(.J
ffis
(J
6-)
t".l
6")
(J
u*l
w
i;;
'"n
:;J
{};
LIVIU
Coperta: Florirt Ionescu
RUSU
ESTE,TICA
POEZIE,I LIRICE
Edigia a III-a
196
EDITUITA
9
PENTRU
LITERATURA
PIIEFA|I| LA EDII|A A DaUA
Editia a doua a acestei lucrdri se deos€beqte de edilia intii,
in 1937, prin unele moCificdri aduse textului vechi, ca gi
prin addugirea a trei capitole noi. Ideile fundamentale, in general, au rdmas aceleagi, dar am cdutat sd le reliefdm mai bine,
ln conformitate cu directivele in care tindem sd ne dezvoltdm
tot mai mult conceplia esteticir. Din capitolele noi, primul confine o sintezd istorice a probiemei, al doilea traleazd despre eul
cmpiric gi eul poetic, iar aI treilea despre ralionalitatea 9i iralionalilatea in poezie.
Capitolul privind sinteza istoricd aratd cd felul cum punem
problema genurilor literare se incadreazd in dezvoltarea organica
:r acestei probleme gi cd noi nu facem decit s6 incercdm a duce
mai departe o direclie de cercetare care existA incd din vechime.
(lre<lem cd prin aceasta iiniile mari, de ansambl,,l. care stau la
iraza prezentei lucrdri apar gi mai justificate ca in prima eclilre.
Capitolul despre eul poetic, precum gi cel despre rationalitate
irationalitate
in poezie. tind sd adinceascd perspectivele pro;i
blemei care ne preocupd ;i sd evidenlieze 9i mai ldmurit unitatea vie{ii spirituale, in sinul cdreia se afirmd citeva norme
lundamentale. Astfei se invedereazd tol mai mult inienlia noastri de a nu leduce varietatea poeticd la citeva formule seci 9i
siereotipe, ci de a descoperi in domeniul ei vast marile linii aie
spiritului, care duc la o mai profundd si mai adevdratd in!elegere a poeziei.
-rpArutd
finem sd prevenim pe cititor cd, dacl in lucrarea de fald intervin des expresii ca ,,existen{d", ,,esenld a existenlei", ,,sens existenlial", ar fi gregit si se creadd cd ne incadr6m in aga-zisa
filozofie existenlialist5. Noi ludm termenul de existenld in sensul cel mai larg gi mai vechi, in{elegind prin el faptul de a fi,
de a exista gi, in general, unitatea a tot ce existS. Dacd in studiul
nostru se intilnesc gi citeva vederi impdrtdgite de existenfialigri,
aceasta se explicd prin faptul cd dintre curentele filozofice contemporane tocmai existenlialismul este cel mai ,,liric". Ca atare"
desigur, el poate da sugestii interesante cercetdtorului in domeniul
poeziei lirice, dar nu-i mai pulin adevdrat c5, prin ,,lirismu1" sdu,
existen{ialismul igi vddeqte in acelagi timp limitele gi unilatera-
PREFATA LA EDLTIA A'TREIA
litatea.
Ca incheiere, amintim cd in lucrarea de fa!6 aplicdm tipologia esteticd elaboratd de noi in studiile anterioare. Degi cercetdrile
din urmd ne-au dus la o amplificare gi la o mai temeinicd sistematizare a acestei tipologii, ne-a fost peste putin{5 sd valorificdm
in prezenta edilie rezultatele oblinute, care, desigur, ar fi contribuit la o mai bund consolidare a principiilor ce stau la baza lucrdrii noastre. De aceastd tipologie amplificatd ne vom ocupa
intr-o lucrare viitoare.
Liuiu
Rusu
Prezenta edi{ie, in esen}5, nu se deosebegte de
edi{ia a doua, apdrutd in 1944. Am adus doar citeva
completiri la partea istoricS, in timp ce in rest ne-am
mdrginit, prin mici intercaldri gi intervenlii de stil,
sd precizdm ideile recurgind la formuidri mai clare,
in conformitate cu ideile de bazd.
Cluj, 21 februarie
1968
Liuiu Rusu
I]STETICA
POEZIEI I,IRICE
INTRODUCERE
Orice operd, de artd, are o bazd" eristenliald. Prin eristen{d, inlelegern raportul consta.nt dintre eu ;i lurne, care,
in fondul lor adine, formeazd o unitate nedespd.rl;ild.. O-
pera de artd, rezultd,
t;i
din
intenlionalitatea originard.
a
scruteazd propriile-i adincimi spre a le d.esciJra sensul ;i spre a Ie etprima tn forme concrete durabile. Prin pd,trunderea in sensurile eului se dezudluie
sensul lumii ;i deci a intregii etistenfe. Acesta este prin<:ipiul tundamental de la care pleacd, Lucrarea de fald. Pentru eceea, prin analiza operei de artd, deci ;i a poeziei, infelegem descitrarea sensului eristenfial cqre este la baza ei"
Iar cum i,n domeniul poeziei eristd, mai multe genur\ e
clar cd in uederea unui studiu mai aprofundqt sintem obligali sd degajdm s|nsul existenlial care std, ta baza tiecdruia dintre ele. Aceasto uon'L incerca s-o tacem in
lucrarea de fa{d pentru genul liric. Desigur, stud.iul poeziei lirice poate fi intreprins din mai multe puncte de uedere, insd, pte noi ne ua interesa in primul ri,nd specifi,cut
eristenfi.al al acestei poezii, esenlialitatea ei, tiind.cd nuntai prin aceosta o uorl putea deosebi substanlial d,e celeIalte genuri literare.
In studiul ce urmeazd, ne. fotosim ca punet de plecare
rle o serie de cercetdri proprii cuprinse intr-o lucrare mai
eul,ui, care
lt
uastd asutrna crealiei artisticeL. Lucrarea de Jald esle o
eorltinuure a aceleia ;i in acelaqi timp o aplicare mai Larg(t
a principiilor fundamentale care s-au cristalizat acolo.
Vom auea din nou prilejul sd' uerificd'm temeinicia congi subliniem
cluziilor din acea lucrare, pe de altd parte
- o serie cLe
uorn auea prilejul sd precizI'm
acest lucru
- n-au fost suJicient de accentuate sau in
id.ei care aeolo
preta la echiuoc'Canfelut
'cluziacurn au fost erpuse s-ar putea
a fost cd, actul
amintitd'
fundamentatd din lucrarea
creator de artd izuord;te din anumite atitudini speci'fice,
atitudini in sinul cdrora se ud.de;te o uarietute de tensiuni esenfiale, care duc Ia cristalizarea anurnitor tipuri.
Vom ued.ea cd din substratul aeeloragi tensiuni esenfiale
se iuesc gi genurile Literare. Pentru aceea este o eraaraLiric,
sd se ereadd cd impdrlirea in trei genuri literare
este intimpldtoare sarl corespunde
epic gi dramatic
stqbilite. Nimic ntai gre;it. Yom'
u,nor categorii arbitrar
justiJicd,
aspectele etterioare, deueni'te
uedea cd. ceeq ce
stereotipe, ale Jiecdrui gen" nu este ceua Jortuit, ci d'epinde de cliJerite atitudini interioare, cu Joarte adinci ;i
semnificatiue repercusiuni. Cele trei genuri literare si,nt
de tapt categlorii originare ale spiritualitdfii, reprezintd'
Jorme de uiald, in care este realizat un sens etistenfial'
Din acest moti,u este cu totul zadarnicd, strdduinfa de a
reduce diferitele genuri Ia unul fu,ndamental, cum s-a
ineercat de atitea ori. Nu se Tsoate uorbi despre u'n gen
care ar fi dat na;tere celorlalte ; aceasta tiindc(t' actitiita'
tea spirituald, prin tnsd;i natura ei, nu este unitorm.d, ci
multiplu orientat(t. Pentru aceea, dacd uom recurge necontenit Ia comparafi.i cu celelalte doud. genuri, nu uom
lace-o cu intenlia de a reduce genul liric Ia t:reunul ditt
celelalte doud genuri, ci pentru a reliefa, prin cotttrast,
tocrnni ceea ce este specific liric.
Aneliza crealiilor poetice adeseu nu dep(tge;te cercetarect unor date cu totul etterioare ;i accidentale, cg, de
1
Liviu Rusu, Essai sur la crtation artisliqt.e. Contribuiion a
Esthit ique d.gnamique. Bi
Paris, 1935.
12
b
liothdque de Phi losophi e contcmpora i ne,
A
une
lcan,
t,.t(rnplu, imprejurdrile uie{ii poetului, izuoarele de inspirulie, inJluen(ele suterite etc. De;i acestea pot sd prezin'te
rrtt. imteres deosebit din multe puncte de uedere, credem'
t'tr. 'unei astJel d.e ano.lize ii scapd tocmai semniJica{ia
ttrli,ncd. a poeziei. Pentru noi, dimpotriud, cerin{a fundattlt'rttttl"d este d.e a analiza opera Liricd in constitu{ia ei
itr,Lrinsecd. spre a dezudlui sensul intim care o animd. ;i
t'rrrr; ii imprimd ualoQrea, ceea ce depd.;egte tilia{ia ettet'irxtrd. d.e care se leagd. In acest scop' analizele noastre
t.rrruiza, in bund parte, aspectul formal' aL poeziei lirice.'
Irt.;d trebui,e sd respingem d.e la inceput bdnuiala cd' am fi
ltttrLdzanii form.alismului cstetic de altd.datd. Pentru noi
Itrrma nu se recluce ls un dat erterior, ci este madalitatea
tlt' u se cristcrliza al acelui sens i?Ltim. \7ont' uedea cd, in
s1't:cial in cazul poeziei lirice, aspectul formal este acel{t
t'(rre ne reueleazd, tocmai sensul adtn'c al poeziei"
Cq incheiere trebuie sd amintim cd' htcrarea de 'Ja{it
t'ste d.eparte de a fi o antologie a poeziei Lirice, in care s{t
lie re1:rezentali cit mai mulli outori. Pe noi aici nu ne pat
itr/eres& autorii, ci produsul liric ca atare, din cqre Tnotiu
tr.tt wrei.e cte poe{i citate uor fi relatiu ytu{ine la num(rr. Scolntl nostru netiind sd ddm o panoramd istoricd a poeziei
lirice, erem,plificd,rile noqstre le uom ettinde numai in
trtarsu,ra in care uor fi strict necesctre Tsentru a 1t(ttrunde
tru tmiezul genului c(rre rle preocupd.
Capitolul
I
{IEORIA GENURILOR LITERARE
1. PRIVIIIE TS'TORICA
I
l)cntru o mai bund inlelegere a problemei noastre,
o scurtd privire istogenurile liteconcepute
fost
rici asupra felului cum au
lirrc in clecursul timpului, pentru a vedea apoi care a fost
irrtre ele locul genului liric. Aceastd recapitulare estc cu
rrtit mai importantd, cu cit in timpurile noastre, dupd cum
vorn vedea mai cleparte, nu lipsesc teorii emise de esteticicni cu totul remarcabili care contestd existenla unor gerrrrri literare ce s-ar deosebi esen{iai intre ele. Aceastl
lrrir.ire istoricS, aldturi de analiza teoreticd din capitolul
rrrmdtor, ne va ardta dacd sintem sau nu indreptS[i{i sd
r orbim despre o teorie a genurilor literare in gcneral qi
('r'('(lern cd este necesar sd aruncim
rk'ci despre genul liric in special. Binein{eles, in aceastd
|xpunere istoricd ne vom opri numai Ia momentele ccle
rrrrri i,mportante qi hotdritoare, redindu-le p'e scurt.
Pentru prima datd s-a vorbit despre genuri literare in
:rrrt.ichitatea greceascd. Se Etie cd in aceastd epocd cele trci
r,,'nuri cunoscute pind azi au ajuns la o superbd inflorire.
lllt' s-au cristalizat din forme poetice primitive, strins iml,inate cu muzica qi cu dansul. Din amalgamul vag aI a, t stci arte mixte, cuvintul ajunge la un moment dat la
:;rrprcmalie, dind astfel nagtere poeziei in sensul mai propriu al cuvintului. Din acest stadiu primitiv al poeziei
l5
s-au diferenliat mai intii doud genuri : epic gi liric. Dintre
ele poezia epicd a fost cea care a ajuns mai repede la o
mrartunitra'te artisticd, qi anume Ia sfirqitul veacului a1
IX-lea, prin Homer. De;i poezia liricd se cultivd Ei ea din
plin in toatd aceastd perioadd, ea ajunge la maturitate
artisticd abia in veacurile al VIII-Iea qi aI VII-lea. Ultima
care se desprinde ca gen mai mult sau mai pulin de sine
stdtdtor este drama. Ea incepe sd se iveascd aproximativ
in veacul aI VII-lea, pentru ca sd prindd conturr.rl unui
gen bine definit abia }a inceputul veacului a1 V-lea, prin
llschil.
Spre deosebire de genul epic Ei de cel dramafic, care
se cristalizeazd sub forme relative unitare qi care chiar
de la inceput iqi primesc aceste numiri definitiv consacrate, genul liric este mai pu{in unitar. Din e1 fac parte o
serie considerabild de forme poetice, ajunse La mare dezvoltare, ca ; imnul (in special cu cele doud forme aLe lui :
ditirambul ;i paianul), elegia, iambul, oda etc., insS nu
exista, dupl cit putem aprecia, o conEtiinld clard asupra
esenlei comune a acestor produse poetice Ei ileci asupra
apartinenfei 1or la un singur gen. Termenul de poezie liricd era necunoscut; el se va ivi abia in epoca alexan*
drind, la inceputul erei cregtine. Singura legdturl datoritd
cdreia formele poetice amintite erau insumate in acecaqi
categorie literard era de naturd exterioard : ele fdceatr
parte din categoria poeziei melice, adicd a poeziei cintate,
fiind totdeauna acompaniate de un instruillent, anume
ouros sau mai ales lit'a. De Ia aceasta din urmd Ei-a primit
mai tirziu intregul gen numirea.
trnsd faptul cd exista sau nu o congtiinfd clard despre
unitatea aoe,stui gen nu,are importan!5. Totul est,e cd acest
gen cxista efectiv, Ei cd, deci, producliile poetice ale antichitdtii se incadrau in cele trei genuri amintite, care se
deosebeau intre ele prin caractere specifice. Iar faptul
cd, in anumite creafii, cc'Ie trei genuri se imbinau, nu
schirobd fondul prob,lemei. Se pune deci in;trebaroa : e
care o simplS intirrnpi.are cd din stadiui pnimitiv poezia s-a
Cezvoitat in cele trei figagurri ? Sau, poate, diferrenlierea
lor se datoreazd unei idei preconcepute sau unui gest arbil6
lr';u' ? Desigur cd nu. Poezia greceascd, mai ales la inceputuril,' t'i, n-a arrut indrumdtori; ea s-a dezvoltat in mod
trr'11rrnic inbaza unor ndzuinte inerente ei. Aceste forme ale
r't'rrfici s-au ivit in mod natural, flrd alt imbold decit
inspira{ie poeticS, aqa incit le putem considera ca
I'r.r1'11vt: naturale ale poeziei, cum va spune Goethe mai tir-
,
1,rrnr
/ ltt.
llacd aceasta a fost stlarea de f,apt. sd vedem cum se
lrllzintd situalia di,n prunot de vedere teoretic. Ce teorii
in antichitate asuplta genurilor litertare ?
i)r'imul la care gdsim o distinc{ie clard a ce,lot trei
11,'nuri poetice este Platon, care in citeva pasaje scur.te
tlin Republicd qi din Legile, cele doud opere socotite in
r,r,n('ral atit de ,,fatale" pentru prestigiul artei, se ocup;i
:;i rlc aceastd prioblernd t. DeEi p.uternicul ginditor nu se
prrtca opri sd nu emitd o sentinld de condamnare in ce
privegte rostul artei qi a1 literaturii in statul preconizart
,k' torenfiala sa imagina{ie (condamnare pe care noi to-.
lrr;i n-o credem atit de ,,fatald" cum o socotesc foartt:
rrrulti cercetdtori), totuEi nu vor lipsi o serie de vederi
, rlctice pe cit de asculite, pe atit de juste. In ce priveqte
litt'r'atura, dindu-gi seama de marea rrarietate a crealiilor,
I'}laton va cduta s-o impartd in categorii dupi un criterir,i
rrritar. Acest criteriu este modul de predare, de prezenlrrrc a1 producliilor poetice. Degi este vorba de un punct
,lt' vedere formal, vom vedea mai tirziu cd eI este departe
ilc a fi superfi,cial. D,e altfel, dupd 22 de veacuri, Goethe
'i Schiller se vor fotrosi de acelaEi orritreriu in ce'lebrul lor
r;;r:ii,rn
1
\("u asupra p,oeziei epice Ei dramaticer.
Platon imparte crea{iile poetice in trci categorii. prima
,i.rt'gorie se caracterizeazl, prin imitalie, mimesis, qi
,irrrunre o imita{ie integrald. Bineinfeles este vorba desprr:
iirritalia, adicl redarea intocmai a ac{iunilor omenegti. Cu
intimpldrile care formeazd subiectul poeziei
rcspective sint ldsate sd se desf5goare in fa{a noastrd,
lx'l'sonajele apar aievea. Acest gen imitativ al poeziei se
L ()n']pilne din tragedie si comedie. In acestea poetul se as-
;rlt.t: cuvinte,
I
Republica, cartea III1' Legile, ciir{ile Itr
lr,rrlricorea germani a
lui
Schleiermachei.
si
IIi.
M-am folosit de
17
cunde in dosul personajelor; ele sint acelea care ne vorbesc. Sint imitate, adic6 reproduse, ac{iunile qi vorbele
Ior.
Al doilea gen poetic, dupd Platon, este cel expozitiv.
El se caracterizeazd prin aceea cd poetul, in loc sd se as"
cund5, dimpotrivd apare pe primul pian. EI expune, relateazd direct con{inutul poetic in chestiune. Nu este vorba
despre genul epic propriu-zis, cum s-ar pdrea Ia prima
vedere, de;i Platon vonbeEte aici despre povestire, naraliune. Sensul cuvintelor lui apare mai clar dacd ludrn in
considerare cd drept exemplu tipic pentru acest gen de
poezie el citeazd ditirambul, care numai in micd m5sur5
era nar'ativl. Se Etie cd dirtirarnbul fdce,a parte din poezia
melicd, poezia cintatS. El era un cintec de laudd in cinstea
1ui Dionysos Ei se caracteriza printr-un entuziasm aprins.
Platon insugi, in continuare, a\alizeazd melosul, subliniind cd f,aotorii lui oonstitutivi sint cuvi,nriul, armonira qi
ri,tmul2. Decri, dacd in acest gen de poezie poe'fuL ,,nm se
ascunde", ci este pe pu:imul plan Ei ne r,elrateazd ceva, e
clar cd ne relateazd nu intr-atit acfiuni, ci stdri sufleteqti
aprinse, sentimente. Prin urmare, cu aproximatie, este
vorba despre o formd a poeziei care face parte din ceea
ce mai titziu se va numi gen iiric. Se Etie cd sentirnentul
va fi considerat mai tirziu drept substratul esen{ial al
poeziei lirice. Platon se gindeEte la felul de poezie care
izvoriEte din acea stare de inspiralie plind de entuziasm
pe care o descrie in citeva fraze inaripate in Ion: ,r...Cdci
tofi poefii buni igi fac poemele lor frumoase nu prin ajutorul artei, ci in prada inspiratiei qi stdpiniti oarecum de
o putere divinS, gi tot astfel qi componigtii adevdrafi.
Cdci precum cei cuprinqi de delirul coribanlilor nu danseazd cind sint in toate minlile, tot astfel qi componigtii
nu-Ei compun cintecele lor frumoase cind sint cu mintea
treazd, ci cind se cufundd in ritm qi armonie, lSsindu-se
obseda{i in prada delirului, ca qi bacantele, care numai
r Schleiermacher insugi se mird cd Platon, in legiturd cu ditirambul, vorbegte despre povest.ire (apaggelia). Vezi edifia din 1862, Berlin,
p.
18
348.
2 Republica, cartea
III,
398.
l.imp sint posedate scot miere gi lapte din fluvii qi-qi
cd este
1,i,.r'rl iceastd putere cind iqi vin in fire"l. E clar
i',rrlra clespre starea de inspiralie caracteristicd mai ales
,lilirambului dionisiac, dar in general genului de poezie
nr ('ill'c copleqeEte sentimentul. DeEi, deci, Platon nu intrelrrrirrfcazd-termenul de poezie liricd, este foarte probabil
, ;r rrtunci cind vorbegte despre poezia expozitivd, citind
I ir ('xemplu tipic ditirambul, el se gindeEte la acea variet;rtt, rlc $oezii pe care noi astdzi Ie ru.rmim lirice2. De atrtfel
rrrr tcrmenul ca atare are importan{d, ci natura Ei esenla
, r'r'rr[iilor despre care este vorba.
A treia categorie de poezie pe care o stabilegte Platon
,'ril(, o imbinare lntre imitalie qi expunere. Cu alte cuvirrt.c, in acest gen de poezie se imbinS actiunea cu manil't,slirile de sentiment, care sint redate sub formd de
I)()vostire. Platon insuqi spune cd inlelege prin aceasta
lrot'zia epicd.
Deci la Platon, in mod sumar ce-i drept, gdsim pusd
prol-rlema celor trei genuri literare. Deqi pasajele in cheslirrnc se pneteazd Ia disculii, credern cd nu este indrreptd(il;i rezerwa unora dintre cercEtdtou:i in acoastd privin!63.
lirrrt.cyrn de pdrerea lui Fr. Stdhlin, ,care sustinercd Ia Plalorr putem vorbi despre tripartilia poeziei in gen epic, Iiric
:,;i rlramartic4. A,ce,asta cu atit mrai mtrtrt, cu c,it literatura
,'lirri contemporand lui Platon se prezenta in modefectiv
lrl
I Plaion, Dialoguri, trad. de $i. Bezdechi. Bucuregti, ,,Culiura
rr;r(i0rrald", 1922, p. 231--232.
x Argument priiernic in aceastd direc{ie mai este gi faptul ci Plaion,
.rtrl irr palajele alnintite din Republicri, cit ;i in pasajul citat din 1oni,
pi melopoios. Acest din urmi termen $t. Bezdecht
rl lrrrlrrce cri..componist" qi .,cinidrel", insi in notd adaugi num aideci
,., I'r,rpriu-zis este vorba dcspre poet Iiric. D-l D. M. Pippidi traduce
rr,1lv1'5{,, despre melos
r'l;r;i cuvint de-a dreptul cu poet liric. (Problema literaturii la Platon,
rrr ,,lltvista Fundafiilor Regale", Nr. 2, februarie 1939, p. 16). De aserrrr rrt,rr, in rnalile dicfionare ale limbii eline, la melopoios se indici in
nr{)(l rcgulat sensul de poet liric.
:f Mai nou ia aceaitd atitudine Irene Behrens, in Die Lehre uon der
t trtltilrtr,g der Dicltthunsl. Halle, 1940. Autoarea respinge categoric ideea
,.r lrr I)laton ar exista o impirlire a poeziei in epopee, drami gi poezie
,r,
I
r
r rr';r.
a
lrr. Stiihlin, Die StelltLng der
r'lrrr'. l".rlangen,
Poesie
in
rler platonischen Philoso-
1900.
t9
sub forma celor trei genuri Ei existau pdreri curente despre deosebirile dintre ele.
Este interesant s5 ne oprim pulin asupra criteriului
dupd care a deosebit Platon cele trei genuri. Nlodul de
pre,dare, despre catre nera vorbit, nu este un criteriu p,ur
exterior qi superficial, cum s-ar crede. Ce-i drept, sint
rninimale pasajele care ne indreptd{esc }a interpretdri mai
largi, totuqi ne putem referi Ia dou5. trIe privesc drama.
In Republicd ne spune ci acliunea imitatd poate sd fic
tristd sau veseldi, iar in Symposion afirrnd cI un bir.rn autor de tragedii trebuie sd fie in acelaEi timp gi bun pldsmuitor de com,ediri2. Aceast,a inseramnd cd pentru Platon
deosebirea de subiect n-are importan{d, cum va fi cazuL
la mul{i, chiar qi la Aristotel. Platon nu intrd in analiza
acestui lucru, totuqi credem cd din afirmalia de mai sus
se despri,nde cuevidenfd'u,rrndtoranea idee : d,acd cornedia gi
trragedia, deqi au subi,Ecte aEa de oprLse, se masc din aceeeqi
surs5, ele nu port avea atl",tcerra comun decit tcnsiunea dinamicd din care {iEnegte dialogul gi prin care se iveEte
vioiciunea ac{iunii. Iar de Ia tensiunea dinamicd, specificE
oricdrei forme de dramd, gindul ne duce, prin opozi{ie,
la nuanfa mai statici a poeziei lirice qi epice. Este vorba
deci despre o atitudine dinamicd qi una staticd. Credem
cd nu exagerdm dacd afirmdm cd platon, luind drept criteriu al genurilor literare forma de predare, in fond intrezdregte ca nuan{e deosebitoare intre ele anumite atitudini
specifice. $i prin aceasta el a gindit sau a simlit foarte
modern. Vom vedea cd o esteticd temeinicd a genurilor
lit-erare nu se poate clddi decit descifrind atitudinile specifice care le-au dat naqtere, atitudini din care se contureazd chiar anumite viziuni asupra lumii. Dacd platon n_a
ajuns.pind aici cu gindul, nu-i mai pulin adevdrat cd, in
ce privegte afinitatea dintre verva tragicd Ei cornicd qi
deci identitatea atitudinii din care izvordsc, va fi Ia culme
confirmatd tocmai dupd doud milenii prin Shakespeare.
la care elementele tragice gi comice sint strins contopite
qi formeazd una dintre tainele succesului siu.
1 Republica, cartea
2 Sgmposiotr, 223.
20
X,
603.
I)ac'i Platon s-a ocupat numai in treacdt cu teoria gerrrrrilor', Aristotel ii va acorda o atenlie deosebitd. Vestita
I ri ltoeticd este consacrati in intregime acestei probleme.
N'lclitul fundamental a lui Aristotel irn esteticd este
r';r rr;tiut sd vadd lucrurile in esenta lor, trdgind concluzii
r l;rlt';i hotdrite. Astfel el a fost acela care a ardtat cd este
, ('r'('zio de a amesteca necontenit arta cu morala qi
',lrirr{a, crezie atotstdpinitoane in antichitate. De asem'err,';r il deosebit in rnod esenlial poezia de ceea ce nu este
p,r'zit', subliniind c5, de exemplu, Empedocle, deEi a scris
irr vcrsuri, este om de gtiintd Ei nu poet, cum era pererea
.rrrtnti. In domeniul genurilor literare insd, degi a stabilit
('ill'ir(:tcre qi deosebiri fundamentale, n-a intrevdzut lucruri
;rlit cle esentiale ca Platon.
Sprc deosebire de Platon, care considerd numai drama
rllcpt gen imitativ, Aristotel considerd imitalia drept ca*
uzir fireascd a tuturor categoriilor de poezie (Ei de fapt a
oli<:irei arte). ,,Epopeea gi poezia tragicd, ca qi comedia Ei
poczia ditirambicd, apoi cea mai mare parte din meqtequ*
rlul cirrlatului cu flautul Ei cu clthara, sint toarte privi:te
lrrolaltl niqte imitatii"r. Inrtne aceste varietSli de p,oezie
Aristotel face deosebire, procedind cu o metodd exemlrlirrd. Trei sint criteriile dupd care se diferenliazd domerrirrl poeziei : 1) mijloacele (varietatea formelor de versuri),
:l) .subiectul (oameni virtuoEi sau vilioqi), 3) procedura
rrrrit.atiei (unii povestesc despre oameni in ac{iune, altil
rri i infSliEeazd). Aristotel nu precizeazd care dintre aceste
, r'itcrii este cel mai important. Totuqi, din ansamblul lu, r';irii reiese cd preferinla lui este pentru subiect. E semrriiicativ faptul c5, dupd ce analizeazd indelung tragedia,
nrr trece la a doua formd a dramei, la comedie, cum ne-am
1rrrlt'a agtepta, ci Ia epopee. Iar epopeea se aseamdnd cu
rlrirlrra, dupd chiar spusele lui Aristotel, prin subiect: am'
lrt'lt: imitd oameni virtuogi. In general, fabulalia are penI lrr Aristotcl o importan{d deosebitS. Fentru aceea se
t Poetica, 1447 a (trad. rom. de D. M. Pippidi). De fapt 9i la
I'l;rlon, lot in Republica. sc gdsegte ideea cd inlreaga arti este imila{ie'
lrr'.ir irr cazul genurilor, tennenul de imilafie are sensul mai resirins de
rrrl;iliEare a uior ac{iuni prin personaje cire apar in mod rca lin fafa
rro;tstrA.
2l
lir
generaliza ceea ce ne spune in legdturd_ cu tragepoate
-diu
,,. . . Reiese dar l5mur{'t cd pldsmuitorul oal"e e
' catd se fie mai curind pldsmuitor de subiecte decit
poetul
de stihuri, ca unul ce-i poet intrucit sdvirEeqte o imitalie,
iar de imitat imiti acfiuni"l.
Ceea ce este surprinzdtor in Poetica lui Aristotel este
Iipsa oricdrei aluzii la poezia tiric6. Degi se serveEte in
diferite rinduri de termeni lirici, ca ditiramb, nom, imn,
totuEi problema lirismului ca gen literar nu se pune pentru dinsul. E adevdrat cd Ei Platon aminteqte numai in
treacit ditirambul, insd el iI aminteEte ca exemplu tipic
pentru un gen literar, ceea ce nu e cazul Ia Aristotel'
bupi pdrerea cEncetdtorilor, nu sinrt, dovezi suficiente
cd ar fi scris un tratat despre poezia liricd, tratat care s-ar
fi pierdut. E mai probabil ceea ce conchide Th. Gomperz,
arlrl** cd Aristotel a avut asupra artei o concep{ie prea
intelectualistd Ei cd n-a avut inlelegere pentru poezia iiric52. Pentru Aristotel primeazd subiectul, dar tocmai acesta este aproape de nesesizat in poezia liricd' Ceea ce se
imitd ln poezie,-spune Aristotel, este actiunea omeneasc5,
adicd tocmai ceea ce este inexistent sau disparent in compozilia atrnosfe,rircd a poeziei llrriger Cu atte cuvinte, se P9{e
ia t'entru Aristotel poezia liricd nu intrunea condiliile
,rrrri g"t de artd. In timp ce la Platon abundd pasajele
inin cari se preamdreqte entuziasmul fierbinte specificspir:a{iei lirlce, Aristbtel rdrni'ne rece in aceastd privintd
Ei'ie bpreqte numai la genurile poetice cu un conlinut mai
obiectiv Ei mai bine conturat.
Mai trebuie sd subliniern cd chiar fald de genu'rile pe
larg tratate, Aristotel n-a avut o inlelegere-atit de.substairg,ata ca PI,a on. Fiind obsedrart de problema sub'iectului, care nu este altceva decit infS{iEarea unor personaje
in plini ac{iune, eI se va sesiza mai ales de ceea ce este
comrrn tragediei Ei epopeii : ambele imitd actiuni de oameni virtuogi. Ei nu intrevede deosebirea fundamentald
tocmai din punct de vedere al acliunii : nu observ5 desfdqurarea mai dinamicd a dramei qi desfdEurarea mai
7 Poetica, 1451 b.
' ih.-"c;.p;ii,
GriechischeDenher,
vol. III. Leipzig,
1909'
p'
321'
l, rrl;i ;r r'1ropcii. De asemenea nu intrevede afinitatea esenti;rlrr tlirrlrc comedie Ei tragedie: in timp ce pentru Platon
, t,'i.,'.orau clin aceeagi atitudine specific5, pentru Aristo-
l,l .1" r'iispund la inclindri diferite: ,,De cum Ei-au fdcut
:rl':rlilir trlgeciia gi cornedia, cei din fire inclinali spre
din aceste forme ale poeziei au pornit
,',",
',,,,,
"cilalt5
,,r :r, r'it' rrnii comedii..., allii tragedii..."t.
l'r'ivincl acum rezultatele la cari au ajuns cei doi mari
lrlr,.r'l'i ai antichitSlii, constatdm: Platon, deqi se ocupe
r il ililrll mai fugitiv de problema genurilor literare, o pune
i,r;tr corrtplet, tiindca constatd existenla tuturor - celor
tr,'i ri,'ntr^ri pe care Ie cunoaEtem, Ei o pune-mai .sulstgn;
1i,rt i'ii'clc5 Ldnuiegte Iabaza lor surse specifice. Aristotel,
rl :rclrinib, trece cu vederea existenfa poeziei lirice,.iar
rrr 1r'lvin{a celor doud genuri pe care le Ltateazd, degi Ie
.r,,,,1ir.,,'az'a cu o logicd impecabil6, nu, intrevede esen{ialii.rlr,rrlinci, ci se ofreqte li suprafala lor' Am linub sd ac,, rrlrriim acest luciu, fiindcd cele doud atitudini se vor reasupra poeziei ce vor urma'
1,,'r'r'r 11a necontenit in teoriile
( lct'a ce Etim de la Platon 9i Aristotel in privinla ge,,rrr.ilor literrare estetot ce s-a emis m'ai irnponLant in acest
,l,urcniu pind in preajma veacului aI XIX-Iea' In tot acest
rrrilrval rtu s-a f6cut altceva decit s-a reeditat, intr-o
l',r'rnir mai mult sau mai pulin alteratd, cu o pdtrundere
rrrrri mult sau mai pulin autenticd, ceea ce au transmis
1,,'r,tt'ritd{ii cei doi fiiozofi. Cel care este mai mult reluat
l.,r ,',lnentat este Aristotel, dar nici Platon nu este trecut
,,, vcderea. Foarte adesea, in special cind este vorba si
:;(. ilccentueze existenla a trei genuri poetice, se incearcd
,, :;intczd intre cei doi ginditori.
l)in antichitate amintim incd doud momente mai in'ir'rnnate in ce privegte teoriile literare : Didymos din
r\lt':<andria, care va introduce termenul de poezie liricb
(l';iri sd-i dea insd acceplia care se va rdspindi.in vremuiil,, moderne), gi Horaliu, care in vestita sa Ars poetica
i('\,il ocupa gi"i, i.t spiritul Ei in fdgaEul strict al lui Aris'
lr,l 1'1, 619 ptotl"-u genurilor'poetice, contribuind enorm la
,,,spindir6a ideilor Stagiritului in acest domeniu'
1 Poetics, 1449 a.
o2
22
Evul mediu prezintd din punctul de vedere al teorii_
lor literare o imagine foarte confuzd. De unde platon si
Aristotel au ldsat noliuni relativ clare in aceastd pri.frinld
doar genul liric a rdmas mai pu{in precizat
inlevul
-, clarifici
mediu
se haotizeazd totul. Nu numai cd nu se
problema celui de-al treilea gen, lirica, dar qi epica Ei
drama ajung intr-o stare de cumplitd confuzie. Coniinutut
precis al celor doud noliuni dispare in aga mdsurd, ipcit
pentru domeniul epirc s€ vor inttebu,inla terrrnenii de,,[ragedie" Ei ,,comedie". Aqa se explicd de ce vestita trilOgie
epicd a lui Dante se va numi Diuina Commed.ia (Dafite
insuqi o numise numai simplu Commeclicr). Va trebui sd ajungem tocmai in veacul al XVI-lea pentru ca trinitatea
genurilor sd inceapd din nou sd se clarifice. Faptul se va
petrece in Italia, unde Petrus Crinitus Ei Bernardino Daniello vor avea contribulii hotdritoare in aceastd privin{d.
Merit de,oscbit are cel din u,r,md, care se va ocupa indeo9-ebi {e genul cel mai neglijat in istoria poeticii, de cel
liric. Incepind cu acest moment, proble*i g"rrr,irri liric
se va pune tot mai des, deqi eI este incd departe de a fi
apreciat la nivelui celorlalte doud. Amintim in aceastd
pr]vrr.rla, cle exernrplu, pe Torquato Thisso, pentru care poezia liricd este o formd poeticd inferioard. -In acelaEi ti.mp
insd Tasso are mc.r.itul de a fi considerat poezia liricd
in functie de constitu{ia ei verb,ald, desbd,ratd de factorul
m,uz1oa1, care pind acum fl-rsese consi,derart c,a ceva inerent
ei. Cu aceasta se face un pas foarte insemnat pentru cristalizarea qi eluciclarea acestui gen. De asemenea trebuie
sd subliniem meritul teoreticienilor italieni din secorur
al XVI-Iea de a fi privit genul poeziei lirice intr_un sens
de-stul de cuprinzdtor, subordonindu-i, dacd nu toate, tott_r_ci
o parte insemnatd din formele poetice care i se vor atri_
bui mai tirziu.
In Fran{a se clarificd mai greu ideea celor trei genuri
liter.rare distirnLc,te. In mds*ra in crare se vorbeqte d"sp".
ggn"t epic Ei dramatic, se urmeazd, ca gi in Italia, *o^d"_
lul sacrosanct ai jtri Aristotel. E de remarcat insd cd qi
teoreticienii frerrcezi se ocupd pe larg de cliferi'tere forme
ale poeziei lirice, cum e od4 sonetulfelegia, rondoul etc.,
24
tnriit, sprc deose'bire fundamentald de italieni, francezii
lrl,,rr(ili<:d pcezia iiricd cu oda. Sint de remanrca,t in aceastl
lrrivirr(ir Thomas Sebillet, Joachim Du Bellay gi Pierre
llor rsrrr'<l. Ideea se va genenaliza Ei se va rnenline timp
irrrL'l rrngat, ea se via regdsi incd qi Ia Victor Hugo.Binerrr{r'lr,s, continuturl no{iunlii va fi trabil: cind va fi redusd
1xx'zirr liricd Ia sensir.rl rnai r,estrins al odei, cind va fi
lrr;rl;r oda intr-un sens ceva mai larg Ei deci mai apropiat
rlr'lft'r)tll liric ca atare. ln ori'ae caz insd sensul lirismuiui
r;lrnrl(.cu mult mai restrins ca in Italia.
Apropiindu-ne de vremurile moderne, numele de esteli, i;rrr liti.rar la care trebuie sd ne oprim este aI lui Boil,';rrr. ln L'art podtique el se ocupd de toate cele trei gerrrrri poetice, oprindu-se mai intii la diferitele forme ale
lrrr;rrrrrlui, ca idila, elegia, oda, sonetul, rondoul, mttdrirlrrlrrl ctc. Insd, spre deosebire de predecesorii destul de
rrrn('.r'(rsi, e1 nu intrebuinloazd tenmenul de liric in legdlrrlri t'r.r nici una din formele poetice tratate. Deqi gdseEte
; rr.rrl nr fiecare dintre ele cal:ac"tenizdni in versuri sugestive,
.l rrrr intrevede esenfa lor comurnd qi deci unitatea genulrri t'riruia ii aparlin. Trecind la poezia epicd Ei dramatic5,
rlr, irli('rrlt€fr€a nu gdsegte de,cit caracterizdri exterioare, aqa
rrrlrl, din punctul de vedere al aprofunddrii genurilor, Boilr';rrr nrl reprezintd un progres vddit fald de trecut. In
'.' lrirnlr, la contemporanul sdu itaiian, L.A. N{uratori, gdsim
rrrr numoi o diferenfiere precisd a celor trei genuri, dar
l;r r1t'nul iiric (termen pe care il intrebuin{eazd eI insuqi)
,l olrscn'E varietatea crea{iilor poetice din care se comadicd
f rrn(,, ca oda" sonetul, egtigrama, elegia, madrigalul,
'.",itl'azE sursa lor comund, ceea ce n-a reuEit sd facd
Iinilt'i)u.
l,a trei sferturi de veac de Ia Arta poeticd' a lui Boilr';rrr irp&r€ in Franla o lucrare importantd pentru problerrr;r ,rft'r1urilor literare: LesBeaur Arts reduitsdun mAme
t,t irtt'ipe, de abatele Chartes Batteux. EI std sub influenla
,;rllrlrr'ic5 a lr-ii Aris,totel: principiul unic clin care exqrlilii orice fcrmd de artd este imitalia. insd Batteux doverL:,rlt' o supiele deosebitd in aplicarea acestui principiu,
r, rr,;inrl sd desprindd din fiecare gen citeva trdsdturi subt,rrr(iale. Citdm un pasaj cara,oteristic pentru asculirnea qi
q(
rnoderniitatea vederilor sale: ,,La rnuse 6pique est assise...,
muse dramatiqure rnarche..., La muse lyrique danse
et chante...". In special trebuie sd remarcdm caracterizarea poeziei lirice : ,,I-a podsie lyrique veut exciter en
nous par le simple contact de I'enthousiasme les passions
qu'elle 6prouve ; par cons6quent elle doit employer tqus
les traits qui peuvent peincire fortenent I'enthousiasme et
le comrnuniquer". $i incd o dartd rapontul dintre cele trei
genuri: ,,...La couleur du genre lyrique est donc I'ivresse
du sentiment..., celle du Poeme epique esri le merweiLLeux
du r6cit..., celle du dramatique est celle d'une action qui
se fait ou par les rois ou par des hommes du peuple"r.
Prin urrnare, la Batteux poezia liricd este tratatd sub
r.raport de egaliLta,te cu celelalte doud genuri. E adevdrat
cd nici el nu poate scdpa de tradilia care identificd poezia Liricd cu oda, insd acesteia din urmd ii dd un sens foarte
larg, distingind in sinul ei patru categorii, care insumeazd
o bund prarte din ceea ce considerdm astdzi cd apartine
domeniului liric.
Pind aicii te'oria genurdlor litera,::e se prezintd astfel :
in ce privegte drama qi epopeea nu apar lucruri noi,
ci se reediteazd, mai mult sau mai pulin fidel, teoria anticilor, in special a lui Aristotel. Noutatea o formeazd integrarea genului liric in teoria poeziei Ei mai ales modul de
a-l caracteriza. In trecut se cduta identificarea lirismului
dupd factura formald- Ei ex,terioari a poeziei. Acum incepe sd pdtrundd ideea ci nu forma in care se prezintl
poezia este importantd, ci con{inutul pe care il exprim6.
Sentimentul este hotdritor. forma in care se exprimd poate sd varieze. Aceastd idee se va rdspindi qi va da rezultate foarte insemnate. Ea va fi foarte roditoare mai ales
in Germania. Ca in atitea alte domenii, Germania va
sintetiza Ei adinci in aceastd direc{ie idei ajunse Ia maturitate in altd parte.
Trebuie sd amintim mai intii aportul lui Herder in ce
priveEte evolufia concepliei asupra poeziei lirice. Gdsim
gi la eI puncte de plecare asem5ndtoare cu cele din alte
la
1
Citate dupi Irene Behrens, Die Lehre uon der Einteilung der Dichthunst, Halle, 1940, p. 168.
26
{,rlr, rniti ales din Frranla, insd din capul locului preo'cul,irrcir lui este sd descopere stratul de adincime din care
l,,vor';i;tc poezia. El intrebuinleazd termenul de poezie
liricir, arc chiar un studiu sugestiv cu privire Ia istoria
;r, r':;lt'il l, irt care insd scopul urmdrit este numai pers;r,'r'l iv;r istoric5. Sensul adinc al acestui gen va cduta s5-1
, lrr,r'irl.zc intr-un studiu consacrat odei, mergind deci pe
rrrrrr.lt' predecesorilor, pentru care termenul de odd era
t't"ttirTl cu cel de poezie liricd2' Rerspingind ideea arisl,,l.lir'.-r, strslinutd in mod curent in Franla, cd Ia baza
;,,,,,,it'i ar fi irnitalia, Herder afirmd cd la baza 'a tot ce
i".tl t)oczie este o intensd pasionalitarte, u'n ent'uziasrn clo,,,lilor, a cdrui expresie tipicd este oda. Apoi subliniazd :
rrr rrro(l originar, ,,spiritul odei este un foc al Domnului,
1 ) t'are cutremurd pind Ia fibrele nervilor : un torent
r.ul prind€ in viltoarea sa tot ce este impresionabil"s.
A(r('s,|, caracrLer l-a avurt o,da la ob,irrqia ei tra popoaretre
t )r'ir,ntului, apoi la egipteni. La greci focul se mai astimp,rrir, lucrul pe care il putem constata Ei mai mult la rorrr;rrri si in general la popoarele europene in mdsura in
r'iu'(' ne apropiem de vremurile moderne. In orice caz
,,',,;, : ,,Coiilui prim-ndscut aI sensibilitdlii, originea artei
pot'lice gi nucleul vie{ii ei, este oda"a. Din ea s-au desvollrut gi celel,alte doud genru,r'i: poezia ep,cd 9i d*ry?.
, r l,'rriui odei este sdminla cea mai profund originard, din
r iu,r. S-?u dezvoltat Ei celelal.te doud [genuri] prin conlrilrrrtia gustului. EI este divinul din naturS, care dintre
l{);rl(l genurile poetice are mai pu{ind nevoie de interven!r. artisticd, gi rdsare cum a {iqnit Palas gata inarmati
,lirr capul lui Zeus (...).Pe scurt, geniul odei este mdsura
rrrl
rt.guilui suiilet poetic('
5.
Ilcrder nu urmdreqte mai departe problematica poeziei
r,pit'c gi a celei dramatice, insd intreaga exegezd pe care
,
' l';11'q' odei este o analizi aprofundatd a esenfei lirismu-
I Versuch einer Geschichte der lgrischen Dichtkunst, lr, HerdersSiimmtrr,ltr'lY/erlee, editate de B. Suphan, vol. 3. Berlin, 1899.
\\ I:rugmente einer Abhandlung iiber die Ode, p. 6l-85.
:l I Ierder, op. cit., p. 62-63.
't lbidem, p.62.
r
Ibidern,
p. Bl-82.
27
ca-o formd a poeziei
lui. Aldturi de od6 el mai aminteqte'
se caracterizeazl
a"pa
iirice, cintecul (Lie.ai,'""t"1
'molcomd a sim{irii'
^q:::1
lmportant insd
orintr-o stare mat
alc'poczici
Ei c5'
osr. cd ei urmdleEt. ;;;;;;;;-indepdrtate
:pl;";;;';F;":f
i,.i:"',T,#j*lltt;'J;:l':'i"::
cste expr
geniul ei^ptorri"*"iicd
po*ria popuin- strjnsd iesall;,.^i-- "u
i;ii'""s;
nernijloci,t
mai
exprimi
Her"der, se
l,a,ra. In aceast,&, .p.,,'"
odei' adic6 po94"l
si mai autentic ""Ji'""'"J"^'tn"t{ii
populari
iiri"*, qi anume "lolot"r ti*litii' P"oezia
stm""tl:*o
pulseaz6
il^:"e
l.ii,'"'lt"t' ""i"t"ra;""(ttitu'pobti:)'
din care
firii'
{irea aclinca er "n""Ji;';11iiji-lcgilor
originard' de bazS' a poezrer
cauzd ea reprezrntd forma
in general'
Iirice Ei a tuturor genurilor poetice problema poeziei lirice
Dupd cum .'"o"-, ptin llerder
era tratatd p" u1.99a evoluat mult. De unde inainte ea ea devine sursa prrn;;";i;; ;u chiar negliiatd' acum
cipaid a tot ce esle Poezre'
va dezvolta ideeaCu aceasta aiu"gJm la Goethe' care
intreaga problep-une
va
Ei
sugeratd i;'ii;;;-t
scrrnen
-_a genurilor ltt;;a;;;'.,"i-r."r cel mai propriu si mai
lite" Prin eI iSl^""pata problcma cclor trci genuri
autentic.
inceput
acelasi.tiT^p :"
rare consacrar"a .l"ffiliiua'Ei in lor rnai adinc6'
l" r";;i; de esenla
;?;";il;C
fl:scurta sa schiia in care sc ocupd '0" "t"1::1
formelor poetlce convarietatea
Coethe
blemdl,
"n"*"ta ualada, cantata, drama, elegia'
sacrate" care sint ' .r"g"',,
romanul' rotnan{a' satira'
t'pigrama, epop('t'a' p-ovcstirea'
;
j" j? "'
;
gr s:;
3
{':
:
:
*,:::"::,
":"::i}
gdsit un p"""11]l:,:.i";J,':::, :il" Goethe,
^
au
iii 11:
unele
poetice,-fiindcS'-":l:it
irasti de opere
con{inut
altele dupd
nunrirca dupd factula ior extcTtoara'
il':l::1^:'l,lti?tf;Ji"t?lll
p,,1i,''" oi.n"
ii-""*"r
;3ffi:
t-jo"i1'", inlrcgul cimn ,al .r-1::':\ ':ti;i]?"*rto'u i"
"oc{, caraciat:urale; narativ6, entuzrasta- Er.
Drimr se
caracqi 1tl^*^
drama' Prima
l33li'115; iiffft;;'p;"'i" u'i'"a
in
;;-
1
ix t t i,
ccr et
;:*;T
he,
N ot e n u n
rl A b h a n r) Lu n g e n .?',b ut'"|\"
t,in"' ii iui ii"' (c'oin': t
s
iim mt
ti
che lv e r k e'
vo
t
tV,"glli:: ti
tYjitl:
t, rrrt';r't.ii prin claritatea povestirii, a doua prin c5lCura
, rr'l rrzi;rsrnului, a treia prin acliunea parsonralS a e,roil,or 1.
,\r'r'stc forrne se pot gdsi cind izola,te, cind in p,lini
, , irrlnu'r'. Pentru cazul din urrnd avemcaexernplu tipic
l,;rl;rrl;r, in..care toate cele trei forme se gSsesc armonic
,.11lrr1rit('. I)e asemenea Ei forma primitivd a tragediei
;rrrlilr.ir constat din imbinarea celor trei genuri: in forma
l,r rrrurrii, in care corul era pe primul plan, ea excela prin
lrtr:,ltt; trcprlat gi pe mdsurd ce oorul piepde,a d n irnp'orLrrrl,r, t-ra a devenit epicd, pentru aa in cele din urmd sd se
irnl)ur)i prin dramatism. Aceeagi imbinare se poate olr'.rr"rr fi in tragedia clasicd francezd: inceputul unei astl, l rlt' tragedii, expozilia, spune Goethe, este de naturl
,1rr';r, mijlocul este dramatic, iar actul al V-lea, plin de
, rrl uziirsmul p,asir-rnilor, este de' natr-rrd iiric5.
l)orri sint ideile fundamentale ce se desprind din tecl,r;r lrri Goethe gi ca're vor avea repercusiuni dintre cele
rrr.ri inscmnate. In primul rind ideea cd cele trei genuri
lill"r'rrrc sint Jorme naturale, cu alte cuvinte aparilii nece'.;rrt. 1i deci esenliale in cimpul poeziei. trie rdspund Ia
, r'r'irrfc inerente naturii poetice. ln al doilea rind ideea cd
;r( r'r;t() forme naturale nu apar numai izolate, ci se pot
rrrrlrina. Aceasta inseamnd cd ceea ce este esenfial intr-un
r,, rr literar nu se reduce la schematismul exterior, la for.r',,r rigidd pe oare sintem obiqnuili s-o se.sizdm. Sult for,r,,r lxtey'io,ard a unui anumit gen, de exe,mplu cel liric.
I,, 'l sii apard elemente specifice celorlalte genuri, cum e
,;r..rrl baladei. Iar dacd Goethe nu intr5 in analize mai
.rlrlolundate in aceastd privin{d, totugi nu putern si ntr
'., o;llgp concluzia cd formele naturale menlionate sint
,l, fapt expresia unor porniri fundamentale ale eului
,,rrr'r)crsc. Dupd cum se va spune mai tirziu, ele sint atitu,lirri vii Ei rnaleabirle ale spirrituiui creator. Ceea cc in',r';ur)od cd genul la care apartine o anumitd creafie poe.ticd
rru l':jtc hcltdrit de forma exterioard pe care o imbracd,
, r rlc atitudinea fundamentald care o animd.
| (ioethe caracterizeazi astfel cele trei genuri: ,,die klarcrz:ih1ende,
,tr, r'rrilrusiastisch auigeregte und die personlich handelnde" (lb,'tlen,
l,
:l:t(;).
p.235-238).
,9
28
aI probleam atins acel stadiu
rodnrc
mai
cel
a; -plecare
rnci carc .ru fo'*u"?";;"i
pentru aprof undarg" " s-1'"'n* .tllTT:;,,X"# .I?X?t'"?i
pI :thl'??"3,-11uLl]io3i1#i;; "";; pre"u
i*Jiltatona
vor "i* i*Ple.l**l^:::::"
noastre' ' trei genuri literarc
a"^ aici in cercetdrile
o"li"i?oui"-"'
Prin Goeth",
":1"-l
?al9
clard' In diferitele
tiiir:'capdtS o expresie iJt-"*"ii"a 9i
t::'
au,tnai
,,c.rlier.i tcorcticc. ia"ii" ""*.tea
;';rJ"i"
Subliniind aceasta'
r
t'1""i?-"sl"i'ie1;-rl*:,'
3l',T-?:1't*x'::n;'Huoil'"??f
c6 giganticul vezuvlu
iemarcat
i"
t.
intere';;
E
matic
il',11'";,; ; i:J,Init:,hf i,,?'il"?,l"?1""' 1::
::
oprit mai putln- ]1.,#:;;';.,'Eoetrre sc iveEte 9"o1" I:^noastrd va ciq-
proble,ma
*"ff:;"8:,,il"X?1";;i;'";;
""'li""i;"
qi
9qq:-t"=t""i:t;i:ffit ATJ:'ft L?
tisa in prop or[ii pus cu insistenla'
l#t"i i"oii qi-""
Not'uUt' Wit}tut* v' Hu'rn'literare, astfel : ft"fii S"ru*g-"t' *
iroldt, rean Pauf i["Ji""?ft
'"]]"*i"ff:;:"'1"f$':
t':f"ffi ":tf;"-Ti'i'?l'"TJi':;qf *iii$ii""'ol:'
di
;;i;i' -t:ll " srnl-19 u" r:" ll;:Xi: ifi :", " de o Puternrca
I""oE in funclie
l,1"ffi
"g
i"
^
r,iJr,
d
"
z.oficd.
idealistiniei ai id"*^t:
-, --^-^.^+^-+i tipici'
"i
Schelling gi Hegel sint reprezeltanli
d" -gindire i1^:":"
.I9: din
mului filozofic e"t";"""^^Sistemul
care apol se
esteticd,
to,
raeste ancorata prJi"r"uti"u
genurilor literare' igi are
,'"o;;;;;icacristaliz"
va
Kant' Kant constaup'opiiii'i" li:frzo1ia ^ruisinul
ddcina
lumii' dou6 asi1.
tase o discrepanl6'dt;"tt"ttlaldsensrbild qi lumea inteiecoecte in plind opozilie : Iumea qi-Iumea gindirii' Accste
iului (Vers tand),iumea obiectelorpi"t"n"tilor sale de esteopozi{ii, Hegel, tit T"it"at*t"u
spirit qi nale .^,u"'""iui)u';;il opoziiia"dintre
*"i
tic',
1 pr
nt
re,
tl :
I
", i :.. ",ii;f""i.i:"
!1
dii: il|iirj,"l
#ilx,3Tttft ,i:i,f,i"D#t'iii"h",i;al;omou"
i:;ilf
"i?ff
"iii:
lrrr';i. liant insuqi a sim{it nevoia sd concilieze cele doud
lrrrrriirr plin con rast, ia,r mijlocul de irnpdcare dinrtre ele
I lr irrtrcvt'rzut in lumea frumosului, in factorul estetic. In
l'r,lrrl ir<:csta, la Kant domeniul estetic se incadreazd orr1;rrric in viziunea sa asupra lumii. Hegel va spune, caractr.r'izirrtl linia de gindire pe care o va continua Scheliing
',.i ;rprri c1 insuqi : ,,...Fru,mosu1 artistic (Kant de fapt' vorl,i:r,' nrai ales despre cel natural .
n.n.) a fost recunoscut
- rezolvd qi readuc la
,';r rrrnrl dintre termenii medii care
rrrritalc opozilia Ei contradiclia spiritului in sine abstract
',i rr natu,rii, ,atit a naturrii exteliorare, cit qi a celei inlr,r'iorrrc, adicd a sentimentului subiectiv gi a congtiin{ei
rr.;rsl.re afectivett 1.
l(ant nu-qi pune problema genurilor literare, pune
rrrsii din plin fundamentul gindirii, din sinul cSreia va
r',r.:;ili baza acestei problematici. Nici Schiiler, care va
rlrrct' mai departe tendinla de a imp5ca sensibilul cu inl,'ligibilul, spiritul qi natura, nu-qi va pune radical aceastd
l,r'ol rlcmd, mai ales a poeziei lirice. O va pune insi cu
;rrrrploare mai intii Schelling.
l,a baza gindirii lui Schelling este problema absolutulrri. Natura, viala, istoria nu sint d,ecit diversifi,cdri ale
;rlr+oltltului. Absolutul reprezi'nrtd o unitrate originard, in
{;u'(' aspectele contrastante ale existenlei, ca subiectul gi
,,lrirx:rlul, infinitu'l qi fini;tul, spiritul qi natura, libertatea
'.lriritului Ei necesitateo narturi;i, se intilnesc in aceeaqi
t,!r'tttitate. Acest absolut, in unitatea qi idenrtitatea sa, este
ir,,rtsibil pe d,oud cdi: pe de o parte prin intuilie inteleclrr;rl;'r, pe de altd parrte pnin art5.
In felul acesta, problema artei va ocupa in sistemul
lrlrrzofic al lui Schelling un loc de cdpdtii. Ei ii va consa, r';r cclebra sa carte Philosophie der Kunst, in sinul cdrei;r, intr-un capitol special, va trata problema genurilor
llare.
lhrp6 Schelling, arta e,ste prin exeelenld intruparea
',pilitului in materie, a infinitului in finit, a absolutului
rn ceea ce este particular. Poezia, in ansambltll ei, ca
posibilitatea de
'rrr <lomeniu vast al artei, reprezintd deci
| (i.W.F. Hegel, Prelegeri de esteticd, trad. de D.D' Rogca. Bucuregti,
I
il
l,lrl
Academiei, 1966, p. 63.
lmpreunI cu Schlller'
3l
30
a intra in raport dircct cu absolutul. Cele trei genuri }iterrare repr.ezi'nr d trei varianfe atre acestei posibilitd{i. In
ce rezidd aceste posibilitd{i ?
Dupi cum am vdzut, absolutul se diferen.tiazd in cele
doud aspecte fundamentale ale existen{ei : subiectul qi
obiectul, spiritul qi natura, adicd idealitatea Ei realitatea.
Dacd cele doud sfere contrasteazS, totuqi ele sint strins
inrudite, fiindcd ambele derivd din acelaqi absolut gi tind
spre aceea$i identitate a absolutului. Oricare moment din
cele doud lumi contine atit un factor real, cit gi unul ideal.
Deosebirea este nurnai cd in lumea ideal^d predornind factorul ideal, in timp ce in lurnea rea15 predornind factorul real. Deci fiecare dintre momentele amintite reprezinti un raport cantitativ dintre factorii celor doui
lumi. In felul acesta, atit lumea reald, cit Ei cea ideald
se compun din etape, numite potenfe, care se caracterizt'a26. prin a'ceil. rraport da,ntiitativ dlntre fa,ctorii rcali
gi ideali. In unele poten{e domind lumea ideal5, in a}tele
lumea re'a,ld, insd, indiferent de aeeiasrta, to'ate se c&factefizeaz\" prin ndzuinfa inerentl de a unifica realul cu
ideaiul qi a face astfel accesibil absolutul.
Genurile literare nu reprezintd altceva decit astfel de
potenfe. Ele sint expresia varietS{ii de raporturi ce poatc
s5 existe intre lumea reald Ei lumea ideald.
Pc,ezia liricd reprezin!5 prim'a poten{d, ad,ic5 acea
etapd in care dornini trdsdtura esenliald a lumii reale,
anume particularul, diferenla. Mai mult ca oricare -altd
poezie, ea pleacd de la subiectrivitatea realS a poetuJ,ui,
exprimind frdmintdri, pasiuni mrrltiple, care variaz6 dr:
la subiect Ia subiect Ei deci reprezintd diferenfe, particularitdfi. Expresia frdmintdrilor subiective este ritnul. E
de remarcat, spune Schelling, cd ia nici un fe1 de poezie
ritmui nu este aga de variat, deci aga de diferenliat, particulariaat, ca in poezia liricd. trla{d de aceasta esbe izbitoare uniformitatea ritmicd a poeziei epice.
Datd fiind su'bie'clivitartea poeziiei lirice, in ea gisim
atributul esenfial al primei poten{e, anume conEtiinla,
:'eflexiiun'ea : ea nu recur.qe de loc, sau numati in micd
mdsurd Ia elementele lumii din afar5, ci redd numai ceea
ce -q-a cristalizat prin reflexiune induntruL con;tiintei.
ll'ot clin cauza subiectivitdlii nici un gen de poezie nu
stdpinit in aqa mdsurd de libertate. poetul liric are
lilrcltatea celei mai indrdznele inldnluiri de idei, singurul
':;rrr lactor coercitiv fiind centralizarea aLcestor idei in j'ulrrl unei trdiri sufleteqti.
A doua poten{5 se caracterizeazl, printr-un stadiu de
, r'lrilibru, in care atit realitatea, adicd particularul, cit gi
irlt'ilbtatea, adicd generaiul, sint reprezentate in aceeagi
rrr;rrura, sint idcnti'ce. Iar in timp c,e prima p,oten{d este
r,l;ipinitd de reflexiune, a doua este stdpinitd de acliune.
Aceste caracteristici le gdsim manifestindu-se in aI
,loilca gen literar, in epopee. in ea se rcdau aclir-rni, insl
int.r-o desfdgurare ientd gi uniformd, ceea ce inseamni
r';i c1,e-,meratele co,m,p,o,nentte ale ei sint reprezein'tate in
,.st.r'
rrr;iqurd identicS. Spc,c,ificul epopeii este cd c:a ,,reprezintd
prin identitatea libertdlii si a necesitd{ii, fdrd
ontradic{ie intre infinit gi finit, fdrd conflict 'si cleci
lriri destin" 1. AEa se explicd liniqtea care se desprinde
;rt'l,iunea
t
rlin
succesiunea intimpldriior, iipsa
lor de
ve.hemenld.
I)octul epic nu apare cu pasiunile lui schimbdtoare, cum
(, cazul in poezia liricS, ci pluteEte deasupra evenimenIt'lor fdrd nici o participare la ele. Dacd acfiunea redatd
irr cpopee fatal iEi are vioiciunea qi miEcarea ei, aceasta
r,:il.c infrintd de elementul f orr,m,al, anume dc. ritrnul lent
rrl prezentdrii, care ne ridicd deasupra oricdrei contradiclii.
A treia potenfd din seria lumii ideale este reprezentatd
prin dramd. tra rezultd din contopirea specificului lirismuIrri gi a epopeii, adicd a particularitdtii subiective cu idenlilittca obiectivS. Rolul dramei iI inlelegem mai bine,
:rlluri() Scheliing, daci p'rrivim airsamblul genurilor li'terrrlt' inevolulia 1or. (Pindracumtre-ra examinait nuin or,iirrt'a evo'Iu{ici. ci in on:dinea pot,enfelor.) Poezia epircd a
lrrsl. prirna care s-a ivit, cee,a ce inseamnd cd sursa de naqilr'('€r poeziei a fost identibatea, ca un fel de stare de nevirrovdfie. Aceastd stare de linigte a identitdlii treptat s-a
I rirnsformat in conflict, in agitalie interioard, adicd in stalr. clc divergen!5, din care se nagte poezia liricd. Drama
, lrutii sd restabileascd ider-rtitatea distrusS, unificind natu-
t
Philosophie der Kttnst, p.646 (Sammtliche tY/erhe, cd. 1859, vol. 5 a).
?3
32
rile contrastante ale celor d'omd gemlri. Irlsd ea nu revine la identitatea epic5, ci stabileEte o identitate de ,naturd
superioar6.
SpeCificut clramei este redarea unui conflict dintre
tu qi libe,rtate' 1ns5, sple deosebine de conf,Li'c"r""uJit
sublectiv clin poezia liricS, aiici avem de-a face cu un
tuL
conflict obiectiv. Desigur:, qi in poezia epicd avem un
coniiict obiectiv, deo,se'birera insd este marE : in tirrlp, ce
conflicturl obiectiv <iin poezia epicd este povestit Ei deci
rru ne tulburi stanea de liniEte, i'n dra'mi el esie reprezentat real Ei deci ne face sd participdm efectiv la tensiunea lui.
Cum se ajunge la identitatea superioard amintitS, la
echilibrul dinlre ieie doud forle in conflict ? Despre o victorie a uneia dintre ele nu poate fi vorba. Dacd necesitatea ar fi invinsd, spune Schelling, ea n-ar mai fi necesitarte ; iar lib,erntatera, la r:indul ei, prin ciefinifie chiiar eslo
Ei ea exclusd de la oriee posibilitate de a fi invinsd. ConfLi"t rt se rezolvd aEa, cd ambele, atit necesitatea, cit Ei libentate,a, si,nt irnrinse qi ajung in acelaqi tirnp viot'orioarse'
In felul acesta ele se acordd perfect, se identific5'
Gindirea esteticd a lui Schelling a influentat hotdritor
teoria iiterarS a lui Wordsvrorth, dar mai ales a lui Coleridge, autori prin care ideile literare ale romantismului
german pdtrund din Plin in Anglia.
Ideiie filozofice Ei gstetice ale lui Schelling vor fi duse
mai depar,te de Hegel. Hegel, filozof al spiritului prin exceienld, consider[ !i el intreaga existen{b ca o emana[ic'
a spiritului, no{iune sinonim5 cu notiunea de idee. Dacd
exiita o discrep,an{d intrc spifit Ei natiur6, sPiune Hegel,
nu-i mai pulin- adevdrat cd insdEi natura esie o emana{ie
a spiritului, o cmanalie de grad inferior. Natura este instriinarea spiritului fa!5 de sine insuqi, este spiritul in
starea de ai sdu ,,,altceva" (das /:.ussersichsein des Geisfe-s,
ilie lclee in, ihrem Anderssein). trnsd adevdrata viatd spirituaid incepe numai cu omul, care se iveqte din sinul naturii datoritd faptului cd prinde conEtiinli qi se manifestd
prin di{erite facuitdli sufleteEti, sum sfnt cunoaEtcrca' gtl.
iiirea, sentimentul, voin{a. Acesta este staditrl spiritwl'tti
subiectiu. Dar spiritualitatea urnand are in acelaqi timp
a trece la infdptuiri concrctc, obiective. Este stadiul spiritului, obiectiu. Din dorrrcniul lui fac parte intreaga culturd, moravurile, o'bioeirlr'ilc, limbajul Ei diferitele institulii sociale. Toate acestea
rrrsurneazd insd date ale existenlei in necontenitd schirnIrarc, ccea ce inseamnd valaLiilitate re ativ[. Spiritualitatea
l.r'cce insd mai departe, ea se ridicd la stadiul absolutulrri, Ia spiritul absolut. Acesita forrneazd o sintezd irrtre
r;lrirituJ. subiectiv qi spiritui obiectiv, reprezentind spiritualit.atca in puritatea ei, spiritul in desfdqurarea sa dinarrricii, t'everrind la sine insugi. Stadiul spiritului'absolut se
nranifestd in art5, in religie qi filozofie. AEa ajunge Hegel
sri rccunoascd imperiul artei drept manifestare a spirituIu.i absolut, adicd a i,deii, stabilindu-i locu( intre cele mai
nrari valori ale existenlei. In func{ie de aceastd idee igi
,.,a elabora monumentalul sdu sistem de esteticd' parte
integrantd din sistemul sdu de filozofie. Arta, spune Her1cl, lntrupeazd frumosul, iar ,,frumosul se determind pe
t'inc ca rdsfringere sau reflectare sensibild a ideii", scopul
t'i fiind ,,repreZentarea sensibild a absolutului" 1. In raport cu rolul sensibiiului, adicd al materialitdtii, Hegel
slabileEte un sistrem fu nang intre a,rte. Rangul inferior il
rcprezintd ar.tele plastice, in care materialitatea are un rol
prrecumpdnitor. Atributul esenlial al materialitSlii fiincl
r'pa!ia[[atea, rezultd cd, in mdsura in care scade rolul spa'{iaiitatii, creEte rolul ideii. Aceastd evolufire, este m-arcatd
i u trccerea de la arhitecturd la scrulpturd 9i de la sculpturd
la picturd. Cu rnuzica se iveqte un aspect nou : cle tra coniiguralia spa{iald s-a trecut la succesiunea temporalS, iar
r oiul materialitd[ii a scdzttt enorm, fiindcd tonul este nurnai o iradiere a mijlocului material, care el ca atare nu
icsc in evidontd, in schimb interioritatea se accentueazb
lrrffrit. Cea mai spiritu,al.izatd arti insd, spune Flegel, este.
p<tazia, fiindcd materialul ei este limbajul, care. el insugi
i'ste un produs spiritual gi deci este rnai-pulin avizat lu tTporl,ul material I ,,1n poezie, m'aterialul exterior este' in'
stirEit, clegradat cu totul, ca fiind fdrd valoare". Limbajul
liind r"rijlocul cel m,ai apt pentru a ses'iza in mod nemijlo-
tr,rrdin!,a cle a se exterioriza, de
1 G. W. F. Hegel, Prelegeri de esteticd, trad. D.D
lrrlii. Academiei, 1966, p. 118 9i 76.
RoEca' Bucure;tio
D(
cn
cit spiritul absolut,
adicS ideea, poezia este arta supremd.
,,Arta poeziei estc arta universald a spirituh.ri devenit liber in sine, spirit care, in realizar.ea operei de ar.t5, nu e
lega,t de materirarlul se'nsibi,l exte'r,io,r si care nu se m,isc5
decit in spaliul interior ;i in timpul interior a1 reprezen-
tirilor
gi senrtimentelor"
1.
Stabilind astfel locul artei poetice in sistemul general
ai ar;telor gi ardtind rangul s,uprem pe care il ocLip5, He€lel trece la si-stcim,atiza,r'ca eti, arSlind diversificarera eri in
diferite genuri. Criteriul aoesrtei diversificdri amintegrte
de Scheiling, deEi Fitozofia artei a accstuia n-a puiut
s-o clnnoascai, ea fiind publicatd rnai tirziru, di-rpd m,oartea auto.rului. H,ege,i strabiles,te ciin capul 1o,culu .' ci
,,i,maginalia pce'ticd absoarbc amploiare,a aparente,lor reale Ei este capabitrd sd Ie contopc,ascd nemijiocii ,cu inteu:i,
orul qi esenlialul lucrului, formind un intreg uni.tar originar" 2. Car,acterul spe'clific al fiecSrui gen literar rezultd,
ca qi la Schelling, din raportul dintre aparen{e1e reale,
adicd al datelor realitS{ii externe, Ei interiodtate, adicd
subiectivitate. In poezia liricd predomind interioritatea,
,,Conlinu,tul ei este s'uJ:iectivitatea, Iutmea lduntricd, constitulia sr.rfleteascd contemplativd, sensibilS, care, ,in loc si
tre,acd la acliuni, se oprestle asupra sa insdqi ca interiorita,te" 3. Pentru aceea ea este stdpiinitd de varietratea em,ortivitdlii. Aceastd dominanld a interioritdlii o dr_rce la inrudiri apropiate cu muzica.
In poezia epicd predomind aspectele realitd{ii externe,
spune Hegel. Poetul redd evenimente care se desfdEoari
pe planui realitS{ii Ei in acelaqi timp descrie lucruri qi
fenomene din sinul realitdlii obiective. poetul face ca
,,obiectiuul sd reiasd chiar in obiectivitaiea sa" /*. Ilatori i
acesttii fapt, poezira epicd repetd principrir-l,l inerre,nrt artei
plastice.
Genul dramatic unegte principiul celorlalte doud genuri. Obiectivitatea se afirmd fiindcd avem de-a face cu
acliuni care se petrec pe planul realitd{ii. lnsb agentul
1
2
p.
277 'Ibidem,
3
4
36
Ibidem,
p.
95.
p.
523.
Hegel, Vorlesungen tiber die Aesthetilt, Stuiigart, 1928, vol.
Ibidem, p.
?:22.
III
animator al acestor acfiuni este omul viu, cu intreaga
sri. viafi interi'oar_5, crare duce pind qi la expresii mirnice
vnriat nuanfate. In dramd, obiectivitatea este o exterio,
riz.are a subiectiviidfii, iar subiectivitatea se realize,az|
rlatoritd exteriorizdrii obiective. Aceastd condi{ionatitate
lcciprocd face ca in dramd spiritul sd se manifeste in
totalitatea sa, iar in inerenla ei sd se Lrneascd principiul
rrrrrzicii cu principiui artelor plastice.
.
Dupd Schelling gi Hegel, cel care pune problema genu-
rilor literare tot prin prisma unui sistem filozofic organic
t'stc Schopenhauer. Dupd cum se gtie, Schopenhauer con:;irlcrS_drept esenld a vielii Ei a intregii existenle, drept
,.ltrcrul in sine", voin{a. Ea se manifestd atit in orizontul
Irrmii noastre lSuntrice, cit qi in orizontul larg al intregur
lui univers. Ea se caracterizeazd printr-un dinamism acerb,
lrrintr-o necontenitd strdduinld. Imboldul acestor strdduin{c iI formeazd diferitele lipsuri care se fac resimlite sr_rb
I'ot'tnd de nc.p'l5cer,e, ceea ce, in fo,nd, lnseamnd suferlnld.
llacd n-ar exista nepl[g..i, adicd suferin{e, n-ar exista nici
irlbold pentru afirmarea vo,inlii. Cum insd voinia este principiul csenliaI al lumii, insea,mnd cd, in fond, suferinia
t'stc in mod esenlial inerentd lumii. Voinla se'manifesid
crr ferocitate, ea animd diferitele instincte prin care se
rrrcrnline via{a, instin,cte care insd alirnenteazd, egoismul
;i concurenla sdlbaticd dintre oameni Ei fiinle propagincl
;i accentuind suferinla din lume. Din aceste constatdrj
rr.jrrnge Schop,snhauer la conceplia sa pesimis,td. insd in
:r<:clagi timp, intrebindu-se dacd in millocul atitor sufelin{e cauzate de frdmintdrile voin{ii nu- se gdsesc remedii
rlc ugurare a viefii, de diminuare a suferinlei, el va gdsi
rloud remedii : arta qi asceza. prin amindoui se ajunge
la molcomirea voinfei, adicd ,a p,ornirilor instinctive pnin
('are se manifestd voinla gi se menline suferinla. lnsi
in timp ce asceza este un remediu mai radical, putind duce
lrir r.cpriinarera porniril'or instinc;tive, antra este un mijlo,c
intermitent, fiindcd omul nu este in permanenld in conlact cu arta.
In modul acesta, problema artei ocupd qi Ia SchopenItauer un troc ce'ntrral in c'onicep(ia Sa despre via{5. Dupd
<linsul, ea are darul sd ne capteze intreaga fiinld, sd ne
ta
transp'und intr-o stare de eontemplafie, in care pentru
moment reuqim sd ne sustragem de sub tirania voin{ei.
Ce ni se impdrtdgeqte prin aceastd conternplalie ?
Dupd Schopenhauer, voin{a are tendin{e de obiectivalre, ceea ce se realizeazd in diferite grade. I'iecare dintre
aceste grade are ceva tipic, o esenliaiitate permanenti,
care se reflecti qi se realizeazS in muitiplicitat'ea fenornenelor aparente. Aceste permanenle tipice constau din ideile platoni,ce, oatre sint obieotivdrile nern'ijlocite ale vo'itilei.
Atrttisrtul genital are d,arul sd sesizeze prin conte,mplafie aceste idei Ei sd Ie intrupeze in opera de art5, punind qi
pe omul obignuit in situa{ia de a se transpune intr-o stare
contemplativd, in care ideile ii sint accesibile nerrijlocit,
scipind astfel de sr,rb stipinirea v'o'itntei.
Dupd gradul de obiectivare a ideilor avern Ei o gradalie
a artelor. Artele pilastice reprezinti un grad inferior,
fiindcd in eLe id,eile se reflestd intr-o materie mai concretd, mai brutd. Poezia reprezintS un gra,d superior.
fiindcd ea reveleazd acea idee care reprezintd supremul
grad de obiectivare a voinlei, adicd ideea cea mai purd.
Arta supremd insd este muzica, fiindcd in ea se capteazd
nu idei, care sint obiectivdri ale voin{ei, ci voinla insiqi
in mod nemijlocit.
DupS Schopenhauer, deci, poezia ocupd iocul al doilea
in ierarhia artelor. Ea, la rindul ei, ne infdtiEeazd ideile
sub forma diferitelor genuri literare. Prima categorie o
constituie acel gen de poezie in care ,,ce1 infS{iEat coincide
cr,r ceJ. care iJ. infdliEeazd" (,,'der Dargestellte zuglei'ch aiLrch
der Darstellende ist"). Cu alte cuvinte, obiectul Ei confinubul poezi'ei cori'ncid cu zubie,ctu,l cretarton. Ace,asta este
poezia liric5, in care pe prim plan este subiectivitatea
creatorului, ideea fiind sesizatd prin m,ijlocirea acesteia.
Starea liricd este starea cunoaEterii pure, in care ideea
e'ste intuitd in modirll ce. mai nemijl'ocit cu min'irnul. de
amestec aI datelor obiective. Iar in mdsura in care intervin d,ate obiecitiVe, acestea sint tr-ecute prin filt::ul subiectivitdfii, sint invdluite in atmosfera afectivi a subiectivitd1ii, e1e insele d,evenind senrtiirnent.
Spre cleosebire cle poezia liricd, poezia epicd 9i cea
,tlamaticd sint mai obiective. In acestea infSligarea mariIor idei ale omenirii se realizeazS ,,prin redarea veridicd
:;i odtrunzdtoare a unolr caractere sernnificative in situalii
,,,i.,itt"ative,, 1. Tn po'ezia epirci mij'locul acestei reatrizd'i
in dramd. caracterele ne sint
,,rtc povestirea, in ti*p
"e respective' Culmea poeziei
siiua{iile
in
direct
1,.""&tut"
,, t preritttd tragedia, cu conflictele--.ei vehemente, prin
,.u""j i.r' foncl, nI se infdliqeazd conflictele voinlei cu ea
,,rnaql. Zbuciumele pline de'suferinfd infEtiqate-in tlagt'die
redau in rnod esen-lia1 nesf irqi'tele zbuciume pline cte s'r'ranirnd existenia umand ;i lumea intreagd'
r.l'ti"ia
"uiu
Dupd cum vedern, prin Schelling,. Hegel Ei SchopenIrauer, in Germania teoria genurilor literare se ancoreaza
Concepliilor infSligate este, in
adinc. Dacd
"'alabilitatea
de valabiiitatea sistemelor filozofice in
parte, in funclie
care sint incadrate, nu-i mai pulin adevdrat cd din ele
sc' desprinde invSfdmintul valoros de a nu Ie privi dreot
lapte intimpldtoare 9i efemere' ci drept cristalizdri ale
rLncr nbzuinle care agitd existenla insdgi
Intre timp teoria genurilor literare \ra progresa qi i1
jrranta. Nu cu mult dlpd ce Goethe Ei-a publicat vestitul
<romentariu la l{est-ostticher Diuan, in care Ei-a expus
tcoria asupra genurilor literare, se va prodr"rce Ei in
ase-dndtor. Tot un poet va fi acela care, inl,'r'an!a
""va
Ia o clealie poeticd a sa' "ra arunca lutr'*un comentariu
rnini noi asupra problernei care ne preocupda-E-stc vorba
ticsprevestitapo"t"!alaCrotnuellatinSrtrluiVictorHugo.
l)arcd, dupd crrm am vdz:ut, irdeea cetror trei genur:i lifieid'eea cd poezia lri*icd reprezintd un
i'rla 'tt"*l precils,
'incepuse
deia inainte sd p'rind5-. in
gen)
*i- t,,oii"u
ilranla, Vict6r Hugo va avea meritul de a o fi generalizat
r.i imp,us definitiv. Existd insd o d'eo'sebire i rrt'r'e cei d'oi
mari'poe{i : ideile lui Goethe exceleazd prin asculimea
,,i proiunzimea viziunii, ale lui Hugo prin-ldrgirne.1 |or'
des sidcles'
iirgi-" clemnd de proporliile din. La l4gende
parie pengen
in
fiecare
analizeazd
Tn#-ade-,rdr, Hugo nu
tll,
r A. Schopenhauet, Die Welt
51, ed. Fteclam, p. 324.
als IVille und VorsteiLung, vcl'
I'
cartea
39
38
tru a-i descoperi specificul, eI se mullumeEte sd constate
cd.aceste genuri existd Ei deci nu se poate trece peste ele.
Existen{a lor insd nu este intimpldtoare, ea este ancoratd
in insdqi legea d.e d.ezuoltare a- umanitdlii. Aceasti dez_
_
voltare se caracterizeazl prin trei etape fundamentale
;i
fiecare dintre ele poartd pecetea
a
unuia diit
genurile amintite. Citdrn un pasaj remarcind
"peiifi"a cd Hugo mai
stdr'uie in id,entificar,ea lirismului cu oda. ,,Ainsi, po,ir 16_
sumer rapidement..., }a po6sie a trois Ages, dont chicun corlesponde d une 6poque de Ia soci6t6 : l,o,de, 1,6p,op6u, 1"
dname. I,es. temps primitifs so,nt lyriques, les te,mps anti_
gy'eg soqt epiques, les temps modeines sont dnamatiques.
Llode chante 1'eternit6, l6pop6e sorlennis,e t'histoire, te
d,rarne,pei,nt la vie... L'ode vil db I'id6,a,l, I'6pop{s a" gr.a"_
cliose, le drram,e du reel. Enfin, cette triprle poesie de"."'.G J.
trois grandes sources: ia Bible, Homdre, Shakespearc-..
Qu'on examine une litterature en particulier, il t;;t"- i;;
litt6ratun-es eo fi1ESSe, on arrive toujours au m6me fait: les
pro6t,es lyriques avant 1es podtes 6pique.s, Ies poetes
epl_
g:u: 3?"t les_podtes dramatiques . . .,,i. Iatd_ne sdltali
deodata la o inditime ame{itoare. De unde pind
acum
problema genurilor ]iterare 6ra aisecaid in cadre
restrinse
gi modeste, fantezia prodigioasd a lui Victo, i;go
; ;:
runcd indrdznet pe planuri universale. Bineinlelefr teoria
emisl cu atita rivnd n-a.reugit sd se impu"a.' lAe"a
pre succesiunea celor trei opoci cu genuile specificeAe"_
lor
nu este confirmatd de faptele istorice,"ca sd nu mai vorbim
-sine
despre contradic{iile cu
insuEi fr,
cade Hugo in
"uru
celebrei
prefefe.
Gdsim
insd in
ea gi idei f;art;
9::;r.."t,
Jusre, astlel in urmdtorul pasaj, care il aminteEte pe Goe_
-irn,p,o;
,frg,,,.aCompl6tons*[res... piar une ofirservation
tante.
C'est que nous n-avons aucunement pr6tendu,
assigner aux trois 6poques de la po6sie un Oo-air.e
clusif, mais seulemet t ii"e, leur caractdre dominant. e".]
l_^
Bible, ce divin monument lyrique,. . . renferm"
epo_
p5e eit un dLr'arne ern grermel les Rois et J,ob. On senrt
""" clans
tous les po6mes hom6riques un rest de po6sie lyrique
et
un commencement de po6sie dramatique. L,ode et le drame
_
1 Victor Hugo,
Cromaell, paris, Flamarion,
40
f. a., p. 15.
se cfoisent dans 1'6p'opee. Ii y ,a to,ut dans to,ut : seuIernent iI existe c'rans chaque chose un dlilnent g6n6rateur auquel se subordonnent tous les autres, et qui
impose d I'ensemble son caractdre propre. Le drame est
la po6sie compldte. L'ode et I'epop,6e ne le contiennent qu'en
germe; i1 les contient l'un et l'autre en clevelopp:ment:
iI les r6s,ume et les ensere to,ute,s deux"l. I{ugo a're deci
;i eI meritul de a nu fi v'|azr:l. in diferite genuri numai
scheme rigide, ci manifestdri vii care se intrepdtrund. Irrsd,
spre deosebire de Goethe, el considerd genurile in acelaEi timp drept criterii de valoare : genul ivit ulterior cuprinde pe cele anterioare qi deci le iutrece in valoare.
Pentru aceea numai drama este ,,1a po6sie compldte". Afirmind aceasta, Hugo nu observd cd fiecare gen are 1a
lrazd atitudini specifice, ceea ce a intrevdzut aqa de bine
Goethe. Hugo intrevede cu deplind dreptate cd genurile
poetice nu sint formule mediocre, ci expresia unor norme
<lc o vastd ampiifsfline, insd nu crautd sd p'dtrundd in esen{ialitatea fiecdrui gen pentru ca astfel sd vadd apoi conirtcrarea lor. Aceastd iipsd de precizare din profunzimi a
<liferitelor genuri este neajunsul fundamental al teoriei
Iui gi sunsa contr'adicliilor sale cu datele istorice qi chirar
1i. cu sine insuqi, lucru a'supra cdruia 'nu pute'm in,sista aici.
ll adevdrat cd Hugo nu evitd sd descrie specificul fiecdrui
gon, insd acest specific el iI gdseqte tocmai in ceea ce este
mai labil din acest punct de vedere : subiectul poeziei.
.,L'ode chante 1'6ternit6, l'6pop6e solennise 1'histoire, le
<ll.aune pei,nt la vie". H'ugo nu observd cd de fapt, privind
r:hcstiunea mai substan{ial, in fiecare dintre cele trei
Ij(.Lnuri pot reve,ni aceste caractLerisrtici. Nici Hugo n'ar fi
putut admite cd drama, poezia cea mai completS, in care
t'l insuqi avea pretenlia sd-I intreacd pe Shakespeare,
n-ar avea nici un raport cu eternitatea. Dar lucrul devine
;i mai izbitor cind este vorba despre tragedia anticd :
,,'l'ous les tragiques anciens d6taillent Homdre. MOmes
lables, m6me catastrophes, m6me h6ros . . . Ia trag6die
antique tourne autour de Troie". Comunitatea de subiect
il face sd identifice tragedia cu epopeea) ceea ce fdcuse
L Ibidem, p. 16.
