilungary and Bulgaria.
As a high rank officcr, Ion Antonescu had numcrous admircrs, as well as many enncmics.
Due to his temperament, he oflen argued with othcrs from his gcncration, but nobody could
contest bis exceptional military skills, bis loyalty, his Iove for the country, power for work.
Our papcr, by using various unique surces, is trying to prcsent General Antonescu's during
thc 1914-1940 period. To strenghtend thosc stated in introductory study, wc have introduced in
the Anncxcs opinions of the contemporaries conceming Ion Antonescu's bcing, as wcll as an
unportant number of documcnL~: lettcrs, tclcgrams, reports, operative plans, rcsolutions, whose
author is the General hunsclf or which have reffcrences to him.
Indice de nume
A
B
Aasen (tunuri)- 15
Adrianopole - 142-144
Africa- 138
Alba Iulia- 22, 24, 26, 27, 31
Albert (regele Belgiei)- 41
Alexandrescu, Vasile - 67
Alexeev, Mihail Vasilievici- 14, 175
Alger- 138
Alsacia-64
Ana (Sfânta, ordin)- 34, 98, 121
Angelescu, Paul (general)- 46, 52, 54. 56, 58,
74, 78, 108, 115, 118, 119, 129
Anglia (vezi şi Marea Britanie)- 8, 11, 29,
36,40-44,62, 71,80, 104,106,120,127,
138, 139
Ankara- 50
Antanta (vezi şi Tripla În\elegcre)- 10, 11,
13,21,30
Antanta Balcanica (vezi şi În\clegcrca Balcanică)
- 8
Antonescu, Ion Passim.
Antonescu, Mihai- 63, 132, 133
Antonescu, Victor- 21, 32, 36, 37
Antonescu, Maria (vezi şi Maria Niculescu)
Aosla (duce)- 57
Apuseni (mun\i) - 26
Arabia- 138
Arad-31,61
Arda- 144-146
Ardeal (medalie)- 34, 121
Ardeleanu, Ion - 69, 70, 76
Argeş13, 14, 79, 86, 120, 177
Argeşanu,
Gh. - 62, 119
Argetoianu, Constantin - 56
Arhanghelsk-16, 179
Arimia, Vasile- 76
Arion (maior) - 68
Asia Mică138
Athanasescu (general) - 119
Austria - 51 , 173, 178
Austro-Ungaria - 11, 175
Avercscu,Alexandru-13, 16, 17,23,35,36,
68, 83, 88-90
Bacău
- 95
Balcani- 11, 173, 181
Balfour, Arthur James - 28, 29
Ballard (general) - 19
Banat- 26
Dandholtz, I I. - 32, 33, 71
Dantea, Eugen - 67
Darauga, S. (li.col.) - 87
llarbul, Gheorghe - 63, 64, 78
llarclay, George Sir - 11, 21
Darcza G. - 74
Barthou, Louis - 53
Bârzotescu (Colonel) - 172
llasarabescu (li.col.) - 81, 82, 88
Basarabia - 8, 15, 22, 23, 63, 76, 78, 178, 181
lăjescu
(Colonel) - 83, 85
Bălan
- 24
Bălcesu
(Colonel)- 36
Belgia- 43, 80, 104
Belgrad- 7, 24, 25, 26, 29, 33, 50, 120, 183
llelitza - 145
Denş,
Eduard - 74
Berlin - 59, 63, 137
Dema- 25
llerthclot, M. - 15, 16, 18, 24, 26, 67
Bicaz - 13, 124
llislri\a (Mînă.~tire
în jude\ul Vîlcea)- 8, 24,
63,64
Boboc (Lt.col.) - 89
Bogdan (General) - 81, 83, 88
Boteanu, Mihail (General)- 81
llotoran, Constantin - 76
Braşov
- 181
Brătianu,
C.I.C. (Dinu)- 47, 56, 60, 64
Brătianu,
Gh.1.- 22, 56, 69, 71
llr.itianu, 1.1.C. - 7, 10, 11, 14, 15, 23, 24,
27-34,37,65,67,68, 70, 71,74
Brătianu,
Vintlă37, 74
Driand, A. - 21, 68
Dridges (LI.col. englez) - 3 I, 71
llrilish Library - 8
Brown, C. - 21
Brown, Philip M. - 28
