Viziunea lumii in poezia noastra - Liviu RUsu

Lei 6.75
LIVIU RUSU
Viziunea
Iumii
Tn
Coperta
: Anton
Perussi
studiide
foIcIor
LIVIU RUSU
Ix
VIZIUNEA LUMII
ponZTA NOASTRA
POPULARA
DE LA
RESEMNARE
LA ACTIUNEA CREATOARE
AVEC UN R6SUM8 EN FRANgAIS
1967
editura
pcntru
literaturi
INTRODUCERE
Literatu,ra popul ard. este una din forrnele de expresie
a congtiinqei sociale. Iar congtiinqa sociali, sub orice formi
ar apd,rea, este o reflectare a existengei soeiale. Este fi,resc,
deci, ca in poezia populari si gisim redate, pe de o parte'
stirile de fapt aie existenlei so,ciale, iar pe de altd parte, c&
reflexe ale acesteia, ideile pe care gi le formeazd poporul
despre aceaste existenli, impreuni cu nizuingele gi speranqele care ll ciliuzesc i,n via1I.
lmpreju'ririi,e istorice prin care a trecut poporr.rl nostru
veaouri de-a rindul au fost foarte,complexe gi nespus de frd,mintate. Drept urmare, gi ideile gi sentimentele care au ajuns
si fie reflectate in poezita noastrl populari s?nt var'iate. Ar
fi profund gregit si se creadi ci acestea s-atr cristalizat intr-un
singur sems. Astfel, de exemplu, in trecut, cercetXtorii adeseori 'semnalau ca dominanti in poezta noastri popularl resemnarea, proclamind-o drept trisituri najionali specifici, trecind cu vederea peste el'ernentele dinamice multiple care se
rnanifesti in creagiile popor''ului nostru. Astdzi, c'tr drept cuvint, se subliniazl importanga trisiturii active din acest dotneniu. Ar fi insi o gregeali fundamentall. dacd, I'a rindul
nostru, am neglija elementele resemnirii, care se exprimi cu
abundengi in tot ce a plismuit poporul nostru. De vreme ce
ele existl in inumir foarte mare, trebuie si li se acorde toati
atengia. lnsi nu proclamtnduJe drept trisiruri specifice 9i
permanente, ci clutind substratul social pe care il reflecti.
ln general trebuie si, accentuim ci nu se poate glsi o interpretare justi a tor ce se exprimi in poezia populari daci, nu
qinem seama c5. ea este un reflex al existengei sociale. ln al
si
ne dim seama ci esre fundamenal
gregit si se aplice in aprecierea ei un puncr de vedere sratic.
Exi,stenga sociali este pli,ni ,de .frimin'td.ri variate, ?n cane
nimic nu rimlne izolat, in care toful se intrepitrunde. Drept
urmare, nici trisiturile care se cristalizeazd. in sinul ei nu
conjstituie aspecre izolate ale realitdgii. Toate trislturile se
intrepitrund, formind o complexitare in care torul este intr-o
condigionalitate dialectici. l,n rcalitatea vieqii sociale totul
este intr-o continui desfX.gurare, iar in marele ansamblu a5.
crealiilor populare, ca reflexe ale acestei viegi, dinamismul
desfiguririi este necontenit prezent, necontenit se manifesti
anumite nlzuinqe gi aspiralii. Drept consecinqi, vom purea
constata c5" aga-zisa resemnare, w, fdrd" temei sesizatl de
atigia cercetitori, nu este o tri,situri anistorici, dincolo de
tirnp qi spatiu, 9i deci funciari gi neschimbdtoar,e, a poporului nostru, oi o trlsiturl comdiqionari social gi deci trecetoare
o dati cu imprejurlrile ,care i-au dat na;rere. In felul acesta,
problerna resemnirii din poezia noastri populari c,apitd. un
senrs nou. Ea nu apare ca o trisituri unici gi atotdominanti
a mentalitigii noasrre popula,re, fiindci poporul, tn acelagi
timp, este animat de nizuinqe gi agteptiri ,intense. Esre complet gregit si se creadi ci el se lasi definitiv in mrej,ele pasivitigii. Starea de inergie este nurnai un fu'ndal, in sinul ciruia,
lnsl, geirnenii di,namici mocnesc din plin, deterrninind Ei atitudini active, afirmiri de mare vigoare, susginind, alituri de
reselnfilare, o vizi'r.rne animati de puternice energii creatoare.