4l
deja Aristotel. El nu observi cd nu identitatea de subiect
are importa.n{d, ci deosebirea de atitudine in baza cdreia
fi tr.aibat acelLaqi subiect.
DacE deci teoria lui Victor Hugo prezintd neajunsuri
esenliale, ea are meritul incontestabil de a fi pus problema genurilor literare dintr-un punct de ved.ere - superior Ei de a-i fi mdrit qi adincit astfel semnificafia.
Dacd Ja Victor Hugo trihotormi,a genurilor litenare apa.re
tot aga de accentuatd ca Ei la Goethe, nu-i mai pulin adevdrat cd al treilea gen, cel liric, continud sd fie identificat cu oda. Acest stadiu va fi deplEit in Franla prin opcra
criticd a lui Sainte-Beuve, pentru care lirismul iqi ldrgeqte sensul Ei cuprinde, in afard de od5, o serie mare de crealii po'etice, ca ,,la m6ditation", ,,1'6legie", ,,Ia fantaisie", ,,1a
chanson" etc. Abira aourn pute,m sprune cd ge,nrui liric s,a
incetSlenit, in sfirEit, cu toate dre'pturile satre in Franfa.
Victor Hugo pusese problema genurilor literare in
legdturd cu evolu{ia intregii umanit5li. Tot din pr_rnct de
vedere evoiutiv, insd pe alt plan, o g5sim tratati la Ferdinand Brunetidre, a cdrui teorie literard flcuse pe vremuri
mare vilv5, cigtigind muiti adepti, dar provocind gi reacliuni vehemente, ca, de exernplu, cea a lui Benedett'o
Croce. In timp ce Hugo se gindise la evolulia istoricd qi
culturald, Brunetidre se bazeazd in cercetdrile sale pe evoIulia biologicd. Adept infdcat ai lui Darwin gi Haeckel, el
este convins cd teoria evoluliei biologice se poate aplica
aidoma gi in domeniul literaturii t. El sus{ine cd, dupi
cum in naturrd gdsim an,umite speLciri bine definite, cu legile 1or vitale distincte, tot aga prezintd ;i literatura categor,ii pertect analoage I acestoa sint genurr"ile. Genurile
literare, ca gi viefuitoarele, sint supuse legilor elementare ale vie{ii, ele se niasc, cresc, mor : ,,un genre najt,
grandit, atteint sa pe,rfection, d6cline et enfin meurt" 2.
Normele evoluliei se manifestd Ei in sinul genuritor literare- cu aceeaEi rigurozitate ca qi 1a speciile animaie : genurile se diferenliazd, se fixeazl, se maturizeazd qi, sub
influenla anumitor factori, se modificd. in aceastd evolupoia,te
1 Ferdinand Br"Lrnetidre, L'1uolution des genres dans I'histoire de ta
tirature, Paris, lB90 (noi utilizirn ed. 3 ciin 1898).
2 lbidem,
p.
13.
lit-
important' Dar
[ic; ereditatea qi rasa joacd un 1o] foarte
este preBrunetidre
lui
pentru
dirvinismul
tipic
trr'totul
concurenla
pind;i
genurilor
tr.nlia cle a regasi in domeniul
pour
viitald. selectii rxa,turarla : .,.'.S'ill est vrai que la luibte.
voisines'
;,;;';;-;;il
i;t';;;pi",
j;ais phrs apre qu'ent-re espdces
por-rr lapP9l9r
tu s'offient-ili pas
-dansen..foule
de Ia litt6-
<ru'il n'en esrt' pas autrernenf
lrlature
'-"ile;et de I'acr ?"
I'histoire
lui
iit- t"d*-' am aiuns clcpa:'te cc natura
natg;
r;oethe. In timp ce acesta ne vorbise despre forme
cu fiinlele naturii'
, ui", et.t.retidre identificd genurile
exatineinleles, sub forma aceasta teoria este mai mult ca
liteoperei
a
profundd
,l,,Lta Ei nu ne duce la inlelegerea
de
incontestabil
meritui
i"t". fti schimb, Brunetidre ire
forsint
nu
literare
genurile
ci
a fi militat pentru ideea
tuite, ci apar cu necesitate.
Linla Hugo-Brunetidre se continul prin Ernest insd
-Bo;
vt:rt. care me,n{i,ne iclee'a evoluliei de la' Bnrnetiere'
mai spil,,p+"t,t" poriTi"i.-"l acestuia printr-o atitudinegemlri'lor
soarbalega
Brunet'idre
tit^*ii*,1m'. ft tirnp ce
de evolulia
iii"*rft; evolufii biologi-c5, -soY9t. o leagd
parcurge
umand
sufieteasca. Dupd cum individualitatea
matutinerelea'
:
tr-i perioade sufleteqti fundamentale. literar6 parcurge
evolu{ia
a$a
tot
9i
ritat&, bittrinelea,
u ep'opeii 9i a-dramei' c'e[e trei ge;;il;&" li;t*-"'tt.'i,
nuri literare sint "*ptutiu adecvatd a celor trei perioade-'
la
iiin-evotutla individuatd. ,,Le lyrisme est avant tout dc
d6bordement
un
sentiment,
du
exuberante
.]c'unesse
c'est Ia
ior"", sans but pr6cis, un 61an de foi... L'epop6e,
liriqui
est
r6cit
agissante et conqu6rante, -le
journee'
ou
"raiurit6
d'une
fin
la
drame,
'est
rlreme un icie.'. Le
s'
in
cum
Dupi
I:a
lumidre"'"
avec
lutrte,nt
lcs tendbres
se
aqa
tot
succed,
se
perioade
,ti"1u i.tairriduald cele trei
deoset'i1g.
spre
insd,
literiturii'
.""L"a qi in evolu{ia
9*
V. Hugo,' care impdrlise intreaga istorie a uma.nrt-1-ti1,j^n
ace.ste trei mari perioade, Bovet aduce o precrzare lm'
,t
t -grn".t
lbidem,'gou.ll,
P. 22.
Larisme,
's Ibklem, P. 13-14.
6popde' clraflte'
Paris' 19lI
43
portant5 : in evolutia- umanit5tii se pot
distinge
mare de ere, mai mult. sau mai pufin i"ti.r."l-i"o serie
ficcdreia dintre e1c a-poi putem constata o succesiune,i""f
de
cite treri perioacie, anum,e
epiicra qi clna,naa A""ut"",
la r'indul 1or, sint reflexurJ1rlg5nul,
diferilLl;-prr.incipii p"iltG,*
ci;ale etc. din perio,ada respe,ctivd.
Bovet aducc- in sprijinul
sale o serie de ol_rser_
-r"
valii pdtrunzdtoare qi ioarteteoriei
,.rg"utirr". Analizele
disting adesea printr-un rafinamEnt estetic seducdtor.
"uf"To_
tugi, doctrina lui este expusd la o mare serie de
ca in general toate doctiinele care
"bi""tioiri,
-Eisd stabileasca'analogij perfecte intre domeniur arteivor
domeni'e striine
ei. Nu intrdm insd in aceastd dezbatere, care
ar fi lungd
qi nu ne-ar aduce un aport pozitiv la teoria genurilor
terare. Trebuie sd ne oprim insd asupra aportului li_
pazi_
tiv adus de Bovet tnsugi. Oaca teorii evoiuliei p"';;;;
susline poate sd suscite rezerve serioase, in schimb
teoasupra. genurilor ca atare meriie o atenliune
;_;;;_
li?=lyi
urra rocmal dtn punctul de vedere pe care i]
sus{inem
in.line in aceiastd lucrrarre : ,,eua,n,d ie p,arle de *genre,, noi
lr,_
ou,epique, ou. dramatiqu*,.cle
l;"!t,-;
,;ir;
Iily*,
tacon
d6signer troi, *on",
.pratique et trds elastique
essentiels de concerzoir la vie Lt l'univers
; ces conceptions
rdpondent d des temp6rgments divers...,;r.ziuni" sint fundamentale gi ele p"t ,a apardA;;tJ";;i:
i"
literard fie sub o formd mai purj,-iie suU o formd
"r"'iii"
com_
binatS.
o.
;";".;;;;
In acestc. afirmalii ate lui Bovet strdbate
ecoul unor
rdsunat deja 1a Goethe. pdcat cd g;..t1_;
cu, simpta
*"i sus a probtemei
T"l!,'Ttl
"rrrnt"r" OL-aprofundatl
$r ca n-a rntrat in analiza
a'genurilor
,mai
pentru a ne ardta caracteristicile qi semnificalia
;;i;;
viziuni.
Dupd cum vedem, problema celor trei genuri
litcrare,
in^cele din urmd, nu numai cd a reuEit
,a .i"
Ol,
sd. ia proporfii, cdutinO"-s" explicalii
"fr.it*,
in
func_
*1^*::plJ
,
rjre ue racrort de o mare amploare.
La
pdtruns sub forma ei oarecum' cristalizatd.noi problema a
VrLm J;-;;.,:
coar"de care au
r E. Bovet,
44
op. cit.,
p.
13.
ncrn cu aceasta c5, in timp ce in Occident s-a trecut prin
clibuieli felurite in ce priveEte numdrul genurilor, la noi,
in primek: scrieri serioase de csteticd literard, sc vorbeEte
<lespre existen{a celor trei genuri ca despre nigte cateq'orJi firegti ;i bine stabiiite. E cazul 1ui Titti Maiorescu,
<:are chiar in prima sa critici, vorbind despre condi[a mar'r'iili5 a pocziei, precizcazd cd piogTia pi:atc sa fie epic5,
llr'l'ci Si drLamatici. Accst lucru e'ste arninrtit in t'reracdt,
rlripd cum in tiireaicdt revin tL'rrnenii giin'altecritici a1e
sale ca despre un fapt de la sine in{eles.
'1
IT
Din expunerea noastrd istoricd reiese cd genurilor
litcrare ii s-a recunoscut incd din antichitate dreptul de
cristenld in lumea poeziei. Disculiile din jurul lor au
privit numai precizarea Ei eventual aprofundarea inlelesului 1or. Dar iatd cd in miEcarea esteticd contemporand
sc ivesc opinii cu totul altfel orientate. Ele pur Ei simplu
<'ontesrtd exi,sten{a in fcnd a diferritelcrr gcnuri literane.
Nu putem sd nu linem seama de accste opinii, mai ales
tri ele sint s'usfinute de p,sv's6na,1it5!i de o imp,o,rtanld deoscbitS.
Frimul qi cel mai insemnat este marele estetician italian Eenedetto Croce. in mai multe lucrSri devenite clasicc, el srustine hotdrit, cu o vervd ;i pbtruncl'ere remrar<'abi15, cd genurile literare qi in general cele artistice sint
rrn mi,naj intelectua,Iiist ca,re stdpineqte minlile incd din
irntichitate, dar care n-are nici un temei real Ei deci trelruie spulberat fdrd nici o crulare t. E clar cd nu putenr.
lrece cu vederea afirmalii atit de radicale.
;iri
I 1n aceasti privirr{i vin in corsiier"aiie in special r-rrrnitoarele lu-
lui Crcce: Estelica cone scienza dell'espressictne e linguistica gene'
p. 40;i urm.; Brcuiario di estel[ca, apiirut in voluntul Nuoai soggi di eslet!ca, ed. 2, Bari, 1926 (acest siudiu a ap:irut gi
Neniirr ronrAnerqte sub titlul ELemente de esteticd, in traducerea lui
cr
erie
trrle, ed.6, Bari, 1928,
'St.
ft,scu, Bucureqti, ,,Cultura nafionali", 1922); L'inluizione pura e il carattt,re lirico deLL'Arte, in volumul Problemi di esleiica, ecl. II, Bari, 1923.
I'r:r una poetica moderna, ap:lrutil in volumul NLtoui saggi di estetica, etl. I,
li:rri.1926.
45
Punoiul de pJ.ecare a[ lu'i Cr-oce in aceastd critici iI
formeazd insuEi principiul de bazd al esteticii qi filozofiei
sa1e. Dupi Croce- arta este intuifie p,urd. AceLasita este
forrna prirnard de cunoaEtere gi este de naturd individuald
qi concretd, spre deosebire de cunoagterea intelectuald,
care este de naturd universal5 gi abstractd. Intuilia purd
nu inseamn5 altcerza decit ,,pur5 de orice abstraclie gi de
orice element conceptual", adicd de tot ce este logic. Iar
dacd am eliminat din suflet tot ce este factor logic, nu rd*
rnine aili con{inut decit dori,nla, tendinla, simti.rea, voin{a.
?oate acestca s?nt in esen!5 identice gi constituie stdrilc
noastre sufleteEti, anume pasionalitatea, simlirea, personalitatea. Pc acestea le e>lprimd intuilia purd. Aceste stdri
insd nu sint altceva decit to,cmai esenta lirisrnului. Intui{ia purd. deci este identicd cu lirismul. Dacd, prin urmare,
arta este intui{ie pur5, spune Croce, ea prin esen!5 este
de naturd liricd. Nu existd artd decit in funclie cle intui{,ie purd, adicd de lirism. Iar dacd lirismul este factorul
constitutiv al oricdrei arte, zice Croce, este o aberafie sE
vcrbim in afard de lirism gi despre alte genuri. Aceasta
atit in literaturS, cit qi in orice altd art5. Diferitele arte
se deosebesc numai in privin{a materialitdlii, a formelor
in general stereotipe etc., care nu sint decit distincliuni
super:ficiale gi cu totul secundare. Intui{ia purd, aciici lirismul, este singurul faator hotdr,itor, prin el tcate artele gi
torate genuriLe lor cievin una, se contopesc in aceea$i es'en{ialitate.
Plecind de la acest principiu foarte aprig susli,nut,
Croce biciuieEte fdrd mili procedeul esteticienilor Ei aI
criticilor de a s,oru'ba in ce mdsurd sc conforzneazd o crea{ie
poeticd reguliior ,,genului" cdruia ii aparfine, in loc de
a cduta ce exprirnd ea. AcL-asta insearnnS, spune Croce, sd
sr.rgrumi tocmai ceea ce este mai viu Ei mai subsi.anlial
?n opera de artd. Genurile, spune el, au cel mult un rost
practic: e1c oferd posibilitatea de a grupa cu aproxirnafie diferitele opere pentru a le reline cu mai mult5 uEurinld sau pentru a atrage aten{ia asupra 1or, fdrd ca pl'in
ace,asta sd sre p'oatd elucida val'oa'rlera qi sensul lor adevdrrat.
Aceastd criticd substanfialS a lui Croce, una dintre cele
mai celebre din n:ligcarea esteticd modernd, in parte este
46
I'oarte intemeiratd : nimic maii just decit a condrarnna apli(:arca unor reguli fixe in judecata esteticS' Croce are
rl.cptate cind ifirmd cd marii creatori de fapt niciodati
,r,.,'r-ut supus p'etinselor reguii clogmatice al'e teoretircierriJor, ci lelau iSsturnat. Din acest punct de vedere, atar.urile nemiloase ale sale sint mai mult decit indreptSfite.
l.lc aici insd qi pind la'a neg'a in f ond existenla genuriior
;,.i" ; mare distan[d. Este oare aqa de sigur cd adrnit-erea
urlor genuri literare gi artistic-e presupune numaidecit
,r,plicaiea urnor reg'uli conceprtuale qi rn'ecanice in jtrdecarca operei de arti ? Nu se poate vorbi despre aceste^ge,iuri qi intr*un sens mai viu, nu numai in sensu'l osificat
ai criticilor dogmatici ?
E adevdraT ci Croce, identificind arta cu intuilia pur6,
ncag6 in baza unor argumente filozofice puternice existon!"a genurilor. Totuqi irgumentarea lui este susceptibill
<lc crit-ici intemeiate. Inainte de toate, Croce nu precizeazd
niciunde ce inlelege prin gen literar sau artistic' Iar din
oauza acestei nepileciziri 61 confundd pnoblema genului'
care inseamnd o categorie formal5, cu problema subi-ectului operei. De exemp'Iu, cind vor'beqte despr''e ,,fapiele"
.'pice, iiti"", dramatic-e, eI citeazd in aceeaEi otgFg-.$9
iitel,,oiUirceriuri",,,potrtre'te",',vilt! dorn'estircd", llbatelii":
etc. 1 ldu-e fatal ca din astfcl
-a"it""fll;, ,,flori",',,fru'cte"
,le. confuzii sd se nascd concluzii arbitrare ?
Dar obieclia mai serioasd care i se poate aduce--lui
Croce este cd in sinul teoriei sale soarta genurilor liteb":3
:r'rc eiepinde cie soarta acelei intui{ii pure care
.steticii sale qi una dintre bazele intregii sale ":!-"
.filozofii.
N:c-am putc'a, de exe'rrrp1u, intreba dacd acea intuilie, carc
implicd vointlt
i' ,,p""a de abstracliuni qi concepte'(' dar raqrg
de ,,pur5",?
in'ge,neraL ,,stdr:i sufleteqti", mii este ea
'ri
l l ;p;i ;""uuia lt t.tilie, mai mult sau mai pulin pui:d' este
tia iurnaidecit iclenticd cu }irismul ? Insd nu intrSm in
accastl clisculie, fiindcd ar insemna si ne extindem
intt*gii'filozofii a lui Croce' ceea ce ne-ar duce
;;;;; -J"ptit"l
Ainttg""t Ia rez,u ltate mai convin-g5'toare daii"I
lui Croce Ei ?d,it.r5* "hiur"p" terenul propriu alpuri
ia
in sensul in
""
intuitrie
rnitem cle la incep'ut cd arta este
I Estetica, p. 41.
47
care o concep,e dinsui. Dar ce este acerasld intuilie purd
Am vdzut cd ea imp,iicd ,,stlri sufieteEti,,, ,,voinfa;.'C;;;;?
insugi
.spung rdspicat cd ea este act, act pur. Ceca ce inseamnd cd intui{ia purd implicd o stare-de tensiunc., de
impuisiune, de intenlionalitate, o stare generatoar.e de
acte in plind desfdgurare. Dar dtunci cu dlept cuvint se
pune intrebarea: aceastd stare cle tensiune bste
ea oare
identir-'d oricind qi la oricine, sau pcate sd vai.ieze ? I)c
exemphr
_intuifia purd a lui Shakeipeare este ea identicl
cu a lui Goethe sau a lui Erninescu f Si apoi intuilia- pura
ca atare este ea o tensiune unica Ei simpli, sau poate'este
u,n com'plex rle tensiuni
g'u,i" ;i eventtua'f airectii
".,
variate ? De rdspunsul la a""asid
intrebare .l"pi.j;-;;;;
genurile literare. Croce propriu*zis nu
?d,-jtg*
:.a"
l"
lntra in discutia acestei probleme ; e1 se mufuumeqte sd
afirme repetat gi insistenf cd toatc arteie toate genurile
Ei
s-e reduc la acela;i numitor, cd in esenld
ele sint iientice.
El nu se intreabd dacd nu cumva tensiunea ainami"e Oin
acea intuilie purd poate sd varieze qi clacd ,r,,
aceast5 varia{i'e de tensiune poate duce la forme variate
"r-.r"
de exprimare. Or, tocmai aclesta este cazul. Cro"",
pri.,
podyl sdu de a proceda, admite unicitatea intuifiei'pure,
in timp ce, in realitate, tensiunea dinamici u' u"".t"#
poate
si valieze. L)upd pdrerca noastrd, genurile
in cele din urmd, nu sint altceva decii 6xpre.i, -titerare,
de te'siunc-, probiemd ca.re forieazd ;;;i;i
'aria{ii
disculiiior.din capitolul ufrndtor. in crrice our, i ";l;;t"}
reproga lui Crcce cb s_a oprit in fafa intuiii"i *"p*i"
;d;-;;
atare fdrd s-o scruteze mai -de aproape gi fdrl
;;;
;;
aici_se^iy"::!" o problemd de tipologie, problema
"d a"
'
de
Schiller, Nietzsche gi nitne! incoace,
.1a,
sa"are
pe
si
ginditorii
"a
"ru
cei
mai
noi, nu se poate face
:ii1liT
a bstractre.
De fapt problema tipurilor, singura care ne poate
. rezultat
cluce
la
in chestiunea genurilor"literare, lui Croce nu_i
este necunoscutb. Intr-unur clin studiile sare t""J"**"tale ! el vorbegte despre cete cinci ;;;;";;^;" ;;;'i;
esteticd
:
curentul empiric, practic, intelectuaiirt,
L L'intuizione pura e
il
carattere lirico dell'arte.
"S"*#
rnistic
remarcind ia sfirqit cd ele nu se reduc Ia anu- istorice, ci, dimpotrivd, se regdsesc in toate
rrril.c cpoci
,'l)o('ilc, deoarece eIe constituie anumite atitudini mintale,
:,1 jl rrtlini spinituai"e fumdramentale. Cu alte cr-rvinte, e vortra
rh'tiipruri. Iar intr.un ait studiul, dupd ce a respins din
rrorr ideea genurilor literare, el stabileqte ca direclii de
l)r'('ocupare ale poeticii moderne problema valorificdrii qi
;r calificdrii. Aceasta din urmd inseamnd sd se facd ,,una
pr;icologia dei tipi della creazione poetica". Croce insuEi
rr rt intrat in acest dorneniu, Ei de fapt, dupd cum vom ve-'
rlt'a, tocmai in tipologia actului creator este sursa creaIoi11'g a genurilor literare. Din pdcate, Croce a stigmatizat
;rpriori genurile literare drept forme mecanice, stereotipe
:.;i tlcci sufocante Ei n-a vdzut varietatea atitudinilor spirilrr;rlc vii qi trainice din care au luat fiinld qi care le alirrrt'rrteaz5. Pentru aceea cu drept cuvint spune Ortega y
t iirsset : ,,Teoria lui Croce, care neagi- genurile in sinui
2.
,rrrt.r'ri, in estetica n-a ldsat nici o u,rm5"
Incheind consicleraliile noastre asupra lui Croce, trelrrric sd remarcdm cariera fdcutd de genul liric in decur:,rrl t:voluliei teoriei genurilor. De unde pind la inceputul
'. i r:].riar pind ia mijlocul veacului a1 XIX-lea genurile lilcl'arc fdrd rezervd admise au fost cel epic Ai cel dramatic,
rrr t.imp ce genul liric s-a lupitrat oare'cum pentru exisl,,rri,ir, prii:r Croce genrul 1ir,ic ajunge la suprremalie ccrn1,lt.iir. D,ac" Herdcr dd,duse o importantd covirgitoare gerrrr,l Lri iir.ic, sust.inincl cI el este tra originera Ei a cetror,l,alte
tlr;trii genuri, pe care deci 1e adm'itcta, dupd Cloce sin,1rrlu1 facLor dStdtor Ce valcare din punct de vedere po, lic csi,c lirirsmu|, aaire constibuie astfel sirlgurul gen
i ; ,.1i,,Li1.
idei asemdndtoare cu ale 1ui Croce gdsi':.le la rrarcle
r , )rrlanist german Kar'l Vclssler. intr-un mic studiti asll;ora
,lliimei:r, respinge Ei el cele tr,ei genuri ca pe ni;tefolne
:,ri
I
Per tLna poelica moderna.
Gasset, Itleas sobre
r Oriega y
la r,ouela (GindLrri d-espre roman)'
lrrrliu ccniultai in lradrtccrea gerntart;i, apiirut in volumul Die Aufgabe
rnsrrer Zeit,Slultgart-tserlin, f. a., p. 180.
r
11611 1ro551e-r
I i1)2i)),
p. i37.
, Dreierlei
Begrif f e tont Drama,
in ,,Lcgos", vol. l5
4B
49
peri,marte care nu fac de,cit sd incdtugeze spi,ritul. La d,rept
vorbind, spune Vossler, ar trebui sd incetdm de a le mai
considera drept no{iuni estetice, ele apar{inind prin excelenld sociologiei qi psihologiei. Fiecare operb poeticb are
normele ei in functie de inspira{ia care a zdmisiit-o g! nu
in functie de genul cdruia i-o atribuim. Iar intr-o lucrare
asupra lui Lope de Vega 1, in capitolul consacrat creatici
lirice a acestuia, el afirmd cE orice fel de poezie, care are
darul de a ne impresiona mai adinc, este de fapt de naturd
liricS. Cu alte cuvinte, din orice ,,gen" ar face parte, ea
igi are valoarea cu adevdrat poeticd prin lirism. Regdsim
deci ideea lui Croce. in acelagi timp insd trebuie sd amintim cI Vossler, tot in nota amintitd asupra dramei, intrevede posibilitatea de a descdtuEa cele trei genuri prin I5rgirea sensului lor, considerindu-le ca expresia anrimitor
viziuni cosmice. Este fdgagul in care vom incerca sd itri
migcdm noi ingine. Vossler insd se mullumeqte sd enun{e
aceastd idee abia in doud propozi{ii, fdrd sd se mai ocupc)
de ea. Totugi e suficient ca sd inlelegem cd atitudinea lui
negativd este mai pu{in riguroasd ca cea a lui Croce Ei
ci, in f'ond, ei. iese din fSgaEu[ aoesblliia, aEa incit af!r,malia lui Ortega y Gasset r5,mine valabild.
Un alt mare estetician literar care pune la indoial.{
dreptul de a se vorbi despre genuri literare in sensul
consacrat aI cuvintului, insd fdrd legdturd cu teoria lui
Croce, esrte Friedrirch Gundolf. in pre,fa{a lucrdrii sale
asupra lui Goethe, atit de valoroasd prin ideile estctice
pe care le confine, calificd qi dinsul genurile literare cirept
categorii conceptuale, care nu ajutd Ia inlelegerea creatiei
poetice. Totuqi Gundolf este mai pu{in exclusivist decit
Croce, iar modul argumentdrii sale are puterea seducdtoare a unei adirnrci inlelegeri antistice. In timp ce, d'upd
Croce, insdgi esenla artei exclude ,,formalismul" genuri1or, Gundolf este departe de a reduce varietatea crealiilor
la un singur numitor. Ceva mai mutrt, pentru antichitate
el admite genurile chiar sub forma lor consacratS, fiindc5,
spune el, ornul antichitdlii se sim{ea adinc incadrat in legile fundamentale al.e cretatiei, care nu errau nurn,ai ab1 Karl Vossler, Lope de Vega und setn Zeitalter, Miinchen,
50
1932.
civiu,trS'ite, qi deci crea;tia li'terard nu
legi. AEa se explice pentru ce in
;rrrlit:hitate idealul creafiei literare era o cit mai completd
rlt'r;rivir'qire a genului cu iegile lui. Vremurile moderne
rrr:r;i rle la Renaqtere incoace, spune Gundolf, sint adinc
r['os<'bite; ele sint individualiste, din care motiv marile
('r'(,illii poetice nu se conformeazd genurilor, ci Ie destrarrr;i. Pentru aceea genurile nu corespund realitdtilor poelicr.. Cu,m insd nr.r porate nega variertartea creratiilor, Guntkill' adoptd pentru ele un nou criteriu de impdrlire, care
lrlcacir de la modul de a se infdliqa al eului, deci este de
rrrrl.ru'5. interioard. In baza lui el va distinge tot trei cate11or"ii de poezie : poezia liricd (singurul termen pe care il
p;isti'cazf din vechea tnich,ortornie), poezia sim;boilic[ qi
1t,,r'zia alegoricS. in prima eul se infSligeazd nemijlocit,
r i.r doua eI se infdiiqeazd intr-un material (subiect) strS.
irr lui, pe care insd iI pdtrunde gi transfiguteazd, in a
trt',ia eu'I lipsegte sau eslte c'r-r toturl disprarent, ld'si'nd sd
prirneze materialul extern.
Prin urmare, teoria lui Gundolf nu este numai negativi, ci qi constructivS. Ei nu trece cu vederea varietatea
latcgoriilor poetice, neagd insd valoarea celor trei genuri
t rutli{ionale, inlocuindu'le cu modalitdtiie de prezentare ale
t'rrlui. Gundolf insd, fdrd sd vrea, dd aici indicalii pre(ioase tocmai pentru problema genurilor literare tradi(irinale, insd in sensul lor viu. Fiindcd dacd el respinge cu
tlrt'pt cuvint aceste genuri in acceplia de simple forme
cor-rceptuale, nu-i mai pulin adevdrat cd se poate pune
rrrtrcbarea, ca Ei in leg6turd cu Croce, dacd ele intr-aclevdr
:;rrrt. numai niEte for''mu1e reci siau poaLe cd sint tootnai
.,.prasi? unor anumite atituciini ale eului. Aceasta va fi
rliLnt'ctirra cenccrfdrilor noastre. Vom vedera cd nu genuriie
r';r atare trcbuie si le rcspir:gem, ci interpretarea lor trel,rric adrinci.tS, lucru la crare to,cnn'ai teonia lui Gundolf
, orrtribuie cu sugestii pre{ioase. De altfel in aceeagi lu( r'irre Gundolf ajunge sd vorbeascd ,el insuEi despre origirrilt' .genurilor liter,are consacrate, ciezbdtind prinprisma
I't Werther-ul lui Goethe : ,,Stdrile [ernortive] nu r:lo,t fi cle:,1'r'iurL conceprr.rte,
{,r'ir strdind de astfel de
rr
,'i1 r:xprirn:ate, acrliunile prrezentarte s,au poverslite, iar everrirrrcntele numai povestite. Prima categorie este originea
5l
forrnei lirice, a dol,ra a formei dr,arnatice, iar a tre,ia este
originea formelor epice. Intre ele existd forme intermediare, cin,d de exemplu un om il-r acliuo:re iqi r:e,l,ateazd stdrile, ca de exemplu Faust, sau- cind o stare duce la evenimente ce se pot povesti, ca Werther. In primul caz se
poate vorbi despre o dramd liricd, in a.l doilea despre un
roman liric" 1. Iatd cum, propriu zis, Gundolf nu poate
scdpa de vechea problemi a genurilor, pe care nu reugeqte
s-o anuleze, ci o adinceEte.
Expunerea istoricd ne-a ardtat, pe de o parte, felul
cum a fost pusd problema genurilor literare, pe de altrl
parte ne-a ardtat silualia speciald a poeziei iirice in sinul
racerstora. Arn pubut consLtrata ci di,ntre ce'le trei genur{, in
decursul timpului, poezia liricd a avut soarta cea mai
vitregS. Platon o discutd vag Ei indoielnic, Aristotel o
trece sub tdcere, Ei fie vagul, fie tScerea a plutit in jurul
ei pind in vremurile moderne. De fapt chiar qi astdzi ea
este genul cel mai pulin elucidat. Dupi cum vom vedea.
motivul este in chiar constitu{ia ei intim5.
In ce privegte genurile literare in ansamblul lor, am
putut constata c5, in linii generale, deosebirea dintre ele
s-a fdcut dupd aspectele formale externe. Aqa s-a putul
lntiirnplLa cd tr'eptat aceste genuri s-rau rneoanliz,a , au devenit formule rigide, care, in loc sd explice qi sd facd accesibilS adincirea crea{iei poetice, o secdtuiesc. Nu-i de mirrale cd in cele di,n urmd s*a ivit re,aclir-rnea pc crare am
vdzr-it-o.
In ce privegte stadiul actual aI problemei, trebuie sd
accentudm cd reacliunea semnalatd este perfect justificatd. Nu se poate condamna indeajuns ndzuinla de a
considera genuril,e ca forn'nude sacrosancte, calre treb,uie sI
d,irrijeze lnsfui crealia Ei oare decid,asup,na val,o,rii ei. AceastS
tiranie clogmaticS, desigur, este perimatd qi inadmisibilS.
Insd aceasta nu inseamnd cd insdgi ideea genurilor literare trcbuie respinsd. In definitiv, orice am f,ace, intreaga
1 Friedrich Gundolf, Goethe, ed. 13, Berlin, 1930, p. 178.
in
1r|rrtlrrclic literard a tuturor timpurilor s-a cristalizal
Totul
poate
trece'
se
,,,tt'trcli fdgaEuri, lucru peste care nu
,.ril(,('a sa gdsim o expiic-a1ie pentru aceste gen-uri in funcvie a poeziei, pentru ca astfel ele sd nu de(i,'.tr'
"""fit"sufocante, ci mi;loace suple susceptib^ile de a
ii'ri norme
rr. ot'icnta spre o inlelegere substanliald a ei' In jurul
;rt,t.st.i idei se polafizeazd, in general, strdduinlele actuale
;rlr, t'stcticienilor. Se intrevede din ce in ce cd genurile
lilt,r.ur'c rSsar in mod necesar din normele fundamentale
;rlt' spirituiui. Ce-i drept, nu sint multe incercdri in aceastrr <lirecfie, ele insd existS. De exemplu Robert Hartlt inr oiil.(r5. si demonstreze c6. ele sint rezultatul predominaliei
rrrror laturi psihice, anume a gindirii, a emotivitdlii sau
qi ca raadcina lor se poate urmSri pind in cutele
,,
ato".,i"i"i,
lizirilogiice.' Dracd aceas'td t'eo'rie, oare aminiteqte de
schirnb
in
r'rir-ti psihologic, este mai pulin plauzibild, cliferitelor
:rirrt mai rodnice concepiiile care vdd la baza
,,,irr,rri anumite atitudini globale Ei fundamentale ale spiilirut.ri. Amintim in aceasid direclie in special pe Emil
se
I,)rmbtinrger z. Dupd cum am arrnint'irt Ia locuL cuven'iit'
"Platon a avut deja bdnuieli in aceaste privin{d'
r,"i. "a
iru' Goethe a formulat ideea ceva mai precis, insd fdrd ca
:; o clezvolte. In aceastd direclie ne orientdm qi noi cu
ne mulluinim
t t'r'cetdrile din aceasti lucrare' Dar noi nu
r;ri vcdem in genurile Iiterare numai atitudini fundament.le aie spirit"ului, ci, avind in vedere cd aceste atitudini
ln generai duc la'anumite viziuni asupra lumii, ne exprilor generald
rni-rir
',1,,"i1"creclinla cd qi genurile iiterare in -schema
in aceastd
specificc.
g"r-cnii un6r astfel de viziuni
ccrcctarr'
putine
mai
cele
pind,acum
,lirccfic" s-au fdcut
gentil epic vede.
niri^ti- do,ar pe Mrax Wundt3, catre in
;;;;;;i; .t.r"i ,riri,ttti naturalisie, in genul liric. a. unei
viz,iuni psihologice, iar in genul dramatic a unei viziuni
irlca iste. Dacd rrru si'ntem d'e aoord cu viziunile cu carre
r Iiobert Hattl,
I
t
t
tt{sgull
u
Versuch einer psgchologischen Grttndlegurtg der
ngen, \'iena, I 924.
^--E;;ii-irmatinger,
Das
dicltleristlte Kunsluer.k,,Leipzig'
Dich'
lW,',
-,.^ ^^
" Mix Wund t,' Literalurwissensch.aIt un.d .Wellunschautttlgsleltete'.tt1
t't,ittsoiire du Literatu'iuttirrtrt,ili, ediiati de Enril Ermatirgcr' Berlin'
t1)it0.
53
52
Max Wundrt idenrtificd fiecare gen in parrfle, Sintern congnqi,.ln schirnb, cd tensiuirril,e iner,errte drifetiteilor gerurrri
pesqfla perspecti\,ra unoq. cri,stalizd,r'i de viziuni Jzupra
Iumii
1.
2. RAPORTUL DINTRE GENURII,E LITERARE
expuse pind acum rezultd perspectiva mai
- Dinin cele
largd
funclie de care incercbm sd explicdm genurile literare in general, qi deci 9i genul tiric. Din aiest rqotiv,
inainte de a ne opri exclusiv li genul liric ca aiare, sirrtem
nevoili sd cercetim raporturile lui cu celelalte doud ge_
nuri. Deqi s-ar pdrea mai logic sd vedem intii ce este es6n!a lirismului qi dupd aceea sd stabilim raporturile lui cu
c_el,fla]te doud genur.i, i'n reaJ:irttarte nratura pnoibJ.ernei ne
obligd sb facem invers. A'creastia fidrldcd, cbnform celor
amintite, noi vedem la baza fiecdrui gen anumite atitu_
d,ili spe'cifice ale spiritului. AcesLtea izvordsrc din ese,nf,ele
1$inci- ale eului, in sinul cdruia diferitele n5zuin{e si
directive se interpenetreazd. Din cavza acestei interpene_
trtaiiuni nu putem desprri,nrde o artirtudirre fdrd sd ne re_
ferim gi Ia celelalte. Ca sd inlelegem cu adevirat esen{a
unui gen literar trebuie si vedem cum se desprinde atitu_
dinea de \a b,aza l,ui din eu,l originar gi deci cum se dife_
renfiazd de celelalte genuri. Dupd ce iaportul dintre cere
trei genuri ne va fixa fEgagul in care tiebuie ,a ,r*rg;,
vom incerca apoi aprofundarea problemei Lirismului." '
privire la istoricul
., .t Cl
ale autorilor tratalj,
problemei,
'urmrtoareaindicim,
in
afard de lucririle
'wriiii.l
l"tlr,
i;;;;;i:
Histoire de la lit![rature grecque,2 voi., Firis, lbAT; Wilir.l'' b;;,"];;;d
ottoStdhlin, Geschichtedergiitinirriiittui'niii(pia""ir;;Jrp;i;;lh;i;
v.on Christ), vol. I, ed. 6,"Mr.inchen, f gZ+; Mai'W"r,at, Oi'giir;i;;;;;
tY/ettansc.hauung, ed.2, Leipzig,lsrzi Fi. Sia1ili", oi, iiriiis"iir"i;iiiii
in de-r ptatonischen phirosofih;e-,
c_itate
Geschichle der Asthet ih
Denker,
im
A
bibliografie;
tieium, Leipzig, t Sg5;
ATfreO
.t Mu;;l;.
r9004 Th. ciiiiiii oiiriniiiii
.Errangen,
"M 'piptiai,
vol..JII, Leipzig, t909;
protteki-liti);i;;,;;;"'i;
D.
Fundaf iilor Regale", Nr. 2, iebruarie 1939; Bcne_
rteton, rn ,.Kevrsta
; i; ; ;; ;,-;;
lo Croce, E st e t i c a co me -s c'ie nza de li, s p r n n ni i i t ng i rt x
pai1,.to-2.q. (parrea a.rLa
" Alir&'lir""?r".,
trateazd irioiiu
Asthetkh, Mi.inchen und Berrin, 1934 (e o lucrirl
"ituu"fii;
deisrorie u .rr"ii"iiil
Irene Behrens, Die Lehre uon dir Eintiitung
Hrii;,'ib;6:
d
et
e:
-6,,
iii niitiiiri.
54
Pentru a da de urmele diferen{ierii genurilor literare
pentru
a scoate in eviden{5 specificul fiecdreia dintre
1i
,',t..,, ,'r" folosim, dupd cum am amintit in introducere, de
, ,,ricluziile principaie din lucrarea noastrd asupra crealiei
;rrtistice. Am accentuat in acea -lurcrare oa un prunct de ve-,r,,i., g"tt"tal cd ar insemna sd pornim pe.un drum greqit
,i,',,ii ?* htrepninde explicalia pnocesului qrerator redu,'irrclu-I la fenomene psihoiogice sirdi'ne de el (cr-lm au fd,,,1 cei mai mu1!i oei'cetdtoii aari s-au ogupat -de aceastd
,,rufrf"*ej. Sccpul nostru er,a ca acest studiusdfieexclusiv
i,r fLrnc{ie de beea ce mocneqte intr-o operd de art5,-dc
( ('ca ce se reveleaz5 prin forma ei compactS' Din multiam ajuns in acest fe1, reamintim
lr,lclc concluzii la
care au o importanld capitald P!n!1t
:ri<ri numai dou5, "ar"
problema genurilor literare Ei care vor forma principiile
rlc bazd ale lucrdrii de fa{d.
Prima idee fundamentald a fost cd opera de artd se
tiatoreazd unui proces sufletesc sui-generis, cd ea este
oliectivar,era ur"i atittldini f,a;[a de pr,oblernele existe'nlei,
o atitudine creatoare cu aspecte specifice, din care cauzd
rrrobilul ei nu se poate confunda cu procesele sufleteEti ale
-el mult existd asemdndri in anumite priomului de rind ;
viq[e, in esenla ei adincd ea se deosel'egte de aceasta in
ir.damental, avind surse cu mult mai adlnci' De aici
',rud
tatal se desprinde o concluzie' pe care nu o putem destul
dorneniu autro'nom, care
Dan'
i-pt"" cercetdorului o deosebitd luare-'arninte'
inseamnd
nu
pe
departe
nici
lrifiein{eles, cuvintul autonom
independenfS, ideea de autonomie a artei avind doar sensul cd in dorrneni,ul 'ei mariie nbzuinle spirituale a1e
oniului, adinc ancorate in dinamismul vielii, igi af15 o explesie specificd.
A doua idee fundamentalS priveqte problema tipurilor
in art5. Analiza procesului creator ne-a ardtat cd atiturlinea existen{ei clin care se naqte opera de artd se caracIt't'izeazd printr-o aclincd frdmintare, printr-o profundd
tcnsiune qi cd dup6 gradul de intensitate, de amplitudine
1i ascri{ime a acestei tensir-u:li se cristalizeazi trei tipuri
rr<-.centrula:,cd dormeniml. au.ttei 'este ujn
iL' ."""tiu, trei fei'ri de a se tealiza a vielii
spir'"itun'1e'
55
care Ia r.ind'r._ri lor cleseneazd direrctive.le unor orizonturi
in
sinrrl cdrora se cristarizeazd,
mii. specific nuantgtg. Am gdsit
""rr-ii"
"i"i""i-""1p"1"i"'cd atestora
f"
mai bine nr-rmdrire cre tirp silmlr atetic, Lrp clemonia"-nriitiiiit
"offiuriA
gi tip demoniac-anarhic. accentulm': este vorba
dc di_
rective de cristarizare qi nu de
fixe. Trebuie sd adduqd- c5, ulterior, termenul de
'iniiaemoniac_anarhic
inlocuit cu cel de d.emonii"-L"ei"ri-, el corespunzindL_;
mai
bine stdrii
_de fapt. Degi cuviniil inarnic redd bine as_
pectul fundamental
al procesului respectiv, u.ru*" ur_,
grad extrem dc frdminlare, de tcnsiune in gi
plind disclc_
pan{d qi revdrsare, l-am inlocuit, eI implicina
i"
timp sen,sul de dezordine, ceea
""J*:
1i"i";-;#_;;;;
operele respective sint lipsite de""
",.
ordine, trr"".,
fiind exemplele citate, ,r.i
'Offi
starii a" ""r",-?ut"
_"or"rprrndecum vom vedea, este vorba de un nou fel a"f"p1.
,jrai"u,'-o
ordine dinamicd.
Prin tipurile, aclicl directivele de cristalizare ingirate,
^.
in{elegem,
binein{eles, atitudini cu titut abstrase de
ori.ce
element accidental, atit rdini pure
originare
.plri_
Ei
tului, care insd in realitatea operelor
"f",pro"pu
Je
artd
niciodatd nu apar in aceastd prrit"t" a lor. Ele pot
irir_
brdca tot atitea forme
particulire cite opere de artd
existd.
in fiecare operd de artd se regdseqte, sensibilizat
si
partiaularizat, una dintre aceste aiiective'
fiii;;i;l*i
Dacd
o formd intermecliard a loi, nu*i mai pulin
adivdrat c6 Je
reprezintd numai anumite dominan{i
dintr_un
in sinul,cdruia se prezintd. Intr_un grad mai _"r""rrr"_[i,
,nr, *"i
mrc 9r de o puritate mai mult sau mai pu{in
A"ra"i"qiid,
regdsim aceleaEi citeva mari tendinlej
aceleaqi
nuan{e de
viziuni spre care se indreaptd spiritul'o_."rr"r"
"lf'"r,
in-sforfarea lui de a se smurge din rdscrucea
haoticd a ru_
mii interioare.
Aceastd a doua idee este in special aceea
punctul nostru de reper pentni problema care formeazd
genurilor lite_
rare in seneral si pentru-problema poezlei"liri;
-Iucrarea
i; il;cial. In
crea{iei artistice am avut in ve_
"lrpru
dere, pentru moment,
numai'"iri""uu asupra rumii care
se manifestd intr-o operd de artd izoritd.
co"ti""i"o i""a
DO
firul ideilor
expuse acolo, constatSm cd din acelaEi germen existen{ial se diferen{iazd qi diferitele genuri li.terare.
Prin urmare, se ivegte o legdturd strinsi intre anumite
genuri literare Ei anumite tendinle de cristalizare a unor
viziuni asupra lumii sau, in cazul cd viziunea asupra
lum.ii nu se cristalizeazd destul de clar, in orice caz gdsim
aceleagi atitudini, aceleaEi tensiuni originare atit Ia baza
gcnurilor literare, cit qi la baza directivelor in sensul c5r'ora se constituie diferite viziuni asupra lumii.
Pentru a vedea aceastd legdtur5, vom incepe prin a
('xpune trdsdturile ce ni se par esen{iale pentru fiecare
rlintre cele trei tipuri de viziune asupra existenlei, stabilite cu prilejul crealiei artistice. Denumirea pe care am
gisit-o mai sugestivi pentru fiecare categorie de tipuri
t'ste cea amintitd ; simpatetic, demoniac-echilibrat qi clernoniac-expansiv. InsdEi denumirea lor am dat-o dupd
natura procesului originar din care se diferenliazd aceste
lrci atitudini : este vorba de conflictul sufletesc pe care
l*am numit conflict creator. Acesta este germenele procesrrlui cr,e'ator al op,erei de 'artd. Avern de-'a face, prin
rrrmare, cu un nucleu prin excelenfd dinamic. Acest conilict constd din doud ten$inte opuse inerente eului, din1.r-o ,,ambitenden!5", cum ii spune E. Bleuler, sau ,,polaL{tate", cum ii spune Goerthe, qi anurne o tend,in{5 impqlsivii centr.ifugS, care mind spre exterior, qi o tendinfd
<ronstrictivd, centtrtipet5, egocen'tri,c5, indrep,tarti sprc inl,t,"r{orrul suf otes,c. Crapttanea impiLrlsivirtdlii pent,ru a ajungo la o imngine, 1a ideea p'o,e,tircd, con-srbirtuie efortul creaIor. Tipuri,l,e se diferren\iaz5., dupd cum am amintit, dupd
rlraclul de tensiune, dupd initensitatca, amplitu,dinea gi asr irl,imera co,nflic'tu,Iui creato,r in s,tri;ns ra,n'ort cu puterca
rlc a-l stdpini, dup5 desfSgurarea lui rmiai impetuoasd
:rau mai st5vilitS, din care unmeazd realizarea, prin obiec{ivare, a unor arntonii deo,sebite.
Tipul simpatetic reprezintb un grad mai redus de tensiune, zbaterile sale lduntrice sint mai pulin intense Ei
rlc o amploare mai restrins5. Din acest motiv, eul nu
lrcbuie sd iasd din sine, el se concentteazd, asupra sa intr-
su$i, rezolvind conflictul pe plan interior, desdvirgindu-se
la cbitrduu'la proprieri s,ale arderi. Iiar val'u ille oare nt1 coq-rtenesc sd-l izbeascd din exterior eI le absoarbe, le asimileaz5 in adincimile sa1e, palpitind in atitudini cind zimbitoare, cind resemnate, cind pline de un scepticism dureros. S-ar pdrea cd rezolvi in tdcere conflictul cu lumea
externd, c5-i acumuleazd repercusiunile intr-o linigte
adincd de parcd n-ar face decit sd asculte rumorile existenlei in fr"eamdrtul pnopri'eri fiinle Ei sd le exalte ecoul la
infinit. Tdcerea ins6 este numai aparentd, ea nu este Qecit o continud ardere in adincimi. Avind tendin{a originard de a ,absorbi datele lumii externe, asimilindu-le 9i
insugindu-qi-Ie, eI in mod funciar este stdpinit de o atmosferd sufleteascd plind de atracfie, de simpatie fald dc
tot Ei de toaite, de,unde qi,numirea de tip simpiarteti'c. (Sd ntt
se uite cd incd din ve,chime cuvintuL sirnrpatie insearnnd nu
numai atrac{ie afectivd, ci o trdsdturd care vizeazd unitratea origina,rd dinrtre lucruri gi fiinle, a intregultli cosmos.) Tipul simpatetic reprezintd armonia prin excelen{5,
fiind,cd confllic'tul originar iqi gdseqte acordranea qi irnp'dcarea chiar in nucleul lduntric al eului qi sub forma aceasta
iEi gdseqte nemijlocit intruparea materialS. Lumea pldsmuitd de eul creatorului de tip simpatetic este ideald,
iderali in sens de desprinsi de realitatea iimedtatd. Nu este
un termen sinonim cu surizdtoare, ea putind sd fie Ei intunecoasd sau inecatd in cssff, in orice caz ins6 umbra
nu-i vine dintr-o confruntare directd cu lumea externd.
Dacd elementele acestei lumi sint fdrd indoiald sesizate,
uneori chiar acut remarcate, ele devin simboluri concrete
ale stdrilor lSuntrice.
Din acest punct de vedere i se poate opune atitudinea
rreprezentatb de tipul de,moldac, atit cel echilibrart, cit Ei
cel expansiv. Conflictul creator al acestora se desldnluie
cu atita impetuozitate, incit antreneazd in virtejul ltti
toate forfele vitale gi le incleEteazS intr-o luptd incordat6. Aceastd atitudine interioard este prin excelen{d activd, spre deosebire de cea simpateticd, vSdi't inclinatd sprc
58
pasivitate, fdrd oa, binein(.el.es, sd ajrung[
la
pasivitarte
ccrrnple,t5.
Acest proces aduce cu sine o diferenliere intre tipuri
d,a vedere (oare ne va c515uzi indeosrrubi in ce'rce,tra,rea norastrd), anrume, a rapodului dintre
inl.crioritate gi lumea externd. Conflictul care dd naEtere
lipruJui demoniac este de a9a naturd, amp,loarea Ei inten:iil,a,tea lui sir-rt atit dre mari, incit nru poate sd nu se revcrse Ei in exterior, pe care il transformd intr-un cimp
rlc lupt5 similar cu interiorul. I-umea exterioard nu poate
l'i c-lecit un priiej de largd desfdEurare gi de luptd pentru
rlinsul. Demoniacul este un rdzvrdtit fa!5 de tot ce-i std
in cale Ei fie cd 1a capbt iI aEteaptS sau nu pacea, destinu.l. sdu este de a se cheltui in luptd. Ca urmare, viziunea
lxistenlial5 a tipului demoniac de ambele feluri va fi incdrcatd de o cunoaqtere profundd a lumii, de o experienld
r:cratrisrtd gi concrretd ; era se va spr'ijinri F,e trdirea existen{,ei pe ptranrurile ei ati't inte::ioarre, cit gi exterrioare, Ei pe
<:u,noaEterea incercatd a tuturor contingen{el"or ei.
Dacd insd prin caractenul profurrd dinarnic al c,onfiictului cele doud tipnrri demoniace sint foarte inrudite,
ele se deosebesc fundamental in ce priveste rezultatul luptci pe care o duc cu ci ingigi Ei cu lumea obiectivS. Unul
clintr'e ei, degi eslte murncit din adinrc, reugeqte sd capteze pornirile vulcanic, va ajunge fdrd incetare la un echiiibrn, insd un echilibru cucerit, 1a o impdcare cu sine in<'orrlatd gi la o stip?nire dirzd, a lumii. De aceea ii spunem
clcmoniac-echilibrat. FdrI indoiald qi viziun,ea sa este in
ccle din urmd armonicd, insd, spre deosebire de armonia
ideald a tipuiui simpatetic, el se va obiecta in armonii
vaste, grave, care vor vibra pind in temelii, ca o org5, de
reflexele tensiunilor care Ie anim5.
Altul este destinul demoniacului expansiv. Valurile
lidicate din adinc rup necontenit zdgazurile pe care in<:carcd sd le opuie propriei revdrsdri. Zbuciumul sdu va
rlura vegnic gi, scdpind din spaliul propriului eu, va inunda
lumea exterioard, rdsturnind in ciocnirea sa fatald tot ce-i
std in cale. El se va obiecta ca atare : ca zbucium in plind
rlintr-un nou punct
59
activitate, ca miE,care fird friu indi'rjitd de p'rop'r'ia-i
exercitare.
Acestea sint cele trei atitudini in fa{a eristenlei carer
se desprind din analiza procesului creator. Din felul cum
le-am expus ar reieqi cd ele rezultd numai din analiza artistului creator ca atare. Accentudm insd cd atunci cind
vorbim despre aceste tipuri nu ne gindim Ei nu trebuie
sd ne gindim numai la trei tipuri de personalitdli creatoare, ci in primul rind la trei categorii de opere de art5,
care, prin mcdul constituliei lor formale, prin felul curn
sint inchegate, ne reveleazd una dintre atitudinile speei-fice amintite Ei deci o anurnitd direclivd de sens al exi'stenlei.
In lucrarea de fa!5, tipotrogia tra oare am ajuns prin
analiza procesiului creator iEi gdseEte, in liniile ei esenliale,
o no'ui verificare. Vom vedea cd cele trei genuri literare
-_ Iiric, epic Ei dramatic
reprezintd aceleaEi trei ryrari
directive de atitudini fa!5- de existenld prin care am caracterizat tipurile de creatori.
Dupd cum am vdzut, deosebirea esenlial5 dintre tipurile artistice expuse constd in raportul dintre lumea lor
interioard Ei lumea externd. in timp ce tipul simpatetic
se concentteazd in interior, cele doud tipuri demoniace
depdgesc limitele subiective ale eului qi se revarsd spre
lumea exterioard. tr de relinut faptul cd aceeaqi deosebire
o gdsim Ei intre poezia liricd pe de o parte Ei poezia epicd
qi cea dramaticd pe de altd parte. Se Etie c5, din toate
genurile poetice, ce1 liric se concentreazd mai mult asupra interiorului, in timp ce epica gi drama fac incursiuni
vaste in lumea externd. Nu vom afirma, totuqi, cum s-a
fdcut uneori, cd poezia epicd Ei cea dramaticd ar alcdtui
impreund poezia exteriorului, iar cd cea liricd ar fi ex-
clusiv a interioritSlii. trste de la sine inleles cd rnotrrilul
oricdrei crea{ii poetice se gdseqte in interioritatea cea rnai
prof,undd a eului. Problenea insd este cum qi sub ce formd
este afirmat, cum este scos in evidentd acest interior in
fiecare gen poetic. De aici una din deosebirile profunde
dintre genuri : poezia liricd redd interioritatea in mod nemijlocit, pe cind in poezia epicd Ei dramaticd atitudinea
60
intirnd este trransimisd prin mijlocirea unor elemente ce
apar{in lumii exterioare. Deci pentru acestea doud din
rrrmd exteriorul cigtigd in importan!5. Poetul epic qi cel
rlrarnatic au raporturi strinse cu lumea exterioard, cdci
viziunea lor asupra existen{ei s-a cristalizat numai prin
contactul activ cu aceasta. De aceea tot lumea exterioard
lc va furniza Ei subiectul obiectivdrii 1or, in timp ce ln
poezia liricd elementul luat din lumea exterioarS este aproape neglijabil sau, dupd cum vom vedea, complet
ti'ansfigurat prin filtrul interioritdlii.
F-oezia liricd e deci in funcfie de o,ati'tr.rdine i,nterioard
la obirEie, care rdmine interioard qi se rezolvd in interior,
cum am vdzut cd se intimpiS qi cu atitudinea simpateticS.
tr)ar refugiuL in interioritate a determinat la tipul simpatetic o arrnonie pe care am numit-o ideali ; regdsim oare
in poezia liricd qi aceastd trdsdturd caracteristicd ? FdrS
indoiald. Noliunea de poezie liricd e strins legatd de noliunea idealitSfii. Nu vrem sd spunem cd orice poezie liricd
erste in aoe,la$i fel qi in acel,aEi grad armo'nicd gi ideaiS ;
in decursutr lucrdrii vom vedea cd insuqi genul liric in
ansamblul lui prezintb aspecte cu tensiuni foarte variate.
Iucru asupra cdmia atragem aten{ia de pe acum in mod
deosebitt
ins5, privind momentan lucrurile in liniile
-, pentru a scoate in evidenld ceea ce este cu
icr generale,
totul esenlial, putem spune cd nici un gen poetic nu este
aqa de strins legat de noliunea de armonie superioard qi.
cle ldealita,te ca gen'-l1 liric.
Si vedem acum in ce mdsurd se apropie genul epic qi
cc.l ctrramaitic dc cele doud tipuri dgmrsniraice, pcntru ca p'rin
contrast sd deiirnitSm mai bine specificutr poeziei lirice
Aspectul comlrn dintre poezia epicd gi cea dramaticd este,
c-iripd cum am m,ai,a;mintit, faptul cd ramincl'oud ar-r rapt-rrrburi
strinse cu realitatea extern5. Intr-adevdr, fie cd este vorba
cie epopee sau roman, fie cd este vorba de dram5, sintem
introduqi in mijlociul unor evenimenie. Aceste evenimente,
chiar dacd ar fi pe de-a-nitregul plds'muite, aprar{in totuqi
realirtdtii externe. Din pruncrttll ,de vedere,al poezirei estc irevelant dacd ea line de domeniul faptelor reale sau de do1 Vezi capitolul
VII : ,,Genurile lirice".
61
meniul inchipuirii. Esenlial nu este ca evenimentul si se
Ii petrecut aievea, ci ca ceea ce ni se povesteqte sau ni se
prezintd ca intimplat sd fie veridic qi sd fie supus la cele
doud categorii fundamentale ale realitdfii externe : timpul"
Ei spaliul. Or, atit in genul epic, cit qi in cel dramatic ni
se prrezintd fapte cane, o,l'icit de absurd,e ar fi, se pretrec in
timp Ei spa{iu si crare prin 'ace'asta, indifer"ent cd s-au
petrecut aevea sau sint irnaginate, tot realitdli ex'terne
rimin.
In afard de raportul lor cu lumea obiectivd, aceste
doud genuri se inrudesc Ei prin desfdEurarea evenimentelor care le servesc drept elemente de obiectivare. Se resimte un dinamism oare le-a ,pus in miqcare, o fortd centrald. care se revarsd asupra 1or Ei le antreneazl intr*o
ciocnire mai mult sau mai pu{in incordat5, fdcindu-ne
sd ne concentrdm atenlia asupra deznoddmintului ce va
urma. E deci vddit dinamismul care caracterizeazd in acelagi timp qi cele doud atitudini demoniace.
Dacd insd examindm mai de aproape realitatea externd din cele doud genuri, vom constata deosebiri
fundamentale tocmai in ce priveqte ritmul desfdEurdrii ei.
In poezia epicd intimplarea se desfdEoard mai lent, cu o
amploare mai mare qi in acelaqi timp cu o incordare mai
redusS. Dimpotrivd, in dramd intimplarea este, de reguld,
mai restrinsd, in schimb se desfdqoard mai vehement,
provocind o incordare neasemuit mai mare. In epicd intimplarea e parcd ldsatd sd se desfdgoane de Ia sine, in timp
ce ln drramd simlim cd ea este dusd inainte d,e puteri vinjoase. Din cauza aceasta putem spune cd in poezia epic6
avem de-a face cu evenimente propriu-zise, iar in cea
dramaticd cu acfiuni. In primul caz iese in evide;r!5" m5sura, ln al doilea caz forla unei rnigcdri iniliale. IatE rieci
cum din cele dou6 genuri se desprind qi doud atiti-rdini
existenliale diferite. in poezia epicd, deqi evenimentele
sint duse spre un deznoddmint, ceea ce presupune o forfd
in migcare, totuEi aceastd miqcare se resimte de o for!5
contrarie echilibratorie. For{ele care animd din adincimi
sint bine stdpinite, inci't nu ies aEa de strident in eviden[d
Ei nu lasd intimplSrile sd se precipite. Dimpotrivd, urmSrirea unei drame ne trezeEte un interes incordat, o neli62
niqte prin care ne confunddm cu progresul vehement aI
ac[iunii. Aceasta e intelitd de forle vrdjmaqe care fring
trrric,e tendin!5 de echilibrane, e o a,tLit,udine expransivd. Cu
for{e in piin echilibru niciodatd nu s-ar putea pldsmui o
dramd adevd.ratd. Ni se deseneazd deci clar atitudinea dernoniacutrui echililrrat qi atitudine'a demo,niacrului anarhic.
Aceste doud atitudini existenliale ne explicd unele calacteristici specifice ale poeziei epice Ei ale celei dramatice.
ln poezia epicd, din cauza echilibrului care stdpineEte for(.tnlc, se sesiz,eiazd blo,ctrrri va-ete cle evenimente, ca,re dlau
ocazia la opriri indelungate Ei lasd rdgaz pentru descrieri
largi, analize care au timpul sd meargd departe cu aminuntele, fdrd ca totuqi forlele care scot in eviden{5 faptele
si amor{easc5. Poetul epic nu este grdbit, el este stdpin
pe lume Ei depinde de eI in ce mdsurd igi va grdbi paqii.
I)eEi este muncit qi e1 de forle necontenit treze, acestea
sint {inute in friu. De aici efectul specific produs de poezia epici : echilibrul dd posibilitatea unei desfdqurdri ample de evenimente, anal.ize qi descrieri, datoritd cdrora
rcalitatea apare in toatd plenitudinea, iar for{ele mereu
l::cze, care sint captate de puterea echilibratorie, dau vioiciunea necesarl ca cele povestite sd trezeascd interesul.
l)in cauza aceasta, in poezia epicd avern de-a face cu o
vioiciune stdpinitd.
In dramd se intimpld eo,ntrariul. Aici nrl este timp de
crprire 1ra fetele multirple alelu,miii, deanalize gi descr,ieri
<lctailate, for{ele expansive mind inainte. Pentru aceea
Sirul evenimentelor este redtis la strictul necesar, sufLetele
ntl se disecd cu atita amdnunlim,e, arnpiloal:ea din epici
t'ste inlocuitd cu impetuozitatea acliunii. in dran:d, in
arlcvS.nata dra'rnd, nu existd oprire pe lo,c ; torLul se precipitd spre deznoddmint ca un puhoi ndprasnic. Hebbel
spune intr-un loc : ,,Drama imi trezegte im.presia ca Ei cum
aq treoe ou piircioare,le gora,le peste un fier rog,u ; penrtru
l)umnezeu, numai sd nu md opresc !". Acest efect il pro<luce drama prin constitufia ei formald, al cdrei element
principal iI formeazi diaiogul. Dialogul, in esen{a lui,
cste o ciocnire de forfe, iar rezultanta acestei ciocniri este
rrcfiunea. Din aceasta se iveste o deosebire esentiald intre
OJ
dramd qi poezia epicd. in dramd, personajele care intru'p,eazd, diferitele forle qi intre care se desfSgo;lrd dialogui
acfioneazd in fa{a noastrS. Ek: iEi au parcd viala lor prcp,iie, iar prognesu,l actiunii depinde de modul 1or de a
reacliona. Din calza aceasta, autori.rl dramei cade pe aI
dc,ilea pl,an. in decurs'ul unui spe,ctacol bine exeouta,t,
personalitatea autorr-rlui persistd pulin in mintea noastrd,
atenliunea fiindu-ne captatd de pprscnajele vii de pe
soend, care strferd qi luptd cu inclirjire, iar cle,znoddmintui
avem impresia cd este in funclie de aceste pers,rnaje care
trdiesc aievera in fala noastrd. in poezia e,picd, indiderent
cii este vorba de epopee, roman, nuveld etc., se intimpld
contrarul. E adevdrat cd Ei aici avem personaje aI cdror
mobil sufletesc constituie fermentul evenimentelor, insd
aceste personaje nu ne apar in atitudini atit de independente ca in drramd. Evenime,nitele nu se des,fdsoard aievea
inaintea noastrS, ci ne sint povestite. $i, oricit de impersonal ne-ar povesti autorul, noi nu putem scd.pa de convingerea intimd cd firele evenimentelor sint concentrate
in rniinile lui Ei cd de el depinde moCul lor de desfdq'r-rrane.
Accasta chiar qi atunci cind ne redS evenimente care prin
animozitatea lor se apropie de acliunea dramaticd ; necontenit ne ddm seama cd toate acestea ne sint povestite.
Acea;std imp'resie e cu atit mai desdvirqitd cind este vorba
cie descrieri, analize, car-acterizdri indirecte etc.; in aceste
cazuri, chiar dacd vrem, nu putem elimina convingerea
con-qtientd cd autorul este acela care descrie, ar,alize.azd,
cairactorizerazd. Prin Llrmrare, in p'oezia epicd automl estc
pe pnimul
pi,an.
Ce vddesc aceste calactere formale ? EIe vddesc cd
autorul epic este stdpin pe materia concretd pe care o
frdmintS, cd e o vcinld incordatd peste care nu se poate
trece. Dimpotriva, in dnamd autorul rimLine in umbrd.
Deqi gtim cd personajeie sint pldsmuiri ale autorului, totugi avem impresia cd de ele depinde acliunea, cd insdqi
voin{a autorului este tiritd, invinsd, de fantomele vii cdrora le-a dat naqtere. Cu un cuvint, autorul nu apare pe
fafl ca stdpin al evenimentelor, dimpotrivd pare stdpinit
de for{ele expansive pe care ie-a dezl5nluit.
64
lloate acestea ne aratd o deosebire fundarnentalS intre
epici qi cea dramaticS, insd tocmai o deosebire care
,''r isli-"r Ei intre tipul demoniac-echilibrat Ei ce1 expansiv.
( 'r'l cchilibrat am vdzut cd este stdpin pe sine Ei pe everrirircnte, pe cind cel expansiv este prada propriilor sale
firrrl,ome, care il a{ifd impotriva oricdrei opreligti. Este
irrr"iisi o dovadd cd" Ia baza acestor doud genuri li;terare sint
rrl.it.Lrdini existenliale specifice, atitudini care in acelaqi
lirnp sint proprii celor doud tipuri demoniace. Citeva
t'x<.mple ne doveclesc aceasta cu prisosin{d. In epicd gdsim
o t,r'initate in care s-au cristallzat mai bine trdsdturile er;cr-r{iale ale genului : Homer, Dante gi Goethe. E foarte
r;t'nrnificativ faptul ci tocmai aceEtia trei sint in acelaqi
lirrrl-r figurile cele mai reprezentative a1e tipului demoniacr,r'hilibratl. Pentru dranrS amintim pe unul singur, fiindcd
s1.ir cu mult inaintea tuturor : Shakespeare. Nu este nici
iu'casta o simpld coincidenld cd tocmai Shakespeare este
;i figura cea mai reprezentativd a tipului demoniac expot':zia
parisiv.
O scurtd comparalie intre Goethe Ei Shakespeare ne
<lcmonstreazd foarte bine comunitatea de atitudine dintre
pr;etr-rl epic gi tipul derno,niac-echilibrat, de o piarte, Ei
poetul dramatic qi tipul demoniac-expansiv, de altd parte.
Am amintit cd Goethe este unul dintre poelii cei mai aul,cntici epici (ceea ce, dupd cum vom vedea, nu-l impiedic5
sir fie unul dintre cei mai mari poeti lirici). Aceasta reiese
mai bine nu din crea{iile sale epice, ci tocmai din cele
rh'amatice. In privin{a aceasta se impune in primul rind
<'onstatarea cd cele mai multe drame ale sale sint, in gencral, lipsite de acliuni cu adevdrat clramatice. Ciocnirile
rkr for{d sint reduse la minimum, in locul lor avem de-a
i'ace cu o desfdEurare mai mult sau mai pulin lentd de
cvenimente. In aI doilea rind, trebuie remarcat cd in tgate
rlramele de seaml aie lui Goethe apar pe primul plan cite
rloud personaje, care formeazl. o dualitate (regdsim gi aici
principiul polaritdlii): Faust-Mephisto, Tasso-Antonio,
Oreste-Pylade, Epimetheu-Prometheu etc., insd nici unul
,
1 Noi insine am dat,
in luc;area'amintiti
asupra creatiei
artistice,
ca
rtrnpiu tipi6 pentru demoniacul echilibrat pe G6ethe.
65
dintre aceste perrsonaje nu apare ca voinfd independentS.
In afard de faptul cd ele se completeazd reciproc,
dialo-
gurile lor sint de fapt tirade, uneori de o amploare foarl.e
mare, in care apare vddit intenlia qi gindirea autorului,
adicd tocmai ceea ce este specific genului epic. Goethe,
st5p$nutr, nu s€ paflfig ascunde ; eI se impune pretutindeni.
Deci echilibrui stdpinit al lui Goethe se strdvede pind Ei
in dramele sale, din care cauzd acestea sint, in esenta lor
adincd, ,crrea[ii eF,ice. Sd nu ne l5sdm induqi in eroare de
faptul cd ele se prezintd sub formd dialogatd. Cu tptul
contrar Ia Shakespeare. Dupd cum nimeni nu-} lnirece
pe Goethe in a apdrea pe primul plan, tot aqa nimeni nu-l
egaleazd pe Shakespeare in a dispdrea in dosul personajetron sale, c€ea ce face din eI ce'I mai desdvirEit dr.ramaturg.
Intr-atita este de anonim in propriile sale crealii, incit
mulli cercetdtori au qi contestat cd operele lui ar cuprinde
o viziune asupra lumii proprie lui Shakespeare. Aceasta
fiindcd Shakespeare nu ni se destdinuieqte direct prin nici
un personaj. Totugi existd cu prisosintd o astfel de viziune,
numai cd ea trebuie desprinsi cu migalS din ciocnirile
complexe qi din analiza formald a operelor sale.
Faptul cd atitudinea originard ce ni se destdinuieqte in
poezia epicl este atitudinea tipicd a demoniacului-echiiibrat ne-o dovedeEte qi o altd imprejurare. Am vdzut cd
demoniacul-echilibrat, deqi este in linigte, este in fond
un zbuciumat, frdmintat in adinc de tensiuni puternice.
Linigtea lui este cuceritd. prin focul unor lupte dirze cu
sine qi cu lumea cu care se ciocneqte, este linigtea strunei
incordate, gata la fiecare moment sd se rupd. Deci cu
toatd linistea lui el este un luptdtor. Goethe spune despre
sine
:
,,Ich bin doch ein fuIensch gewesen
urtd. das heisst ein Ktim,pJel sein.,, I
Acest fel de liniqte strunitS, cuceritd gi gata sd fie turdin ad,inrc, e vdd,itd in pogTls epicd pnin chirar pa,rticularitdfile ei formale. DeEi desfdgurareb ac{iunii este
frinatd, totugi din cind in cind ritmul ei se precipitd qi
buqratd
1 ,,Am fost un olrl, iar aceasta inseamnd
si fii un lupti.tcr,,.
in diatoguri, atit de caracteristice incleEtdrii .de
i',o'p'aitr dram5.*Gralie acestora' un roman poate se aibe
I)c alocurea vioiciunea Ei impetuozitatea unei drame' A,'r,stea sint dovezi evidente cd liniEtea poetului epic nu
t,ste strSind de clocot. Numai cd acest clocot nu este lasat
si ajungd Ia dominalie ; po'etul iqi 1ei9 atitudinea de po,r"ttitot"Ei prin aceasta intr6 tn stdpinirea situaliei: dernonul a fost invins.
Sensul existenlial din poezia epicd Ei din cea dramaticS
s(l evidenliazd Ei m'ari te'rnein-l'c dacd ludrn in considerare
raportul lor cu spaliu1 Ei timpul. Studiul acestui rapolt
t'sie deosebit de important pentru noi, deoarece eI ne va
invedera, prin contiast, tocmai caracteristica cea mai de
scamd a genului liric.
Adesei s-a caracterizat genul dramatic, raportat la
gcnul epic, cu ajutorui deosebirii ce existd intre tempora: drama, prin desfdEurare-a vie a actitate qi
'anspalialilate
li do,mina,td de ti'mp, iarr e'pi'ca, d'art fiind- carac{iunii,
icrul'ei mai strati;c, descriprt'iv Ei ld'rgirne'a cimpu'lui e'i, ar
avea mai rnult caracterrele spalialitdlii'
N-am putea spune cd lste lipsitd de temei aceastd
analogie, totuEi ptbbl"-u ni se prezinti altfel' tr sigur cd
tot cJ este static tinde sd ia caracterele spaliului gi tot
ce este dinamic se confundd mai repede cu caracterele
timpului. $i e sigur cd orice produclie epicd se intinde
p" ,rtr spaliu mai mare de realitate decit se poate face in
ciramd. Insd, cind scrutdm sensul unui gen literar, nu pu[iryncqte
tem sd ne orientdm dupd ceea ce ni se prezintd ca atare'
ci trebuie sd ludm in considerare tehnica speciald a aceIui gen. Or, din acest punct de vedere, poezia eqicl i^1
decit
-od.'i.ri1i"I are mai curind caractereles-etemporalitd{ii
in
catactetizeazd
ale spaiintri. Intr-adevdr, timpul
povestitorului
tehnica
prin
Iar
succesiune.
mod 6sen{ial
cste prin excelenld legatd de succesiune' Sd ne descrie
spatriul cel mrai iniins posibil, aceasta n-o po'ate iace d9c.t3
ii mod succesiv. Daci, deci, insugi spa{iul ni-l prezinti
in mod succesiv, ce sd mai spunem despre felul de prezentare a evenimentelor, care prin insdEi natura lor se
integreazd in tirnp ? Aceastd prezentare succesivd se da6?
toregte faptuiui cd tot ce ni se prezintd intr-o operd epicd
este in funcfie de povestitor. Evenimentele, ca $i spa11ile,
nu ne sint infdliEate aievea, ca in dramd, ci sint descrise,
povestite ; or, aceasta nu este posibil decit in momente
succesive.
Cu tortu,l alrtfe,I std che,stiunea
in drr.amd. tr
aclevdrut
cd ac{iLunera i,nsearnnd devenire, deci suclce,siiune de st6,ri
prin excelenld ; totuqi, in modul cum ne este prezentatd
acfiunea, spaliul are un rol fundamental. Orice ac{iune
dramaticd se petrece in spa{iu. Diferitele personaje-sint
in raport unele cu altele, dar nu numai in raport de succesiune, ci in primul rind in raport spalial : de reguld
avem pe scenl mai multe personaje intre care are loc
dialogul, animatorul acfiunii. Ceva mai mult, in dram[
pot sd apard in acelaEi timp mase intregi gi nu numai
mase arno{'fe de figuralie, ci, in,adevdratele drarne, pdnhase
in mod efectiv la acfiune, contribuind in mod hotdritor
l,a dezno,ddirnint,r:L acestei,a. Sd ne giinrdirn, de exernplu, I,a
Coriolan aI lui Shakespeare. De unde deci in opera epicd
personajele nu pot sd apard decit in succesiune, in dramd
ele apar gi concomitent. Ceea ce inseamnd cd, in loc de
succesiune ln timp, in drami avem contiguitate in spa{iu. Nu mai vorbim despre dimensiunile spaliale rea}e ale
scenei pe care e reprezentatd ac{iunea ; aici nu mai incape
nici o disculie.
Vedem, prin urmare, cd in ce priveqte tehnica intimd
a genurirlor (qi aceasta este hotdritoare cu privir,e la sensu,l
ior) timpul il gdsim mai legat de oFera Fpic5, iar spa{iul
de opcra drarnaticS. Totugi nu ne putem opri la aceste
constatdri. InsuEirile acestea sint numai insugiri ini{iale
a1e celor doud genuri, proble'ma insd ia un aspect nou
d,acd exarrnindm rnni de apr"oap,e ce devi,ne succesiunea din
ope.ra epicd qi contiguita,tea din opera dram,at;icd. Este adevdrat cd in epicd totul ni se infS{iqeazd in mod succesiv,
ins5, pe de a1t5 parte, toate momentele succesive sint
concentrate intr-un singur focar, in miinile povestitorului.
Acesta le stdpinegte gi este de fald in fiecare dintre
momentele redate. Aceastd omniprezentd insd nu mai este
specificul succesiunii, ea este specificul contiguitdlii. poe-
lrrl cpic, prin faptul cd eI este acela care ne inEird diferiin sine suclt'siunea, o unificd, o line in friu qi in fe1ul acesta tinde
1r'lc momente ale evenimentelor, concentreazl
s <l transforme in contiguitate. Aceasta este cauza pentru
carc genul epic, deqi se foloseqte in expunere numai de
srrcccsiune, este mai pulin dinamic ; ritmul desfdgurdrii
;rr'fir,rnii poate deveni chiar aEa de lent (exemplui tipic
( )blomovul lui Goncearov), incit sd-ti lase impresia de
('('va cu totul static, de ceva ce std pe loc, adicd de ceva
:rp,a!ial. Prin urmare, cu drept cuvint au remarcat unii
ct'r'cetdtori caracterul static al spatiului ca o insugire funtlrrrnentald a poeziei epice; numai cd aceastd insuqire nu
cs,tc i,ni1ia15, ci d,erivatd : ea se iveEte prin fringerea ternporalitS!ii.
In dramd se petrece ceva contrar. E adevdrat cd aici
rrr mod prirn'ordiral avem de-a face cu contigui,tarte'a in spra(.iu, dar specificul dramatic nu se opreste aici. Din raporIrrl de contiguitate a personajelor se naqte in dramd
rrctiunea ; aceasta insd, deEi in mod necesar se petrece in
:;pafiu, nu poate rdmine la caracterul de prezenfd, de stare
1x' Ioc aI spaliului, ci fringe zd.gazurrle acestuia, schimlrindu-I in succesiune. Din cauza aceasta avem in dramd,
crr toatd contiguitatea in spaliu, un dinamism atit de inIlr-r.s. A'cest diniarnirsm n-ar fi p,o,sibil dacd personaj,eitre n-ar
I'i contigue in spaliu, fiindcd numai astfel poate avea loc
ciocnirea 1or. Dar, datoritd acestei ciocniri, cadrele statice
;i fixe ale contiguitSlii sint frinte, prezenla se schirnbd
intr-o succesiune de prezen{e, staticul spalial devine dinamicul temporal. Prin urmare, putem spune iardEi cd au
rlrcptate cercetdtorii care asirnileazd genul dramatic cu
lt'mporalitatea, numai cd Ei aici trebuie sd subliniem cd
It'mporalitatea dramei nu este ceva ini{ial, ci ceva derivat; ea se nagte din fringerea cadrelor fixe ale spaliului.
Dacd examindm mai atent considera{iiie de mai sus,
r;intem nevoi{i sd constatdm din nou cd sensul ce se deslrrinde din cele doud genuri, epic Ei dramatic, este de fapt
:;t'nsul esen{ial al tipului demoniac echilibrat Ei al tipului
rlt'rnoniac-expansiv. Ne amintim cd specificul demoniat'ului echilibrat e ta puterea de a line in friu diferitele por69
08
niri, de a le centraliza, de a le stdpini. Ce altceva am vdzut
oare mai sus in legdturd cu poezia epicd ? Poetul epic
i,rnpnimd raporbului de suc esiune ceva din caraoLerel'e
contirguiltd{ii, qi anume prin fa,ptul cd toarte cele retratrat'e
sint centrarl.izate intr.o voinfd oare le stipineqte. Arn amintirt deja cd dinarnisrnul.n"ri su,ocesiiunii i se imprimd
prin acerasrfla un ritm rnai stafuic. Deci poetul epi,c are o
atitud,ine inrteq"iiolar'5 iden'ticd cu a tipul'r.ri dem'onilac-echili,brat : el frfnerazS, fine in echi'Ii,bru ceera ce in rnod originar ane un caraster d.inrarnic. Poetul elliic, oa gi de,rnonir,acul-echi1{,brat, s,tdpineqte lumera, gi-o insuEeErte, c€nttwtrizeazd, totul in junul propri,ultti eu, imprirnindu-i- un
riitrn m5zurat, sem,nui cel mai eviden:t al puterrii lui de
stdpinine. EI nu se re\/arsd in lurne, ci, dimpott"iv6, face
ca lum'ea sd se corlaentreze in pr,opriu-i eru. Acesta este
motlivu,l pentru ca,re nu-i o sirnplS intimpl,are cd cei mai
tipici reprezentan{i ai dernonitacului ochilib,rat, Homer,
Dante Ei Goerthe, sinf in a,cetragi tirnp cei rnai tipici poeti
epici. Ei ne infSliqe,azd o lurne pe oar€ o stdpinesc in
boate a,mdrm,nitele e . Di'n oauza acerasta se cornplac ei aqa
de m,ult in imensiitertea I'urnii rea,le Ei o redrau cu o airnp'loare p,e oare n-o putern g5,si in genu,l linic qi dnanlatic.
In acelaqi mod ni se evidenliazl, qi mai mult acum raportul dintre poetul dramatic Ei tipul dernoniac-expansiv.
$tim cd acesta din urmd este necontenit animat de forte
rdscolite, care se revarsd impetuos, rdsturnind cadrele ce
ar vrea sd le lind in friu. Dar ce altceva se intimplS oare
in dram5, cind contiguitatea spafiului este frintd de vehemenla acfiunii qi transformatd in devenirea succesiunii
temporale ? Spre deosebire de poetul epic, care concentreazd. in sine totul, poetul dramatic este dus de evenimente in desfdgurare aprigS. Acesta este motivul pentru
care in genul dramatic nu gdsim o lume amplu zugrdvitS,
ca in genul epic : poetul in di.namismul sdu trepidant, nu
opri la 'aspectele ei rnui:tiple.
Credem cd din acestea a reieqit qi m,ai clar cum genurile epic qi dramatic au la bazi aceeagi atitudine originard pe care o gdsiin gi ia baza tipului demoniac-echilibrat
demoniac-expai'rsiv. Dar cuin stim clin punctul de vese poate
"ci
70
rlt'r'c al spa{iului qi timpului cu poezia
lirioi ? Vom
avea
siimpatetic' Ne rearn'in;i aici c-oir-rciclenfa ou tipr-rl
in interioritate,
se
complace
rirn ci tipul simpatetic
lrrr:ru cara&eristic prin excelenld qi pentru poetul liric'
I )irr felul cum se prezintS interioritatea in poezia liricd
nu are nici caracterele spaliului, nici ale timpului. E adevrirat cd gi in poezia iiricd se gisesc elemente intrucitva
:;pa{iale qi ca tiairile relatate decurg qi ele intr-o succesirinc, insd nu acestea sint specifice poeziei lirice' Dupd cum
vl)m avsa prilejul sd vedern, in poezira liricd prirne'azd o
,,tilrc generald, o atmosferd atotstdpinitoare. Aceastd at,uosferd e prea generald ca sI poatd fi presatd in contiguilatc sau succesiune. In poezia liricb e prins5 o clipd unicd,
in care nici contiguitatea Ei nici succesiunea nu sint diferr"nliarte qi care din cauza aceasta, nefiind di'luatd' are o
irstfbl de putere de iradiere, incit ia caracterul de universalitate. n]ste o clipi unicd din vdlmdqagul existenlei care
proiecteazd un sens marelui Tot, constituind in modul a.'t'sta o prezenld covirqitoare. Acesta este motivul pentrtt
(:are in poezia liric6 nu avem de-a face nici cu contiguitate,.nici cu succesiune, ci cu imrane'nld, o potenlialitate
n,rcliferenfiatd, o prezenlir tota15, in care este concentrat
un sens universal. Aga se ivegte deosebirea esenliala dinl rc cele trei genuri literare. De unde poetul epic concentrcazd in sine o lume intreagd, de unde poetul drar:ratic se
lr:varsd in puhoiul acestei lumi, poetul liric se revarsl irr
eu gi prin
lrrr,ipriu-i eu; sensul lumii ni-l red6 din acest
al
imanenld
de
de aici carac't'eruJ. f'unclrarnentral'
,,,,"it
"*,
poeziei lirice.
Acestecaracteristiciinceprivegteceletreigenurilite_
ne arat5 anumite atitudini fundamentale ale spiiritului, care sint de tapt Ia baza marilor categorii de viziuni
irsupra lumii, cristalizate gi in vastui clomeniu al filozofiei'
ii ""ag"rat sd identificdm in rnod meca'nic 9i
l)esigur,
",
fard nici o rezerva anumite forme ale artei cu diferitele
sisteme filozofice propriu-zise. Nu e mai pulin adevdrat
insi ci se pot descoperi cu multi uEurinld atitudinile
Le-a dat naqtere qi unora 9i altora'
originare
"oirnt" "are
r.are
rl
. It g" privegte poezia liricd, am vdzut drept caracteristici fundamentale acea degajare fald de lumea externd,
acea complacere in lumea interioritdlii er_rlui, in carc to_
tul se acordd intr-o arrnonie superioard. Poezia lj.ricd cstt
stdpinitb de un zbor spre in51!imi, de un patos, care tinde
sd ne rid,ice d'erasupra lumii date ca atare. In mbsura in
care intervin in ea elemente ale lumii date (qi necontenit
sint evocate astfel de elemente), structura lor concretd se
destramd, asperitdfile se dilueazd, obiectele se atmosferizeazi", adicd sint scoase din fdga;ul specific aI iumii
concrete ; ele se idealizeaz5. Sintem in plind lume a ideaUtetii. E clar cd sintem in acelaEi fdgaq spiritual din care
s-au ndscut viziunile idealiste asupra lumii, luind acest
termen i,n sensuL cel mai larg, nu in se,ns restrins, cum ar
fi, cle exemplu, cuzuJ. idea'tisrnului gerrran. N,l-r e locul si
intrdm in expunerea variatelor conieplii idealiste pe carg
le cunoagte istoria filozofiei. Pentru noi este important
c5, oricit s-ar deosebi uneori intre ele, toate acesie concepfii au drept trdsdtur5 fundamentald ndzuinla de a se
ridica deasupra reaiitSfii, de a nu expiica lumea in funcfie de ea insdgi, ci in funclie de ceva ce trece dincolo de
aparenle, adicd in funclie de un factor ideal. Acest factor,
esen{a ultimd a lumii, poezia liricd
tirici in sensul cel
mai autentic al cuvintului _- tinde- s5-l sesizeze in mod
nernijlorcit, sd-I intuiascd in punitratea lu,i. !-dr5 incioiali
cd Croce avea perfectd dreptate sb vorbeascd in legiturd
cu lirismul despre intui{ia pur6. $i, de asemenea, nu e de
mirare cd pe teren filozofic despre intui{ia purd se vorbegte in primui rind in concepliile idealiste.