Brusilov, Alexei A. - 12, 175
Bruxelles - 7, 36, 40, 41, 44, 65, 105, 183
Buşilă,
D. Constantin - 132, 133
Buat, Edmond, (General francez)- 37
Bucovina-8, 11, 12, 17,22,26,27,63, 176,
180
Bucreşti,
Passim
Budapesta- 25-33, 37, 71, 125, 181
Buftea-crşi
(pacea de la) - 22-24, 27,
183
Bug - 133, 134
Duison, F. - 141
Dujac (colonel francez) - 19
Dilldilrkoj - 145
Bulgaria-9,50,52,63,89,90, 120,173,175,
178,184
Buzatu, Gheorghe - 66, 74
Buzdugan, Gheorghe - 129
C
CadrilaLer (vezi Dobrogea de sud)
C°'lmpulung (Muscel) - 176
Caşin14
Călraşi9, 120, 122, 123
California - 8
Călinescu,
Armand - 59, 60, 62, 76, 77
Calwell, Charles - 19
Cancicov. Mircea - 64
Candolle (General)- 19
Cantacuzino, Zizi - 59
Careii Mari - 61
Carol I (Regele României) - 123
Carol al U-lea (Regele României) - 8, 47, 49,
51,52,56,59-64, 75, 78, 129-131
Carpţi13, 27, 174
Carpţi
(medalia)- 34, 121
CaLargi, II. - 41
CeaLalgea- 142,146
Cecil, Robert (Lord)- 19, 21
Cehoslovacia - 51
Cernău\i26, 61
Cernavodă
- 13, 176
Chamond, St. - 19
Chanzy (general francez) - 140
Chişcan
- 99
Chişnău
- 22, 23, 62
Chicago-67
Churchill, WinsLon - 65
Cillik-AfLceabrahim - 145
Cihoschi, II. - 45, 72, 100, 101
Ciorlu- 142
Cislău
- 79, 84, 85, 86, 87, 122
Clemenceau, G.- 29, 31
Clerk, George Sir - 29, 30
Clonaru- 39
Cluj Napoca- 77
Coandă,
ConstanLin - 23
Codreanu Zelea, Corneliu- 59, 60, 62
Columbia (Universilale)- 71
Comănescu
(General)- 46, 109, 110
Condeescu, Nicolae (General) - 73, 130
Constan\a- 13, 176
Constanlin (Colonel)- 99
Constantinescu (Maior) - 82
ConsLantinopol-7, 120,142,144,145,183
Cooli<lge, Calvin - 28
Cornelia (mama fraţilo
Gracchi)- 140, 141
Coslăcheu,
Nicolae - 54
CoLescu, DumiLru (General)- 80
Coventry - 44
Covurlui - 9, 86
Craiova - 8, 9, 66, 79, 80, 86, 120, 184
Crelzeanu, Al. - 69
Crislea, Elie Miron - 7, 60, 62, 183
Cristescu, Conslantin (General)- 16, 17, 20,
73,89,98, 100
Curzon (George Nathaniel) - 35, 72
Cuza, A.C.- 7,183
D
Danchart - 14
Dawes, Charles Gates - 43, 74
Dclmas Jules (LL.col.) - 52
Dcsrozicrs (Ll.col.)- 37
Diamandi, ConsLanLin - 31, 32, 71
DimoLica - 144
Dobrinescu, VH.-68-70, 72-74, 76, 78
Dobrogea de sud - 186
Dobrovici, Gh. - 70
DomneşLi
- 118
Doma- 176
Drăgan,
Iosif Conslantin - 66
Duca Ion Gh. - 23, 42-44, 47, 55, 58, 62, 69
Dwnitrescu, Petre (General) - 59, 118
Dumitrescu, Toma (General) - 57, 70
Dunărea13, 16, 25, 70, 80, 90, 121, 132,
147,173, 175-177
E
Economu (General)- 109
Egipt- 138, 141
Elena Principesa (Regiment) - 45, 80
fapcray, franchet de - 26, 32
faLonia- 34
Europa - 10, 16, 30, 44, 52, 137, 138
F
llavilland (Conlracl) - 44
llclsinki - 121
llebcrt, (oli\er francez)
llillgrubcr, Andreas - 78
lliller, Adolf - 62, 78
Hohenzolk'ril (Ordinul Casei de)- 121
lloover, llerbert- 8, 29, 67, 73, 74, 149, 170
Fabricius, Fritz- 63, 64
Fasciolti, Carlo (Baron)- 21
Feraru, Dumitru - 10
Ferdinand I (Regele României)- 9, 13, 22,
24,31,32,45,69, 72, 74,81,83,84,87.