doilea rind, trebuie
6
rim
Aceasta este linia mare pe care vom lncerca s-o urmifagi. Din sinul marelui ansamblu al poeziei
iur lucrarea de
ciuta si ,descifrim firul dinamic, care
videgte, alituri de viziunea intunecoasi a resemnirii, o via acliunii creatoare.
ziune luminoasi
noastre poptrlare vom
-
artea
"HOMO
CONT.EMPLAT
M.IS"
E
X I ST ENT
A
SOC I ALA REF LECT AT
A
IN POEZIA NOASTRA POPULARA
C,e existengi a dus popor rl nostru in epocile trecute,
,cind atr fost pllsm'uite varietigile de poezii pe care le cunoagtem din mulgimea colecqiilor noastre ? Se gtie : au fo,st epoci
de cnrnti exploatare gi asuprire. Este firesc, prin urmare, ca
de fapt, suferi,ngele de pe urma acestei exploatiri 9i asupriri, si prindi glas in poezia noastri populari.
Aceste suferinge {ormeazl, unul din aspectele fundamentale
ale coarginutultri exprimat in plismuirile poporul'ui nostru. Numirul'acestui fel de plisrnuiri este foarte rnar.e, fiindci nesfirgit
a fost girul s,uferinqelor in decursul veacurilor. Impresionant
suni mS,rturia lui Dinicu Golesctr : ,O, si cutremuri mintea
omului cind igi va aduce aminte cd fdptura lui Dumnezeu,
omenirea" fralii nogtri, au fost cite zece agternugi c'u ochii in
soare, gi o birni rnare Ei grea pusi pe pintecile lor, ca, mugcindu-i m'r.rqtele gi gi'n1arii, nici si poatI. a se feri [...] Alfi
cregtini, tot pentru dare de bani, au fost spinzuraji ou captrl
ln jos, 9i a\ii iarlgi in cofare de vite, u,nde le-au dat fum, 9i
alte multe asemenea pedepsi." 1 Tot aga de impresionant ne
vorbegrc Dionisie Eclesiarhul despre siouagia de la sftrgitul
secolului al XVIII.lea : ,,Iar slujbagii tnchidea oamenii 9i
muieri gi-i ineca cu fumuri de gunoi gi cu ardeiu ii afuma
qi-i ginea inchigi ziua 9i noaptea fld.minzi, sX dea bani, pe
tuceaste star,e
I
Dinicu Golescu, lnsemnare a cdlitoriei mele ldcutd in anul
1825, 1826, E"S.P.L-A,.,
"Eibliotoca
pentnu
togi',
1952,
1824,
p,84-85.
11
algii-i lega cu miinile indirS.t pi cu spatele de garduri, gi-i
birea cu bi,cele, pe ,allii legaqi ii biga cu picio,arele goale tn
z\,padd. geroase, aga chinuia pe cregtini" 2. $i multe alte dovezi
s-ar mai putea cita ln acest sens.
Aceasti situagie sociali, care a dus la atltera nemullumiri, riscoale 9i r.evol,u1ii, se reflecti pregnanr i'n poezia
noastrS. populari. Fiindci :aceastd. poezie, dupi cum am spus,
este departe de a fi anistorici. Ea este profund condilionatl
din punct ,de vedere social gi i'storic Ai, expnimind jalea gi nemulgumirrea celor as'uprigi gi exploatagi, e4 are un caracuer de
clasi evident. Tipici este in privinga aceasta Balad.a iobagulai, in care 6e rezvmd impresionant lsoarta jalnicl din trecut
a omului nostru,din popor.
Of, firtate,
rX,u
mi
Gtim un fragmenr
:
doare,
Mi
doare la inirnioari
rnl
taie peste gale.
$i
N-am inici casi, n-am nici piine,
Ijuirduit sint ca un ciine
Casa mi-e dlrdpdnat1,
$i nev'asta dezbrilcatd.,
Iar copiii-mi iipi tare.
Firi pic de deminoare,
$i ogoru-mi nernun'cit
Std pustiu Ei-ngelenit.