Dacd trecem acum Ia poezia epic5, ne reamintim cd in
ea gdsim, dimpotrivS, ndzuinla vdditd spre lumea datd
cu intreaga ei amplitudine. Evenimentele acestei lurni.
lucrurile, natura, figuriie omeneEti etc., toate sint pe larg
sesizate in diferitele forme ale poeziei epice, sint descrise Ei analizate in amdnuntime, pentru ca ele sd apard
clit. mai re,ale. Si "ritern deci in plind luu:ne a rcalitdlii obiective. Pentru poetul epic, lumea dati nu este ceva efemer,
ci iEi are valoarea ei intrinsecd. Esenla existen{ei n-o g5sim dincolo de realitate, ci prin ea, iatd pentru ce trebuie
72
s-o pdtrundem in toate aspectele ei' De aici se explicd
clesciierile gi analizele amdnunlite, in special analiza pin6
la extremele subtilitdti a1e sufletului omenesc, pe care o
gAsim mai ales in romanul modern. $i tot aEa se- explici
pcoltru ce cure'ntul realist in literra't'ur5, mai ales s'uib forrma
i'xtremd a naturalismului, a dat roade de valoare superioard numai in domeniul epic (roman, nuveld), in timp
ce in poezia Iiricb el a fost infructuos' Avind in vedere
loate acestea, este vddit c5 in poezia epicd avem de-a face
cu acea atitudine a spiritului omenesc care a dus la vizirrnile realiste asupra lumii, bogat reprezentate qi ele in
istoria filozofiei.
Sd vedem acum drama. Am vdzut cd qi ea rezultd din*
1,r'-o efuziune spre realitate, totuEi ea se deosebegte funrlame,nrtal de pobzi,a epicd' ]n timp ce in ace'asrtra di'n urrmd
realitatea apare in toatd plindtatea ei, in dramd ea este
foarte comprimat[ : accentul nu este pe lumea dat6- ca
atare, ci pe acliune. Iar acliunea inseamnd dialectica forinlelor nesldvilite, inseamnd devenire, miqcare, Iup-t5,cum
impetuoase'
voinlelor
$i
seatnni mai ales ciocnirea
voinla ctre fapt este expresia sinteticd a tot ce este acliv in
aceastd lume, inseamnd cd atitudinea existenliald din
('are se naEte drama este voluntaristd, termen pe care -de
asemenea trebuie sd-l ludm in sensul cel mai larg' Nu incape indoialS cd este vorba de acea atitudine care in domeniul filozofiei a dus la multiplele viziuni voluntariste
asupra lumii.
bredem cd e de prisos sd mai accentudm cd in cele
prccedente nu este vorba de a identifica genurile literare
i,u anurnirte sistern,e filozofice, c,eea ce de altfel ar ingusta
,'rro.- oonlinutul genurilor, ci de cad[re rn'ai largi, de atiludini fundamentale, cu multe posibilitdti de nuante, care,
la rindul lor, dau apoi naqtere diferitelor sisteme. Privind
Iucrurile in modul acesta elastic, inrudirea adincd dintre
gcnurile literare qi marile curente filozofice amintite gPare
pcs,te o,rice disculie. Totuqi, pern,tnu a imp'iedi'ca unele intc.rpretdri unilaterale, sintem nevoiii sd mai retuqdm pu{in cele spuse. Din expunerea noastrd ar putea reiegi cd
rlin cele trei genuri literare idealitatea aparline exclusiv
73
domeniului poeziei lirice. Evident, acestui punct de vedeile i srar putea adu,ce critici foante s,e,rrioase. Ar fi suficient sd se citeze numai Homer gi Dante ca se se demonstreze cd nici poezia epicd nu este lipsitd de viziunea unei
lumi ideale. Acelaqi lucru Ei in dramd.
in privinla aceas,ta tnebui,e sd fiacem o constrafare principialS de primd imp,or,tan!5 : de fapt intreg domenirul antei
este o preocupare de naturd idealS. Ea este o crealie spiritual5, in aspectele ei cele mai variate ea nu este altceva
decit traducerea in concret a unor idei pldsmuite. Ea reprezintd lumea frumosului, care prin definilie ne ridicd
deasupra materialitdfii propriu-zise, spre idealitate;'ne
dezvdluie esenlialitatea existenfei. Prin urmare, toate genurile literare, in mSsura in care ating un nivel cu adevdrat artistic, ne ridicd spre lumea idealitdfii, spre esenlele
ultime, in privinla aoeLasrta ele sinrt s'trins inrudite. Dac5,
totugi, existd deosebiri substan{iale intre ele, acestea apar
in funcfie de modalitdlile prin care ni se face accesibild
Ir-imera esen;felor. Aic! inrt,ervin atitudiinile arn,inti,te, oa,T€
duc la diferentierea genurilor literare Ei care sint de fapt
gi la baza modalit5lilor frumosului. Prima modalitate a
frumosului este frumosul sirnpatetic, care tinde sd ne impdrtdqeasci esentele existenlei in mod nemijlocit, in pur:i.tatea lor. Aceasta o gdsim in poezia Iiric5. Dacd poezia
liricd este prin excelentd o poezie a interioritdlii, daci ea
tinde sd fracd absrbrraclie de lurnea extericard, moclifioinC,
desconcretizind, idealizind elementele lumii obiective Ia
care face apeL, aceasta o face peniru ca csenli,ali.tatea existentei sd ne-o transmitd in mod cit mai nemijlocit, cit
mai pur. Pentru aceea ideaiismul specific poeziei lirice
i1 putem numi idealism pur sau
fiindcd este vorba despre predominarea interioritdtii -- idealism subiectiv, deqi
acest din urmd termen usor ar -putea duce la interpretdri
greqite.
A doua modalitate a frumosului este frumosul echilibrat, in care existd un echilibru intre 1umea idealitdlii
Ei a realitdfii. Ea are Ia bazd atitudinea demoniacului echilibrat, care este gi la baza poeziei epice. $i aici redarea
esenlelor este scopul, insd dupS aceasti conceplie esen{ele
at
nu se redau nurnai nemijlocit, ci Ei prin mijlocirea realitiliiobiective.Aceastdrealitatenuestealtcevadecitreprimordiale'
r"il"t"f individualiei din sinul esenli'alitdt']i
iumea indidin
pdrticicd
fiecare
sirdbate
.ri" "sentialitate
Aqise expticS pe,ntru ce Lumea iliat5, ou toatS imen"ia""ia.sa
ei diversitat", rru se d^estramd: ea este suslinutd de.prinairignltoare unitare. Iar dacd variatetre aspecte ale
"ipii itttt strdbdtute de esenlialitdlile primordiale, ar"liitatii
ceasta inseamni cd pentru intuirea acestora nu mai e nebeasupra lumii obiective ; dimpotrivd,
voie
- sd ne ridicdm
rr" sint accesibile toirrtrai prin prisma acestei lurni'
"1"
AEa se explicd amploarea lumii reale din poezia epic6'
Pontrru ac6ea viziun'ea clin sinul genului epic o p'utem
numi idealism obiectiv sau ideal-realism, in sinul cdruia
se poate dezvolta o gamd intinsd de conceplii specifice'
expani treia modalitatL a frumosului este frumosul ceea
ce
acliunea'
miEcarea,
este
siv, a cdrui caracteristicd
inne
care
aceea
este
devenirea
Aici
regdsim in dramd.
trdduce in lumea esenlelor. Iar dacd, dupd cum am lrlai
spus, tot ce este migcare 9i devenire.il desernndm cu numele c1e voinfd, luatd in sensul cel mai larg, atunoi aceastd
iormd a frurnosului, gi deci clrama, are la bazd un ideaIism voluntarist. Sau, per-itru ca termenul de voinld si nu
torrnenul cle ide'alisi:
|"oa ,Utat ral, arn p.ti"q. introiuce
drept factor
migcarea
clirect
accentleazd
oare
cinetic,
ftrndamental.
Plin urmare, idealismul pur, specific poeziei lirice'.nc
rcdd esenlele in mod nemijlbcit, in puritatea lor ; idealisnul obieciiv, specific poeziei epice, ni le redd prin prisrna
rcalitdtii obieciive, iai idealismul voLuntarist sar-i cinetic'
specific dramei, ni Ie redd prin prisma devenirii'
Credem cd nu trebuie sd mai accentudm c5, reliefind
trccste viziuni asupra lumii' noi am schilat numai cach:e
largi, in sinul cdroia se pot ivi nuanle variate de ccncep-
fii,"lucruceseintimpldqiincurentelefilozoficerespeciive. Astfel, in poezii liricS, puritatea sau interioritatea
poate sd fie mai-mult sau mai pulin pronun{atd, ea poate
sd varieze de ta nuanle cu totulLterice pin[ la concre{iuni
aspre. De altfel e locul si subliniem -- Iucru pe care il
75
vom mai vedea *_cd" a1a_zisa puritate a poeziei
lirice nu
exclude recursutr la dartele lumii cono*,t.. ao*ut* -poi
interveni intr-o mdsurb nelimitati, important
din modul cum sint ele invocate sa reiasa u"""este insd ca
-i"
care ne transpune direct in lumea lduntricd "t*orrl#
;;il,
care. escn{ialitdtile ne adie nemijlocit. una dinire
"
reugite-ale poeziei ririce este tocmai putinla a"
"-,"i.i1"
qi deitele concrete spre starea puritagii
" """"rli
lir.it".^'d;;
ce in privinla aceasta
""
_deosebeEte fundamental"poezia
de. cea epicd este cd
in cea liricd elemen'tul 'irici
este numai inuocat, nu descris
";;;;;
Ei analizat,
poezia epic5.
""_*" ;;;;
cum in poezia f.iricd gradul de puritate po-ate
_?^:p-l
^= var'reze,
sa
tot aqa poate si varieze in poezia epicd gradui
de realitate Ei obiectivitate. se pot ivi cazuri i"
r"apare din plin, lotugi prin ea strdbate
"u"r" o
T""
-obiectivd
atmosferd
de idealitate,
.cum e cazul, in general,
,preea, ca la Homer, Dante etc. Dar, pe di altd parte,'se
"" "po_
pot ivi curente in care realitatea'ci atare .a
i"
toatd brutalitatea ei, cum e cazul romanelor naturatiste.
"p""X
Tot aqa in dramd ac{iunea poate uneori sa primeze ir",
sens aristo.telician, adicd precrouninind ea ca atare, neldsinci
aproape nimic altceva sd se resimtd decit dinamisul
in timp ce in alte cazurj ac{iunea este mai ingrddit5,'mai
";j;i;,
pufin vehementd.
AcelaEi lucru se, intimpJi qi in domeniul concep{iilor
^.filozofice
: avem o destul il" *ar" varietate a"
atit idealiste p,ropriu-zise, cit qi idealist_re,aliste"""i"piii,
qi idJ;-l
Iist-voh,rntariste. ceea ce trrebuie r-.efinut atit i" ca"ur
genurilor lite.are, cit qi in cazul curentelor filozorice esie
c5, ele reprezintd cadre mrai largi, directive vaste, cu;;_
inite trdsdturi dominante, trdsdilri care clau unitate vanietd{ii fiecdrui cadru.
Un lucru trebuie sd mai accentudm in legdturd cu cele
expuse : dacd am vorbit aici despre diferite" vlri,r.ri
tenliale, aceasta nu lnseamnl cl ele ca ,atare reprezintd
""is_
anuntite grade d,e valoare. Genurile literare,
*oaaititali
de exp,11g5ig, nu se concureazd clin punct de "a
vedere valo_
r.ic, se, poate vorbi cel. rnult despre^ pneterinqe- perso"ifl,
dar nicidecum crespne valoarea oni"ctiva *ai lrrar" sa,
76
m,ai micd a unuia fald cle celelalte. Aceasta fiinclcd toate
se cristalizeazd din 'atiitu'd,ini existenliale originare Ei cteci
toate sint la fel de indr.eptSlite
Iatd pentru ce putem afirma cd trinitatea genurilor liler-are nu reprezintl formule didactice, ci forme de via!5.
l)iferenfierea 1or este in funclie de diferenlierea atitudiniior originare, pe care le ia spiritul omenesc in fa{a exis_
tenlei. Genurile literare deci reprezintd, in ansamblul lor
general, scheme de viziuni asupra lumii, modalitdfi vaste
rie a concepe existenfa. Atitudinile specifice care sint la
baza fiecdreia dintre ele au dus la cristalizarea unor forme
spregifig., fiecare cu tehnica ei speiciald. In modul acesta
a luat naEtere forma qi tehnica speciald a fiecimi gen literar : atitudinile originare deosebite au dus }a forme de
concretizare deosebite, lucru de carc trebuie sd linem
seama in analizele literare.
Dar e timpul sd preintimpindm citeva observa{ii foarte
ser.ioase. Ni s-ar putea obiecta cd, deqi in baza celor expir,sc aserm;inafea dintre genurile literare Ei tipuriie existeniiale pare evidc'ntd, totugi existd o serie de cazuri concrete care conlrazic afirmaliile noastre. Fiindcd intr-adevdr
t.rebuie sd punem intrebarea precis : oare totdeauna
caracterele exterioare, forma"le ale genului liric sint
mairifestdrile unui temperament simpatetic, oare intotdeauna in genul epic se manifestd un demoniac_echilibrat.
iar in genul dramatic un demoniac-expansiv desdvirgit ?
S-ar pdrea cd exemple importante ar dezminfi afirma{iile
rroastre sau, in orice caz, le-ar limita. In primul rind e
cazul amintit al lui Goethe, tipul specific aI demoniacului
r,c:hilibrat. E adevdrat cd e1 este deosebit cle reprezentativ
pcntru genul epic, dar nu-i mai pulin adevlrat cd a fost
rrn creator fecund atit pe terenul dramatic, cit gi pe cel
liric. Iar daci in dramele sale nu a realizat in mdsurd
prca mare, specificul dramatic, in poezia liricd eI repre_
zintd o culme neintrecutd de nimeni. Shakespeare
-erg"
pe
-aceleagi urme : produclia lui liricd reprezinld o valoaie
rrnicS. Apoi la noi Caragiale este atit un fruntaE de seamd
al poeziei epioe prin nuvelele sale, cirt gi ce,l mai autentic
clramaturg. S-ar mai putea cita indeosebi exemplul lui
I3audelaire, pe care in lucrarea amintitd despre crealia
77
a'rtisticd l-am cla.t ca reprezentant d'e seaml a[ tip'uLui dernoniac expansiv, tocmai pe dinsul, poetul liric prin excelen{5, pe marele inovator al poeziei lirice moderne. Exem-
plele s*ar putea inmul{i, dar ne oprim aici, fiindci cele
enumerate sint suficiente ca sd ne trezeascd indoieli.
Sd ne ocupem intii de cazul lui Goethe, care, cu toatd
structura lui profund epic5, a i6sat brazde adinci atit in
genul liric, cit qi in cel dramatic. Bineinleles, cazul lui
Goethe poet liric meritd o atentie mai deosebitd decit cel
aI lui Goethe poet dramatic. Aceasta din cauzd cd, dupd
cum am amintit, o,ricit s-ar fi avintat olimpianul de la
Weimar in dramd, tendinta lui epicd nu s-a dezminfit
nici o clipd. Faust, de exemplu, cu toatd forma de dramd,
este o operd epicd atit prin amploarea evenimentelor 9i
prin insistenla asupra amdnuntelor, cit mai ales prin lipsa
acfiunii cu adevdrat dramatice. In schimb, in poezia liricd
Goethe a ajuns la culmile pure ale genului, a realizat un
lirism autentic fdrd nici un amestec de tendinte epice.
Cum se poate aceasta in cazul unui demoniac-echilibrat,
a cdrui atitudine fundamentalS tinde spre genui epic ?
Am accentuat in diferite rinduri cd genul liric este
o poezie a interioritSli, in timp ce genurile epic qi dramatic
tind spre exterior, avind insi tot interioritatea ca punc!
de plecare. IatS pentru ce, de fapt, oricare poet epic sau
dramatic are in germene inclindri lirice. Lirismul este
forma primard a poeziei, fiindcd el reprezintd prin excelen![ vibra{ia interiorului, vibralie care se regdseqte qi in
celelalte doud genuri. De aici reiese destul de clar cum
un poet epic sau dramatic poate deveni in acetragi timp un
poet iiric de seamd. E firesc ca poetul epic sd nu se reverse totdeauna ,gi in mod necesar asupra lumii exterioare.
EI poate avea momente sau chiar epoci intregi din via{5
cind simte nevoia sd se concentr,eze numai asupra eului
sdu, compldcindu-se in ,conuulsiunile lui ;i cd'utind in el
solulia conflictului sulletesc care i.I munceSte. Dacd poetul
epic va crea in astfel de momente, opera care va lua naqtere nu va fi o operd epicd, ea va fi liricd, fiindcd ea cu
necesitate se hrdneqte numai din interior, iEi ia mjloacele
de realizare numai din interior qi exprimd numai interio7B
ru[, eu], in esenla
lui inrtimd. Acest'a este cazul lui Goe,the.
Faptul de a fi un demoniac echilibrat, care tinde spre
stdpinirea unei lumi intregi, nu-i rdpeqte putinla de a se
levdrsa asupra propriului eu, ca in sinul acestuia sd-qi
afirme puterea de stdpinire. $i, intr-adevdr, din aceasta
constl cu adevdrat olimpianismul lui : putinla de a stdpini
nu numai exteriorul, ci in primul rind propriul sdu eu,
I'iindcd numai astfel poate sd se pund de acord cu lumea,
luind-o in stdpinire. Deci tendinla epicd a lui Goethe de
loc nu,exclude cea mrai auteniticd in'slinare li,ricd. Formidabila-i operd liricd este o dovadd cd adesea simlea nevoia d'e a
se concentra in sine p'entru a scruta tainele nebdnuite ale
lumii sale interne. Iar in momentul in care simlea nevoia
si1 depdqeascd sfere,re stricte ale eului spre a arunca priviri setoase qi lumii externe, adici in momentul in care
sim{ea nevoia sd introducd Ei exteriorul in fdgaEurile
interioritdlii sale, in acel moment i se trezea cu vigoare Ei
tcndinla epi,cd. Aqa se explicd pentru oe acelagi Goethe
care ne-a dat cele dou6 neintrecute Wanderers Nachtlied
qi atitea alte poezii lirice nt'-a putut da Ei pe Wilhelm
Meisters Lehrjahre qi pe Hermann und Dorothea. $i aqa
a pnrtut ltria naEtere areI Werther, imbinare neintre,cutd
de tendinld epicd cu adinoiime liricd. Tot aq,a se explicd
qi o mullime de pasaje de o adincd simtire, de o inaltl
tinutd liricd, pe care le gdsim in cele mai celebre creafii
ale genului epic. Homer nu are pasaje neintrecute in privin{a aceasta ? Dante nu are drept stea cilSuzitoare pe
Ileatrice ? $i acelaqi lucru in multe romane celebre.
Cazul poetului dramatic este asemdndtor. Degi pornir'!Ie-i expansive il imping spre lume, el iEi are germenele
creator tot in adincimile eului ; de aceea, dacd dinamismul
cxpansiv al trdirii sale igi gdseEte in lumea obiectivd posibilitdfi multiple de a se exercita, aceasta nu exclude
rctragerea temporald a dinamismului demoniac in interioritatea puri a eului, care va avea ca urmare vibrafia in1.cn;5 a aces;tuia. Iar vibra,lia inchisd a interiorul'ui este
totdeauna o revdrsare liric6. Nu-i de mirare deci cd qi la
poe{ii dramatici vom gdsi adesea o productie liricd de
mare valoare. Sonetele lui Shakespeare, de exemplu, ar fi
7g
suficiente aa s5-i consacre nemurirea. Ceva mai mult :
nimeni n-a ridicat un monument mai covirqitor iubirii,
subiectul cel mai liric din cite existd, ca tocmai dramaturgul Shakespeare in Romeo ;i Julieta. Existd in aceastd puternicd tragedie pasaje de o for{5 liricd pe care nimeni
n-a intrecut-o.
Toate acestea ne dovedesc ci atitudinea epicd qi cea
dramaticd nu sint strdine de fermentul originar al atitudinii lirice. Ceva mai mult : toomai putinla de reculegere
Iiricd dd genurilor epic qi dramatic posibilitatea de a a{inci
simlirile. pasiunile, ndzuinlele personajelor, intensificind
ln felul acesta mobilui evenimentelor Ei aI acfiunilor.
Ac{iunea qi deznoddmintul fatal din Rorneo ;i JuIietu ne-ar fi nein{elese qi ni s-ar pdrea hnposibile dacS
lirismul viguros aI lui Shakespeare nu ne-ar face sd ne
identificdm complet cu pasiunea nlprasnicd a eroilor sdi.
Pasaiele lirice din d,rarn5, epopee, romal:l ne aratd cd poetul, obosit oarecum de hoindreala intru stdpinirea sau
rdscolirea anarhicd a lumii externe, revine din cind in cind
asupra sa insuqi, Ia izvorul propriu de a fi, fiindcd de aici
iqi soarbe de fapt toati vlaga poeticd.
Dacd insd poietului epic gi celui dramatic por{ile lirisrnului nu-i sint inchise, nu-i mai putin adevSrat cd lirismul 1or va fi un lirism specific nuanlat. E adevdrat cd
acest lirism ia nagtere prin punerea, pentru moment, pe
al doilea plan a tot ce priveqte lumea externd, insd poetr,r1 nu renun!5 in acelaqi timp qi Ia tensiunea internd
care I-a minat spre exterior. Cu alte cuvinte, acest fel de
poezie liricd se va resimli de tensiunea interioard specifich atitudinii demoniace fie echilibratd, fie expansivS, va fi
deci un lirism viguros, fie stdpinit, fie rdscolit de un clocot neobosit. In tot cazul, el va fi o'eflorescenld interioard
a neliniqtii adinci, specificd demoniacului.
Dar dacd poe{ii epici qi dramatici au toate posibilitSliie
sd facd incursiuni vaste in domeniul liric, atingind culmile
inalte ale acestui gcn, poetul liric nu are acelaEi privilenu avem nicfl un
giu. Intr-adevdr, niciodatd nu vom gdsi
exemplu
ca un poet liric sd fi atins- in genul epic sau
dramatic -culmi pe care le-a atins Goethe Ei Shakespeare
in genul liric. Pentru
ruotul ascuns
al eului
ce ? Pentru faptul cd de unde cloceea ce este egal cu specificul liric
- este o necesitate imperioas5
pentru poetul epic Ei cel
rlramaiic, dimpotrivd revdrsarea spre exterior
- speciiicul genului epic gi celui dramatic -- nu este nicidecum
o necesitate pentru poetul liric. Dimpotrivd, in mdsura
irr care poetul liric este atras spre exterior, in aceeaEi m5sr-rrd rraloarea lui cu adevdrat liicd scade. Este, de exemplu, cazul iui Victor Hugo, pe care Leon Daudet il numeEte
cu drept cuvint un poet -- poet liric
al exteriorului.
Pentru poetul liric, Iumea externd. nu -este o nevoie atit
rie originard, cum este interioritatea pentru poetul epic
5i pentru cel dramatic. Poet liric poli sd fii fdrd cunoaEtc.rea prea largd a lumii exterioare, pe cind mane poet
cpic ,si dramatic nu poli fi fdrS rdscolirea tuturor adincimilor fiinlei tale. Prin urmare, specificul liric este mai
accesibil celorlalte genuri literare decit este specifictrl epic
sau cel dramatic pentru poetul liric, fiindcd ii este mai
ugor poetului epic sau celui dramatic sd se opreasce o
clipd cu energie in interiorul care in mod originar ii este
familiar decit i-ar fi poetului liric si iasd in lumea externd,
in care in mod originar se simte mai strdin.
Dar, dacd poetul liric nu are putinla sd se realizeze
ln genul epic gi in cel dramatic, aceasta nu inse,amnd cd
tc.nsiunea interioard specificd acestor genuri, adicd tensiunca demoniac-echilibratd Ei demoniac-expansivd, ii este
necunoscutd. Mai sus am amintit deja cd cele doud tipuri
riemoniace, oprindu-se in domeniul liric, iCi pdstreazl
rlinamismul originar, dind naqtere unui lirism specific
nuanlat. Ei devin simpatetici prin faptul cd pentru morncnt se refugiazd in interior, insd in acelaqi timp ei isi
pistreazd fermentul demoniac. Aceasta deja ne aratd cd
in sinul poeziei lirice avem nuan{e variate. in acelagi timp,
nici poetul liric nu este intotdeauna un simpatetic pur.
Il adevdrat cd trdsdtura simpateticd fundamentalS, refuqiul in propriul eu, ii este permanentd, insi aceasti mocnire in eu poate sd aibd o incordare dinamicd foarte insi.:mnati. Cu alte cuvinte, insugirea simpateticd poate fi
insofitd de trdsSturile interioare ale atitudinilor demo8l
80
niace. Intr-adevdr, foarte rar gdsim in realitate atitudini
tipice pure ; in cele mai multe cazuri, tendinlele ascunse
ale celor trei tipuri artistice se incrucigeazd, interfereazir,
pdstrind
ce-i drept
dominanla uneia dintre ele,
- timp s,i cu nuante din cele1alte:
- insd in acelaEi.
colorindu-se
pure,
tipuri. Atitudini
corespunzdtoare in mod rigic{ ni-rmai unui singur tip din cele amintite, ar fi posibiie tru-mai
dacd ele ar constitui formule mecanice. lnsd ele sint forrne
existenfiale, sint cristalizdri variate ale aceluiaEi torent
vitai. Prin urmare, Ia originea lor trebuie sd existe a4umite inrucliri, anumite punctc comune' deqi, in ampiitudinea formei ]or cristalizate, se deosebesc intre e1e' I)e
aici posibilitatea unor revdrsdri iirice in genul epic 9i
clramatic, precum Ei unele inclindri ale genului liric splc
nervul epic sau dramatic. De aceea chiar in sinul poeziei
lirice avem diferite genuri, problernd cdreia ii vom consacra un intreg capitol din aceastd lucrare. Aici nu insistdrn,
dar vom vedea acolo pe larg cd poezia liricS, deqi in rnod
general are la bazd atitudinea specificd tipului sipnalg.
iic, totuEi ia rindul ei poate sd fie simpateticd propriu-zisd.
apoi demoniac-echilibratd sau demoniac-expansivS. Aceastd din urmd poezie, de$i liric5, are un dinamism intens.
iar viziunea asupra lumii care se desprinde din ea va fi
foarte apropiatl de viziurrea expansivd a poetului drarnatic. Acesta este cazril lui Baudelaire. Cind in I',rcrarea
asupra crealiei artistice l-am luat pe el de exemplu pentru
tipul demoniac expansiv, nu ne-am gindit 1a diferenlierea
genurilor literare, ci numai la diferitele atitudini in fa{a
existenlei, iar Baudelaire reprezentind in liricS un tip demoniac expansiv, exemplul lui pentru scopul nostru de
acolo era foarte potrivit.
Prin urmare, cazuL lui Baudelaire gi altele sirnilare se
explicd foarte bine prin faptul cd insugi genul liric nu
reprezintd o categorie inchisl Ei mnilateralS, ci este o
formd vie de manifestare a unui tip creator a cdrui
atitudine poate avea inclindri spre tipurile invecinate'
Nu-i mai pulin adevdrat cd atitudinea specificd tipuiui
simpatetic, tendin{a spre interior, rdmine totdeauna do-
minantd; in dosul ei insd pot mocni germeni care mind
spre cele doud tipuri demoniace.
Aceeaqi interferenfd a celor trei atitudini tipice o g5sim qi in celelalte genuri literare. Dacd poezia epicd purd
cste expresia unei atitudini specifice demoniacului echilibrat, nu-i rnai pulin adevdrat cd ea poate avea qi inclindri
spre lirism sau dramatism. Am amintit deja pe Werther
al lui Gcethe, care dupd formd este o operd epicd, dupd
substanla intirni insd este o revdrsare de pur lirism. Dirnpotriv6, romanele lui l)ostoievski sint pline de o incordare dramaticS, din care cauzd ele se preteazd mai bine la
dramatizare decit, de exemplu, romanele lui Zola sau
Flaubert. Tot din aceastd interferentd se explicd incursiunile epice ale celui mai de searnd dramaturg al nostru,
Caragiale. trrcduclia lui epicd este o dovadd cd intcrioritatea Iui cu inclindri spre expansiune iqi gdsea uneori
for{a necesard pentru a se echilibra. Dar nu-i mai putin
adevdrat cd produclia lui epicd are urme evidente de dramatism. Nu-i o simpld intimptrare cd a excelat in nuveld :
nuvela, prin faptul cd se desfdqoard intr-un cadru mai
redus, cu mai pufine descriptii statice, scoate mai bine ln
c.viden{5 acliunea ca atare, din care cauzd din toate formele epice se apropie mai mult de verva dramaticd. Iar
nr-rvelele lui Caragiale in special sint dorninate de o
tensiune remarcabild, provocind o incordare cu mult mai
mare in sufletul nostru ca, de exemplu, nuvelele lui Rebreanu sau Sadoveanu. Iar in ce priveqte Momentele lui,
ele se preteazi chiar inscendrii.
Aceastd simultaneitate de inclin5ri ne explicd indeajrins pentru ce intr-un gen literar nu gdsim decit exceptional anumite crealii pure, corespunzdtoare numai atitudinii fundamentale a genului. Ceea ce, bineinteles, nu
inseamnd cd cele trei atitudini analizate nu sint specifice
celor trei genuri literare. Atit doar trebuie sd accentudm
c5 ele niciodatd nu apar cu exclusivitate rigidd. In slnul
complexului in care apar, ele au, de regulS, numai caracter de dominan{d, ISsind un oarecare ro1 Ei celorlalte
tendinle. Acestea, deEi se afirmd numai din umbrd, reu8,?
82
Sesc sA coloreze
nuante.
atitudinea fundamentald cu
anumite
Iatd pentru ce putem afirma din nou cd genurile Iiterare au Ia bazS anumite directive de atitudini fald de
problemele existenlei, ceea ce face ca ele sd fie forme
complexe, dar bine cristalizate de viald spiritualS.
Am insistat mai pe larg asupra raportului dintre genurile literare fiindcf, ele forrneazd o problernd unitarri,
iar analiza unui singur gen, ca in cazui nostru, presupune
desprinderea lui din aceeagi unitate complex5. De asemenea fiindcd in decursul capitolelor ce vor urma necontenit
va trebui sI facem apel, pentru a invedera esenla liric5,
Ei la specificul celorlalte genuri, iar pentru aceasta avem
nevoie de puncte de reper bine pre'cizate. in special vor
reveni o serie din concluziunile noastre de aici in capitolul in care vom trata genurile lirice.
Capitolul II
ESENTA LIRISMUI-UI
L. FONDUL ORIGINAR: EUL EMPIRIC
gt EUL
POETIC
Cu capitoiul de fa{d intrdm in anatriza mai aprofundatd
a genului liric.
Dupd cum am amintit in introducere, orice operd de
artd are o baz:a existenliald. Ea este ,expresia intenlionaIitS[ii originare a eului, care iqi scruteazd propriile-i adincimi spre a Ie descifra sensul gi spre a le exprirna in forrne
concrete durabile. Prin pdtrunderea in sensurile eului se
dezvdluie sensul lumii qi deci aI intregii existenfe. Aceste
sensuri se cristalizeazd sl;b fonrni de idei, insd, dupd
cum vom vedea, nu sub formd de idei abstracte, ci suLr
fo'mnd de idei inituitive, idei emolicnale cum spunea
Maiorescu, ce se pot sesiza nernijlocit, iegind din fdgagul
gindirii conceptu,ale. Ave,m de-a face cu idei Ttoetice,
iegite din imanenlele eului, $i rm cu idei ,absrtnactre, rezultate din elaborarea discursiv5. Lucrul acesta tr:etruie
s5-1 ,accentudm indeosebi in legdturd cu p,oezia liricd.
Miatca acestor idei este uni atea organici a vielii lduntrice cu inerenlele €i, unitate care se rdsfringe Ei in
modalitatea concretd de prezentare.
Ideea poeticS, sensul existenlial care i1 frdmintd pe
poet este sesizat Ei ni se infd{igeazd cu ajutorul unei serii
de factori, gi anume : ritmul, melodia, imaginea intuitivii,
tc"ctonica, factori c,aire se F,ot analiza separat, dar care
igi pierd ortitce in{eles dacd sint lua{i ca aspecte de sine
85
stdtdtoare. EIe sint fele ale unitSlii organice adinci din
care se cristalizerazd insdqi ideea poetic6. Fieca.re dintre
capitolei.e ce ur"rne,azS trateazd cite un astfel de aspect,
dar fiecare dintre ele este o izolare artificialS din compLexul unitar aI poediiei Lirice. Din acest motiv, in fiecare
cap'ito'l va trebui sd avem in vedere in15nluirea strinsd
care existd lntre diferi ele as,pecte. E1e sint contopite prin
trdirea originard, din ca,re ia naEtere orice poezie Ei care
forrneazd fond,ul originar al crrealiei artis'tice.
Am vdzut in capitolul precedent cd lirismul este considerat in mod curent in func{ie de interioritatea v-ielii
sufleteEti. Acest lucru a fost, in general, intrezdrit de toli
cercetdtorii care au incercat sd schileze o teorie a lirismu*
lui. Vrind deci sd analizim mai adinc esenla acestuia, trebuie sd ne indepem investigaliile cu scrutarea interioritS{ii
sufleteqti. Problema este deosebit de grea, fiindc6, pe de
o parte, interioritatea in adincimile ei este foarte pulin
cl ferenliatd, iar pe de altd parbe, in privinla 'ese,nlei lirismului existd prejudecS{i vechi Ei adinc inr'Sddcinate.
In general, via{a noastrd lSuntricd este considelatd --qi cu drept cuvint
ca fiind de naturd subiectivS. Iar
a vielii noastre sufleteqti, cea
latura cea mrai subiectivd
mai nedespdrliti de eul nostru, este, desigur, sentimentul.
Nuri de mirare deci c5, in .qeneral, sentimentul a fost qi
este considerat ca adevdratul generator aI poeziei lirice.
Bineinleles, se au in vedere in primul rind stdri emotive
intense, pline de foc, care au darul sd ne abatd de la datele lumii obiective. Deja Platon vorbise despre entuziasmul ditirambic, despre ,,delirul coribanlilor". Iar in epoca
rnodernd, ci,nd incep si se iveascd teorii mai prrecise asupra genului liric, aceeaEi idee revine necontenit. Batteux,
de exemplu, spusese : ,,La po6sie lyrique veut exciter en
nous par le simple contact de I'enthousiasme les passions
qu'elle 6prouve... la couleur du genre lyrique est donc
I'ivresse du sentirnent...". Despre acelaEi entuziasm ne
vorbegte Herder, apoi Goethe, gi vor continua sd vorbeasc5
rornanticii, subliniind prin aceasta rolul primordial al subiectivitSlii. Iar de Ia subiectivitate in general se va ajunge
la accentuarea sim{irii personale ca bazd qi conlinut al
lirismului. Aceastd concep{ie igi gdsegte expresia tipicd in
86
: ,,...En se r6fl6chissa'nt d,an's I'dme
riu porbte, on peut dire qu'un ,,sujet g6n6ra1" s'y particuet c'est encore en cela que la po6sie lyrique
larise;
est toujours et partout 6'minemment,'personnellg'-0...'otAcesta este motivul pentru care, spune Brunetidre, Victor
Hugo este ce1 mai mare poet liric din toate timpurile : ,,Il
s'est mis tout entier dans ses Chdtirnents, dans ses Conternplations, dans sa Ldgende des si'dcles, avec toutes ses
rancunes et toutes ses haines, toutes ses r6voltes et toutes
ses 6'spdrances,... tout son genie et tout son coeur' toutes
ses prdoc"upations et toutes ses angoisses" 2. Iar in lipsa
notei personale, sp'une Brunetiere' face ca, de exempiu,
'Iheophile Gautier sd nu fie de loc poet liric. La acestea
putem adduga cd, apiicind acelaqi punct de vedere aI lui
Brunetidre, poeli ca Edgar Poe, Baudelaire, Ma11arm6,
trraul. Vatr6ry, $te{an Geo'ige. R.M. Rilke, iar la nioi Arghezi, Bbgb, A1. Philipide, Ion Barb'u Ei allii, toli aceqti
poeti'*
unii in intregime, a$ii in parte -* ar fi excluqi
'do*"niul
liric. C'u alte cuvinte, tocrnai floarea liri-cilin
muiui modern ar fi sacrificatd.
Dacd teoria iui Brunetidre este exageratd qi sub forma
ei crasd nu mai este unanim sus{inutd, totugi ea se reflecti
cu insisten{d in opiniile curente asupra poeziei lirice.
Aceasta datoritd faptr-rlui cd lirismul necontenit este identificat cu subiectivitatea emotivS. De altfel aceastd identificare nu este intimplStoare : lirismul, dupd cum am v5zut, a fost precizat ca gen independent propriu-zis in
era romanticd, deci nu-i de mirare dacd eI a fost conceput
clupd chipul qi asemdnarea acestuia, adicd in funclie de
sentimeni, de interioritatea subiectiv5. Aceeaqi conceplie
intrd qi la noi prin Titu Maiorescu : ,,Ideea sar-r obiectul
exprimat prin poezie este totdeallna un sim{dmint sau o
nasiune" 3. Iar dupd curn pe la mijlocul veacuJ-ui trrecut
f-r. Hebbel spusese sugestiv c5 poezia liricd este acea formd de poezie ,,in care inima igi depune comorile", tot aEa
irerrdin.and Brunetidre
1 Ferdinand Bruneti6re, L'4aolution d'e
vol. I, Paris, 1895, P. 150.
2 lbidem, vol. II, P. 107'
la poisie lgrique en
l:rance,
a Titu Maiorescu,'O cercetare criticd asupra poeziei romdne de la 1867'
1915, p. 34.
in Critice, vol. I, ed. ,,Minerva",
87
in vremurile noastre un teoretician ca E. Hirt spune cd
poezia liricd este pur Si simplu ,,un cuvint pentru un
sentirnent" 1, iar un cercetdtor de tralia lui Emil Erma,,tinger considerS ci Stefan Geo,rge, din cauza ,,[ipsei" de
sentiment, nu intruneqte condiliile unui mare poet liric 2.
De asemenea subtilul critic Je'an Cassoru, dir.rpd ce trece
in revistd nizuintele contemporane de a explica poezia
in funclie fie de ritm, fie de sonoritate sau eufonie etc.
sau in funclie de ,,purismul" de naturd misticd preconizat
de abatele Br6mond, toate conceptii unilaterale, ajunge in
cel'e din urmd ia concluzia cd trebuie sd revenim la vectrea
formulS : poezia iqi are farmecul pnin sentirnent 3.
Nimeni nu poate nega importanla sentimentului nu
numai pentru poezia liricd, dar pentru orice domeniu al
artei in general. $i nimeni nu poate nega cd dintre toate
genurile literare poezia liricd este cea mai subiectivd, adicd in ea apare sentimentul mai nemijlocit. Dacd, totuqi,
nu ne putem ascunde o rezervd hotdritS in aceast6 privinf5, nu ne gindim sd contestdm rolul subiectivitdlii afective, ci sd ne exprliimdrn inCoiala in ,ce priveEte felul cum
este adesea conceput rolul acesteia. Oare nu este exagerat
ca in urma acentudrii unilaterale qi exagerate a senti_
mentului sd se excludd din domeniul tiric poeli de searna
celor pe care i-am amintit ? $i de ce n-am spunieio : oare
nu cumva tocmai acei poeli reprezintd culmile cele mai
inalte ale poeziei lirice, ale adeviratului lirism ? Oare nu
cumva are dreptate Baudelaire cind spune : ,,L'orgie n'est
plus 1a soeur de I'inspiration : nous avons cass6 cette parent6 adultdre", iar in altd parte : ,,La sensibilit6 de coeur
n'est pas a,bsol'r-rrnen. favorabl,e au trravail p,o6tique. Une
extrOme sensibi,Iit6 de coeur ,peut rn6me mrire cn ce cas,,.4
Nici Baudelaire nu neagd rolul ,,entuziasmului,, in lumea
poeziei, ins6 ii dd un sens mai specific. Iatd ce sus{ine el
r E. FIirt, Das Formgesetz der epischen, dramatischen uncl lgrischei,
Dichtung, Leipzig und Berlin, 1923.
2 Emil Ermaiinger, Die detLtsche Lgrih seit Herder,l'ol. II, Leipzig,
1921, p. 285.
3 Jcair Cassou , Pour la podsie, 1935, p. 36-37.
. _C.ll, B.audelaire, L'art romanlique,'in Oeuares, vol.
de la Pl6iade, p. 388 qi 469.
8B
II,
Bibliothdque
reproducind textual pe Edgar Poe : ,,Ainsi le principe de
}a po6sie est, strictement et simplement, l'aspiration hr1maine vers une Beaut6 sup6rieure' et Ia manifestation de
ce principe este dans un enthousiasme, un enldvement de
l'Ame ; eithousiasme tout d fait ind6pendent de Ia passiox,
qui est I'ivresse du coeur'.." 1. lar Verl'aine spune : "Et
nous faisons des vers 6mus trds froidement."
Oare nu cumva ,,sentimentul" Ei ,,subiectivitatea" din
poezia liricd au un sens mai larg qi mai adinc decit se pre,*prt* in mod obiqnuit ? Oare nu cuimva ,,selttirne'n'tul"
din poezia lirriicd izvordqte din adincimi care lniu exclud ,,inteleobul" qi ,,conqrtiinte", ian ..subiectivirtatea", atit de mult
exaitatS, nu cumva se impacd cu ,,obiectivitatea", obiectivitate care in poezia modernd apare cu atita vigoare ?
E neindoios cd, plecind in analiza poeziei lirice nu'
mai de }a ,,sentiment", de la ,,subiectivitate", nu putem
pdtrunde in esen{a lirismutui. Faptele ne aratd cd acestea
nu pot servi drept criteriu de valoare. Trebui.e sd mergem
tnai adt,nc, pind ta substratul din care izuord';te senti'rnentul insu;i, ca sd ajungem la o explica.tie mai mullumitoare.
Dc aceea in capitolul precedent, vorbind sumar desprc
poezia iiricd in raport cu celelalte genuri, am accentuat
ca f,acton frundarnentat probtrerrla eululi, ;care este La baza
tuturor trdirilor noastre qi care, dupd cum vom vedea, nu
inseamnd numai subiectivitate in sensui obiqnuit.
Am vdzut cum problema tuturor genurilor literare izvordEte din raportul dintre eu qi lume. EuI este brdzdat
d,e r.rn confiict ctreator, care sie rezolvd in fu'nclie de acel
raprort d.infire eu Ei 1,urne. In cazul poeziei lirice, deocanndalS am stabili,t atit, cd aceL conflict izvor5gte din interior,
rdmine in interior qi se rezolvd in interior. E vorba de o
acordare a eului cu sine insuEi. Dar acest eu in plind efervescen!6 are aspecte cu mult mai complexe decit ceea ce
se in{elege in mod obiqnuit prin ,,sentiment". Dacd dintr-o operd liricd, fdrd indoiald, nu poate lipsi sentimentui, totuEi e fundamental greEit sd se creadd cd rostul ei
este expresia sentimentului ca atare. Prin sentimentul"
care ne invdluie ni se destdinuiesc viziuni mai adinci.
I
lbidem, p.
467.
89
Fiindcd o operd liric5 este, inainte de toate, manifestarea'
sub forma iensibitd a limbajului, a unui sens, intrevSzut gi elaborat in necunoscutul care se deschide in interioritatea eului creator. Iar dacd intruparea unui sens existenlial este rolul operei de artb in genere, in opera liricd
sensul intrevdzut ndv5leqte aproape nedeghizat, in mod
nemijlocit, in lumea simlurilor qi ne copleEeEte cu puterea
lui dL iradiere. Din acest motiv este identificatd poezia
cd
lirici aga de des cu sentimentul ca atare' E neindoios
;i" toate genurile poetice cel liric pdstreazd mai mult
caractercle iirterioritnJii : sensul revelat ne e transmis mai
p;Ji; d"tprins din nebuloasd, mai pufin concretizat,-mai
in elarnenrte exterriorare' El e transmis
;;ii" diflrenliat
i'ensiniUtatii noastre sub form6 de ecou, noi ii auzim doar
rezonanlaincorzi].estruniteaielimbajuluitransfigurat'
Aceasta'insd nu inseamnd cd ne putem opri Ia acea iradiere vagd atit de caracteristicd stdrilor emotive' Trebuie
sd pdtruirdem rnai adinc ca sd' descifrd'm insu;i nucleul
originar, locarul din care se d'esprinde acea iradiere erno'
tiud. Acest focar ii dd sens 9i ii imprimd valoare poeziei
lirice.
Poezia liricd este prin excelen!5 poezia eului' Iar dacd
in mod curent ea este definitd numai in funclie de sentiment, aceasta se datoreazd unei conceplii superficiale in
ce prive;te eul in general, dar mai ales in ce priveEte -eul
Desigur, nici o pioblemd din dorneniul vielii sufle"r"utor.
teqti nu este atit de dificili ca cea a eului' Acesta este
stratul cel mai ascuns al fiinlei noastre, strat foarte puqin accesibil cercetSrii Ei foarte -enigmatic' Cum se iniimpfa aEa de des in diieritele qtiinle, s-a cdutat qi aici
reducerea factorului necunoscut la un factor mai cunoscut'
Aga s-a rajuns ,Ia idenrtifioar'era eului cu serltirnent'ul' vo'reului", sau cu tendinlele'
irinau-se d"sp"u
',sentimentul
specificd a eului, fie
tendin{d
o
vorbinclu-s" ii" d"tpre
cu
care el ar fi identic'
tendinle
de
complex
un
despre
De asemenea n-au lipsit incercdrile de a vedea in eu o
sumd cle senzalii qi sentimente, voliliuni etc' Dacd nu se
poate nega cd in orice s'entirrlent, senzalie, voliliune, gindire, teniinld eut este prezent, nu-i mai pulin adevdrat
90
cd eul nu se poate confunda cu nici una dintre ele. Tendin{a, sentirnentul, senza{ia etc. cleriud' din eu, dar nu iI
compun. Eul este subiectul lot, eI pune la cale Ei animl
tendinl;a, el este cel care sitnte, care vrea, adicl el este
initiatorul intregii noastre vieti tduntrice ; insd toate aceste
manifestaliuni sint efecte ale eului Ei nicidecum principiul lui explicatil'. EuI este o potenliaiitate dinamica ol'iittilinrd torarte rnrarr-ifestdrile, toate aspecteJe
sinanS,
""""
vietii iuttetegti. fn el purlseazd datele .'elementare rale vieomului in fluxul vie{ii qi
!ii. Este reflexuL inrdddcindri'i
al existenlei, reflex ,care duce i,a traducerea in conqtiin{d
a apartenenlei lui Ia lume. Resimlindu-Ei eul, omul, mai
clar sau mai prulin elar, se simte cd eristd, c'd, prin urmare'
face parte din existen!5. Este o trdire intenlionald, cum ii
spune cu drept cuvint Husserl 1, care formeazd substratul
prrin-lar al suflert,rilui omenesc gi este r-rn clat'orriginar oare nrt
poete fi de'dus din alte elemente sau compiexe. Nurnai aqa
ie poate explica insuqirea fundarnentali a eului, anurne
qi identitatea lui. Tendinlele, sentimentele,
gindurile, voliliunile noastre variazd' din moment in moment. Dacd eul ar fi identic cu una sau cu toate din ele,
a;: insemna cd Ei e1 ar trebui sd se schimbe din clipd in
ciipd Ei deci n-am putea avea conqtiinla identitdlii cu noi
in$ine, a strinsci noastre unitddi, a permanenlei noastre
care se menline impotriva tuturor schimbdrilor din noi
gi din jurul nostru. Fiindcb e clar cd, prin oricite schimbdri
ar trece manifestlrile sufletului nostru, noi ne ddm perfect de bine seama cd tot noi sintem aceia, adicd, acelaqi
eu, care ieri am ndzuit, simtit, gindit, voit intr-un fel,
iar azi altfeI. Din ace'asta rezul'td cd, clacd eul se mranifestS
prin varietatea trdi;:lior, in acelaEi timp el nu se reduce
ia vreunul dintre c'le sau la suma 1or, ci este izvorul lor
clinrarnic. Fald de na,tura schirnbito,are a acest'ora, e'l reprezintd o permanent5.
Pentru a ne apropia de sensul adinc aI eului, trcbu'ie
precizdm
sd
citeva fapte esentiale. Daci el formeazd straprof'und at fiin{ei omene'gti, in acela;i timp
mai
tuL cel
unitatea
1 E. Husserl, Ideen zu einer reinen Phiinomenologte tLnd phanomeno'
logischen Philosophie, ed. 3, Halle, 1928, p. 64.
9l
trebuie sd subliniem cd omul este in strinse raporturi cu
re'alitdtile inconjurdtoare Ei, in fond, cu intre,aga natur6,
idee conlinutd deja in
din care e1 insu,qi face parte,
filosofia lui Ari,stotel, reluatS -de Goethe, Kaalt, Hegel,
Nietzsche qi subliniatd de Engels. 1 Cind ornul ajunge ,la
conEtiinfa eului sdu, clnd constatd : ,,eu exist", inseamnd
cI in congtiinfa sa s-a oristalizat ideea -- gi cd d,eci mai
clar s,au mai pu{in icl,ar iqi dd seama
ci el faee parte
din existen!5, cd participd la ea. Resimfindru-Ei
eul, crrnul
iqi resimte
indiferent cd iEi dd sealrna saiu nu
- fluxul vielii qi existentei. EuI sdu deci nu
apartenen{a la
qi
eite altceva decit un nrucLeu unitar indivildualizat
trbclus in congtiinld din fluxul vielii qi al existen{ei. Pretinsul contrast Ei chiar dugrndnia dintre om qi naturd,
despre care se vorbeqte in mod curent, este un rezultat
a1 individualieti, in fond insd prin nucleul cel mrai adinc
al fiin{ei sale, ornru} este adinc inrdddcinat in stratul ad,inc
al existentei, reprezint5 o solidaritate cu lntregul univerc.
Acesta este ,,faptul pr"imitiv", cgffi foarle bine il numeqte
n{aine de tsirran. Acest f,apt primlitiv il repnezintd eu}
prin stratrr.rrile sale adinci. In mod nemijlocit eul este
expresia unitSlii din sinul complexit5lii organisrnutrui,
in aceastd unitate insd se reporcute'azd flibrerle ce-1 leagi
de via{d qi de lume. in intimitatea lumii ldu,ntrice el
devine treprtat fapt de conqtiin!5, in care, p'rin urrnare,
reflexele emise de restul .lumii sint pe deplin prezente.
Insd aceste r.eflexe niu sint numai simple ur-rne a1e irrrpresiilor produse de datele lumii ,externe, ci sint gi de
naturd irnanentd.' eul, prin insd.gi imnnenfele soZe, este
minat spre restul lumii gi vietii gi datoritd acestui fap,t
este el strins Iega,t de realitatea obiectivd din care iEi
culege impresiitre. $i apoi este de la sine inleles cd el
1
Vezi Friedrich Engels, Domnul Eugen Diihring reuolwfio;tiinfa. (Anti-Diihring). Trad. rom. Ed. P.C.R., 1946, p. 76 :
,,Dacd insd intrebdm mai departe ce sirrt in fond gindirea qi congtiinla gi care este originea lor, aflSm cd ele sint produse ale
creieru^lui omenesc gi cd omul insugi este un produs a1 naturii,
care a evoluat in mediul sdu inconjurdtor qi impreund cu acesta;
dupd cele de mai sus este apoi un lucru de la sine inle1es ci
produsele creierului omenesc, care in ultimd instan!5 sint doar
qi ele produse ale naturii, nu contrazic restul conlplexului de
fenomene ale naturii, ci ii corespund".
neazdL
o9
nu-Si reneage provenien a, el pdstreazd insuqirea dinamicd a fluxului din cra,re s-a cristalizat, ceea ce explicd
pentrLl ce erl nu este pasiv in fala realitdlii obiective, ci
ia o atibudine activd. De aici derivd insuqirea es,en{ial5
a eului: e1 insugi este act, o trdire intenlionald, care
anirnd toate manifestdrile noastre sufletegti. Dacd Descartes prin fairnosul sdu ,,cogito, ergo sum", adicd ,,gindesc, deci exist", a fdcut din eu subiectul gindirii, in
ac'eea;i mdsurl sintem indreptalifi sd spunem ,,sentio,
ergo sum" Ei ,,volo, ergo sum((, adic6 ,,simt, deci exist"
gi ,,voiesc, deci cxist".
Atit actele de gindire, cit gi cele de sim{ire qi de voin{d,
sint anim,ate in mo,d unitar cle acelagi ,'u. In mocl originar,
deci, sentimentul nu exclude gindirea qi voinl,a, gindirea
nu exclude sim{irea Ei voin{a, dupd cum nici voinla nu
exclude gindinea Ei sirnlirea, dimpotriv5, e1e se presupun'
In mod deosebit trebuie accentuat, cd dacd eul este o
trriire intenlional5, prin care fdptura omeneascd se simte
ancoratd in fluxul existenlei, inseamnd cd el insugi este
act, un nucleu dinamic gi cd prin origini el are raporturi
qi impinge sp're raFcrrturi cu restul existenlei. Intenlionatit'a,tea lui constd d,in tendi,nla cle a ieEi din s;i.ne, de a se
,,autadepd,;i", de a se ,,tnaniJesta", de a se ,,cotn'unica". EI
nu iqi este suficient sie'Ei. Aici este gorrm'enele s'ocirabilitS{ii. Sociabilitatea are p'rin unnare rddScini adinci in insugi felul originar de a fi al e'r.r,lui. Pentru aceea desple
o subiectivitate absolut5, in contrast ireductibil fa!5 de
lumea obiectivS, nu se poa'te vorbi.
Dar dacb eul se rnanifestd spre lumea obiectivd, comunicindu-se indeosebi mediului social, el in acelaEi timp
inregistreazd cele rnai variate date din sinul acestora,
insuEindu-Ei-Ie, asim,ilindu-le si,elaborindu-Ie, imbogSlind
ln felul acesta patrimo,niul sdu origiir-ar. in felul acesta
dliln,amismul sdu inere,nt se ,m,anifestd pe de o parlc ca o
tendinld oentrifugS, pe de al.td parte ca o tendinf5 centripeti. EuI, ca o trdire intenlionald, in mod esenlial ane
insugirlea de a se directiua, de .a se indrepta sp,re ceva.
In virtutea celor doud te,ndinte amintite obiectul inten{ional este iniainte de toate realitate,a dinafarS, d,ar poate
sd fie Ei re,alitate,a lduntnic5, ,adicd eul insugi. In prirnuJ
93
caz avem de-a f,ace cu o dinectivare obiectivd, transcendentd, in al doilea caz cu o directivare subiectivS, irnanentd. In primui caz eul se transcende, se obiectivoazd,
in al doilea se rdsfr?nge asupra sa insuEi, se subieetiueazd. r In caz'ul Froeziiei lirice directivarea este subiectiv5.
adicd irnanentd. Dar bineinteles, aceste directivdri nu sint
exclusive, erle reprezintd nurnai Tsre.dominanfe. In orice
caz dire,ctivarea obiectivd este fundarnentald, fiind,cd eul
prin inerenlele s,al,e are tenilin!,a de a ieqi din sine, de a
se depdEi, insd in de,cursul acestoir ,,ieEiri" eI are in acelagi tirnp posibilitatea sd se rdsfringd, sd se replieze asutpra
sa insugi asimilind exp,erienfa culeasd dinafiard. Dadd
prin urrnare eul se revarsd asupra sa insuEi, n-o face ca
sd se izoleze de J,ume, ci pentru ca adincindu-se sb se
esentializeze qi astfel tot ce a absorbit din lum,e sd-1 treacd
prin filtrui adinc care il face rcu adev6rat pdrtaE a1 lurnii.
In cazul poeziei lirice aceastd directivare irnanentd ajunge
dorninantS, fdr5 sd poatd exclud,e insd rapor.tdri cu lumea
obiectivS.
Prin eu, care in fond este trdirea datoritd cdreia omu-
iui i se cristalizeazl congtiinta cd el eristd,, omul este
inco"drat in exi,ste,n!5,, participd la era, aiunge sd sirnti c5
face parte din marea unitate a lumii. Ceea ce strbbate
din adincimile lui la suprafala viefii sufleteqti derivl din
aceastd unitate, din aceastd comuniune cu restul existen!ei. Inten{ionalitdlile sale adinci au sensul acestei comuniuni, a legdturii care line impreund marele tot, a unit6[ii
adinci.
.Probl,ema eului insd nu se re'du'ce rxumai La cele schi!ate. Dacd el formeazd o unitate, in acelaqi tirnp el este
departe de a constitui o uniformitate. Astdzi vorbim din
plin despre stna,tu,rile variate ale lui, straturi de adincirn'e qi str:aturi de su,prafa!5. Id,eea iardqi nu este tocmai
ncxud, originile ei se gdsesc de as'e,mEnea deja la Aristotel,
care susfinea cd intreaga existe,nfd, qi in sinul ei orntrl,
reprezintd o continud treoere de Ia potenlialitate Ia actualitate, fiind deci in continud realizare, tr:aducind in fapt
r. In privinla acestei ,,directivdri" atragem atenlia asupra
analizelor asculite ale lui E. Husserl, Ibid., p. 68 qi urm., p. 160
il
!r,1
urm.
increnfe adinci qi ascunse care se ctistalizeazd in straturi
1
cliferite. Icleea este astSzi mai actualS ca oricind. Arn
accentuat cb eul, Ei prin ei persorana umanS' e"e
tendin!,a fundam'entald de a se conurnico, intrind in felul
acesta in raporturi v'ariate cu hlmea inconjurltoare. Fie
cd prin ter"rclinlele sale se ada,pteazS la aoeastd 1urne, fie
cd fumea exterioard reuqegte sd le modifice directivele sau
sd le ilmprime aitele cu tot';l noi, rezulta'tul este cd din
aceste rapsdtti se rlaqte o exp'erien{d vastd oa e se suprapune ndzuirnleior originare. Dacd aceastd experienld poate
ia duca la dezvoltar,ea P,ornirilor originare, nu-i rnai
pu{in adevdnat cd ea poate contribui Ja o deuiere de la
aceste porniri ducind la ccnformism. Astfel, in jurul eu1ui nr,lclgar se forrneazd, ca sd vorbim in trimbaj figrurat, un
fel de pojghild, catre nu numai cd filtreazd intentionalitdde
iile origima::e, cl'ar emite clri,ar porni:ri pnoprii. Maine
noLt"'
eu
despre
vorbfurd
lucru
acest
bine
sesizat
a
Biran
ntenal qi eu Jenomensl. in fetrul racesta se formeazd in jurul cului originar, central, un aspect dedva't, excentric'
care ln bund parte ,reuqeqte sd caprteze 9i sd d,irijer" ry?"ifestSri[e inclividuale. ceva m;ai mult, tendirnlele mtrltripl,e
a1e aoestui aspect excenrtric'a[ eului ti'rld sd capteze igsu9i
nuCeul cenbrril ra1 lui, ceea ce in ge'neratritatera cazurtilor le
qi reugeqte, ele 'reprezeintin'd posiibilitdfi mLai iuEoaire dt- ?d,aptaie la'imprejtrrdrile vie{ii. Urmarea este cd euL onigi-
I Indicalii prelioase se gdsesc in privinla aceasta Ia Goettre,
scrisori
mii ates'in convorbirile cu Eckermann, apoi in
noi amintim numai pe ciliva
ii scrieri teoretice. Din autorii mai
bmile Boutroux, Pierre Janet, Nikolai Hartmann, E+h FoltlS"presdrate
:
ker, tr. R. Jaensch, F. J. J. Buytendijk, W. Mc. Dougall, Al- Pfiinder, Max Scheler. Importanti are de asemenea- qcoala psiha-naiiticd a lui Sigmund Fr-eund, Alfred Adler 9i mai ales C. G. Jung'
tlin literatuia gtiinlificd mai recentd semnaldm importanta^. lucrare a autorulu'i sovietic S. L. Rubinstein, Eristentd $i conEtiintd
(tracl. rom. de Paul Popescu-Neveanu qi Mihai Golu.- Bucuregti,
Ed. $tiinlificd, 1960), in-care vorbe$te ,cu mult temei despre ,,numeroasele planuri ble psihicului, de desfdqurrarea proceselor psil'rice Ia niv-eluri diferite' (p. 3?0). Rubinstein subliniazd caracterul
dinamic al eului, care esie ,,subiectul" activitdlii psihice' dezvoltind ideea exprimatS de Engels in Dialecti.ca naturii (trad. rom.
1954, p. 303), ;A ,,numai organismul reac{ioneaz5 independent (.'.)
prin sine insuqi", adicd are iniliativd.
95
nar ajunge pradra tendrinlelor in pii'nd viltoare Ei in cetre
din ur.rnf i'n vira{,a ou,renrtd este indbuqitl' Aga se explicd
prent',ru ce, in majortitrateia rnanifersterilor sufleteqti oibiEnuite, o,mul, din cornod,itrate qi chirar laEi'tate, se trasd conclus nu de p'orrnirile eu,l'ui sdu auttentic' ci de 'aceL eu derivat, oare d'uce Ia cele naai variate compro'misuri, e[ insuqi
fitnci un rezu,ltrat a1 raaestorra. AS,a se explicd pen'tr'r'r ce
omul in atiitu,dinrile sal.e maniifestd atit de des nu cesa ce
ii dfcterazd congtiinla, adicd convingeri aulimiate de eul sdu
autenfi,c, 'ci
oe,ea
ce'i. se dicteazS.
modul acesta se ivegte in viala noastrd lSunlricd
acea dublS tensiune, alimentatl pe de o parte de eul autentic, pe de alta de er,rl derivat. Eul derivat tinde spre
individua{ie, eul autentic tinde, dimpotrivd, spre unitate,
spre integraiitate. Evident, existd un conflict acut intre
eIe, care ins5 nu tinde spre eliminarea unuia de cdtre ce151a1t, ci spre caTstarea lui. Din aceasti cauz6., degi actele
noastre obignuite sint directivate de eul derivat, in fondul
Ior mo,cneqte totdeauna ceva Ei din eul autentic, orliginar.
Acesta e'ste captat sub forma unei atitudini rosclfos€r 6
unei intenlionalitdli imanente, care numai cu greu Ei in
mod vag retr$eEle sI strdbatd la s'uprafat5.
Atit porniriie eului autentic, cit Ei ale aspectului sii"r
derivat, sin,t nu numai indreptate spre o anumitS lurne exterioarS 1or, dar provoqcd qi o rezcnanld internd, cer,'r
se rdsfringe nemijlocit asupra interioritd{ii, adicd sint tr5ite subiecUiv. Aga se ivegte aspectul afectiu al vielii noastre sufleteEti, gama vastd de emo{ii qi de sentimentc. Cum
insd pre,ponderenla o are in general eul deriv'at, majoritatea sentimentelor noastre izvordsc mai ales din acest eu.
$i cum acest eu excentric, cu labilitatea lui, este in prada
varietSlii tendinfelor, inseamnd cI viala noastrS afectivd
obignuitd este mult influen{at6, in bund parte este in
dependenfd de'aceastra. E1e ii dau turnult, vehemen{d, pasionalitate. Tendinlele gi instinctele, Ia rindul lor sint mij-
In
1 Sugestii importante se glsesc in aceastd privin{d in pdtrunzEtorul
studiu al lui Alexander Pfiinder, Moliue und Motiuation, in Mtinchener
Philosophische Abhandlungen, Theodor Lipps zu seinen sechzigsten Geburlslag geuidmet, Leipzig, l91 1.
96
loace in individuafie, servesc scopuri nemijlocite ale
individualitS{ii, adicd sint egoiste. Dar aceasta inseamnd,
cd sentimentele izvorite din ele au Ei ele caracter indivi_
tlual, personal, adicd egoist. Dimpotrivd, rezonanla proclusd de eul autentic are caracter general, unificator, univcrsal, depdEind cadrul egoist. Aceasti rezonanld insd
cste, in general, coplegitd de sentimentele individualii:ante ale aspectului derivat al eu1ui.
Drept urtnare, se pune intrebarea : ce fel de sentiment
rlornind sau trebui,e sd domine in poezia iiricd adevdratd :
scrrtimentu,l individu,alizanrt qi superfici:al al eului denivat
sau sentil-nentul genera\izant qi adinc al eului originar, arutcntic ? Rdspunsul este neindoie,lnic : poezia gi arta cu
rlaloare esteti,cd nu izvo,rdqte decit din irnanenfe;le eului
irLitentic. Acesta ascunde esenfialitd{ile, in timp ce eul derivat, cu conformismul lui, nu duce decit Ia aparenle. Iatd
clrc ce.Brunetidre gregea cu,mplit cind afirma ci esenia liris_
mului este ,,sim[irea personali,,. Sim{irea personai5, dato_
litd strinsului ei raport cu tendin{ele qi cu instinctele qi
cu experien{a vietii curente pline de cornpromisuri, invd_
luie eul autentic, care tinde vddit spre universalitate.
l)impotrivd, este mai aproape de adevdr teoria, curentd,
insd foarte vag formulatd, care afirmd cd poezia trebuie
si exprime ceva ,,general-uman".
Dacd am vorbit despne un conflict creator cane ar fi I,a
lnza oricdrei crea{ii artistice, acum putem preciza cE act:sta nu este altceva decit conf,lictul dintre eul autentic,
originar, qi eul derivat. Artist cu adevdrat este acela in
sufletul cdruia glasul eului originar, adicd aI profunzimilor, a reuEit sd copleEeascd glasul eului derivat, adicd al
stnaturtitror snrper,ficia,le. De ac,eea nuLmim eu,I o,rig'inar ezr
urtistic, sau, fiindci in lucrarea de fald tratdm despre
poezie, eu poetic. Eul derivat, dimpotriv5, fiindci duce la
t'xperienld personalS in rap,ort cu lumea curentd, cotidiand, 1l numim eu empiric. Dacd deci poezia }iricd este
prin excelen{d o poezie a eului, in ea trebuie si domine eul
poertic Ei nu cel ernpinnic, simfir"ea cu oaracter uni,ve,r'sal,
ie,$itd din mari e prrofunzirr;,ni, gi nm individrlal", iegitd diin
impresii de suprafadS.
97
Cele doud euri formeazd polaritatea fundamentali a
omenesc Ei prin intensitatea lor ele caracterispiritului
-i""4
spii'itut crerator. in ndzu;inla tror de a--qi
special
ii
sttpiemalia, ele se cornbat intens.gi brdzdeazd adinc
""""ti
iutletul creato,r. Goethe o exprimd tipic in Fa'ust :
!",
,,Zwei Seelen wohnen, ach ! in meiner Brust
!")
piep'tul
meu
in
vai,
!
o
i,,p""a suflete s51iiguiesc,
EuI ernpiric este izvorul stdrilor personale' Caracteristica acestora este varialia, schimbarea, inconstanla, - ca
un rezultat firesc al alternanlei, uneori foarte capricfoase'
a diferitelor tendinle care le alimenteazd' Pentru aceea ele
formeazd substratui unor valori relative' Dimpotriv6, eul
poetic ascunde intenlionalitdli de naturd constantd; el nu
variaz'a dupd capriciul pornirilor momentane, ci alimenteazd atitubini permanente. Din eI izvordsc valori absoIute, general*valibile. Expresia izvoritd din eul poetic este
imperionald, ea poartd pccetea obiectivit5{ii' In ea nu domine ceea ce vaiiazd dupi incidente personale gi relative,
ci un fond de o valoare PermanentS.
P,nin strdibaterea pind la substra't'ul au'tentic a!' eului'
poetul reuqegte sd se clegajeze de datele personale gi accicientale a1e iui, trece dincolo de stdrile subiective qi se
ancoreazd in acel nucleq existenlial in care subiectul qi
obiectul se c,ontopesrc. Di,n ,acest, rnotiv, adevdrata poezie
Urica nu este simpla expresie a unei acumuldri de sentimente, in ea lumea obiectelor are un acces 1a fel de indreptSlit, fdrd ca prin aceasta interioritatea specificd
poeriei lirice sd se altereze. Poet liric cu adevdrat nu este
icela care se complace in elucubra{ia stdrilor sale sentimentale, ci cel care reuEeEte sd strdbatd dincolo de aceste
stdri intr-o lume mai purd gi mai unitar6, unde prin accente impersonale gdsegte acordul cu pulsalia lumii obiective. Nietzsche, in citeva pasaje de o profundd subtiLitate
asupra poeziei lirice, remarcd cu drept cuvint cd artistul
subiectiv nu este decit un artist mediocru ; adev5ratul
poet liric este ceL cane iEi depdEegte sr-r,bieotivirtratea ponnirilor sale individr_rrale Ei desco,perra in sub trrahrl eului ori98
gi,nat esenfn lucrurilon, idenlificinduise fl-r ele. impdrlirea
artelor in subieCive gi ob,iective este un nonsensf ,,deoalcce sub,iectul, indiviclulcu pornirri voli,tive Ei aservit scopurilor egoiste, ni-l putern inchipui numiai ca adversar, nu
izvor'aL arteit'1.
Dar ar fi exagerat dacd din cele de mai sus s-ar scoate
concluzia cd nimic din lumea eului derivat, adicd din su_
lriectivitatea individualS, n-are ce cduta in poezia liricd.
O excludere completd a acesteia este cu neputinld. Cerin{a
primordiald insd este ca aceastd subiectivitate sd nu fie
a tot dominantd qi sd nu fie redatd de dragul ei. in mdsura
in care intervin datele eului derivat, ele sd.formeze un fel
cle v51 prin care sd adie neintrerupt Ei cu vigoare starea
llurd a eului originar. Ceva mai mult, insuqi eul derivat
t'onstituie un ferment al actului creator. !-iindcd spiritrialitatea nu se iveqte independent de tendinle gi de instinctc, care formeazd de fapt substratul eului derivat. Geniut
creator se caracterizeazS, tocmai prin aceea ci la el intensitatea tendin{elor trezeqte in acelagi timp qi setea dupd
ptrritate a eului. Spirituaiitatea se iveqte ca o reac{ie im_
potriva vie{ii instinctive. Insd ea nLr vrea eliminarea acesteia, ci sublimarea ei. Ceea ce inseamnd cd tendinfele
instinctive sint fermente ale crea{iei spirituale : deEi ele
sint intens combdtute, totuEi fdrd prezenla lor nici reacfia,
<lcci nici actul creator, nu s-ar naEte. Ceva mai mult, cu
cit este mai intensd via{a instinctivd., cu atit va fi mai vehcmentd reac{ia, deci cu atit va fi mai intensd flac5ra
spiritului. AcelaEi lucru Ei cu experienla vielii cotidiene.
Nu evitarea acesteia i se impune poetului, ci descifrarea
din sinul ei a unor ndzuin{e mari care sd-i determine o
sc.utar€ a adincimilor sufletegti. Insds.i supcrficialitatea
Ei
nimicnicia acestei vie{i ii pot determina cele mai aprige
rcacfii, indemnindu-l spre ceva mai adinc. Trebuie sunii<ta
.. . .r Nietzsche, Die Geburt der Tragddie aus dem Geiste der Musih, cap. S
Subliniem aceste pasaje fird si adm-item 5i ideea ci acer cu orl;i;;ti"
:rccesibilnumai prin belia dionisiacd. In acbeasi ordine de idei maTamintim
l';rtrunzdtorul studiu al lui G. _Simmel asupr'a lui Slelan C""rgo, ipeirl
1t; volumul Zur Phil,osophi-e.der Kunst (studiri scris, probabil, irU'i"iil."g,
rrlt'ilor de mai sus ale lui Nietzsche).
99
niat cd creafia spirituaid nu se iveqte din nimic, ci este
c,ondi{ionrartd chirar de ce,e,a ce ne leagd rraai srtrins de exisienJa'noastrd teluricSl. Ceea ce inseamnd cd eul derivat
iqi are importanla lui, cu condilia insd ca el sd nu se substituie eului originar, ci s5 constituie un ferment pentru
ndzuin{a spre descoperirea acestuia. In varietatea sentimentelor exprimate trebuie sd palpite cit mai robust viziunea eului originar, singurul factor care d5 consisten{d
fluctualiei vagi a subie'ctivitS{ii'
Dacd deci sentimentele propriu-zise nu se pot exclude
din poezia liricd, e imp,ortrarnrt ca in e 'e sd nu d'omine nota
persbnalS ca atare, ci un ecou dintr-o lume in care totul
se uneEte qi se identificd. Aceasta nu exclude posibilitatea
ca poeiul sd vorbeascd direct despre sine' Cind insd ei
se complace numai in redarea stdrilor sale subiective ca
atare, creafiile sale vor fi lipsite de adincime'
Dacd deci nu se poate nega rolul important a1 sentimentului in poezia llricd, trebuie sd fim bine precizati
asupra sursei acestuia' Prin sentiment se inlelege, in ge,.r.rll, rezonian a in6s['1i'oran:d 'pit1ovoioatd de vartiet'atea trdiri or
noastre. Intreaga problemd este din ce izvor se ivesc trdirile care pronoic5 acea rezonantd. In mod obignuit noi
sintem stdpinili de pornirile cului empiric' incit, in general, r,ziala noastrd emotivd o iclentificdm cu stdrile subiective, personale, legate de acestea. Dar nu acestea sint
starite qi trdirile specifice adevdratei poezii lirice' T:?o-nanta fundamentalS Ei atotstipinitoare din poezia liricd
este provocatd de eul originar qi pur Ei nu de eul empiric'
Pentru aceea ,,sentimentul" specific ei are caracter mai
impersonal, ,,subiectivitatea'o specifici ei se impacd cu
pu,,obiectivitatea", are o valoare general-valabild, adicd
preferinle
pe
tinp a" a contempla nu se bazeaz6' simple
personale qi trecdioare. Esenla lirismului d'eci, in sensul
estetic al cuvintului, se compune din sentimente pure'
1 De aceasti problemi m-am ocupat mai pe tlrg"jn !y:t-a1eu,lu^1:-fl,i
sl "Le corrlrlt
la crdation artistique in capitolele ,,La source specillque"
Scheler' Die stettung
l?art.'iii;;. A ;;
des
100
Menschen
;;i
'.a.u"i"'l'iuinla-a'"'stu
Darmstadt, 1930'
im Kosmos,
Max
curS{ite de subiectivitatea eului empiric. EuI originar
este pe primul plan, acesta formeazd fondul originar al
poeziei lirice.
Frin urmare, caracteristica interioritdlii poetului liric
r:ste setea dupd intruparea sensibiid a eului originar. ins5,
repetdm, aceasta nu inseamnd eliminarea pur qi simplu a
aportului eului derivat ; dimpotrivS, intensitatea acestuia,
in special a lntregii game a tendinlelor Ei instinctelor,
trezeEte in acelagi timp reac{ia care duce spre lumea eului
originar. Intensitatea Ei complexitatea eului derivat trezcqte simultan setea dupd esentele eului originar, o invitd
la scrutarea adincimilor care invdluie inlelesurile primorrliale. Pentru aceea, interioritatea poetului liric se caraclcrizeazl" printr-o supraincdrcare sufleteascS, printr-o
nr:liniqte, dar nu extensivd, cum este a poetului epic sau
tllamatic, care duce la confmntarea cu lumea exterioarS,
ci ca o neliniEte intensivS, ca o concentrare de infinit. Esen{,r'Ie apar in forma lor cea mai purd in stlbcongtientul poel.ului liric. Ele exercitd o pn-ritere de atrac{ie primitiv5, pror,.ocind in acelaEi timp o chinuitoare stare de sufocare. E
o suferinld sui-generis a eului, in care se adinceste ca
intr-o mare afundd in care se complace cu plindtate. E
('am ceea ce exprimd Lucian Blaga in versurile :
,,Eram a.sa de obosit
sufeream.
Eu cred ci sufeream de prea mult suflet".
$i
(Leagdnul)
Trdirea liricd este un prisos de suflet, e trdirea sufleobsedat de propria sa revdrsare. Trdirea epicd sau
dramaticd are tentacule Ei cdtre lumea exterioard Ei prin
aceasta constituie un alt procedeu de molcoLmi,re ; trdirea
liricd este mai inchisd, sub stdpinirea ei eul roieqte in jurul propniilor saLe intenfionalitd{i asctmse. Paul Val6ry
spune cu drept cuvint : ,,Pendant sa mdditation, il bourtlonne lui-m6me ;autour de son propre point. de repdrre" t.
lului
I
Paui Val6ry, Introduction d la Poilique, Paris, 1938, p.45.
r0l
Aceasta, bineinleles, iI duce adesea la convulsiuni cumpliite, oare il consum5. Goethe ii spuse lui Eckrvr, nann :
,trtd topesc la propriu-mi j6ratec". Iar Eminescu :
,,De-al meu propriu vis, mistuit m5 vaiet,
Pe-al meu propriu r"ug md topesc in flacbri"'
Nu e in corntradiclie cu ceea ce arn citat din Verlaine :
,,Et nous faisons des vers 6muse trds froidement", deoarece
,,cdldura" Iui Goethe Ei a lui Eminescu *_ Si a atitor alin
tora _- Ei ,,rdceala" lui Verlai
Ei a atitor altora
ale
simbolice
expresii
:
sint
fond inseamnd acelaqi lucru
unui extraordinar efort de a cristaliza prin ndzuinla formativd sensurile care mijesc in virtejul l5r-rntric qi de a
le gdsi expresiile cele mai potrivite. S-ar putea spune l
judecSli t..i Iu cdldurd mare -- o formidabilS inclqtare de
voinld pentru a capta marile infelesuri.
Nu existd poezie liricd fdrd aceastd atitudine fundamentald. Ea este inerentd sufletului liric, care numai prin
aceasta igi vede existen{a justificatd. Acest fior liric nu se
manifestd ca ceva incidental, ci ca un rost de a fi, ca un
destin. Este vorba deci de un destin poetic, oa,r'e constd
din faptul de a scruta ascunziqurile eului dupd un sens
care nu se poate desprinde din aspectele superficiale ale
lumii. In momentul ln care se intrevede acest sens incepe
s5 ia contur Ei poezia Iiricd. Acest sens intrevdzut va constitui fondul originar aI poeziei lirice 9i in acelaqi timp
justificarea ei. Poezia liricd nu este simpla expresie a unui
suflet, ci este un mod de a trdi, un mod de a realiza un
destin inerent fiin[ei brdzdate de fiorul nelinigtitor.
Pentru ce vorbim noi in cazul acesta de un destin poetic ? In prrirnul ninrd pentnu ,ci avem de-a face cu o necesitate originiard fdrd d,u o*u nru poaite [ua, nraErbere o crera;[ie
1iric5. Ii al doi[ea rind fiindcil es'te vorba de o atirt'udflne
cdreia pro,etul lir'ic nu i s,e poarte sustrage ; poet"ul li'ric nu
are altd mo'dalirtate de a exista. EI este nevoiLt sd cob'oane
in lumera esenleJ.'or pur"e, al cSror sens 0ncearrc6 sd-l intrevadd gi sd Ei-i clarifice prin almoni'a versmrilor. In momeul,tul in care incete'az5 acest efort, el inoete'azd sd fie
poet.
Destinul poetului liric se tealizeazd' in ermetismu'l
intr-o solitudine profundS (d1r nu izolatoare !)' Din
".rlui, acestui ermetism unitatea de dincolo de lirnitele
"u*",u
{r'agmentare a1,e viefiir Fe c&r€ o reface po'etul ,liric'.se
rledebeqte profund de cea a poetului epic sau dramatic'
rn'ai
I" ge""t "pi" tuu dnamatic urxitatea este oarecuim
de
serie
intr-o.
rdsfringe
se
,ttrr?ta, cdci sensul originar
nu
cantitativ,
chiar
oare,
temporale,
spaliaie
.,icmente
Ei
pqt fi strins'inmdnuncheate. Poezi'a liricd insd nu e o
boezie de intindere. Aicii sensul este concentrat intr-o
itipa u"i"a, eI e ina,diat dintr-un punct cu o st'rdlucire
i,ribrsa, care strd6,ate materia plasticd Ei ne loveqte dire'ct:
o poLri" de intensitate. Tn nici 'un al't gen, sensurile
"
nu ne invdlurie atit de aproape qi atit dc conden"lti*"
Aceasta deoarece etrl crreatorului liric prin insdqi consat.
care oauzd tot
;tit"ti" sa nu-qi poate dep5qi limitele, -din se
3sumrulsrazd
;-i;; p"tt" "itidt 9i din-ltrrnea din afard ldrgi
limritele
trep"uat in interiorui eului cu risc"ul de a-i
o
urmare
drrept
are
Aceast'a
infinit.
in
pini la dizoLvarea
iargit" a lumii interioare ;i o interiorizare a tot ce vine
rli,n" exterior, o absorbire Ei o asimilare in sinul euJui a
Lu,mii transsubiective. inctris in propriile sale limite, eu1
va imbogdli in schi,mb tot mai mult propriul sdu-conlinut
si s,e va*aclinci in eI pind Ia suferin!5' Dar tot din cauza
aceasta poez-ia liricd nu e revlrs,area ilnor inlelesuri in
larg, ci, ir-,. .rrm'a condensdrii indelungi a acestor inlelesuri,
,'u i
da esenle pure, str'Sfulgerdri ale unui fond indelung
"
r,oncentrat, in'umbrd, dar cu intensitate. De aoeea poezia
liricd are o respiralie mai scurtd. Gundolf o numeEte
t\ugenbl,icktpo"^tin, poezie d,e moment. Nici nu poate fi
altf"c : inspiia;{ia poetului liric are, cum vedem, un ce'ntru
ilnic, care devinre un focar de in{e1esuri. Din el nu pot
('rnana decit naze, Ei, in oricite raze s-ar cheltui, obicctii drile lui rdmin tot taze : p'octul liric cantitativ n;r'r are
mult de spus, el cel m'ult ,poate spune acelaqi lucru in
iLrfin[t ae m'uite f'eluri' Insd pulinul p'e care il spune este
r-le o aqa de mare intersitate, incit rau ni-l po'ate da de'cit
rir doze mici.
Foetul liric are destinut cel mai vitreg, fiindc5 el" este
rrt'votit si 'rdmind i r insq.rls inaccesibild a eului sdu, inconjurat de universul siu straniu. ,,The world is too llrutal
r03
102
for me", lumea e prea brutal5 pentru mine, mdrturisegte
Keats, e prea strdind de inlelesurile care-i rdvdqesc fiinfa.
$i aceste inlelesuri il stdpinesc prea covirEitor. Tirania
Ior e aEa de mare, incit poetul liric e acela care dintre
toli creatorii de artd rdmine mai fidel sensului adinc care-I
obsedeazS.
EI nici in viala sa particulard nu-l
reneagS.
capdt. Cazul poe-
Poetul liric iEi trdieEte destinul pind Ia
lilor blestemali - Pcie, Baudelaire, Rimbaud etc. - e deajuns ca exemplu tipic de neputin!,a de a pdrdsi o lume
proprie pentru a intra in lumea ,,bunului-sim{". Poetul
liric se identificd complet cu destinul sdu imediat, cu .r-r5zuinfa spre eul originar, spre marea deosebire de omul
de r,ind care qi-l tr5deazd la fiecane pias, corrsirnlind Je f,el
qi fel de compromisuri. El igi acceptd solitudinea qi se
complace in ea. De aici legendele stranii ce se creeazd in
legdturd cu via{a poelilor. Cdci pare straniu intr-adevdr
si nu consim-ti la nici un compromis exterior, sd te identifici numai cu marile intelesuri din lumea ta internd.
C-e admi,rabil apdrd aceastd intuenioriitate Rairrer Ma,nia
Rilke in prima sa scrisoare cdtre un tinlr poet : ,,Md
intrebi dacd versurile dumitale sint bune. Md intrebi pe
mine. Ai intrebat 9i pe al{ii (...) Ei bine (fiindcd mi-ai
dat voie sd te sfdtuiesc), te rog sd renunfi la toate acestea.
Dumneata privegti in afar5, si tocmai aceasta n-ar trebui
s-o faci. Nimeni nu te poate sfdtui qi ajuta, nimeni. Existd un singur mijloc. AdinceEte-te in dumneata insufi.
Cautd nevoia adincd ce te faee sd scrii: intreabd-te dacd
aceasta este inrdddcinatd in strdfundul inimii dumitale,
mdrturiseqte-li sincer dacd ar trebui sE mori in cazul cd
ai fi opritt sd scr'iti. Aceasfra mai,a,les: iirrtreaibd-rte i,n ceasu,l
cel mai tdcut al nop{ii dumitale : trebuie sd scriu ? ScruteazE-ti interiorul dupd un rdspuns adinc. Iar dacd acesta
an fi afinrr.rativ, dacd la aceastd intretbare serioasd poli
rdspunide crll un pruternirc qi Simplu ,,'ttretbuiie", atlnci cldd,eqte-ti via{a dupd aceastd nevoie. V,iala dumibale, pind in
oe'asurile cele rnai indifer',enrte Ei mai degante, trebuie sd devind sem'nu,I Ei mdr"turia acestei ndzuinle."l IJn sens de
1 Rainer Maria Rilke, Briefe an einen jungen Dichter, ,,lrrsel-Bticherei", nr. 406, p. 10.
i04
se irnpu,n"e pinl Ia ob'sede a n'r.r se revdrsa
in exterior, acest sens se adinceEte in sine, se condenseaz5, se esenfialize'azd qi irupe ap'oi cu adfieri de viziuni
dincolo de limitele sensiibilitS{ii
sie. Ternperamentul poetului
i
liric fiind
di'ntr-o altd lume, lumea inlelesurilor primare qi permanen;te. In L'ayrds midi d'wn Jaune Malla'nme spune l
,,Alors m'6ueill'erai-je a Ia ferueur premidre,
i)roit et seul', sous un ftot antique de Lumidre"'" '
Ceca ce caracterizeazl. poezia liricd este faptul cd in
nici un alt gen poetic pulsalia primard a existenlei nu
cste incdtuEatd mai nemijlocit gi in melodii mai insinuante,
nici unde nu este tradusd cu atita suplete adinca, uneori
chinuitoarea frdmintare a eului. Oricit de sumbri ar fi
viziunea sa, destinul poetului liric este de a ,,cinta", de a
sc concretiza in armonii, de a face sd scinteieze inlelesurile primordiale. Fiecare poezie liricd adevdrati ascunde
o scinteie cereascd, pe cit de scurtd, pe atit de intensS,
capabil5 sd pund in lumind pentru un moment eul autentic qi prin ateasta ceva din marile sensuri ale existenfei.