88,124,126,128,145
Filipescu, Grigore- 7, 54, 55, 183
Filipopoli - 142
Finlanda - 34, 121
2. 8, 14-17, 19, 21. 24, 67, 68, 74, 76,
125, 131. 179, 180
Iaco bici, Iosif (General) - 13 l. 132, 133, 134
lamandi, Viclor- 56
lancovescu, C. (General)- 124
Ianculescu, Aurel - 39, 40
Ierusalim - 121
Ilcuş,
Ioan (General)- 119
Incule\, Ion - 55
Ineşli
Ioani\escu, D. R. - 55
Ionescu, M. (General)- 47, 112
Ionescu, ŞLefan
(general)- 46, 110
Ionescu, Take - 19, 67, 69
Irimescu, Radu - 52
Isonzo- 12
llalia- 11. 29, 30, 34, 43, 49, 57, 98, 121,
137, 138
Iugoslavia (vezi şi Regalul S"'rrbo-croalo-sloven) - 49-51, 121
laşi-
Aămînda-
Aorescu, I. (General)- 39, 73, 103, 104
Focşani7, 20, 21, 34, 98, 180
Foch, F.- 29
Forthomme (General belgian)- 41
Franţ8, li, 15, 23, 27, 30, 33, 35-40, 42,
43, 49, 51-54, 57, 70, 71, 73, 80, 94, 102.
103, 120, 122, 138, 139, 141
G
Gafencu, Grigore- 77
Gaicu (Colonel) - 91
Galţi
- 9, 79, 86, 112
Galiţ12, 18, 175, 179, 181
Gali\in (General rus) - 23
Gamclin, M. - 52
Geneva - 7, 43, 44, 57, 59, 80, 120
Georges, St. - 72
Georgescu, general - 12
Georgescu, maior - 95, 96
Germania- 21, 24, 43, 49,51,59, 63,64, 139,
175
Gheorghe, Sf. (Ordin)- 34, 98, 121. 125
Gigârtu (General) - 85
Giurescu, C.C. - 69
Glatz (General) - 61
Goga,OcL.-7,60,62,64, 131,183
Golovin- 16
Goodden, R. - 68, 72
Gorski (General) - 37, 39, 58, 73, 103, 117
Gorton, R. - 31
Gracchi (fra\ii) - 187
Gracchus, Sempronius - 141
Grecia - 43, 144
Gressol- 30
Grigorescu, Eremia (General)- 16-19
Gurko, V J. (General rus) - 15
H
1-ladjikoj - 145
llârjeu, C. (General)- 125
llascovo - 143
Î
Înţelgra
Balcniă
(vezi Antanta Balcani-
că)
J
Japonia- 43
Jilava - 62
Jiu - 80, 176
Juruch (bălia
de la)- 145, 146
K
Kadiki:ij - 145
Kara-Su - 143
Kărolyi,
C. M. - 25, 26
Kartul-Tepc - 147
Kercnski, A. F. - 14, 180
Kerr, A. C. - 28, 29
Kew Gardens - 8
Kiev - 178
Kirileanu, Gh. - 74
Kirk-K.ilise - 142, 143, 145
Kola (Peninsula) - 16
Komilov - 179
Kujunli - 145
Kun, Bela - 25-30, 70, 71
Kurudjukoj - 146
KOstendjil- 144
L
Lafont- 23
Lahovary, Alexandru Em. - 15. 16
Lansing, Robert- 28
Lazăr,
S1intul (Ordin)- 121
Lăzrescu,
C. (General)- 46, 47, 57, 58, 108,
111-115
Lenin, V.I. - 26, 30
Leopold (Ordin belgian) - 34, 121
Letonia- 34
Libia- 138
Liga Na1iunilor (vezi şi Societatea Na1iuniIor) - 43
Ling (metoda) - 141
Lituania - 34
Litvinov, M. - 53
Uoyd George, David- 16, 19, 21, 28-30, 43
Londra - 7, 8, 12, 19, 21, 30, 36, 38-45, 53,
65, 67, 68, 74, 103-106, 120, 122, 127,
172,173
Lorena- 64
Loucheur, L. - 14, 67
Lozecok (Colonel)- 19