Zi
-
punga altuia !
Frunzd verde de nalt PloP,
Peste noi a dat PotoP i...]
Frunzd verde de trifoi,
Noi, jirra,nii, vai de noi,
Ne-au fript holii de ciocoi
!
Ne mlnincl din sudoare
$i ne calci in Picioare !
Ne jupoaie gi ne bate,
Ei se-nfundi in Palate ;
Noi din noi le di,m ostagi'
Si ne scape de vrijmagi,
Dar cu oam'eni ce le-am dat
Tot pe no'i ne-a-ngen'unchiat [..']
Noi toti cu ai noqtri bani
Plitim ca s-ave'm tirani !3
z
I
Toatl, v'ara podvezi gr,ele
Nuinai clacd gi gosele.
Iar cind aspra iarni vine,
O,,atunci e vai de mine !
:
2 Dionisie Eclesiarhul, Cronograful
Vilcea, 1934, p. 93.
l2
Ce folos de rnunca mea
Intri-n
Poetul populrar a st\gmatizat toate categoriile de asuviaga de nesuPortat' Inpritori 9i
'.t,""plo"iatori care ii ficeau
boierii qi ciocoii' apoi
cu
io"todrl, contin'utnd
.epind
oamenii biseturcilor
tuicii cotropitori,
'g*n"""igrecii - u,nealta: toii sint- stigmatizaqi tn
toli bogitaqii
ricii 9i ir,
nlturor se revarsX ura neinduimpotriva
pofular",
.trrtu.Ll"
ciocoii, aceste unelte ale regilndeosebi
plecati a-poporului.
Lurilor f.*d"I", sint vizali cu rnulti asprime' Bine ii caractertzeazd Nicolae Filimon in ptef.aia la Ciocoii vechi Si noi
e totdeaurna gi in orice gari un om venaf ipocrit'
"Ciocoiul
lag, orgolios, !aco,rn, brutal pi'n5 la barbarie ["'] acegtia incep
pti" fi slugi, feciori sau rtndaqi in cas'ele boierilor ; devin
"
vdtafi de ourte 9i, dupi ce furi ln toate chip'uapoi sofragii,
rile pe stipini, se imbogigesc qi devin 9i ei boier'i"' Iar cum
boieria acestor parvenigi era in funcqie de ave'tea acumulati'
!
gi noapte eu m,unce$c
La ogoru ciocoiesc
$i nimic n-agonisesc
'
f erei
Romdne,rri, Rimnicu-
s Arhioele Olteniei,
XII,
1933,
p.280-281'
13
ei se aruncau cu cea mai silbadci sete asupra poporului
ne_
putincios' Nu este de mirare ci ciocoiul .riu
obi""t,rl perrn.anent al blesternelor lui. lnsi aliur,i de ,el apar
,.fi
torii firi suflet, care ii_riau avu6ul, prn b,'rori nf"ir""ri-li
"rpi""i"_
ripesc fernei,a gi fetele, igi bat joc de murlca
lui gi d,e ,or
ye ry1i scump. ln varietatea ctntecelor populare, ,o"0.
""
firidelegi prind glas, exprimind jale qi revoltl nelimiratl"
".uri.
Impresionant suni urmitorul cintec :
Trage, Radule,-n cimpoi
Doina noastri din nevoi,
$i rri-o trage legXnat,
Unde rnerg gi orice fac,
Eu de oiocoi nu mai scap
Peli'n beau, pelin mininc,
Cu pelin seara mi culc,
De amar 9i d,e pelin
Al
Aceeagi j,ale o
Oleoleo, spu,raat ciocoi,
De te-ag prinde-n sat la noi,
De la gale si te-nmoi,
De piele si te jupoi,
$i din pielea ta sX-mi fac
O teaci de mLzdtnac,
CI tu m-ai lis,at si'rac
De pimint 9i de copii,
De nevasta mea d-i,ntii,
F5.ri nici un cipitii.
(Teod,oresct,295)
Alt
exemplu
Cu dreptatea p,usl-n foi [...]
Pllnge gara, rnii ciocoi;
C.agi vindut-o chiari voi [...J
Plinge, pltnge, btata gard.,
C-a9i ficut-o de ocari [...] a
:
...9i legea, om bogat,.