Ncintrecut exprimd aceastd idee Hoiderlin intr-una din
poemele sale, spunind cI rostul poetului este sd stea cu
i'apul clescoperif in furtunile cumplite dezldnluite- {e zgi'
sa apuce fulgerele tatdlui atotputernic ai, invSluite in
c'intec, sd le ofere mullimii ca danie cereascd :
,,Doch uns gebiihrt es, unter Gottes Getuittern,
Iltr Dichter ! mit entbldsstern Haupte zu stehen,
Des Vaters Strahl, ihn selbst, rnit eigner Hand
Zu fassen und dern VoIk, ins Lied
Gehiilt, die himmlische Gabe z'u reichen".
In t,raducerea lui Io,n Pillat
:
,,Dar noud ni se cade, sub furtunitre Zeului,
Noi p,oetii sd rdrninem cn cap descope,rit,
Trdsnetul TatElui, eJ. insuqi, chiar cu dreapta noastrd
Sd-l prindem gi in cintec inviluit.
Poporului sd intindem cerescul dar..."
Dar aceastd captare a marilor inlelesuri nu este posibiid
<lccit prin infruntarea pornirilor vremelnice prin care eul
105
cmpiric cautd sd acopere sursele adinci. Nu este adevdrat
cd poezia trebuie sd exprime intreaga persoand umand ca
dat empiric. ln aceastd persoand se suprapun adesea cele
rnai respingStoare vicii, care, desigur, nu pot fi considerate
ca atribute poetice. Poetul adevdrat reuEeEte sd infringd
aceste porniri, pdtrunzind 1a un substrat de adinci semnificafii. Aga se explicd pentru ce mari vicioqi, ca Villon,
Po,e, Rirnb,aud qi artilia al{i poeli ,,blestema{i", Pot sd ne
ridice in sfere cereqti : din eul empiric, personal, ei au
Etiut sd dezgroape eul originar, impersonal, neintinat de
vremelnicie.
Concluzia fundamentalS din acest capitol este c5 fdrb
adincirea in substratul eului originar, fdrd. redarea nemijiocitd a sensurilor lui ascunse, impreund cu sentimentele
stirnite de ele, adicd fdrd depdgirea cadrelor pur personale
Ei subiective, nu poate sd existe poezie liricd adevdratS.
Ca incheiere rnai trebuie sd precizdm sensul acelui caclru
personal, deoarece el poate da naEtere la indoieli serioase. Este oare adevdrat cd valoarea esteticd presupune
depdqirea cadrului personal, cind doar in toate domeniile
arbei se raccentueazS rasa de mtllt ,,contribulia p'ersonaild",
,,stilul p,ersorr'al", ,,tehnicat' qi ,,viziu,nea personal.dt' ? Nu
este o contradiclie la mijloc ? RSspundem cd nu. Tcate
aceste insugiri personale, fdrd de care nu se pot realiza
valori artistice, nu sirrt decit mijloace Ei nu scopuri. Scopu1 este atingerea esen{ialitdliior impersonale ale eului
poetic, ceea ce insd nu impiedicl intrebuinlarea unor rnijloace cu totul personale. Fiecare artist sau poet poate
merge pe cdi proprii, poate inventa mijtoacele cele mai
personale pentru a-gi depdgi eul empiric gi a scoate la
iveald fondul universal-valabil al eului originar. TotuL
este sd nu se confunde mijloacele, care pot fi personale.
cu fondul originar, care este impersonal. in acest sens,
l\{arccl Raymond afirmd cu bund dreptate, vorbind despre
mitul modern al po,eziei : ,,...La condition pre'midre est, cre
s'oublier, de briser les limites du moi, de s'lvanc€r 3u
cleld du lyrisme petsonnel" I. Bineinleles, Miarce'l Raymond
rrorbeqte dcspre dcp5girea limitelor eului, fiinclci dinsui
1 Marcel Rayrnlnd, De Baudelaire au surr|alisme, Paris, 1933, p. 399'
106
eui originar ; eu}
Ia dinsul se confundd cu cel empiric. Accentudm, deci, ci
atributele ,,personale!' intervin numai in legdturd cu morlalitdtile de depdqire ale eului empiric Ei cd din acest
punct de vedere artistul creator poate merge p-e cdi cu
lotul proprii. In aceasta constd' ,,originalitatea'o lui' Insd'
ad.eudratit artist red,d prin miiloace personale totdeaunr
un fond, impersonal ;i deci general-ualabil. De aceasta
clepind"e ualoarea operei sale|, numai a;a ua trezi un ecou
udinc in sufletul semenilor.
nu face deosebire intre eul empiric qi
2, FORMA ORIGINABA
Dacd scruta,rea neincetatd a taini{elor eului originar:
cste condilia fundamental5 a poeziei, trebuie si precizdm
rrum,ai,decit cA scorat,ere'a in evidenld a se'nsu,ril'or 'ascunse
nur este cu putin!6 fdrd incheg'are1a lor intr-o anumitd
krrmd. Fdrd formd fondul originar ar fi lipsit de sens'
arr cddea intr-o dezagregare haoticS, in timp ce eul se scrult'az5 tocmai din nevoia de a-Ei clarifica un sens, o vizirrne existen{ial5 consistentS. Aceastd viziune nu se poate
tlrilrindi f5rd purt"ene,a orrdonatoare a fo,rlmei' Pentru aceea
,,uI originrau'pnin esenlialirbartea lui es'te irrsertrat clupd fonm5,
l,'rrclin!"a formativd ii este inerentS. Faimosul nisus forrrmtiuus, ndzuinta formativd pe care J.F. tslumenbach o
atribuise organismelor, este condilia fundamentald 9i a
viclii spirituale, idee sustinutd pe larg deja c1e Aristotel'
;i reluatd cu mare amploare de Goethe.
In estetica mai veche se fdcea o deosebire fundamerltalir intre ,,forn'I5" Ei ,,fond". Se iviserd chiar dou5 mari
r'trt'cnte : unul oair€ red'urcera arta tra o problemd de forrnh,
rrlrtul care nu vedea in ea de'cit o proNems a fondului'
ln*i, d,acd fiecare dinitre ele gdsea argumente teorctice
r De aici se poate vedca cit degre$itX era c.oncepfia.reprczentath de
),r6rorrcanrr-Gheri'a irr nolemica sa iu Titu Maiorcscu despre personaiit.rl,la .il irnpersonaliiatea in arti. Cherea n-a avut in!elegere p.cnlru adin,
in timp ce argumortele lui Titu Maiorescu qi-au pirslrat
r ',,t"u'probl**ei,
;r lrbiiilatea pind astdzi.
|
107
suficiente ca sd se menfind timp destul de lndelungat, in
schirn;b ele er,au 'nepnrtin:cioase cind se aprropiau dre fenornenul artistic concret. Aceasta din motivul i6 fiecare dintre
ele se mdrginea }a consideralii cu totul unilaterale.
Fatd de unilateralitatea acestor teorii s-au ivit qi tendin{e de impdcare a 1or. Era clar cd orice operd de artl are
o anumitd formd, dar tot aga de clar era cd in acelagi
timp opera respectivd exprimd ceva. Prin urmare, intr-o
operd de artd gdsim atit formd, cit qi fond. Concluzia : opera de artd exprimd un fond intr-o anumitd formd. Nu
s-ar putea spune nimic impotriva acestei concluzii, dacd
n-ar fi arbitrard legbtura ce se face intre fond qi formd.
Opinia curentd, in parte rdspinditd Ei astdzi, era cd artistul
elaboreazb mai intii un fond, o idee, o viziune, pe care
aproi incearcd s-o verse, s-o intrupeze intr-o anumitd
formd. Aici este punctul vuinerabil Ei in direclia aceasta
trebuie sd ne indreptdm privirea in legdturd cu poezia liric5.
Este fundamental gregit sd se creadd cd fondul se
elaboreazl independent de formdl. F orma nu e ceva exterior forrdrului gi ceur.e i s-rar putera sutprrapune, ci este
ea insdqi rezultatul unei trdiri. Si anume trdirea care e1aboreazd forma este aceeagi care ne dezvdluie gi fonclul originar. Pentru aceea vorbim desprre o for"rnd originarrd,
f indcl ea se ivegte d,in raoel,a4i substnat originar ca qi fo,nduI. Cind poetul se zbate in matca eului cdutind un sens
ca punct de reper, el se zbate fiindcd este muncit de un
virtej haotic. Existen{a lui spirituald cere in mod imperios
stdpinirea acestui virtej, cu alte cuvinte sd introducd o
ordine in5lrntrul lui. Cind eul scruteazd in adinc, el cautd
un sens care ar putea servi drept axd in jurul cdreia virtejul lduntric s-ar putea cristaliza. Gdsirea sensului inseamnd pentru eu gdsirea axei ordonatoare, adicd inseamnd
in acelagi timp cristalizarea interioritdlii intr-o formd.
Fiindcd o formd nu este altceva decit un echilibru intre
dif,erite erlsi'urri conrtrralre. De raici reie,se ,cd in mome,nrtul
in care eul tinde spre un sens adinc, adicd spre dezvdlui1
in
lucrarea noastri asupra creafiei artistice am analizat pe larg
capitolul III, subcapitolul2: ,,La matidre et la forme't
aceastd problemd in
t08
rca fondului originar, eI o face din nevoia de a gdsi o
formd care sd-i echilibreze interiorul haotic' El se scrutcazd dupd un sens, fiindcd are nevoie de o formd' Iar
in momentul in care in adincimi a descoperit sensul cdutat, inseamnd c5 a gesit axa ordonatoare, adicd qi-a gdsit
forma care introneazd echilibrul cuvenit in viltoarea pornirilor lSuntrice. Trebuie deci sd accentulm in mod hctSlit cd gdsirea sensului originar nu inseamnd ceva deosebit
cle clarificarea formei : numai prin constringerea formei
a fost posibild gdsirea fondului originar, iar forma, la rinclul ei, se iveqte numai prin elaborarea fondului.
Acest proces se petrece clintr-o necesitate existenliald'
l,'iindcd nlmic nu este mai potrivnic spiritului omenesc
decit constringerea de a mocni intr-o stare haotic5, lipsitd cle pet"peitiv5. IIaosuI este moartea spiritului Si {e9i
a artei. Forma are un rol liberator din aceastd stare. Din
caaza aceasta, strdduinla lduntricd de a cristaliza un sens
prin inchegarea unei forme este un mod de a exista, este
ir problemi existenfiald. Intreaga elaborare a operei lirice
csie pentru poet, ca qi pentrr-r orice creator de art6, o
iorrnd cle a-qi trdi existenla spiritr-rald. Opera h:i nu q ce\ra
c'c r"zrsare <jin viala lui ca un reflex sau ca un surpli.rs, ci
t'ste modalitatea de a-Ei trdi via!a.l. Acesta cste motivril
pentru care, dacd accentudm in modul de mai sus imporian{a iormei, nu riscdm sd cddem in formalismul vec:hi
gi perimat. Fiindcd insdqi existenla poeticS ascundc in
stlaturile ei primare aceastd ndzuin{d spre o- forrnd. Cind
incearcd s-o reralizeze, ea nu face altsev€ decilt 'duae Ia
indeplinire o insugire originard. Forma poeticd deci este o
i.ormd internd, care se impune din adincimi 9i nu din afar{.
Iatd pentru ce este un nonsens sd se vorbeascd despre
natura dntiralionald a poeziei Ei a artei, prob1em5. cdreia
de'altfel ii consacrdm mai jos un capitol special. Aceastd
conceplie, destul de rdspinditS, incearcd sd demonstreze
cd ceea ce este hotdritor in crealia poeticd este adincimea
I Idei deosebit de preiio^ase se gdsesc in privinIa aceasta la,Fr' Gun'
h$, Aoethe, Berlin, l02l. intreaga introducere csle consacrata acestel
probleme.
109
obscurd gi haoticii, prin firea ei potrivnicd ratiunii. Starea
de fapt este cu totul contrard. Adincimile eului originar,
in mdsura in care conlin un sens, ascund aceastd irezistibild tendinld formativd, care nu este altceva decit aspectul elemen0ar al ndzuin{ei cle a irafionaliza, de a alarifica
obscuritatea liuntric5. Tendinfa formativb este inerentS
eului origirrar, ceea ce inseamnd cb acesta nu numai cE
nu este potrivnic ndzuinlei ordonatoare a raliunii, ci, dimpotrivS, prin natura lui chiar o reclamd, face apel la ea
sau, mai precis, ii conline germenii, tinzind necontenit
sd-i actualizeze, s-a-i traduci in fapt, flrm ar spune Aristotel. Renunfarea la ra{iune este renun{area Ia tendinla
formativd, ceea ce duce fatal la dezagregarea euh-ii qi Ia
intronrarrea nonsen:sului. Dupd cum vom v-edea, nu rafitinea ca atare este potrivnicd poeziei, ci anumite forme
ale ei.
In unele dintre ve,chile conceplii forma ,era consideraca un adaos la un fond deja elaborat. Prin trrrnial..e, ea
crcnta numai ca o problemd de tehnicd pcetic5, ca un rne$tequg care nu prea are de-a face cu ceea ce vizeazl valoarea spiriiturald ,a operei. insd in sinul oFre,rei de ar,td, cat:e
formeazd o unitate strinsd, nimic nu se intimpld ce ar avea
o importan{d secundard. Tendinfa de a degaja o formd
este o tendin!5 care singurd ne face acccsibild o operi de
art5. Numai prin aceastd tendin!5 se centralizeazl ndzuir.{ele variate ale interioritd{ii, prind consiste'nfi gi ne devin
accesibile. Fdrd puterea centralizatoare a formei, agita{iile
interioare s-ar zbate intimpldtor, dupd voia hazardului.
Abia prin formd se imprimd interioritdlii ceva durabil, nurnai prin ea se cristalizeazi, din convulsiuniie trecdtoare
u.n sens permanent. Iar de aici o concluzie foarte fireasc5 :
sensul adinc al unei opere de artd ni se poate infdliga in
intregime numai in momentul in care qi forma ei va fi
complet elaborat5. Neajunsurile formale vor fi semnul
evident aI unei inconsisten{e interioare. Forma ne face
accesibil fondul, fiindcd acesta se vddeqte in mdsura tensiunii formale, iar insuficien{a formali fatal derivd din
neputinla de a clar.ifica sensul ,onigina,r in toatd arnploarrea
lui. Intr-o poezie de o inaltd valo-are esteticd pind- Ei cele
ti
il0
rrrai mici trdsdturi formale trddeazd anumite secrete alc'
srt'nsului ascuns qi, invers, nu existd tres5rire interioard
('a,r'c r1u gi-ar gSsi' echivalenitul forrnal' Amdnuntele formalc, in cazul"cd au legdturd organic6 cu intregul, sint
nn s;cmn viziltil a1 amdnunlimii cu carc a fost elaborat fonrlrrl originar, cat:e, in consecinlb, va impresiona cu atit mai
,'r,p1eEitor. Forma nu ne ,,transmite" o interioritate; ea o
,'ontrinn, fiinclcd interiorit'atea insdEi a putut prinde consis1r'nid numai gra{ie tendinlei formative originaret'
Frorrrra nu este a,ltceva decit mijlociul de o'rganizare
rrl intenio,r,itdlii. Prin aceasti organizare puhoiul . fSrd
I'rirr aL lunrii inten'rc e echilibraril p'rinde mdsurd qi devine accesibil iurnii ,exterrne. Nurnai irr modul acestm
,t,*'i"" rriziut-rea inte'rnd ceva suprai'ndividual' Spiritrralitatca nicioclatd nu s-ar pr-rtea dezvolta daci frdrlinii.ii'ca haoticd clin interior n-ar putea fi stapinitd. Cu cit
st, va cristaiiza mai bine haosul, cu atit va fi mai consisIcntir spiritualitatea vielii interne. Prin urmare' varietatea
formelor artistice gi intensitatea tensiunii lor nu slnt un
somn cle mecanizare, ci, clLimlpotrirrd. semnul 'cel miai evitlcnt al unei aclinci vitalitdli spirituale. Aceasta, bineindin
{clr-'s, cu o condi{ie: ca formele sd fie eiaborate
originare.
forme
cu
clc-a
face
avem
interior, adicd sd
Problema formei este deci o problemd de entelechie'
(ila{ie acesteia, sensurile conlinute in mod potenlial in
strl.rstratul cc'l miri aclinc al vielii spirituale se unificd intr-o
sirigurd idee sau viziune, virtejul interior prinde c9n5isIcn[d Ei, clintr-un clocot cu momenrte de-a p'ururi schimbdloare, devine o prezen{5.
Forma are deci, prin insdqi originea ei, un triplu rol :
prirnul, gi cel mai important, de a da unui sens difuz, haotic, o unitate substanlial5, de a descifra fcndul originar,
consolidind in felul acesta existenla eului ; al doilea, cle a
intnipa acest fond originar pe care in felul acesta ni-l
face accesibil; al treilea, de a izola sensul pe care l-a intrupat de celelalte date ale lumii externe, dezviluindtt-ne
astfel inlelesurile unei lumi vdzute din adinc, in care
1 Dcspre tendinla formativd vezi, printre altele, W' Slern, lVertphiIosophie, Leipzig, 1924'
esenla subiectivitdlii se intilneEte cu esenfa obiectivitdliil"
In fiecare sforfare este conlinutd aceastd tripld directiv5,
care in realitate formeazd o unitate strinsS.
Rolul creator al formei pentru opera de artd, in genere,
prin urmare, vddit. in structura originard a poeziei
Iirice insd el ia o importan!5 deosebitS. intr-adevar, in
nici un alt gen literar forma nu este un factor atit de hotdritor. Motivul e in insuEi procesul de cristalizare a viziunii eului liric, care, trdind in mod specific fondui
originar al interioritdtii sa1e, va trdi tot in mod specific
inchegarea acestei interioritb{i gi afirmarea ei sub o formd
este,
concretd.
Ne amintim c5, spre deosebire de atitudinea epici qi
dramaticd, cea liricd se reduce, in esen!5, exclusiv la interioritatea eului. EuI, revlrsindu-se numai asupra sa insugi, nu are nici un punct de reper exterior, va trebui sd
gdseascd totul in interior. Or, aici nu gdseqte alt punct de
sprijin decit forma pe care qi-o fdureqte. Din ca\za aceasta,
in nici un gen literar folma nu este aqa de plind de tensiuni ca in genul liric. In gerrul epic Ei dramatic existd
puncrte de reper in evenimenterle Ei acliunile relataite, oatre,
d'eEi sinrt gi ele complet filtrarte priin adincimi,le euJ-ui, totusi oferrd o porsiiritritate de diva.gare pentru eu. O astfel de
divagare in poezia liricd nu existd. Poezia Iiric5, chiar
cind se referd la date ale lumii externe, le absoarbe qi le
t"nans{igureaz'a in ecoltri ale lumii interne. Eul liric nu
poate face altceva decit sd se biciuiascd pe sine insuqi
pind ce se va cristaliza cu ajutorul mijloaceior din interior. Din acest motiv, forma poeziei lirice este in mod fatal
cea mai purd, cea mai pu{in alteratd de fapte externe ca
atare. Este o formd in care nu vibreazd decit nedefinitul
interioritSlii, constituind o compensare a conlinutului mai
vag. Echilibrul intern dintre elementele ei componente,
precum qi echi,librul lor exterrior, este desdvirEit pflnd a se
transforma intr-o armonie. In nici un alt gen nu gdsim o
aqa de impundtoare armonie formald. lntr-adevdr, ce sint
ritmul, rima, muzicalitatea versului, expresia figurat5'
1 Idei importante
in
direc{ia aceasta la Heinrich Litzeler, Einfii'
hrung in die Philosophie der Kunst, Bonn,
1934.
crrrrsonanla fie exterioarS, fie interioard, a silabelor, a cuvintc.Ior, a imaginilor Ei, in sfirEit, a inlelesurilor, consoriernfa lor amplS qi unanimd intr-un singur tot organic ? Nu
sint decit mijloace pentru construirea unei armonii unice,
t kioit a'oordlar"ea cduLtatd ia unor sune,te d'ispanate, pentru a
orl rfine din viibna,rea lor sirnul,tand un unic sunet sirnfonric,
rrn acord forrlal perfect. Eul liric, neavind un conlinut
olrrieotiv pr'e'cis, are nevorie de rrn co,ntur prercirs, a tfel s-ar
('(),nsuma in convulsriuni irrfi'rlite. La toate acestera se adauqii p,ropor[ii]e re,duse ale ,poeziei J.irice, de o irnporrLan{.d
rrapitrald din punct de vederre forrrnal. trn aces't fel, raportul
rrrc.'ipr,orc aI pdnfilor componernte nu numai cd formeazS' o
rrrmonie, dar este gi cel mai strins. Poezia liricb se prezintd sub forma cea mai concentratd, pdr{ile ei conrrerg
t'ritre un punct central in modul cel mai direct, spre deoscbire de genul epic Ei dramatic, in care, din cauza intinrlt'rii incomparabil mai mari, forma este cu muLt mai
Irtbild.
Din toate aceste motive, poezia liricd este cea mai
lrine inchegatd din punct de veclere forrnal Ei cea mai incordatS. Ea este ca o lird strunitS, intr-o teribild tensiune ; nu intimplStor Ei-a luat poezia liricd numirea tocmai
rlt: la 1ir5. Intensitatea conlinutului ei nu e decit rezultl'tiui ,u,ne'i struni,r'i extrem,e a f ormei, a unei constr"ingeri
,'xe,rcitate'de co,n4.ur.u,l forrnal asupra interionitdlii incdtu5atc initre firrliteLe lui. in p,oezia lir.ic5 domind tenidinfa forrrrei pentr:u forrrrd, mij,looul exclusiv 'de mani estare nernijlocitd a in'beriorritSlii, in timp ce in celalalte doud genur"i
prrterea forrnaiLivd esrte ptlsd in serviciul eveninnenrtelor qi
rrcieiunilor. AEa se desprrinde unta di,ntre deo,sebiriLe esenli,al,e dtntle gemrl 'tiric gi cerlela te doud gen'uri : in genuJ.
liric se tinde spre armonia fommald, in tirnp ce in celeLalte
tloud genr,ri se tinLde spre arrnonia desfdEurdrii eveniment.trlror gi a ac(iitrnrii.
Con{inutul incomparabil mai vag in raport cu preciziurrca forrnei din p,6g2i3 liricd se ex,plicd numai prin atitudirrca specificd a eului: interioritatea prin ea insdqi nu poate
ofcri elemente precise, fiindcd in interior totul este intr-o
continud fluctuafie. Tocmai din pricina aceasta va trebui
;;r fie mai mare incordarea formalS, pentru ca cel pufin in
tl9
113
f,elul acesfa, prin vibra{ia annonicd, sd se ajungd Ia o stare
echilibratd. La poetul epic Ei dramatic, concentrarea gi
incordarea formald sint inlocuite prin bogdlia evenimentelor Ei acliunilor. Ca sd ne comunice un sens pentru care
poetui epic Ei dramatic trebuie sd ingrdmddeascd faptele,
care prin vigoarea desfdqurdrii lor sint chemate sd ne familiarizeze cu sensul elaborat, poetul liric are nevoie numai de citeva vibratii incordatc. De unde, prin urmare,
poetul epic qi dramatic se folosegte de intermediul faptelor
concrete, p,oetul liric, datoritd calit5lii formale bine condensate, ne coinunicd secretele existentei in mod nernijlocit. Aga se exptrici pentru ce in cazul unei poezii lirice
un singur fragment ne poate deja familiariza cu sensul
intregului. in timp ce in cazul poeziei cpice sau drantatice
un singur fragmcnt ne spunc foalte pulin. De exempLu.
dacd ludm Mai am un singur dor, deja prima strofd.'ne
impdrtdqeEte, prin acordurile formale, acea atmosferd care
degajeazd sensul intregii bucS{i. Strofele ulterioare nu
ada,ugd n,irnic nonr ilin puncturl de vedere aJ- sensului, il
preci2cazd numai. In schimb, inrtn-un romran sau drarndtrebuie s5- cunoagtem evenimentele qi acliunile aproape in
intregime pentru ca sd intelegem conceptia fundaroenta15. Aceasta fiindc5 in poezia liricd fiecare fragment este
acordat din punct de vedere formal crt scnsui adinc qi
deci fiecare acord il cxprimd, in tirnp ce in celelalte doud
genuri succesirunea evenirnerrtelor,'ou d'if,eritele intorn6turi neprevdzute, sint hortdritoare pentrm intregirea se'Li-
sului.
Iatd cum tendinla originard spre o formd capdtd in
poezia liricd o importantd deosebitS. Aici mai mult ca
oriunde ea este strins legatd de sensul intim al existenlei,
din care cauzd. la interpretarea poeziei lirice sintem mai
obligali ca oriunde sd recurgem Ia analize formale.
s. suBrEcTuL
$r
CjNTTNUTUL
Aga stind lucrurile, ni se impune in rnod categoric
examinarea problemei subiectului in poezia liricd. DacI
vibralia formalS e capabilS sd ne introducd in sgrisul poe114
;rit'i lirice, ce importan{d arc subiectul tlatat ;i cum stdm
crr con{inutul, care adesea este considerat opus aspectului
Iolmai ?
Inainte de toate se impune o precizare a termenilor.
l'r'in subiect in{elegern seria cl,e fa,pte concrete luate din
lrrrnt:a obiectivd, sau create in analogie cu aceasta Ei re,exemplu, Rdscoala iui Liviu
r ltiitr: intr-o operd oerecrane (de
Iicbreanu aG ca subiect revolta ldrdneascS din 1907). El
<'onstituie acel aspect dintr-o operd literard, care se poate
r'('zrrrna qi transmite fdrd a reproduce forma in care a fost
,'xprrinatl. Conlinutui are un cuprins mai larg. Dupd curt
vom vedea mai jos, el se constituie din subiectul trecut
lrrin filtrul interioritdtii poetului. Adicd el se compune
rlin subiectul amplificat c'.i inlelesurile adiugate din inIt'rior.
Din consideraliile noastre de mai sus reiese cd subiecl.rrl nu are aceeaqi importan{d pentru toate genurile
litcrare. Dacd in epicd gi dramd el este un factor hotdritor,
irr poezia liricd, din cauza predominanlei factorului formal,
,'t bade pe aI doilea plan. Contribulia iui Ia efectul total
,'ste secundard Ei, luat ca atare, el nu reprezintd sensul
originar. E aclevdrat cd Ei in poezia iiricd gdsim nenum5'
ratc referinfe privitoare la lur::ea externd. Nu e nevoie
rlc prea mult6- exemplificare ; ne referim numai ia trei
('azuiri tipice de lirism autentic. Primul este Moi affL 7Ln
sin,gur d.or aL lui Eminescu, din care citSm primele strofe:
,.Mai am un singur dor
in lirnigtea sdrii
Sd md ldsa{i si mor
La marginea mdrii;
:
Sd-mi fie somnul lin
$i codr"ul aproape,
Pe-ntinse'le aPe
Sd am un eer serrin.
r A se vedea in privinla
aceasta E. Ermatinger, Das
dichterische
t(rttlstaerh, Leipzig, 1923, p. 49 9i urm.
u5
veahe culcatd peste plajd,
'astra
De care-ai prins la soal€' pesoare' un ndvo'd,
Apostolii odiatd zvirtind largd mreraje
Pe apele sfinlite i'n vrerne'a I'ui lrod.
I)in luntrea
Nu-uni trrebui'e flamuri,
Ntr vof siiicniu bogat,
Ci-mi irnpleti{i un pat
Din 'tinere rarmri.
Iar
strofele urmdtoare sint qi mai pline de evocdri con-
crete.
Al doiilea exemptru e:sbe Wanderers Nachtlied al lui Goethe, pe cit de scurtd, pe atit de strdlucitd per15 a litera-
turii lirice:
,,Uber all,en Gipfeln,
Ist Ruh,
In allen Wipf eln
Spiirest du
Kaum einen Hauch;
Die Vdgelein schtueigen im Wald,e.
Warte nur, balde
Ruhest du auch".
Iatd gi frumoasa traducere a 1ui A1.A. Philippide
:
lramru,ri ascu'I{i
Cum stdruie incd
Un murrn'ur blind.
In codr.u glasiul pdshrirlor piere.
AqteraptS-n tdcere :
Dormi-veri si tu fln curind".
$i acum un exemplu din Ion Pillat, frumosr-iL Balcic
biblic
:
,,Pe piatra asta veche la care vii, cadind,
Cu vasul de anaml in seari Ia ciEmea,
$edea Sarn'arineanoa tdcutd la fintind
Aga cmrn std de l.eacuri in Evanghelia rnea
ll6
$i pe asinul dsta pe care, grddinarc,
Ti;duci Ia tirg traribujii qi poam,a azi ca ieri,
Veneia Mirrtuitonnrl aqa incet, cdlare,
Pe clrurnuri flrnrerzite c"u foi de petlmieri".
Il clan cd in orice chip arn cdu'ta sI rezumdm
datele
,lrit,tfiil,re din aceste proerne (qi cazul e la f'eL cu orloare iader,'rrratd poezie liricd), nu reuEim sd reddm prin aceasta nirrrir: din atmosfera Ei semnifica{ia lor intimS. Din primul
,,Peste coam'e de munli
E linigte adincd.
Prin
lSi strb smochinrutr Ssrta bdtrfln ca arninrtirea,
Sub care stai 'de pazd, priliar ou cap d'e sfint,
(ir'5ia Gal,ileanul, cnrrn sp;une povestirea,
Cind pild'uita Scrriptura cea buind pe pdmint.
nromcnt se resimte cd ele cuprind infinit mai mult decit
n(' poate reda subiectul ca atare. De aceea analizele litelrrrt' in care primeazS, prezentarea subicctului, filialia lui
i:;loric5, sociald, morald nu pot fi fructuoase din punct de
r"'r'<lcre estetic. Cu alte cuvinte, intelesul poeziei lirice nu
,'sl.c in funcfie de subiect ca atat'e, ci in fu,nclie de felul
,"um este,,cf,ntat" acest subiect, de for"rna in oare a fost
r.xprimat. Acesta este rnotivul pentru care nici rezun:narea
:;rrbicctului unei poezii lirice, nici traducerea ei din cuvint
rrr <:u..,'int. intr-o lirnbd strdind nu ne poate miqcra in mdsura
u r crare o face original;ul. Poezia J.i'r:icd iqi pdstreazd valoalilrr numrai in cadrul for-'melor originare in sinul cdrora a
l():,t con,cepiltd, fiindcd nurnai prin acesrtea ni se poate
Ir-lnsmite sensul originar eare o ,anirnd. Orice rezumat sanl
I lrrrluce,re elimini rraponturile fo,rrnale originare 9i prin
;r{l,ilsta falsificd viziu,ne'a expripulS in original, oricit de
lirk.I ar fi rcctrat subiectul ca atare.
Cu privire la importanla secundard a subiectului in
,(rria
li.ricd, un exemplu izbiitor n-e oferl Stefan George.
i
lrrlr*unul clin volumele sale, in Hirten und Preisgedichte,
rrri gdsim decit subieicte din anrtichitate; in schimb, in
lt I
alt volum, in Sagen und, Scinge, lumea subiectelor fratate
ne introduce in plin ev medi.u. Dacd subiectele ca atare
ar fi hotdritoare, ar insernna cd viziunea adincd ce se desprinde din aceste doud volume si fie cornplet diferitS.
Aceastd diferenld insd nu existd. in ambele voiume domind acccasi vizir-rne unitari, ambele ne transmit aceeaqi
spirituarlitate, derivati ciin aceiaqi fond originar specific
lui Stefan George i. Iati pentru ce simpla relatare a subiectelor nu este rrumai insuJici.err-td pen'tru inNelegerea
po,eziei lirice, d'ar poate induce intr-o enoare fatald : ea
poate atribui unui poert o diversitate de viziuni in plin
corrtrast, pe cind {n r.eralitate este vorba de o singurd viziune unirtanS.
Subic'ctul ca atare in nici un gen literar
cu atit
- ;ii se atrinu are importanla care
mai pu{in in cel liric
- c,e ni s'e trransriite prin interbuic.. Imp'ortant este ceera
subiect.
in suf,letul" poertului, subiecrtul cu
mediul acelui
ei.,ementele ui din lumea ex,ternS dcvine o irnagine vie,
cu o pulsa{ie determinatS nu de hazardul h-lmii externe,
ci de fondul originar al inter.ior:'it5fii. Eul qi lumea se intilnesc in aceastd imagine, prin ea iqi fixeazd eul atitudinea fald de intreaga existenld. Din cauza aceasta sc
inLtirnpld c5, ,atunoi oind poet,ul liric vrera sd pdtrundd in
miezul lucrurilor ca atare pentru ca sd le descopere substanfa (caz tipic in privin{a aceasta este Rilke), el iEi descoperd qi esenla propriei salc fiin{e. E clar deci cd, daci
poetul liric face gi el apel Ia lumea obiectivS, aceasta se
tope;te in focul fiorului originar Ei reapare cu stigmate
noi. Un exemplu foarte interesant ne oferd A1. A.
trhilippide cu Pietrele :
,,Mi-s vremurile tot mai mult strdine
$i ochii mei se-inchid nepdsdtori,
$i, iat5, azi m6-ntorc din nou spre tine,
Norod bbtrin al pietrelor surori. . .
in iraind de verdeafd-ngenuchiate
In cirnitir pe margini de morminte
;
Scuipate-n drum gi-n ternple sdrutate :
r Fr. Gundoli, in celcbra sa carte asupia lui George (ed. 1, p.
si urm.), r-ru conienegte si insiste asupra acestui fapt.
1i8
107
Prundiq de rind sau lespezi sfinte
Tovard;e cu Eerpii qi cu spinii ;
Statui zglobii sau girbovite stinci ;
La gitul ineca{iior in mare
Rostogolite-n vSgduni adinci.
De pretutindeni vd cuprind
-$i vorba voastrd mutd o-nleleg,9i
;
vd
cr-rieg'
Vd string pe toate-n suftret qi ascult
Tdcerile care vorbesc in voi, demuit.
In ritmul odihnit aI vegniciei
Cum clipd dupd cliPd se alungi,
Tbcerea voastrd-i limpede ca moartea
$i moarrtea voastrS-i clipa cea mai lungd...
Spre fruntea voastrd fruntea mea se-nclreaptd
$i lingd voi md simt din nou atorn ;
Si cind v-ascult povestea in!e1eapt5
Nu-mi mai aduc aminte cd sint orn . . .
Odihna voastri, pietre, md-nspdiminth . . .
in voi o vlagd noud se frimint5,
$i cu un ochi inmdrmurit Ei greu
Std cineva la pindi-n voi mereu . .
.
. . . Si totuEi azi,
ctntl ltiiieea mi-i str';iin5
$i ochii mei se-nchid
nepdsdtori,
Tot cdtre voi mi se intoarce drumul,
$i-rni sinte{i dragi, o pietrelor, surotri . . . "
rriir-ric
atrdgitor din punct de vedere poetic. Totuqi, aceste
pillre amorfe, filtrate prin sensibilitatea lui Fhilippide,
rlt'vin purtdtoarele unei viziuni adinci. Ceea ce inseamnir
r r nu subiectul a avut importanld ca factor esteti.c, ci
locmai ceea ce i s-a addugat din lumea interioard a poe1.iriui. Acest adraos insi nu se piorate rezumra, el trebuie rerl;rt in forma originard pl5smuit6 de poet pentru ca sd ne
,.rrro{ioneze.
119
Orice poezie liricd am analiza, am constata proporfiile
extraordinar de restrinse ale subiectului. Adesea eI nici
nu se poate preciza. Din cauza aceasta, in genul iiric mai
repede avem de-a face cu teme decit cu subiecte: pe o
anumitd temd poetul iqi cintd fiorul sdu lduntric Ei prin
ea ni-l face accesibil. Tema in sine este ceva confuz sau
brut, ea are importan{d numai prin aceea cd dd eului prilej de manifestare.
Dar dacd prin toate acestea ne ridicdm in mod hctErit impotriva tendin{ei de a interpreta opera de artd in
general, clar mai ales poezia iiricd, prin subiectuJ. ei, nu-i
mai pu{in adevdrat cd trebuie sd addugdm o precizare
importantd, fdrl de care sintem expuqi sd cddem in cealaltd extremd. Intr-adevdr, din afirmaliile de mai sus arn
putea scoate concluzia cd subiectul sau tema ar fi numai
un simplu vehicol pentru unele idei, sim{iri, viziuni ce se
cristalizeazd in lumea internd a poetului. Aceasta ar insemna cd pe de o parte am avea sensul adinc, pe de aita
subiectul potrivit ca sd ni-l transmitd. Dar de aici ar rezrlLta cd ,acela,Ei sens crisrtarlizat in aclinc poate sd fie exprimat prin orice subiect ales la intimplare. Aceasta ar fi o
gregeald. E adevdrat cE poezii cu subiecte destul de variate pot exprima aceeaEi viziu,ne fundamentald, doar
torcmai acerasta aonsrtittuie untitatera opereii unrui autor.
Insd intr-o anumitd. bucatd liricd
gi 1n privinla aceasta
situalia este asemdndtoare qi in celelalte
genuri
subiec- Aceasta
tul nu poate fi inlocuit, nu poate sd fie oricare.
pentru faptul cd ideea subiectului nu se ivegte separat de
fondul originar, ci impretinS, formind acelaEi nucleu. Dovadd este faptul c5, ori de cite ori poetul are o viziune,
o idee sepa,rat elaboratd, pentru oare apoi cautd in subi.ect,
el dd nagtere unei opere inconsistente. In schimb, in crealiile liricc de seamd este- imposibil sd despdrlim viziunea
internd de subiectul prin care se exprimd. Subiectul se
cristalizeazl o datd cu fondul originar. Viziunea de pace
Ei armonie veqnicd din Mai anr u.n singur dor fdrd ,,Itrtarginea mdrii" Ei fdrd ,,cerul senin,, ar fi o altd pace qi o
altd armonie decit cea exprimatd in aceastd poezie. Aceasta
pentru faptul cd, in momentul in oare s-a cristalizat
viziunea internd, in acelaqi ti,rnp 6 prins coratur qi ,subiec120
gi aceasta este latura esenlia16 _ltrl ; ceva mai mult
uisiqi viziunea interioar5, adicd scnsul origin'ar, s-a cristalizat prin conturarea subiectului. In mdsura in care s-a
prccizat subiectul, in aceeagi mdsurd se preciza Ei fondul
,r'i,ginar. $i, d.nvers, in mdsura in care fonrdrul originar ieEea
in evidentd in sufietul poetului, in aceeaEi mdsurd prinrloa form5, se construia qi subiectul. Nu este vorba nici
rrricar de doud procese paralele, care s-ar condi{iona reci1lloc, ci e vorba de acelagi proces complex, dar unitar, din
t'arc viziunea internd gi subiectul se desprind impreund.
ljcnsul se degajeazd din subiect, iar subiectul se desdvir:it'gte prin puterea de anima{ie a sensului qi a tendinlei
I'ormative. In felul acesta, subiectul face parte organicd
,lin poezia liricd, luatd ca intreg. Dacd dcci cl singur nu
n(, poaite c{arifica in privin{a valorii irnanente a p'oeziei, e-l
,r'ici nu este numai o siirnpld anex5. Subiecbul estte gi el
lriit, gi el este frdmintat prin tendinla for'mativd, iar prin
irccasta el inceteazd sI fie o simpld intimplare exterioard,
t'l devine un element necesar viziunii concretizate. A((,asta in orice gen literar sau artistic. Faust, c'u toatc
t'i subiectul circula in popor gi a fost tratat de mai mu1{i
;rtrtori, in opera 1ui Goethe a devenit un subiect goethean,
rlripd cum LuceaJdlul a drevenit cu desdvirEtre un subiect
lrninescian, cu toate cd Eminescu insuEi I-a luat de Ia
;Llfii. Ac'easta, evi,dent, nu datoritd insuqirilor de subiec't
t a a,'llare, ci fiilnclcd su,bie,ctiul ra intrrrat in patrimoniul spiril.rral al, poerttrlui, s-a oontopit c,u fond,ul" tr'ui or{giinar 9i a
rlt'vcnit unla cL1 ,acest fonld. Aceasta in special in poezia
liricir, unde strbieotul totdea'una este miai restrins gi mai
r':rr1, in as,,a fel incflt el adese]a disp,sl"s pe lingd intensitatea
r izirmii lSuntrice.
Ilczumind, putern deci spune : subiectul sau tema nu
rrr. poote dezvdlui valoarea intrinsecd a unei poezii. Nu
, l constituie fondul, el nu este decit un mijloc prin care
',' <'ristalizeazd fondul originar, fdrd de care chiar gi sui,ir'ctul cel mai de seamd este lipsit de sens poetic. Sul,it't'l.ul insugi este frdmintat in interior, este supus put,'r'ii formative a eului, se pldmddeqte, luind o anumitd
l.r'1pf,, Ei in felul acesta ajunge s5 exprime cu aclevdrat
12t
fondul originar. Acest subiect, trecut prin pr-rterea fcrmativd a eului, va deveni conlinutul poeziei respective. Conlinutul, spre deosebire de subiect, nu cuprinde numai anumite motive din lumea externS, accesibile oricui (de exemplu legenda Luceafdrului este accesibild oricui), ci cuprinde subiectul impreund cu tot ce i s-a infiltrat din
adincimile eului, adicd va cuprinde sensul originar cristalizat in subiectul care a fost tratat. Cind vlem si recidm conlinutul r-rnei poezii nu ne putem opri numai la
datele subiectului ca atare, ci inainte de toate tlcbuie
sd scoatem in eviden!5 qi sensul cristalizat. Aitfel nLi reugim sd reddm ceea ce ,,con!ine" poezia respectivS' Din
caLrza acestui sens, care nu se claboreazi decit in adincimile spiritualitilii, un anumit conlin'-il este strins legat
de una gi aceeaEi crealie, el nu este transmisibil. De unde
o anumitd temd poate fi tratatd cle oricili pocti am vrea,
conlinutul ce se va degaja la fiecare va varia dupd sensul
fondului originar specific ficcdruia. Aceastd varialie este
determinatd de puterea formativd a eului, singurul care
transformS subiectul in conlinut.
ln conlinut gdsim, pnin urmare, pc de o p,aite ccntiibu{ia subiectului, pe de altd parte cor-rtribulia putelii
formative. Raportul dintre accgti doi factori constittitivi
este, ciu,pi cum ve*de'm, diferii dr-r,pd genur-ile literare.
De unde in genul epic qi dramatic subiectul are o inilucnld hotdritoare (in ce propor{ie nu este locu1 s-o anaiizdm) ; dimpotrir,,d, in poezia iiricir aspcctul formal este
acela care cid adevSrata nuanli a con{inutului. in lirica
mo,dernd gdsirn chiar cazr.ud in care propri'r-r-zis nici nu
putern vorbi despre subiect. Exemple multiple gdsim Ia
Nlrallarm6, PauI VaJ.6ry, Stef,an George, Rairrer M,aria Rilke, ca sd ne oprim numai Ia ei. Printr-o extraordinarE
ascezd spirituald, aceqtia adesea s-au ridicat deasupra
contingen{elor trecdtoare, dindu-ne o poezie a absolutului, in care subiectul, in sensul obiqnuit al cuvintului, este
inexistent, ceea ce nu-i impiedici sd ne covirqeascS cu
puterca viziunii lor poetice. Lipsa subiectului face ca tendinla formativd sd se exeroite exclusiv asupra interioritS'!ii, eul sd se macinc pe slne insugi, ceea ce are ca rezultat
t::
r'xpr.esia eului in substan{ialitatea lui purd,
:rrrport obiectiv.
lartd r-in exemrplu tip,ic dirr Stefarn George :
fErI nici un
,,Dies Lied und diese Last : zu bannen,
Wss nah erst utrr und n-t'eirt.
r't' erg ebliches die Arme Spart'nen,
Nach dem, Laas TLrLr rneltr Schein.
Dies h.eilungslose sich Betriuben
h(it eitlern Nein un'cL Kein,
Dies unbegrindete sich Striiubem
Dies Unabwendbarsein
Beltlemmert des G e iiiltl der Sch,were
Awf mild gewordner Fein.
Dann dieses durnPfe Weh cler Leere,
O clies : mit mir all'ein !"
il:1t
l
{
L-,lar chiar dacd ldsdm 1a o parte astfei de cazuri extrt:rle', in orice poezie liricii subiectul este redus la minim,
cl constituie mai mult terne r,nagi, asuprra cdrora se' exerciti F,',iterea crcatoare a eului prin puterea iui formativd.
Oaracterul vag qi redus a1 acestor teme face ca puterea
Io',rrrnrativ5, in lipsd de alt mat'erial, si se indreprte sprre eul
insugi, sintetizindu-I in tensiunile formale. AEa se explicf,
prntr"u ce in poezia lirici eul ni se reveleazd mai nemijlrxrit ca in ,oriciare ;a1t gen. Dac5, pnin urmare, din capul
Ior.'irlrrl se 1:oate cli:cuta despre subiect in poezia liricir,
|r.cl-luii,e accentuait, ci a'devdrrafiul subiect al p'oezieri lii'icc
t'sle eul, prre,cizind, bineinleles, cd este vorba de en-rL orilliiiar. lntregul ,cimp al genului ,liric nu este altaeva decit
tr stl'ii: nesfirEitd de varia{iuni p'e tema eu}ui' oricft
nr'ain strddui sd ardtdm cd poetuL lirric trateazd cr"rtar'':
';111-,1'g,1f, eI in realitate iqi tnateazd propriul siu 'eu. l\tei-orlia r,'crsrrLui sdu rodd vibra{ira incorddrii intenioare de carc
rr fost capabil a,cest ,eri-r gi sc,oate in eviden{d imanenla spdril;LrLa'l5 a adincimilor iui. Cind, de exemplu, Eminesc'u
sprlle c'u duirogie :
,,Vino-n codru la izvorru,I
Cu pene albe, pene negre
O pasene cu gJ.as arnar
Strdbate parcul secular...
Cu per,-e aLbe, Pene negre.
Care tremurd pe prund,
Unrde p:ispa aea de hrrazde
Crengi pleoate o ascunrd...",
sensul nu ne este redat de acest subiect luat din natur5,
ci de vibrafia armonioasd a sufletului lui Eminescu, care
prin puterea sa formativd a qtiut sd contopeascd complet
subiectul cu ceea ce era mai autentic in sufietul lui. Codrul cu izvonil car€ trernund pe prund, pnispa ascur s,d
sub crengile plecate nu mai sint un codru, un izvor, o
prispd oarecare, ci sint entitdli organice din sufletul lui
Eminescu. Cuvintele cu un sens relativ rigid au devenit,
gra{ie cdldurii eului, cuvinte magice, care ne dezvdluie un
sens cu mult mai profund decit l-ar face prin puterea lor
obiEnuitd. Ar fi o greqeald regretabilS daci am crede cd
preocuparea esen[ial5 a lui Eminescu aici ar fi fost codrul.
izvorul, prispa etc. Toate acestea sint numai anumite referin{e, care sint chemate sd ne mijtoceascd o viziune internd gi care numai prin focul interior iEi ciEtigd rostul
in poezie.
Sintem deci nevoi{i sd repetdm cd in poezia liricd
puterea formativd centralizeazd. totul in jurul eului ;
orice factor exterior intrd in sfera lui Ei ajunge in dependen{5 de el. Spre deosebire de genul epic qi dramatic, in
care puterea formativd se exercitd asupra unui subiect intins, fdcindu-ne sd uitdm de izvorul animator care este
eul, in poezia liricd eul este atit scop, cit qi mijloc.
Dar aici ni s-ar prutea face observalia c5, dacd in
multe poezii lirice eul fdrd indoiaid este pe primul plan.
nu-i mai pulin adevdrat cd avem qi poezii in care nu avem
de-a face decit cu constatdri obiective. fdrd nici o aluzie
Ia eu. Oare nu contrazic ele afirmalia de mai sus ? lirr
exemplu tipic gdsim la Bacovia, intitulat Decor :
,,Copacii albi, copacii negri
Stau goi in parcul solitar:
Decor de do1iu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.
In parc regretele pling
124
iar...
In parc, fantomele apar...
$i frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
$i pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
In parc ninsoarea
cade rar...
Dup5. cum vedem, totul se reduce la constatdri, eul nu
lstc amintit cu nici un cuvint. Totugi, din aceastd atmo-
ar fi o pinzd
pl'utegite fd'rd
plind de culori neutre de p,arcd
sfcr:5 sumbrd, -desprirn,de
o viziune care nll
rk. Utrii.lo, se
suportul unui eu ; se resimte cu putere cE este vorba de
cineva care este stdpinit de aceastd tristele copleEitoare'
l)c;i nici un cuvint nu ni-l aminteEte, acel cineva, care
cste eul poetului, se incuibdreEte in sufletul nostru, ne
obligd sd 'irnpdr{irn cu dinsul tr',istelca qi ne fa'ce sd sirnfim cd din acel peisaj fdrd suris el este acela care ne
vorbe$te. Iar clacd in sufletul nostru se trezeqte un sentirncnt de compdtimire, acesta se indreaptd spre acel eu care
in fundul sufletului sdu nu gdsegte alt decor decit aceste
<;ulori mohorite. E ceva specific liric, fiindcd in poezia epilii, unde mai gdsim astfel de relatdri obiective, niciodati
r)u ne izbegte cu atita putere forda un_ui eu nevdzut care
<lin intuneric pune stdpinire pe noi. In poezia epicd in<'lindm sd ne gindim la peisaj ca atare, pe cind in cea liricd ne simlim ating,i de un eu care s-a regdsit in peisajul
k'scris gi ne vorbeEte prin culorile lui t.
AEa se explicd pentrrr ce in poezia liricd lumea subieclivb qi lumea obiectivd se impacd nemijlocit Ei se contopcsc intr-o unitate de nedespdrfit. Fiuctualia vagd a su<
r Exemple aseminitcare se gasesc mai ales la Rainer Maria Rilke,
rrr rnaesttu'desivirgit in accasti privinli. Culmea o atinge itl poema
t)t,r Tod der Geliebten (Nloartea iubitei).
125
biectivitSlii, grafie altoirii ei pe sr.rbstratui obiectiv, prinde
consistenfd, iar rigiditatea datelor obiectiv" r" i^,rifr"ar;
qr sc-rctuqeazd gratie crldurii iduntrice. poelul acicvdrat.
dc;r igl scr.uteaz5 interioritatca cu persistt,nfd, nu se sirnte
strdin de lumea obiectivd ; dimpotrivd, este patr""s
J*
o adincd afinitate ta{d de ea. Insa contactul p"
ii
i"
cu lumea obiectelor nu este de suprafa{d _ istfel
""r"de ra_
porturi
-stabilegte numai eul derivat -_, ci de adincime :
prin pulsalia
eului sdu poetic el simte pulsalia l"";;;ilo,
prin esenliaiitatea eului el descoperd esenfialitatea
iumii
obiective. E deci firesc ca lumea obiectivd ,a_l ti" a"; ;it
de familiard ca qi lumea intc.r,ioritdlii sa1e, atit doar cI
o descope.rd pe cdi subterane qi uJi""i gi nu de la supra_
ia{5. Impins in moclul acesta, printr_o profuncld afiniiaie.
spre lumea obiectelor, el reuEeqte sd aienucz" ."r_, ,a ,"ducd la maximum efuziunea subiectivd, n""t"uliu-iigd
a sentimentelor gi sd dea consistenfr viziunii r"t".'a"""r'tu
obiEnuita.pr.1l care poetul iese din ;;;l;i;
*:.L:":Ou.ra
vatoru
relative a subiectivitd{ii Ei gdsegte calea spre va_
loarea obiectivd gi general-vaianiia."nin acest motiv,
obi_
c,ctivizarea poeziei este o condifie importantd a rralorii
ei
t sleticc.
D."{ daci vagul subiectivitllii prinde soliditate
Ei con_
'lur datoritd recursului la lumea obiectivd, i"
*t_
tyl1.g.lu adevdrat gi lucrul invers ; datoritd catauiii
"g"idu,rir;,
rigiditatea obiectelor invocate se retuEeazd,, se topeqte,
5;'entru ca din fluidur astfer ivit sd se desprinda sens.rri
adinci. Prin eul originar, a,clincimea subiectivit5lii se intilnegte cu adincimea obicctivitdlii gi astfel cele dou5 aspecte ale lumii se pun de acord intr-o armonie desdvir_
qit5.
CapitoLul III
LiNIBAJIIL I,IRIC
Pind acuma ne-a preocupat crea{ia iiricd privitd din
)r'l'specti\ra oaraictcrelor ei generale, crsre ii marchEazl
rlt'osebirea de cc'ielalte genuri literare. Am cdutat anllmc
liir clesprindem atitudinea tipicd interioard care explici
;ri't'ste caractere. De aceea din analiza noastrd lipsea un
,'icrnent fq.rndBmental: mater:ia dc obie'ctivare a operei liir.c. I)acd e adevdalat. cd to't ce gdsim intr-'o p'oez"i'e ]irici
'
t'stc
reflexul procesului formativ prin care ni se revt:leazd fonclul originar, nu-i mai pu{in adevdrat cd acei
i)r'oorls niu se petrece fdrd un suport pal-parbi'L ; tensiunile
ftrrilative nu sint strdfulgerdri in vid, ci acliunea de moriclare a unei materii plastice. I'ensiunile interioare care
lind spre consolidarea unei forme nu se petrec indepenrlt'nt de materia in care ne va fi infdliqatb opera, ci in
sin,ul ace,lei materli. I'ar curn me,teria de obieotivane a orilrirui gen poetic este limbajul, tendin{a formativd dc la
lrrrza poeziei lirice este o tendinld de a modela limbajul
rn aga fe1, incit acesta sd capteze Ei sd iradieze sensul
,'risten{.ial al eului originar.
Concep{iiic estetice tradilionale lSsau sd se inteleagd
r';i executarea in materie a unc'i opere de artd ar fi un
l)r(ices aproape in intregime independent Ei ar constitui
rrrai mult o problemd de tehnicd rigidd decit o atitudine
|
127
animatd. Aceasta in special in domeniul artelor plastice.
de unde neintelegerea s-a extins qi asupra celorlaite arte.
Se presupunea cd mai intii se elaboreaie pe plan idealicnal intregul con{inut al unei opere cu toate sau cu mu}te
din amdnuntele lui, operalia care ar fi apoi urmatd de
transcrierea lui in materialul specific fiecdrui gen de artd.
Este fundamental greqitd aceastd concepfie, care mai
continud sd persiste cu inddrdtnicie. Ea este urmarea unor
curente de filozofie idealisti, care, in pornirea lor impotriva a tot ce este material, au cdutat sd nege importanla
materialitSlii pind qi in artd.
Contrar unor pdreri rdspindite, materia are un rol. ho_
tdritor in opera de artd. Ea nu este numai mijlocul de
transcriere al con{inutului deja elaborat, ci este tocmai
un mijloc de elaborare; ilrtrreaga operd se el,aboreazd in
sinul gi din siru.rl" mLafieriei in cane va fi inrtrupatE. Dr_apd
c,um am spus-'o Ei alrtd dart5, soulptorrul sirnrte qi gindegte
prin marmorS, dupd c'urn muzicianul simte qi gfndegte
prin sunete, iar poetul prin cuvinte 1. Dacd luorul acesta
in cazrul rnuzicii qi al poeziei este mai uqor de dernonstrat.
desigur in cazul sculpiu::ii alirmafia pare mai neverosimild. InsI cercetarea mai amdnun{itd-a faptelor doveCegtc
cd pind Ei sc,ulp&orul iqi elabo,reazi cu ad,evdrrrat viziunea
numai in sinul marmorci sau al bronzului 2. Tendinta for,
mativd este tendinla de frdmintare a unei materii rezistente, ca din gesturile ei sA ias5 un in[eles care in a1t
chip nu poate fi sesizat 9i conEtient perceput. Inainte cle
a fi luat in mini materia diforrnd, sensul revelat nu era
pentru cleator dr:cit tot o viziune diformd, care nu reprezintd decit virtualitdfi. Prin modelarea materiei iqi cristalizeazd, eul ,creator aspiralii1e adinci, cdcj. nurm,ai astfel
qi le poate reprezenta in mod conqtient, ele existind inainte numai sub formd de forle obscure, inconEtiente qi
neldmurite. Prin crealiile sale, artistul nu face' decit sd
se supund imboldurilor in'terioritdlii sale nelinigtite, reve1
In lucrarea mea Essai sur la crdation artistique tratez
aceastd prod'e la
blerrain doui capilole: ,,La matidre et la forme,,'qi ,,Le probldme
technique''.
Herrr
128
2 irr direc(ia aceasta o lucrare de o impor.tanti deosebiti
este a lui
i Focillon, Vie des f ormes, Paris, Leioux, igf+.
lrrrrl st'rlsul ascu[-l's aI sbu,ciurn'ului sdu ;p,rin cdutarea unor
rl.rrl r rri cxpresive in trupul unei materii ad,ecvate. El
', n r rl.qc materiei aceste gesturi cu tatondri chinuitoare,
,l, lcrnrinate cu necesitate din interioritatea lui.
( lt' importanld are materia pentru sufletul unei opere
' r' poiite uEor dovedi prin exemple. Concertul pentru vioar;r si orchestrd ai lui Beethoven executat Ia clarinet, ori,,rnri cunoscdtor de muzicd o sd i se parl o imposibililrrlr'. Venus din Mito redatd in loc de marmurd in porlelan
;rr li o anomalie, dupd cum o bisericd de lemn din Maranrrrcg reprodusd in intregirne in piatrd ar exprima altceva
,|,'r:it originalul Tot aEa o poezie liricd tradusd din cuvint
poezie.
r rr cuvint intr-o limbd strdind inceteazd de a fi
'l'rrute acestea in\/edexeazS, cE maLeria nu estc oe\ra indiferi rr,t intt.-o operd die art5. In miinile artistului ea incete'a;;i dle a fi numai un suport al viziunii sale, ci devine un
,'lr'nt€nt al ,aces'teli viziu,ni. Fiecare m,aterie in parte, iEi are
It'gile ei, igi are sufletul ei, care se miSdie dupd viziunea
irrts'ioard gi devine de neiniocuit printr-o altd rnaterie 1.
Frin urmare, 'mLaterialul in care ni se infdligeazd poe;ria liricd trebuie examinat cu atenlie deosebitd. insd iimiriri'ul ca materie a poeziei are o situalie cu totui diferiti
ril' cea a materiilor folosite in celelalte ar1e.
Artele piastice folosesc un material brut, care existd
('a atare in afard de sfera omeneasc5, deci care n-a suferii incd nici o presiune formativd. Muzica se folosegte de
irrstrumente concrete. Singurd poezia foloseEte un material care el insuEi este o crea{ie spiritualS a omului. Chiar
lirrbajul obiqnuit, nepoetic, este deja o crealie spirit ta].{.
Acest limbaj poetul il trece prin eul sdu, supunindu-l ia
un nou act de spiritualizare, imprimindu-i caractere spe.iiir:e p,s ilare rxu le are in uzul zilnic' In rnodul acestla,
rrrateria creatiei poetice trece printr-un dublu proces de
spiritualizare. Datoritd acestuia, poezia, in modalitatea de
:r cxprima viziunile asupra existenfei, are o situalie spe, iald fa{d de celelalte arte.
r
1In aiar:i de FI. Focillon, problema aceasta cste pusi cu multi pdlrrrnrlcre de Broder Christiansen, Die Kunst, Buchenbach i' Br., 1930, 9i
,1,, lleinrich LLitzeler, Einfuhrung in die Philosophie der Kunst, Bonn,
|
,
):
].1.
129
. Frin urmare, poczia este arta limbajului, sau, rnai bintr
zis, art5 prin limbai. Dacd ne gindim cd materia intrebu_
infatd intr-o artd dd colorit ipecific sensului expri.mat,
trebuie sd subliniem in mod deosebit aceastd defini{ic a
poeziei. Poezia se deosebeEte de toate celelalte arte prin
fapt-ul ci fond'i ei originrar estc elaborat prin rnijlocirrea
cuvintului. Cega ce inseamni cI, clatoritd vielii inerenie
cuvintelor Ei raporturilor dintre ele, poezia are aspectc
proprii care nu pot fi cornparatc, cu specificul cetoitaltc
arte.
In ce priveqte rolul llmbajului in poczie, teoriile se
grupeazd in doud curente importante. prima, cca mai
veche qi pind la un timp cea mai rdspinclitd, este cca a
lui Hcgel, suslinutd ciupd el de F. Th. Vischer, Ecluarcl F{al,i_
riann si, dintre marii esteticieni din ultimele timpuri, dc:
cdtre Joharnnes Volkeit. Dupd ite'oria reprezentatd de ac,..,;tia, rostul limbaiului poretic este de a irezi in fantczia ci_
titorului sau auditorului anumite imagini. puterea limbajului poetic ar depinde deci de viciciunea imaginiLor pe
care a fost in stare sd le ;treze,ascd 1. Din aceastd tecit-.
Luatd in ansamblul ei, rezultd doud lucruri fundamentale
pe.1-tru opera poeticS. Mai intii cd timbajul este numai
mijlocitorul unor imagini de la autor la cititor. In al doilea
rind rezultd o inconsisten{a considerabild a opc.rei : sensul operei dupd aceastd teorie depinde numai in micd mEsuri de factori imanenfi ei ; el depinde in cea mai rnare
mSsurd de ceea ce a fost in stare cititorul sau auditorul
sd-i asocieze din imaginalia sa. Cum insd imaginafia cititorilor nu este 1a fel, cum la acelaqi cuvint lnai'multi
cititori pot sd asocieze cele mai variate imagini, fiecare
dupd experienla lui, rezultd clar cd opera po"tica reprezlntd o aonfigtu'a{ie labild, lipsitd de o axd biine fiNartd,
qi ca urmare exprimd un sens a cdrui directivb poatc sa
varieze dupd capriciul cititorilor.
De mult s-au ivit indoieli fafd de aceastd concep{ie
asupra operei poetice. E adevdrat cd fiecare operd poelicd
c'xcitd anumite imagini in mintea cititorilor Ei mai-e ade,
l.Accast.i pirere, ce-i drcpt ceva mai aie:ruald,
o sus{il:c Volkelt .i
(192a) a monumentalului sau Sgslent eler'Asthctik.
in a doua edilie
I30
irritt, si faptui cd nu toli cititorii scot din aceeagi o'per5
rrt t'lagi'seni. Insd de aici Ei pind a face sd depindd valoar('a opcrei de contribulia citiiorului este o clistantd' Dacd nu
t,,1i cititorii descoperd intr-o operd acelaqi sens, incd nu
rrrst'amnd cd sensul depinde de cititori, ci inseamne plr
:,,i simplu cd nu toli cititbrii sint in stare sd descopere ade,,:i.atull sens al operei. Iar dacl nu toli cititorii asociazd
;rt'r'Icarsi imagini fnseamnS cd ei se iasd seduqi de propria
l.r' imagina{e qi nu de semnificalia adevdratd a operei
o atitucline este1,r'care"o ciiesc, adici nu au cu adevdrat
ci cititor,ul
uitd
se
sus'
mai
de
iit:r'i. Suslinind teoria
ln
cititorului'
qi
nu
opera
operei
adapteze
se
lr','buie sd
irrocl firesc s-a ivit deci fa{6 de teoria cl,le mai sus o reac(iune puternicd, aceasta in special prin teoria emisd de
'l'hcodor A. Meyer l, care, dacd nu con{ine -tot ce s-ar
poezie. a avut
lrLrtea spune cu privire la rolul limbajului in
lotugi darul sd initieze o directivd opuse celei de mai sus,
apropiindu-se cu mult mai mult de o explicatie plauzibild'
tjin iceastd directivd reprezentatd de Meyer qi adept'ii
lrri 2 reiese in primul rind o criticS aspri a teoriei amintite.
t ) mul{ime de cercetiri (in privinfa aceasta deja gcoala
Iui Wundt a aclus contributii reale)' precum chiar Ei experienfa zilnicS, aratd cd 9i in limbajul obignuit foarte
ir<lesea lipsesc cu desdvirEire imaginile pe care teoria de
mai sus pretinde cd ni le provoacd diferitele cuvinte' Ar
l'i o adevdratd nenorocire pentru mintea noastrd daci Ia
citirea unei opere la fiecare cuvint am asocia imaginea
lrLcrului la care se referd. $i, t'otu'Ei, inlelegem pertectde
lrine ceea ce ni se comunicd. Ba, dimpotrir'5, se pare
t'i tocmai fiindcd reuqim sd elimindm multimea de imagini
r
r Theodor A. Meyer, Dtts Stitgesetz der Poesie., L,cipz.ig,.l90l' In privinfa celor de mai sus atragem atenlia gi asupra studiului lui Iona-scohn.'
Die Ansclrcutichkeit der iir\tiiti"irn' Sp'rachei in,,Zeitschrift fiir Asthetik
rr. allgemeine Kunstwissenschaft ", r'ol. 2 (1907).
2 Unul dintre cei mai de seami dintre adepf ii teoriei ..lui Meyer',;rrc a ;i contribuit mult la Iirgirca.ei., es-ie Ma.x Dessoir, in^Asthetik,und
,t!lgemeine Kunstuissenscfta//, capitolul ,.Dic Wortku.nst".. Acee.a$l.olrecli; de idei o renrezintd drai nr'u (insi probabil independcnl de Meyer)
'l lricrry Maulnicr, in lucrarca sa importanti Inlroduction a ld poesrc lran'
1aise, Paris,1939.
l3l
care ar putea sd ndpddeascd in mintea noastrd putem sd
desprindem un sens unitar din frazele citite.
Rezultatul cel mai important la care s-a ajuns prin
aceastd a doua directivd este cI s-a cucerit autonomia
cuvintului. Rolul esen{ial al cuvintului nu este sd trezeascd imagini in afard de el, rostul lui nu se reduce la ci
simpld mijlocire, ci eI insuqi ascunde un sens propriu pe
care ni-l transmite prin mijloace proprii. Un cuvint este
ceea ce este nu prin imaginea ce poate sd determine in
rnintea noastrd, ci prin constitu{ia lui intiml, cdreia ii este
irnanent un anumit inleles. Pe scurt, limbajul iEi are ros*
tul in eI insuEi, efectele pe care 1e producc se datorL.sc
insugirilor lui intrinseci, iar farmecul lui nu este produs
prin imaginile care, ce-i drept, pot sd-l inso{eascd, dar
care nu fac parle din constitulia intimd a lui gi deci nu
constituie o condi{ie indispensabilS a efectului poetic.
,Pentru poezie rezuItS, de aici ceva cu totul esenfial, anume cd farmecul poeziei nu depinde de imaginile intimpldtoare pe care i le asociazi fiecare cititor, ci de sensul
inerent limbajului, sens care nu poate fi descoperit decit
prin adaptarea noastrd la mijloacele de expresie ale poe-
tului.
Trebuie notat cd primii zori ai acestei teorii. s-au ivit
lntr-un moment cind anumite curente poetice practicau
un cult deosebit pentru cuvint. In Franla erau pe primul
plan parnasienii, apoi simboliEtii, din sinul cdrora s-a
ridicqt ou vig,oiare uimitorare M'allaLrm6, irar dupi el discipolul sdu Paul Val6ry. in Germania avela pe Stef,an George
Ei pe Rainer Maria Rilke. La noi s-a ivit acest cult al cuvintului ceva mai tirziu prin Tudor Arghezi.
Meritul deosebit al acestei teorii este nu numai faptul
de a fi ridicat limbajui poetic Ia rangul ce i se cuvine, dar
mai ales faptul cd abia in modul acesta s-a descoperit specificul artei poetice. Inainte, cind materialul intrebuinlat
in diferitele arte avea din punct de vedere teoretic o
importanld secundarS, nu prea apbrea clar specificul fiecdrei arte. Se presupunea cE ele se deosebesc numai din
punctul de vedere aI tehnicii lor. Acum insd cind Etim ci
specificul materialul'r.ri i,ntrebuin{,at adu,ce cu sine gi un
132
e clar cd poezia' datou":Tt|" qili"H
prezintd
f"'gifoi inerente limbajului,
'ir,l
celelalte arte' In
de
fundamental
l;rritirl,i'care o deosebesc
intelecfactorului
importanla
subliniatd
,'l;;i;i tt"L"i"
rrrotl specific de elaborare internd,
I
tttil
.
in poezie' trebuie
'obignuit
Pcntru a vedea ce rol joacd limbajul
limUajut
';;r srrbliniem cX pine qi in
"YYilt"i-,li
, st.c un
simplu s-emn care reproduce anumite rder gaslte
-glt",
elaborarea
la
inrrrgi cuvintul con4buie
,t,'-,,
suslli:1"^,,7
"i
Herder
"5
Deja
i,t.ii pe carc o va exprimal.
rllcpt cuvint : ,,N'umai prin vorbire se .iveqtese
Ti\Ylli
^;
plmge ca
lrlc:i-a nu se iveEte fdr6 cuvint. DacS cineva
poate
exprirna'
;rrt o ide'e importantS, dar cd n-o .po-ate
tensiuni
I'i liniqtit cd n-o ut"-'C"f mult exiitl anumitedar
ideea
ideii'
cristalizarea
la
duce
vor
care
intt'rioare
formulatd
fi
va
i;,;;i;; ""i.i" abia in momentul cinrl rolul cuvintului
Acesta este
irrtr-un cuvint
""pt",ie'
"u.t
numai cd limbaiul noqtig
este
:ii in poezie. Deosebiiea
deoarece sufletul poetului
mari,
mai
adincimi
i.',".-a1.,
poetului
i','."-pti" convulsiuni-mai puternice' Limbajul
ascunde
e1
cd
inseamnd
ce
va izvori de Ia origini, ceea
:i('crete mai adinci.
Trebuie deci si 'accentudrn cd dacd poeziS lirici are
tendinla f91p.alt bazl, o scrutare a eului originar prin Cind,loetuliiric
pr"in
limbaj'
ii.re, u""urtd scrutare se face
rn
izrilat de lumea din afar5, cautd un punct de reperavea
va
care
sinc insuqi, el este in cdutarea cuvintului,
puterea magicd sd serveascd drept suport in sinul virtei,ii,-ri ta,-t.rtric. !'orta originard care il mind spre gSsirea
Cqi',""i to.*" este cleci forJa care il mind spre cuvint' prin
originar,
fondul
vintul va fi forma care va contine
lipsa
tl igi va formula poetul lumea lui ascuns5' De aiciexprisd
care
adecvat
cuvintului
pind
ivirea
Ii
ric astimpdr
rnc ndzuinia de care este muncit. Pe scurt, cind poetul
tir.ic ia o anumitd atitucline in fa{a existenlei, e1 o ia prin
lAsevedeainprivin{aaceastap'asajeimportaltelaErnstCassirer'
F;;;;;,'r, Die sfirache, Berlin' ls23' p' l8
Pttitosiiiti air-isit[,u'rii;;
i urm.
" "';'l
G. Herder, Abhandlung iiber 1en I)rsprung der Sprache,it-t siimmt-
litlrc Werhe, ed. B. Suphan, vo1. 5, Bcrlin, lB9l'
133
pe care le intrebuin{eazd. Nuan{a atituclinii }ui
depinde de nuanfa cuvintelor Ei a imbindrii 1or. prin im_
binarea cuvintelor se cristalizeazd treptat gi atitudinea interioarS. Aceasta inseamnd ca 1imbajul poetic are o func_
{ie existen{iald : eI nu redd numai, ci incorporeazd ; nu
este o cop,ie, oi intrupaazi aievera atitudi:nea interioard.
Iatd pentru ce nu putea sd aibl dreptate teoria care sustine cd rostul cuvintului in poezie nu este decit si ne
trezeascd o serie de imagini. Cuvintele nu pot sd fie simple mijlocitoare, liindcd ele conlin sensul existenlial, deoarece acest sens a fost elaborat qi scos in e.riden{d prin
frdmintarea ior. cuvintur nu este ceva izorat de acest Jens,
fiindcd sensul insugi s-a elucidat numai prin cristalizarea
cuvintelor qi a frazelor. ln cazul poeziei, cuvint inseamnd
sens gi sens inseamnd cuvint. Limbajul este singele sufletuJui poetic, dupd curn se exprimd GundolJ ; eI invioreazd
existenla spirit,ualS a p,oetului. Daci fondu,L originan se
ivegte numai prin suprimarea haosului, acest mlracol il
sdvirEegte cuvintul, fiindcd prin e prin:d oonsistenld fndmintdrile valiirate ; el va face din haos un cosmos, el v,a
da un sens fondului fr5mintat. Insistdm asupra acestui
Iucru : cuvirrtul in poezie nu este un primitor de sens.
el este un ddtdtor de sens, fiindcl prin el se cristalizeazi
iideea. Acestra este motivuil pentr,u ca,re eI nu poate fi inlocuit cu un alt cuvint similar gi pentru care traducerea
pedectd a uneri poez,ii este aproape o imposibilitate : in_
locuirea cuvintului inseamnd inlocuirea sensului originar.
Prin urmal.e, specificul artei poetice este
i"
fondul origina,r, care i,n nici o arti nu se afld gata"aformaq
"u
se construieEte cu ajutorul limbajului. Iar in sinul artei
por'-,tice specificu-] genului ridc esle cd iimbaj,ur r.r,ri
nu se
mul{umegte sd fie numai ancorat in interioi _ ceea ce
gdsim in toate genurile literare
-*, ci este directivat, aratl
necontenit spre interior ; el numai in jurul axei eului
roiegte, din care cauzb iimbajul liric, din punct de ve_
dere logic, va fi mai pufin precir, *"i pulin conturat. Ca
c-uvint_e1e
urmare, el nu va surprinde prin puterea de a ciescrie
fapte, ci, datoritd predominan.tbi aspectului formal, prin
puterea
134
lui
euacatoare.
limIn orice imprejurare poetul este dominat de fortalumii
fantomele
cu
crincen
de
aEa
iuptd
ie
l,;rirrlui" Cind
se rripta sd gdseascd cuvintul potrivit' ceea
,i
"*""t"1et
' adesea inseamni'o luptX cu falanga cuvintelor care il
,,'
va fi in
rr;rtrriclesc, din care trebuie sd aleagl pe cel care
luistSpinul
fi
r,,^,'.r s5-i {intuiascd vlrtejul' Ac&ta va
cel
potrivit'
cel
cuvintul
l': ,,'l"pta ciernadeiJuita, tiinAca
ManuscricomandS'
prima
la
.u i"iEte
.lrt'mot gi sfint
""
',t'lt' marilor poe{i o-A*tauu" cu plisosinld' Manuscriscle
titanici
lrri Eminescu, de """rnpt,t, trdde-azi o sforfare
da-trup
putea
1,,'ntru gdsirea acelei expresii care -singurd
e
cuvint
nu
orice
:;,'nsului resim{it in adincuri' Fiindcl
spune
Maupassant
-despre
rn stare sd pund ordine in haos'
phr'as:s'
rliu,.l"ot , ,,Il o.rn forgait d exprim.er, en quelque: nettelt;r ;G ou'un objet cle manidre d le particulariser
n'y a
rricnt... Quelle que soit la chose qu'on veut dire' il
pour
I'animer
;i,;i;; -"t po.t" t'""ptimer, qu'un verbe operatie e etqi
r1u'un adjectif porrr'ta qttaiiti"r"' -Aceasti
,,',ai coviiEitoare in poezia liricd, in care fiecare cuvint
trcbuie sd aibd o prrt"." de radialie mai deosebitd decit
ur prozd.
poezia liCa sd in{elegem mai bine roiul limbajului in
unor asasupra
intii
mai
clarificdm
rir:d, trebuie si ne
lui' Limbajul
ui" limbajului luat in generalitatea
i"
magicS
funclie
:
o
t""dfmentale
t"""iii
( a"i"
cloud
are
atare-rogi"a.
reprezint?
Aceste doul funclii
:tt. acela'qi
ti ;;
il,9",
limbajuiui
evolulia
in
ii"tp;;; stadii succesivedominat de funclia mag-icd
qi
este
staJiu
rrrral. Primul
mentalitatea
('ste caracteristic lumii primitive, in care
rrmcnesscd este stdpiniti de vraja miturilc'r' in acest starliu incd nu existd o separafic intre lumea intcrnd a omur,ri ii
; lumea externd e consideratl ca supusi
""" "xterniinterioare. Din acest motiv' tot ce se
inlelitionaUtatt
tim.n.li :"1::t:I1"'
;;;i;bit in interior cuprinde in.acelaEi
ny qxpnm-1
limbajul
rnitice,
atitudini
(.ta uimare a acestei
In acest
externi'
lumea
domind
ci
9i
interioritatea,
il.t*"i
un
pentru
semn
un
rt".tir. magic, cuvintul nu este numai
stdpinire.a.clvin^t1insuqi;
t,,cru oarelare, ci este Iuclul
Iucrulut' uuvlnLLri inseamnd in acelaqi timp ;i stipinirea
135
tul qi obiectul formeazd o unitate strinsd, reprezintd
Ei aceeaEi realitate.
una
E evident cd funclia magic!
lrterioritatea, fiirrdcd
"i"""ra
sub stdpinirea int*rioriO,,U;"
.gqTui
poate produce aceastd identificare i cuvintului
cu obiectu]
inserrutat
1.
. .A"qr!. stadiu primitiv treptat este depdEit de stadiul
iogic al timbajuiui. caracterisiica esenliaia
diitanfarea dintre interior--Ei';;;;. Lumea
"' """rt,ri"-"rt"
externd nu
mai este aservitd celei interne, stdpinirea
,r.,
mai inseamnd in aceraqi timp qi'stdpinirea obiectului."
"urrirrtutuic"vintul devine semnul, simbolul .rrrri t,r"r,,
T imbajui logic
se
""t""io* irrl,
.supune unor reguli general_valabile, ai
cdror rost este mijlocirea
unei intrEregeii .p.u
rri
virtutea acestor reguli, cuvintul ru-A"-.tu"" treptat
""t".i""]
de con_
{inutul lui concret, devine o noliune abstraitd,
sferd este foarte
" "lr"i
qi
t*i" 't;;;;;
""r" "rrp"irrO"
care prin gcnul proxim
'argd Ei diferenlj
specificd pot intra in
ea._Prin urmare, func{ia logicd clesfiinleazd
;;;-;;_
gic,, con{inutul concret al cuvintului devine ;"
un
continut
abstract,
individualul cedeazd tocd ge;er"l"f"f.^D;";*#
in stadirul - irragic exteriorml ere asJrvit i;d";i"i'-i;
stadiul-logic
interiorul
este aceta car" se acomodeazd ex_
teriorului : toate cuvintele ,"^ ,,rp.rr, *tegoriilor
raport cu lumea externd. In esen{a lor cleci stabilite in
;;;;
functii ale lirnbar'ului se combat : funclia ,rrgi"t
""1u
interiorul,
funclia-iogiJa vizeaza in "ir.""J
primul
-in timp..c.9
riLnd exterioml,
aclicd mijlocegte inlelegerea ; 1,r*;;
externS.
Din acestea reiese clar cd, in domeniile in care domind
viafa internS, limbajul tinde sd se afirme cu ftrnc{ia lui
magic5, in timp ce in domeniile care vizeazd,
lumea externd se va afirma mai mult func{ia logicd. I";;il;
;;
tegorie intrd iimbajul poetic, in a'doua'limbajui
primur esre un timbaj "rntuiii,','
"lig""it
J
:i.li:!"id,.qtiinfific.
dortea
un limbaj nolional, abstract.
Din acestea reiese ce sens trebuie sd ddm termenilor
,,magic" qi ,,logic". Cind in studiile asupra limba;ului-se
1 Vezi Ernst Cassirer, op.
cit., p. 5b si urm.
r36
lace deosebire intre magic qi logic, e clar cd prin logic
sc inlelege logica nolional5, conceptuald. Dacd deci lirnlrajul poetic tinde spre structura magicd, aceasta nici pe
rlcparte nu inseamnd renunlare la orice logicd Ei claritate,
,r iutoscufundare in haosul mistic. Dupd cum vom mai
vt'dea, nu este vorba de renunlare la orice logicd, ci la
o anumitd logic5, adicd la aceea care prin aservirea comlrlct5 la lumea externd tinde spre mecanizare. De asemerrca magicul nu inseamnd o lipsd de orice logic5, ci o inl'r'untare a logicii nolionale, care tinde sI subordoneze tolrrl uaei serii de concepte. Fapt e cd qi stadiul magic i$i
ale logica sa, aga incit in legdturd cu aceastd probleml
rur fi mai firesc sd se vonbe,ascd despre o trogi,cd magicd qi
o logicd n'oli'oniald. Din punctrll de vedere al limbajului,
,l,,osebire,a d[ntr:e ele este numai artrit, cd iirnbajul magic
cste conicret qi nernijlocit, in tinrp ce li;mbajul logicrrolionbl este aibstract qi rnijlorci,t.
Caracterul magic al iimbajuiui poetic reiese in mod
:;irficient din rolqi pe care am vdzut c5-'1 ar"e lirnbajul pentr,u clarificarrea fon'dutrui or:iginar. Arn accenttlat in mod
rk'osebit cd limbajul poetic nu este un simplu mijloc de
('xprirnare, ci este un mijioc de elaborare a interioritS{ii'
ljt'nsul existenlial nu se reveleazl, in mod independent, ci
lrrin frdmintarea cuvintelor. Cuvintele sint acelea gralie
.iirora interioritatea prinde contur ;i consisten!5. De
;r('('ca, dupd cum am spus, cuvintul poetic nu ne mijlo{ ('stc un sens, ci il conline, nu ne transmite numai o lume,
li o intrupeazS, fiindcd insdEi aceastd lume s-a putut in,'lrt'ga numai datoritd cuvintului. Cuvintul este deci una
crr lumea exprimatd, stipinirea cuvintului inseamnd stdpinirea lumii ascunse a eului originar. Obiectele evocate
rrrr mai aparlin lumii externe, ci sint elementele compont'nte ale sensului revelat. Prin urmare, aici nu avem o
rlistan{are intre cuvint qi conlinutul exprimat, deoarece
, rrvintul este una cu acel conlinut, adicd are putere mar1ic5. Cu ajutorul cuvintelor care au primit putere magicd
r1i elucideazd poetul lumea viziunilor l5untrice. Este oare
rlt: mirare dacS M,allarm6, ce1 mai chimrit alchimist al
t'rrvirrtul,ui, a spus cd a face poezie inseamnd ,,c6derf initDi
tlative aux mots" ? Pu{ini au simfit ca el cI numai puterea limbajului poate infrina clocotul lumii nevdzute.
Deci puterea limbajului poetic depinde de predominarea functiei sale magice. In aceiaEi timp insd trebuie sd
constatdm cd aceastd predominare variaz5 dupi genurile
literare. Dacd nici un gen poetic nu se poate lipsi de func{ia magicd a li,rnbaju1ui, nu-i mai p,u{in adevdrat ci genul
epic Ai dramatic, dat fiind raportul lor mai strins cu lumea
externd, lasi un loc important qi functiei logice, adici
au un limbaj mai apropiat de cel notional. in genul liric
stdm altfel. Aici totul fiind in func{ie de lumea interni a
eului, functia nolionald va pdtrunde mai putin, dominantd
va fi functia magicS, intuitivd. Acesta este motivul pentr';u car,e limbajul eprc Ei d,ramatic este rnai'precis, in
tirnrp ce ldrn:baju,i Iiric are un caracten euocator, Ei tot
aces'ta este m,otivul pentru care limbajul e,pic Ei drramatic,
in generalitatea cazurilor, e mai uEor de tradus in alte
limbi decit cel liric. Bineinteles, aceasta nu inseamnh ci
in liricd nu avem o anumitd logicS. DupS cum am accentuat, limbajul magic iqi are Ei el logica lui, insd aceasta nu
este o loglcd obiEnuitd, anurne a exteriol'ului, ci o lcrgic(t
u interiorului, in care o muifime de contradicfii, supdrStoare pentru logica extern5, se impacd perfectr. Din cauza
predomindrii funcfiei magice, limbajul liric este cel mai
poetic. Aga se explicd pentru ce in celelalte genuri literare,
ba chiar qi in iimbajul retoric, in mdsura in care vorbim
de un stil ,,mai poetic'., este vorba de un limbaj care se
apropie de lirism.
Marea dificultate a poetului liric este ci in mod curent
funclia magicd a limbajului este coplegitd de cea logicno{ionald. Numai in stadiile primitive este limbajul de
naturd magicS, din care motiv in acest stadiu el e mai aproape de lirism decit cel actual. lnsd iimbajul care in
mod curent st5 1a dispozi{ia poetului ca material d.in care
iEi poate construi opera este un iimbaj notional, supus
tuturor regulilor conceptuale. Acesta are in primul rind
urf scop utilitar, anurne mijlocirea unei intelegeri inter1 Despre forrnele gi sensurile variate ale logicului am
aproape in introducerea Ia lucrarea mea Logica frumosului.