Luddcndorf - 177
Lule Durgas - 147
Lupescu, Alexandru (General)- 34, 68, 95,
96, 98, 100, 104-106
Lupu, N. dr. - 55, 56
Lupulescu (General)-
M
MacDonald, Ramsay Macedonia - 144
Mackensen, August von - 33, 177
Madgearu, Virgil - 55
Maghcrescu, George- 16, 66, 69-72. 75-78
Maniu, Iuliu - 25, 56, 64
Mantoux, Paul- 70
Manu,G.(Gencral)-58, 107,117
Mărşeti-15,
16, 17, 18, 19,20,34,98, 180
Mărşti
- 15, 16, 20, 21
Marne- 147
Mărdescu,
George (General)- 127
Mareş,
N. - 59
Marca Drita.nie (vezi şi A.nglia) - 19, 74
Marghiloman, Alex. - 23, 24
Mari\a - 144, 145
- 67
Marian, Ştefan
Marinescu, Ion C. - 132, 133
Maroc-
Mauriciu, Sf. (Ordin)- 121
Mehedinl-i, Simion - 135
Metz-94
Mişu,
Nicolae- 21, 23, 28, 29, 32, 67, 71
Mica A.ntală
- 8, 51, 52
Mica Înlelegere (vezi Mica Antaă)
Miclescu, N. - 54, 55
Mihai I (Regele României), print moştenir64, 129
Mihai Viteazul, domnitorul- 35, 174, 175
Mihai Viteazul, (Ordin)- 31, 34, 121, 125,
133, 134
Mihail, Gheorghe (general) - 64
Mihail, Sf. (Ordin)-34, 98,121,125
Mihalache, Ion - 56
Miliukov, P.N. - 15, 68
Mincu (Căpitan)
- 39
Mircescu, Ludovic (General)- 45, 72
Moşiu,
Traian (General) - 31
Moghilev - 120
Moisuc, Viorica - 74, 76
Moldova- 13, 14, 17, 19, 20, 23, 27, 30, 67,
74, 177-179, 181
Momâia- 17
Moruzi (colonel)- 36, 46, 72, 94-97, 99-101,
103, 109, I 10
Moscova-63
Muncelu - 19
Munteanu (General)- 39, 44
Muntenia - 20, 98
Muratchilar- 145, 146
Mureş
(rîu)- 24, 25, 26
Murgoci, G. - 135
Must.ală
(General)- 90
Mustafa Paş
- 145
N
Neagoe, Basarab (Regiment) - 91, 122
Neajlov - 13, 14
Neculcea, E. - 37, 72
Nl.-<lelcu, Florea - 77, 78
Negreanu, N. (Colonel) - 127
Negrescu - 37
NewYork-67,71
Nicolae de llohenzollem (Prin I) - 57, 129
Nicolescu, Ghl--orghe - 67
Nicolson, 11. - 26, 70
Niculcea (Colonel)- 92, 93
Niculescu, Constantin (General)- 10
Niculescu, Maria (Vezi şi Maria Anlonescu,
sotia mareşlui
Ion Anlonescu) - 46
Nisa- 44
Nistru - 22, 30, 80, 99, 133, 134
o
Odessa- 20
Oituz-13-16,20,21,34, 121,176
Olteanu, M. (General)- 99
Olteniţa
- 13
Oneşti13
Oprea, I. M. - 74
Oprescu (Maior)- 81
Oradea Mare- 31, 35, 61
Orda- 143
Orhaia-90
p
Palairet, Michael - 53
Palo Alto- 8, 67, 73, 74, 149, 170
Pamlcry, E. - 70
Panaitcscu (General) - 33, 104, 105, 106
Papa.~ Tepe - 147
Pârcălbsu
(General) - 117
Paris-7, 12, 15, 16, 19,21,26-28,30,32-34,
36-40, 42-44, 49, 50, 53, 57, 58, 62, 65,
67-71, 73, 80,103,120,138,139,183
Pascu, Ştefan
- 69
Palek, Stanislav - 34
Păunesc
(Colonel) - 72, 114
Pcleş
(castelul)- 123
Pelş
(medalia) - 121
Petain (mareşl)52
Petala, N. (General) - 27