Birul greu, podvada grea,
Vai de m'unculija mea !
l4
griitor
Te-oi prinde cu cisla-n sat,
$i-ji iau pielea tnrpultri,
$i fac jarcl murgului,
Cum pe rnine m-ai prl.dat,
Din bordei tot rni-ai luat.
iati un fragment dintr-un alt cintec :
i"lit*.#t-tt"i;"?"'ii';;','o:aid'ucesti' in
exprirni urmitortrl cintec
Foaie verde usturoi,
Trage, Radule,-n cirnpoi
Doina grea ror din nevoi,
$i-o zi, Radu, dupl mine,
CI-s bitrin qi-o gtiu mai bine.
Bati-vi focul, ciocoi,
Arzd,-vd focul, riu soi,
De ce nu muncigi gi voi,
Ci destul v-am hrinii,roi
Cu belele 9i nevoi,
r, leoo,
meu suflet esrc pli,n.
(Tcodorescs,29o\
$tii, cu pllns amestecat,
Si risune din Balcani
Jalea ei pini-n Banar.
$i
!
.
Noua Reoistd Rom^ind'
Ia
atj:'a mi-ai llsat :
Tot o miqd g-un coteiu
$-o bu,cigic' de gtiubeiu.
(Al, Vasiliu,
62\
t5
Multi
mizerie rezultd. qi din urmicorul fragmenr
:
N-apucai sl-mbuc o datd.,
Ciocoiul igi face plati
$i mI ia la schingiuir,
Ci nimic.nu i-am cosit...
BatX-te crucea, bogat,
Om bogat qi firi sfat,
mi porli prin sar legar,
Zici cd, bi,rul nu qi-am dat ? [...]
$-asti iarnd. xn iernar
Ce
(Alecsandri,
Iar in balada Pintea Viteazwl, dupi ce ni se relateazd che
bunuri treb'uie si cedeze muncitorul pimintutrui c5tre groful
stipin, ni se spune :
Mai coiea de CaIa[at,
Intr-un bordei dirimar.
Picitura m-a picat,
CrivSlul m-a ingheqat,
Fumul cd.m-aafumat;
Roibui cd mi-a leEinat.
Iari lucrul lor
E-al romAnilor.
RomAnii le arl.,
Le duc lemne-n cari.,
RomAnii le grapi,
lTeodorescu, 289)
Omul din popor, silit
trai infernal :
si
lucreze
la cel bogat, are
un
RomA,nii 1e sapX,
RomAnii cosesc,
RomA,nii-mblitesc.
Foaie verde m5.r5.cine,
Cind eram slugi la tine,
Tu mi jineai ca p-un ciine.
Eu veneam isi-ji aei legum5.,
Tu-mi dai palme peste guri.
Eu veneam si-qi cei milai,
Tu mi dai de pir prin scai.
Eu veneam s5-ii cei opinci,
Tu-mi strigai si fug d-aici.
(Mateescu,6l)
Acelagi luc,ru in'i-l povesregte haiducul Ion Petreanu, care,
leginat de foame, fusese la coasX, in slujba ciocoiului :
Iaci stiplnul cilare,
Ce-mi aduce demincare,
Mllai negru zguruit
$i uscat gi mucezit.
t6
259)
Lucrul lor ii gati
F5"r5. nici o plati !
(Antolosie,
4O4)
Domnitor,ul
mai mare
"-
uri
qirii
este
de
asemenea stigmatizat
cu
cea
:
Alei, Doamne-Durnnezeu,
Auzi-mi gi glasul meu,
Glasul meu, durerea mea,
Amarul gi jalea grea.
Fr,vnz\, verde foi uscate,
In Moidova nu-i dreptate,
Foc Ai pari-n lung gi-,n lat.
Pentr-un ctne blistimat,
Pentru vodi cel hain,
Duca-vodi cel fioros,
Cu cei mititei ctnos ;
17
'
Cite fete mi-a aflat,
'S slricit 9i pripldit,
Tare mi-s sirac lipit.
FirI
casi, firX masi,
Nici pimint de dobitoace,
Mi mir, Doamne, ce m-oi face
FIri horni, firi foc,
Cu mogoaica goali-n foc.