138
tratat mai
de
rrn;rn() cu scopul unei adaptdri la condifiile curente ale
r,rr'[ii. Prin urmare el s-a dezvoltat in funcfie de imprejur',rrilt: exterioare. In acest limbaj obignuit fiecare cuvinl
'.,, r'ilporteazd la un obiect sau imprejurare externd sau,
,,, r';riril cE trebuie sd exprime o trdire internl (ca, de e1''n)Jlilr, ,,iubiret', ,,sp,erarn!5t' etc.), o transforrnd $i pe a,,':ri;iil intr-o no{iune abstractd dupd chipul 9i asemdnarea
lrrcrrrrilor din lumea externd. In modul acesta, pind qi
nofirrnile care se referd la viala interni sint despuiate dc
,;rlrlrrra specificd interiorului qi ele sint supuse regulilor
lrrllicii externe.
In acest Jimbaj zilnic accentul nu cade pe cuvint ca
:rtirrt', ci pe inlelesul pe care il exprim6. ln viata obiEnuitd,
rrrrp,o,r,tant este faptu,l de,a ne exprima qi in{c'ege irrten{ii'19'
r;rr cuvintele sint numai mijlocitoarele acestor inten[ii.
l)in acest motiv, treptat se stabilegte un raport precis
rrrlrc diferi.tele cuvinte qi inlelesul l'a 'care se raporteazi,
;rt',r'liaqi cuvint, exprimd mai mult sau mai putin acel,aEi in(t'los in toate imprejurdrile. Cind in limbajul obignuit cinr,,./a se exprimS: ,,Casa este albd", toati lumea intelege
,li\r primul mom,ent despre ce Este vorb'a, deoarece fiecare
rlirrtre aceste nofiuni iqi are infelesul bine stabilit Ei nu
poate fi nici o indoiald in privinta sensultti exprimat.
In aceeagi direc{ie se dezvoltd cu qi rnai multd rigurc;'ilate limbajul qtiinlific qi cel filozofic. $i in aceste doui
,lorncnii avem de-a face prin excelentd cu un limbaj notional. $tiin{a qi filozofia tind spre o precizare cit mai rigur',)irsal a nofiunilo,r qi pdstre,azi un rapor:t constant intre
, uvint gi infelesul lui. Aici qi mai mult ca in lirnbajui
ir; rlal accentul este p'c infeles qi nu pe cuvint. ln qtiin{a
,:rlr: mai mult sau mai pu{in incliferent ce fel de cuvinte
rrrl.nrbuinfdm pentru exprimarea unei stdri de fapt. Legea
lr"i.rvitaliei sau legea biogeneticd pot fi exprimate in fel
'. i ft I cle chipuri fdrd ca intelesul lor sd fie gtirbit. De
iisolrenea formularea acestor legi poate fi tradusd in orice
lirn bd voim fdrd ca valoarea lor sd fie alterati mbcar intr-o
';ingurd nuan{d. Primeazd starea de fapt obiectivi 9i nu
t rrvintul ; acesta din urmS este complet aservit lumii exl,'rne. in limbajul uzual 9i in limbajul Etiin{ific cuvintul
139
a devenit o monedd, dupd cum s-a subliniat aga de des,
monedd cu o vaio,are aproxirnativ bine sta;bilit5 pentrtt
toatd lurnea Ei aI cd'ei. rol se reduce nr.rmai 1a mijlocirea
in{e[esunilor.
i\{area dificultate a poetului liric este cd el gdseqte ca
rnaterial artistic, din care trebuie sd-qi construiascd opiera,
acest limbaj noliona}, adicd o serie imensd de monede
solid bdtute, cu o valoare bine stabiiitd in iumea din
afard. Din ce va consta puterea lui creatoare ? Ea va consta din putin$a de a topi torate a,ceste monede uzate qi de
a le turna in forrne cu in{'etresuri inoi,sau, cel pulin, innoite.
Din cauza aceasta. dificultatea lui este cu mult mai mare
decfit difiaul'tdfile intilrrite rin celertralte arte. in celelaltc arte
artistui se gdseqte in fala unui material brut, pe care n-are
decit sd-l frdrninte dupd voia inimii. Poetul insd nu gIsegte un material brut, ci un material format, fiindcd fiecare cuvint iEi are in{elesul lui stabilit gi adoptat in mod
unanim. El are sd se lupte mai intii cu acest inleles curent. Greutatea mare este cd noi foarte greu ne despdrfim
de inlelesul curent al unui cuvint gi adesea ne revoltd
faptul dacd este intrebuinlat in alt sens decit cel obiqnuit.
Tn privin{a aceasta, in celelalte arte nu avem preiudec5{i
aEa de pronun{ate. Acolo nu stabiiim inainte ce anu{ne
forme sd ciopleascd sculptorul din marmura lui sau ce
cornbinafii de oulori sd facd pic'tor-ul. in limbaj in.sd sin em
predispugi sd regdsim cuvintele cu sensul lor obiEnuit. Din
cauza aceasta, poelii au adesea mari dificultdli de intimpinat clin partea pubiicului. Ciind, de exe'rnplu, Lucian
Elaga spLrne
:
,,Atita liniqte-i in jur de-mi pare cd aud
cum se izbesc in geamuri razele de lund . . .",
u$or se glsesc chiar invdtali care sd obieclioneze cd nirneni n-a putut auzi cum se izbesc razele de lund in geam
gi cd deci exprresia este absrolut f,als5.
Caracteristica fundarnentalS a limbajului nolional este
cd el are o funclie predicativd, anume afirmd ceva despre
ceva. Dimpotrivd, limbajul liric este euocator. Cind ne evocd interioritatea, eI nu ne afirmd ceva despre acest interior, ci ne introduce in eI qi ne face sd-l simlim in rnod
140
rr, rrri.i
locit, chiar qi atunci ci'nd frazel.e ailt o constr"uclie
Interiorul este urlErent cuvintelor care il ex-
1,r'r'r|it,ativ5.
rn;i. Din cauza aceastra, cnrviintele nu poit fi inLocuite,
clirrtre ele are un rol f,urnd,ame rtal bine deter"rnirr;rl iri fraza,crare a fost co,nstruirtd.
I,l:;lt' incontestabil cd direcfia de dezvoitare a limbii
r ',lr' ('('il care duce Ia inlelesul nolional. Numai aga se poate
, prlit a pentru ce stadiul magic a fost depdEit prin stadiul
l,,r,rr'. l,'iecare cuvint are o directivd intenlionald, iar a,,;r:ilil d,uce spre fixarea unui in{eles permanent in raport
, u lumca extern6. Numai datoritd in{elesului relativ con'.t.rrrl al cuvintului se poate ajunge la raporturi mai vaste
rrrllr' ('uvinte, expresii, fraze. Dacd intelesul fiecdrui cu*
r rrrl s-al: schimba in fiecare zi, astfel de raporturi ar fi
rrrrlrrsibile. Prin urmare, legea fundamentald a limbli,
l.r';r tlc care ea nici n-ar putea exista, este tendinla spre
, l;rlil'icarea unui inleles bine definit, care nu poate fi
,l, r'il. rrn inleles nolional, adicd de naturd logicd. Aici este
llr rrlatea enormd inerentd oricdrui limbaj liric. Poetul
lrr'ic trebuie sd opereze cu cuvintele intr-o dire'clie cti
l,,lrrl contrard decit este tendinla lor inerentd: direcJia
'.1)r'(, sensul nolio,nal-exterior tlebuire s-o converle,asci spire
',, r rsrrl intuitiv-interior.
l)ar nu aceastd convertire in ea insdEi este adevdrata
'r'r'rrtatc. Dacd ar fi vorba numai de atit, ar insemna cd
1r,rr'1 11| poate h-ra oricare cuvint ce i-ar trece prin minte
',,r ri poate da in{elesul care-i convine. Evident cd aceasta-i
, rr norputinld. Poetul, cu toate cd e stipinit in fdurirea
lirrrlrajului de interioritatea sa, nu poate proceda totuqi
rrr rnod arbitrar. Dupd cum sculptorul trebuie sd respecte
l, rlri lc inerente lem,nuI'u;i sau marrnurii pe care o ciop,legte
,l;rr';i intr-adevdr vrea sd ajungd la efecte artistice, tot aqa
',,i lroc-tul trebuie sd respecte legile limbajului. EI niciodati
rrrr Vo putea crea ceva cu adevdrat durabil dacd nu res1,r'r'ti"r spiritul limbii pe care este sortit s-o minuiascS. El
,rr va putea intrebuinla orice cuvint in orice imprejurare
rrrl r-un sens care depinde numai de bunul sdu piac. Ar r';rsto ar duce la situalia tristd a unor dezechilibraliminl,r'i
Irr',;111,
l4l
tali, care sint in stare sd inqire pe nerdsuflate cuvintele
cele mai variate in asocia{iile cele mai bizare.
Dar iatd-ne intr-o contradiclie cumplitd : pe de o parte
am vdzut mai sus cd limbajul obiEnuit devine limbaj
poetic nurnai prin introvertirea lui, contrariind tendin{ele iui obiqnuite ; pe de altd parte afirmdm acum totuqi
cd qi limbajut poetic trebuie sd respecte legile firegti ale
limbii dac5. vrea sd ducd Ia concretizarea unei opere dc
valoare. Dar cum sd se supund poetul legilor logice, adicd
aspectului nolional, cind doar bine am vdzut cd tocmai pe
acesta trebuie sd-1 combatd pentru ca sd-qi creeze un limbaj poetic ? E ceva paradoxal, desigur, dar creatiile spiritului nu exclud marile paradoxuri. Poetul liric se giiseqte
intre doud focuri qi problema lui va fi cum sd scape de
amindoud. : cum sd interiorizeze iimbajul respectindu-i legiile, qi cum sd respec.te legile lirnbajului interiorizindtL-l
cu toate acestea.
Poetul poate sd remedjeze aceasti contradiclie. EI nu
sc. opreEte Ia sensul cicatrizat aI cuvintu,lui, cl pdtrutrde
pind la substratul lui adinc. Dupd cum spune Thibaudet
despre Mra1lanm6 : ,,On dir'ait que son regaird 6trange, son
oeil fin de diamant m6ditatif et mobile, p6ndtre dans le
papier jusqu'aux racines du mot, qu'en elles iI s'ing6nie
et se perd"{. EI pdtrunde Ia rdddcina spirituali a cuvintului, in care sensul originar gi sunetul, impreunl cu rit-
mul, tonalitatea qi melodia, au devenit una. Pentru a
ajunge Ia acest substrat, e1 nu va lua cuvintul intr-un
sens contrar in{elesului 1ui iogic. Chiar gi in lnlSntuirea
cuvintelor eI va cduta sE respecte normele logice inerente
Iimbajului, insd va cduta sd facd aceastd inlSntuire in aqa
fel, incit din configura{ia structurald a expresiilor gi propozifiilor sd rdsard un inteles care nu este identic cu cel
nofional. Prin urmare, poetul liric invinge limbajul obiqnr.rit au propriile mijtronce ale acest'uin : el nu irroatd irnpotrtiva torentu,Iui, d:irnpotrivd se
cu el, eI samrtd
1
Albert Thibaudet, La
p.219.
142
IasI dus de el, irrsd, inoffind
lui obiEnuit, cretin-
sd-l devieze din fdgagul
podsie de Stdphane
Mallarm€, Paris, i929'
,iu-i albii n'oi. In 1o'c sd-l lrase sd se supund cerinlelor
liyi,dc ale lumii din afar5, el iI va supune cerinleior 15rrrrl.ricc. ln modul acesta, din limbaj nofion'al precis e!
rtt Jd.uri un'!.intbaj euacator. Aici este cu aideverat marea
iir'(.irt.a1"e. triindci sirnpla contrazicere a legilor logice este
lrrcrul celrnai uEo'r, fdrd multi greutate se pot ticlui ex1'ri'siiJ,e gi f'razele cel,e mai ndstrugni'ce Ei mai contrare
,'r'it'iirui sirn{ Logic
nu-i nevoie de cl scinteie geniali
fuTn::r'edzir exemple suficiente.
1r,ritru acelaLsta : ospiciile
t ircrrlatea in,cepe abia in mornent,r,rl in care po,etul trebuie
':,r fdur,c-agc5 expresii capa;bile sd intrrupeze viziunea inIr.r'nii, dar ir ace'IaE! tirnp sd nu contrarieze lege,a fireascd
;r lirnbii. Marii poefi nru contrazic legi e limbii, ci le ofe'ri
, inrp,uri n,oi neexploa;tate, pline de farrne,cul necunosculrrlrri. Ei. nu s€ luptd cu tendinla fireascd a limbii, ci o
r';Llsd in forme proprii. In chipul acesta devin marii poc'ti
irrrrr,ratorTi de limbS: ei nu ii imbogSlesc numai vocal,rrlarul, ci mai ales ii ldrgesc in m,od nebdnuit perspeci
ir.t'le.
I3inein{eles, devierea de la fSgagul obiEnuit al iimbii
lroate sd fie mai mare sau mai micd. Se pot face devieri
l rarte rnari fdrd a contrazice spiritul specific al limbii :
;rt t'sta rra fi cazul marilor poe{i. La ei se intimplS marele
rrriracol cd, dcgi fac necontenit apel Ia un vocabular care
r i'tl,a26, h.rcruri precise din afard, totugi, cind intrdm cu
;rrlt:vdrat in atm'osfera poeziei lor, nu sintem p,rinEi clc
irnaginea acestor lucruri, ci de viziunea lduntricd, de sen:rul cxistenfial. ltlumai la o citire superficiald ne }egdm in
,!\'lui am un singur dor de imaginea mdrii, a cerului senin,
;r <lxlrului etc. La o citire cu adevdrat lirici va domina
;rlmosfera internd: viziunea morfii, liniEtea veqnic5, qi
rrrrmai in al doilea rind ne vom ldsa sesiza{i de lucrurile
,lin afard.
In cazul cd poetul nu are indrdzneala sd devieze prea
rrrrrlt de la iimbajul obiqnuit, dacd nu-i in stare sd faci
rrrlirn{uiri noi, surprinzdtoare, inseamnS. cd nu are interi.r'itatea care sd-I obiige Ia aceasta. Poezia lui va fi o poe,,ir,c€ nu va diferi mult de vorbirea curentd, dar nici
r;rloare durabilS nu va avea. Din p'unctul acesta de verL.rc il pindeqte pe fiecare poet pericolul cel mai mare
t
4:t
cazul cd atitudinea fundamentali a poetului liric ar
trebui sd fie o contrazicere fdri crulare a oricdrei logici,
situalia lui ar fi mai uEoar6, fiindcd ar fi mai pulin expus
sd cadd in platitudini, in expresii ieftine, accesibile oricui.
Situa{ia iui insd este mai grea : conformindu-se spiritului
limbii, adicd inotind cu torentul, e foarte expus ca se se
lase tirit cle ciireclia lui obiqnuitd. Va avea nevoie de o
sforlare uriagd gi va trebui sd fie chinuit necontenit de
viziuni'Ie lurnii lui interne pentru ca si fie caprabil sd
devieze cit mai mult de Ia efectul exterior. Din cauza accasta pind gi cei mai mari poeli au creat uneori poezii
care nu ating un nivel artistic deosebit.
Cea mai mare primejdie a poetului este sd satisfacd
orice regr-ild logicd. Dacd este nevoit s5 se acomodeze Iegiior fundamentale ale limbii, aceasta incd nu inseamnd
cd in timbajul iui trebuie sd revind orice fel de normd a
limbii obiEnuite. Sint moduri de expresie care servesc
aproape exolusiv oauzalitatea externd a l,ucnurilor' pe acestea nu le vom intilni in poeziile lirice de mare valoare.
In schimb sint alte modr-iri dc expresie, care, dacd se potrivesc lumii externe, in acelaqi timp corespund Ei modulaliilor interne. Acestea sint totdeauna ccle preferate. Vom
lua un exemplu tot din Eminescu. $i fiindcd am citat Ce
atitea ori Mai &n1, un singur dor, ne referim din nou la
el pentru a-l compara cu S-o dus amoruL Una dintre tainele frumuselii din Mai am un singur dor este impresia
de plindtate, de total. intreaga poezie se revarsd cu aceeaqi
putere, pdr{ite succesive se incadreazd armonic in factura
intreagd, in aqa fel incit nu avem fragmente mai proeminente fa{d de fragmente care ar fi in umbrd. Nu exist5
nici o condi{ionalitate in aceastd poezie, intregul ei se impune cu nercesitate in m'od neconditionat. Iar inldnluirea
versurilor nu contrazice intru nimic logica externd a Iucrurilor, totul crrrge intr-un rnord foarie f,iresc. trnsd in
acela;i timp aceeaEi inldnluire corespunde gi logicii interioare, ea este in perfectd concordanld cu revdrsarea simfirii adinci. Din acest motiv domind in aceastd poezie
atmosfera lduntricd : e un caz lipic de supunere a logicli
externe la logica internd.
In
144
Iar acum sd citim prima strofd din S-a dus amorul
,,S-a dus amorul, un amic
:
Supus amindurora,
Deci cinturilor rnel.e zic
Adio tuturora".
t''atd de plenitudinea din Mai arn un singur dor, fatir
il(' rcvdrsarea ampld Ei necondi{ionatd de acolo, in strofa
rh' aici avem o revdrsare neegald. Un fel de zdruncindturd
p:rrcd impiedicd manifestarea in plin a viziunii lduntrice.
\'lrilivul este acel deci, eare re,prezintd o formd de expre:;it. nefireascd limbajului liric. Aceasta pentru faptul cd e1
int.r'oduce o condi{ionalitate in ceea ce vrea sd exprime
Poctul. Din c,a,uza acelui deci ultimele do,ud versu,ri sint
rrrtr'-un raport de dependenld cu ceea ce s-a spus in prirrrclcdouiver.srrri. Chiar fdrd sd ne derddm la un rationarncnt excesiv (care poate sd devin6 periculos in analiza
pocziei lirice), sim{im c5 acel ,,adio" depinde de faptul cd
l dus amorul, cd dacd acesta nu s-ar fi dus, poetul nici
linturile nu qi le-ar fi pdrdsit. Este vorba de o conch.rzie
( rrc se iveEte in mod firesc din indeplinirea premisei din
vlrsul intii. Deci avem de-a face cu un silogism foarte
,lrisnuit, pentru care in cdr{ile de logicd gdsim exemplul
r.;r'oliresc : ,,To!i oamenii sint muritori, Petru este om, deci
l't'tru este muritor". Este un ralionament tipic pentru
( iruzajitatea lumii externe, din care motiv el nu poate
r I 't:lt sd tulbure in poezia iiricS. in esenla ei, poezia liricd
rrtr suferd premise gi concluzii, specifice doar condiliilor
r rt:melnice ale lumii externe. inldnfuirea catrzalS, a moI ivelor e contrard structurii fondului originar. Ceea ce exrrrimd ea curge de-a dreptul din eternitate qi se impune in
rrrod necondifionat. in Mai Gm Ltn singur dor sau in Uber
,rll.r:n GipJeIn ist Ruh a lui Goethe, sau in oricare poezie
iiricd de seam5, viziunera nu se irnpune in rnod 'condilionait,
' ir ne stepinegte atotputernic qi general-valabil din primui
rrroment; ea ne vorbeEte in mod categoric cum numai
.trlt sTtecie aeternitetis se poate vorbi. De aici forla cor usitoare a acestor poezii.
:;
1{5
Binein{eies, nu se pot fixa reguli care ar putea indica
cu precizie ce fel cle forme logice qi sintactice se potrivesc
sar-r" nu se potrivesc in pcrezia liric5. Ar insernna si imp'ttnc,m clin cap,ul loc'ului p'oeziei firice constringeri extcrne'
pe care ea prin firea ei Ie respinge. Aici singura reguld
este intensitatea viziunii intcrne a poetului' 1'[ol nu putem
decit, sd examindm mul{irnea de poczii }irice Ei sd incercdrn sd ne explicdm taina efectului 1or. Din aceste confruntdri reiese cu prisosin{d cd in crealiile liricc superioare
totdeauna se er,,itd formele logice qi sintactice care sint
aservite numai normelor lumii externe. A;a se iveEte in
locul limbajului no{ional, specific vorbirii curente qi
gtiinlei, un limbaj poetic capabil sd intrupeze viziunile Iumii interne. DupE cum am mai amfrrtirt, acest limlraj igi detoreaz6. efectul nu evitdrii complete a sensului nolional a1
cuvintelor -- un astfel cle sens existd pind qi ln cea mai
purd crea[ie liricd
se datoreEte in special modului d'''
-, ci in fraze, modul,a{iei acestor fnaze,
inl5nfuire al cuvintelor
ritmului 1or, sonoritd{ii Ei me}odiei etc., care toate tind sd
depdgeascd sensul nolional propriu-zis. Este vorba deci
de o serie de insuqiri formale care atenueazd sensul nofional, insugiri care intr-un capitol special ne vor preocupa
indeaproape. Aici insistdm numai asupra faptului ci
aceste insuEiri formale sint acelea care fac ca intr-o frazb
poeticd fiecare cuvint sd fie dc neinlocuit. Fiecare cuvint
iqi are sonoritatea specificd, este componentul unui ritm"
aI unei melodii, iar dacd ar fi inlocuit ar insemna ca uni*
tatea formalS s5 fie tuiburatd Ei deci sd fie tuiburati gi
atrnosfera proprie acestei unitdfi.
Sd vedem acum cu ce mijloace reugeqte poetul sd fdureascS din limbajul noliona} un limbaj liric, intuitiv, evocator de sensuri adinci. Un punct de reazem important
ne oferd in privinta aceasta insuqi limbajul curent sau cel
gtiin{ific. Se qtie cd Ei in acestea se face o anurnitd selectie
intre termeni, se preferd expresiile mai ,,frumoase", deqi
faNd de in{elesul logic cuvintele ca atare au o importan{5
sec'und,ard. De exeimp,lu, expresiilor br.utale li se preferd
146
r.xp,resiile fine clriar 9i cind sensul tro'gic este acelaqi' Acea-
,,ta insearnnd cd preierin{a amintitd nu este determinatd
rlt' f,actorul no,tional, ci de uir factor carrc intrece cadrele
rirlide ale acestuia. Fiecare cuvint iEi are fizionomia lui
,,1,r"c'iflcii, viafa lui proprie capabilS sd imbrace exprcsia in
,,uanic pline de c5ldurd. Mallarm6 spunea: ,,A toute la
nitl.rr)re apparent6e . . . Ie mot pr6sente, dans ses voyelles et
: ,'s dyphtongucs, comme une chair ; et dians ses consotlnes
, r;mrncJ unc bssature d6licate d diss6qucr". Osatura delir';iti1 a cuvintelor, care Ie cleterrnind fizionomia specificd,
r':;tc aceea care decide preferinlele noastre in alegerea lor'
I.'izionomia cuvintelor este determinati de sonoritate
r;i tle ritm. Cind in limbajul zilni'c ne strdduim sd selec{iorr;rm diferi.tele expresii, deEi aceastS selec{ie nu produce
rrici o schirnbare in inlelesui logic, o facem in mare parte
f iindcd sintein in cdutarea expresiilor care sund mai frurrios si se incaclrea:zd intr-un ritm mai pldcut. AceeaEi tentlinfb o avem intr-un grad mai accentuat Ei in limbajul
r;tiinfific. Insi mai accentuatd este aceastd tendinld in
lirlbajul poetic. Poetul liric are un simt deosebit pentru
:;onoritatea gi ritmul cuvintelor, problemd ce ne va preo, rrpa rlai pe larg in doud capitoie speciale. Aici accentudm
rrrrrnai cd prin sonoritate qi ritm, care in poezia liricd sint
rrriri puternice decit oriunde, poetul produce efecte care
topesc osatura infepenitd a facturii no{ionale. Ele forrncazd una dintre resursele principale prin care poetul reface din limbajul logic pe cel magic sau, cel putin, cu
inclind.ri magice. Bineinleles, sonor aici nu are sensul cd
lroetul ar cduta numai cuvinte zgomotoase. In cazul nostru
.'stc vorba de sunetul specific fiecdrui cuvint. Poetul liric,
irrdcmnat de frdmintarea lui interioarS, in mod instincliv cautd gi gdseqte cuvintele cu sonoritate adecvatd stSrii
lrri sufletcgti. In modul acesta sensul exprimat prin con"tlirc{ia logicd a frazelor se amplificd enorm in conformit;rlr cu cerinfele interioare. Altd sonoritate qi alt ritm se
rraste dintr-o frdmintare vijelioasd Ei cu totul alta dintr-o
rrrlrire delicatS. Sd cornpardrn, de exemplu, un fragrnerrt
t4/
din Prigoano lui Anghezi cu prdrnele versuti din O rdmii
lui Eminescu.
,,Pornird Ei norii,
Convoaie duc toamna-n mormint.
Grdmezi de linfolii se sfiEie-n vint,
In luptd cu corbii, virtej cu cocorii,
Sosesc in cohorte, se duc in cirezi,
Ca bivolii negri, intinEi dupd coarne,
Ndvaid de Euier, de suflet gi carne _
$i doliul infaEd tdrii gi livezi,,.
a
In schimb Eminescu:
,,O rdmii, rdmii la mine,
ile iubesc atit de mult
!
Ale tale doruri toate
Numai eu gtiu sd le-ascult,,.
Fdrd sd ne girrdim la inNe'lesril nofional a1 cuvinrtelor,
-_ prim-ul
din
exemplu ne izbeEte o sonoritate asprd Ei un
ritm vijelios, iar din aI doilea ne adie o sonoritite lini
qi
un ritrn deiicia,t. Prin urrnare, sonorirtartea qi ri;tmu1 fiecdrui
crrvint in parte sint din temelie exploatate de cdtre poetul
liric, reuEind sd altereze prin ele rigiditatea nolionald.
Insd aceastd exploatare nu este tocmai simpid, fiindci sonoritatea unui cuvint nu este totdeauna atit de evidentd
cum s-ar crede. Cind cuvintul este luat singur, izolat,
numai foarte rar se iveqte adevdrata lui fizionomie. Dacd
din cele doud exemple fiecare cuvint il pronunldm cu totul separat, sonoritatea care se va ivi nu ne va spune mare
lucru cu privire Ia nuanfa de simlire care a dat nastere
celor doud poezii. Situalia se schimbd cu totul prin imbi_
narea cuvintelor in firazetle de mai sus. Ceea ce insearnnd
cd adevdrata valoare sonord gi ritmicd a cuvintelor rdsare
numai din integrarea lor intr-un tot. Dupd cum spune
acetiagi bijutirer al auvintului, Mallanm6, cuvinrtele ,,s'a[umenrt de refleits reciproqrues cornrne une virtuell.e trafln6e
de feux sur des pierreries". Prin imbinarea cuvintelor se
ivegte pe de o parte asonanfa, aliterafia, apoi in complexul
strofei rima, care toate contribuie Ia o coloraturd ionord
148
rk.osebitS, pe de altd parte se
prrlsafie vie expresiilor.
amplificd ritmul dind
o
In afard de ritm Ei sonoritate, o altd sursd din plin
ploatatd pe,nrtrm limbaj'u} Liric ,este insugi infeLesul cuvinl,'lor. Dupd cum am accentuat, in limbajul logic fiecare
lrrvint reprezintd un inleles mai mult sau mai pulin precis
:;i invariabil. Poetul liric atacd qi acest in{eles fdrS sd dericzr: de la legile logice ale limbii. $i aici instrumentullui
tot. imbinarea de cuvinte este. O mullime de cuvinte care,
izolate sau chiar in fraze obignuite, au un inleles banal.
pot'tul qtie, prin integrarea lor intr-un tot, sd le reliefeze
;r:;t.fel incit sd-Ei schimbe mult fizionomia inlelesului. Dirz
r,'JLeruL lor reciproc se aprind inlelesuri zi,oi. Cine ar puIt'lr spune cd urmdtoarele citeva cuvinte luate izolat exprimd ceva mai mult decit banalitS{i din lumea obiectivS,
iurume : albine, pdinjiniE, iurnici, saci, colaci, grierel, puli ri, o!el, pinitec, l5cruste. U.nele dinrtre ele sint banale de
trt. Dar iaitd ce devin ele rrind perind in Cdlirtul lui Emi,'x
n('scu
:
,,Dar ce zgomiort se ,ar.r,d,e ? Biziitt ca de albine ?
'To[i se uitd cu mirare gi nu gtiu de unde vine,
Pind vdd painjiniEui, intre tufe ca un pod,
Itresite care trrece-n zgom,ort ro rnurllime de nonod.
'Irec furnici ducind in gurd de fdind marii saci,
Ca sd coacd pentru nuntd qi plScinte Ei colaci;
$i albinele-aduc miere, aduc colb mdrunt de aur,
Oa cencei d,in el sd facd cariiul, care-i meEter faun.
vor-nicel eiun grierEl,
Iatd vine nunrtra-ntrreagd
Ii sar purici inainte cu potcoave
de o!el;
In vestmii'nt de catifele, un bondar rotund in pintec,
Somnoros pe nas ca popii gldsuieqte-ncet un cintec ;
O coji!5 de alund trag ldcuste, podu-l scutur,
Ou musteala rdsucitd gede-n ea un mire flutur."
Iatd deci cd neinsemnatele cuvinte de mai sus au devt'nit perle strdlucitoare in aceastd bijuterie. Pind qi puricclc a primit un loc de onoare in templul poeziei, insl a
l'ost nevoie de pana lui Eminescu pentru aceasta. Exemple
149
asemindtoare, multe qi variate, gdsim Ia noi mai ales la
Tr:dor Arghezi, megter neintrecut in aceastd privintd. Cu
rirept cuvint cintd Rainer Mari,a Rilke, unul dintre marii
dirituitori ai limbii gerrnane :
,,Die ermen \Yorte, die irn Alltag darben,
die unscheinbaren Ylorte lieb ich so.
Aus meinem Festen schenk ich ihnen Fan'ben',
dann Leuchte'n sie und" t-uerden manch'mal, froh"
L'
Prin combinarea variatd a cuvintelor, poetul fduregte
;'itmuri gi sonoritdli care iEi aruncd reflexul asupra infelcsului gi fac si {iqneascd sensuri nebdnuite. Nu e nevoie ca poetul sd inventeze cuvinte cu totul noi pentru
a exprimra ce,oa ce-l frdmintS. Ia;: in cazul cE flureqte cuvinte noi, nu este tctdeauna sigur cd va reugi sd exprime
ceva durabil; adesea este expus unei pedanterii Ei prefio-
zitS{i dar.e aorihileazd orice efect poetic. Marii poeli inova1or, au mers pe altd
cale : ei nu erau irnpotriva limbii curente, dimpotrivi tocmai pe aceasta au imbrdfigat-o din plin. Un Dante. un
Goethe, un Eminescu au fost tocmai aceia care cu intreaga
ior sensibilitate s-au integrat in lirnba poporr-rlui. Dar
marea operalie fdcutd de ei a constat tocmai din faptul
cd au topit toate formele rigide, stereotipe ale limbii 9i
prin asocia{ii neaqteptate au fScut sd rdsari din aceleaqi
cuvinte sevd proaspdtd, nebSnuitd pind atunci. Ceea ce
inseamnd cd un cuvint numai in aparen{5 este o entitate
rigidd, cu un inleles o datd pentru totdeauna stabilit, aqa
cum o cere logica no{ionald. Crusta rigidd a cuvintuh'ri
este numai aspectul lui conceptual, insd in dosul ei avem
un fond viu, mai intunecos, ce-i drept, insd plin de in!eJesuri nebdnuite. Poetul zdrobeEte crusta rigidi 9i scoatc
la lumind valoni care pini a,tunci zdceau in intuneri'c 2.
tori de 1imb5, impinEi de demonul
r
Bietele cuvinte, ce zilnic,e tocesc, cuvintele modeste imi sitlt atit
sirbitorile mele le diruiesc culori, iar ele prind strllucire
de dragi. Din
si uneori chiar
'
se inveselesc.
in privinla aceasl a rten{ia asupra studiului I'.ri Ccorg
Schrnidt-Rdhr, V oi V rrstehe n des S p ru, ku ns!u'erh s, a parr:1 in,.Dicht ung
2 Atragem
Ir
und Volkstum", vol.37 (1936), in care in mod fericii ir:trcdLtcc ternienii
de Hellwerte gi Dunhelaerte.
puterea cornbinatorie a
Accasti minune o sdvirEe9te
'estecu
de o combina{ie 1a
voiba
nu
, ,,,rl.rt"to". Desigur cd
in intregirne
depinde
combindrii
ntodlttatea
,";l;;i;;;.
care irnaceea
,i,' .riii"""* lduntricd a poetului, ea este unita"tea
ernde,termind
ii
,,,'itrra o ai.ectivd combindrii 9i
pi'ine tti:
ascunziguri
aibl
nu
s5
;;i;. N; utirte "t"ini "ut"
prin reflexr-ri
riricz Ei care n-ar p.,i"u ii '"ou'" in evidenld
poezia nu
ToatS
cu alte cuvinte'
r,'t*fi din combinarea
cut'indin
nou
izvor
stoarce
,,r-;1.c- altceva decit arta cle a
in
ascunsc
adinci
resursele
reveLa
r,,i.-impi"trit, de a-i
izaci:st
tr'at
iui prin vorbirea cie fiecare zi'
'rrma tocirii
;;,;';;"6;ie tiqni altfel decit prin alian{a plini de sur'
prize a cuvintelor.
vdclil cum
Dar iat6 un exemplu care ne aratd qi mai intr-o amenorm
,,,leiesul rigid al unui cuvint se ldrgegte
;;i;"F;;;t"e. ir gJsim Ia un alt mare' meqter ai linbii
rtoastre, Ia Tudor ateh*l -E v9r!a d" "Y]i1l^Yt,^":11':'
Sl('j'ct
\ '.'c,f A n,r.onuntat in mod izulat, desigltr se i'c'lerfl i3face
in
ne
El
om'
noiiunii ae
,,;'il'l;#ii""ilT;biili at
cu
palpa'oil'
corp
G o perscand."1"
"';,";J;^;;";ilil
for{Jtrupeqti Ei sufletegti' -Iar cind spunem
"o*
:rnumite
care o gasim la Argirezi, nc gincliin
,,l,il-*.i.r';,
"r,pr"ri"-i"
bi.tu determinatd care are raporturi strinse'
ru-o p"rrourrd
ht'de clependen{d, cu noi' Iatd insd versul iui
, i,r ;";;it
r
thczi
:
,,Nici omul meu
nu-i poate ornencsc"'
poetul'
Desigur nu-i prea clar ceea cs vrea sd spund^.
tt::::l:
p"t:1-:?,
ar
I,rimul gincl care ne vine in minte
u.rnand'
.,, o"rrolnu in chestiune cste o fdpturd prca putin
in
ne
ce
ceva
e
{ine
caz
orice
In
-;,J;;;';"t"J"atot.
cc
indatd
ideea
,;;;;;;. b"; iatd cum se precizeazd
atmosferer
prcgdtesc
lrrim toate versunle anterioare care
'.i i"
trebuie sd se integreze versul de mai sus :
""tu
,,Ruga mea e fdrd cuvinte
g as'
$i cfi'nt'ul, Drora'rnne' mi-e fdrb
aminte'
Nimic
nimic'
{i-aduc
|Tu-ti cer
ceas'
un
mScar
sint
Din vecinicia ta nu
r5l
150
Nici rugdciunea, poate, nu mi-e rugdciune,
Nici omul meu nu-i poate omenesc.
Ard cdtre tine-nrcet, ca un tdciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gindesc,,.
E unul din frumoqii psalmi ai 1ui Arghezi. Cum s-a
precizat expresia ,,omul meu" ? Din primi strofd se vede
deja clar cd este vorba exclusiv despre ,,mine,,, adic5 despre poet, prin urmare ,,omul meu,, tot Ia mine se refer5.
este vorba de fdptura mea intreagd, de fiinla mea pe care
o resimt intr-o inferioritate teribild fa{E de Dumnezeui
cel veEnic. Prin urmare, cuvintul ,,om,, aici nu are ln!eIesul obiEnuit ; e ceva cu mult mai substan{ial, eI figureazS- in lo;c de ,,e,ut( (s-ar putea spLtne de exernplu : ,,eu
nu sint poate ceva omenesc"), sau figureazd in Ioc i de
,,fdptura mea('.
Care este meritul poetului in aceastd expresie ? Acela
cd a adincit in{elesul obiEnuit al cuvintului ,,orn,,. In loc
sd ni-l dea in inlelesul superficiral din lirn;bajul zIlnic, de
exernplu cu[n ar fi in expresia : ,,a venit omul ,meu.,,
sau ,,v5.d un o[n pe strade", in cazul de fald e] insearnnb
esen,tialitateo ornului, fiinla lui intimd qi ,adincd. E clar
cd acest inteies nou nu este contrar noliunii de om, rurmai
cit in iimbajul zilnic el s-a atrofiat $i trebuie sd vind poetul ca sa ni-l trezeascd prin frazele lui inspirate. Adici
poetul a scos Ia lumind un inle1es care in mod obignuit
zace intr-o sferd m,ai intunecoasd, nu in orice imprejurare resimfitd de toatd lumea.
Toate acestea ne aratd din ce constd procedeul poetuIui liric in cucerirea unei limbi expresive :e1 nu face decit
si dezvdluie p,ein as'ociatii fe,rtile mra,nleIe latente ale cuvintelor. Prin acest procedeu cuvintele iqi topesc duritatea
s_ensutrui nofional obignuit Ei produc o atmosferd specificd
din care adie in mod intuitiv o viziune plind de sens.
Dar dacd megtequgul esenlial al poetului liric const.i
din imbinarea fertild a cuvintelor ih fraze, nu trebuie
sd ne mire cd in toate timpurile gdsim la poelii de seamd
o tendin!5 vdditd spre inova{ii sintactice. prin aceste inov.atii ei tind sd-Ei perfecfioneze mijloacele cu ajutorul
cdrora se pot scoate la lumind sensurile ascunse ale cuvin152
tclor. Desigur este o
prroble,md care trezeEte mul.te con-
t,,r,<lv.erse, care insd nu 'tr.eb,uie sd ne'co,ntrrarieze decit
t ind es,te exagenatd. Nu treb,uie sd uitdm cd aceste
atunci
inova{ii uneori sint imperios reclamate de insuqi stadiul de dezvoltare la care a ajuns limbajul liric al unui popor. Limlrilc mai pulin formate sint mai aproape de stadiul marlit', din care cauzd cuvintele sint mai pulin tocite qi au,
tlt'ci, mai multe rezerve lirice. Ca urmare se simte mai pu(in nevoia unor imbindri meEteEugite pentru ca sd rdsari
,'rr relativd ugurinld sensurile ascunse. In aceastd situa(it: este poezia populard a tuturor popoarelor. insd treptat
,;rcr.ste rezerve se cheltuiesc, ceea ce inseamnd cd trebuie
:;;r sc recurgd la mijloace noi pentru a scoate la suprafall
, omori noi. Rdminind Ia mijloacele vechi, inseamnd sI
:;irpi intr-un strat in care zdcdmintele pre{ioase au secat.
A;a s-a intimplat, de exemplu, in literatura franceze, unde
lrllsonalitatea lui Victor Hugo reprezintd prin excelen{d
,llrrmul bdtdtorit pind la extrema uzare de cdtre romanti<'i. Se sim-tea nevoia unor mijloace noi pentru a se scoate
vrrlori noi din acelagi vocabular. AEa a inceput lupta penlltr o sintaxd nou5, a cdrei chintesentd o reprezintd in
l''ran{a Mallarm6. Aceeaqi tendinld o reprezintd in Gerilrlnia Stefan George. Cu toatd obscuritatea care li s-ra
llprosat, aceqtia au reuqit sd ob{ind flr sintaxa lor noud
,'li'cte cu totul neaEteptate qi adinci qi sd marcheze un
(lnrm pe care se pot recuceri marile culmi lirice. Dar,
l,incin{e1es, nu vom uita cd acest drum, ca orice inovalie,
r,;i are aspectele nu numai exagerate, dar chiar diforme.
In afard de mijloacele sintactice, in poezia liricd morl.r'rrd a inceput sd se iveascd incd un mijloc foarte intelr':jant pentru adincirea gi imbogdlirea inlelesului cuvin1, lrlr'. Acerasta este rirna. In poezia liricd cl,asiicd rima servea
rrrri mult la unificarea intr-un tot inchis a intregii poe.'ii, fdrd sd mai contribuie qi in alt fel la crearea unei amI
'i;rnfe poetice. Intr-adevdr, o serie de istorici literari gerr'rirni afirmd cd de ia Goethe incoace nu este nimic nou
,lirr punctul de vedere aI rimei in literatura germanS. Tolusi, poezia liricd modernS, in special cea francezS, a evirli.rrfiat un nou aspect al rimei, de o foarte mare imporl,rrrfi'r, Ei anume tocmai contribulia ei la adincirea sen153
suiui cuvintelor. in iiteratura flancezd mociernd o gSsim
la MaiLla,rme gi, dupd el, la Patrl Va16ry, in ce,a germand
in speoial l,a R,ainer Manla Rilke 1- L.a noi dc a-'re'menea
incepe a
fi
exploatatd.
Acest mijloc consti din amplificarea la extrem a rimei prin repetarea acetruiaqi cuvint fie in forma lui simpld, fie intr-un cuvint compus. La repetare clrvintul are
alt sens, care insd retroactiv aruncd lumind aslrpra cu\.intului precedent, adincindu-i infelesui. Iatd ca excmplu
doud strofe din Prose ysour des Esseintes de b{aliarm6 :
,,C1ue, sol des ce.nt iris, sol't site,
Ils sauent, s'il a bien ete,
Ne porte pas de nom que cite
L'or de La tramitette, d"Et6.
D'ouir iaut le ciel et Ie ctrte
Sans fin attestes sur nLes pes,
Pur Le fl'ot, m€me clui s'6carte,
Que ce pags n'eristct p&s".
La PauI Val6ry gdsim :
,,Son col coutr)e le tentps uague
Et souldue cette uague
Que fait un col sans y;areil..."
(Aurore)
,,Pareille d, celui qui pense
Et Cant l'dme se t{epen,se
A saccroitre de ses dons !"
(Pa i rnc)
In poezia noastrS liricd mai recentd gdsim ceva
mdndtor de exemplu la Radu Boureanu:
,,Numele tdu ca un cintec
ti"eze,a i.n
ase-
auz descintec..."
1 A se vedea in privinla aceasta Fritz Kaufn'rann, Sprache als Scht)pfung. Zur absoluten Kunst in Hinnblich atLf Rilke, in ,,Zeitschrilt filr
Astheiik und allgemeine Kunstwissenschali", vol. 28 (193a); Paul Zech,
Rainer Marta Ril,€e, Drcsden, 1930; Fritz Dehn, Qainer Maria Ililhe
und sein LVerh, Leipzig, l.a.
(la|actcristica acestor rirrn'e este cI intiiniri:a lor nLl
cd se
l,rrrt, nici intimplStoare, nici artificial5. Frin faptul
rr'lxrtir acelagi sau aproape acelaqi cul'int, rezultd o am'.
l,iirnfi mai plind, care se rdsfringe rnai puternic a'supra
r','r',;rr.ilor, Iegindu-ie rnai temeinic. trn rnoctrul acesta' cu,,'iillr'kr care compun rima sint mai apropiate, se intrepdllrrrrrl mai aciinc qi ajung sd exprinie un sens mai deosel,il rlc sensul curent ui ".t.rittt,iui izolat' De exemplu' dacf,
'.1 rril: ,,Numele titu ca
un cintec" qi rnf opresc aici' crtr.'irrtrrl ,,cintec" imi evocd noliunea de sunete muzicale'
l);rr.indatd ce se adaugS in a1 doiie,a vel's iirna,,desointec",.
,r.(,ilsta in mocl retroictir. se rdsfringe asLrpra cuvintului
prin
,., in1.cct" irra.i putcrnic clecit clacd ni-t se trtga dc acesta
rirrri gi m.l fice sd simt cd nu este vorba nurnai de o in';urlirc muzicald, ci cie o vrajl care se sdvirEeqte prin cinl,,,ltrl nurnelui. in modul acesta cuvintul ,'cintec" din prirrrr il vcrs primeEte tln sens nou, care nr-r-i numaidecit ie:,;rl cle in{elesul cuvintului cintec; se desprincli' lrn sens
irr{t'rrnediar intre cintec qi descintec.
'l'oate acestea ne aratd ci prin Ciferite rnoduri cle comtrinilfc gi de asimilare a cuvintelor poetul are posibililrrl.r'a sd intre in miezul mai ascuns al intelestllui 1or' Din
;rt't'ste combindri se nasc aqa-zisele figuri poetice, cdrora
ccrcctdtorii Ie-au dat nume variate din vechime' Aqa
;rv(.m : hiperbola (exagerarea irnaginilor peste marginile
(intrebuintarea
r t'alit5!ii), antiteza, paradoxul' perisologia
rrrai rnulior cuvinte iinonime pentru acelaqi inteles), euferrrismul (expresii mai molcome care, contrar hiperbolei'
iirrrl la ef'ect modcrat, in surclind) etc. Prin varietatea acesr,,. tig*i poetul reuqeqte sd invioreze iirnbajul logic obiq,,,,it qi sd-i dea ciid*ra pe care numai in stadiile primitive
,r irv''ut-o. Iar ceea ce trebuie m'ai ales subli'niat este fa'ptul
{.;r nu existd cuvint care n-ar avea suficiente resurse Ialr'rrk-' pentru ca' plasat in'br-un climat rodnic,irltr-o amr'i,"rie'poiiivite,' se nu producd efccte poetice surprinzdt,,;u'c. ia noi, Erninescu, Tudor Arghezi qi Lucian.Blaga
';irrl. cxemple elocvente, ca s5 nu rnai citdm pc marii-poefi
tir i<ri strSini. Pini qi curiintele ceie mai tocite in banalitatc
.rrr riiddcini ascunse care, descoperite, pot sd invioreze $i
155
154
sd Ie incarce cu har ceresc. Ele sint ca palmierul despre
care cintd Paul Val6ry :
,,Ces jours qui te semblent uides
Et perdus Ttour l'uniuers
Ont des racines auides
Qui trauaillent les deserts.
La substance cheuelue
Par les t1.ndbres elue
ile Tseut s'arc€ter jarnais
Jusqu'aur entrailles du monde,
De poursuiure l'eau profonde
Que demandent les sotnrnets".
Iar dacd nu se poate nega cd fiecare limbd tinde in
viafa de to,ate zilei.e sA se mecantizeze, nu-i mai prutin
adevdrat cd poetul este acela care prin descoperirea fibrelor celor mai tainice ii dd necontenit via{d noud.
Iatd cum poetul liric, avind la dispozilie un lirnbaj
stdpinit de tendinle conceptuale, reuEegte totuqi sd pdtrundd pind la sursele lui magice, impdrtdEindu-ne astfel viziunile sale in mod nemijlocit.
Din cauza predominan{ei func{iei magice, limbajul Iiric este cel mai substan{ial Ei mai expresiv. Dat fiind ci
el izvord-s,te in mod nemijlocit din interior, fiecare auvint
este imbibat cu sens de la origini qi se fixeazd numai
in mdsura in care poate contribui Ia cristalizarea sensurilor din adincimi. Pentru aceea, dacd aEa-zisele ,,expresii
gorale", ,,p,ltatitu,dinile" sint supdrdtoare in orice gen literar, totuqi in nici unul ele nu sint aga de stridente ca in
cel liric. Aici fiecare cuvint trebuie sd apard cu o adlncir
necesitate, fdrd putinla de a-l inlocui sau mdcar de a-i
schimba locul in frazd". Situalia lui este stabilitd din imanenla eului originar.
Fapitul cd limbajul iiric redd in mod nemijlocit substanlialitatea eului ne explicd pentru ce in poezia liricd succesiunea de evenimente nu are nici o insemndtate. Ceea
ce este mai substanlial in eul nostru nu vizeazd nici trecutul, nici viitorul. Sensul autentic al fiinlei noastre are
caracterele eternitdlii : el se impune in mod nemijlocit
156
prin puterea lui de iradiere, el este prezent fdrd intreru1rcrc. Numai evenimentele marcheazd un trecut Ei un viil'r', 1;g15ql substan{ial insd iradiazd intru sine, este ne.ontcr-rit de fa{d. Ceea ce inseamnd cd limbajul care iI redd
rr rnocl nemijtrocit, neinvSluit in evenimente qi aclir-rni,
.rlc si el caracterul de prezenld. Fiecare cuvint este imlrilur,t cu sensul prezent gi pentru aceea el nu vizeazd decit
:rt t'astd prezen!5. Aga se explicd o deosebire importanti
rrrlr',r: cfe'ctul prod,us de genul epic Ei dramatic de o pante
','i ccl liric de altd parte. Dacd la citirea unei opere epice
'.,rrr rlramatice ne oprim ia mijlocul ei, in mod inevitabil
:.,' ivcs'te intrebarrera : ,,Cese va intirnpla pind ia sfirgi't ?".
( ) astfel de intrebare in poezia liricd nu existd. Oricare
lirrrp gramatical l-ar intrebuinla, ea nu tinde sd ne inf6{r:,rlzt: altceva dccit sensul prezent al plenitudinii lui. Ea
rrr r sc referd nici 1a intimpiSri ce ar putea sd urmeze, ci
nrrrnai }a sensul prezent, de care este imbibat fiecare cur rrrt gi fiecare fragment. Datoritd acestei prezenle totale
'.,'intimpld faptul curios, pe care l-am rnai aminti't, cd in
lirrrp ce un singur fragment dintr-o operd epicd qi dranrirlic5 ne mullurneqte foar.te pulin, in schi,mb un fragrrrcnt dintr-o operd liricd ne produce o pldcere destul de
rrr;rr"r.r. Explicalia este cd in opera liric5 fiecare frazii si fie, ;rrt: fragment inglobeazd sensul prezent, pe care ni-l redi
rrr rnod nemijlocit, in timp ce in celelaite douS genuri nurrr;ri din totaiul evenimentelor gi acfiunilor putem sd cur
rrxr;tem adevdratul sens.
Ilvident, nu se poate nega
cI qi in poezia liric5 pot fi
:rrvocot evenimente gi acliuni oane vizeazd tre.cutul sau
viilorul, adici dimensiunile spafiale Ei ternporale, insd nu
tlllllie sd uitdm cd in poezia liricd acestea sint numai
ltrt'tcrte qi simboluri prin care se vizeazd. prezenla sensulrri sul'lstanlial. De asemenea nu trebuic sd se uite cd, in
ri;r:jura in care se pun in evidenf5 evenimente qi ac{iuni,
1,r,r'7is respectivd inceteazd sd fie tipic liricd, ca va constit rri o formd intermediarS. intre liric gi epic sau liric s,i
,lr';rmatic. Vom avea poernul epic Ei poemul dramatic.
Iatd cum trebuie sd constatdm necontenit cd, din toate
,, rrirrile literare, cel liric are limbajul cel mai interiorit57
zat. Bineinfe1es, aceasta nu inseamnd cd in celelalte doud
genuri interioritatea ar fi neglijatd, insd, dupd cum am
Lai spus-o, ea nu sc evidenliazd, in mod aEa de exclusiv
ca in genul liric. Ilar, cu toate aceste deosebiri de nuanfe'
tiai pu{in adevdrat cd in toate genurile literare lim""-i
baiul este acela plin care se elucideazd sensul existenlia'1
de" carc depinde valoarea oPerei.
Dar ctaca la fiecare pas trebuie sd acceirtudm cd in poeioi"i clepinrie de p'-rtet"ea cuvintului, trebui'e sd addugSm
"i. torta iimUalului poetic, in toate genurile, nu depinde
"i
numai cle boga;ia cuvintelor. E adevdrat ci vocabularul
unui Shakerp"ar", Goethe sau Dante este imens, insi ar
fi o greqeald sd se creadd cd acesta ar fi factorul determi'nant ari valorii lor p'oetice- tr'iindcd un voca'bular de o
tot colosald gdsim la Victor Hugo, totuEi,. dupd
togSlie
'constatd
unii critici 9i istorici literari' tronul lui poecuir
din plin. In schirnb avem cazul unoi: poe{i
se
clatind
tic
cu un vocabular relativ sdrac, la inceput iipsiti de glorie,
dar care astdzi strSlucesc din ce in ce mai mult : e cazul
Iui Holclerlin qi aI lui Bar.ldel,aire. E, inir-radev6r, uimifcr
qtiu sd producd aceEtia cu un registru de cuvintc
ce vraje
-restrins.
Explicalia este in intcnsitatea focului lifoarte
untric, care nu tincle spre explozii rdsundtoare ca la lftrgo'
Dacd Holdertin Ei Barr'delaire sirat din p'unct de vedere numeric mai sdraci in cuvinte, in schimb au meritul cd fiecare din aceste cuvinte este cucerit printr-o incordare
colcsald, cd nici unul din ele n-a fost {intuit locului independent de vizunea originard' c5, dimpotrivd, cuvintul a
fost acela care a fixat sensul accstei viziuni. Limbajul lor
are puterea primitivitd{ii magice, in care cuvintul Ei lucrul
nu formeazd doud aspecte izolate ale hrmii. Ceca ce inseamnd cd tcli poe{ii de seamS ne cuceresc in mod irezistibil nu prin bogSlia ca atare a vocabularului' ci prin focul
in care tbpesc aceste cuvinte, prrin aceea cd Ia ei cuvintele,
multe sau puline, nu sint numai coajd, ci in acelagi timp
Ei miez 1. Forla lirnbajului depinde de pietatea clt care a
fost inviorat fiecare cuvint in focul ieEit din cele mai
I Importante considera!ii tecretice sc-g:isesc in^privinla accasta la
Johannes'Pieiller, IJingang mit Di'ltung, I-eipzig' I936.
158
;rji('Llnse tainife ale sufletului. Prin acest foc chiar Ei cel
rrrai obiqnr-rit ctivint i;i schimbd haina de toate zilele, din-
ll o vcrbd banali devine un cuvint incdrcat
cic infelesuri
nesfir;it de cuvinte imbracd
, r'lc rnai variate nuan{e, oglindind o lume intrcagd cu tairrir:r'le ei sensuri. Tudor Arghezi, meEterul incercat, c
:i[)une nrinunat : ,,Cuvinte fulgi, cuvinte aer, cuvinte merrriu'i qi adinci. $,i astfel Eirul
lrrl" Cuvinte intunecate ca grotele Ei cuvinte limpezi ca iz\ 1)ilrcle pornite din ele. Lrtr-un cuvint se face zir-rd Ei alte
lrrvint€ amurgesc. Cuvintele scapdrd ca pietre).e sau sint
rrroi ca melcii. Ele te asalteaz5 ca viespile sau te liniEtesc
, rr rdcoarea ; te otrdvesc ca burefii sau te adapd ca roua
lrrrnciafirie. (...) ; ele cintd, vorbesc, sau aineninld Ei blesl,'md (...); focul sfint care le-a zdmislit le dd Ei o vigoarc
rrriti durd. Miracolul cuvintului se implineEte cu miracoIrrl infiScdrdrii lui (...); din mina deschisd, ca dintr-un
lof i"1 dg abundenf5, curge avalanEa miraculoasd a cuvinIclor', fi.acoane de superesente" t. $i cum interiorizarea,
, ;rre f,ace sd ligneascd aceste supreresen{e, in nirci un gen
poctic nu este aga de intensd ca in cel liric, este oare de
rrritare ci'acd poetul liric uneori erste atit de surd la ceeace
:i{'petrece in lumea obignuitd, sau dacd n-o in{elege ? Cum
:; o in{eleagd dacd la eI totui se sfinteqte in lurnea eului
:;liu ? Fentru aceea Holderlin redd o atitudine autentic
liri'cd atmnci cind cintd :
,,Der Menschen W.orte verst$1zd ich nie...
Irm Arme der,Giitter utuchs ich gross...",
crrvintul oamenilor nu l-am infeles niciodatir, eu am cres' ut. in bratele zeilor.
r
Tudor Arghezi, Scrisoare cu tibi;irul, in volumul Toblete de cronicar,
llrrcureqti, 1960, p. 76-77.
C
apit ol.ul IV
ATMOSIIERA I,IRICA
Studiul limbajului ]iric ne-a ardtat necontenit o adversitate vdditd a substanlei iirice fatd de infelesul exclusiv nolional aI cuvintului. Iar dacd insdqi firea limbii lmpiedicd completa nesocotire a acestui inleles, nu-i mai puprin
iin adevdrat cd in p,oezia liricd el este id;rgit qi adincitpoezie
Oricare
ambian{d
specific5.
contopirea iui inti-o
liricd am lua-o, ea ne face sd simlim un conlinut cu mult
mai larg, ciecit cel care reiese din inlelesul nolion-al al
cuvintel6r. Ca sd nu mergem mai departe decit la cele citeva exemple la care ne-am referit in repetate rinduri, eie
ne copleqesc cu puterea unui adevdr, ne conving in rnod
irezis[ib'i . trnsd adevdrul lor n;u este din lumea reftexiunii'
trIe conlin un adevSr care ne convinge nu fiindcd ar fi
d,ernonsrtrrabil, ci fiindci provoacd in sufletul nostru o sttrn:e
in care ne identificdm cu cele exprirnate. Am avut prilejul sd insistdm cd cste o intreprindere zadarnicd s5 ne
apropiem de esenla poeziei lirice numai prin ceea ce
formeazi conlinutul ei strict logic, adicd prin subiectul ei,
prin gindirea cuprinsd in ea etc. Prin ins5gi modalitatea
de construclie a limbajului ei, poezia liricd este potrivnicd
giur-dirii oornceprtuale t. Dacd nu se porate nega cI in poezia
liricd intrd o dozd puternicd de reflexiune, aceasta nu este
l Reaminlirn clt.tco:,t prilcj cit dc mult insist.l Tiiu Maicrescrt, in
Poezio romind, apoi ,si in elte
160
studii, asupra acr:stui acleviir'
a formelor silogistice. Nu este o reflexiune prin
rrol,iuni abstracte, ci o reflexiune prin cuvinte luate ca
,late intuitive. Dacd poetul liric are adesea nevoie pentru
,'laborarea viziunii sale de un considerabil efort congtient,
rrt:csta nu este efortul gindirii in cdutarea celor mai potrivil.c deducfii, ci efortul de a gesi cuvintul adecvat care
.,ri i astimpere focul sufletului. Numai in acest sens este
.,ginditi" poezira liri'cd, Ei nu in sonsul unei gindiri insel;rtc de adevdrul abstract.
Dacd deci limbaiul cu adevdrat iiric evitd fdgagul noI ir,n&I, tot aEa gi poezia liricd luatd ca intreg se opuire 1a
lrit ce este gindit in sens obiqnuit. Ori de cite ori exprimd
,i p6s7ig o ,,gindire", cu sig'uranld ea nu rrlai poate s5
rrri;te. IJn exemptu tipic in privinla ac,e,asta este Lo steau.q'
,lc Eminescu. Este evident cd ideea fundamentali n.a r.1',;irit prin inspiratie, ci este produsul unei gindiri ralio;rc'cca
rr;
r
lc. In
versuritre
:
,,La steau,a catr€-a rdsdrit
E-o cale-atit de 1ung5,
Cd mii de ani i-au trcbuit
Luminii sd ne-ajungd..."
r)u este vorba nicidecum de o evocare liricd, ci de relatarea
rrnui fapt Etiin{ific, rece gi obiectiv, care cu toatd forma
vcrsificatd este lipsit de cdldura eminesciand obignuitd.
r''aptul relatat aici nu este datul unei viziuni Lduntrice,
,'l nu s*a impus in mod imperios, ci a fost acceptat din
;rl'ard. Prin urmare, strofa aceasta (indiferent cd ne gindim
I;r Eminescu sau la Gottfried Keller, cdruia ii aparline orirlinalul) nu intrupeazS, un fond originar cristalizat in adin.imi autentice, ci exprim5 o idee abstractd, o lege gtiinlil'icd. Aaerastaeste dartdailci, in prirnra strof6, ea o pnernisi,
rlirr core in mod necesar decurg anumite concluzii :
,,Poate de mult s-a stins in drum
In depdrtdri albastre,
Iav: raza ei abia acum
Luci vederii noastre".
$i mai rigid, mecanic, rezultd cele spuse in a treia
lr"ofd, fiindrcd daci steaua ,,s-a stins in drum" qi ,,abia
acum luci vederii noastre", atunci in mod inevitabil
impune concluziia:
,,Era Pe cind nu s-a zdrit,
Azi o vedern qi nu e".
se
in acc'ste trci strofe se cuprinde o fonmd silogisticd
perfectd, Ei anume a silogismului ipotetic : dacd steaua
s-a stins in drum, atunci in mod inevitabil ,,raza ei a-bia
acum luci vederii noastre" qi mai ales ,,era pe cind nu s-a
zdrit, azi o vedem Ei nu e". Prin urmare, soarta poeziei
citate e legatd de soarta acestui silogism. Fiindcd, dacE
steaua nu s-a stins, atunci toate concluziile ulterioare se
rdstoarnd qi cu e1e se rdstoarnd intreaga poezie. Poatc
se pare bizar6, aceastd apropiere a unei poezii de for-rnele
silogismului, dar ea nu-i de ]oc arbitrard. lndatd ce o poezie se altoiegte pe abstracfiuni, ea fatal intrd in circuitul
legilor care airmuiesc acest€ abstracfin,iLni. Ca 'urmare ea nu
poate sd miqte decit intr-o mic5 mdsurS. O poezie liricd
izbutitd niciodatd nu este condi{ionatd de altceva decit
de factura ei proprie, de puterea ei de a intrupa o trdire
adinc6. Dupd crrm bine spusese deja Boileau :
,,Tout podmc este brillant de sa propre beaut6".
in mod necesal'
Numai in
prin forma verbald pe .care a imbrdcat-o. In La steaua
ins5 aceastS, imanen{5 a fondului Ei a formei nu existS,
fiindcd ideea fundamentalS a poeziei nu a fost elaborat5
nici de Keller, nici de Eminescu, ci de oamenii de Etiin[d.
Cei doi poe{i n-au fdcut altceva decit au presat in formd
metricd constatdrile astronomilor. Pentru aceea versurile
nu sint poetice, nu sint decit relatdri reci, prin care ne
vorbeqte eul empiric Ai nu cel poetic. Nu este nimic triit
la mijloc. Faptul cd Ia sfirqit se adaugd o strofi care pune
amorul in comparalie cu fcnomenul astral descris nu
schimbd nimic, fiindcS aceastd strofd nu reuqeqte sd dea
cSldura necesard. $i mai ales sd inlocuiascd fondul originar
necesar unei poezii lirice. In schimb sd incercdm sd aplicim forma silogisticb altor poezii cu adevdrat eminesciene,
ca Mai a1n un singur dor, Vino-n codru la izuorul, Lasd.-fi'
Iumea ta uitatd qi altele; va fi cu neputinld sd izbutim"
acest caz este elaborat fondul
162
Acolo totul decurge cu o necesitate care nu suferd ipoAcolo nu avem judecdti abstracte, pe bazd de constatdri Etiinlifice, ci o pulsa{ie vie care ne prinde in circuilul ei gi ne sileqte sd ne identificdm cu ea in aga m5surd,
incit nu mai este loc pentru nici un ,,dacd" sau ,,poate".
( lhiar cind poetul se refer5 la date obiective, silogisme ca
mai sus sint excluse. Iati citeva strofe din acelaEi Emincscu qi se va vedea marea deosebire. Citdm din Lasd,-$"i,
lumea ta uitat6, Ei ne permitem sd ne referim Ia mai
rnulte strofe pentru o comparalie mai temeinicd :
.,Vin cu mine, rdtdceqte
Pe cdrdri cu cotituri,
Unde noaptea se trezeEte
GlasuI vechilor pEduri.
1cze.
Printre crengi scinteie stele,
Farmec dind cdrdrii strimte,
$i afard doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Iatd lacui. Luna plina
Poleindu-I
il
strdbate
;
El aprins de-a ei lumin6,
Simte-a iui singurdtate.
Tremurind cu unde-n spume,
Intre trestie le farmd
$i visind o-ntreagd lume
Tct nu poate sd adoarmd.
E-un miros de tei in cringuri,
Dulce-i umbra de rdchifi,
$i sintem atit de singuri
$i atit de ferici{i".
Oricine poate sE simtd forta elementard cu care se
irnpun de Ia sine aceste versuri gingage. Deqi e vorba ;i
;rici de naturd din plin, nimic nu este elaborare abstractd :
rratura nu este tradusd in iegi rigide, ci este transfigurat6
r lc sim{ire
; qi nu este nici vorba de judecdli care ar tre163
bui sd se acorde in temeiul unor legi abstracte. Aici totul
se revarsd cu amploare in virtutea unui suflet clocotitor.
E neconitenit vorJra de naturd qi parcd totuEi ne glndim
aga de pu{in la ea ; nu 'aceasta prirneazd in efeatul pe care
ni-I produc aceste versuri. Din strofd in strofd, din vers
in vers se poate urmdri cum fiecare cuvint care acopere
un dat concret depdqeqte cadrele lui strirnte Ei se rdspindeEte ca un fum intr-o atmosferd atotcuprinzdtoare.
Stelele care scinteie aici nu mai au nimic de-a face cu
steaua care, poate, s-a stins in drum, supunindu-se unei
legi stabilite de astronomi ; nici cdrSrile cu cotituri, crengile, lacul, mirosul de tei din cring nu-s supuse bisturiului
omului de Etiin!5 ; aici poetul nu ne spune ce au constatat
allii despre natur;, ci se imbrdliqeazd el insuqi cu natura,
fiindcd aici este vorba de natura lui, care prinde viald in
fala noastrd datoritd simfirii lui lirice.
E interesant de urmdrit tocmai in pasajele citate procedeul prin care reugegte Eminescu sd retuqeze conturul
lucrurilor invocate, pentru ca in Iocul unei imagini precise a naturii sd avem o atmosferd care pluteEte cleasupra
acesteia. Desigur nu este un procedeu pe care Eminescu
l-ar fi adoptat in mod voit ; el este irnpus de }umea eului
sdu. care nu cautd raporturi de suprafafd cu lucrurile
lumii din afard, ci se acorCeazd cu ele prin mijlocirea
interioritdfii. Se poate observa cum in fiecare strofd primele doud versuri se referS, de reguld, Ia un lucru conci'et, insi imediat urmdtoarele doud r,-ers'uri vin cu evocdri
vagi, de raaturd sufleteascS, ne'r.rgind sd retuEeze conrt'unuritle
precise ale naturii concrete, convertind-o spre interior.
AEa, de exemplu, in prima strofd citatd apar intii cSrdrile cu cotituri, adicd ceva destul de precis, dar imediat
li se opune ,,glasul vechilor pbduri", deci ceva misterio^s,
care ,,ioaptea se trezeEtett, ceea ce mdreqte misterul. In
a doua strofd din cele citate ni se vorbeqte despre stele
care scinteie printre crengi, dar se adaugd : ,,Nime-n lume
nu ne simte". In a treia strofd se evocd lacul poleit de
[trn5, insd ac'eilaEi I'ac ,,si'mte-a lui singunS-tate". ,,Singurdtate", acest cuvint favorit al lui Eminescu, scoate lacul din
sfera lui naturalS, fdcindu-l pdrtaq aI unei lumi care vorbeEte din adincuri. $,i aga mai departe qi in celelate strofe.
DeoseibireadtntreLasteauaEiLasd-t[ilumeataui'tatd
,'stc cd prima nu reuEeqte sd ne prindd in circuitul ei, pe
<:ind a do.ra .r" face s-o'trdim. Dacd prima stirneqte totuqi
interesul, aceasta se datoreqte exclusiv ideii abstracte, reidee ne-ar
zrrltat al unci investigalii qtiinlifice;
'am gdsi-oaceeaEi
form'latd'
altfel
d,acd
t;;;;";- interrs ;i
iiind."e, orice formd am intrreb'u'inla, ideea in sine, cd se
p<.rate intimpla sd percepem aievea lucruri care in realil,,tc nu exisid, cieqteaptS-curiozitatea. Cu aI doilea exemplu
stirm cu totul altfel:-aici ideea in sine nu ne poate interesa, firinclcd in definitiv ce iidee abstrraotd s-ar putea despri'n.t." din Lasd-fi.lumea ta uitatd ? Aici tot ce ne intereseazb
. strins legai de forma in care se prezintd ; inldturindu-se
I'orma in care este exprimatd, se inldturd Ei ideea qi cu
;r(:casta toatd poezia. Adicd aici fondul Ei forma se contopcsc intr-o .t.titatu de nedespdrlit, ceea ce nu este cazul
, Lr La steaua.In aceasta din urmd ni se aduce la cunoqtinld
o idee abstractd ; in Lasd'-fi lumea ta uitatd sintem puqi
in situafia s5 trdim o stare plind de vibratie.
In aceeaqi ordine de idei se pot cita numeroase cazuri'
cind poezii bine inchegate din punct de vedere poetic sint
rlistruse de anumite sentinle sau judecdli explicative' pe
<'rrrc poetul se crede obligat sd le dea.. Citdm un exemplu
ripit ditt Victor: Hugo, anlrne P'oezia introductivd din vo*
lLrmul Les Contemplations :
,,[Jn jour je uis, debout au bord des flots rtuouvants,
Passer, gonflarut ses uoiles,
LIn rapide nauire enueloppd de uents,
De uagues et d'etoiles ;
Et j'entendis, pench6, sur l'abime des ci,eut,
que I'autre abime touche,
Me parler a I'oreille une uoir dont mes ?leut.
Ne voyaint Pas la bouche :
tu |ais bien ! podte au triste front,
Tu r1ues prds des ondes,
Et tu tire des mers bien des choses qui sont
-
Pod,te,
Sozs les uagues profondes
!
r65
164
La m,er, c'est Seignellr, qu,e, misire an bonh,eur,
Tout destin montre et nmnm.e ;
Le uent c'est le Seigneur ; l,astre c,est le Seigneur ;
Le nauire, c'est l'hotnme,r.
In timp ce primele trei strofe nu sint lipsite de frumusele
poeticd, efectul lor este distrus de ultima strofd, in care
poetul {ine sd explice cu exactitudine termenii simbolici
pe care i-a intrebuinfat. Din atmosfera evocatoare de la
inceput, care ne-ia ,pus in sittla{ia s5 trdim o stere cu infelesuri, sintem impingi brusc in starea rigidd a unor explicalii, a unor judecdfi conceptuale, care n-au absolut
nimic din cdldura poeticS.
Prin urmare se invedereazd din ce in ce mai mult
ceea ce am spus atit ln legdturd cu subiectul poeziei lirice,
cit Ei cu prilejul analizei limbajului liric : poezia liric5 se
opune atit abstracfiilor, cit gi fapteior obiective cArora
li se pot aplica in mod rigid legile logice. Confinutu,l ei
nu-l fonmeazd nlci fa,pte sSi"orive ca atare, nici idei
ab'straste, nici judecSli logice, oi stdri inte,rioare ca,re se
cer cdstalizate. Oricit ar interveni exteriorul, acesta este
pus in lumina venitd ,mai din adinc a interiorritdtii. Vom
cita in privin{a aceasta incd ,u,n exemptru, foarte instr-uctiv prfur faptul cd in el aproape nu gdsirn alte r,eferinle
decit date concnete. Este vorba de Odc sihastrd a lui
Al. Philip.pide:
,,Suflete, povesteqte amurgul in pdduri,
Sihla cu fagi qi ferigi, brazii cu miros tare,
Drumul pitit prin iarbd cu jderi la cotituri,
$ipotul c'u jgheab prutred qi qopot de rdcoa:re.
Vremea-n trecut, piriu in munfi, cu prund de aur
Pe care uili intotdeauna sd-l culegi...
Buciume bocitoare au vuit seri de-a rindul :
Gindul pbstreazd inci vaietele pribegi...
Suflete, pcvesteEte vremea cu clipe simple
Ca o cdlugdri!5 cu mdtdnii de lemn.
Si tot ce-i amintire std iardsi sd se-ntimple,
Cum cau{i in cdrfi foaia 1a care n-ai pus semn . . .
I
tltl
Din scorburi noaptea iese ca o vieluitoare
F15mind5, cu trup negru Ei mers impleticit'
cu chi'o't
Pdsari
"CinO,-ajunEi
Vezi luna
dT
ilce au trtecr'lt' s-au rdtrit'
in poiand, printre brazi' pe cdrare'
.rit *, goald, din rdsdrit'
"ar.
Suflete, povesteqte vremea cu clipe simple ' ' '"
Numaienevoiedepreamultcomentariu;exemplu1
,'stci elocvent. Mullimea de date concrete au importan!5
rrumai in mdsura in care invocarea lor contribuie la forl-iriget
,,runu" unei atmosfere. Acesta este specificul poeziei
judecili
prin
nici
l,la nu trdieEte nici prin idei abstracte,
pe.o"r".: iT
rigicle, ci pmin atmos?eu'a, P{m-stimman'g-ul prin noliuni'
gindeqte
nu
liric
F;;i,ri
ril*-!a:i'vraleasca.
<'i prin cuvinie in stare sd producd un.eco1l'' iar asocia{ia
,,""irtor cuvinte nu depinde de mdsura in care ele servesc
ir"rldn{uirea judecd{ilor, ci de mdsura in care amplificd atrnosfera fundamentald. Nu reflexiunea abstractd este arma
mai puternicd, ci reflexiunea intuitivi, intuilia verr,,i
inlrali,"uucare la momentul oportun gdseEte sau, la nevoie'
un
urnple
a
pentru
cu sensul neoesar
'.'t'nteazd cuvintulo sontritate din care sd rdsard o atmosferb
r:ii- qiu ptoduce
plind de semnificalie. Acesta este motivul pentru care o
poezie liricb nu se las5 rezumatd ; ea trdieqte numai prin
care- pot si
;;;i;i"i; cioplite direct de poet,- singurele Goethe
spuintuifii'
de
producdtoare
atmosfera
,,l"nti^a
'durpre
inspieste
cind
numai
mare
este
:
Byron
,r.*
,,E1
rat. Cind reflecteazS' este un copil'6' Bineinfeles' este
vorba de reflexiunea abstractd, din care niciodatS nri s-a
ndscut o Poezie inariPat5.
-Mioriia
lui V' Voiculescu' din care
Iati un exernpl,u,
atrstlac{iune'a este pulveoare
.tlie o idee ad.incld, dar in
:
inleles
plini
de
vie,
t"izatd de vibralia
,,Cind sufletul arsese amurgu-i de fosfor'
Ilin rniinile aEteptdrii cdzu o aminti're :
Natura viitoare, desprinsd cu ulmre
Din ramuri reci de singe, Iiane lungi de dor'
1€.t7
somnul dintr-o datd, nerdbddtor de mare,
Imi fu o deqteptare severd in adinc,
Md logodeam cu Moartea Ei intr-un larg de mare
Ii azvirleam din deget senin inel de gin-d.
$i
Striga eternitatea sSliqluitd-n mine,
Din fiecare lucru ii rdspundea o sord
Sj albe[e aLai'uri, pereehi, nunt'ind senine
Urcau din fundul vielii cu sufletul la prord.
spre cu,rfi eter.-ne cTu" oar de stele zestre,
lornearn
Dar rdmineau in poartd dureri domesticite, '
$inchisd irn iartarour{, cu brrale rdtdcite,
Melancolia lumii se ardta-n ferestre,,.
Fafd de cele afirmate mai sus ar fi zadarnic s6 se in_
faptul cd fruntaEii poeziei lirice moder"ne insistd asu_
pra nevoiei
{u u gindi in mod riguros fiecare vers qi fie_
crane cuvinrt. Batldeilaine spursese cd a scrie vers'uri n r est"
alt merit decit a avea vointra sd te aqezi in fiecare climi_
neafd la masa de lucru. Mallarm6 cumpdnea atit de mult
fiecare cuvint, incit a ldsat o producfie poeticd extrem de
restminsS, gat=,drp? oum bin:re rernar.cd thfibaudet, nurnai
cu ajutorul unor Eiretiicuri tipografice umple un volum.
Paul valery mdrturisegte in repetate rindufi cd poeziile rui
sinit intn-a'ttta de ,,ginditii,,, inoit eil. i'si*gi nu indrtzneEfie sd
se considere.poet. El datoregte totul persistenlei inir_un
efort adinc qi tdcut:
voce
,,Patience, patience,
Patience dans l,azur !
Chaque atome d,e silence
Est la chz.nce d,un Jruit mttr !,,
(Palme)
o gdsim Ia Stefan George,
. Ac.eeagi _atitudine
rta $rtke la
noi indeosebi
Rainer I\4ala Tudor Arghezi qi Ia Lucian
;
BFC,g.. Incd toate aceste exemple n-ta,r puibel rdstnrtrna nimic din cei.e,a,fiLrirnate mai sus. Dupd cum am mai aminitit
pe seurt, puterea de gindire a acestora nu se indreaptd
r6B
vii Ei pline de- miez"
care din mullimea
giuvaergiului,
efortul
este
tifortul lor
se completeazd mai
pe
care
acelea
alege
de pietre scumpe
-datorii5
cizeldrii migdloase, igi unesc reflefr:ricit Ei care,
xcle inir-o strdlucire armonicd' AceEti poeli nu lucreaz5
(:u nofiuni, ci cu cuvinte. Ei scruteazd fiecare cuvint
cu o lupd magic5, ndzuind sd-i descopere ascunzlt"ltl"
rlin care ar puiea sd liqneascd taze nepercepute inc6' Din
concertul acestor nestemate bine alese se iveEte atmosfera
poetic6, fdrd de care poezia pierde orice farmec' AEa se
,'xplicd penrhru ce intreaga P'oezie Liricd modernS' reprezentadd prin poelii de mai sus,-cu tot efortul de gindire c,ale o
insoftgte, !*t. po,itt excelen{d o poezie de atmosferS, Stimn ungikunst. Ar fi zradartrri,c sd izoilm micar un cr'rviint
tlinrtr-o astfel de poezie, inlelesul lui not'ional nu ne -va
spune nimic ; hotdritoare este numai atmosfera intreguiui'
Iiaudelaire spunea in legSturd cu metodele de a studia
pictura cd un tablou bun se reveleazd cu adevdrat atunci
iind nu-l pniveqtri dintm iraceput dre aprorape, in toate arn'dnuntele lui. Amdnuntele omoard impresia totald. Trebuie
si-l priveqti mai intii din depdrtare qi intrucit se poate
in semiobscuritate, in care amdnuntele dispar; atunci se
va ridica din acel tablou, ca o simfonie, o atmosferS, singura care ne comunicd intenlia ascunsd a operei. Aceea;i
t'ste sirtu,a{ia in aprecierera poeziei lirice' Aceas'td atlrlosferd, dupi ourn votn vedea rnai amdnu:nfit, este produsd de
<,onlucraiea armonioasd a mai multori factori, ca ritmul,
sonoritatea cu variatele ei aspecte, tectonica, imaginea
intuitivS. Ion Pillat red.l aceastd idee lntr-o frumoas[
formd poeticd :
spre no{iuni abstracte, ci spre cuvinte
,,Cu sculptorul std piatra, ia pictorul culoarea
S5-{i fdure tiparul Ei trupul sd-l redea'
Dar eu am doar cuvinte sd-ncerc fermecdtoarea
Minune ce mi-o ddrui s-o prind pe lira mea.
.
Din qoapde,Ie sufl5rii vre]au sd-!i oiroplesc c'onturul',
Din cintec vreau s5-ti aflu un har nemuritor.
Din sunet de mdtase ili voi croi condurul
$i din siiabe iimpezi gi coapsS, qi picior.
169
Cu risete de rimd albi dinfii tdi ii numdr";
Cu ritmuri de suspine ifi farmec sinul pJ.in ;
Cu rotunjimea strofei r5sa,re braf qi um-dr
$i ca o aldut5 tot pintecul senin,,.
Prin urmare, secretul poeziei lirice este in atmqsfera
pe care reugegte s-o degajeze. Fa{d de aceasta, datele ca
atare din lumea externd, care-i constituie subiectul pro_
priu-zis, au o importanld cu totul secundarl. SI ne gin_
dim, de exernpl,ur, Ia p'oezi'a popuhre Bste uintul, :
,,Bate vintul, bate vintul ,
Bate vintui, miqcd cringui :
Fe mine md bate gindul
Sd las cringul
Sd iau cimpul . . .,,
Si--ag Uutea irrchipui ci poetul popular gi-o in, Ci1.resufletul
strunit
numai ca sd .re ,d*ar"e acest fapi divers
lip-sit de atracfie ? Nu, e ecoul unei lumi
Ju,
care- se desprinde pe aripile sunetelor."""ar"t",
;e
ilpq;:
ItAtJg,
$i
tanfd are in{elesul logic al fiecdrui cuvint in parte ? A_
ceasta ar insemna ca la auzul unei simfonii sd^percepem
sunetul fiecirui instrument in parte. De fapt i.rstromentele ca atrare nu ne refin o olipd atenfia ; dirnpotrrivd, s.intem coplegifi de atmosfera tot^ale pe care
reugesc s_o de_
qajeze. Acelagi lucru Ei in poezia iiricd, fapt pentru care
djn toate genurile literare ea este mai aproipJde muzicl.
Valoarea poeziei lirice depinde tocmai d* m5"ura
in care
poetul ne apropie de acest stadiu, in care nu sintem
dominati de obiectul relevat, ci de atmosfera pe
voac5.
"u*u-o-pro_
ar putea da de bdnuit cd vrem sd accen_
tudm ca asp,ect rnai important aI poeziei lirice uruzi"riit"_
acestea
tea. . Hotdrit cd nu ; ar insemna sA cidem in unele
ale simbolismului. E neindoielnic cE aspectul sonor"""!ur!i.i
e ioarte
important in poezia liricd
,roun
capitol
in_
-. aceasta
"orrrucra
treg acesrtei pr.obleme
insi
incd nu insearnnd
-,
sd reducem totul la muzicalitate.
ln primul rind, no.,,rri_
tatea muzicald gi sonoritatea verbald nu sint acelasi lu_
cru ; in al doilea rind, cuvintul nu constd numai din
rrrrnete, cum este cazul muzicii, ci are gi un inteles.
,',ii cu toate cd in poezia liricl se cautd sd se treacS dincolo
,lr. ocost inleles, el .riciodatd nu va fi distrus. Inlelezul
trll rli,spare, ci se dizotud. in atmosJera generald'. Din
rrccst moti\', atmosfera ce se degajeazd dintr-o poezie
liricir nu este Ei nu poate sd fie identicd cu atrnosfgrra muzilrrli. In muzicd,sunetele nici nulau altd tendin{d decit de a
l)l ovoca olatmosferd. Dimpotrivd, cuvintele luate ca en-tiI ri[i izolate sintrdominate Ue un in{eles..Crearea atmosferei
I irici: presupune dizolvarea acesttti inleles prin intrebuin1u.rea specificd a cuuintelor, ceea ce inseamnd c5 aceast6 atrrrosfcrd con'{ine, irn afand de sonoritate' elemente de cu totul
;rlt{ordin decit aspectul muzical, anume elementul intelectrrrarl, de oi,rnportrnrrti fundamentai5. Din aceastd cauzd atrrrosfera iiricd este o ambianld, sui-generis, care nu poate fi
, onfundatd cu muzica, lucru prin care tocmai au gregit simlrriligti,i. Daci pcemra liricd nu-Ei produce efectul dec{tprin
;rlrnirsfer,a pe care ne-o vrdjeq,te, nu trebuie totqi sd uittfun
r';r ace,a arfmosfundesteagacumeste nu nutnai din cauza
';,rrrorit5{ii, ci qi din cauza infelesului logic, care i-a dat
o anumitd coloraturd. Desigur, in zadar vom mai cbuta
irrfclesul nolional ca atare, el nu mai existd, aceasta insd
rrrr lnsearrnnd cd el nu esbe un faotor constitutiv aI atmo'ricr.r*.i ivite. Pentru aceea ar fi o gregali sd se spund ci
rrtmosfera a fost produsl prin eliminarea intelesului no(.irmal apelind,u-se nurnai la as,pectu'l rrluziioa:I al cuvirltului. I\tru, infelesul noficnal a fost depd.;it, nu eli,rninat;
rk'prigit prin dizolvarea lui in ambianta create, ceea ce
rrrst-'amn5 cd el iqi are importanla lui. Scoateli dintr-o mer lalie de aur compozifia de argint gi aspectul ei va fi altul
Cind vorbim deci de atmosfera liric6, ne gindim la acea
;rrnl.li€rnte specificd iq:r care toate insugiri,le cuvintu&ui,
i tu:Iusiu cel intelectual, inrtrdca factori constitutivi, astfeil.
rrrr:it plSsmuirea iiricd nu ne vorbeqte despre anumite
,'rrrolii, ci le contine; nu ne impdrtSqeEte cunogtin{e, ci
.vrlcdr sugereazd anumite stdri sub stdpinirea c5rora sen';rrl cxistential ne sesizeazd in mod direct. Abia prin reali*
z;rrea unei astfel de atmosfere atinge literatura liricd o
('ukne apreciabild. La noi ea a fost atinsd mai intii de
I i,nincscu.
Aceastd atmosferd in cele mai multe cazuri are efectul
a ceva va'poros, plutitor in sfere superioare. Din cele mai
multe exemple citate aceasta reiese. Insd atmosfera liricd poate avea qi alte caractere. Sint cazuri in care, in loc
cle trranrsparren{d aburoasd, dorni'nd o atrnosferd extrem de
condensatS, care parcd face apel la sim!'ul tactil. Exemplu tr'pic avenr. in pnivirn{e aceast]a in Hdrodiade de Marl-
1arm6:
,,J'ainle I'horreur d'€tre uierge et je ueut
Viure parmi. I'effroi que m,e font mns cheueur
Pour, le soir, retir1e en ma cauche, reptile
Inuiol,! sentir en Ia chair inutile
Le troid scientillement de ta pdle clurtA
Toi qui te mertrs, toi qui brttles de chastet1,
Nuit btanche de glaqons et de neige ctuelle !"
r,eman:oabil acest arneste,c de puritate gi senzualitate, de finele de vdl qi robustele palpabild. Exemple asemdndtoare s-ar puK-a cita qi din Baudeiaire qi Rim-
E cu totul
baud.
FdrS s-o putem apropia de exemplul de mai sus, citdm
o incercare simpaticd a lui Barbu Brezeanu, intitulatd Scli,i;
arc alb, alb corb,
,,Luneci
Sub cer -izbutit orb,
Purtat de curatd
Daltd Ei sdgeatd
Spune-i dezlinate,Ruptelor carate.