Petersburg (vezi Petrograd)
Pelin, Victor- 16, 18, 19, 51, 52, 67, 68
Petrescu (Colonel)- 38, 39
Petrescu N. - 74, 149
Petrescu P. (deputat) - 56
Petrograd - 14, 15, 120
Pherekyde, M. - 27, 70
Pilsudski, Iosif - 34
Pirdop- 90
Pileşt8, 9, 47, 57-59, 79, 86, 113-115, 117,
118, 120
Plevna- 90, 146, 147
Ploieşt
- 13
Poincare, R. - 37
Polk, L. - 30, 33
Poloni-34,35,37,44, 120,121,127
Pop, Valer- 64
Popa, Mircea - 70
Popescu Dumitru (General)- 132, 133
Popescu, Ion (maior)- 112
Popescu, Stelian - 54, 55
Popcsu-Neşti,
Al. - 55, 56
Popovici D. (General) - 72, 102
Popovici (Lt. col.) - 44
Porter, I vor - 36, 72
Portugalia - 43
Praga - 50, 51
Praporgescu (Căpitan)
- 80
Preda, Dumitru - 67
Predeal- 63
Pretorian, E. (General)- 83-85, 87
Prezan, Constantin (Mareşl)12, 13, 15-18,
20,23-26,68,69,80,93,95-100, 120
Princeton (Universitatea)- 71
!Tul- 14, 15,20,22,23,42
Ptolemeu - 141
Puterile Centrale (vezi şi Tripla Alian\ă)
- 14,
20, 21, 23
Putna-17
R
Racovski, Cristian - 26
Rădescu,
N. (Colonel) Rădulesc
(Colonel)- 104-106
Rădulesc
Savel - 51
Răşcanu,
Ion (Gener.ii)- 125, 126
Răzvan106
Regatul S"1rbo-croalo-sloven (vezi Iugoslavia)
Roberts (Lord) - 19
Robcscu (Colonel) - 91
Roma - 59, 141
Romanelli, Guido - 31, 71
România, Passim
Rosenberg, A. - 63
Roseui, Radu - 132, 133
Rozwadowski, (General polonez)- 35
Rudeanu, Vasile (General)- 16, 19, 66-68,
110
Ruhr - 41
Rumbold, Sir II. - 25, 35, 72
Runciman (deputat englez)- 21
Rusia (vezi şi Uniunea Sovietcă)li, 14, 15,
26,49, 173,178,179
s
Sadoveanu, Mihail - 14
Saint-Aulaire, conte August - 23
Salonta- 31
Samsonovici, Nicolae (General)- 17, 18, 45,
46,55, 74,75, 107-109, 111,114
Sao Remo- 46
Constantin - 10
Săntescu,
Sarrail, Maurice (general) - 12
N.N. - 55
Săveanu,
(Ll.col.) - 88
Scărltesu
Scerbacev,D.G.-20, 179,181
Schickedanz, Arnold- 63
Schipor, Ilie - 67
Scipio Africanul - 141
Scobeleff - 146
Sedan- 147
Selim- 142
Serbia (vezi Regatul S-rrbo-croato-sloven şi
Iugoslavia)- 11
Serdaru, Virgil- 39
Severin, Turnu - 8, 64
Seymour, Charles - 23, 69
Sibiu - 13, 35, 36, 45, 80, 103
Sichitiu, Ion (General)- 58, 59, 72, 77, 100,
101,117,118,132,133
Siddelley (contract) - 44
Silistra - 13
Sinaia - 128, 129, 132, 133
Siret- 15, 16, 17, 18, 19, 20,177,180
Slavici, Ion - 135
Slovacia - 29
Societatea Na\iunilor (vezi şi Liga Na\iunilor) - 42, 43, 49
Sofia - 142
Sofronie, George - 69
24
SomeşSomme- 12
Sonolet- 37
Soubcyrand- 38, 40, 72
Spa-43
Spania - 121, 138
Spcctor, Shennan David- 28, 67, 70
Stanford (Universitatea) - 8, 70
Stanislas (Sfintul, Ordin)- 34, 98, 121