Doamne, du-l gi duJ delarte,
S-aibi dracul de el parte ;
Doamne, du-l gi-l du mereu,
Si pot risufla pi eu !
.
.
ci le-a-ngelat,
Nici una ci i-a scipat
Pe toate
Nem'ugcati,
!
(Pamfile,272)
ln
Bucovina, supusi Austriei, poporul blestemi pe tmpiratul
card tolereazd, fd,rd.delegile celor mari. in schimb pe cei mici
li pedepseEte pentru nimicuri !
Alelei, mare-mpirare,
Cum egti fu fe:r'de dreptate !
Orictqi furi 9i omoari
Nu-i mai bagi in temnicioari.
Dar pe mine m-ai bigat
Pentr-o lir' de sirurar,
Pentr-o giri de iubit
ln temnigl m-ai trintit...
(Mar!an,
I,
100)
Rev,ine adesea motivul bierelor fete necinstite de catre
boierii imbuibagi
:
Frunzuligi salb5, rnoale,
Izvoranul, boier mare,
Din Giulegti pin'mai devale,
Din Rudeni gi din Catane
$i pini la Chiajna-Mare,
18
Nepigcati,
f)e dinsul nesirutati...
Acest boier Izvoranul a fost trn personaj atestat istoric. Un
dugrnan persmral al lui, cu care avea mai multe procese, trt
cele d.in urmi l-a ucis. Iati ,reaclia poporuhri la aoeastl veste,
exp,rimatd in aceeagi poezie
:
Vestea, rnire, se ducea.
Vestea, mire d-aj,ungea
Tocmai de la Buc'ureEti
La Chiajna 9i la Giuleqti.
JS.rinimea se scula,
buli de vin scotea,
Mare chef c[ chefuia
$i trei zile imi tor bea,
$apte
CX sclpase de dugm,anul,
Sclpase de Izvoranul...
(Teodoresct,298)
Nestiviliti
exploatator
€ste ,ura omului
din popor faqi de grecul
:
Grecu-i fiarl dugminoasi,
Grecu-i li,mbi veninoasi,
Grecu-i boali lipicioasi,
Ce pirunde ptn' la oasi.
(Alecsandri, 9t)
Daci neimplcati este ura omului din popor |agd de
striinul fi.ri rnilI, cu atit irnai rnare li este vra ,Iagd. de asupritorul p5,mintean, ciruia nu i se poate ierta ci su,grumi pe
19
propriul siu frate de neam. Bine redi acest senriment al
piturii obidite de pe tot cuprin's,ul girii urmitqrul cintec :
Frunzd. verde de nd.garl,,
Vai sirmana biata gard,
Cum te-aj'r.rnse focul iari;
Grecii vi,n, te catricesc,
Strlini
te batjocoresc
$i ciocoii te
Nu mi-e ciudi de smiini
hul'esc.
,,
Mogioara mea cea dreaptX,
Ce-i cu stnge cigtigati...
Ca de piminteni haini,
Ci m dragi le-ai fost mumi
$i ei sin,guri te sugrumi
$i te lasl la nevo'i,
De gipi s,ufletu-n noi,
Frunzd, verde de noghini,
(Scvastos, 320--321)
ln zadar are rdzeywl "c5,rqi bune domnegti", care ti asiguri
dreptul asupra avlrrului
- ciocoiul nu cunoa$re opreligte.
Pentr,n dlnisul dr.ep'tatea nu este dectt satisfacerea poftelor
sale hripirege. Aceeagi i'd,ee se desprinde dintr-un alt ci,ntec
Vai g-amar d-ata grldini,
Cea gridinl cu flori plinl...
(Tocilescr,
fara
este
I, 2,
rlzi$esc
1a85)
socotiti o grirdini,
grd"d,ind
plini
,de
flori, adici
plin5, de frurnusegi trnbieqoare, porr:ivite si adiposreasci o
viaj5, fnrmoasi, linigtitl, advcdtoare de fericire, in'si impilatori,i fi,ri de lege o'abat d,in m'ersul ei firesc, subjugl, exploa-
pe cei rnulji, iar gridina plin5 de fr,umusegi a frii
d,evine iad plin de chinn-rri.