In sclipitor
negters
Plutd mutd de mers".
Dirr punc't de vedere nrolional, evldent, sint ftaze f.Yatd
inlel-es. Tort'uqi se degajeazd ceva ce ne redd in mod izibr.rtit senzalia schiului, senzatie ce se apropie de concret, dar
in acelagi timp rdmine plutitoare, atmosfericS. Citeva cuvirrrte, ca luneci, sdgea,t5, dezlinafie, m'ers, pT -oduc se'nzafia
miqcdrii. Altele, ca arc alb, curatd, daltd, carate, cu dominarea vocalelor deschise, dau albeala zdpezii; sclipitor
ne dd strdlucirea zdpezii. Din aceste elemente se incheagd
o atmosferd cornplexd, dar destul de aproape de concret,
172
,,,r'r'spunzdtoare senzaliei produse de schi. Dar de remar,';rl. : ioema nu vorbeEte despre schi, ci intrupeazi senza{ia
,;,'lriului.
S-ar putea face obiecliunea cd, dacd reducem valoarea
poczici lirice Ia puterea ei de a produce o atrnosferS, in,,,';,r-nnd s-o facem dependentd de un factor exclusiv sudedi'nitiv,
I ,ilr ti.v qi, p'rlin a"",aJ'tu, fo'arte capr''icios' in
;rt t,astd itmbsferd trezitd in sufletul cititorului poate sd
vrrrit.'ze din clipd in clipd, dupd imprejurdri qi dupd indii izi. Llrmarea ar fi inlerpretarea poeziei lirice in baza
ar
rrrrrri principiu expus cu totul hazardului. [n schimb
- Ia
referim
ne
dacd
obiecfiune
aceeaEi
continua
1,,,tca
-,;rrlricctul ei, acesta este constant, ceea ce inseamnd cd la
, l trcbuie sd ne referim pentru a evita si expunem apre.it'rca poeziei iirice tuturor capriciilor hazardului. Este
,, obiecliune foarte serioasS, care insd totu;i nu se doverlcstc a fi intemeiatS. Cind vorbim despre atmosfera poezici lirice, nu ne gindim Ia un ecou superficial trezit itr
:;rrfletul cititor-ului. Trebuie sd accentudm cd ea nu are
rrtrmai darul sd pund 1a cale, sd excite o atmosferd, ci ea
r'orlline o astfel de stare. Cititorui aceastd atmosferd con(inutd trebuie s-o descopere. Evident cd, dacd n-o poate
,lt'scoperi, atunci va fi condus de propria lui subiectivilirtc capricioasS, dar nu aceasta va putea indica valoarea
, r'r'aliei lirice. Nu ceea ce se poate acl5ug'a dupd dispozil,ia momentului, ci ceea ce este conlinr-rt in configuralia
irrternd a poeziei formcazd valoarea ei. Daci nu se poate
rroga cd cititorul nu poate sd nu pund ceva din propriu-i
,;rrf1et, nu-i mai pulin adevdrat cd axa principald rdmine
lo1. atm,osfera irnraneu:ltd p'oeziei' irar citirborrul se va apropiia
, lc o in{elegere adevdrata a produsului liric abia atunci
cind tot ce r5sare din propriu-i suflet se va pune in con.orclantd cu sensul intrinsec al operei. In modul acesta,
;rlrnosfera poeziei lirice nu mai este ceva schimbdtordupd
r',,ia haza,tdiutrui, ci are o oonstan{d sufircie'ntd cra sd repre'
ziLrr ,e o va[orare perrnanentS. Nurnai acest fe] de atmoslerS
1':jl.c revelatoare-de sens existen{ial. in mrejele unei astfel
rk' atmosfere nu ne 15sdm bintui{i de modificdrile de fie( irre clip5 ale sufletului, ci ne coborim in ascunzigurile lui,
173
urnde ni se rel/eleazd esen{a pearrianerrtd a existe,n{ei, opus:i
fluctua{iei vremelnice a dispozi{iilor de Ia suprafa{d. Subiiniem deci : este vorba de o atmosferd cu putere revelatorare $i nu de o artrn,osferd st:pusd capriciilor mornerrtuluilFuterea revelatoare a atmosferei lirice aduce cu sine
o cai:acteristici excep'{iou:ral de importa,ntd Ei specificd : ea
nu ne dd viziuni gata revelate, ci confine insuqi procesul
revelafiei. .Sd ne explicdm. Dacd ne-ar da viziuni gata revelate, poezia liricd s-ar reduce la poezia didacticd qi prin
aceasta nr-l s-ar deosebi de tratatele dc filozofie, care redau rezultatele unor meditafii. Poezia liricd nu ne dA
astfcl de rezultate gata elaborate; ea nu ne dd cunoqtinfe.
Atmosfera poeziei lirice nu este altceva decit intruparea
concretd a tensiunii interioare de care a avut poetul nevoie pentru cristalizarea fondului originar. Ca urmare ea
n,u ne dd acest fond in sine bine defirrirt, ci insdEi sforfarca
inrdr.rratd pentru crista,Iizare,a lui. De aici deosebirea f'u.ndamentalS dfu:rtre p,o,ezie gi fi,lozofie. De u,nde filozof,ul ne
aduce la cunoqtin!5 un rezultat al reflexiei sale asupra
sensului existen{ei, poezia liricd ne p,une i,n acea stere
vibratorie in care noi ingine intrevedem sensul existenfial. Pentru aceea repetdm: ea nu ne d6 rezultate, ceea ce
ar insemna sd ni le aducd Ia cunogtin{d in mod mijlocit,
ci ne pune in starea in care, condugi de procesul revelator aI poetului, noi ingine sintem puqi in situa{ia sE intrevedem, sd sim{im in mod nemijlocit sensuL existenfei.
Acesta este motivul pentru care putin{a de a produce o
atmosferd este insuEirea fundamentald a poeiiei lirice.
Graiie acesteia, ea nu repr.oduce, ci prodttce,. nu redd ceea
ce s-a obfinut prin procesul revelator, ci conline acest
proces, punindu-ne in situa{ia sd sim{im in mod nemi;'locit, si trdirn noi ingine un sens ieqit dim adinc. pentru
aceea este poezia liricd o prezenld. Tot din cauza aceasta,
momentul din poezia liricl devine ceva supramomentan,
ce\ra ce priveqte viala in aspectul ei tota,l.
Dr:spre puterea revelatoare a Stimmung-ului vorbt,,"te ?n mod special
-1
.i{e.iCcgger in Sein unC Zeit, Fialle. lg3l. Cu privire ia peezia'lirica
vc;:i si Jolranrres Pfeiiicr, L/mgutg mit Dttlftung, Lei;-.zig, -i936, p. 34
_,
.A'1.
;i
rrm.
C
api.t olul V
RATIOT.IALTTATEA t$I IRATIONAL{TATEA
trx poezte LTRICA
Considerafiiie de pind acum, in special cele in iegdlurd cu limbajul gi cu atmosfera liricd, ne duc fatal la
ploblema ra{ionalului qi iralionalului in poezia liricd. Am
;rcoentuat in repetate rinduri cd in poezia liricd cuvintul
:;(: opune categoric legilor logice obiqnuite, cI el are o ten-
,lin{5 magicd qi cd p::in acreasta e,l destnarni rigidita,tea no{ional5. Cu drept cuvint se pune intrebarea : oare nu este
rrccasta o pornire fireascb Ei adincd impotriva ra{ionalilrifii in generel? Iar drept urmare: nu cumva firea irrtrinr;cic-:i a p,o'eziei este de natmr5 ira{ional5 ? Cu al,te c,uvinte,
nrr crunva reprezinrtd poezia ndzuinfa onuiui spre lumea
irafionalitS{ii ?
Dacd in capitoiele precedente am accentuat a$a de des
t;rlacterul antilogic aI poeziei lirice, credem cd cel pu{in
iot atit de des a putut reieqi cd poezia }iricd este departe
rl,' a fi o creatie a lttir.alio,naid. Am ffIrai spus-o: dacd ea
lirrtlc sd destrame o anumitd rigiditate logicd, ea este dep:u'tc de a elimina orice logicd. Pentru a invedera acest
l;rpt, trebuie si ne reamintim citeva din consideratiiie fd, irlc in legdturd cu eu1 originar. Am vdzut cd eul igi de;,;r:;t';te cadrul empiric Ei tinde spre cadrele originare,
irirrrlcl el este insetat de anumite sensuri adinci, de in!el, i;rrri cere depdEesc contrastul dintre lumea subicctivd $i
,,l,ii'ctiv5. Lumea eului originar are un caracter impersolla-
nrai, d,atorirtd cdrui'a p'ulsa{ia lu.rnii subieafive se pune de
ou pulsalia lurnii oibiective, td'knS,cindu'ne existenira oa u,n tot arrnornic. Sensurri'le, semnifica{iile acestui acord suprem vibreazd in poezia liricS. Dar aceste sensuri prin forla lucrurilor sint de naturd unitar5, fiindci
altfe1 pur Ei simplu n-ar avea sens. Ele, jn fond, nu sint
arlrtceva decit anurnite idei, pe care Ie exprimd poezia. Ele
imprimd poeziei unitatea de sens. Bineinfeles, nu este
vorba despre idei abstracte, ci despre idei vii, ceea ce ?nsit
nu impiedicd sd fie clare, fdcind apel la inlelegerea noastrd. Aceste idei sau sensuri sint elucidate prin mijlocirea
cuvintului, care prin definilie chiar are o logici intrinseci.
Ndzuinla formativd a eului poetic nu este altceva decit
setea ciupd elucidarea ideii prin mijlocirea cuvintului.
Despre poezie se poate vorbi in mdsura in care prin mijlocirea cuvintului s-a elucidat un sens, o idee, adicd in
mdsura in care intunecimile iralionale au fost luminate,
rafionalizate. Este vorba deci despre un dat rational, condilie de bazd a oricdrei creatii poetice Ei artistice'
Accentudm in mod deosebit acest fapt pentru a evita
interpretarea cu totul eronatd care se dd atit de des substratului adinc aI eului originar. Intr-adevdr, acesta adesea
este confundat cu un haos, in ca,re dornind intunericul,
mis,terr.li., tot ce este diform, csea ce d,uce Ia aorrcluzia
cd rostul proeziei gi aL artei in general n-ar fi deciit redarea acestui mister. Logica Ei ra{iunea ar fi strdine de acest
substrat, arta gi poezia s-ar hrdni numai din intunericul
iralional, pe care trebuie s5-l redea cit mai adecvat. Este o
conceplie pe care n-o impdrtdgim gi pe care o credem fundamental gregitd. Faptul cI eul originar este o poten{ialitate nediferenliatd incd nu inseamnd cd pnin eI s-a
renunlat la claritate, ordine qi armonie. Dacd prin coborirea in adincimi s-a renunlat Ia o anumitd logic5, anume
cea a eului empiric, incd nu inseamnd cd s-a renun{at la
orice logicd gi cd deci ira{ionalul ar fi izvorul viu al poeacoqrd
ziei.
Dupd cum am mai spus-o, lumea eului empiric se caprintr-o diferen{iere Ei, ca sd zicem aga, compartimentare a puterilor spiritului. Aici imbracd viala
racterizeazd
176
trei aspecte fundamentale, anume a sentirrrcntului, intelectului qi voinlei, fdrd ca, bineinleles, sd
r;t' fringi legdtura strinsl dintre ele. Aceastd diferenliere
linde sd se continue in sinul fiecdrui aspect in parte, insd
t'st.c mai pronunlati in domeniul intelectului. Din puncb
(l(. vedere poetic, Iucrul acesta are o importan{d deosebitS,
(l('oarece instrumentul intelectului este cuvintul, iar cuvintul este materia din care se construieqte poezia. in dorrrcniul intelectului se observd cum raliunea tinde sd
rlt'vind conceptuald, cuvintul devine treptat noliune ab:;l ractd. Aceastd n5zuinfd spre abstrac{iune se vddeqte
printr-o tot mai pronunlatd lSrgire a sferei noliunii, care
rrrsi, dupb cum se gtie, aduce cu sine o tot mai pronun{atd
r;riricire a con{inutului. Asistlm Ia o tendin![ de mecani/.:vc a intelectului, care, desigur, in raporturile cu lumea
,'rnpirici iEi are importan{a ei, care insd in acelagi timp
rnseamnd o renun{are la bogdlia confinutului.
Poezia, qi in general crea{ia artistic6, este o puternicl
rtacliune fa{d de tendinla de mecanizare a spiritului. Limlraiul poetic nu vrea noliuni abstracte, ci cuvinte cu in!eIt'suri vii gi proaspete. Acesta este motivul pentru care
poctul face sforldri uneori gigantice de a strdbate din dorrrcniul eului empiric in cel ai eului originar. In sinul aclstuia nu mai este vorba de sensuri abstracte qi reci, ci
r kr sensuri vii, care unesc totul in mod armonic. Aici nu
rnai este vorba de compartirmentdri in sentiment, intelect
plind de sensul
',ri vo'in!d, aici domind unitatea primari
, lar aI intelectului, strins irnbinatd cu cdldura sentimenlrrlui qi cu vibratia dinamicd a voin{ei. IatI pentru ce
,'sl.c cu totul greqit sd se afirme cd poezia liricd se reduce
I;r domeniul sentimentului qi este Ei mai gregit sd se
r lt'odd cd intelectul ar fi o facultate antipoeticd. Desigur,
irrtclectul ca facultate izolatd qi ca tendinld de abstraclie
rrrlcanizatd este ceva potrivnic poeziei, insd. intelectul
':tt se redLtce La aceasta. 'in fond, eI exprimd ndzuinfa dupd
',,'r.rsurile mari qi clare Ei este inrddScinat in unitatea prirrrirri a eului originar, in care este inrdddcinat Ei sentimenlrrl, si voin{a, formind o unitate perfectd. Din acest motiv,
,l;rci-r poezio este o reacliune fald de o anumitd logicd, a:;rrfleteascd cele
t77
ceasta nu inseamni cd ea exclude orice logicd. Poezia nu
este pur gi simplu ira{ionald, ea nu este o fugd de lumind
Ei de ciaritate, ci fugd de conceptul mecanizal. Ea nu se
rdzvrdteqte impotriva ra{iunii, ci reprezintd o retragere
din rafiunea conceptualS, mecanicS, in raliunea vie, in
care l,ortul cinrtd in ar,monie ctard. Ea este expresia fideld
a ceea ce Pascal a numit atit de fericit la raison dll coeLtr,
ra{iunea inimii, ceea ce, tot dupd Pascal, inseamnd in aceia;i timp l'ordre du coeur. Poezia nu este o renunlare la
ordine, ai o rietragere in silratul inilial al oaidinii, in care
infelesurile lumii sint contopite intr-o strinsd gi clard unitate, capabild sd pund intr-o vibratie armonicd cutele cele
mai adinci ale fiinfei noastre. Este fundamental greqit sd
se creadd cd haosul intunecos, misterul, obscuritatea ca
atare alimenteazd poezia qi arta. DimpotrivS, poezia qi arta
sc ivesc in mdsulu in ca"rre i'ntunerdrcul este invins, in m5sura in care razele luminoase ale marilor inteiesuri elucideazd haosul misterios. Baudelaire spune foarte frumos :
,,Car iI ne sera tait que de pu,r lumidre
Puisde au Joyer saint des raAans primitits..."
DacS loti-rEi se vorb,eqte qi se poate vorbi despre o arniumitd obscuritate in poezie, aceasta nu inseamni renun{are la lumina rafiunii, chiar qi atunci cind poetul cintir
obscuritatea, cum se intimpld aqa de des. Poezia este potrirmicd nurnai raliunii mecanizate, care tinde sd reduci
totul la formule stereotipe Ei comode. $i, desigur, acest fel
cle raliune cste ce1 mai accesibil omului de rind. Tot ce
nu este conform cu aceastd ,,ra{iune" comodd trece drept
obsgur Ei neinteligibil, fiindcd. omul renunld cu greu ia
formule stereotipe. Fapt e cd prin poezie nu se renun{5
Ia adevdrata ra{iune, ci se cautd un refugiu in elementul
ci viu, se cautd corespondenla ei cu inirna, La raisan, du
cae'ttr, se cautd, surn aSa de bine s-a exprirnat Titu Maicrescu, ideea emofiionald.
Prin urmare, nu se poate trece peste caracterul rational aL poeziei, caracter care izvondEte chiar din pulsaliile
intime ale eului poetic. In poezie ca dat obiectiv, acest
caracter se vddeqte prin urmdtoarele insugiri ; 1) orice poezie are o idee unitard ; 2) cuvintele intrebuin{ate au Lrn
178
rrrtcles, o trogicd inerentd ; 3) oricit ar cldtina poetul forrrrcle sintactice obignuite, el nu poate elimina inldnluirea
Iogicd a propozitiilor ; 4) poetul, in cele din urm6, se relt'r5 tot ia imagini din lumea externd, care iqi are logica
.i.
Aceste patru serii de factori dau suficienti ralionali-
l;r1e oricdrei crea{ii lirice.
$i, totugi, poezia liricd nu se poate reduce la datetre
ral,ionale in sensul obignuit al cuvintului. Nu trebuie sd
rritdm cd in eul originar toate laturile vielii spirituale sint
:;lr'ins coritopite, clin care motirr' aJirmarea forrnelor unilaIt'rale ale ratiunii este contrabalansatS. Pentru aceea trelrrrie si acicerntuim cI p'oezia 1iric5, serv-inclu-se dc mijlorace
lilfionale, totuEi nu ajunge la formuldri rationale obiEnui1c, adicd abstracte. Prin tensiunea inerentd ei, ea produce
irt't:a atmosferd in care londul originar este simlit, intrevizut in mod nemijlocit Ei nu prin intermediul unor forrrrul5ri conceptuale. Iatd pentru ce are atmosfera iiricd
o importan!5 a;a de mare. De altfel tocmai ea este ca\1za
ci se incearcd atit de des idcntificarea poezici lirice cu
('('ca ce este ira{ional in fiin{a noastrd. Dat fiindcd ea este
ir(fL'ea catre irnpiedicd concep'bunlizar€a poeziei, s-a crezttt.
ci rostul ei este eliminarea pur Ei simplu a tot ce este ral,ional Ei intronarea iralionalitd{ii ca suprem principiu aI
:-;piritului. Este o greqeald fundamentald, fiindcd rostul
;rtmosferei lirice nu este sd elimine rationalitatea, ci sd
impiedice osificarea ei in formule rigide qi lipsite devial6.
Si
acreasta
nu fiindcd formulele amintite ar
fi
lipsite
de
valoarc ; ele iEi au importanla necontestatd, atit doar cd
r lt: se referd }a raporturi numai cu suprafala lumii empir icc gi nu pot reda sensurile adinci ale eului poetic. Poezia
iiricd nil pcrate sd fie antira{ionald, fiinc5 nu poate sd ntr
rlc:urgd la mijloace raliona1e, reclamate de insdqi inten(ionalitatea eului poetic. Chiar gi poetul cel mai lipsit de
llaritate, prin faptui cd face apel la cuvint, face apel la
,rrr cliat ralional. Imp,ortant insd este faptul cd el converir'rite acest facbor ra;{iona,l spre interior, it tttiLireazd
i,r'rrtru cristalizarea adincirnilor e'r.rlui spre a pune de
.rr ord esenlialitatea acestuia cu esenlialiitatea lumii dbiectilr:. In mod'ul acesta, fdgaqul ralional o{riEnuit este cieI';rsit gi astfel este impiedicat de a se conge[a in formulSri
179
I
Din cauza aceasta, poezia liricd nu este nici
ralionald, nici irralionald, ci suprara{ionald. In!elegem
prin aoe'asta o sferd superioard, prin care ralionatritafoea
abstracte.
no{ional5 este depdgitd datoritd Lacelei atmosfere specifirce,
care imbraicd ceva 'din caracterr.rl vag al ir.alionalitdlii,
insd in fond este strdbdtutd de inlelesurile au'Nenti'ce ale
rulionalitdfii. Trebuie si accentudm acest lucru atit fald
de tendinfa de a explica poezia liric5 in funclie de factori
neea ce inse'arnnd o cornpletd
ralional,i-conceptuali
- esenlial in poezia linicd cit Ei
neinlelegere a tot ce-i
- li1icd
fa{d de tendinla de a nu vedea altceva in pcezia
decit o revirsare de ir"afional, ajungind in felul acesta la
un misticisrn superficial 1. D,acd poezia nu se poate explica
in funclie de raliurrea ,conceptuald, ea nici. tra factori ira{ionali nu se poate reduce. Exclusivitatea irulionalitdlii ar
ins'ernna aa inspirralia poeiticd sd se oprerasci intr-un
stadiu obsour, in aare incd nu existd rnijrloace de fixa,re
gi de exprimare a vizi'unilor. In acest stadiu insd nu se
opreqte decit misticul religios, carre fuge de lume 9i care
nu cautd altceva decit o intuire ne'mijlocitd qi pesivd a
adflncurilor obscure, in sin;r.rl cdrora se cornpJ,ace fdrd a
simti nevoia sd le fortrnuleze Ei sd 1e exprime. Dirnprotrivd,
p'oetul este acrtiv, el prin mijlocir"e,a interiorit5lii sale,
cautd contactul cu lumea Ei astfel iEi formeazd viziunileSji apoi eI este un poet in mdsuna in care face apel Ia
cuvint. Ceva rnai mult : toatd sforlarea lui internd nu are
a1t rost decit si cristalizeze cu ajutorul cuvinrtralui adincimile obscure. Cu alte cuvinte, cu ajutorul cuvintului eI
duce luminS in obscuritatea adincimilor. E clar deci c5, deqi
poetul pleacd de la unr substrat adinc, care s-ar putea
mrrni ira{ional, erl nu se oprreste acolo, ci, in virtutea intentionalitSlilor rineretlte acestui substr,at chiar, oautd sd-i
ralionalizeze. InsS nici Ia na;fiona]itatea obignuitd n'u se
opregte, ci ii rretuqeazd cu enerrgie nigidirtatea, foryninrd
astfel o sferd sup,rara!iona,15, capabild sd iradieze inlelesuri
r Thiclry trlaulnier, in lucrarea sa Introduction d la poisie frangaise,
Paris, 1939, ap.iruti dupd prima edi{ie a lucrirrii de fa{a, exprimi sugestiv acelaqi punct de vedere: ,,L'ilrationalit6 de la pc6sie, comme son
irr6alit6, appartient ir la m-vthologie la plus vulgaire. On peut d6finir au
contra.ire la po6sie comme urre raison sup6rieure d laquelle la raison commulre ne
r80
suiiit pas"
(.p. 24).
rrlinci Ei cla,re. Aaearstd suprarafionalitate, sau rafiune
superioard,, este spe'cificul atmosferei lirice. In ea se
impacd mariJe antiteze aIe existenlei intr-o deplind armorricj, armonie pe care o resimtirn in orice o,perd iiricS.
Vcstita armonie eaninesciand aceastd semnificafie o are.
Atmosfera linircd nu este altceva decit determinar"ea cu
rnijloace ra{ionale a unei std.ri pline de tensiune 9i de
vilrr'alie, care ne introduce in fondul esenlial al existenlei,
in adincimile ei obscure, cristalizindu-le Ei fdcindu-le
;urc"sibile si,rnfirii qi inlelegerii noastne.
IIACTORII
Capi,toLul VI
COTiPCNtrNTI AI ATMOST'trREi
INTRADUCERE
: IMPORTAI'IT/r ANAI'IZEI
Dar ritmul Ei sonoritatea sint aspecte formale ale
insd, in
LIRICE
IOF,lv4t\t'E
I)aca'r in capitohil prcceclcnt am ajuns la c,lrtciuziit cd
poezia liricd iqi produce efectul nLlmai prin atmosfera pe
care o degajeazd, se impune acum o analizd mai amdnunlitd a factorilor care compun aceastd atmosferd. Descoperind modul cum se nagte aceastS. atmosferd, ne vom pritea
da mai bine seamd cie inodul cum se constituie valoarea
liricd.
Am accentuat cd in poezia liricd se imbind factori ra{ionali qi ira.tionali. In spe.cial am subliniat cd factorul ralional cs|e retuSat in aga fe1, inctt iEi pierde rigoanea 1,ogicabstractS. Atmosfera se iveEte prin aceastd retugare ; prin
urmare, spre acest punct va trebui si ne indreptdm atentia.
Cind ne-am ocupat de limbajul liric, am vdzut cd orice
limbaj are doud aspecte fundamentale : unul nolional qi
aitul intuitiv. Primul este reprezentat de intelesul cuvintelcr, al doilea de sonoritatea gi de ritmul 1or, care nu se
adreseazd reflexiei, ci simturilor. Poetul liric, pentru a se
apropia de sursele magice ale limbajului, exploateazd, amindouS aspectele : pe de o parte accentueazd sono,ritatea
Ei ritmul, pe de altd parte retugeazd aspectul nofional
prin combindri variate. Cu alte cuvinte, aspectul intuitiv deja existent il accentueaz6,, iar pe cel no{ional i} convertegte spre un fdgaE tot intuitir,.
!82
fiindcd iu vizeazl con{inutul no!iona1-'
timp, qi modalitatea de combinare a cuvintelor tct'
r,spcctului ibimat li aparfine, fiindcd a combina cuvinte
d,ecit i crea diferite forrne de lirnbS' Prin
'rrr cste altceva iau naqtere diferitele imagini intuitive.'
,r""ut*
combindri
, ,-r ;retafora, analogia, comparalia, care.toate sint incerciri
qi de-a-l..adap, i" i ii"tt"u'rigidititea conllnutului nolional
dupd cum
aceasta,
de
afard
in
Dar,
trr cdidurii iIuntrice.
vorn vedea, poetul mai recurge la un mijloc pentru a dipoeziei,
:uolrza conlinutul nolional ; la tectonica generald a
s-al
decit
nare
mai
{ irro lirezintd o irnportanld cu rnult
crt:cle.
formale au o
In poezia }iric5, toate aceste mijloace am
avut pricum
,,rr,,r'rl.r^dtut" deosebitd, fiincicd, clupd
punctul
de
est'e
gen
J:iterar-fo'rna
,,';uita ve,6em, in acest
i '[cr cef mai de seamd pentru a descifra sensul existenrial. Un meqter al poeziei lirice este un meEter al formr-'lor, prin miitocirea c6rora infelesul no{ional este retuqat
si se dizolvd in atmosfera liric5.
I)eci,inopozi{iecuanumitecurcntcestel-ir:eca:r'ese
oplicsc numai'asupra fondului ca atare sau mai aLes insistd
irsupra subiectului, trebuie sd accentudm importanla anaa'nalizi ne poate ex'izr:i forrnale, fiindcd nurnai aceastdprin care ni se transr:Li'cn consrLitu{ia almosferei lirice,
iriite sensul existenlial al operei 1. Putem accentua imporir,r:i,*a formei fdrd liscr,rl dc-a cdclea ia exagerdrile esteticii
ir,irnallste. Am insistat in mod suficient, sperdm, in capilolul al doilea cd forma nu inseamnd independenld cic
l'oncl, cd insuqi subiectul unei opere devine con{inut prin
ptr,terea forma.tivd a inferio'l'itdfii. Fondul originar insuqi
i,r,inde consistenfd in mSsura in ca'e se cristal.izeazd inir o formd. Numai prin formd ne devine accesibil fonciul
,,r'iginar; fdrd ee, ef s*r pierde in revirsdri hao'tice, fdrd
,,',ii. Ceva mai mult: forma in care s-a cristalizat fonclul
nu numai
'rriginar are o importanld aga de mare, incit ea
lrocrzici,
rrt,elaEi
1lrr !ite'raiLtra csitiici dill Lrliima Vreine, intpcrta-iltr:'lr'll.izci i','r*ijr, tl;ie susf inirtl, printre a1{ji, iti s'ccial de O:kar \\.alzel. Lll-.err.lur
Giltalt und beitatt fm Kunslit'trh des Dicliers. Rcr]r;i,
1
',jr,r,.nt,rt:r'est^
,rl2:i.
ponte eliminatt5, dar nici inlocufltd nru poate fi cu
"i rn1forme. Ofi poezie
alte
nu se poate transcrie in alte forme
decit aceea in care a fost conceputd, fiindcd aceasta iEi
trage existenla din insuqi fondul esen{ial. Spre deosebire
de ceea ce ar reieEi dintr-un formalism estetic, accentudm
din nou cd forma nu se elaboreazd independent de fondul
expri:mLart ; este voriba de o f,orrnl inrtrinsecd, inenenti forndului spiritual aI sufletului. Diferitele forme nu se constituie drupd voia hazandului ; ele sf,nt pnegd.tite de tensiuni
potenfiale, care actualizeazS" adincurile vielii spirituale.
Cind eul tinde spre inchegarea sensului existen!-ei, el nu
face altceva decit actualizeazd gi duce la indeplinire tensiunile formale potenliale. Din acest motiv, sensul adinc
al unei crealii poetice nu este accesibil decit prin vibraliile formale, fixate odatd pentru totdeauna.
Dacd n-am da importan{a cuvenitd formei, nu ne-ar
rdmine decit sd aprofunddm subiectul operei. Am avut
insd prilejul sd vedem la ce gregeli de inferpretare ne expune preocuparea exclusivd de subiect. In poezia liricb,
nici un subiect nu este, poate, mai frecvent decit iubirea
gi, totuEi, citd deosebire intre felul de a trdi iubirea !
Aprecieri ca : ,,Eminescu a cintat iubirea,, nu spun incd
nimic despre lumea care trdiegte in versurile lui. Dupd
cum in picturS subiecte atit de frecvente cum sint Madona qi Isus Crtistos servesc la expnirnar.ea u,nor lurni al
cdror sens variazd, foarte mult de la autor la autor, de tra
epocd la epocd, cu toatd pretinsa identitate a subiectului
tratat.
In artd nu avem decit infdligdri in formd ; ceea ce
n-a putut prinde formd este inexistent pentru ea. Din
punct de vedere artistic nu ne intereseazd potenlialitdfile
in sine, ci num,ai p,oten{ia1it5!i1e care s*au actu,alizat in forrne. Nuimai gra ie acestei actualizdri formale devine subiectul operii conlinut, adicd un subiect care a prins rddd,cini
in lurnea spiritualS a,poetului. Subiectul, privit prin prismra
formei pe care a luat-o, este ceea ce ne impr"e,sione-azi cu
adevdrat in opera poeticd. Iar de unde in genul epic gi
dramatic subiectul are impor,tanfd pentru pio,d,ucerea atmosfereii, in genul liric el este disparent Ei atmosf,era .va
depinde in mare parte de formd. Subieatul unei opere
184
ptxrlice povestit, fie Ei sub forma cea rnai meEtequgitd,
i,,r va ,p.'roduc'e niciodatd fiortrl, rnrai bine zis acelaEi fior,
1t,, oare il provoacd prezenrtarea lui in forrna originald.
lrrr in ce pn'lveEte poezia liricd in special, din punctul de
vr.rlc.re aI iubiectului aproape nimic nir'r este de povestit ;
, lriar dacd ar exista un crimpei, acestra singur nu produice
rrlxolut nici un efect. Povestirea subiectului unei drarrne
'iilu roman poate miqca intru,citva; aI unei poezii niciodLatd'
l,)ir iEi dezv-dluie simlirea pe care o conline nurnai dacl
,':;tc prezentatd in forma ei inifiald. Prin urmane, in poezirr liricd forrna are mai rnare inr,-portanld decit in celeinexistent
l;r,ltc genuri liter,are. Conlinutul poeziei
-captat linitce e
subiectul. In af'and
,,r afa"rd de formra in care a fost
rk'atrnosferd, pnodus aI formei, niciodartd nu vom cunoaqte
ilrlcvdratul conlinut a[ unei crea{ii lirice' Bineinteles,
ru'r:asta nu inseamnd cd forrrna singurS, dresprinsi de
:;rrl>iect, ne poate d,a conlinutul ; aceasta ar fi deja un
l'ormalism extrern. Accentudrn'ci subieobul cristalizat
irrtr-o forrnd este raoela ca,re nre dd intreg conlinutul.
Cd problema formei este importantd in special pentru
11r'nul liric se poate dovedi prin faptul cd in nici un alt
r1r,n literair nu gdsilm o atit de rnare varirElate de forme
t'onsacrate. Astfel sint : strofa saficS, alkaicS, sextina, ter(ina, sonetul, stanla, rondelul, madrigalul, trioletul, glosa
.t.r:., cantitate de forme pe care n-o gisim in celelalte
rlrrnurd".
IatS tot atitea motive ca sd d6m atenfia cuveniti as-
lx.ttulir.ri formal aI poeziei liriee, aspect prin care se poate
(,xplica nagterera aoelei atnrrosfere lirice, care ne prileju-
ir,stc'cotrnunicarea directd
i'.'t'ald de cdtre eurl creator.
cu sensul existential
scos la
1. RI?MUL
Nu existi creatie poeticd fdrd un suflet clocotitor. Ori-
,
itii liniEte ar fi proprie unei crealii lirice, ea a izvorlt
,lirrtr-o interioritate zbuciumatS, care avea numai ndzu185
inle spre llniEtea intrupatd in opena ooncretd. Opera de
artd nu poate 1ua nagtere decit dintr-o interioritate frdrnintatd uneori p'ind ia distrugene. Rostul operei create
nu e altul decit sd gdseascd un liman pentru aceastS frdmintare, sd transforme haosul in cosmos. Prin urmare,
nu existd operd poeticd, dupd cum nu existi operd de
artb, care nu s-ar sprijini pe o comoliune sufleteascd puternic5. iar faptul cel mai important este cd acest zbucium
interior, cristalizindu-se prin procesul creator, este conlinut in tensiunile formale ale operei. Sd exprime o operd linigtea cea mai desdvirgiti, aceasta nn este lipsd de
miEcare, ci o miqcare stdpinitd.
In ce priveqte crealia poeticd, trebuie sd mai adiugdrn
o precizare : in ea este concentrat un dublu dinamism.
Nu numai dinamismul sr-rbteran al fondului originar este
prins in forma ei, ci gi materialul ei plastic, limbajul,
este de esenld dinamicd. Am amintit in capitoltrl asupra
limbajului cd, spre deosebire de materialul intrebuin{at
in toate celeialte arte, materialul poetic - limbajul trece printr-o dubld spiritualizare. De unde celeilalte arte
f,ac apel la un material irrci rreformat, lirntrajul aare std
Ia dispozitia pcetului, fie el cit de primitiv, este produsul
unc'i vieli sp,iri'tuale. Dan via{a spirituald, in esenla ei,
estc prin excelenld dinamicd. Cuvintul este un fragment
dintr-o migcare neincetatd ; chiar atunci cind exprimd o
nofiune rigidd, cuvintul nu cste lipsit de tensiunea sprer
miqcare. Fiindcd nu trebuie si uitdm : cuvintele nu s-au
ndscut ca entitdfi independente; ele s-au ndscut in frazd
qi ulterior s-au desprins din unitatea ei, lucru cu prisosin{5 demonstrat de numeroasele studii asupra limbajului
popoarelor primitive gi al copilului. Iar o fraz6, chiar 9i
cea mai simpl5 posibiid, este totdeauna in funclie de o
intentionalitate. Ca urmare, cuvintul ascunde in el o
astfel de intenlionalitate. Gra{ie acesteia, cuvintul izolat
totdeauna este, in fond, un fe1 de artificiu, fiindcd intenlionalitatea ascunsd in el apeleazd integrarea lui intr-o
propro7i1i". Din cauza aoeasta, adesera se pot forma propozifii cu un singur cuvint (de exemplu : ajutor !... etc.). Pe
scurt, fiecare cuvint tinde, datoritd intenfionalitSlii ori186
ascunde, sd-gi depdEeascd limitele aparlinare
',1,',,1'.', pe care o
tinde spre o integrare a sa intr-u' 'uot, deci este de'
rrirturd dinamicd.
1)ac5, prin urmare, atit sursa inspirafiei pcetice, cit
,,i rnateridlul piastic in care este captat5 aceastd sursd
''r,11- calacterizite prin miqcare, evident cd aceastl miqcare
,u-o-p"i"t pierde, ci trebuie regdsitd sub o anumitd for'",,
rrri in op"tu concretS. In opera poeticd, cum vedem, aspectrrl dinamic prezintd in raport cu celelalte arte un deoselril. interes.
tr)inamismul desp::c care am vorbit se inldtiEeaz5 itl
r{)t.'!ro creatd sub formd de ritm. Ritrnul rrrr'r este altceva
,lt'cit o miEcare ordonatS. El este forma in care a fost
( irnalizatd revdrsarea haoticd a interioritdlii' Departe insf,
intef ir aceasta s5 insemneze o uniformizare a rniqcSrii
caracterizeazd
se
r ioare. Dimpotriv5, migcarea ritmicd
printr'-o pronun{atd varietate' Important ins6 este faptr-rl
.'ii aceasti varietate este supusd unei norme' In orice ritm
gi
rrl,Lr,,rneazd anl.rrnirfe perioade: u'nele mai acaerrtuate
r-o
ordine
in
succedd
se
care
pulin
accerrtuate,
rrl,lcle mai
l,irre stabi,litS. Ca urmane, ritmul este acela care imprimd
rrsp,ectul fu,ndlarnentrai a1 oricdrei opere de ar15: unitatea
rir varietate.
Ilintre toli factori.i formaii incepem c'u analiza ritmu1ru, cleoarece pe acesta se sprijini intrcaga ''iiiitate firrrralir a poeziei lirice. EI sus{ine, asemenea unei temelii
1>lrrtitoarl, dar rezistente, toatd construclia arhitectonicd
,' ,rpc're!. Cdci, in definitiv, limbajul c'u toate insuqiriJ'e
-- tre''r,lci -- de conlinut, cle p'last'itcirt'afe, de muzicalitate
sint
care
interi,oare,
n*cnritdlilor
lrrric sd se subordor"r"rrr Jrrirnul rlnd necesirtSlile rirlmutrui' SI ne gindirn l'a toate
,,'lL spuse in legdrtu,rS cu tendrinla fornrrativd a eului ori:irril-r. Tendinla spne o forrrnd inseamn:r5, aunl a'm viz-ruit,
nlcc,sitatea de'a gasi o axd solidd in jurul cdreia sd se crisI l\zeze, si prindd corp aspitra{iile dif'uze ale fondrilui oripT rez ntd o ast'feL de
l. rrnr. I'ond-uL origi'n-ar iiii,c insd
' lr rrcturS, incit nri poate recurge la alt pretext de obieciir,,rilre declt la forma elaborati drin sflnu1 sb'u insuqi' El
r :rrs p65i$ilitatea sd evadeze din sine : ca Ei sensul s5rt,
rE7
mijlocul de obiectivare ii este imanent. Acesta este in primul rind ritmul. Tendinla formativd incepe a se afirma
prin ritmizarea interioritd{ii. Efortul surd care tinde sprc
inchegarea unei forme este in fond efortul de a traduce
in ritm zvircolirile dezordonate din adinc. Acest efort este
resimtit intr-un grad mai mic sau mai mare in conqtiin{a
creatorului liric. Adesea, inainte de a gdsi cuvintul pentru
intregirea unui_vers, eI este prada unei tensiuni intese ceile satisfdcutd: e pulsa;$ira ri:tmicd ce se cere scoasd la suprafa!5. Ea e atit de chinuitoare prin faptul cd din lipsd de obiect este redusd Ia
o te,nsi'urre in goil., pind ce, in cele d1i,n urmd, cuv,intrul adecvat ii va pune caplt : gralie acestuia, ritmul va prinde
corp. Scrupulozitatea poetului liric Ei intirzierea uneori
istovitoare intru gdsirea cuvintului iiberator se explicd
prin faptul cd nu orice cuvint poate acoperi perioada de
ritm ce se cere materializatd. Frdmintarea lduntric[ nu
este decit gestafia spiritualS care scoate din adincuri numai pe acel cuvint, care intrupeazl, fdrd nici un rest pulsa{ia interioard.
Ritmul este deci pentru limbajul poetic o necesitate
originard. El este modul in care sensul existenlial, confinut sub formd poten{iaid in fondul originar, igi dd sieqi
o formd. De aceea ritmul, materializat in iimbaj, scoate
cu sine Ia suprafa{i acest sens existenlial. Dintre toti
factorii formali, el ne transmite acest sens in starea sa
cea mai purd : ca o miqcare cu un puls specific, pulsul
trdirii interioare. Acest puls, cum ne vor ardta qi exemplele, determind in mare parte acea ambianld complexd, in
care se concentreazd toatd semnificatia operei lirice qi
pe care am numit-o atmosferd iiricS.
Ritmul este acela care imbind cuvintele qi Ie sudeaz[
in aEa fel, incit fiecare ajunge sd contribuie la fiurirea
unitdlii operei. Iar pentru poezia liricd in special trebuie
sd accentudm cd nici un cuvint nu intrd in constitulia ei
clacd nu este reclamat de ritmul ei. Aga se expl.icd unitatea desdvirqitd a creafiei lirice, unitate care ne face s6
simlim cd totul ni se comunici in mod necesar ca dintr-o
singurd respiralie.
r",ioane chimruiitoare, catre
188
Acest rol fundamental al ritmului ne explicd pentru
tr: organul esenlial aI poeziei lirice nu este ochiul, ci ure.'hea qi simlul kinestetic. Ochiul e organul senzorjal al
:;pa{iuiui, adicd al coexistenfei statice' Or, imaginile vizrrale, in sine statice, in poezia iiricd se subordoneazi in
t't'lc din urmd cerinlelor ritmului ; ele sint antrenate in
rniEcarea specificd a acestuia, incit insuEirea de spa-fialitate
,'stc clominatd de devenirea ritimicd. De aceea adevdrata
plasticitate a limbajului liric nu este aceea oferitd de vizrralitate. In cazul cd modelarea limbajului este in func(ic de intui{ia vizuald, adicd de un principiu static, plasticitatea acestui limbaj nu-qi va fi atins scopul in sensui
:;t rict liric. Oricit de mdiestritd ar fii des'crierea unui
pt'isaj sa,u a un,ei iubitc, ea nu-Ei 'are efestul deplin dacd
cuvintelor ascultd in primul rind de imaginea
',tcgeiea
vizuald Ei nu de caden!,a ritmului. Nu intirnpldtor cea
rnai celebrd descriere po,otric6' deslcrierea scutu,lui 'lui Ahiie
la }lomer, ne infd{iEeazd fdurirea sou,tului in rnome'ntele
lrri stlccesir,le Ei nr.r aspectul lui de Ia un rnom'eint dat. In
ptrczia liricd, aceastd cerinli a ritmului este fundameu:riala. Limbajul liric nu evocd imagini intu:itive in nemiEt'are, ci in d,evenirea lor, intr-o devenire specificS, aceea
rroprie dinamisrnu'lui interioritSlii.
Astfel ritmul ne apare ca factorul formal care unificd
1r' toli ceilalti. E1 este aentrul unritd{ii operei: ,,totrltll"
l'rrndamental dupi care trebuie sd-qi acordeze intregul
;Lrrsamblu instrumentele armoniei sale. E1 realizeazi unil;rlea in mr.rJ.itirplircitatera facrtorirlor fo,rrnali care conltlcreazb
I
la crearea atmosferei.
Dacd ritmul intrupeazd prin exceiente unitatea in multiplicitate, eI realizeazd in acelaqi timp qi un alt principiu
irrrportant al oricdrui proces de crea{ie: libertatea in dept'nden!,5. Miqcarea ritmicd este liberd fiindcd ea nu este
rrrrpusd prin constringere externS, ci izvordgte din miezul
, rrlui. Un ritm adoptat sau impus din afard niciodatd nu
rr(' poate da un produs liric autentic, fiindcd ii va lipsi
lrulsul generator, care poate veni numai din frdmintdrile
rrrtime ale eului. In acelaqi timp ins5, miqcarea ritmicd are
',:i un caracter de dependentd, fiindcd ea nu decurge dupd
189
voia capriciului, ci intr-o ordine bine stabiiitd, in care
perioadele alterneazd in mod foarte rcgulat. Din cauza
acestei dependenle avem in poezia liricd sentimentul unei
desfdqurdri necesare, dar in acelaqi timp al unei lil:er:dri
din cdtuEele lumii interne. Ritmul leagd, ;i libereazit in
acelagi timp, in aceasta constd importanla lui covirqitaare.
Gradul exceplional de constringere ordonatoare per
care-l reprezintd ritmul pentru sesizarea fondului originar
e ug,or de experimcntat daci incercim sd citdm un r.rers
oprindu-ne brusc la mijlocul lui, adicd' neterminind perioada de ritm inceputS. Sd ludm un fragment din Lduta^
rul lui O. Goga:
,,Dezgroap5, moqnege, cu miinile-n tremur
Comoara ta veche de jale..."
Sd citim acum acelaEi fragment cu o prescurtarc in
versul al doilea :
,,Dezgroapd, mognege, cu miinile-n tremur
Comoara ta..."
Deqi fragmentul, qi sub aceastd din urmd form5, este, din
punctul de vedere al in{elesului, un intreg ter:minat, totuqi dupd ultimul cuvint, in locul punctat, sim[im un gol
imens ; cerem in mod imperios sd mai urmeze ceva ca sI
formeze un intreg. Aceasta pentru faptul cd ritrnul este
descircarea unei tensiuni printr-o anumitd periodicitate ;
?n cazul insd c5 perioadele nu se succedd in mod regulat;
sau succcsiunea lor este intreruptd, tensiunea n-a avut
posibilitatea sd se descarce Ei deci interiorul nu s-a putul
Eiestinclc. Ritmul tinde spre crearea unui intreg armonic
gl cere in mod imprg'riss complertarea lacunelor. Pind Ei
aga-ziscle ritmuri libere reprezintd o revdrsare a triirii
intr-o perfectd unitate ordonatoare, cu toatd neregularitatea cu carc se grupeazl in strofe.
Atmosfera liricd se resimte in mod covirEitor de natura
specificd a ritmului. Sd ne gindim numai ce ar deveni
Mai am un singur dor a lui Eminescu dacd ar fi scri_s
in ritmul Ldutarului lui Goga, d,in care am luat frragmeaetul de mai sus : numai dor de liniEte n-ar exprima. Orice
produs liric de seamd am lua, vom observa o concor190
,llr.r[i a ritmuiui cu atmosfera ce se degajeazd din lntreaga
,,,..,)i". Sd examindm pulin doud strofe din Satnnoroa'::,,
pdsdrele de Eminescu :
,,somnoroase PdsSrele
Pe la cuiburi se adund'
Se ascund in rdmurele
NoaPte bund !
Doar izvoarele susPind
Pe cind codrul negru tace;
I)orlwr qi floriie-n grd'dirnd
Dormi in Pace !
i n fiecare strofd, primele trei versuri repetd acelaqi ritm,
in aI patrulea in ichimb ritmul este rdrit Ei prescurtat'
penA cr:astd alternare de ritm are o importanli deosebitd
lnr atmosfera ce trebuie sd se producd. Fatd de ampliturlinca primelor trei versuri, al patrulea produce o destin,lcr-c. in modul acesta reiese in chip deosebit atmosfera
r;pccific eminesciand : liniqtea, pacea, armonia' Desigur,
,iici primele trei versuri nu exprimd o incordare, deja ele
,ingure sint in mod suficient imbibate de o pace impre,;io,IlantS; arl part'ulea vers insd sublirrlined pu''uernic aceastd
inceti'nir"ea ritrnului. Prirmele trei versuri p1u-
'rn*la"oi*
acelagi nivcl, al patrulea
coboard mai jos, deschi,:inrl perspeciivel"e unor adincimi. In felul acesta, atmo'i,'* p*riei ciEtigd mult in gravitate ,si i'mprcsioneazd
,nai puternic. Luciul acesta se poate ursor dovedi dacd
ca al patrulea vers
{ r'ansiriem ce}e cloud strofe in aqa fel,
Pentru aceasta
primele
trei.
cu
:;ri aibS un ritm icientic
t',rsc
rrir trebuie sd facem aitceva decit sd repetdm de doub
rli rrersuJ. a} p'atrurlea :
,
,,somnoroase Pdsdrele
Pe la cuiburi se adund
Se ascund in rdrnurele
NoaPtc bund, noaPtea bunl
!
Doar izvoarele susPind
Pe cind codrul negru tace;
Dorm qi florile-n grddind
Dormi in Pace, dormi in -Pace !"
l9l
E clar cd s-a schimbat ceva in atmosferd. pace gi armonie nu lipseEte nici aici, lipsegte insd sublinierea din
adincimi pe care ne-o dd ritmul prescurtat din originalul
1ui Eminescu. Atmosfera nu mai are atita gravitate, s,trofele transcrise au o plutire mai uniformd Ei mai ugoard.
Versurile ,,Noapte bun5, noapte bund,, Ei ,,Dormi in pace,
don:mi in pace" se cer, pr:in rit nul lor iLrrer,ent, ciittiite fdrd
vreo mratre intreruperre, dar in rnodul acesta, fa!5 de rirhrrul
prescu,rtat al lui Emine,scu, ele au o viloidirurie prea rnare Ei
nu mai au clarul sd acce'nrtueze cu artita putrere Ei ad(nciLrne
liniEiteia conlinutd in prirnele trrei r.nerrsufi. In origina,luil. lui
Eminescu, expresiile ,,noapte bund,, gi ,,dormi in pace,,
slnt un ecou ce virre din strdfunziirni, liniqfiera Ei pa,cea
adie de undeva dintr-o depdrlare celoasd, misterioasi, din
vecinicia insdgi, pe cind din strofele schimbate se clesprinde o liniEte momentanS, trecdtoare gi oarecum intimpl5toare. Iar faptul cd aceastd schimbare de atmosferd
se datoreEte numai ritmului, se dovedegte prin aceea cd
din punctul de vedere aI inlelesului nolionil nimic nou
nu s-a ivit, deoarece cuvintele lui Eminescu insuqi au
fost repetate; noutatea deci n-o formeazd infelesul care
s-rar fi addrugat, ci in mo,d excltlsiv prrel,ungirea rirtmrr:fiui.
Un alt exemplu, luat tot din Eminescu, pus in comparalie cu un fragment din Lucian Blaga, va contribui sd
ne arate importan{a ritmului. Vom cita doud strofe din
Impdrat ;i proletar, poezie in partea intii specific revolu_
lionard prin ideile exprimate, care cautd se a1i1e pe cei
de jos impotriva orinduirii sociale existente :
.De ce uitali cd-n voi e qi numdr gi putere ?
C_ind vre{i, putefi prea lesne pdmintul sd-mpdrfi{i.
Nu Ie mai faceli ziduri unde sd-nchid-avere,
Pe voi unde s5-nchidd cind, impinqi cle durere,
Veli crede c-aveli dreptul gi voi ca sd trdi{i.
Zdrobili orinduiala cea crudd Ei nedreaptd
lumea o imparte in mizeri Ei boga!1 I
Atunci cind dupd moarte rdsplatd nu v-aqteaptd,
Face{i ca-n astd lume sd aibd parte dreaptb,
Egald fiecare, gi sd trdim ca fra{i !,,
Ce
192
,\t'cste doud strofe, ca gi toatd partea intii a poeziei; sint
rrn apel la revolt5. Fiecare cuvint indeamnd La rdscoalS;
, lirr oare intr-adevdr sint in stare sd ne electrizeze aceste
, rrvinte, cum ar cLrre-o inlelesul textului ? Evident cd nu.
,\ rmonia eminesciand nu se dezminte nici aici : chiar cr-rr intele de revoltd se revarsd intr-un ritm lent, fdrd nici
rrrr tumult, in rnod cr-r lotul deosebit de adevdratele imrrrrri revolulionare. Sd comparim aceste doud strofe cu
rrrr flagment din Venifi dupd. mine, touard;i' de Lucian
iiiirlr;r, excmplu cleparte de oricc tendinld de revoltd Ei care
l osl6si pentru aceasta este instructiv :
,,Ve,ni{i lingd mine, tovandEi ! E toarnnd ;
se coace
pelirnul irr borabe de struguri
Ei-n guge de viPeri veni,nutr...
C-un chfut vreau astdzi sd-nchin
in cirnsrLe,a sdlbaticei mele rnimr,ni, care pleacd
lisindu-md singur',
cu pJ,insutr
cu voi
qi cu :toa nna...
qi cel oarre are
Venifi mai apro,arpe !
urrechi de-,auzit s5 atrdd
clureritre
:
nu sint adinci decit atunce'a oind rid.
Sa rfldd deci astdzi
in mine
arnarruL
gi-n hohote mari s54i arunce pocalul in nori !"
I)t';i aici nu este vorba de o revoltd, ci de o chemare c5lrc prieteni, atmosfera e cu mult mai incordatS, capabil5
:;ri ne antreneze. Din punctul de vedere aI inlelesului ce
',,' degajeazi din text, fragmentul lui Eminescu e cu rnult
rrrrri plin de indemnuri rdscolitoare decit al lui Blaga,
tolu;i el nu reuEeEte sd ne anime in sensul de a ne trezi
,r arlevdratd revoltd. Ritmul retugeazd in{elesul textului,
:;lrigdtul e indbuEit; in loc de lipdt strident n-auzim
rlt'<:it un oftat in surdind. Aceasta nu inseamnd cd senti*
,rrl'ntul iui Erninesou nu este sinrcer Ei air-rtentirc, a't[t doar
,;i fclul cum este exprimat nu dinamizeazd in sensul de
193
a duce la fapt5, la acliune. Eminescu nu are ritm rev.oiutionar specific agitatoriior de mase de pe baricade, la el
reuolta se conuerte.gte i.n" meditalie asupra neaiunsuriloi
lumii, dupd curr o qi dovedeEte partea a cloua a poemului.
Lirismul meditativ al lui Eminescu nu se dezrr.inte ni.ci
in inCernnul Ia revolu{ie. Cu aceasta nu vrem sd spunerr
c5. dimpotrivd, Iumea lui Blaga ar fi irr. direc{ia revolirfiei ; am vrut numai sd ardtdm c5, atunci cind pentru o
r."1ip6
iese ciin lumea meditraliilor, apelui sd,u cdtre prieteni
are suficirenti putele dinan*icd p,entru a proCuce atiilo-
sfera adecva,ti celor exprimaie in tert. Eminesc",i ins,5 inmijlocul revoltei tct meditativ rdrnine, ritmul sdu lSunflic
acest seismograf al mociului sdu de a sirnti
tot spre
-o lume a pdcii se strdduiegte. Versurile lui admirabile
stau
sub vraja unei armonii care tempereazd revolta ca a.cfiune. Sd rehiSm versul cel mai aprig din cele doud strote :
,,Zdrdbili or{nduial,a cea crudd qi nedreap,td..." ;
c1 se revarsd amplu, insi lent, fdrd accentele sacailate
necesaire unei re'volte aplige. Aceasta se invedereazd Ei
mai bine dacd ii cosnpardm, de exempJ"u, cu urrndtoarele
i.ersuri ale lui Arghezi (Blesteme) :
,,In impdrS{ie de beznd Ei lut sI se facd
Grddina bogatd Ei-ograda sdracS.
Cetatea sd cadS-n ndmol,
Pdzill Ce spini Ei dc gol".
Spre deosebire de Erninescu, aici ritmul e mai sacadat.
cuvintele bat cu mai multd tdrie : se simte ecoul unei
lumi deosebite de cea a lui Eminescu. Mai citdm in acelaEi sens prima strofd Cin Ldutarul lui Goga :
,,Dezgroapd mognege, cu miinile-n tremur,
Comoara ta veche de jale...
Tu porli ferecate durerile noastre
In vaierul strunelor tale.
In ele-mpietit-au strdbunii cucernici
Credin{a
visirii
lic
1.
Credem c5. aceste exemple au ardtat deja in mod su*
fir:ient ce influen!5 are ritmul asupra atmosferei poetice
:;i prin aceasta asupra sensului confinut in poezie. trI este
;rccla care sudeazd cuvintele gi le animS intr-un anumit
:l'ns. Gralie lui versurile nu pot fi citite in orice fel, ci nurnai in inldn{uirea organicd dictatd de el.
1
I-. Geldi, in lucrarea sa Stilul poetic al tui A4ihai Eminescu, Bucu911, contest;j veracitatea algunientirii noastre de mai sus
rrr Iegiturii c'.r Eminescu: ,,Cu iotul inadnrisibile s?nt concluziile lui L.
rr,;ti, I964, p.
IirrsLr; dupi plrerea lui, ritnrul qi melodia alexandriniloi-din lmpdrat si
ltntle,tar.ar sta in contradic!ie cu confir-rutu1 revolutionar (...). L. Rusu
1'rcrdc dirr vedere faptul cI ;i pccmul Junii comltii a ioit conceput in
;rl.xandrini gi cd_cel pu{in monologul proletarului dciivn dintr-o inspiraIie
.r nr;!r;toare". Daca arn picrdut dirr vodereca ,,si poernut Jurrii r:,,iuoli a
'
r,'.t
corrceput in al.'xaudriiri", ii sintcm recunoscdtor Irri L. Gdldi 'dc a
rr, -o li reamintit, f_tindcd acest fapt nu infirmi, ci coniirmi argumentiirile
rro;istre. Inainte de toate, nu vedem pentru ce iaptul cI po"ernul ./aruli
,',rtrpli a. iost ccnceput in alexandrini poate indica ceva cu privire la ritrrrril rnai dilamic sau mai putirr dinamic din imparat ;i protetar. F'icc.rre
,irrrlrc aceste poeme i;i are factura sa proprie, care lte o6iiga s:l lc iudrcim
, ,r ;,1 are indiferent daci se aseamrna inlrc ole sau nu. Unul n-u ooatcichirnha
rrrr;rnenfa celuilalt. In al doilea rirrd, L. G6ldi Ia rindul siu rjit,,i ca poemul
.l rtrtii corupli, dupl, cum afiimi d-sa insugi, din punct de vedere'forrnal
l;rtc parte din cat_egoria ,,vcrs_urilor de fier" (p.59 gi urnt.), subliniind cd
rrrr;rdininsusirilefundamertalealeacestcrailiormeazaalternanlelemetrice,
.,,,r ('um le qi gasim in Junii roripll. i itii'i"ia .r acesie alternanle iutr,'rlrrc o varialie qi prirr aceasta o uioictLrne in sirrul versurilor, .e'*, cc
'rrr . cazul in Impdra! si pro!elar. Cele doul pocnle, jLrdecate dupa slructuro
r, tttli a slrulelor 5i nu dupi versurile aioiandrino izolato, sl'tleosebesc
lrrrrdarrrental, Iijndci I.npdrat Si
nu este conceput in ,,versuri de
lri'r". In al treiiea rind, exenpiul,proletar
vorbeqte cel mai clar.'Deqi Jinii corupli
, r rrrat'lcrizeazi prin alternanlc meiricecare ar putca da vioiciune. toluii
r, r.if i-calja pgemului
.nu.denotil un riim riscoiitor, deEi poemul exprimd
r'rrrilt5. E suficient si citdm prima strold:
,,La voi cobor acuma, voi suflete-amdgite,
ca s*d.vi ard fierea, o, spirite-anrelite]
$i
Blestcmul i I invoc;
Blesternul mizantropic cu vindta
Ca sd vd
scriu pe frunte, ca vita
Cu fierul zrrs in foc".
deEarte
$i-n graiul lor plinge Ei n-are repaos
Amarul nddejdilor moarte'(.
1
Din toate acestca nlt putem sd nu consta.tdm deosebiri
irrrportante in ce prive;te atitudinile animate de eu1 poe-
,
i
L
r
,
lui ghearl,
ce
se-nfiard
cotrparecu.cxemplele citate din Blaga, Arghczi
rl,' de
rr,,rslc,ra
fier" din Junii
intregului.
;i
It'ici .,ver_
c,.r adevarat
Goga.
corupli nu reu;isc si-dinamizezi
0-L
l Ct(
In legdturd cu ritmul se vorbeqte adesea despre forma
metricS. Metrul este forma versului qi deci are legdturi
strinsi cu ritmul. In mod tradi{iona1 eI se confundd chiar
cu ritmul, deoarece il oblinem prin punctarea cadentelor
versului. Totugi e o greEeald confundanera metrului cu ritmu1, deEi legdtrura lor este evidentS. Aceasta pentru fraptul cA ceea ce se poate nota prin baterea unui tact este
numai forma exterioard a ritmului, adicd transcrierea lui
mecanicS, fdrd o vibralie vi'e' Simpla inserrlrlarre a ca'denlelor, a perioadelor lungi qi scurte, incd nu ne dd respiralia vielii conlinute intr-un vers. Dacd ea ar fi ddtitoare
de ton'la citirea unui vers, l-ar reduce la o monotonie
inspdimintdtoare. Dovada cea mai bund o avem dacd inserindm precis forma metricd a unei strofe. Si facem din
nou apel la Eminescu, reproducind o strofd din Te duci:
,,Cind md atingi, eu md cutremur,
ilresar Ia Pasu1 tdu cind treci;
De-al genei tale gingag tremur
AtirnS viala mea de veci".
Iatd form'a metricd :
ttll
u' ul u' ulDi:n aceastd tnanscrie{e nu vedem altceva decit mdsuri
mai lungi gi mai scurte, mai accentuate Ei mai pulin -accentuatel Tnsd ele sint absolut nivelate : toate perioadele
accentuate au acelaEi nivel, dupd cum cele neaccentuate
ating Ei etre aceeagi indlfime'in mod invariabil. lnsd oricine
i-ttcerca sd citeascd versurile de mai sus respectind
numai mirimitre metrice va constata cd vibrafia interioard
a poeziei va fi indbuEitd. Simpla cadenld a unor perioade
la fel de neaccentu,ate qi la fel de acoonLtuate ucide tot ce
este mai viu in ea. DupI indicaliIe metrice, nici un cuvint nu poate depdgi pe ce15lalt, fiecare este supus aceloraEi semne. In realitate insd, dacd incercdm sd citim "rersuriLe aqa dupd cum o cere ritmul lor interior, aceastd uniformitate dispa,re. Vom observra cd in primul vers cuvintul ,,cutretmutr" se cere rnai accentuat, el irnp, imd sen^sul
lntregului vers ; al doilea vers este dominat de cuvintul
,r"
,,trcsar". Bineinleles, aoeasta rlu - insearnnd cd celetralte
,lutirrt., clisp'ar pe lingd acestoa, ci inseamni cd elc se.qrupiuie in jurul unor cuvinte care imprimd un sens lntregului vens. Toate cuvintele ,au imp'ortanld,.ins5 3d5v1at1
ior importanld este aceea cd ele se centralizeazd in jurul
sd iasd
,-"i fi"tt"t central Ei prin suloordonarea lor fac
vers,
unui
sensul
specificd.
in-eviaenta o intenlionalitate
nivelarea
din
reiese
nu
fraie,
oricdrei
sensul
<,a de altf'el
<:Lrvintelon, cil din supra- Ei subordonarea lor' Desigur'
l.rcbuie sd recunoaqtern cd uneori aceastd supra-.qi- suborrlo,nare nr.r este aqa de prorm,nfatd; si'nt cazuri in care
cuvintele mai muJt se coordoneazd, adic'i se ieagd intnun
10t f.5.r5 s5 fie accentuat in mod deosebiit un an'r.rmit cuvint:
ultimelor doud versuri din strofa citat6. Totuqi qi
,,
"ur"ise sirnte o nua,nld mai Eterarrsd de accEnt pe ,,t'alet' in
rrcolo
nl tneilea vers gi pe ,,verCi" ln aI' patmlea vens'
-'
ci'ritmul adevdrat al versului nu coinOti""-,
"iai cu metrul lui' Forrnula metricd e de-cide in mod"maqinal
pdEitd de pulsa{ia interioard. Pentru a ne clarifica qi mai
Lirre, se ,rrui ,""ntgem la citeva exemple' Citdm mai intii
incd o strofd din aceeaEi poezie a lui Eminescu :
,,Te duci qi rdu n-o s5-mi mai Pard
De-acum de ziua cea de ieri,
Ci nu am fost victimd iari
Neinduratelor dureri".
Aioi ne intereseazd in sp'ecial prim'u'I vers' Co'n-forrn mdsurii metrice, pe
,,n-ol' nu este accent. Insd la o
ritmul interior, care vrea sd scoratd in
citire stdpinitS de"*pr"sia
cvidenld sensul, tocmai aceastd expresie este cea mai acctntmaitd dlin intreg'ul vers ; negalia aceasta dirijeazd cele
cxprimate aici. Tof la Eminescu gdsim qi urmdtorul exemlriu in S-o dus amorul :
,,$i cu acel smerit suris,
Cu acea blindd fald
Sd faci din viala mea un vis,
Din visul meu o via!d".
Nu mai e nevoie sd transcriem rndsura metricd, ea este
t'lard. Vom atrage atenlia in special asup{a primelor doud
197
t96
in care uniformitatea metrici iardqi este frintd
prin ritm. Frimul vers, fdrd a accentua pu{in cuvintul
,,smerit", iar al doilea flrd a accentua cuvintul ,,blindd,,.
versuri,
nu ne pot da nuanfa adevdrati a inten{iunii ce exprirnl.
Dar Ei mai interesant este faptul cd diferite versuri
scrise in aceeagi mdsu,i"i metricd au un ritm deosebit. O_
prindu-ne tot la Emine,scu, citdrn o strofd din pouestea
coclrului gi una din Pauestea teiului, scrise in metru iden_
tific. in Pouestea codrulzti gdsim :
,,Imp5rat sldvit e codrul,
Neamuri mii ii cresc sub poale,
Toate inflorind din miia
Codrului, mdriei-sale,,.
$i acum strofa din Pouestea teiului:
mai bine ce-fi priegte.
-,,$tiu
Cum
am spus a$a rlmine;
Pentru drumul cel de mine
De cu azi te pteelte.ste !,,
Diferenla de ritrn interior este evidentd : in primul exemplu el este lin Ei arnplu, rraiestuos ; in a1 doilea el este mai
nervos, intre perioade.Le lui apar mici pauze care tind si
sublinieze gravitatea cclor spr_isc. De ex. :
,,Cum am spus // aga rdmine,,.
iloate aceste exemple le-am luat din Eminescu, fiinclcd
la dinsul gdsim versifica{ia cea mea solicld. TotuEi obser-
vdm cum schematisrn:ul metmrriui este necontenit cldtinait
de cdldura simfirii. Daci insd am incerca sf, aplicdm schematismul metric unui poet cu o formd de veisificalie mai
pufin inchisS, de exemplu lui Lucian Blaga sau lui Ion
Barbu (in special unora dintre versurile aceituia;, incercarea ar equa. Aceasta din motivul cd metrul este numai ca_
rapacea exterioard a unui fluviu cald ce vine din interior;
ca atare, el nu are via{d decit in cazul cd se identificd
complet cu zvicnirile lduntrice, ceea ce nll se intimpll
intotdeauna. ln generalitatea cazurilor, el este rezultaiul
uneri tendinfe de mecanizare. cleci opusd vicici'.rnii ce tindr:
,ri :zburde intr-o poezie. Cu un cuvint, metrul este schele1rri, p" cind ritarrul este singele calci care-l anirn5. Din
rt,'slimotiv, diferitele incerc:dri de a prinde riimul in forrrrrrJc rigide dau in mod inevitabil greg: ceea ce s-a captat
formulS este metrui, ciar nu ritmul caldf.
',r Toate acestea
ne explicd pentru ce poezia liricd scrisi
r1r metru imitat rar poate atinge o valcal:e sup'--rioar'5:
riiitdcd imitarea metrului inseamni imitarea unci -Lcri;lule
, rt.crioare. Se qtie, de exemplu, ctlm tn'-rltit vi'eme litei:ali,r'a occidentald a fost obsedatd de irretrica ani:icd firrri sl
li putut realiza ceva culminant in aceastd form5. Pentrtt
lil,cratura germand, Gundolf citeazd ca doud extraordinarc
:ir.opfii pe G'oethe Ei pe Holdeirlin. Dar tocmai aceste doua
, ,,r,"p1ii int5resc regula: ei au fost singurii, spune G'undoif
'iu'c) s-au identificat nu cu forma anticS, ci cu intreaga
t ,,nceptie despre lume gi viald a antichitdlii. Ei au fost
'i:i,iliirii ca1'c au trdit spiritul trladei, riu prin imita{ie, ci
rr r '" -:'iutea unor porniri specifice a1e sufletului lor. Ei au
lr';.rit Eladra, ad,icd averau ritrnul specific ei, pen ru aeeea
l,'3 reuglt metrul antic. $i tocmai de aceea in aceste cre;rt,ii aie lor nu metrul este in primul rind grecesc, ciritmul
, iu'c se dcsprinde generos din tainilele sufletului 1or. Ritrrrul i-a dus 1a mdsura metricd ;i nu inrrers. Allii, in
,' ilirrrlr, au vrut s5-Ei supund ritmul propriu unei formr-rle
.;ti..lice acloptate; rezultatul trebuia sd fic negartiv. O::i de
, iir ori se imiti un metru. produsulliricesteexpussd ametricd este
'rr:,gi 1a o facturi rigidS, fiindcd nu mdsr-rra
r( ('oa care produce atmosfera liricd. O astfel de atmosferd
r,'zriltd numai cind metrul derivd din ritmul interior 5i
, .lr dominat de acesta.
r! fo'st nevoie de accastd somnalare a raportului dinr.r'rnetru qi ritm ca sE clarificdm ce anume contribuie la
i;rru'irea atmosferei de care depinde insdgi valoarea poeit'i lirice. Ar fi o gregeale sd sc creadii cI acEastd eitrno-
r
i In privin{a raportului dintre ritm 9i metru vezi,. printre -altele,
ritdtrich Gundolf, GoetiLe, p.6l gi urm. De asemenea Johannes Pieiiler,
t :ngang mit Dichtung,
p.i3
gi urrn. gt Das lgrische Gedicht als
bslhe-
, ,lis -Gebilde, p. 30 ;l uim. (cri exemplificlri care ne-au servit ca orien1 Lr
i
s',rgostive).
lSB
199
sfend depirrde de alternsnla mecanicS. a cadenlelor metrirce"
Atmosfera liricd se ivegte numai acolo unde cadenla
rezultd din focul sufletului, iar in adinc nu existd schelete
rigide, ci o pulsafie ritmicd. $i dacd din pulsalia ritmicd
se pot desprinde anumite tipare metrice, acestea sint numai niEte artificii lipsite de cdldura interiorului. Ele pot
servi ca eventuale puncte de reper, dar nu pot intrupa
sensul viu care numai ritmului ii este propriu, fiindcir
acesta se desp,rinde din insuEi substratr.rl generator al spiritualitSfii.
Fiecare poet igi are ritmul sdu personal, care face ca
in toate crealiile lui sd domine o atmosferd foarte asem6ndtoare. Am vdzut cd Eminescu nu poate dezminli un ritm
lent gi delicat, plin de suplele, care se resimte pin[ qi
in revdrsdrile lui de revo1tS. (in afard de exemplul analizat, aceasta se poate verifica qi in Doi.nn sau in Scrisoorea III.) Tudor Arghezi, in schilmib, are un ritm plim,
vinjos Ei plastic. In schimb, ritmul lui Lucian Blaga este
neregulat gi vag, amintind convulsiuni de cea!5. Ritmui
luli Baoovila este len,t qi grav, mai gnav decft al lui ErrLinescu g.a.m.d. Toate aceste modaiitdti ale ritmuh,ri provoacd o atmosferd fundamentald specificd in opera
poetului respectiv. Bineinleles, se ivesc adesea variafiuni
la acel,aqi poet, insd acestea si'nt var+ialiu,ni pe ,aceeaqi temd,
fiindcd Iinia fundamentald a ritmului se resimte aproape
totdeauna. In acelaqi timp trebuie sd subliniem, desigur.
cd deosebirea de ritm de la autor Ia autor nu inseamn5.
nicidecurm un criteriu de valoare. Nici tm ritm in sine
nu reprezintd o valoare superioard altui ritm; oricare
dintre ele poate sd producd o atmosferd care ne destdinuieEte valori nebdnuite, depinde de adincimea din care se
desprinde. RitimuL lent poarte sd se desprindd din aceeagi
adincime ca cel furtunos, ceea ce inseamnd cE nu variaz1"
numaidecit adincimea lumii intrev5zute, ci nuanlele, culoriie in carie ne este infS{iEat5. Aceste nuran-te sint acelera
care sint redate prin atmosfera creatd, atmosferd la a cdrei
colorare. dupd cum am vdzut, ritmui lduntric contribue
in mod esen{iaI.
200
2. MELODIA
Aldturi de ritm, factorul cel mai important al atmosfe-
rei lirice este sonoritatea cuvintelor. Dar, dat fiindcl in
poczia liricd niciodatd nu avem sunete izolate' ci, gralie
irnitSlii ritmului, o arnionie r.tnitar6' preferSm sd vorbim
despre aspectul melodic al poeziei. Prin melodia unei poinlet"gem clcci configuialia suneteLor, vocale qi c9n;
"rii
.onante, .ir" ." adaugd inqelesului nolional al limbajului'
IJste vorba deci de o fnsugire muzicald a poeziei'
Trebuie sd atragem din nou atenlia cd muzicalitatea
<lespre care se vorbeqte in legdturd cu limbajul poetic ntt
tre6uie confundatd cu muzica in sine. Dupd cum am mai
amintit, existd curente literare care pun meritul cel mai
,r"tu ai poeziei in exploatarea Ia maximum a muzicalit5[ii cuvintelor. Dar aceasta inseamnd o renunlare la
independenla artei literare Ei confundarea ei cu arta muzicaid.In realitate, legdtura dintre muzicd Ei poezie e destul de redusd. E adevdrat cd n-a existat poet de seamd
care sd nu fi avut o sensibilitate deosebitd pentru melodia
rruvi,ntLeftor. Dan aceasta itlcd nu esile muzicS, fiii'rrdcd, dup6
cum ne reamintirn, fiecare cuvint are in acelaEi timp qi
rrn in{eles. Din cauza aceasta, melodia cuvintelor este de
altd naturd decit melodia muzicald propriu-zisd' O bucati
rnuzicald nu poate produce pldcere estetic5 decit cind este
t'xecutatd Ia instrument. Un oratoriu de Bach, deqi poate
procura oarecare pl5cere prin simpla citire a notelor, sc:
i'cre totuqi auzit; fdrd aceasta farmecul lui e minimal'
Poezia liric5 insd (ceea ce nu este cazul celei dramatice)
rru este scrisd pentru a fi auzitd, sau, mai bine zis, pentru
a fi auzitd din exterior; ea mai mult cititd are farmec'
Aceasta insd nu inseamnd cd s-ar adresa mai mult vdzuIrri decit auzului propriu-zis. Prin citire sunetele nu sint
climinate, ci sint provocate in mod nemijlocit in interior'
Nu existd poezie liricd fdrd un ecou sonor rdsfrint ln intr:rioritatef noastrS. Iar in cazul cb percepem cu auzul o
poezie liricd, ea provoacd farmec numai dacd e pronunlatd
,,pro"pu pe qoptite sau, in otice caz, pe un ton retinut' A201
cesta este motivul pentru care poezia liric5 clc.ciarnatd,
rnai
ales declamatd in fala unui a.uditoriu nurncros, igi pierde
efectul. Sub forma.aceasta ea nu poate sd provoace I pfi_
cere superioard, fiindcd aceasta -este impotriva firii' ei.
caracteristica ei esenliald este intimita^tea, .onl,rain"u
s,fleteascd, iar prin declamalie tocmai acest efect este cristrus. Dintre toate genuriie literare, poezia liricd exclude
mai ,mult publicur ; adevdratul ei efect se resimte numai
in singurdtate.
Din cauza aceasta, ea trebuie cititd sau
pronunlatd pe goptite, singurul mijloc cle a evita destrdmarea atmosferei ei intime. Este q[iut cd aqa_zisele poezii
de declamalie niciodatd nu ating acorduri adinci.
Dacd, prin urmare, spunem, pe de o parte, cd poezia
este in_funcfie de auz, pe de altf parte cd ea nlt se
adre_
seazd direct urechii si ci tincle
r',.rlt sir fie cititJ, nu
suslinem o c,ntladiclit'. Ft-nlr.rr 'rii
a-si reaLiza aclc.varatul t,i
efect, ea tinde sd ni se comunice prin-acete mijtoale
.g;"1i"
clrora exclude la maximum exferiorul, adre.sind;_;;-;ii
mai direct interioritdlii. Aspectr-il melocric c-leci nu este
exclus, el insd este provocat nu intr-atit de sunete
exterioare, cum este cazul muzicii, cit de o punere
in
vibralicr
nt,nrijlocitl a intcr.ioritiLtii. AcL asta colespunck, caracte_
ruiui de imanenfd ai poeziei lirice.
Dacd ckrci in capritblul cle fa{d intreprindem
- as:
peciului melodic a1 poeziei lirice, trebuie sd analiza
fim
t ir,rr.
precizali cd nu este vorba sd descoperirr. ,rrr,,ri"a
i"
;;:
zie, ci o sonoritate specificd limbajurui iil"r.
melodic al acestuia eiistd, cle vrem8 ce limbajulG-^.#;,
l; ;;;;;_.
gin:e se alc5tuies,te din suu-ete. E ac.lev5rat
ca ._"
adesea caracterul melodic uf po"ri"iiin
"-g_u
speciai
aclver_
sarii es'teticii formalis,tc); aceasta insi s-a pututcle
intirnpla
-gi
numai in urma confuziei dintre meloaia
,I_l
Iodia limbii. in realitate, darcd ,-ro ourr.rla
"i""l"_U
la aspectul
pccziei, ar inserrinLa sd se rennnle la' poe_
:l^"1?919^."[
_
zla
lnsagl, ar
insemna ca inspiralia liric5 sd nu p"*i;
nu lipsesc nici cercet5tori care, recunosunei melodii in poezie, ii neagd in acelaqi
lirnp valoarea poeticd. De exemplu, unul dintre ar-itorii dc
nruic rr,erit in clol'neniul metricii, Jacob Minor, o consirlr'r'ai: ca un decor fdrd prea mare importan!5. Aceasta este
in acelagi tirnp atitudinea intregii estetici antisenzualiste,
r';rre consicleri drept o impietate faptul de a da importanfl
,'xccsivd factorilor senzoliali din opera de artir. Totu;i,
,laci in capitolul de fald acorddm o atenlic speciald acesl,rl factori, nu inscamnd cd ne refugiem in bralele formalismului sau senzualismului estetic. Sunetele care intrit
rn compozilia limbajului liric nu le considerdm ca dal'e
:;,'nzoriile de sine stdtdtoare Ei valoroase in ele insele, ci
,;r cleinente cu un rol important in prodr-lcerea unei ambi;rntc care ne deschide perspectivele intelioritdlii. NleloCia
,, orsului ne intereseazd numai in fr-rnc{ie de interioritatc,
t'r.r,ci ea es,te una clirltre pulinele cdi care ne duc spre
princle corp. Dar
, ir-r<.l existenla
i
r('r-'asta.
Melodia se desprincle o datd cu ritmul din sr'rbstratul
,rr"iginar al sufletr.rlui. Ea se coloreazd dupS timbrui spccil'ir: al ndzuinlelor adinci, din ca.re cauzi configura{ia sorrori a vct'sului I-rLr va fi intimpldtoare. E adevdrat cd n''l
I ,l,tlctunfl icsr" meloclia cu aceeaqi pr-rtere in cvicie'nla :
rrr r;rcie cazuri ea este atotstdpil-iitoare, in altele ca est:
:r':,.: ilispa:'cnt5. Dt-' exempltl, in Corresl2ond.ences cie Faur,r laiie ne surprinde sonriritatea expresivi a Yersurilclr;
,"Lr, Nature est un temple oil, cle uiutrnts Ttilie'rs
i ,ttissent parf ois sortir de conJuses paroles ;
!.'homme y passe a trauers d.es fdrets de syrnbaies
,,]ri I'obseiisAni auec des regat"cls tamiliers'
{.:onnnue des ecltos qwi de loin se cor-fon"Jent
Da.ns une ienebreuse et profonde unit6,
V s:;te comtne la nu,it et canz.me la clarte,
i,es
Bremond
5i Robert dc souza (acesta din urmi irr soecjall
,,.^,^i_Hj1llj
irsrsra mulI asuDra asnectu]ui.rnuzical
in ioezie. dar fira ie ir.,a'ir"j
deoscbirc intrc nieiodia'muzicara's.i c.r'p".ti.a.
ircru ce poate da nasrere
la
coniuzii rcgretabile 1v.^zi fierrii'B;;;,o;;,';; ocisie pure,
atct Ll't dibat
sur It podsie lar Robcrt de Souza, prii., fg:5i.'
202
Ttar"tums, I'es
couleurs et les sons se rditonrient'
)!, est d.es parfums Jrais comme des chairs d'enfants.
l)our comme les huutbois, uerts conwtue Les prairies,
Et cl'autres, cor"rom,pus, riches et triam4t'hants,
-
Ayant l'erpansion" des choses intinies,
Comme I'ambre, le mil,sc, le benjoin et L'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et d.es se??sr..
Sau
in urmdtoarele din Verlaine
:
,,Les san4lots longs
Des uiolons
De I'automne
Blessent marL coel,Lr
D'7tne langueur
Monotone"
In schirnb existd exen'nple multi,prle in care s-e]r pdrea ce
melodia e ceva cu totul secundar sau cd poate c-hiar nici
nu existS. Dar vom avea prilejul sI vedem cd nu este asa.
In generalitatea cazuriloi noi sintem depringi .t -dt;
1!e1!ie il primul rind inlelesului cuvintetor $i nu rnelo_
diei lor. In realitate, fiecare poezie iEi are aspectul
melo_
dic, ins5.-.acest aspect poate sd varieze, poate sd prezinte
nuan{e diferite. Exemplele de mai sus se apropie foarte
mult de melodia muzical5 (fdrd sd se confuncle cu ea), deci
reprezintd ceva mai neobiqnuit, din care cauzl ele ne !intuiesc imedlat lurane,a-amiqrte. Dar citeva analize ne \ror
ardta cd atmosfera oricdrei crealii lirice e susfinutd qi de
sonoritatea cuvintelor intrebuinfate.
Melodia ne apropie de fizionomia autenticd a interiori_
tdlii din care au izvorit versurile. Ea este, ca gi ritmul, expresia cea mai nemijlocitd a fondului originai qi nu inqald
in privinla inten{ii1or ascunse. Fdrd sd intidm in amdnunte
de pe _ acum, ddm citeva indicalii generale. Se Etie, de
exemplu, cd tristelea inclind sd fie exprimatd prin'sunete
inchise, pe cind veselia prin sunete deichise. Ii orice caz,
un for"ld initurrecat nu se va extenio,riza nicioclarLd in note
inalte, deci in tonalitd{i deschise, dupi cum zburddlnicia
nu va cduta sunetelre inchis'e. In cazul cd o asemenea dis_
cordanld e posibild, nu poate s6 nu fie resimlitd
Ei ea
denotd o lipsd de autenticitate.
Inainte de a intra in analiza mai amdnunlitd a melo_
diei poetice, sintem nevoili sI stabilim citeva puncte rle
lcper. Dupd cum qtim, sunetele care alcituiesc cuvintele
,"^ gt.tp"uie !n doud mari categorii : vocale 9i consonante'
l)i;trJacestea, vocalele au mai mult5 importan!5 in crearea unui timbru melodic al cuvintului'
1e- pgIlin nurrrotul de vedene al sune'tului tror, vocaleig
deschisd'
tonatritate
:
principale
t";;;.t!;1" iiui categorii
t,,"uf?i"ti inchisd Ei t6nalit-ate rnijiocie. In toate limbile,
ini reprezinti extrema deschisS, iar u extrema
asei'
de
"""rf"
vocala
adaogd
mai
chisd. In ro,i,maneEte, la u se
*"tr"u foarte tnctrisa. In grupa vocalelor deschise avem'
imealat dupd z. pe o, iar-ln grupa vocalelor inchise urcu
rnerazd o, impnetrnd ou d. in tomali'tatea niljtrocie averm
caaceste
cd
numaidecit
lnsd
pu
Addugdm
u.
aproximblie
tcgorii r"pr"iittt6 valori relative. Tonalitatea fiecirei vocaie poate sd varieze dupd aEezarea ei in cuvint, iar in
poezib aceasta conteazd. Printr-o anumit6 armonizare, toiralitatea originard a unei vocale poate fi atenuatd : ea
poate sd devind mai inchisd sau mai deschisd. Pe noi propriu-zis nu vocalele izolate ne intereseazl, ci tonalitatea
generalS care rezultd din integrarea lor in configuralia
versului; iar aceastS tonalitate generald poate sd fie in<:hisd, deschisd qi mijlocie, bineinleles cu varietSli de
nuanle intermediare.
Nu trebuie uitatd insd nici importanta melodicd a
<:onsonantelor, ceea ce se intimpld adesea. Consonantele
iac legdtura dintre vocale Ei pot influenla mult tonalitatca acestora. Dar ele au Ei in ele insele o rezonan!5 sonord : altfel sund un r Ei altfel un I sau n. Un rol deosebit
au in privinla aceasta diftongii.