Stara Zagora - 142
Steed, W. - 40, 173
Stelescu, Mihail - 62
Stoenescu, Nicolae (General)- 132, 133
Stoiccscu, C.C. - 132, 133
- 80
Sturdza (Căpitan)
Sturdza D. (Colonel)- 41
Slilnner, 11.V. - 15, 178
S.U.A. - 8, 15, 30, 32, 43, 67, 73, 74, 170
Suarez, G. - 68
Sudan- 138
Sulzu, D. (Colonel) - 36, 37, 72
Ştefan
ş
Vodă
(cel Mare) - 30
Paş
Şukri
Şumla-
- 142, 143
142
T
Ion - 75, 76
Gh. - 49, 51-56
Tellman, Seth - 71
Teodorescu (Colonel)- 89
Teodorescu Paul (General) - 61, 64
Thomson, Cr.11. Tighina - 61, 80
- 61
Timşoar
Tisa- 24, 26, 28, 30-32, 100, 119
Tiuoni, T. - 29
Titulescu, Nicolae- 7, 37, 41-44, 46, 51, 53,
56,64,73,74, 150,170,183
Todicescu (General) - 110, 118
Ti:ikes, Rudolf - 70
Tomescu, R. - 132, 133
Tracia- 138
Transilvania- 8, 11, 13, 22-27, 31, 174-176,
181
Trianon (tratatul de la) - 36, 37, 42, 51
Tripolitania- 137, 138
- 138
Tripla Alian\ă
Tuaser (Colonel american) - 31
Tundja - 145, 146
Tunis - 138
Turda- 27
Tumu Severin Turtucaia - 13, 176
Talpeş,
Tătrescu,
Ţenscu,
T
Florea (General)- 47, 111, 112
u
Ucraina - 20, 23, 181
Udine- 71
N. (General)- 52, 54
Uică,
Unc, Gh.- 70
Ungaria - 7, 8, 11, 24-33, 35, 37. 49, 50-52,
63,64, 71,101,120,172,173,1 75
E. - 63, 64
Urdăeanu,
Uz- 176
V
Vîrciorova - 176
Vaida-Voievod, Al. - 35
Valea Pr.1hovei - 14, 176
17,20,34,98, 176
ValeTrotuşi-13,
Varşovi7, 34, 35,101, 120
Venetia-66
Venturini, T. - 56, 57
Verdun- 12
Versailles - 25, 35, 42, 80
Victoria (Ordin)- 34, 121
Vien - 8, 29, 31, 174, 184
Vladimir (Ordin)- 34, 98, 121
Vopicka, Charles - 16, 21, 67
Vuillemin, Joseph (General francez) - 18, 19
w
Washington - 8, 30
Waterloo - 137
Weygand, M. - 52
Wilson, W. - 28, 29
z
2.adik, I. (General)- 92, 93, 95-99
86, 87
2.aharescu M. (Căpitan)2.aharescu, Vladimir - 70
2.aharia, Gh. - 76
2.aharov, V.V. (General rus)- 15,178,179
Zimnicea - 80, 177
În cadrul coleţi
ISTORIE ŞI DIPLOMAŢIE
au apărut:
1
V.FI. Dobrinescu, Ion Pătroiu
Ultimele luni de pace (martie- august 1939)
2
Frederic C. Nanu
Politica extrnă
a României. 1918-1933
Studiu introductiv şi prezentare ediţ:
V .FI. Dobrinescu şi Ion Pătroiu
România
şi
3
V .FI. Dobrinescu
sistemul tratatelor de la Paris (1919-1923)
4
Emigraţ
V .FI. Dobrinescu
din lumea anglo-sxă.
romăn
1939-1945
În pregăti:
La
sirşt
Al. Zub
de ciclu. Note istoriografice româno-franceze
tehnoredactare: Dumitru Scor\anu
format 16 (70 xlOO); bun <le tipar: august 1994;
Tipărt
apărut
1994
la Imprimeria Institutul European
pentru Cooperare Cultra-Şinfcă
laşi
str. Cronicar Mustea nr. 17, lei. (032) 11.33.11
PRINTED IN ROMÂNIA