Tipic este faptul ci pini 9i rizeg'ul, socorir talpi a
qi,riri, cu dreptuni di,n mogi-stri,mogi asupra petictrlui siu de
pimint, este incilcat gi deposedat. fl"rd" nici un scrupul :
teazd.
ziua, mdi frd1',icd,
- Buni
Mulqumesc, d,r,agI bid,ici.
- De ce gezi tu supirat
Strb urnbna cetrui copac
?
N-ai o cini'de mogie
Din strimogi a ta si fie
?
- Sinr din neam'r.rl rd.ziEesc.
Stilp al firii mi numersc.
$i am cirqi bune domnegti
Din do,mni vechi moldoyene$ri.
Dar acum stnt necijit
Pe ciocoiul cel grecit,
Care vine cu putere
De-mi apuci gi imi cere
:
Frunzd, verde de cir,eg;
Lung e drumul pin' la Iegi,
Lung e drumul 9i bitut
Din Siret gi dn' ,la Plut !
Nu-i bitut de car cu boi,
$i-i bnmt tot de nevoi
$i de picatele mele,
Cele m,ulte, cele grele
Ard-o focul rlzegie
Eu chiteam
ci-i
!
!
boierie
$i-i numai o s5.ricie.
Pentr-o palmi,de p5,rnint,
Zilele mi-am dat tn vint,
Ani intregi m-am judecat
$i nimic n-am cigtigat !
,t'
Eu urnblam la judecati,
Copiii*ni pltngeau pe v.atrd.,
Nevasm-mi z\.cea ld,satd,...
(AIecsandil, 227)
Ros de rna"rile noaj,unsuri soqale, omul din PoPor se
sI faci plingere Ia cei mai mari, la capul
qiri,i, doaLpdo,ar i se va faae ,dtreptate, ,dar crr ce se alege ?
Ne-o spu,ne urmitorul cintec :
gindegte 'r,rneori
p-aici si n'u mai vii
- Ba
Daci vrei v,iu sI rnai fi,i !
Arz-o foc,u de d,reptate,
P-ai6st ntr-i, mii fr'ate !
Po'ate n-aveam nici o vrini
De veneam cu vo gii,ni.
Da'pentru ci-mri lipsea ploconu,
N-avea vreme n'ici coconu !
-Nioi
(Tocilescu,
l, 2,
r \,
Frunzuliqi de nalt plop,
Peste mine-a dat potop.
Am sfirqit orice parale
Tot plldnd la angarale.
Irni intra in casi zbirul :
Vindui vaca, plitii biml.
Vitigelu cu turb,are
lrni lui don'iqa cu cildare.
La zapcil pentru dreptate
Gnbami dusei, mii frate.
$i d-aco1o,-ntr-o minie,
Mi d,usei ptn' la domnie,
Credeam c-acolo si fie
Oameni mai de omenie.
Cind in u9i la pd.lat
$edea un grec gulerat.
Ce cali tu, rnii opincare ?
- Cat
boier mare !
- Pni tudreptate,
desculj gi dezbrlcat
-Cum si irntri
in pilat ?
Vodi acum chefuiegte,
$ede la masi, prinzegte
!
Atunc,i miine voi veni,
-Doari
tirnpu oi glsi.
a2
731)
.
Toate netregiuinile i'ngir.ate se comiteatr ,de multi vreme,
dar ele s-au intensificat mai ales sub dornrnia tu,rcilor. Turcii,
insi, in afarl. de birur,ile fdri seamin, de rdprrea bunurilor
economice, de subjtrgarea nemriloasi, excelau printr-un bir
special : r5pirea fetelor firu,moase. Multe ctntoce au fost inspi-
rate de sflrgitul tnagic al fetelor fru,moase, men,ite si populeze
l,atd ce,ni se povestegte in bala,cla llincuga
Sand.ului (colecqi'a Teodorescu, pp. '637-639): Ilinc,ula €ste
at{t de frumoasl, incit ii ,merge vestea pini la lamgrad, la
fiul impirarului. Se di ordin lui cairnacan-aga din Orava
(Rahova) si trimitl pe Ili'nca la la'nigrad. Ag" trimite o
caatl" tde ostagi d'upi pmda nestemati. Ili,nca observi de pe
m,a.lul Dunirii apropierea saic'ului gi aleargi pe ne,riruflate
acasl; Maici-sa o ascu,nde, iar ttrroilor le spu,ne ci ll,inca a
mtr,rit gi le an:atd. tn rnormtnt drept dovadi. Turcii ln# nru o
cred qi o isupun la chin'uni groaznice. In cele din urmi ei descoper5. pe Ilinca 9i o imbarci pe caic. Fata neviinovatd, zacc
cu miinile legate in caic ; ti vine i,nrs5 un gind gi se roagi
turoilor s-o ,dezlege pentru un momsnt, ca si-gi indrepte cosigele despletite 9i si-gi potriveasci florile. Turcii, ficindu-li-se
mili, ii asculd ruglmintea. Ea tnsi alte ginduri are I
ha,rem,tr,ritre ,turce$ti.