CeIe trei categorii fundamentale de tonalitdli colresJrund la trei categorii generale de trdiri' Trdirile depriinante, ca durerea, tristelea, sau cele provocate de mister,
in general trdiriie aEa zise ,,grave"-,
cum e groaza
inchisS' In schimb stdrile pozi*
inclind ipre o tonalitate
tive, ca veselia, mullumirea, increderea, drdgdldqia, tind
spre tonalit5{i deschise. Pe de altd parte, tot ce este m-aiestuos 9i sdrbitoresc se exprimd prin tonalititi mijlocii,
adicb evitd atit tristelea tonalitSlii adinci, cit Ei zburddlrricia tonalitdlii deschise. Insd in acest caz nv este vorba
244
205
Ce o tonalitate mijlocie neutrd, cum ar rezulta,
de exem_
plu, din pcr.sisten{a sunctului c. limpotriva,
pentru-;;;_
prima rnaicstatea, de regula sc contopiesc sunete
aclinci cu
sunete_deschise, iar tonalltatea mijlocie
este o ,"r"ii""t"
a 1or. Deci este vorba de o tonaiitate mijlocie irtr_r,r.
nuarfatd. In via_{a zitnicd, tot o ionarir"i;;ij_
n:r:*^fl
clomlna, insd cu totul altfel nuanfatd : ea este
-rocrc
mli
gtearsS, mai neutrd, nu rezultd din contopirea
tinor
astfet
de contrasle cum este cazul a tot ce-i *ai"rtrro,
tLrresc.
li;;#
. Cu un cuvint, tonalitatea melodicd a cuvintelor
zintd o anum'tl tonalitate emotivd. -i., *o.rr".rtul reprc__
in care
trdirile adinci tind sd fie exprimat",
"1" "p"t"ura-U;;;_
adcquate. Djn Tuur^ aceasta,
lonalitatea me_
:"t"numai
i:1:
routcr
este inlimpiatoare.
poetulu
_rrn""gG
lacd
rnuit la gisirca explesici lingvisticc care sd acopere'in
modul cel mai fericit ritmul T.rterior, el cautd
in aceiasi
timp 9i tonatitatea cea mai
ht. Ni.
e ne\.oie sd mai addugdm cd"o.u"p.r"rit;;;;rat#
nici pe departe nu este vc;:ba
ca sforfarea lui sd se indrepte i,, ;oh congtienL
,p;;*;
anumitd tonalitate. Ceea ce simte
ir,
*oa
numai.o nemuifumire spontand fald
"t de toate-*iji"""Lf"
";;q;i:;; ;
expresive, care nu reu$esc sd pund capdt
tensirr.rii oe
este chinuit. Dacd examindm mai de up"oup"
"ar"
forrna dsiinitivd, observdm cd ea este aceea care acoperd
mai
bine
atit ritmui, cit si melodia. in cazul J lonalitatea
este cdu_
tatd in mod deriberatirr, aceasta se
resimte numaidecit :
e, de reguld, lipsitd de,riilrratie. poet'.rr
nrcioaatJnu;";;;_
de;te care sint vocalc'le qi consonantell
cere mai potriorite
pentru a-i exlenioa{za simfir.ea.
Se intirnpld chiar" ;-il;
ca anumite vocale din anumite cuvinte
*d .rr-t
cu starea lui emotivd Ei totugi sd le men{ind.
"oru"-prrrril
cazuri sunetitl lor este rttus.at cu ajutorul in *ri.t"i J"
celorlalte su_
nete, din colaborarea.cdrora va ieEi totugi
tonatitatc,a ml-ut
cdutatS. Vulcanul liric nu scoate
iu ."prutatrd sunete izo_
late sau in tipare o clatd pu"t"" ioiaulirr"
voie Ie absoarbe ne-toa,te,. fe framin{-l" fixate, ci la ne_
;;d;L;;_;;
ce le acordd intr-o armonie
u"ui,a a tonalitd{ii ernotive' In rno'drrr acest€, ttecar.""i"a,
voc;id pLiL" trece prin metra206
rrrolfoza cea rnai r'li.a:it.,ptai.d. (J s;i vcden:, clc e_-tcmplu,
,.rrm vocala 2i, dintre toate cea mai luminoasd, poate sd
lrczeasc5 un ecou sinistru de tot. Dimpotrivd, sunete pro_
I'unde cra u sau i pot intrra prin alchimia liricd intr-o arrnonie exprimind cea mai vie exuberan{d.
Dacd melodia cuvintelor, oricare ar fi ea, poate deci sX
f ii.l convertitd gralie procesului formativ, nu-i mai pulin
;rlcvirat cd viziunea lduntricd determli,nd, de reguld, prei't'r:'infa fald de anumite sunete. Aceasta in special in aEa:.,isele stdri pure. IiacI, d.,r exemplu, estr: r'orba de o stare
in care misterui donini in rnod crclusiv, poctul, fd.rir s:i
\,,rea, se opregte la auvintelc in care cio,rnind sunetul i sau
tr, dupd cum o sd ne arate un exemplu analizat mai pe
l;rrg. T,ot aEa, p,entru vizi.unile dominate exclusiv cle vioi,'iune se preferi sunertele deschis,e, ca i gi o. Existd deci o
lcndinfi de a contopi vocaleie inrudite. In astfel de cazuri, pind Ei consonantele ajutd la reliefarea sunetelor do*
nrinante. Deci sunetele cu afinitate intre ele se sprijind
t'eciproc- Caz tipic de felul acesta vom avea in poeiia'populard Bate uintul, bate uintul. pe cle altd pirte iirsi
itvern adesea cazuri cind de la un fel de sunet se trece la
altul de nuan{5 deosebitd. Este o modalitate de a sublinia
lrrin contrast o anumitd tonalitate.
In analiza melodiei poetice trebuie sd linem searra mai
ales de un lucru : tonalitatea melodiei nu depinde numai
rlc frecrzenla unui sunet oarecare. E adevdrai cd rnelodia
rczulitd drin pnedcrmir-lar"ea unor srlnete, insd aceasta nu
in,seianr.rnd nlimaidecit o predornirnane numericd. Nu in_
tr'*atit frecvenia are impor.tantd, cit accentul diotat de ritm.
,'ldesea gisfun versuri in car.e din p,ungt de vedene nunnelic
rlc,'rnind un anumit sunet, insd accentul este pe alt sunet.
In astfel de cazuri, de reguld, sunetul accentuat cld tona_
iitatea r.rersului. De exemplu, in versul
,,Mai am un s,ingur dor,,
vccala o se gdseEte o singurd datd, in ,,clor.,, ; insd tocmai
cuvint cade accentul qi in modul acesta el este
ircela care dd nuanla de coloraturd intregului vers, fiinctcit
r'l se reliefeazd mai bine. Prin urmare nu este suficient sd
1rc acest
207
constatdm frecvenfa numericd a unui sunet. ci accentuarea lui, lucru care evidenliazi colaborarea dint'e ritm Ei
melodie. Binein{eles, efectul este deplin atunci cind accentul e susfinut qi de predominarea numerici a sunetelor
adecvate.
Pentru a ne convinge de importanla melodiei limbapoezie, nu e nevoie sd recurrgem la autot'i c'ane
poate intenlionat au ulmdrit reliefarea speciald a sonoritdlii. Ne referim mai intii la versurile populare Bate
uintul :
,,Bate vintul, b,ate vin ul ,
..
Bate vintul, miqcd cringul :
Pe mine md bate gindul
Sd las cringul,
Sd iau cimpul.
jului in
Ba;te vintul, bate vintul,
Bate vintul, arde cringul :
Ies la cimP
Ca sd md sting,
Dar de clmp
Mai rdu m*aprind('.
i
Ce-ar
fi
aceastd poezie
fdrd predominarea sunetului
in intregime in aspectul
? Frumuse{ea ei rezidd aproape
ei melodic. lntr-adevdr, 'se desprinde oare ceva aqa de
adinc din inlelesul propriu-zis al frazelor ? In toate aces-
tea nu este nimic ce ar putea impresiona in mod deosebit.
Impresioneazd insd modul cum este spus. Deja prima citire ne dd fiorut a ceva misterics qi in acelaqi timp obsedant. Ne izbegte o stare sufleteascd incdrcatd de un mister
atotstdpinitor, de o obsesie adincd ce ne invSluie 9i pe noi,
luindu-ne putinla de a evada din ea. Acest efect se datoreqte sunetului predominant, care in cazul de fald este
suslinut atit din punct de vedere numeric, cit Ei prin accent. In special e admirabil exemplul acesta pentru a nt:
ardta lupta dintre aspectul melodic Ei mecanisrnul gramatical. Intr-adevdr, din punct de vedere gramatical' ceea
ce se remarci mai fntii este predominarea deslvirEitd
a verbelor. Numai verbul ,,bafte" se r''epetd de gapte
208
; apoi ,rmiqcdtt, ,,lastt, ,riautt, ,,ardett, ,,ies", ,,stingtt,
,,m-aprind", deci o mane afluenf5 de verbe. Or, verbele in general pun acoentul pe ac{iune, gi totuqi ceea
ce ne izbeqte mai mult in aceastd poezie nu este ac{iunea,
ci o stare, o obsesie, persistenla factorului misterios, constan{a lui, neputin{a de a-I schimba. Aceasta se datoregte
revenirii neincetate a aceloraqi cuvinte cu acelagi sunet
fundamental i, sprijinit de alte doud sunete misterioase
;i adinci, de d Ei u. Predominarea de Ia inceput pind la
sfirgit a acelrLriaEi sunet cneeazd o melodie monotond, lipsitd de variafie, deci lipsitd de miEcare. trn modul acesta,
acliunea exprimatd prin abunden{a verbelor este nu nurn'ai aontrabatrLansatd, Ci de-a dreptul infr0nrtd. REdi'tind
ori
poezia de citeva ori, nu ne mai gindim Ia ceea ce face cel
care ne vorbegte, ci simlim numai o stare sufleteascd inturrecatd care stdpflneEte atiotpurterrrnic Ei din mnejel.e cdreia
nu este scipare.
Dirn prurrctul de verd'ene aI tehmicii naelodice, exernrplu1
acesta este interesant mai ales din trei puncte de vedere.
Mai intii el ne aratd subordonarea sunetelor la nota dominantd, in al doiiea rind ne aratd foarte bine cum un sunet
igi poate schimba fundamental caracterul qi, in aI treilea
rind, ne scoate in eviden{5 rolul consonantelor. In ce privegte primul punct, o singurd citire ne aratd cd predomind
sunetul i, sprijinit de sunetul cel rrai inrudit lui, de z,'
tonalitatea dominantd este rezultanta acestora ; accentul
r'ste insd nre,c,ontenit pe 0. Toate ce,ieila,lte vocale, deEi sint
5i ele destui de numeroase, de ex. a gi i, dispar aproape
complet. Poate nici nu ne vine sd credem cd in aaeste
<:iteva versuri scurte vocala a revine de cincisprezece ori.
Flin unnare, torr-alirtatea prrod,orn'irmntd are aici o hegernonie absolutd qi dicteazd nuanla specificd a atmosferei,
anume misterul. Dar in legdturi cu aceasta iese in evidenld qi ceea ce am remarcat la aI doilea punct, anume
schimbarea caracterului unui sunet. Exemplu elocvent
ll fonrnre'azd cei doi i de Ia sfinqitul strofei a dolr],a: ,,stin'g"
;i ,,aprtind". Prin ffutea ei, vocala i este cea mai deschisd qi
cca mai zglobie ; totugi aici ea se convertegte spre o tonalitate sinistrd. Cind pronun{dm izolat cuvintele ,,sting"
:t09
gi ,,aprind", aceasta nu reiese' ce-i drept; pe noi insl ne
inierLt"are faptul cd el'e devin sinistre numai prin raportu1 1,or strrins cru versuri'le din cau:e fac parte' Dupd. ce in
combinarea
t"atl ""*"r6,e p'e'ce'dente arn fost izbilila de
versurile :
misterioasl a lui i sau ?r' ajungind apoi
,,Ies la cimP
Ca sd md sting,
Dar de cimP
Mai rdu m-aPrind. . .",
cuvintele ,,sting" qi ,,aprind" sint copleEite qi eie de tonalit,atea dominantd, inira qi ele in stiatul misterios, sub!niindu-I. Aceastd c,onvertire a lor e in speciral favorizatd de
consonantele care le insotesc : in primul caz i este urmat
de nazala ng, in al doilea de nazala nd. Aceste doud nazale
contribuie la producerea unui ecou vag, dar persistentCind pronun! cuvintul ,,sting", nu aud numai vocala i ca
atare, ci qi o prelungire a ei. In special prin acest ecou se
contopesc cuvintele ,,sting" gi ,,aprind" cu restul tonalitd{ii mistenioase din poezie, devEnind in tro'c de chiot vesei o llgniturd sinistrd din sinul arnbiantei misterioase-'
Dar cu aceasta am atins qi importanla consonantelor.
Fdrd nazalele amintite, vocala i nu Ei-ar insuqi un timbru
atit de sumbru. E clar insd cd aceastd funclie n-o poate
indeplini orice consonantd. De exemplu, cuvintul ,,strig"
nu poate avea ecoul pe care-l are ,,sting" ; lipsa nazalei nu
permite iradierea lui i. Tot nazalele sint acelea care subliniazd cu o tdrie deosebitd misterul sunetului i, qi anurne
m qi n in cuvintele expresive : ,,vintul", ,,cringul", ,,gindul", ,,cimpul". Datoritd lor sunetul se prelinge in mod
stdruitor peste limitele propriu-zise ale silabei din care
face parte. Acesta este mijlocul prin care poetul creeazd
o atmosferf, celoasd, in care orice contur precis dispare,
r'Sminind numai o atmosferd involburatd in taind' Cuiorile
sint neutralizate, liniirle Eterse, dornind niu,mrai milsterul ;
parcd am avea in fa{d un tablou de Carridre.
Aceqtia sint factorii care produc atmosfera specifici
din Bate uintul, atmosferd in care aspectul melodic are
importantd covirgitoare. A fost un exemplu care ne-a clovedit cd conlinutul poeziei lirice are un cuprins cu mtrlt
210
ma! larg decit inlelesul logic aI frazelor' Fald de acest infeles, conlinutul adevdrat este ldrgit Ei mai ales adincit
in mod nebdnuit de aspectul sonor, fdrd de care aceastd
cnealie pr,elioasd a poetul'tri nostru arlon'il'n n-ar aveLa cleci't
o valoare minimald.
Dar sd trecem Ei la alte exemple. O melodie aproape
identicd gi deci o atmosferd foarte asemdndtoare cu cea
din Bate ui,ntul, avem in Plurnb de Bacovia :
,,Dormeau adinc sicrieie de P1umb
$i flori de plumb gi funerar vestmint,
Stam singur in cavou. . . Ei era vint. . .
$i scirliiau ,coroanele de P'Iumb.
intors arrrorml meu de plumb
Pe flori de plumb, Ei-am inceput sd-l strig,
Stam singur lingd mort. . . gi cra frig. . .
$i artirrlau arriP;ile de Pl"umb".
Do,urnea
O vedenie sumbrd nc roade sufletul sub impresia acespoezii.
Ceva infundat in intuneric este atmosfera domitei
narlt5, un chin ce nu vrea sd cedeze. Este efectul tonirlui
fundarnental, al acelui u sinistru combinat cu i, care se
prelinge atotputernic in decursul versurilor. Revenirea necontenitd a cuvintului ,,plumb" incarcd teribii atmosfera,
ecoul 1ui infundat ne izbeEte de fiecare datd ca o stincd ce
se prdbuqeqte intr-o vdgdund indepdrtat5, producindu-ne
un cutremur surd qi chinuitor. Nu imaginea vizuald a
plumbului ne rbscoleqte sufletul, ci greutatea tona.litSlii
lui de o a$a putere de iradiere, incit toate celelaltc cuvinte sint topite Ei ele in vdlul lui cenuqiu. Avem iarXqi
de-a face cu un exemplu in care frecvenfa sunetelor provoacd o stare neschimb5;toare ; alternanfa devine im,anen{d,
greutatea parcd stdpinegte de totdeauna. Dacd tonul fundamerrtal al rneloidiei nu ar reven{ cu atita persistenld,
cvident cd atmosfera ar fi mai putin apSsdtoare.
Am accentuat ln diferite rinduri cd ln poezie limbajul
r-ru impresioneazd numai prin sonoritatea lui, ci, spre deoscbire de muzicd, qi prin in{elesul cuvintelor. E sigur cI
in Plumb acest factor contribuie intr-o mdsur5 destul de
2tl
insemnatd la producerea atmosferei chinuitoare ; e vorba
doar de cavou, de moarte etc. Nici o clipd nu putem nega
importanla sensului no{ional al cuvintelor. Insd vom vedea un exemplu in care, deqi este vorba de moarte, Iipsegte
atmosfera sumbrd din Plumb. Iar pe de altd parte iatd
droud ver.suri de AI. A. Philippide, ca,re cu tot sub[ec,tr-r].
indiferent amintesc pulin atrnosfena din Plumb :
,,Mocirla neagrd doarme pe cimpul gol Ei slut
il-a poalele movilelor de lut".
(Mocirla)
Nici un c rvint nu are inteiesr.rl grav aI sicriclor-, cavousau mortului dirr Plumb, totugi nu putem nega dominarea unei atmosfere intunecate. Iar dacd incercdm sd
lui
colabor€m pufin cu A1.A. Philippide, o sd reiasd cu qi mai
numai
doud cuvinte ln cele doud versuri, anume sd inlocuim mocirla cu baltd Ei lut cu iarbd:
,,Balta neagrd doarme pe cimpul gol gi slut
La poalele movilelor de iarb5".
multi evidenld importan{a melodiei. Sd schimbdm
E sigur cd in privin{a subiectului nu s-a fdcut o schirnbare
sim{itoare, totuqi atmosfera este complet schimbatS, versurile Lacestea vin din aItI lume. Pn'ilippide nu le-ar putea
iscili, desigur, fiindcd el a vrltt sd spund altceva. Deci nu
putem nega : in cazul de fa{5, melodia a fost aceea care
a contribuit la sensul specific al versurilor.
Credem cd exemplele de pind acum sint suficiente ca
sd ne arate in ce mdsurd predominarea unor sunete pot sd
contribuie la producerea unei atmosfere apdsdtoare, din
care se desprinde un sens de chin obsedant. Nimeni n-ar
putea afirma cd melodia din Bate uintul Ei din Plumb ar
putea exprima o stare de avint vital. $i, intr-adevdr, iati
cum se ivesc deodatd cu totul alte tonalitSli cind este
vorba sd se cinte o vitalil,a,te intensd, increderea Ei voiogia ;
citdm din Ctntec pe culmi tot de A1. Philippide :
,,Amiazd,-a r.ietii. Ceas de impiiniri
Vdratecd grddind a visunilor coapite
O, fericire infrigurati de aEteptdri gi de pindiri !
!
I
21.2
Mi-aEtept prietenii qi zi, Ei noapte.
Venili, prieteni ! Visurile-s coapte,
Si ceasul cel de fald e plin de impliniri".
De unrde inainte errarn ndpdldili m.mai de i Ei z, iatS.ne
aslun intr-o adevdnati avarlanqd de i, care se rcvarsd irr
ctiirote la fiecare pas. N'rr trreLrq.rie sd se creadd cd este vcnl;a de o excepfie, cd prs66s nn-rmai in stnrofa aceiasta ar do*
rninr.a vocailta i. P,oez\a fitrrd prea lungd, n'o pa;tem rreproduce in irntregirne, ne mu$un:nfrm sI ma]i citdm doud
fragmente, lSsind pe searna ciitirfor,ului sd oontroleze pe
ceilelalte
:
,,Prrieteni vectri, tua i drrutnrul intap,oi !
O, inimd, eEti plind de amintiri amare,
-Dar aprigd-i nddejdea ta Ei tare:
Deschide-te Ei*agteaptd prietenii cei noi.
Cei vechi sd-i laqi ! $i lasd gi adnr,cerile-arninte.
De-ai fost o datd tindrd, acuma
Eqti Ei mai tindrd ca inainte !
E evidentd qi aici frecvenla sunetului i, astd datd intovdrdEit de sunetul o, contribuind astfel la atmosfera
plind de virald gi de inoredere. Dar iatd o strofd qi mai elocvent5, care dovedeqte cd sunetele nu se ivesc intimplStor.
In primele patru versuri, poetul, cu toatd voiogia, nu-qi
poa.te opdi o anumitd mihnire ; ufinarea este cd vocalla i
c mrai pu(in frrecventd. Ce se inibirrrpld insd ? In ultimele
ii'oud versurd revine cu pu,tere mdrirtd increderea; urrrnalca este cd i ilevine d,in nom atro,tsrtdpi,nitor. In special. e
ile rerrrarcat cd in ambele aoesile veirsm-i revi,ne expresi'a
,,rni-it', ceea c€ su;blitniazd cnu muJ,td in'te,nsi'bate tonali'tatea
tlc-schis5. trartd exernp,liul
:
,,O dor al tin'erelii, r'd,u inleles mereu
Din tot ce odinioard am rivnit
!
tr arn ltlart drept searndn sufletului meu,
Rdmine-acum un vis imbdtrinit.
Dar s5-l aiung din mine nu mi-i greu:
Numai ceea ce se schimbd mi-i apropiat mereu'..
S.
In acest din urmd exemplu vedem aceeaqi convertire
ir unui sunet Ia un ton fundamental pe care am vdzut-o
213
,,Se scuturd vintul Ei geme'
FSmintul e Llna cu cerul'
CraEele-s bulgdri qi gheme,
Ghitare adinci de blesteme
$i aerul rece ca fierul"'
in Bate ui,ntul. Acolo vocala i era convertitd de vocala i
Ei in felul acesta dispdrea aproape. Aici, dimpotrivS, i
este acela care e prins in mreje de cdtre i, r'Spindu-i-se
tonalitatea originarS. De astd dat6, i nu mai rdsund sinis-
tru, s-a adaptat gi el Ia nota de exuberanld a vie{ii.
AcelaEi lucru ni-I dovedeqte qi Venili dupd mine, to'
uard;i de Lucian Blaga. Atit doar cd aici vocala i este
domina,rrtd impr,etrnd cu voicala a; imporfiant lnsi este faptul cd qi vocala a tot o tonalitate deschisS serveEte. Prima
strofd arn oitat-o deja in iegiturl cu ritmul; ai,ci repr''od'u-
cem celelalte douS:
,,Veni!i lingb mine, tovardgi, sd bem
[Ia, ha ! Ce licdregte-aga straniu pe cer ?
E cornul de IunI ?
Nu, nu ! tr un ciob dintr-o cuPd de altr
ce-am snart-o de bolfi
cu bratul de fier.
!
Venifi lingd mine, tovardEi ! Ca minc-o sd mor,
dar vd las mogtenire
superbul meu craniu din care sd beli
pelin
cind vi-e dor de viald
!
-
Venifi dupd mine,
tovardqi
I
Vedem dar ci tonalitatea domi'nanti e cea produsd de
colaborarea dintre i Ei a. Gnadul acestei tonalitd{i 3bia
coboard pind ia mijlociu, caracferizat prin vocala e. Insd
<Jin acest registrru mijlociu ea se inalfd necontenit, cont'ribuind la evidenlierea a mosferei de vioiciune con{inutd
qi
ritm.
' inDupd
ce am vdzut exernple pentru cele doud ';onalitdti extreme, sd ne intoarcern acum privirea spre registnrl
mijlociu. Am amintit cd in acest registru intrl mai aJes
vocala e. Iatd un exemplu frum'os din Tudor Arghezi :
o1
tll
A
rtgistru mijlociu cu nuanJa neutrb : preciomitll
narea vocalei e pioduce o atmosfcrd ccnuEie:.Sgf: d3
actlncl'
tonalitattt
cazul
in
ca
spaimd
de
iiot t""u, insi nu
E
r-rn
am vizut, in registrul inchis se resirnte ceva
**X*--i"tal"r, pe cind aici n'u se resimte decit o r6cealS
Lceasta exemplul acesta se deosebeqte mult
A"
"i"f.'Prin
tonalitS.fii deschise, care-i plind cle c51qi JJ
;;d ;fu
de vioiciune.
durd qi^t*"sfera
Sint beat gi-aq r.'rea sd ddrim tot ce-i vis,
ce e templu Ei-aitar !
si-otrar'5
cincl vre{i si-mi urmali
(Cenu;a uisd'rilar)
Exemplele analizate ne-au oferit atmosferc pure'
aClca tonalitd{i rezultate clin predominarea unui sunet
in
rp"Liii". De fapt nu aceste'a sint cazuriie cele mai dese
care
in
acele'a
sint
frecvente
mai
rnuit
0r,r
piezi'a lirici.
tilblei arurmitd tonalitate este oblinutd din coniopirea
ales
mai
oblin
se
lot:o.foi mai variate. In fe1ul acn:sta
ilaproaPg
cade
aceastra
direclia
in
ionalitSli mijLocii.
predileclie
glsirn
o
fel
La
Eminescu.
1ui
poezie
a
;;;&;
p.*iii,t cciai..,orarea vocalelor adesea contrastante, care sint
feL arrnoniza-te, incit atrnosfera.4"gqj?t? nu va av€a
i*
"gu
to,nalitSlii adindi, nici vioicir'nea tonalinici'intr.rnecimea
liniqte'
iaiil J"r"trise, ci va avea o tonalitate mijlocie de
exemin
putut
vedea
s-a
deci't
coloratd
mai
ini6 cu mutrt
a" mai sus al lui Arghezi. Sd examindm mai intii,
"i"i acest punct de vedere, prima strofd dtn Mai o'm un
iiin
singur d.or :
,,Mai am un singur dor:
In linigtea sdrii
Sd md 15sa!i sd mor
La marginea mdrii;
Sd-mi fie somnul lin
$i codrul aproape,
Pc-ntinsele aPe
Sd am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
2t5
Nu voi scriu bogat,
Ci-mi impletili un pat
Din tinere ramuri".
Toate vocalele sint reprezentate aici cu abundenl5,
incit greu se p,onte spune carrre dirrrtre ele are rolul principal. Un singur lucru se poate preciza de la inceput in
legdturd cu primele patru versuri : ele sint dominate cle
rima ,,dort' * ,,mor", pe care cade un accent mai deosebit. A doua pereche de rimd pe care de asemenea cade
accentul este ,,sdrii"
,,mdrii". Acestea sint cuvintele
(in special insd ,,dor"- Ei ,,mor") care dau tonul prirnelor
patru versuri. Din cauza 1or, atmosfera ascunde ceva
grav : e doar vorba de viziunea mortii. Dar ce mult se
deosebeqte aceastd viziune de aceea a lui Bacovia ! La
Erninresou rn-oartea n-are ntilrnic infio,rdrtor i dirmprofs'iy5, .-,
e aEteptatd cu senindtate, de aceea evocarea ei sund cald
Ei aproape prieteneqte. Aceasta din cauzd cd tonalitatea
este datd de vocalele o gi d, care, deqi adlinci, sint calde,
spre deosebire de vocalele u gi i, sinistre gi ameninldtolare. Urrnarea este o d,eplasarre foafte inrbenesantl de
arcent : cdldura atmosferei nu se eristalizeazd in jurut
morfii, ci in jurul dorului. Ceea ce domind in aceast"d at_
mosferd gravd nu este r5ceala mor{ii, ci intensitatea
dorului de care este pdtruns poetul. E adevdrat cE gi
acesta poate sd fie chinuitor, deci i se potrivegte atmosfera
gravi, insl e un chin provocat de intensitatea unei
dorinte. deci in nici un caz tr5irea lui nu este insofitl
de spaimd. E deci explicabil cd nici un sunet, care ar
putea evoca o nuan!5 de spaimd nu poate ieqi in eviden{5; cei doi u din ,,un., qi ,,singui,, sint complect
absorbi!i.
E interesant de urmdrit cum se dezvoltd procesul tonului grav aI primelor patru versuri. In celd patru versuri care Ie urmeaz6, atmosfera evolueazd sim{itor spre
orizonturi mai clare. Degi avem aici cuvinte cu o sonori_
tate m_ai gravd (ca ,,somnultt, ,,codrul,,), ele sint complet
contrabalansate de cuvinte in c Ai in i. ln special pbrechea de rimd ,,lin"_.,,senin,, se eviclenliazd aici cr, tdrie,
dar gi perechea ,,aproapet'-_,,€pe,, contribuie la nuan{aaga
216
re,a tn'rlarlitSfii. Ca utrInJar.e, atrrnosfierra dln aces,te pratnu
r.ersuri e mai limpede ca in primele patru. Tonul grav se
men{ine Ei aici, insd numai ca un ecou mai indepdrtat;
ceea ce incepe acurn sd se afirme cu mai multd tdrie e o
atm,osf,erd de pace qi de seninS,trarbe. lnrtr-adevdr nici o noti
tulburdtoare nu apare aici; nici un sunet nu acoperd pe
celelalte, ci toate rdsund in aceeagi mdsurd qi se contopesc
ia acelaqi nivel.
In ultimele patru versuri atmosfera se clarificd qi mai
rnult Ei se stabilizeazd intr-un registru care va fi dominant in toate strofele urmdtoare. Tonul il dau gi aici cele
cl.ot.rd penechi de rime pe aane oadre aocenrtrr,I : ,,flamiuritt
,,r'iaffniu,li", ,,brogerttt
,,tln pat". E li,rnpede cd in toate vopredoCtrrn
insd
o
carla o este aceea care se rElief'etazd.
minare absolutd a acestui sunet ar introduce prea multd
vioiciune, deci o notd discordantd Ei prea strdind de atmosfera gravd de la inceput, iatd cd in aceste cuvinte
vocala o sau este urmatd, sau este precedatd de sunete
inchise, qi anume in trei cazuri de u, intr-un caz de o.
In mod,uJ. acesta strdlfli,cfuea prea miare a ]ui o este contrabalansatd. In loc de revbrsare vioaie, avem o revdrsare
grav6 gi s5rbdtoreascd in acelaqi timp: renun{area poetului ia oa:rorruri rlu esite nici veseld, niilci surnbrd ; e,a rezultd dintr-o atmosferd sufleteascd generoas5. Aceastd
generozitate gi gravitate sdrbdtoreascd va domina in tot
restul poemei. Mai citdm strofa a doua :
nime-n urma mea
Nu-mi plingd la creqtet,
,,S,i
Doar toamna glas
sI
dea
FruLnziigului vegted.
Pe cind cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin virfuri lungi de brad
Pdtrunz5 talanga
A1 sdrii rece vint,
I)easuprd-mi teiul sfint
S5-qi scuture creanga".
;
217
E admirabil exemplul acesta pentru a ne arbta iccul
de echilibru intre sunetele cele mai variate. Atmosfera
sdrbitoreascd qi caldd e menlinutd prin vocala o, dominantd mai ales in rime : ,,mea"
,,cad"
-,,brad",
- ,,dea",
E clar
r,creanga".
,,intr-una" ,,lunao', ,,talanga"
o
insd cI exclusivitatea acestui sunet ar duce la melodie
prea cleschisd gi de aceea se intimpla ca Ia sfirqitul strofei
: vocala a este contr:abalansat[ de r''oca1e rnai
inchise. AEa, de exempiu, ,,urma lnea6' e urmatd de ,,nu-rni
plingd", ,,glas sd dea'i e urmatd dle ,,frunziE.t]9i", ,'*id'i g
pt""luO"t"d" ,,zgormot" Ei urmat de ,,izvoarele" ; cuvin'tul
.,brarl" e precedat rle ,,vir"funi lungi"- Dar in special e-1nieresant cazul cuvintului ,,talanga", care rdsund parcd in
depdrtdri ; el este precedat de cuvintul ,,pdtrunz5ll +i e
urmat de versul 'rdsunetul
,,ai sdrii rece t'int" ; cuvintul ,,vint" reuprea abundent al cuvintului
geEte sd capteze
vint", p'utintel sumbrru, este
rece
sd,rii
Vers'ul
,,aI
,talanga".
,rt*"i.lu un vers cam tot atit de sumbru : ,,de-asupr6-mi
teiul sfint" ; dar parcd aceste doud versuri, in special prin
rima ,,vint" __ ,"sfint", aclumbresc atmosfera, poetul nu
vrea sf, alunece prea mult sprc intunecimi, Ei iatd cd urrn:erozd uL'tinnul vers aL strofei : ,,sa-qi scuture creangB66'
Cuvintul ,,creanga', pe care cade accentul, reuEeqte si
invioreze atmosfera, hu prea mult, dar in mod suficient
ca cerul sd se insenineze din nou.
Aceste doud versuri ne dovcrlesc cu prisosin!5 tehnica
intimd a lui Eminescu in ce priveEte sunetele : el face
apel la toate in aceeaqi m5surd 9i 1e armonizeazd pentru
a'obline o anurnitd atrnosf'en5. Aceastd aitrn'osferd se colo*
rerazd dupd accenturl eLermentelor Ia cane face apel. Din
acest pu'nc"t de ve'dere Mal am. an singtt"r dor ne aratd o
attn-i'tA evolutie. La incep'ut do'mind o atrnosferd mai
gravI, piu{in intuneoatd, insd caldd. Aceastl nuanid
S.l"rd puli^ oi'te pu{in se lurnineazd, se schirnbd in'tr-o
I'tmosferA sdrbS.toreascd, d,ar nu prera str5l'Llcitoarre, ci
foarte stdpin{td. Degi, incepind cu strofa a doua, msiodia
e clorninatd cle senindtate, lotuqi neco'nte'nit apar in surdi,nd sunete adinci carre rna'rcheazd nu,anfa speciald a seni,nitSlii poetultri : nu este vonba de o seninitate superficiah, f6ri griji, ci de o stare care este inr'dddcinati in
adflnci,mi mdi intunecoase. Armonia dominantd nu e lip-
precedente
rts
sitd de pindra unor viziuni mai sini,stre, lnsd poetul nll se
lasd in mrejele 1or, eI strdbarte necontenit spre un lirnan.
Oricare poezie a lui Eminescu am analiza-o, am descoperi aceeaEi tehnici melodicd : tendinla spre o armolie
senind prin contopirea celor mai variate sunete, tehnicd
pe care in muzicd o gdsim in special Ia Mozart qi la
Schubert. Eminescu se !ine, de reguld, in tonaiitatea mijlocie: e1 nu se dedd nici exuberanlei dionisiace, nici
intunecimilor ce amenin!5 sd ne inghit6. In acelaEi timp
insd tonalitatea lui mijlocie nu rezultd din exclusivitatea
unui anurn:it sunet oare ar pune stipinire pe toatd atmosiena, ci din oonfucnarera tuturtor voiaalelor. Din aavza
aceasta melodia 1ui domirrantd nu e rece, i'ndiferentd, ci,
6liprpotrivd, Ga,Idd, multicolor5, in^timd, ginga;d. Ntt putem
inrnulli la exfrem exemplele, totuEi ntl ne putem opri si
nu rnai ddm o dovad5. Citdm mai mult la intimplare :
,,La mijloc de codru des
Toate pdsdrile ies,
Din l-luceag de aluniE
La voiosul luminiq,
Luininig de lingd baltd,
Care-n trestia inaltd
LegSnindu-se din unde
In adincu-i se pdtrunde
$i de lund Ei de soare,
$i de pdsdri cdldtoare,
$i de luni 9i de stele,
$i de zbor de rindunele,
$i de chipul clragei mele".
E o adevdratd plScere acest covor colorat cu cele mai
variate sunete, armonizate intr-o atmosferd cu totr:I unitard, din care nu lipseqte nici gravitatea, dar nici vioiciunea. Aceastd armonie caldd qi senind este viziunea
r:are revine neincetat in poezia lui Eminescu. l\{elodia
frurdamentald a versurilor lui e o dovadd cd nu avem de-a
fa.ce cu un desperat, cum s-a crezut mult timp. Poezia lui
c:ste un peisaj inflorit, in care intunecimile neguroase nu
apar decit la orizont.
Nu putem sd nu accentudm din nou cd ar fi o gregeald
"regretabilS dacd s-ar crede cd tot ce am desprins aici
219
printr-o analizd mai minulioasd gi, p,oate, seaci este o
construc{ie voit cdutat5. Desigur cd pe Eminescu niciodati
nu l-a preocupat in mod conqtient modalitatea de armonizare a vocalelor sau consonantelor. Armonia muzicalS
a acestora s-a ndscut o datd cu cristalizarea fondului sdu
intim, ea era reclamatd de coloratura specificd a viziunilor
lui qi era pusd in lumind de ndzuinte mai puternice decit
aspiraliile conqtiente. Sufletul lui este originar instrunit
pentru astfel de armonii. AEa se explici predileclia lui
pentru anumite cuvinte, dintre care cel mai caracteristic
este teiul. Nu avem nici un motiv sd credem cd preferinta
poetului se adresa copacului desemnat prin acest nume.
In orice caz, :uyr rol hotdrit a avut gi melodia cuvintului,
care prin rezonanla lui in registrul mijlociu (un e inviorat
de un i qi adincit de un u) exprimd de minune o sine{ire
armonioasd duioasd, elegiacd. Eminescologii, poate, ar
putea descoperi incd multe afinitdli de acest fel in opera
Dar iatd cd aceeaqi tonalitate mijiocie poate avea qi un
timbru mai aspru, schimbind duioqia impdciuitoare intr-o
atitudine strdind de orice sentirnentalism. Aceastd noui
nuanld melodicd e determinatd in special de consonante,
al cdror rol aici -- exemplul il IuSm din Tudor Arghezi
-- se evidenliazd mai mult ca pind acum :
,,Nepreluind granitul, o fecioard !
Din care-ag fi putut sd !i-I cioplesc,
Am c5utat in lutul rumAnesc
Trupul tdu zvelt gi cu miros de ceard.
Am luat pdmint sdlbatec din pddurb
$i-am frdmintat cu mind de olar,
In parte, fiecare midular,
AI fiiniei tale mici, de cremene usure".
(Jignire)
poetului.
traptul cd intreaga operd a lui Eminescu converge
spre o melodie armonicd de tonaiitate mijlocie explicd in
mod suficient pentru ce am insistat asupra lui ceva mai
mu1t. Dacd la alli poeli ea nu este exclusiv dominantS,
nu-i mai pufin adevdrat cd ea revine foarte des in poezia
liricd in general. Iatd un exemplu spicuit din Lucian
Blaga :
,,De prea mult aur crapl boabele de griu.
Ici-colo rogii stropi de mac
gi*n lan
o fatd
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea stringe cu privirea snopii de senin ai cerului
gi cint5.
zac in umbra unor maci,
fdrS dorinli, f5rd mustrdri, fird cdinli
Ei fdrd-ndemnuri, numai trup
$i numai ltit.
Ea cinti
qi eu ascult.
Pc brrzele ei calde mi se naste sufletul.
Eu
1In lan)
220
Insd nu putem trece cu I'ederea cd in afarl de cele trei
tonalitdti fu,n,darnentale avem Ei n'r.larnle intermediar.e. IatS
un exemplu tot din Tudor Arghezi, cu o sonoritate mai
gravd Ei mai asprd decit tonalitatea rnijlocie de care
ne-axn ocupat, amintind parcd acorduri ample de orgi :
,,Un om de singe ia din pisc noroi
$i zdmisiegte marea lui fantomd
De reverie, umbrd Ei aromd
$i o pogoard vie printre noicc.
(Er li,bris)
Am intrat intr-o lume diferitd de cea a lui Eminescu,
o lurne mai dirzd, atit de specificd lui Arghezi. E de remarcat Ei aici rolul consonantelor : de unde Ia Eminescu
consonantele erau in nota armoniei duioase, contopindu-se
r:u vocalele in aqa fel incit J.e suslineau cdldura, aici vedem
rciiefindu-se corrsonante mrai aspre. In special cifiva r apran
in a.ga fel in eviden{d, incit indspresc melodia vocaleIor', producind impresia cd versurile ar fi parcS cioplite in
piatrd.
Crcdem cd s-a inve,derat inderajuns contt'irbutia pozilivi a sunetelor la fdurirea atmosferei lirice. Dar iatd
qqr
acum un exemplu negativ, care ne arate cum nepotrivirea
unui sunet distruge orice efect poetic. Este I'orba de tin
fragment din Duiliu Zamfirescu :
.,!u, ca toate, es,ti in lume din s'ubstanld pieriitcrare,
Dar in forrna ta de astdzi pieritor nr-r e nimic ;
Tu eEti toatd poezia omenirei gindit'oare
Scrisd infr-un btro,c de albd marrnurd de Pente1ic".
(Pe Acrcpole)
in configuralia
sonord a intregului fragment, cuvintul
de urit. E ceva hid, mesinspdimintdtor
sund
,.Pentelic"
chin, mediocru in acest sunet, care opreEte orice vibrafie
poeticS. Efectul antiestetic este mdrit de contrastul fa{d
he versul precedent, care iqi ia zborul suslinut de o idee
plin6
pretentii :
,,Tu eqti toatd poezia omenirii ginditoare..."
- cie ascmenea fa!5 de cu"'intele imcdiai prermergdtoare :
,,aJbI ,rnarmurd", care toate, o datd cu ideea mdre'a!5, au
o meioclie ampld, p'Iind, sdrb5'to,are,ascd, pentru ca totul
cle
sd se termine cu mediocrul... ,,Penteli'c" I E clar'cd acesru efect
se datoreEte numai sonoritS{ii, fiindci n;r.rmele de Peilte,lic,
cle la grecescul Penteiicon -- rn:untele din care in a,niichi'Late se extrdgea vestita marrnurl
n-are r-rn in{r:lc-s
lui greceasci, Fanteantiestetic. AcelaEi nurn,e in varianta -,
licon, s'.rnd cu mult mai frumos. Dacd poetul n-ar fi {inut
sd precizeze aga de strident provenienta marrrnurii, cri s-ar
fi mdrginit Ia enunfarea mai vagi a marmurii albi-r, ctr
siguran!5 cd ar fi reaiizat un efect tnai estetic.
Exemplele de felul acesta s-ar putea inmulli, dar nu e
nevoie. Contribulia sonor:itdtii la atrnosfera lirjcl este
evidentd.
Toate exemplele analizate pind aici (cu exceplia iui
Biaga) ne aratd importanla melodicd a rimei. Rima este
unul dintre mijloacele de seamd prin care se realizeazd
unitatea sonori a poemului, dind un punct de reper varietSlii vocalelor. Datoritd ei, un anumit sunet se prelinge
de la un vers la a1tul, contribuind astfel la consolidarea
mai temeinicd a unei melodii Ei deci a unei atmosfere"
Adesea rima zvicnegte in sufletul poetului ca un laitrnotiv,
sunetele se asociazd in lumea lui internd chiar inainte de
222
o dovadd evidentd
se fi ivit in mod desluEit cuvintele
- o anumitd melodie
cd sensul adinc e foarte strins legat de
a
{undamenta15.
Din exemplele analizate mai reiese -- Ei ar reieqi din
Iegdtura strinsd dintre melodie
oricite exemple am lua
:;i ritm. Am avut prilejul- sd vedem cum adesea o anumitd
vocal5 se impune nu prin frecvenla ei, ci prin accentul
crare cade pe silaba din care face parte. In felul acesta
ritmul este factorul fundamental care modeleazd melodia,
o reliefeazd, ii dA suplelea necesard pentru contopirea ei
<'u atmosfera, cu un cuvint o animd.
Dar exemplele analizate ne-au mai arStat qi un a}
treilea iucru. Deqi am putut vedea cd melodia prin ea insdgi poate sd influenteze asupra sensului nofional al versurilor, totuqi acesta din urrnd nu poate fi niciodatd comp,1ot eliminat ; eI este ce'i mult alterat, nuanfat de
coloratura intimd a atmosferei. Accentudm din nou acest
lucru, pentru ca nu cumva faptul ci am acordat melodiei
poetice o atenlie mai deoseiritd sd ducd la concluzia cd
negdm orice valoare sensului logic a1 cuvintelor. Ne simtim chiar obligali sd ddm un exemplu care ne dovedeEtc
cd nici meiodia nu poate sd contribuie ea singuri Ia proriucerea unei atmosfere. Citbm o strofd din Dorirzfo lui
i.lminescu
:
,,Pe genutrchii mei sedea-ttei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar in pdr infiorate
Or sd-!i cadd flori de tei".
Sd incercdm mai intii schimbarea melodiei, pentru cat:e
t, suficientl inlocuirea unui singur cuvint : in versul
ultim, in loc de ,,flori de tei' si zicem ,,flori de mac" ; e
t:lar cd se potriveEte ca nuca-n perete. GingdEia celor pa1rr.r rrersuri nu tolereazd aceastd striden!5. Dacd insd meloriia n-o putem schimba, nu-i mai pulin adevdrat ci nici
simpla pdstrare a melodiei nu este suficientd. Aceasta
rcicse bine dacd inlocuirn de astddatd cuvintul ,,tei" prin
lr-rvintul ,,mei". Putem afirma liniqtit cd prin aceastd inIrrcuire melodia fundamer-r"tald n-a suferit absolut nimic,
('a sund tot aEa de duios ; totuqi simlim o nepotrivire, care
:;c datoreqte numai inleJ.esmlui noliona1 al noului cuvint :
9D?
meiurl, desigur, este o pla,ntd prea kranali ca sd poat6 fi
asociatd la o atmosferd de o simlire atit de purd. Iati deci
cd in cazul acesta simptra melodie a cuvintuLui nu ne satisface.
Din to'a,te acestea reie,se cd melodia rnerge rnind in
mind atit cu ritmul, cit gi cru in!e1esu1. Tnate ace'ste aspecte
sint el'aiborrate in strinsd arm,oinie, gra{ie cdreia ve'r:sul lir'ic
reprezinrtd o uniitate ati,t de strinsd, inc,it nu admite nici
u'n fel de sch'irnibare in fracrtura sa. trl esbe autentic numai
in forma in cane a fost zdmisl{t cu prillej,ui cristalizdnii
fo,nd'ulmi orirginan.
Dacd, prin uilxnare, rnelodia n-o putem oonsidera ca
asp,ect indeperrldenrt al po,eziei lirice, nu-i mai pulin
adevdrat cd era ne dd posibilit5li nebdnru,i,t is l3r$i de a
pdtrrr'nde in suirstanla ei ascunsS. P,oate cd Ia priitma vederre anatlizele dre fel'r,rl celor in,tireprinse in" acest oapito'L
par mici pedanterii, incompatibile cu amploarea vie a
unei crealii poetice. In realitate insd trebuie sd constatdm
cE acest fel de analize sint una dintre pulinele portite prin
c:rre putem intra in taini{ele mai adinci ale poeziei. Moctulaliile melodice, in care vocalele Ei consonantele se
concureazd sau se completeazS, se combat sau se armonizeaz6, sint de fapt expresia intuitivd a pulsafiilor sufleteEti ciin care se incheagi opera. In cazul unei inspiratii
autentice, neimpietatd .de intern'enfii artificiale, coloratura melodicd se invioreazd sau se intunecd, se intensificd
sau sldbegte in mdsurd egalS cu clocotul care umple sufletul poetului. Iatd pentru ce melodia completeazd intr-o
proporfie foarte insemnatd sensul nolional aI frazelor, il
aciinceEte, il incdlzeEte, ii dd viata spiritualS care numai
rn mod intuitiv este accesibild. Cu un cuvint, melodia ne
rmp6rt5qegte sensul esen{ial in mod nernijlocit. Ea nu reprezintd, o simpld inl5nluire de sunete, ci intrupeazd atitudimeia originard a eu,lui in toarte nuanleJ.e h-ri. Crerdem
cd este in:fueptdlitd afirmafia cd aspectuJ melodic nu este
u'n sirnplu decor a,1 poeziei liric,e, ci toc,rnrai una dri,ntre
rnodalitSlile cel.e rnai imp,orrNanrbe p'in car,e aesastd poezie
ne soorate din r,remelnicie Ei ne face pdrlaqii unei vibna{ii
a vielii cane depdEeg,te clipa trecdtoare.
un
224
IMAC}INNA NTUITIVA
Ritmul Ei melodia s-au dovedit ca mijloace deosebit de
irnportante pentru nivelarea sensului adinc al poeziei 1irice. Ele nu sint insd singurele. Ne amintim cd, al5turi de
litm qi de sonoritate, cuvintul mai are qi un alt aspect important: inlelesul. E adevdrat cd am fost nevoifi sd conit*a- in diferite rinduri cd structurra intlrnd a fondului
ruriginar este potrivnicd logicii obiEnuite a limbajului, dar
in acelaEi timp a trebuit sd constatdm cd ndzuinfele logicei
totugi nu pot fi nesocotite, fiindcd in acest caz s-ar nega
insdgi tenclinla fireascd a limbajului. Pentru aceea limbajul liric nu se opune propriu-zis tendinlelor naturale aIe
iimbajului obignuit, ci cautd numai sd-I converteascd
intr-o anumitd direclie. trI nu va cluta sd elimine in{e1esuL
liresc aI cuvintelor, ci va cduta sd-i dea altd directivd'
sd-l transforme intr-un sens in conformitate cu lumea ascunsd a eului. Inlelesul cuvintelor va deveni deci revelator
urma supunerii lui Ia un proconstringerii lui intr-un anurn,irt fe1, pentrl: ca el sd devind compatibirl cu natura
londului originar Iiric. Aceastd constringere se face prin
asocia{ii de cuvinte, in care cuvintele adesea iqi pdrdsesc
sensul lor obiEnuit gi scot in evidenld fie un in{eles cu
totul schimbat, fie un inleles similar cu cel no{ionaI, dar
apl.ofun ail. in mod,ul acesita iau nra,Etene imaginile poetice
C'urn insS l'urneia €lscutlsd a e'ului e imposibil de t'radus
in ter.rnerni absitracfi, ea treb;uie trSi'td, trebuie intuitd.
Fentru aceea im,aginile p'sg'tfce au un caracter intuitiv'
Scoprrl lor nu estbe vizualizarea pldsrnuiLritror, ci impdltd1ir:ea in m'oo nerrr,ijiocit, prin fonfa ctiv-irr"eloi', a unui
cle sens existenlial numai in
c'es formativ, adicd in urma
;'CnS flSiOU[lS.
DeEi in imagirrea intur:iti,vd inlelesul cuvintelor intrd
ca'fact'or constitutiv, ea este deparbe de a inse'mnra o abstractizare a poeziei. Aceasta in primrul rlnd din cauzd cd
rlin ni'ci o irnagi,ne inrbuirtivd creatd prin oornibinrarea de
cuvirrte nu putem elimina rirtmml Ei metrod,ia 1or. In al doiLcra r,ind, fiindcd specificul imagirrii intuittive este tocm,aii
fapbut de a nu se conf'orrna intocrrxai inlelesului notional
225
ad. cuvintelor, oi de a ne irnpdrtdqi prin oontopirea aceston inf,elesuri uu:l s'ens oare depdqegite rigidlitatea categorii,lor logi'ce. Aspe,otrul intuitiv va covirEi pe cei. ralional,
deEi fiie,care cuvint luat in pante igi are pe deplin in{elesul
siu rlo{i'onail.. De exemrplu, in exp,nesia : ,,Sufletul regel,ui
Lear era bintuit d,e un vifor cu,mpli,t", observdm cd diaci
luSm in rnod strict infelesul nofional aI cuvintelor, ele nu
se pnea i'mpacd : cuvinluL suflet ins'earnnd o trdire intern5, pe cirid no{iunera d,e vif,or ap,arline fenomene,lor naturii. Prin ur'rnatre, do'ud categon:'"ii dre no{i'uni care paricd
se contrrazic. T,otuqi, in irniaginea creia d cele d,o'ud noliuni
se impacd peirfect : inte,trestil no{i,unii suflet ia un aspect
mrai corxsret, iar in(e esuL concret aI noli,unii vifor se s,pid,tuarltlzeazS. Imporitant insd esrte fapilul cd ele nu-qi pf,streaz6. sernnifircalia izolarld, ci qi-o oontopesc in aqa fel,
incit reztrlt6 un singur in;,be[es, @re mu este i,derrtic cu
niici una d;i'n rro{i'unile componenlte. In aoe,laEi timp mai
este imp,ortant faptul ,cd acc.st inleles nou nu-I sesizim
prrintn-o derdructie ab,stractS, ci ne prinde in m,od nemijlocit, o datd cu perceper.ea cxpresiei.
Dar inainte de a intra in analiza imaginii intuitive
trebuie si preintimpindm o obiec{ie care ni s-ar putea
face. Anume cd, dacd in imaginea intuitivd inlelesul cuvinteior cigtigd in importantd, cum putem vorbi despre el
in cadr-e1e analizeti fo,r,rnale a operei poetice ? Cd ritmul
gi melodia sint aspecte formale, o admite oricine, dar cum
putem categorrisi in acest aspect qi inlelesul ?
La aceastd obiecliune se poate rdspunde cd fdrd procesele f,orrnartive i,rnaginile intuirtive n-nr putea lua nnqtere. 1'rr cnzul cd infeil.esuL nolional ar rdmine dorninant in
imaginea intuitivS, evident cd analiza formald nu Ei-ar
av,Ea loc'ul in legdrtruri cru aceas;ta dlh urrnd. insS imagine
intulitivl avern abia in mornerrtrirl. in care inleLesul no{ional
a fost al,terat, ian a,ceastd al'terane se datoreEte in mod exelru,siv purberii de mo'delnre a limbajului. Cirrd cautd sd-Ei
suipuie Jlimbajiul cenin$er1,ot' ritrrnului Ei atre melodieii, cind e
in aq,teplarea cu,v,{rrtulir.ri rnult c5utrat, poetul de fapt urmdregte in acelaqi tirnp adaprtarea inlelesului acest'ui cuvinf tra viziunea iduntiicd asup,ra exisrtentei. Prin urrnare,
aceeaqi tendin!5 for,mativd care dd naqtere tuturor aspecterlor forrmale elaborerazd Ei imaginea i,ntuitivd, ea dEter226
rnind aldtr.rr.area cuvintelon in cele mai varirate ,,forrnett.
()cea ce insearnnd cd din punctul de vedere al procesu,lui
rlc la bazd irnagine'a intuitivd nu se deosebeEte de ritm Ei
m'e.L'odie.
rneLorcli:a
O singurd deosebire
exisrtd
: de unde ritmul
Ei
ald,turd cuvintele dupS pofuriMilera 1or dinamicd gi
sonord, imaginea intuitivd le imbind dupd po'trivirea infclesuJ.ui 1or. in prritmul caz este vorba de ,,forma" dinarnicd qi sonord, in aI doile,a de ,,formta" inlelesului. Fiirrdc'd nu trebuie sd uiltdm ceea ce am acicentuait de atitea ori:
r-rdzuinfa dupd o formd insearnnd ndzu'inlra d,u,pd se'ns, iar
cdutarea sensului insearnnd stdruinla de a gds[ o formd
pqntru conlinut'uril,e adfnci. Pri,n urrnare, in irnaginea intuitivS insuqi infe,lesul noliunilor este vdr.sat in dinarnismutr formal, este ,,forrna,lizat" (sd nu se in{eletagd superficf,alizat !), pro'css in urma cdruia fiqnesc inletresuri noi,
mai adrinci Ei mai cuprtiinzdtoare decit cel nofional prop,rir-tzis. Prin urmtare, ar,aliza irniaginii irntui,tive inseamnd analiza aceluiagi pro,ces formativ la care ne-am opnit Ei pind
aLOttm.
Forma cea mai autenticd a imaginii intuitive este metafora. Ea constd dintr-o completd identificare a termenilor cu sensul exprimat. Tot in categoria imaginii intuitive
intrd gi comparafia, sau analogia; aceasta insd este o imagi'ne mai pm.tin con,sisrtentd, termenifi componenti pdstneazd
mai multe urme din sensul lor nolional. O metaford avem,
de exemplu, cind poetul popuJrar spune :
,,Primdvara, mama noastrd,
Ia zdpada de pe coastd".
Primdvara este identificatd cu mama in aEa fel, incit
nu ne gindim la o mamd in sens obiqnuit. In schimb, dacd
poetul popular s-ar folosi de comparalie, ar spune cd primdvara este ca o mamd : in acest caz, cei doi termeni, primdvara Ei mam5, iqi pdstreazd o oarecare independenfd;
poetul n-'a fdc,ut decit sd stabileascd o asemdnare irrtre ei,
lisindu-le in mare parte in{elesul nolional obiEnuit. Comparafia este o imagine rnai na{ionald, din care cauzd ea nu
nre puterea de evocare a metaforei. Pentru aceea metafora
t'ste cu adevdrat imaginea intuitivd specificd poeziei lirice.
227
Comparafia,'in schimb, o gesim mai des in epicd Ei in
dramir, unde inlelesul nofional are rol mai important qi
deci nu este vorba numai de evocdri, ci de relatdri mai
precise.
Care este originea imaginii poetice ? Rdddcinile ei se
ascund in acelaqi proces formativ care tinde sd cristalizeze
fondul originar. Acest proces formativ nu se desfdqoari
in vid, ci Je exercitd asupra unui confinut' Prin termenul
de imagine se in{elege, de regul5, o imagine vizuald sau
cu preponderen!5 vizualS; in acest caz, conlinutul din care
se compune imaginea iI forrneazd impresiile vizuale pc
care }e aoumulSrn in dec.ursul experienlei noastre, Aceste i,nrpresi.i nu se pdsrtreazd, bineinleIes, nicirodatd- ca
atare, spiritui nostru, prin esenla lui dinarnic, le frdmintb
necontenit, le descompune gi le recompune fdrd incetare.
In felu1 acesta se pldsmuiesc imaginile noi. Insd acest fel
de plSsmuire este propriu in special picturii, fiindcd numai
aici este vorba de redarea unor imagini pl5smuite din reprezentdri vizuale. In cazul imaginii poetice, problema e
ceva mai dificild. Aici, dupi cum am mai spus, ar fi o
greqealS sd ne gindim la o simp16 plismuire vizual5. Poetul gindegte qi creeazd prin cuvint. Din cauza aceasta'
chiar cind ne dd descrieri ce se preteazd la imagini vizuale,
nu acestea sint pe primul plan. Sd ne gindim 1a celebra
descriere a lui Eminescu.:
,,Std castetrul sirnguratic, oglindindu-se in lac,uri,
Iar in fundul a,p,e,i clare doarme umJrr,a lui de veac'u,ri,
Se inal,!6 in tdcere dintre rrar{1qtea de brazi,
D,ind atitLa inrtrurnertic rrot'irtonuluf talaz".
Degi aceste versuri de o rard frumuse{e, nu putem sE
nu le trdim gi pe plan vizual, totugi ceea ce e mai semnificativ in descrierea aceasta n-are nimic de-a face cu vizualitatea. Deja prima expresie : ?,castelul singuratic", cu
greu ne poate da o reprezentare vizual6. Singur, singuratic nu poate fi redat in mod vizual. E adevdrat cd ne putem inchipui un lucru izolat, ceva ce are raporturi cit rnai
puline cu alte lucruri din aceeaEi ambian{d, insd prin aceastd izolrane nu se poate reda sensuL adevdnat aI cuvin-
tului ,,singuratic"; acesta are o nuantd pur
sufleteascS,
imposibii be redat prin insugiri spaliale. Apoi ,,umbra lui
tle vea,curi" : cium s-ar putea reda in mod vizu'a'l o ,,urnbrd
rle veatcuri" ? Ceva rnai m'ult, aceastd umbrd ,,doarlrle" in
funciul apei clare. Umbra poate oare dormi ? Dacd am vrea
sd vizualizdm dormitul, probabil ne-am gindi Ia un om
<ane d,oarme ; acesta insd n-are ce cdu;ta in irnaginea lui
llminescu. Dar poetul mai adaugd cd acest castel se inalli
in ,,tdcctre" : cine ne-ar pir.rtea ried'a in mod vizual aceastd
indl{are in tdcere ? $i nu trebuie sd uitdm cd tocmai aceste
<'xpresii, imposibil de redat din punct de vedere vizual,
sint acelea care imprimd adevdratul sens imaginii lui Eminescu. Ceea ce se poate desprinde din punct de vedere
strict vizual se poate exprima cit se poate de exact in cilcva cuvinte ind,iferente : ,,Inittr'o rariEte de brazi vdd um
c'ast,el, care se oglinde,qte intl"-un lac" ; i,a a'lit se re;duce
ceea ce se poate prinde in mod vizual. Dar unde este atunci imaginea lui Eminescu ? Evident cd ea este distrusS.
trrumuse{ea imaginii }ui Eminescu consistd tocmai din
factori cari ies din cimpul vizual.
La aceeaEi concluzie ajungem dacd incercdm sd disecdm
ori'ce metaforS. Cind poetuL P'op'trrler sprunre ,,primdvarra,
rxama noastr5", e sigur cd nimic precis nu se poate fixa
rlin punct de vedere vizual. Acelaqi lucru cind Eminescu
np.tr" : ,,Impdrat sldvit e codrul" ; putem avea in inchipr-rire'a noiastrd funragit-r,ea vi:zuald vagd a unui c'o'dru, dar
t'Llm il facern ,,irnpdrat" pe plan stricrt vizual ?
Toate acestea ne dovedesc cu prisosinld cd imaginea
pceticd se combind din ceva ce este strins legat de cuvint
('a atare, ctl inleJ.esurile lui, qi nu de reprezentdrile vizuaie
cc ni tre-ar putea provoca in mod intimplStor.
Nici o clipd ,n^u treb'uie s6 piend,ern din vedere cd matt'r"ia frdmintata de poe't este lirnbajul. P'rin urmare, irna11inoa poreti,cd se fdureqt'e clin struct'r.ra specflfflcd a cr'rviu:rt ului. Nu cuvintul este in funclie de eventuala irnagine
vizual5 care s-ar fi ivit in mintea poetul'ui, ci, invers, vizlr;alibate,a se ivegte numai ca o co'nsecfirrfd, qi anunrre ca o
t'orrsecin d secuqldlard. Crirsta,lizare,a fondului originar este
in funrclie de cuvintele pe care a re'uqit poet.rl sd le cap229
228
tcze. Pnin unrniare, de Ia cuvinrt trebuie sd plecdrn gi nu
de la i,mpresii,Ie vizuale oa sd descop,erim mbdalitatda de
plSsrnuire a irnaginii poetrice.
se ivegte in sufletul poetului cuvintul hotdritor,
. lind
evident cI eI nu poate fi aesparlit de un anumit in{eles
pe care il poartd. Dar dupd cum imaginile vizuale le plds_
rnuim descomp'unind diferitele impresii d.in experietria gi
recompunindu-le in forme noi, tot aEa gi poetul recurge
la un proces asemdndtor fa{d de cuvintele-care-i stau fa
dispozifie. Agitat de frdmintdrile adincimilor sale sufle_
tgEli,
ng se-m,ullurneq,te ou sens,ul oibignuit a,I ctrvfl,ntului,
-"i
ci il disecS,
il descompune. Uneori aceastd descompunere
se face pe latura sonord : este cazul mai rar cind'p*t"i
creeazd cuvinte ,c{u itotul noi, sau leagd c,uvinte creind so_
noritdti neuzitaife pind la el. In cele mai multe oazuri insd,
aceastd descompunere nu priveEte latura sonord, ci infe_
lesul. Anume, poetul nemulfumit cu inlelesul cure.rt, scni_
teazd ouyla'rrtu,l d'up5 un infeles ma[ adinc
Ei mai apropia,t
de sensul l.r,mii oare il frdrn-intd ; acesta es,te prmedu"l ln ri
pentry a cJea irnaginile i,ntu1iltive, carre ne irnpresioneazi
aga de mu1t.
Pentru ca sd ne clarificdm mai bine asupra acestui pro_
ces, nu trebuie sd pierdem din vedere cd diferitel"
uzuale sint noliuni qi cd acestea se formeazd intr_un
"r.rri.rte
anu_
mit fel. Se Etie cE o nofiune sintetizeazd o serie de insugiri
comune la o anumitd oategorie d,e lucruri. Nofiunea de
,,copac" cuprinde toate insugirile comune tuturor copaci_
lor. Dar nu-i mai pulin adevdrat cd fiecare copac in parte
are anume insuEiri speciale care nu revin la oricare copac
in parte ; aoesrbea insd nu intrd in no{irr_rnea copacului. Noliunea nu se refsrd la insrugiriJe particulare Ei mai ales intimpldtoare aIe lucrurilor, ci Ia cele generale ; ea abstrage
din datele empirice ceea ce este comun, adic5 ea este r.r
abstrac{iune. Datoritd naturii ei abstracte, avem posibiti_
tatea s-o folosim in comunicarea gindirii noastre, pe care
o inlesneEte, cdci are un rol rezumativ, adicd devine monedd care circulS. Dar tocmai aici se ivegte opozi{ia poe_
tului. Dacd gindirea abstractd merge de minurre in qtiin{d,
in schimb poetul fuge de ea. poetut este frdmintai de'o
230
sirn{ire adincS, iar aceasta este trditd in mod concret cu
nuanle cu totul particulare, dupd specificul lui sufletesc
In poezie, tocmai aces;i dupd imprejuririle lui specialeea o spiritualitate
intrupeazd
iea siraUat Ei clatoritd lor
de poet : el
urmatd
calea
deseneazd
se
ni
vie. Iatd deci cd
p6rdsegte abstractiunea 9i merge spre concret, de la general va merge sPre Particular'
Dar cum va face aceasta, de vreme ce cuvintul rdmine
? De
a,celasi cuvint, de care este legat u'n in!e['es abstrract
De vreme ce
,'*u*bf", est,e vorba de cuvinit'ul ,,maim5t''poate
fi el des-cuvint,
;il;f-iil" sa itttreuuinleze acest
produci
se
sd
fdrd
nolional,
abstract,
F;itt d" ue.ts.rtinluiinsdgi
o
Poerltrl
?
sonorS
1u'i
compozilia
scnimbare
ilrEo
pe
intuitive
poate face, gi tocmai aici e taina imaginilor
care Le creeazd. El nu descompune cuvinttil din punct de
rredere sonor, dar il asociazd cu alte cuvinte in aqa fel ca
prin expresia creatd accentul sd nu cadd pe sensul abstract'
ln rn'o,qeneral, ci pe u'n ssns mai parTtlirolllar, mlai conicret'
clul acesta va merge el de la gindirea abstractd spre cea
concretS: nu in sensul cd fiecare cuvint al iui se va referi intotdeauna Ia cite un lucru concret, existent in realitate, ci in sensul ci ne va vorbi despre stdri 9i lucruri
trdite intr-un anumit fel, cu .nuante specifice, care nu se
potrivesc pentru orice imprejurare.
Un exemplu ne va clarifica mai bine. Am amintit adince,,:ri cuviniul ,,rnamd". Dacd aa: fi vorba si-} definim din
punct de vedere logic, evident cd ar trebui si spunem ci
mama este fiin{a care rle-a ndscut. Ori de cite ori se
ivegte izolat acest cuvint, acesta este in{elesul pe- care
trebuie sd i-1 ddm. Dar iatd cd poetul popu'lar vorbeqte
clespre ,,primdvara, mama noastrd" ; oare in acela;i sens
cste intrebuinfat acelaEi cuvint ? Evident cd nu. Nici un
rnoment nu ne gindim ci primdvara ne-ar fi dat naqtere'
l)ar ce s-a intirn,plaLt ? P,o,etul a luat cuvintuJ' ,,m'armd"
intr'r-ln inle[es mdi lestrirns. Anurne mlama' in afard de
faptul de a ne fi dat na$tere, este fiin{a de care ne leagd
mai muLtd dragoste, care ne ocroteEte, este bund etc. Acestca insl sint in{elesuri mai restrinse Ei nu sint in mod 1ogic necesare. Prin felul cum a asociat cuvintele, poetul ia
231
aceste intelesuri mai restrinse a fdcut apel: el vrea s6-si
exprime dragostea nemdrginitd fald de primdvard, care
este ocrotitoarea lui bund.
Insd ne-am putea pune intrebarea: de ce n-a recurs
poetul dln crapul trocului la aceasitd expresie ? De ce n-a
spus ,,prirnillail.a, ocrotitoarea noastrd clea bund(. ? Di,ntr-un motiv foarte simplu: dacd pri.mdvara ar fi numit-o
ocrotitoarea lui, tot printr-o insuqire abstractd ar fi ca_
racterizat-o. El a preferat s-o asimileze cu o fiin{I vie,
care intrupeazd prin excelenfd aceastd insuEire. In modul
acesta, expresd.,a este plind de viaf5, ne tnansrnite o srim{ire mai intensS. Fiindce nu trebuie sE uitdm cd de cu_
vintul ,,mam5" se pot lega incl o mulliine de alte inlelesuri
pe care nu le-am enumerat : toate acestea, in mdsura !n
care se potrivesc, se contopesc cu noliunea primdverii.
Dar in special trebuie sd {inem seama de un lucru : cind
poetul face apel Ia un cuvint, el nu ii alege in funcfie cle
inlelesurile lui abstracte, ci in funclie de rezonanla interioar5 pe care i-o provoacd 1ui qi noud. In modul acesta,
toatd aceastd rezonanld trece Ei asupra cuvintului cu care
a fost asociat. Expresia ,,primdvara, mama noastrd,, va
intrupa, prin urmare, nu numai o serie de insuqiri atre
rnamei, ci ne va face sd simfim fald de primdvard. tot ce
sim{im in mod general fald de mamd. Iatd pentru ce estc
expresia poeticd mai concretd : ea recurge la plasticizdri
care ne trezesc aievea o anumitd simlire, nu se muilumeEte sE excite numai gindirea. Acesta este motivul pentru care ,,primdvara, ocrotitoarea noastrd,, sund rece, p*
cind ,,primdvara, mama noastrS" sund cald, ne prindc.
Ne-am referit la un exemplu cit se poate de simpiu,
eI insd ne-a ardtat in linii generale cum se nagte orice
imagine poeticd : prin trecerea de la abstract la concret, de
1a general 1a particular. Poetul iqi asociazd cuvintele in
aEa fel, incit ne scoate din regiunea abstracliunilor, ne introdii'ce in acea sfend in care crrvintul este incd strins leg.at de situafii concrete Ei deci mai impresionante. Ia,t6 incd
doud exemple care ne dovedesc aceasta. primul ni_t cll
Arghezi:
232
,rlmi atirnd Ia fereastrd
farba cerului, albastr5,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neEtire".
(Incerti'tudine)
Acelagi lucru Ia Lucian Blaga :
,,Din virf de munli amurgul sufld
cu buze roEii
in spuza unor nori
qi-ati!d
jdratecul ascuns
sub vdlul ior sublire de cenuEb".
(Amurg de
toamn'd)
l.l'n exernpiu din V. Voiculescu :
,oTrist in morile de vint ale rdsdritului, departe,
Bezna se macind-n fdinS de zorri".
(Centaurul)
Toate aceste exemple ne aratd cd poetul tinde sprc'
un stadiu mai primitiv ai limbii' stadiu in care cuvintul
este inad strins legat de trdire sau de lucrul insemnat,
in care e[ este chia] identificat cu acea trdire sau cu acel
lucru, cu alte cuvint'e se apropie de sta'diu] magic'
Ceea ce se numeEte de obicei imagine poetici adesea nu
este o imagine inuitivS, deci nu este cu ader'5rat poetic6.
Imaginea intuitivd nu trebuie confundatd cu diferitele figuri retorice, care Ei ele constau din asocialii de cuvinte,
insd fdrd a avea puterea s5 iasi din domeniul abstract.
Acestea sint mici arabescuri verbale care decoreazd suprafiala, insd fdrd sd aibd r5ddcinLi in adt'ncimi; ele deqlcap,td ginrdirea, dar nu pmn in vibra{ie inima. Taina imaLliniri int'uitive nu este inldnluirera intimpldtoare de cuvin'te,
i'i contopirea ior dupd afinitdlile lor adinci. Cuvintul, pind
a fi ajuns o noliune abstractd, a parcurs o lungd evolu{ie.
l"oetul strdbate 'drumul inapoi pflnd la surse'le lui or"iginare
s;i il asociazd cu ait cuvint numai in cazul cd sursele aminrlurora au afi,rri dti strinse. A'Itfel irnaginea va fi hibriidd
si ne face sd resimlim cd a fost alcdtuitd in mod artificial.
.
Transformarea cuvintului din rioliune abstractd in imagine
intuitivd plind de viald e posibild numai datoritd u""1tui
reveniri la sursb. $i tocmai prin aceasta va fi in stare ima_
ginea creatd sd redea in mod nemijlocit toatd palpita{ia
internd care a dus Ia alcdtuirea ei.
Care este, prin urmare, rolul irnagi,nii intuiiiive in
goezie ? Aoela de a contribui ta atirnoifena din care se
desprinde sensul esenfial. Imaginea intuitivi este o moda_
litate de concretizare a acestuf sens, care in modul acesta
ni se impdrtdEegte pe cale nemijlocitd, prin simtrire- Cin_
direa abstractd nu este capabild si ne infdfigeze toate
tainele existenfei, fiindcd multe din ele refuzd orice for_
mulare abstractd. In acest caz ele sint accesibile numai
iT?-Silii, mijlocul in care ele se pot reoglindi in moa ne_
mijlocit. Acesta este motivul pentru care-metafora o gdsim
nu. mrmai in poezie, ci in toate incercdrile omului de a
prinde sensul adinc al lucrurilor. Toatd mitologia
altceva decit o gindire metaforicd destinatd ia reogti.r_
"" ".t"
deascd prin imagini esenla ascunsd a existenlei. Nu_"i de
mirare deci cd tot ce este mit este o sursd importanti
pentru poezie qi cd mri,tul insuqi se folosegte m,u1t de pu_
tereta evocatoare a acesteie.
..Acum este explicabil pentru ,ce imaginea poeticd ade_
nu poate sd fie trunscrierea dupf norrne conqtiente
a unor trdiri ascunse. Afinitatea clintre sensul adinc aI
cuvintelcrr nu se descoper"d pe ca1.e speculativd ;
." r"_
simte in adincimile- sufletuiui, cind eul se zbate
"u G"t;"
a-gi clarifica fondul originar. pe mdsurl ce acesi fond
prinde contur, se ivesc in mod organic qi cuvintele
"o*po_
nente de _imagini dupd afinitatea resimlitd in adincimiic
ascunse. In aceste adincimi, muitiplele contradic{ii pe
care le semnaldm pe plan abstract dispar, lucrurile sint
apropiate prin esen{a lor, eul qi lumea formeazd o uni_
tate. AEa este explicabil pentru ce pot fi unite in imagini
o mulfime de cuvinte care pe plan abstract se resping :
interioritatea le resimte rdddcinile prin care se pot uni. De
eT9TpJ,r, pe plan abstract, din punctul de vedere al defi_
nifiei logice, noliunile ,,impdrai,, si ,,codru,, sint funda_
mental deosebite ; totugi poetul poate sd spund in plind
vdrratd
234
libertate ,,impdrat slSvit e codrul", expresia lui nu numai
cd este acceptatS, dar prrovoaci plScere. Imaginea impaci
clin adincime ceea ce 1a supra,fa!5 se oonitrazice. Aceasta
este calitatea ei esenliald, datoritd cbreia ne dezvdluie
secrete gi frumuse{i nebdnuite.
Imaginile le gdsim qi in limbajul zilnic' Ne folosim de
ele mai ales cind rrr,em si facem accesibil inlelegerii ouiva
un lucm neclar. In astfel de cazu,ri facerm ape} in special
la comparatii. Dupd cum am vdzut mai sus, imaginea poeticd are acelaEi rol: ne ajuti sd in{elegem adevdruri ascunse. $i, totuEi, ea prezintd o mare deosebire fati de
imaginea obiqnuitd. Aceasta din urmd permite asocierea
unoi elemente in mdsura in care o permite gindirea abstractd, deci cimpul ei este mai restrins. Imaginea intuitivd, in schimb, are un cimp aproape nelimitat; in
domeniui ei asocialia cuvintelor nu este limitatd de nici
un cadru rigid, ea este exclusiv in func{ie de trdirile
inten:ne, carJ pot sd batd punte peste orice contradic{ie'
Ea vine cle la o adincime mai mare. in care categoriile
logice abstract'e sint neputincioase. Din acest motiv, de
,rtide co-paralia obiqnuitd are un rol explicativ 9i demonstrativ -_ in limita argumentelor logice --, metafcra poeticd are un ro1 revelator. Ea nu explicd 9i nu
demonstreazd cu argumentele raliunii obiqnuite, ci, datorit5 sferei suprara{ionale in care ne ridicd, ne implrt5qegte adevdrurile in mod direct, ni le reveleazd prin
asocierea surprinzStoare a cuvintelor. Meritul deosebit al
imaginii intuitive este cd ne deschide orizonturi nelimitate, cu toatd mdrginirea cuvintelor din care se compune.
Ea ne dezvdluie o realitate mai adincd decit cea accesibild speculaliei ; ea trece peste formele conven{ionale qi
contingente ale existenlei gi iEi trage seva de-a dreptul
clin aclincimile orriginare. !-iind in funcfie nurnai de aroeste
adirrcimi, ea se incheagd excJ.usiv dupd frdmin,tarea lor.
)riu-i de mirare deci dacd procesul ei cons'trruc,tiv incepe
cu des,compunerea a tot ce este da,t. SufletuL p'oetl.rlui nu
se imp,acd cu nim'ic ce ii. es'te dat in mod empiric. Nu este
muilumit nici cu impresiile culese din lumea externS, nici
cu infelesul pe care il transmite in mod obignuit limbajul.
235
EI pe toate Ie descompune gi ie apropie realit5lii adinci
care ii animd sufletui. In modul acesta tot ce a fost formuid este antrenat in dinamismul nevdzut al fiinlei lui,
se pdtrunde de tainele ascunse qi este scos Ia suprafa!5
animat de o noul via{d. Dupd aceasta, cuvintul nu n"lai
are rezonanla lui superficialS; in el s-a trezit tonul interior, care il pune in acorduri noi cu celelate cuvinte. Datoritd acestui ton interior, pe care numai adincirnile
sufletu,lruri
il
pr6f d;escoperi, este posibild contopilea irnpre-
siilor celor mai dispanate intr-o armonie pe care nici o
argumentare ralionald n-o poate distruge. Prin imaginea
astfel creatd, neverosimilul, ba uneori chiar qi absurdul
devine posibil, gra{ie justificdrii interioare.
Datoritd dinamismului interior care imbind cuvintele
cele mai variate intr-o singurd imagine revelatoare, aceasta insdEi este prin exceienld dinamicS. Imaginea poeticd nu delimiteazd in mod static un anumit confinut. Ea
{iEneqte din raportarea vie a cuvintelor, care determind
o rezonanld intensd. Din cauza a'ceasta, chiar Ei atunci
cind imaginea, cel pu{in in parte, se poate localiza din
punct de vedere vizual (cum a fost, de exemplu, cazul cu
castelul singuratic al lui Eminescu), ea nu are un conlinut
imobil. Din dosul obiectului evocat de ea adie un suflu
care vine din adincimi. Gra{ie'acestuia obiectuJ insuEi are
<r semnificalie rnai adincd Ei se ancoreazi,in lumea marilor
taine. Ceea ce inseamnS' cd imaginea poeticd are intotde,auna un plus de sens fa{d pe cel pe care ni-l redau cuvintele ca atare. Marea invocatd sau codrul descris prin
cuvirnte plastice nu rdmin o mare sau un codru oarecare,
ci sint mijloace d,e concretizare a unui freaandt misterios.
Acest freamdt este puterea esenlial5 a imaginii poetice
Ei nu obiectul care intimplStor apare in congtiinfd.
Calitatea esenliald a imaginii intuitive este puterea ei
covirEitoare de convingene. Prin dinamismul ei ea ne f,ace
sd ne ridentificS,m cu intenlion,alitatea as'cunsd in ea. In
rnodul acesta ea ne introduce in domeniul marilor adevdruri. Nu este vorba de adevdruri demonstrrabile, cum
le aau,t5 qtiinla, ci de substan{ialitatea origriniard plind de
sensul existen{ei. O imaginre poeticd puternicd o acceptdm
pur gi simplu, n-o disoutdrn
de;i adesea din punct de
-
236
firindcd sermutr pe aare
vielii ca sd
mai poati fi controversat. Nu este vorba de un adevdr
oL,iectiv pur qi si'mplu qi nici de un adevir subiecti.v ca
Irl.arc., ci cle u,n adevdr care rezul.td din intilnirea qi .aicortiarea lumii s'r.rbiective cu cea obiectivd in fmnclie de
csenlialitatea lor. Simlirn cd imaginea exprimd un ade*
vdr, deoarece ne-a r dicat in congtiinld un sens- care
rlt-' obicei, dartoritd discr:epanlei ce o si'mlim intre lumea
obiectivl Ei subiectivS, este ascuns privirilor noastre.
Prin urmare, ar fi o greqeal5 sd considerdm imaginea
iogic ea ar ldsa de dori't
vLrctere
il
ins'uEi miez'r.rl
ii'l'tr.r,lpeiazi este prea lega,t de -,
poetici drept o imbinare intimpldtoare de cuvinte Ei de
irnpresii. Animatorul ei este eul originar cu toate sursele
tui. Din cavza aceasta, ea este unul dintre factorii fundarrrentali care ne vrdjeEte atmosfera liric5, prin care ni se
rcveleazd armonia ptind de semnificalii de la baza existc.n!ii.
4.'IECI'OI'IICA
Dintre toate aspectele formale ale poeziei, tectonica
mai negl'ijaitd. P;itmr:l, meiodila Ei imagi'nea au
cs1;e ce'a
tost adesea remarcate ca probleme importante in poezie,
<lar nu prea s-a vorbit despre modalitatea de grupare a
vcrsurilor intr-o structurd totalS. Oskar Walzel, care din
punctul de vedere al analizei formale are merite deoseirite, a fos't intre primii ca re a atras aten;lia asuprra ei; in
.qeneral insS problema este intr-un stadiu incepdtor. S-a
pdrut Ei se pire incd straniu sd vrei sd descoperi sensu!'
rnisterios al poeziei incercind sd analizezi run aspect in aparenld atit de sec cum este tectonica ei. Totuqi vom vedea
cd importanla acesteia este peste mdsurd de mare 1.
r in tratarea acestei probieme reinnoim o preocupare dintr-o lucrare
;rrrtcrioard a noastr5, anume din Le sens de l'existence dans la podsie poptt'
l,tire roumaine. Studiind poezia noastri populari cu intenlia de a reliela
.,,rriul ei existen!ial, treplat am observat bh urra dintre sursele esenfiale
r,rin care se reveieazl aclst sens este tectonica ei. Pentru aceea, in capii,,jul de fati reproducem citeva din consideraliunile expuse acolo, pe.care
rrrai nou lelam ieluat in lucrarea Viziunea lumii in poezia noastrd populard,
ll rrcureqt
i
,
1
967.
zJt
Oskar Walzel a pus problema tetconicii in poezie sub
influen{a lui Heinrich Wrjtfflin, care, in celebra sa carte
Kunstgeschichtliche Grundbegriefte, a ardtat cu un adinc
sim! artistic cum in artele plastice orinduirea tectonicd,
adicd conforrnatia aEa-ziseLor forme inchise sau desahis'e,
predominarea aspectului iiniar sau pictural etc. ne dezvdluie sensul adinc conlinut in operd. Walzel aplicd aeest
punct de vedere la poezie. insd inainte de a se fi pus aceastd problemd din punct de vedere teoretic, practic ea
s-a pus mai de mult Ei cu i,nsistenld in miEcarea poeticd
moderrnS. Meritrul este al lui Mallarm6. Se Etie dd in efortul
crealiei el era chinuit nu numai de gdsirea celor mai adecvate expresii, dar pind gi de aspectul plastic, vizual al
poemelor sale. Chiar Ei aranjamentul tipografic constituia
pentru dinsul o problemd. trl Ei-a dat seama cd tectonica,
arhitectura ge,nerald a veirsurilor sint o sursd de efscfe
adinci qi semnificative 1. Aceeaqi convingere o gdsim qr
la Stef,an George.
$i cu drept currint. Chiar la prima citire a unei poezii
lirice se desprinde o imprresle cu privire Ia soliditatea ei
arhitecturald, tra inchegarea ei ca intreg. Ne resimlim indatd de faptul cri avem de-a face cu versuri bine legate
sau mai spumorais'e, cd stir"ofele sint bitrre rotunjite sau se
prelungesc urnel,e in a[t,ele, cd versulile sint mai lungi lau
mai scurte, apoi cd anumite versuri se repetd la difeiite
intervale etc. Toate acestea rau o irnportan{d cu mult mai
mare pentru exprimarea sensului poetic decit s-ar crede.
Aga-zisele versuri bine legate, solide ne fac sd simfim o
Iume inrtr-un arnurn[t fel. co,loratS, deoseibitd de cea exprimatd in versurile gra{ioase. Din prima se desprinde o lume
m.ai. gravd, din ceala'i't5 una mai ugoard. Sint dese cazurtLe
cind o frazd"nu se termind cu ui,timul vers aI unei strofe, ci
se continud in strofa urmdtoa,re : sintem nevoili sd continudm citirea fdrd intrerupere. Impresia ce se degajeazd
e cu totul deosebitd de cea pe care o avem cind fiecare
strofd este incheiatS, dindu-se posibilitatea sd facem o
pauzi intre ele. Versurile mai lungi sau mai scurte lasi
qi eie impresii ce diferd mult intre ele. Iatd tot atitea rno1 Vezi AIbert Thibaude,t, La poisie de Stdphone /,4atlarmd, Paris, lg30;
Paul Val6ry, Vari€ti I I (Le coup de dis gi Derniire uisite d Mtliarmi).
238
dalititi formale care dau dovada u,nui anumit fel de a fi.
Felul cum iEi cl5d,egte poetul edificiul operei nu este indiferent de frdmintdrile sale lduntrice, in care iEi au originea atit ritmul qi meloclia, cit qi imaginea intuitivS. O
l.ectonicd bine proporlionatd ne reveleazi, alt sens decit
una disproporlionatd; un produs liric in citirea cdruia se
ivesc necontenit piedici, ocoliguri etc. ne trezegte un anumit fel de simlire, care se deosebeEte cu totul de acela a
cdrui citire decurge 1in qi armonios. Iatd o sc.rie de observa{ii sumare care ne aratd cd tectonica poeziei nu este o
problemi de tehnicd rigidd, ci un factor plin de viaf6.
Prin ea adesea pot iegi Ia iveald nuanlele caracterstice ale
unei lumi care abia sint atinse de inlelesul logic al frazelor.
Dar sd lSsdm sd vorbeascd faptele. Ca qi in cazul ritmului, vom observa Ei aici cd indatd ce incercdm o schimbare
a formei tectonice se schimbd imediat gi atmosfera poeziei.
Citdm primele patru versuri din Cdlin al lui Eminescu :
,nPe un cie,al rdsane ]una ca o vatrd de j5ratec,
Rumeni,nd strdvechii codri qi oasteltrl singuratec
$i,ale ri,urilor ape ce sclipesc f,ugirnd im rofot
De depante-n vdi coboerd tinguiosul g,las de clop'efrc.
E o atmosferd deosebit de maiestuoaosd in aceste versuri ; Ei e linigte multd, cu toatd cd se aude ropotul riurilor Ei giasul clopotului; acestea nu fac decit sd sublinieze
;i sd amplifice liniEtea. Parcd am avea in fa{a noastrd
o boltd enormA suslinuti de arcade gigantice, dar in acelagi timp armonioase. Sd incercdm insd sd schimbdm
tc'ctonica versurilor, binein{eles ldsind cu totul intacte fra_
zele poetului. Toatd schimbarea constd numai din aceea
ci din versr-rrile de 16 silabe facem versuri de aite B silabe.
Ca urmare, cele patru versuri citate se dubleazd :
,,Pe un deal rdsare luna
Ca o vatrd de jdratec,
Rumenind strdvechii codri
$i castelul singuratec
$i-ale riurilor ape
Ce sclipesc fugind in ropot
De departe-n vdi coboard
'Iinguiosul glas de clopot".
239
Oricine poate observa o schimbare in atmosferd. R5suflarea e mai scurtd decit in originalui lu,i Eminescu. La
capdtul fiecdrui vers inclindm sd facem o pauzd, care,
oricit ar fi de infimd, fringe amplitudinea versurilor
originale. Liniqtea nu mai este aga de covirqitoare, s-a
ivit o vibralie ceva rnai nervoasd care o tulburd. Bolta
nu mai este aga de imensS, arcadele care o suslin sinl
rn-ai reduse in pro,p,or(ii. Cu un cuvint, aiici nru mai avem
o maiestate atit de impundtoare ca dincolo. Iatd ce efect
poate avea un factor atit de simplu ca lungimea versurilor. Aceasta nu inseamd cI versurile scurte nu pot procluce un efe'ct de maie-st,ate ampl5, insi aceste versuri in
mod originar trebuie sd fie scu::te, nu prin transcriere. Pr"in
exemplul nostr:u am vrut s5 ardtdm numai cum schimbarea
tectonicii originare aduce cu sine gi schimbarrea a'r,mosferei. IIu-i mai pufin adevdrat insd cd se poate verifica
chiar la Eminescu, d,ar qi la alii p'oe!i, cum pentrr-r astfel
de efecte de mare amplitudine se reclrrge, de regu16, la
versuri lungi.
Sd incercdrn adum o alti schimbare de tectonic5.
Citim un fragment din Tdrniie si lulgi de Lucian Blaga :
,,Ciobani intirziali pe ulifi simt
cd cei cari s-au culcat
au clipe de tdmiie qi de in
curat.
Curat".
tr'dri sd vrem, intre cele doud erpresii ,,eurat" linem
o pauzd destul de lungd Ei ertrem de sernnificativd. E o
tdcere care vorbeEte mai stdruitor decit orice zgomot. Dar
iat5 ce se intimpld printr-o schirnbare neinsemnatd a te,ctonicii :
,,Ciobani intirzia[i pe uli{i simt
cd cei cari s-au culcat
au clipe de tdmiie Ei de in
curat, curatt'.
Efectul intregului fragment este distrus. Numai acum
observdrn ce sernnificalie are pauza cle mai sus, clar€ nu
240
'r!' llnatc realiza dec,i,t prin distanlarea ultirnului cuvint.
mai mult decit oricc nurndr
,lt' strofe la un loc. Prin tdcerea din original, cuvintul
..curat(' iqi ad,incegte sensul: de unde prirna exp'r'esie
,.curat" avea o semnifica{ie materiald, raportindu-sc direct
irr in, al doi,le,a, prin tdcerea intervenitS, s-a spirirtualizat.
r'll ni.l se mai rcferd la o cr.r,r5fcnie trecStoare, ci la'o purilaie care se revarsd din eternitate. Tdcerea intervenitd d;f
() grar,,itate deosel:itd acestei puritSfi. De altfel de la sine
sc impune o schimbare a intona[iei la citirea celui de-al
ilollea curat. Transcriind cei doi ,,curat( intr-o inldnluire
{'irrd ciistan{d, tot acest efect dispare. De u-rde din original
nc adie insuqi duhul strdfundurilor, prin noua te'ctonicd
rrl dorilea ,,curat" nu face decit sd sub inieze s'ensul matelial ; efe'ctul lui spirittial a dispdrut.
Ar fi o gregeald sd se creadd cd exemplul citat numai
ir-r mod intimplStor demonstreazd cele spuse. Iatd o conlr'aprobd care va ardta temeinicia celor afirmate ; citdm
rrn fragment din De ce nu-rni uii de Eminescu :
,Aceastd distanlaie vorbeqte
,,Yezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aEazd bruma Peste vii
De ce nu-mi vi,i, de ce nu-mi vii ?"
lliainte de orice coimentariu, sd schimb6m tectonica ullirnului vers :
,,Yezi, rindunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S'agazd brurna p'este vii
De ce nu-mi vii ?
De ce nu-rni vii ?"
E imposibil de negat schimbarea fundamentali a atr:rosferei. Sd vedem mai intii ce se desprinde' din versiirnea originalS. Primele trei versuri exprimi o atmosfeii echilibratd, stdp0nit5, dar totuqi destul de vioaie. Ulriinul vers, prin repetarea expresiei ,,de ce nu-mi vii", in241
troduce' o nuan!5 de melanco'.ie, ne impdrtdqeEte o dorin!5 care se cere satisfdcut5. Vioiciunea relativd din versr-irile arnfierioar,e prind'e prrirn aaeasta 'un racrcent ,creva rna,i
grav. Insd nu esrbe vorba de o gravitate apdsdtoare; repetarea la interval. scurlt a do,rinlei ne aratb focul intens al acesteia Ei nicidercum o inclina[ie spu'e stdri obscure. Cu
toatd mnanfa me'IarrcolicS, ultirnr-rl vers pdstreazd incd suficientd viloircjune. Ce s-a intimplat insd prin nouia ttransc'riere a ultintul,uri vers ? inainfue de torate s-a introdus o
td,cere arcl{ncd, iar ca urrnare ooloratura intregii atrn-osfel:e
sc schfu"nb5. A1 doilea ,,de ce mr-mi vii" acum nu se
mai mullumegte sd intensifioe fiacdra dorinfei expnimate,
ci o adinceEte qi o intunecd. Intensitatea cregte Ei aici,
insd spre interior; flacdra e inctrisd intr-o regiune mai
obscurd, de unde nu strdbate decit un ecou in zurdin5. Dar evident cd aceastd stare Iugubrd nu era in inten{ia poetului gi ea nu cadreazd cu atmosfera armonici
colorate, a intregii bucdti.
Iati deci cum nu numai Lungimea versurilor, dar pind
Ei gruparea qi dListanfarea lor pot avea o inf,luentd hotdr.itoare asupra sensu-lui exprirnat. Nu-i de mirare cd
MaIIarm6 qi Stefan George, dupd cunn arn spus, erau aqa
cle chinuili de forma exterioard a versu,rilor, incit pfind qi
caracterele tipografice Ei arranjarn-enrtele in pagrinf, ii obsedau. Ei simf,eau in rnod ins.tinctiv cd teotorlica generald
are o semrnflfi,ea{ie forarte a,clfncd.
Ne referim acum la un exemplu care ne va dovedi
incd o datd importanla covirEitoare a distanlei dintre
versuri, insd in acelaEi timp ne va ardta Ei un alt factor
tectonic de o importan{d deosebitd, anume repetarea aceloraEi versuri. Este vorba de Decor aI iui Bacovia, pe
care il.-am mai citat ; de astd datd insd ne mullr.rmirn cu
un fragment :
,,Copacii albi, cophcii negri
Stau goi in parcuL solitar:
Decor de doliu, funerar...
Copacii albi, copacii negri.
In parc regretele pling
iar...
Cu pene a1be, Pene negre,
O pasere cu glas amar
Strdbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre.
In parc fantomele apar...{(
Nu mai e nevoie de nici o transcric-re. E clar cd, dacir
izolate care urmeazd dupd fiecare stnofd ar
intra in tectonic,a strofei insdgi, eie nici pe departe n-ar
subtrinia cu atita putere misterul ce ptuteEte in aceastb
bucatd. Pe de atrti parte insl nu ne poate scdpa faptul
cd in fiecare strofd versul al patrulea nu face decit sd
repete intocmai versul- intii. Atmosfera bucSlii se resimte adinc de aceastd repetare. In loc sd provoace o monotr;ni'e cum ar fi de aqt'epta,t, ea, dimpo,trivd, sublini'azd a
anumitd stare ; Ei nu este vorba de un accent care sI
facd mai stnidentd atmosfera, dirnpo,trivd e o subliniere
din adindime, as,erndndtoare cu cea provocatd de teci:rea dintre versuri, care imbogSlegte misterul celor expriraate. Gralie acestor doud procedee tectonice
disefectul acestui -produs
l.antarea qi repetarea versurilo.
-,
in logica frazelor.
iiric e foarle deosebit de cele cuprinse
Dacd sintem atenli, observdm cd intreaga bucatd se ref c,r5 in m'are parte la lucnu,ri concrete, afa'rd de cele
<ioud versuri izolate, totuEi efiectul produs in sufletul nostru e plin de mister qi cu totul lirpsit de preciziLa obiectelor
concrete care au fost i,nvocate.
Dar asupra fenomenului repetdrii trebuie sd insistdm
in mod special. Pentru a-i sesiza importanfa, sd mai ve<lem citeva exemp(e. Iatd un fragment mai mare din
Gorwnul lui Lucian Blaga:
,,Gorunu|.e din margine de codru,
De ce m5-nvinge
C'u aripi moi ait,ita prace
Cin'd zac in umbra ta
$i md dezmierzi cu fmnza-ti jucd,ugd ?...
r,-cr"surile
O, cin-e gti,e ?
Poate cd
Din trunchiul- tdu imi vor ciopli
Nu peste mult sicriul,
Si linistea
243
Ce voi gusta-o intre scinduriie lui
O simt pesemne de acum:
O simt cum frunza ta mi-o picurd in sufiet
$i rnut
--
Ascult cum creEte-n trupul tdu sicriui.
Sicriul meu,
Cu fiecare clipd care trece,
Gorunule din margine de codru...,,
Oricirre va simli rolul jucat de ullimul trers, care nu
face de-cit sd repete pe primul. Meditalia din intregul fragment devine mai misterioasd qi mai adinc simfitS, misterul mortii ne pdtrunde cu mai multd putere. Trebuie sd
notdm cd ultimul vers, ca in general toate repetdrile, din
punctul de vedere al confinutului logic nu adaugd absolut nimic nou la cele spuse ; din punctul de vedere al
infelesului nolional e absolut indiferent dacd o frazd se
repetd ori nu, si totugi, dacd incercdm si ne inchipuim
fragmentul acesta fdrd repetarea de ia sfirEit, simfim
numaidecit o lipsi, restul ni se pare mai sec. Ceea ce
inseamnd ci prin repetare se adinceEte rezonanta celor
spuse.
Dar iatd un exempllr care ne dovedeqte toate acestea
cu un lux deosebit : este vorba de Ciobdna-szl, aceastd
capodoperd a literaturii noastre populare. Deqi de obicei
este clasat intre balade, el conline atita lirism tragic, incii
meritd sd fie citat in sinul acestei lucrdri. Ne permitem
s5-l reproducem in intregime, fiindcd numai astfel se
va reliefa cu adevdrat importanla repetdrilor
:
,,-
Foaie verde de trei flori,
la miori,
Un' {i-a fost moartea sd mori
* Sus in virful muntelui.,
In bdtaia vintului,
La cetina bradului.
$i de oe moarte-ai murit ?
- De
._
trbsnet cind a trdsnit.
De jelit cin' te-a jelit ?
- Pdsdriie-au ciripit
-Pc rnine cd m-au jelit.
Ciobdnag de
at /
?
De scdldat cin' te-a scdldat
?
De-rnpinziit cin te-a-rnpinzi,t
?
- Ploile cind au plouat.
-Pe mine cd m-au scdldat.
- Luna cind a rdsdrit
- mine cd m-a-mp'inzit.
Fe
?
cin' !i-a
- Luminarea
Soarrel,e oind a fost, sus.
- De-ngropat cin' te-a*ngropat ?
brazi mari s-au rdsturnat
-Pe Trei
mine cd m-a-ngropat.
pus
un' I-ai
- FluieraEul
In craca bradului sus
-$i cind vintul mi-o bdtea
pus
?
Fluieragul mi-o cinta,
Oile s-or aduna,
Pe mine cd m-or cdta."
Rar se poate oberva mai bine contribufia covirgitoare
a repetdrilor la crearea unei atmosfere ca in exemplul
acesta. In ceie mai multe rdspunsuri se repeti intrebarea
pus5, insi ea se inlSn{uie in aqa fel cu rdspunsul propriu-
zis, incit rdsund ca un ecou sinistru. $i parcd in mod automat se repetd de fiecare dati : aceasta ne face sd resimlim o revdrsare necesard, inevitabild. In modul acesta se
injghebeazd o atmosferS. care ne coplegeqte ca o forld misterioas5, ascunsd in nevdzut, dar care iqi aplicd loviturile
c:u o putere care ne intrece. Dacd am incerca sd citim
lrucata fdrd repetdrile din ea, am vedea cd qi-ar pierde
intregul efect, ar consta numai din alterarea mecanicd a
trnor intrebdri Ei rdspunsuri. Aceasta este o dovadd cd
sensul adinc t agiq din bucata aceasta este impdrtdgit
simfirii noastre in bund parte datoritd acestui mijloc teclonic aI repetdrii 1.
I
Cu.
analiza CiobdnaEului m-am ocupat mai pe larg in Le sens de
la podsie populaire roumaine, Paris, Alcan, 1935. Mai nou in
l'izittnea lumii in poezio, noastrd populard, Bucuregti, 1967.
i'r'.:tistence dans
245
Mai citdm un fragm,ent din Bracovia, care p'riin repetdri
produce o impresie aqa de adincd, incit n-are nevoie de
nici un comentariu:
,,Singur, singur, singur,
Intr-un han departe
Doarme qi hangiul, Strdzile-s deqarte,
Singur, singur, singur...
P1ou5, ploud, ploud
Vreme de belie
$i s-ascul{i pustiul,
Ce melancolie !
P1ou5, ploud, p1ou5...
solid5.
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atit mai bine
$i de-atita vreme, Nu Etie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...
(Rar)
Repetarea unor vefl'suri sau motive corespunde perfect
cu laitmotivul din muzic5, care il indreptdlegte deplin pe
Oskar Walzel sd vorbeascd despre un laitmioiiv in poeziet.
Se Etie c5, in muzicd, in special Wagner a reugit sd scoati
efecte nebinuite cu tehnica laitmotivului. Revenirea din
cirrd in cind Ia acelaEi motiv adinceEte sensul operelor Iui,
subliniazd cu tdrie intenlia continutd in text. Rostul laitmotivelor lui nu este sd anunlle numai pur qi simplu aparitia unuia sau altuia din personajie, cum se sustine aga
de des, ci sI adinceascd qensul acestor aparifii. AcelaEi lucru se realizeazd Ei in poezie. Nuanle spirituale, imposibil
de redat prin cuvinte, se concl€tizeazd in modul acesta qi
ne devin familiare. Oricit ar fi insistat poetul popular prin
cuvintele cele mai alese asupra cruzimii destinului, n-ar
fi reuEit sd ne facl si-l resimtim cu atita putere gi atit
de intim cum a reuEit s-o facd prin repetarea motivelor
in
CiobdnaSul.
r
I
926.
246
A
se vedea
In afard de adincimea sensului, repetdrile mai au o
importan{d deosebitd din punctul de vedere al unitdlii
poemului. Datoritd revenirii ia diferite motive, versurile
se leagd mai strins ; ele accentueazl. anumite momente din
succesiunea versurilor Ei devin o axd centralS care grupeazd, factorii disparali intr-o unitate mai strinsS. De
irxemplu, irt Gorunul, Iui Blaga, prin perceperea la sfirqit
a aceluiaqi vers care ne-a sunat de 1a inceput, tot ce este
intre e1e se apropie mai mult ; in mod recapitulativ, un
vers irrtrrd mai intens in ce151a1t, ele se contopesc mai terneinic Ei poezia iradiazd spre noi su o structurd rna'i
Leitmotiue in Dichtungen, in Das tVortkunsluerh, Leipzig,
,
Insd nu trebuie si uitdm cd, dupd cum imaginile poet,ice uneori sint superfidial,e Ei servesc numai drept decor
cxterior, tot aEa Ei repetarea unor versuri poate interveni
adesea pentru a indeplini numai un rol de arabesc decorativ. Evident, nu acestea formeazd aici preocuparea noastrd. Ca Ei in cazul ritmului, aI melodiei qi al imaginei intuitive, laitmotivul trebuie sI fie condi{onat de frdmintare'a secnetd ,a interioritSlii, care 9i pe calea aceasta iEi
,gdseqte o modalitate de exteriorizare.
In privinla tectonicii poeziei lirice, un aspect foarte
important este soliditatea internd a versurilor. E un aspect strins legat de ritm, totuqi eI intrece cadrele acesi,r-iia. Uneie versuri parcd sint clSdite din blocuri solide,
,\L- resimte o asprirne Ia fiecare in'cheieturd a 1or, in tirnp
ce altele sint transparente gi suple. Lucrul acesta ne apare
mai clar dacd ne gindim la deosebirea care existd intre versurile tipice ale lui Eminescu qi versurile tipice ale
tui Arghezi. Aighezi, ch'iar aind recurge I'a aceeaqi m15rliere iitrni,cd pe care o gdsim la Emi'nescru, ne face sd
lcrsi'm{irn o inc}eqtare rnai mra'r:e de forld decit Eminescu.
Versuri,Je 1ui au parcd greiutate fiztcS, pe cirrd ale lui
I,lminescu sint Lransrpar.enrte, gingage. Din punct de
voderre tectonic, deoserb'itea dintre acest feL de versuri
t'ste esenfiald. Versurile grave amintesc trdinicia unui
templu de granit, deosebit de solid inchegat, pe cind a
tloua categorie face impresia unui templu de marmur6,
bine imbinat Ei el, insd totugi mai suplu qi mai diafan.
247
Cite un fi.agrnent din Eminesc,u Ei Arghezi in acelagi metru ne-o exemplificd vddit. Pentru Eminescu citdm din noti
primele patru versuri din C6lin :
,,Pe un dearl rdsare luna, ca o vatrd de jdratic,
Rumenind strdvechii codri Ei castelul singuratic
$i-ele riurilor ape, ce sclipesc fugind in ropot
De departe-n vdi coboard tinguiosr-rl glas de clopot...
$i acurn patru ver"suri din Apd, trecd,toare de Arghezi :
,,Luciul tdu, prirn blestem tainic, inghelat in umbra morriri,
Va
tdia in dungd luna, qi cresta din zb,or ,cocorii.
t.^
Ingirind minunea firii cu grosimea-fi de mdtase,
Fundul mdrilor de ceruri iI vei inddi gi coase..."
Se observd cu uqurinti asprirnea mai pronuntatd a
versurilor lui Arghezi fa!5 de cele ale lui Eminescu. L,a
Eminescu versurile Eerpuiesc cu o uEurintd surprinzdtoare, se mlSdie suplu prin tiparul ritmului, in timp ce
la Arghezi se resim,te o revS.rsane rnai g,reoa!.e; bJ.o,curirle lui
parcd nu sint aqa de bine glefuite, se ivesc piedici in calea
Ior ._ propria lor asprime
din care cauzd ele nu qer-,
puiesc, ci mai mult se rostogolesc.
E clar insi cd aceste
constratdri nu decid valoarea intrinsecd a versurilor; ele
pur Ei simplu ne impdrtSgesc doud lumi deosebite, fiecare
cu sensul ei specific.
Aceste exemple ne dovedesc insd cd soliditatea interioard a versurilor nu este un factor de sine stdtdtor.
I)upd cum am amintit, ritmul are o contribulie importantd, insd in acelagi timp se afirmd qi melodia qi imaginea intuitivd. Toli acegti factori componenti ai atmosferei
lirice se unesc qi contribuie la gradul de soliditate al versurilor, care la rindul ei ne tSlmdceEte viziuni interioare
spccifi.ce, adesea atit de deosebite. In capitotul ur-rndtcr
ne vom intilni din nou cu aceastd problemd, fiindcd vom
vedea cd ea contribuie in mod esenlial Ia diferenfierea
genurilor lirice.
Din punctul de vedere al tectonicii trebuie sd rnai
amintim un aspect important, anume tectonica strofelor.
Aceasta este strins legatd de problema ritmului, aEa incit
aici nu facem decit sd l5rgim citeva considera{iuni des248
prinse cu prilejul analizei ritmului. Am vdzut atunci ce
importan!5 are schimbarea ritmului in succesiunea versurilor. Prescurtarea sau schimbarea unui ritm a dat naqtere unei tonaLitS{i specifice, din cnre serrsul ascuns
ap5rea mai accentuat qi mai adincit. Dupd acest principitt
se poate ivi o tectonicd speciald a strofelor. Anume, avem
cazuri cind strofe alcdtuite din versuri mai lungi alterneazi cu strofe alcdtuite din versuri mai scurte ; adicd
nu se prescurteazd numai un singur ritm din aceeaEi
strofd, ci strofe intregi se clddesc din astfel de ritmuri qi
se pun in alternantd cu restul strofelor. Aceasta contribruie iariqi la o colorare speiciald ,a a'trnosferei lirice. LuIm
ca exernplu Amurg de toantnd de Adrian Maniu I :
,,Din pornii au
ouf,rs
roEii biani foqnitori,
trunchi o oomoard.
Crengile aru rdddcinait Eerpi in nori.
Strb fie,ce
Frrunza linoezegte, mireasmd amar5.
$oapte reci,
Trec poteci,
Zboard-alene
Co$ofene.
A inghe{at pustiul in giulgi de brumd,
Pilpiitoare candela brinduEelor stingind,
Incercare de cin'tec sugrrurn5,
Zbor, desprins de pe ramuri de gind.
S-a inchis
Orice vis.
Pe sub cer,
Greu de fier.
Peste tot cuprinsul fdrd drum,
Soarele a cdzut de aur invechit,
Sfdrmind rugul unor innordri de fum,
C opote din cirnitirul vdilor au os;tenit
1 Din volumul Cintece de dragoste gi rnaarte.
249
Ddngdnind,
Prohodind,
Un sfirEit
Reimplinit.
Seine Wort'und Werke
Merkt'ich und den Brauch,
Und mit Geistesstcirke
Tu'ich Wunder auch.
Duhul negurii de-acuma privegheazd
Jc.luirea greieriJ.or, de oriunde mai departe,
Cind albastra noapte singereazd,
Walle ! u:alle
Manche Strecke,
Dass, zunt, Ztuecke,
Wasser fliesse
{Jncl mit reichem, uoll'en Schwail"e
Zu dent lllde sich ergiesse."
Ridlicind lumina-mpdrdliei moarte.
$-un l5stun,
Ca nebun,
Dd tircoale
Lunii goale".
Nu e greu de constatat cd aceastd al.ternanld in tectonica strofelor contribuie in rndsurd foarte mare ]a sensul
buc5{ii de mai sus. Fdrd imter,rcrezzoul strofe,lor scurte am
avea o atmosferd elegiacd potrivitd cu sfirEitul de toamnd.
Insd prin interpuner"ea strofelor prescurtate tonalitate,a
lin5 e intreruptd de nigte salturi drdceqti. Atmosfera se
invioreazd, insd nu intr-un sens de bund dispozifie, ci in
sensul unui dans vrdjitoresc, prin care se cautd dezlega*
re,a ciuhuritor. E ca un desc,intec prrin care se cautd tovSrdEii lugubre de dincolo. In modul acesta atmosfera
toamnei apare misterioasd.; ea nu se sprijind pe aspectele
vizibile ale naturii, ci pe forfe tdinuite din alte lurni, for{e
inrtuneco,as,e care sec5tuiesc firea. Intreaga pozilie ie caracterul unui proces ciudat de vrdjitorie. De altfel e fosrte
interesant cd aceastd alternan{d in tectonici aminteqte
mult de o poezie cu adevdrat vrdjitoreascS, anume Der
Zauberlehrlirzg (Ucenicul vrdjitor) a lui Goethe. E adevd*
rat cd in aoeas'tra din,urrnS suibiecrtul insugi este de vrljitorie;
important insd este faptul cd atmosfera vrdjitore"ascd e
produsd printr-o teotonicd asemdndtoare cu cea de sus.
Iatd un fragment :
,,Hat der alte Herenmeister
Sich doch einmal wegbegeben !
(Jnd nun sollen seine-Geister
Auch nach nleinenx Willen leben.
250
Nu credem ci este vorba de o influen{d a lui Goethe
asupra Iui Adrian Maniu, interesant lnsd este faptul cI
atmosfera celor doud bucdli este foarte apropiatS, cu
t.oatd deosebirea fundamentald a subiectului 1or. Aceasta
se datoreqte exclusiv varialiei tectonice a strofelor, care
prin alternanla lor redau un dinamism interior de nuan{5 asemdndtoare.
Iatd tot atitea argumente care dovedesc cb tectonica
generali a unei poczii, arlicl lungimea versulilor, disla,'l!are,a 1or, r'epct'area 1or, so,liditatea lor intern5, $rtlprsrea lor in strofe, are o importan![ deosebitd pentru
provocarea unei atmosfere specifice. Ca qi ritmul, melodia
ii imaginea intuitivd, tectonica nu depinde de hazardul
intimpl5rii. $i ea este determinatd de aceeaqi tensiune
interibarS carc dd viald intregii poezii. Ca Ei ceiialli fac1.riri formali, nici ea nu se sutrrune unui capriciu exterior,
ci urmeazd intru toate directiva procesului formativ prin
care se reveleazd fondul originar. In modul acesta qi tectonica devine un mijloc pre{ios prin care putem pdtrunde
pind la sensul acestui fond.
Capitolul VII
GENUR,ILE LIRICE
Degi am vdzut in primul capitol aI acestei lucrdri cd genul
b,azd o afiirbudine speclficd bine determinatS,
c,ornplet diferitd de atirtudi,nea epic5. gi d'e 'cera drarrlati'c5,
totu$i ar fi o grregeald sd credem ci intreg,ul cimp al poeziei lirice ar fi in funclie de un singur feL cle atitudine Ei
liric are \a
r'leci ne-ar revela o singurd dirEctivd a sensului existenlei.
Spiritualitatea este cu mult mai complexd decit si se lase
Dupd ce am trecut in revistd factorii formali din care
liricd, e necesar sd insistSm acum
se constituie atmosfera
aisupra modali't5lii lor
de conl'Lr,cr1a,re. inarinte de toate
trebuie sd repetdm din nou cd factorii expuEi aici izolat
sint str,ins sudali unul de atrtui ; ei nu existd irrrdependent
unii de al{ii, ci rdsar in strinsd contopire din aceeaqi frdmintare a eului originar. Ei se cristalizeazd din acelaEi
proces formativ qi deci constituie aspecte variate ale acestuia. Ceea ce inseamnd cd ei nu conlucreazd prin raporturi de la suprafa{d, ci prin puterea sinteticd a aceluiaqi
germene l5untric. Viziunea adincd a interio,ritSlii se manifestd in fiecare dintre e1e gi aceasta Ie uneEte intr-o puternicd sintezd. Prin urmare, conlucrarea dintre aceEti factori
nu este intimpldtoare, ea este determinatd de sensul elairorat din adincirrile e'uiui. Ei nu se pun de acord dupi
voia hazardului, ci dupd o normd dictatd de intenfionalitatea ascunziqurilor sufleteEti. Toli aceqti factori sint
instruni{i dupd tonul fundamental aI viziunflfl existentiale.
Aceasta face ca atmosfera produsului liric sE fie complet
unitard.
Dar ceea ce ne intereseazd acum este faptul cd, dupl
cum s-a putut observa din exemplele citate, atmosfera nu
este aceeaqi in fiecare produs liric, cu alte cuvinte cd factorii formali nu se acordd in acelaqi fel in fiecare caz.
252
presatd intr-o singurd formuld. E adevdrat cd o atitudine
identicd regdsim in orice poezie liricd : anume refugiul
in propriui eu Ei scrutarea necontenitd a lui. insd accasta
atitudine fotmeaz| numai un cadru general, in sinul c5ruia existd posibilitdli variate de manifestare. l)ac5 eul
se refugiazd in dinamismul sdu inerent, nu-i mai pulin adevirat cd acest dinamism poate avea grade variate de
tensiune ; el poate fi mai puternic sau mai pufin puternic'
Oa ulrnare, gi felu1 atit'udin,ii interioare, mod,alitatea de a
privi existenla vra fi diferitd. In m'odul acesta se ivesc diferitele genuri iirice. $i cum dinamica atitudinii interioare
cste actualizati, in structura formald a operei concrete,
cum ea vibreazd in fiecar.e fibrd a acest'eia, rezultd cd sensul
atitudinii existenliatre de la lraza genurilor lirice ne este
acceslbil prin intermediul aspeoLelor lor forrmaLe prin care
s-a cristalizat ideea Ei deci o con{in.
Cu aceasta se iveqte din nou o serie de probleme asemdndtoare celor dezbdtute in capitolul intii in legdturd
cnr raprortul dintre genurjile literare. Am constta0a;f
atrmci cd genurile literare se diferenliazd dupd anumite
atitudini fundamentale ale eului, probl'emd asupra cdreia
nu mai este nevoie sd reVenim. insd in acelaEi timp am
mai constatat cd genurile literarre, cu toatd deosebirea
atitudinilor fundamentaLe care le dau naEtere, p5streazd
lotu;i anumtite legdturi intre e1e ; in fie,care gen in p,arte
se regdsesc an'umifi germ,eni canacteristici g\enului invecinat. Atitudinea fundamentali care dd naqtere
unui gen literar nu exclude orice fel de altd inclinare.
aa este numai dominantd. Ceea ce inseamnd cd in umbrir
existd qi tendinle spre genurile invecinate, care la un momerirt dart pot chiar sd treacd pe primul p1an. E momentul
acum sd vedem sub ce formi se resimte influenta acestor
tendinfe in genui liric.
Ji]J
Am vdzut cd dinamica sufleteascd a poetului liric e de
incit ea se satisface pe pian interior, in tirnp
ce din,amismul specific al poetului epic Ai dr.amatic transcirnde ,Iumea subiectivd a eului, cdutind ,un cimp cit mai
intins de afir,mare. De aici rezultd cd, indatd ce poetul lirric
se lasd absorbit de lumea obiectivd cu evenimentele ei
ample, crealia sa inceteazd de a mai fi liricd. Dacd insd
specificul liric pune pe al doilea pian directiva de privire
proprie poetului epic sau dramatic, el nu erclud.e gi dinamismul interior asemdndtor cu al acestora. Ne reamintinl
cd atitudinea dominantd de Ia baza genului epic este. un
zbucium care ajunge necontenit la u"n echilibiu, in-iimp
ce genul dramatic este concretizarea unei frdmintdri care
nu se lasd ingrdditd Ei se actualizeazd in plind agitalie.
Dacd poettrl liric se inchfrde in eul sdu, deosebindu-se
prin aceasta in mod fundamental de poetul epic Ei de cel
dramatic, aceasta nu inseamnd cd in lnterioritatea lui nu
se poate afirma un dinamism demoniac fie echilibrat, fie
anarhic. De unde insd Ia poetul epic Ei la cel dramatic
tensiunea demoniaci duce for{ele eului spre o inclegtare
spre lumea exterioard, la poetul liric ea este contrabalan*
satd gi linutd in friu de egocentrismul atotstdpinitor. Din
caoza aceasta frdmintar,ea lui interliroard, oridit cle demoniacd ar fi, n-are alt obiect decit eul, deci pe acesta il
scoate-in evidenfd. pentru aceea la poetul liric animat
de
o tensiune demoniacd
expansivd, fie echilibr a1:.it. _
-'fie prin cutreierarea lumii ex_
aceasta nu se va manifesta
terne qi prin trdirea acesteia sub formd de acliune sau
evenime'nt' ci priintr-o terasi''ne specifiicd a f.actorilor iormali. Aceasta
repetdm
dfi cauzd cE egocentrismul
- onecontenit
- in interior
eului liric refine
frdriintarea de_
aqa naturd,
moniacS.
Nu putem nega cd am ajuns intr-o situafie extrem cle
paradoxald cu cercetdrile no-astre. pe de o parte am vdzut
ia inceput c5 genurile literare se diferen{iizd dupd atitu_
dinile fundamenrare are ceror trei tipuii L.t"ti[,";ii"patetic, demoniac echilibrat gi demoniac expansiv;
pe de
alt5 parte vedem q"ym- cd in insugi genui tiric r'evin
!i
anumite caracteristici ale genului fpi-c qi ate celui jra_
254
mntic. trnsd nu trebuie sd se uite cd in gentrl liric regdsim
numai dinamismul subiectiv aI poelil.or epic si dramatic,
dar nu qi acea confruntare specificd cu -lumea externd.
Din aceastd cauz5. tot interioritatea eului, aclica tot lirismul va fi pe primul p1an, insd intrtrpat in tensiuni deosebite. Iatd pentru ce poetul tiric cu porniri demoniace
dezminte, adicd nu vine in contradiclie cu specificul
lu se fiindcd
liric,
el din caracteristicile poetului epic- sau ale
celui dramatic nu insumeazd decit ispectul stiict subiec_
tiv, dar nu Ei raportul lor cu lumea obiectivd. Dupd cum
arn mai spus-o, acelagi lucru iI glsim qi in celelaiie doul
genuri : qi in epicd strdbat tendin{e lirice sau dramatice,
dupi cum qi in dramd avem numeroase cazuri de inclindri
lirice sau epice.
Iatd deci in ce fel se clarificd problema genurilor 1irice: dacd cele trei genuri literare se diferenliazd dupi
atitudinile specifice ale tipurilor simpatetic, demoniic
cchilibret qi demoniac ,expansiv, nu-i m-ai pufin aderrdrat
cd in fiecare dintre ele pot sd revind pornlrile subiective
ale oricdruia din ,cele trei tipu'i estetice. Din cauza aceasta
genurile literare nu se reduc ra trei categ'rii inchise. ln
urma interferen{,ei poten{ialitdlilor specifice ceior trei tipuri avem in fiecare gen literar in parte trei categorii
fundamentale de creafii, fiecare din elb cu o viziune "spe_
cificd asupra lumii : o poezie liricd simpateticd, ,r." &"moniac-echilibratd qi una demoniac-expansirrl, dupd cum
Ei in genul epic qi dramatic revine aceeaEi triparti{i^e. in ce
oriveEte poezia liricd, vom incerca mai jos o exemplificare
mai largd a acestor afirma[ii. Dar nu putem
prile_
jul sd reamintim pe scurt citeva exemple scdpa
do,rlderc
"ar" inrcliirnrare.
qd rsi in celelalrte donrd genurfi avem aceastd trip,ld
In poezia epic5. avem exemple de tonalitate vaait simpateticd, adicd lirricd, cum er;te Werther al lui Goethe s:au
Graziella lui Lamartine. In acelaEi gen se vdd inclindri
cxpansive, adicd dramatice, in nuveleie lui Caragiale sau
in rumanele lui Dostoievski. In genul dramatic gisim afi_
nitS{i profund lirice in dramel6 lui Musset Jau A. de
Vigny, iar inclindri epice in drarnele lui Goetire, dllpd curn
astdzi se vorbeqte dirn plin d,espre drama epicd. ortr
Dar sb vedem cum se diferen{iazd cele trei genuri (sau
tipuri) lirice. Ce ne indreptd{eqte sd afirrnd;m ci avem
trei categorii fundam'entale de poez!,e liricd ? Trebuie sd
accentudm cd aceasta nu este nicidecum o afirmafie teoreticd ; ea se desprinde clintr-o serie de fapte. Punctul
de reper ni-l dd tocmai conlucrarea factoriior formali de
ocupat.
Intr-radevdr, ra,m putut observa cd fiecare f,aotor forrnal
caLre ne-rarn
in parte, cum Ei rezultatul conlucrdrii lor, care este atmosfera iiricS, prezinti anumite varialii individuale de Ia
operd la oper5, dar mai ales de la autor Ia autor. Astfel,
in exemplele pe care le-am citat. am pr,rtut vedea cd ritmul versuriior unui autor era regulat gi domo1, aL altuia
se avinta in salturi mai indrdznele, insd tot regulate, qi,
in sfirEit, au fost cazuri cind caden{a lui era vehementd
Ei clisprefuia orice simetrie. In ce priveEte melodia versurilor, am intilnit sunete care se completau intr-o armonie
perfecrtd, moderatd gi senind, f,a{5 de sune,te intr-o cio,cnire mai asprd qi mai ales fald de acorduri grrave Ei adincti.
Nu mai pulin contrasteazd imaginile intuilive in diferitele
poezii : unii poe{i evocS lucrurile sub un unghi de idealitate, transfigurate de o simlire caldd, spre deosebire de o
evocare a lucrurilor mai concretd, mai materiald, care se
deosebegte qi ea de o evocare a lucrurilor prin ce au ele
obs,cur gi ireal. Iar in ce privegte tectonica, toate
'aceste caracteristici se repetd : am" vd.zut o tectonicd ugoard
qi regu1at5, o altd tectonicd tot regulatd, insd mai dirz inchegitd,
qi am vdzut o tectonicS. neregulatd. Dupd cum vedem.
toate insugiriie formale aie poeziei lirice inclind sd se
nuanleze in trei direc{ii, pe care nu este greu sd Ie identificdm cu eele trei atitudini fundamentale, anume atitudi1ea. simpateticS, atitudinea demoniac-echilibratd Ei
atitudinea demoniac-expansivd. Exemple1e variate pe care
le-am citat cu prilejul analizei formale dovedesc cu prisosin{d aceasta. Dar nu numai exemplele izolate, iom
vedea mai jos cd autori intregi se clasbazd cu preponderenfd intr-una din aceste categorii.
Sd vedem acum ceva mai de aproape cllm se deseneazl
fiecare gen liric in parte. Acea poezie liricd in care se mdnifestd o atitudine simpateticd propriu-zis5 este de fapt
poezia liricd cea mai pur5, in sensul cd este cea mai sutiectivd. Am putea spune cd e de doud ori liricd : prin
infdliqarea ei generali, prin care am deosebit-o de celeIalte genuri fiIerare, dai qi prin nuanlele ei indjvidrrale
cele rirai intime, referindu-se adesea la stdri subiective.
Trdsdtura distinctivS a acestui gen iiric este atitudinea
contemplativd in fala existenlei, actualizatd intr-o formi
prin excelen!5 armonioasd. Aceastd trdsdturd este suficibntd pentru a ne face sd ne gindim la Eminescu ca tip reprezentativ Ei, ca aparfinind aceleiaqi familii, la Lamartine sau la Heine.
Faptul c5 in lirica simpateticS to{i factorii formali
sint iritr-o armonie impresionantd nu exclude predominarea unuia dintre ei. Aimonia nu exclude un factor dominant ; important este ca restul factorilor si se subordoneze fdrS nici o impotrivire factoruhii predominant' O
astfel de armonie e i"a din poezia liricd simpateticd- Ei
din aceasta rezult5 specificul atmosferei ei' Factorul dominant in poezia liritd simpateticd este melodia' O atitudine interioard prin excelen{E simpateticd este aceea
care vibreazd la uni-son cu tot restul universuh-li, in oare
ca o notd intr-un unic acord universal'
""f s"felintegreazi
de a simli igi are cel mai bun echivalent in armoAcest
nia muzicald. In poezia liricd simpateticd ceilalli factori
forrnali sint antrena{i gi contopili in valurile suple ale
melodiei. Aceasta din urmi imprimi atmosferei o grafie,
o gingdgi,e
Ei face.ca noi 9i lucrurile s6- ne pier"orice angelicd
grlutate materiald pentru a ne regdsi lntr-o
OeIn
atmosferd siperioand. Ritmul, de o cadenfd egal5, . suplt3
cea mai mic6
Ei- aiscret, poartd tot edificiul, ferindu-l de
zdruncin6ture. Am vdzut cd ritmul lent Ei egal cu sine
insuEi al lui Eminescu nu se dezminte nici atunci cind
traduce inclindri vddite spre vehementS. Imaginile au
acelaEi ro1. EIe evocl o lume ideald, in care lucrurile sint
apropiate unele de altele prin laturile prin care se pot
mai bine ; ele iEi -pierd orice asperitate 19u15 j
"o*ptutu
poezia liricd simpatetici numai in mod exceptionaj
in
sesim evocdri brutaie ; in ea predomind vizi:'ea unei
?"-i ,.isate. Contururile acestei lumini vagi, dar lumi2,57
256
noase' se prelungesc in eternitate. De aceea tectonica
apoezii F.!re a nu mrarca nici un inceput qi
"""^qi
sfirgit : versuriLe de scurgere lenrtd, de gruprare sirnetnicd,
"i*i ""
se
parcd
in
lrmonia
univeisal-i.
Iar cind in
.integreazd.
tectonica astfel acordatd intervine totuEi o schimbare
de
ri!m, ace,asta s-e pa'oduce in sensul atmosierei tot"f", i"Ufi
niind*o Ei nu distrugrind-,o. Totul este
Elef'tirt a,e o
ugoard, care ne ridicd spre marile inailimi.
Astfel'naui,re
tele la care se face apel se complete az6,' in aEa fel """i","n i"_
melodiei, inclt excitd fantezia Ia zbor,
,iai"e
Ily:"t",
lntr-o tume supraterestri. pind qi termenii brutali
"" sint
in
a,ga mdsurd as'irnirl,ati cu mei,odia, incit igi piend
orioe
asperitate.
Degi atmosfera poeziei lirice simpatetice ne introduce
intr-o lurne cu corrtururi vagi, cu toiul deoseibltd de rea;Ii_
terestrd, acEastd atmosferd l.i" pii"a-I"
l.l3?_p"10:Oil5,
lumlna,
care se desprinde parcd din sfere cereqti. Ea nu
este insd nicidecum lipsitd -de umbre, dar acestea
;;i
mult menirea sE sublinieze strdlucirea tuminii de sus.
"; Cu
un cuvint, ea ne introduce intr_o lume ideala accesibita
pe aripile_melodiei, in care domind tot ce_ifni;;;
Dun, r-nainte de toate iubirea. Aceastd lume
tll,"ll"i
e departe
d3" nici veseld, in-se""uf
::^:_ft^^,^.t:-td,
cllonlslace, nu este ; e o ve_seJie stdpinitd, """i "*,rfr"i*i.
,,cereascd,,, o ide_
alitate in cel mai profuna inleles^-ai cuvintului.
Acesta
_este, in linii_-generale, sensul existential care
din poezia tiiica simpateticd. E o tume a";;_
.se $$nr$ae
rerraDzatA,
care prin intreaga ei putsalie vizeazd. armonia
acestea sint- numai liniile g";;;d
:fTi.-.Bj^ein!el.es,
ate unei lumi simpatetice. Dacd am lua sd analiZdm
fie_
care poet aparfindtor acestei atitudini in parte, desipur
aT gdsi intre ei anumite note dis,tinctive sfecifi;" ;i;i;_dar nu aceasta ,ru f""o"rrpd pe noi aici.
irl^l:l p:"sonale,
Aceasra
ar pretinde un studiu separat
amdnun{it des_
pre fiecare dintre ei. Aici ne intereseazd Ei
punctele de renpt
esenfiale ale atitudiniilor. Or, in i"Ai"aiiii"
ae ;;i._";
oricine ar recunoagte atit atiiudinea il;;il;;le;"i;i
trlminescu qi Lamartine, cit
Ei o"i"er"i poet liric de genul
simpatetic. Ei tofi se caracterizeazd.
"
pri"
.t"aa"ilt"-;;;;
r-'
o idealitate armonioasd.
258
Trecind acum la descrierea poeziei lirice de genul demoniac echilibrat, avem prilejul sd constatdm deosebiri
fundamentate fatd de cea simpateticd. Insd trebuie sd accentudm cd aceste deosebiri nu implici qi deosebiri de
valoare, este vorba numai de lumi deosebite. Ceea ce iese
in evidenld in primul moment in poezia liricd demoniacechilibratd este un dinamism mai vehement. Forlele lSuntrice se frdmintd mai lntens $i mai plin, de parcd ar amenin{a cu erupli,uni c,urnplite. lns6 aceeaEi ir.*terioriiatg, in
care se nasc,.dispune de suficientd forfd contrard, ca s[ le
menlind in echiiibru. Ca urmare, acest fel de poezie liricS
e intr-o tensiune extraordinard : se resimt in ea frdmintdrile din adinc, dar in acelaEi timp se resimte qi friul care
Ie stdpineqte. Tudor Arghezi, care in poezia noastrd reprezint6,1n modul cel mai tipic acest gen liric, dd o descriere
btrn[ a acestei categorii de poeli in al sdu Portret, din oane
reproducem un fragment :
qi qapte
,,M-am zdmislit ca-n basme ciu Eaptre frunli
Grurnazi qi qapte
'diu leste.
in soare, cu celelalte-n noapte
Cu-o frunte
este
fiecare
Ei nu este.
$i
Sfnt inger gi diavol Ei fiard Ei'alte-asemeni
$i md frdmint in sine-mi ca taurii-n belciug'
Ce se lovesc in coarne cu scinteieri de cremeni,
Silifi sd are stinca la jug.
Am ochi ce bat
atre,ne ca aPa.
Am lacrimile milei Ei mingiierea moale'
Un fulger negru imi fulgerd pleoapa.
Ia seama : bruta de fier va sd se scoale"'
fragmentul de fa!d, cit gi tot ce am citat din
Arghezi ne produce o atmosferd cu tot'ul deosebitd de
am vdzut Ia lirica simpateticd' In primul rind ne
"""1
"u
impresioneazd cuvintrele stufoase, grele, care, dupd cum
am mai splls.o tot in legdturd cu Arghezi, nu curg, ci se
Atit
rostogolesc ca niqte boilovani'
255
$i in liricu demoniac-echilitrra'|d este intnrpatd o armonie, 4ar ce deosebire enormi fald de armonia simtrrateticd ! In tirica simpateticd arrnonia este pnodusd de
predominan{a meiodiei, care di aripi Ei celorlnJ.{i factori formali. In lirica demoniac-echilibratd, in schimb,
a.rmonia nu se nagte din predominarea unui anumit factor, ci din contrra,tensiunea tuturora. Aici ritmul nu mai
este subordonat melodiei, ci ii este egai. Din criuza
aceasta versurile nm r6sund cu o muzicalitate mlddioasd
gi transparentS, ci asemdndtor unor lovituri grele. Armonia ivitd in felul acesta este gravd Ei dedi lipsitd de
idealitatea uEoard a liricii s,impatetice. Iar datorild echilibrului dintre ritm Ei rnelodie va apdrea pe primul pLan
un fat:tor nou : cuvintul cu toate in[elesurile lui ascunse.
De unde in linica simpatetici orice cuvint este subordonat .melodiei, primindu*Ei farmecui gralios din suplelea
muzicald, aici, ned,ominind nici ritmul, nici melodia, cuvintul aa atare se rimpune in mod deosebit. Avem gi aici
un acord perfect intne nitrn qi metrodi,e, aceasita insi e departe de acordul pagnic din poezia simpateticd. De unde
ln aceasta din urmd acorduL se ivegte din subondonarea
spontand a ritmului fatd de melodie, aici amincloi acesti
factori se afirmS ou aceeaEi ,putere gi se pun de acord
nqmg prin forfa de echilibrare pe care o opune unuJ.
celuilalt. Acordul 1or e deci stdpinit de o tensi,r.rne puternicd, ceea ce dd un supgrt temeinic fiecdrui cuvinf, sco_
tindu-l in evidenfS. Aici nu se mai parcurg versurile cu
uqurinla melodioasd a liricii simpateticel dimpotriv5,
tensiunea puternicd ne frineazd parcd pasul, s,ilindu-ne
sd ne oprim cu mai mu_1td stdruintd la fiecare cuvint.
Din cauza aceasta, poe{ii care fac parte din aceastb categorie sint recunroscu{i ca ffraegtrri,i ai cuvinit,r.rlui. Arghezi,
la. noi, are in privinla aceasta un merrit definitv *innit.
Din aceeagi familie poeticd mai amintim pe Coetfre Ain
gprya mia uritd{ii (fiindcd a avut Ei perioade simpate_
tice), apof pe Maller"nn6, piaul Val6ry, Stefan Ce,orge; de
ila noi se mai adau,gi dlirr generrald noud A[. phfildpliidre,
Ion B,arbu etc. Tofi- ageglia sint cunoseuli oa *""gtri.i
ryulptodi ai cuvintului. Citind,u,i, parcd sirnfi
i"
fringe peni{a sub gnzuitatea cuvfn,tllui cioplit. "r.rrri
puntr"
260
de muzicalitatea, mai bine zis de
melodioiitatea liricii simpatetice, aceEtia se impun prin
caracterrul sculptural al po,eziei lor. Fluenla qi uEurin{a
sint inlosuite prin consis,tenld Ei asprime.
Ceilal{i factori formali se acordd qi ei cu aceastd
tendi,ntd a dernoniacului echilibrat" {maginile jLnituitive
aici nu mai permirt un zbor suplu Ei aproape imaterlaI
al fanteziei. Spre deosebire de linica simpateticd, in care
cuvintele se dematerrra\izeazd, provocind imagini vagi,
fugi'tive qi transparente, aici, dimpotrivS, cuvintele se
impun cu toatd gr"eutatea lor materiald qi se incheagd in
imigini bfure reliefate. Fiecare cuvint, este plin de sevd
gata sd liEneascd, insd ea este refintrrtd printr-o impre-
aceea, spre deosebire
siomantd putere de oonstrringere, fdurind in felul' acesta
imagini masive. La aceastd familie ctre poe{i gd,sim adesea o tendinfd vdditd spre obiecte ; e tocmai cazul lui
Arghezi. Dar prin aceasta poetul nu iese din linia lui
egocentric5, ci atrage aceste obiecte in interiorirtatea eului s6u, l,e face pSrteqe ale fl'dmintdrilor sale ascunse.
In modul acesta ele devin tot atitea blocuri cane solidificd oeea ce are tend.in!5 spre vag gi transparentS.
Adesea se desprinde din acest fel de poezie liricd o incorrdare spne abstract (l,a noi aceasta se vede mai ales
Ia lon Biartru), insd absitrac{iunea se desprinde tot prin
rnijlocirrea obiectelor. Nu este vorba de abstrac{iunea fugitivd gi imaterialS a poeziei simpatetice, ci de o abstracliune liniard care se afirmd in arhitecturb prin rnijlocire.a blocurirlor m'asive.
Dln acestea reiese clar ce caracter are tectonica acestui gen liric. Ea se ca,racterizeazd printr-o soliditate
extraordinard a vensurilor, care, Ia rindu'I 1or, sint l,egate intr-un mdnunchi solid, asemdndtor cu tdria granitu1ui. Soliditahea aceasta iqi are orti$inea in special in
faptul cd fiecare cuvint igi are locul in functie de sine
insuEi. De unde in genul simpatetic eI apare ca se sus-
{in5
mel,ordfla, a,rrmonia metrodioasd, ai,ci cuvfinttuil se i,rnpune
prtin propria lui putere, legindu-se vinj,os de intregul
arhitectural. VerrsuriJe, clie reguld, respectd o anumit5
mds,urd gi se leagd intre ele in pnopodii bine echilibrate.
26r
Prin urmare, canacteristica fundamentalS a
genului
dem'oniac-'echilibrat este o tensiune extraordinarS,
tinutd in friu printr-o sforlare vinjoasd. Insd iavem exemple care ne raratd cd acest friu nu este totdeauna destul
de puternic. In astfel de cazuri puhoiul re{inut fringe
ici-colea zdgazurile Ei duce spre domeniul expansiv. Aceasta se manifestd, de reguJ.5, prin irnegalitatea ritmurilor, printr-o tectonicd mai labii5, prin iegirti miai vehemente. l"a Arghezi, de exemplu, un astfel de caz sint
Blestemela lui.
Din aceste raporturi formale se desprinde lumea in
care ne introduce genul demoniac'echilibrat aJ. poeziei
lirice. Ea se deosebeEte mult de lumea simpateticS. In
loc de armonia pdtruns5 de ideaiitate, aici ne apropiem
de asperi'tdfi,le lurnii reale. Bineinleles, sintem deparrte de
aEa-z su1 ,,realism" tradifionral. Poetul nu devine robul
lu'mii reale, insd se foloseqte de ea pentru ca pr:in ea si
se gdseascd pe sine insuqi. Adesea, icum ar fi cazul lui
Mallnmrn6, PauI Va'l6ry, Stefan George, prin rnijlocirea
concretu"luti e,I ajunge le abstrac{iuni Ei chiar la p,uritnli
ascetice. Importantd nu este oontribulia realitdfii ca
atare, ci fapbul c5 l,urnea interioard a poetului se rotunjegte in mod viguros, de parcS ar fi vorba de r.ealiitatea
palpabild. Este vorba de o lume in care norma este dictatd de griadul de sforlare qi pe care omul o strdbate,prin
propriile lui puteri. Sentimentalismul, spre car€ adesea
aluneci genul simpatetic, e cornplet inlocuit prin etica
liric
ser,''erirtdtii.
Trecind acum Ia genul demoniac-expansiv aI poeziei
lirice, trdsdturile esen{i:ale ale acestuia apar uEor in eviden{5, in contnast ou cele doud genuri descrise. In acest
gen de poezie descoperim inainte de toate un caracter
prropriu gi genului demoniac-echilibrat, anume forfa covirEitoare a dinamismuLiui lSunrtric. Dar imediat se iveEte
gi deosebirea : puhoiul irnterior nLu gdseqte in cale o
corrtratensiune suficient de putennicd pentru a fi finut
in friu. Urmarra este o revdrsare tumultuoasl gi adesea
haoticS. Uneori aoeastl revdrsare este domolitd intrucitva
printr-o f'ormd mai m[,5dioasd, alteori insd puhoiul este
atit de ndvdlnic, incit clatind tot ce intilneEte ln cale.
262
Figuri reprezentative ale acestui gen liric sint, printrg
atfii : Goettre din epoca lui titanicd, Biaudelaire' Rimbaud
Hiilderlin, Rainer M,aria Rilke. In poezia noastr5, pentru acest gen nu avem exernple afui't de purc ca pqntru celelatrte doud genuri. Ca mai apropiafi putem cita
pe Luci.,an Blagra gi Pe Bacovia.
Dacd examindm raporrtrul dintre factrorii formali din
liric, d,eosebirea esenliald fati de celelalte doul
genuri reiese din raportul dintne ritm Ei melodie. De
unde in genul simpatetic domina melodia, iar in genul
demoniac,edrilibrat exista un echilibrnr ildtre ritm gi melodie, aici ritmul este acel,a care devine atotstdpinitor.
El este expresia fide16 a ndvalei interioare. Aaeastd fanrilie de poeli este aceea care practicd cu predilecfie versul liber, adicf, versul in care ritm,ul fringe orice presiune formald regulatd Ei se precipitd intr-un tunault caprici,os. Frdmintdrile interioare ies la supnafafd in zvicnirile elementare care amintesc de fonfele primitive ale
naturii. Din acest pu:nct de vedere Lucian Blaga din
prima sa epocl de crealie corespundle perfect acestui
gen tiric, fiindcd nimeni din poetii noEtri n-a prracticat
veqrsul liber cu atita mdies'trie oa d,insnrl.
Dacd in acest gen l:iric melordia este robitd ritmului,
aceasta nu inseramnd cd ea nru existS. trnsd ea este fundamental deosebitd de melodia liricl simpateti:c5. Nici unmd
dc mlddierile fine gi dulci de acolo. Apare o melodie
mai grav5, mai sumbrd Ei mai pulin supld, iadicd o melodie comrplet adaptatd putrsaliei primitive a r'itmului.
Flste o melodie care se aseamdnd mult crr cea a genului
clemoniac-echil,ibrat, ins6 are o ftuentd mai mare. Dar,
bineinfeles, nu este vorba de fluenf,a liricii simpatetice,
ci de o fluenfd tttmrultuoas5.
Genul demroniac-expansiv nu e lipsit nici e1 de o incordare colosald, irnsd aceasta este fundamental deosebit5 de cea de gemrl demoniac-echilibrat. In acesta din
urm6 avern o incordatr care tinde sd refind in forme
consolidate puhoiul lduntric, pe cind in genul demoniacexpansiv ea este tocmai contrard: aici avem incordarea
celui care carlt5 s5-gi mentini respiratia numai pentru
a se revdrsa apoi cit mai amplu.
acest gen
Predominarea ritmultri deiermind gi oaracterul specific al imaginilor intuitive. Datoritd torentului sufle-
tesc in plind rostogolire, aceste imagini i;i pierd asprimea scuJ,pturald pe catre o avem in genul dernoniac-echilibnat, ele devin mai vagi qi mai pulin co,nslstente. InsI
'devierea de la asprimea pl,astic5 nu se faae nicidecum
in direcfia liricii simpatetice. In aceasta din urm5, vagul
se nagte printr-o evaporare spre iniltimi luminoase, ugurinfa melodiei parcd dd aripi imaginilor ca sd se contopeascS. cu idealitatea sferelor ceregti. In schimb, in genul demdniac-expansiv ritmul apasd greu ; degi e in
plind desfdEurare vijeiioasd, aripile lui sint parcd de
plumb qi nu lasd o indi{are spre soare, ci tirdEte spre
prdpdstii. Nu este vorba de un zbor liber Ei maiestuos,
ci mai mult de o rostogoiir,e, rostgolire spre i,ntunecimi.
Imaginile deci nu vor fi pline de lumind, ci incdrcate de
obsouritate. Binein{eles, aceasta nm i,nsearnnd cd acest
gen liric ar fi cu totul lipsit de lumin5, doar fdrd aceasta
n-ar mai exisba poezie. Insd nu e }umina in sine, ourn
o avern in genul simpatetic, ci o lumind desprinsi din
intunecimi haotice. Pictura lui Rembrandt exemplificd
bine ceea ce vrem sd spunem. Nu-i de mirare deci cd
in acest gen de poezie apar fo,arte lnsistent preocupdri
mistice. Ritmul vijelios domini uneori cu atita putere,
incit versurile se dizolvd intr-o beliie dionisiacS; inaaginile devin viziuni extatice cu putere de oracol : poetul devine profet. Exemple tipioe gdsim 1a H<ilderlin Ei
la Rainer Maria Rilke. Nici uEurinla melodicd a iiricii
sirnpatetie, nici asplirnea sculpburald a liricii demoniacechilibrate nu pe,rmit astfel de manifestafii orfice.
Nu putem trece cu vederea cd Ia unii din reprezentenfii amintiti ai acestui gen linic nu se resirnte atit de
evident vehernen{a dinamisrnului despr,e sare am vorbit.
In legd,turd c,u aceasta insd nu trebuie sd uitdm cd in
cazul genul,ui liric acest dinamism se petrece in interio,rul eului qi cd deci nu se poate r,evdrsa aSa de ndvalnic in afard cum este cazul dtramei. Dinamismul anarhic din poezia liricd nu se revarse in larg, ci spre adlncinr,i; pe acestea le scruteazd. De aici compl,acerea aoestei cl,ase de poeli in imagini lncircatu de robscunitdti. Iar
264
dacd piulsalia vehementd a ritmului ca atare uneori nu
,u t"r'i*t", aceasta nu inseamnd cd uneori el este inexisient. Atit doar cd 'etr nu sre manifestd sub formd de miq* utune, ci sub fonma contnastului dintre obscuriitate
irnbrdcat haina
"ui"
NSvala miqcdrii
i"*t"a.
_elemertare a
li
'
truat din
exempluUn
lumind.
iopt"i Jl"tre intuneci e $i
Michelangelo
bine.
mai
clarifica
va
picturii
ne
aJme"iul
amindoi tipului demoniac-expalsrY:
;iR;fiddt aparlin
cu toate acestea, existd o mare deosebire intre ei' ln
migcare .vghe&i ;;Ia Michelangelo totul este intr-ocd
'o
*"ita, Ia RembrandT s-ar pdrea uneori ar exista
aqa
in"ii"ri*" spre starea statici. TotuEi e departe deceva. Convulsiunile liniane de Ia Michelangelo au devenit la Rernbra'nd,t o incleqtare de lurnlini 9i de intunecimi:
lumina parcd wea sd scape din mrejele intunerioulur'
clar acesta nru se lasd invins, igi afirmd atotputernicia'
Aceasta este explica{ia
.tq l"p-Iucr.u clarobscurului enig-matic
iI gSsim Ei in cazul poeziei lirice
brandt. Acelagi
cle gen expansiv : in timp oe la unii dinamismul se descar;d sub formd de miEcare vehementd ca atare' 1a allii
eL se incarcd sub f'orma cl'arobsourului, adiicd sub forrna
luptei dintre trumind qi intuneric' sau scrutarea voiti a
iniunecimilor. In sensul acesta il putem incadra 9i pe
L,i-ician Blaga qi pe Bacovia in acest gen.
Atotputernicia ritmului determin5 qi tecto'nic? specificd a genului demoniac-expansiv. In foante multe cazuri gdsiir ,o versificali:e labi d 9i lipsitl de simetrie' Versr:riG se succedd cflnd naai lu'ngi, oirld rnai scrurrte, int'r-o
cadenld capricionsd ; domind numai zvicnirea interioard
cu completa nesocotire a unei simetrii consacrate. Totul
aratd o tendin!5 anarhicd impotriva oricdnei constrffngeri. Aceiasrtd teobonicd o regdsirm in toatd abundenla la
Lucian BlLaga, care deci din aeest punct de vederre se
integreaz5 bine in acest gen liric.
Aceste instigiri formale ale genului demoniac-expansiv
ne introduc intr-o d,ume cu totul deosebiitd de cea de genul simpatetic Ai din cel demoniac-echilibrat. E o lume
pline de mister in care d,omind virtejul,. a3T9 1ru 1e ^de
putinla de a ne fixa cu temeinicie locului. Totul este inir-o rnare trecere (ca si intrebui'nldm tocmai o expresie
265
a Iui Blaga) spre maretre infinit, neintrezdrit niciodatd,
ci numal bdnuit prin mijlocir,ea unei apr,ige vilvdtdi. $i
sintem tocma| Ia polul opus ra,I seninStSlii din lumea simpatetic5. in genul demoniac-expansiv cuvintele nu rnai
sint f,actorii unei melodii cereqti, ci tot atitea enigme
prin care pdtrundem intr-o lum'e 'obsourd gi adesea infernald. Reprezentanfii acestui gen liric se complac, in
general, aEa de mult in intunecimile nedesl'ugite, incit
ieqirea la lumind ii umple de murlt regret, uneori ii revoltd chiar. Tipic exprimd aceastd atitudine Luciran Btaga
in poezia Trezire :
..Nfocneste copacul. lvlartie sun5.
A.Ibihele-n faguri adun5
gi-amestecd iqtvierea,
ceara qi mierea.
Nehotdrl,t intne doud l.r.otare,
cu vine trimise sub ga,pbe ogoare,
in vdzduhul zmeu,
doarme alesul, copacul nr,eu.
Copacul meu.
Vintul il scuturS, martie
sun5.
Cite purteri sint se leagd-mprreund
din greul fiinfei sd mi-l urneascd
din somn, din starea dumnezeiascd.
Cine vintu,rd de pe muncel
alita lumind peste el ?
Ca lacrimi
mugurii l-au podidit.
l-ai trezit?
- de ce
Soare, soare,
Comparind cele trei I'umi in care ne intnoduc mle
genuni lirice, am putea spune urmdtoarele : genul
simpatetic ne introduce intr-o trume suprateh.r,ricd, inundatd de lurnina ,sferelor superioare; geniurl dernonriacechilibrat ne intrroduce i'ntr-o lume teluricd. in care lumina de snrs Ei intun,ericul de jos sirnt Xn echilibru gi
care ne aratd lucrurile in asprimea 1or concreti ; genul
trei
266
demoniac-expansiv ne introduce intr-o lume subtelurica,
i; ;; intunecimile sint pe prirnrul ptran, unde a.trracfla
lite A" mister formeazd axa centrald a existenfei'
Iatd deci cd cele tr:ei genuri lirice ne red'au sensuri
variate ale existenlei Ei astfel justificd prin prisma eter-
niti{ii tot ce este Poezie liric5'
Iar acunr sd revenim pentru un moment la vechea
ptoniu-a spinoasS, a.tume interferenfa genurilor..litei'are. Am constatat cd genurile liric, epic si dramatic. se
Oiiere"liara aupa norri,a celor trei tipuri estetice : simp"tuti",' J"*o.ti""-""frinbnat qi demoniac-exp-a1si11'. lnsi
inla."laqi timep am cornstaitrat cd in sirrmJ'.gen'u1ui.11ry9 iisugi se difenen{iaza tlei gen'gf dtrpl aaeleaqr trel tlpurl;
cloirada o avem ln analizele 6in'acest capitol. Din acestea
rezultd cd poetul liric Simpatetirc este cel mai liric in
iut ttt cI eI se inchide mai mru1t in subiectivitatea eului
slu, este mai egocentric. In sinul acestui egocentrism el
iEi cristaliz eazd o lume armonioasd qi diaiand cum numai prin s'impatie se poiate concepe. Nu-i de mirare ci
ta poe{i ae teluf lui trminescu gAsim subiectivismul cel
nrai pro.,.un!at, o domnie a sentimentului pind la extrenrele limite. Nu-i de mirare de asemenea cd reprezentanlii acest,ui gen nu s-au prea afirmat cu mult succes
qi intr-unul din celelalte gen'uri literaire. Dovada csa mai
bund tot Eminescu este. Ei rdmin lirici orice ar intreprinde. In schim,b, in lirica dernoniac-echilibrafS, situatia
schimbd : baza simpateticd este strdbdturtS, transfiguratd de vi,goarea dinarnisan'ului dernonirac-'eahilibrrat, oara,steristic poetului epic. CLoincidente interesante vin sd ne
confirme lucrul acesta. Poetul pe care l-am indicat ca
reprezentativ al acestui gen, Tudor Arghezi, se Etie c6 este
in- acerJLaqi timp un foante puteurnilc rproaaior. Ceea ce insearnni cd clin configuralia pornirilor saile liriee se desprind gi r,'ddite inclindri epice, expiicabile numai prin
clinamismul demoniac-echiiibrat care ii coloreazd lirisrnul. In ce priveq,te ai trerilea gen Xiric, !a acesta fondruJ'
simpatetic este strdbdtut de o tendin{5 demo'niac-expansivd specificd poeziei drarnalice. $i aici faptele - sint
conroludEnte : e oare o simpld int{rnplta're ci poetul -nostr"u cel mai reprezenttatliv in-acerasitd direclie, Luoia'n Blaga,
i"
267
se afirmd pe tdrimul dr,arnatic chiar de Ia inceputul carierei sale litrerare ?
Dar dacd toate acesitea sprijind tripartilia poeziei, lirice, sintem nevoifi in acelagi timp sE ne exprimdm toatd
rezerva fa{d de orice tendin!5 de a vedea in cele trei
genuri lirioe niEte categorii inchise. Ele reprezint1' numai trei directiue generale, in sinul cd'rora senstt'l exi'stenfei se poate cristaliza in cele nxai uariate forme. Nu
este uorba sd, presdm un autor i,ntr-o formnld,. Aproape
la fiecare poet liric gdsim calitdli formale care anatd inclindri simultane spre mai multe genuri ; de exemplu,
versul Iiber nu-l gdsim exclusiv in genul detn'oniac-expansiv. lnsd nu-i mai pu in adevdrat cd in fiecarre prod,us
liric gdsim o notd predominant5 specificd unuia dintre
aceste genuri. Aceastd notd predomin,antd fo,rmeazi axa
cerntrald in jumi- cdr,eia se oristailizeazd sensul exisrtenlial specific poetului respectiv. O creafie cu caracter demoniac
fie echilibrat, fie expansiv - poate atinge
dat notele unei armonii superioare, dupS
la un moment
de atitudine simpateticd pot s5 apa,r5
intr-o
crealie
cum
ciin cind in cind note aspre qi viziuni misterioase. Important insd este faptut cd in fiecare caz in palte factorii formrali conlucreazd ln aqra fel, incit ne lasd sd intrevedem o inclinare pentru unul dintre sensurile existr:nfiale tipice pe oare le-am deosebit. Se intimplS ca o
anumitd atitudine sd caracterizeze pe un poet numai in
cum e"cazul complex al lui Goethe sau
an'umite epoci
- Rainer Maria Rilke, care in timpul racrim e cel aI lui
porturiJ.or sale strinse cu Rodin devenise un demoniiacechilibrait tipic. Toate acestea nu schimbi nimic din cele
spuse mai sus. Important este faptul cd orice poezie liricI ascunde o viziunc in func{ie de una din cele trei sensuri in care se orienteazd eul spirittr,a:l pentru a-Ei clanifica atitudinea fa{d de lume Ei viald, fafd de inheaga
existLen{5.
268
INCHEIERE
Ajungi tra capdtul cercetdrilor noastre, sd aruncdm
o
priviie retrospectivd prentru a sintetiza rezullatele ob!inute. lnsd aici nu ne rnai referim qi la naportul dintre
diferiterle genuri litenare, ne mdrginim la problerna poeziei lirice.
Principiul fundamental de l,a care am ptecat a fost
cd poezia este arta cuvintutrui, sau artd prin cuvint. Aceaite consideralie iifnplicd o serie de consecinle pesfle
cnare nu se poate trece Ei carre conlin insuEi principiul
explicativ aI poeziei. Prim,u,l lucru pe care trebuie sd*l
accent;r-rim este cd limbajtal, cuvinttil, p,r'in factura lui
intrinsiecd, exprirnd, conline un sens, un inleles ; acesta
este rostul lui. Anticii vorbeau depre L6gos, ceea ce exprirnd mai bine preocuparea noastrd de aici. Ltigos pentnr dinqii insernna in acelaEi timp cuvint, vorbire, gind,
ra{iune. Cuvintul este deci purtdtor de Zdgos, adicd eJ.
prin natura lui chiar ascunde rm inteles, tinde spre crislalizrrrea unei idei. Prrin aceasta se elimind de la inceput
prtin a unei explicafii a poeziei pe baze ira{ionale. Ceea
ce deosebeEte limbajul obiEnuit de lirnbajul poetic rru este
faptul cd unul ar fi ralional, iar ceidlalt ira{ionaI, ci
faptul cd prirn;ul redd logica eului ermpiric, iar ceL de-a,l
doilea logica zuIui originar. Logica Eului oniginar se
de'oeebeqte de cea a eului empiric pri,n adincimea ei,
269
cu predominarea obscunititii
m,istice.
obiqnuit are tenDar, dupd our-n am v6zut' lirnbajul
in formulSri
mecaniza
se
a
de
dinla de a se abstritiza,
Din
terxdinfe'
acestei
opune
poetic
se
conceptuale. Logosul
o
sine
c'u
el
el^insuqi'
'aduce
-a"-uceastd
sursa chiar din o*u'Jtti"a
este
:
conceotualizarc
armdturd care iI "pata
.^" despu"ind difevorba de acel nisus,formaLiuus, din "u,"
aspecte for,aceston
ritele aspecte forma'Il' ni" titittonia
poeitic4
oare-ideea
in
9ut" Tmale se iveqte o atiliutete
poezia ca intreg -ou
nriri"""""o'bta qi car;larirnen;teazd
c6rmi,a ,ea este feritd s5' se
l#i'r*"'"f""i*it"" ?Jt*ita
aceea l6goszl poetic
Pentruseci'
congeleze in formule
primejdia.rigiditdtii
este un ltlgos vru, ;;;pei, lgtit.de cd nu mai e nevore
**"t*ltli"e abstra'di""iroi'
-Credem
ttt" di'n aoetraEi
forrn'ale
sd arcentudm cd ;i;;1;
insdei .ideea
care se naqte ^.:t
;:,#;^';;ft;.op
el; ea
exterioard=p::1111
o-hain1
imbracd
poetr"6-"t
ideea
Adicd
atnaqtere
poartd in sine t"ti i"tt*ii-fonmati .care dau cu alte cut* "orbit' .Atmosferra'sinul ei chiar'
mosferei des.pre
itt"p" din
"ut"supr€p"""Jalii,-"itu
se
nu
vinte,
ideea poeticd -9" 9*1
f,ocrnai prin 'uouu'tl't""'O"ol"n'"Ete
inviordtoare' a
elemen'te
sine
in
oottt"
abstractd ,
secdtui're' Pende
fer"e1!e
",uii a#ir]r""fi""ii
cdror vibratie
^p'ittt'
"
de atmosfera unei poezii nu intnr aoeea sd te laqi
q*t-e-oeticd' ci' dimpotrivS'
sEamnd sd faci
"btltl*d-;;
in mbd nernijlocit' adic6 in
,a t"
oeea ce
nu este identic
inseamnd
""siili-d"-tu
modul cel rmai adecvat'
-:*+:* nevoifi
-o-rnir'
p-roblemei' ne simlim
mpfiiu"tu
fiind
Datd
poeatmosferei
asupra
.a ilrrJirta- Ei i" J"""utta'it'dh"i*t"
poetlc€
g'reqite' In teoriile
tice pentru u ut't'i---""ttAuzii
accentuatd ca
adt"tt"o"
,t"o''Jrnl"ti"eqi
rornantice
"ra
i?' 99*"poetice
valorii
ale
una dintre conditiiie Jt""tiif"
s-a
tendinli
aceastd
F.qf
4:
niul tuturo, g"t.triiJrit"iit"'
din
Ecga}a,critic6-^neoivit o reac{i" .r"rt""i"Ja-in speciit
astfel de atrnosrere
il*i.a,'.*ii"rta "a to"*ui lipsa unei
operei' Iiterare
constituie f a**""'ii f ""J""'t"tital . aIreiese otrar cd ntcr
^D'es^iuna
s-a dus disculia
dtl"Ji" f"rrr ."*t
s-a
atmosferei
:'proble'ma
Jt;pdd
dintre ta,bere *'r''uiJ
asuitindu-se
general'
ous numai in arpJ**ut;i^; totul
genurilor
varietatea
cu
raport
fii*iil"ii"'fi;;I;";trins
literare, c€ea c€ dd problemei su to't'u,l atrtd infS{iEare' In
prirnul rtnd s-a uital ,ci existd o deosebire dupd gennri,
ipoi, in aJ. do,ilea rind, insuEi sensul atmosferei s-a preci,it,pt*a pmlin cuprinzdtot.In ce ne privegte, qoi 3m ajuns
la coqxcLuzia cd ialoarea atmosferel variazd dup6 gen'uri'
ln domeniul poeziei l,irice, datd fiind import'an{a gsryc:
tului formal in acest gen, ea este u,n factor inerent 9i deci
hotdritor penitru valoarea ei. In schimb, in^poezia epicd
gi dramaticd ea este rnai pu{in importarntd. In rndsura in
care ea igi face aparilia in aceste genruri, estre vo'rba mni
muJ.t de o infiltrra{ie lirircS. Prin u,r'mare, dacd romanticii
Ei neoromanticii au evidenfia,t cu fuept cuvint innportanta
atmosferei, ei ror'r exag'erat clnd au extins acest fac"tor
fdr6 nici o rezervi asupra tuturor genurilor, aqa incit reac{ia criticii neoctrasiice a fost foarte i'nd,reptd{itd. In
schirnb gi aceasta a exagerat negind, la rindul ei' valoanea
qi
atrnosfeiei pentru orice-gen lite'rar. Aceastd negafie
-proble'rnei aminal
aspect
doilea
Ia
at
cu aceasta i;ungem
tit mai sus -- -iEi a,re originea in neprecizanea serrs-u'lui
atrnosferei poetice. In aceastd priiMin{d s-a generalizat
conceplia unilaterai.d a romanticilor, conform cdruia atmosfura poeticd n-ar fi desit o arnbiran(d stdpinitd in intregime de senitiment, tra chiar de sentirnentalism. Din
cattza sentirnerntul'ui atotstdpinitor, ace,astd ambianld ar
consta d'lntr-o durlcegdrie rnoleEi'toare, dintr-o dilu,are
plini de o ceald nebulo,asd, drin care claritatea qi efortul
ar lipsi cu desdvirqire. Evident, atrnosfera luatd in
acest sens neoclasicii aveau tot d,reptul s-o respingd in
modul cel mai energic. Am vdzut insd cd p,oezi,a liricd e
depar-te de a fi nurnai expresia sentinaentului in sensul
ob,i'gnuit a1 cuvintului, : ea, ca expresi,e a eului o iginar,
implicd in aceea,gi mdsurd Ei intelectul, Ei voinla, imbinate toate intr-un tot de nedespdrfit. Prin utrmane, atrnosfera poetici se resimte Ei ea puternic de participar,e'a
acestor factori. Pentru aceea ,atmosfera poeticd descrisd
cle rornarntici nu este singura posibilS, Ei, ca ceva prin excelen{5 uni,l.ateral, nici rmdcar cea mai d,e valoare. Dacd o
astfel de atmosferS e posibild, mr-i rnai p,ufin a'devdrat
cI putern ,avea qi o atrnosferd ,plind de claritate, vioiciune
qi vigoare. Alituri de atmosfera etericd, in care totul se
dizotrvd qi dilueazd, puterm avea qi o,atmosferd plind de dir27t
270
@o
in care lusrurile se resirnt ca un d'at ooncret'
genuri:lor
asupra
Capitolut
palpabil5'
pr*r#1a qproape
ii"i"" &*O*,
-c"i"ta..b a^dus la concluzii convingS,toare in azenie,
FiindrcS atmosfer:a poetic5 n'r.r inseamnd
disol'ulie etericS, 'ci insearnnd -pur..qi simplu
"-"rtr"iO!"it gerreralS, in sinul cerei3 ideile vibreazd cu
"*.-iia"ta f"iind ferite sd se mecanizeze in fdgaqul con""...""ii-!.
de conlucrarea
;;nd;i, In sinul acestei arnbianle sreatd
mai abstracte,
cele
chi:ar
cuvintele,
Ei
form,ali,
iuilorifor
p*?trg
,ifi-o.t"Eute, rigiditatea nolionald-.lLe este topitd
dacd
carre'
adin'dimi,
din
venit
s;uflLu
un
; i; f"* Fiaqe"Ia
moleEealS
de.
formd
o
tria
,plind
;;";;";te
T!"u:?' 4t"
ori poate fi plin de o cLaritat'e viguroasd, suslrnuta de-o
dftzi. Este exa'ct ca in- peisajul !i-l
jrudacd uneori, din cauza atmosferei celoase, varletafea
alteo'ri'
vag6'
am'bian{d
in-tr-o
igi dlizolvd conturul
se afirml cu o plas"orrif"i" *u cilaritdtii atmosferei, lu,crurile
lor.
ii"itrl"-r""rptul.al5, ou intreaga energie a contr.rrului
de
modepind.e
fii-i.*i", aleasta varietate iatrnosferei oonit'opire ce se
;;f d; ;"ntopire aI factorilor fonmali,
din pulsatia intimd a eullri originar'
nastc
---'iluto"iia
atmosferei lirice, l6gosut poetic, can-e se iveqte
dintr-o stare nucleari nediferenliate, dar oare in mod inispre ralionalitate'
d,J-p""tti in sine ndzuinla- spre luminS,
obiqntrit al cusensul
in
;; J" opreqte Ia o nalio'nalitate
superioare'
raliuri
unei
sfera
ln
ridi'cf,
ne
ffifuti; ;i
fntr-o sferd zugrara ionaid. Poezia nu inseamlrd revenire
teorii poetice'
i"-o t "t" ira{ionald, cum o afirmd atitea
antagonisoare
in
superioarS,
.u1irrt"
o
spre
ci ridioare
*.1" ai" sinml lurnii ind[vidua1e, qi mai ales antagonis'rnul
dizolvd igtr;o zuai"tt" lumea subiectivd qi obiectivS, sepoate
vorbi despre
Nurnai in acest sens se
p;;;
"t-i"i".
efect rl magic al Poeziei.
Dupi dirm am vdzut, spre deoslebire de celelalte geUi"t ie, poezia lirici eite prin excelentd poezra guttti'
".,ri
t" #,i lituort, eul nu se evidenliry? itl aga.mdsurl
i"
esen!ia1e,.c5^i"i
;; i; ^,,' 1iri,c6. ni iqi drescoperd rostu'rileprin.mijlocirea
lumea
cu
srtrins
rnii
cit
raport
'o|rfiadincimi. Ace,asta este forma de viat6 specificd
"fift
prooriilor
c5 nici
i"triip"ta J* g.""r nric al poeziei. co-nsecinta este
;;- g;" poeti"c nu redd int.'.ttt mod atit de nemijlocit'
"_i_ta
"*Jta
272
.ryHl'
p'e o cale aiit d,e scurtd, tot ce este mai esenfial in existenta noastrd. De runde poetul epilc ai ceil. dnamatic sint
nevoifi sd par,curgd lumea externd in lt1ng gi-n lat, poetul
liric se scu,fr:ndd direct in adincimile originare qi ne redd
astfel esenla existenfei. Pentru aceea in nici un gen literar nu glsirn atila intimitate Ei concentrare ca in cel liric.
Foezia Liricd ne aratd in rnodul cel rnai elocvent cum
se spirituai.izeazS" fiin{a ome,neascd anLcorindu-se in sine
insd'!i. Ea se caru,td pe sine insdgi in mijiocul forrrnelor
conven{ionale ale vietii. }-iindcd acestea din urtmd cneeazd
sufletului atitudini-tip,are, in care eul aju'nge sd se afirme
in mod stereotip qi care, dacd au avantajul cd ug,ureazd
adaptarea, in schirnb anihileazd viala autenticd a eului.
Chernarea poetului liric este de a dezgropa de sub inveliquL actelor mecanizate c€€& ,c€ aparline eului ,propriu. Ace'asta nu e posibil decit pri'n scrutare'a adincimilor esenliale 9i vii ale interionitd{ii. Adincindu-se in sine, el
coboal"S in stratul forfelor originare prin care ornul se integreazd in to,t restul existenlei. Fiiradcd ar fi o greqeald
cumpiiti dacS s-ar crede cd p,rin scrutarea eul.ui s,e cimentc+azE. o existenf d individuald. Dirnpotrivd, eul originar
este cle naturd colectivd : el se co'mipnrne din esen{ialitdlile
aare forrneazd legbturd cornund dintre individualltSli,
preoum qi iegdttua cu tot restul lumii 1. Ajunqi la lumea
eului originar, nu mai intilnim antagonisrne intre ,,euri",
ci nurnai acorduri. AEa se explicd admira{ia unanirnd pe
care o stirneqte o adevdratd operd de artd in toate conEtiinl;eie : spiritul nu desparte, ci unegte, el in roneazd
infelegerea Ei arrnonia in sinul lumii iindividuate qi antagoniste. IatS pentru ce viziunile poetice desprinse din
adincirmi aru orizonturi nebdnuit de largi. Din acelaEi motiv,
cu toa,te cd revlrsarea intr-o formd inseramnd constringer€, ea este in ace,laqi timp liberatoare : din adincimile
incdtuEate se desprind potenlialitdtile substariliaie care
cataoterizetazl. in rnod specific eul lcreaitor. In modul
acesta eul se intdreqte, iqi reciqtigd adevdrata infdliqare
qi iEi prectzeazl r.aportul ou lume,a qi viala. Astfel el
I Plol.;lema ateasta am dezL,dtut-o mai pe larg in lucrai.ea
Issoi sur Ia cr,lation artistique, partea IV, capitolul Le ftcteur
colLectif.
273
ajlrnge sd trdiascd o viald autenticd, care strdbate prin
crealia liricd cu prospelimea undelor ce fiEnesc nemijlocit
dintr-un izvor nealterat. Gralie acestel autenticitS{i, in{eIesurile care strdbat din adincimi au in acelaEi timp puterea adevdrului. Nu este vorba de un adevdr care se capteazd in fornnule, ci d,e un freamdt plin de sinceritate, din
care se desprinde tot ce este mai esen{ial in fiin{a urnan5.
Acest freamdt are puterea adevdnrlui, fiindcd el este expresia fideld a ceea ce frdmintd lumea ascunsi a eului gi
precizeazS. in mod sincer acordul acestuia ciu semenii sdi
Ei cu intreaga existent5. O poezie liricd este adevdratd
in mdsura autenticitSlii ei, iar aceasta este totodati qi
singura normd care ii ridicd rraloarea. Nimic altceva nu i
s,e poate cere decil sd evite artificiul. sd izvorascd din
su::sele originare, pentru ca in felul acesta sd ne pdtrundd
cu freamdtul autentic al l-ie!ii, cu tot cc are ea rna'i p'ur.
CUPRINS
Prefald. Ia edigia
PreJagd la edifi,a
Intraducere
Capito'lul
a doua
a treia
6
't
11
I. TEORIA GENURILOR LITERARE
tr. Frivire istoricd
2. Raportul dintre genuriie literare
t3
54
Capitolul 11. ESENTA I-IRISMULUI
tr. Fondul
originar: eul empiric Ai eul
2. Forma originard
3. Subiectul qi conlinutul
15
85
poetic
85
107
114
Capitalul
111.
LIMBAJUL LIRIC
1,27
Capitolul
/Y. ATMCSFERA LIRICA
160
CaTtiialul
Y. RATIONALITATEA
TN POEZIA T,IRICA
SI IRATIONALITATEA
1,'.|5
277
Capitolul
vI. FACTORII
COMPONENTI
AI
ATMOSFtrRtri
LTRICtr
INTRODUCERE: IMPORTANTA ANALIZEI FOR-
MAI,E
IB2
1, Ritmu]
2. Melodia
3. Imaginea intuitiv6
4. Tectonica
Capi,toh.tl
VII. GENURILtr
185
20L
225
237
LIRICE
Incheiere
Redactor tesponsabil: VICTOR IOVA
Tehnoredactor: ELENA CALUGARU
Aparul 1969. Tiraj 2670 ex. bro5ule. Hirlie tioar inoti
tip A de 63 glmz. Format 540X540tt6. Coti'ed. t4.i7.
Cati lipil 17,50. A. nr. 2t.8961t969. C.Z. penttu bibtio!e_
cile mari gi miti Bi9-96.'
Lucrare execuiatA sub comanda nr.266 la Intrcnrin.ln.
r(a poligralicd ,,Tiparul'. s1r. Fabjica ae ctiiUiiiui.
nr. 9-li, Bucuregti
- Republica Socialistl Rom6n!a