Declt roabi rur,cilor
si slugl cadtnelor,
d-o masi morunilor,
cinX buni pegrilor
gi mincare racilor.
Va.i gi-amar de biet romAn
Cind e domn'ui rIu stiptn
Fru,rnoasa fecioari se arunci.
in Duni,re, care o inghire. Turcii
dupi ea, dar e prea tirzru, n-o pot prinde declt moarti^
Dar n'u se rnulgrrnesc au atit : ii taie capul, pe care, infipt irr
sul,iq[, ll ,dtrc la imp[ratul. Aga era porunca.
_ Rezulti cu prisosingi ce gir nesfirgit de suferinge a
sar
trebtri,t
tot
si
indu,re
popo*l in
ii
dectrrs,ul vrerm.rrilor, nelegiuiri
ficeau vtaga de nesuporrar. Nesiguianga
viegii, ,nesiguranla avutulu,i, ,nesigu,ranqa familiei
toate il
- chinnrrilc
minau ,spre ,drirsperare. Sernnificariy este faptul ci ra
9i firi,del,egile dtin p*'tea asupritorilor se asociazl gi vitregia
naturii, car.e ,adesea nimicegte roadele m,uncii lui. ln exemplul
urmi,tor natura gi ,societatea sint asociate in prigonirea omu_
d,e
soir.ll, car,e
lui subjugat
:
N-are loc in qana lui
$i-i ca pleava cimpului
Ce-am semlnat n-a iegit.
Semirnat-am griu de vari,
A iegit n{.rmai megard,.
Semi,nat-am orz, ovdz,
A iegit mohor de ges.
Semlnat-am popugoi,
A ie;it iarbi-n fugoi.
Stau tn cimp gi mi gtn'desc,
Cu ce o sX vieguiesc ?
N-arn lejcaie la chimir
Si mi pot pliti de bir,
gi de foi gi de soldat,
gi de Iuda bllstemat.
24
!
!
(Alccsandri, t28)
lntr-a.dev5.r, n-are loc in gara lui, acest lucru ii simte din
greu omul 'din popor. $i ciqi dinffe cei nXplstuigi nu trebuie
sd,zacd in inchisori ! Iatd un exemplu :
Cregti, pidure, gi te-ndeasi,
Numai mie cale-rni lasi.
LasX-mi cale gi cdrare,
Si duc badii demincare,
CX mi-e badea la-nrchisoare,
Cu citugi de minigoare
$i cu fiare de picioare...
(Antologie,
Arrde-rc-ar focul, piminr,
$i te.ar bate Dommul sfint,
Cisi i,mi egti dugman cumplit
!
37)
Nenorooirile {d,ri, de sfirgit se repercuteazi asupra
intregii viegi ,sufleteEti a onaulu,i din popor. Oriu,nde se intoarce, el nu vede d,ecit chin gi nedreptate : aceasta, f.atal,
generazd. i,n sufletul ltli sentimente sumbre, pline de deznddejde. Pini gi natu,ra, fagl. de care se simte atit de atagat, este
traasfigur'atI prin prirsm,a acestor simgiri; intr-un fel sau altul
el vede gi in ea trn ,asociat al persecufilor. Omul din popor
recurge Ia alegonie, se tranupune ln sinul ei sub formd de pasire, dar gi aici 'este necontenit gonit, ducind viagd, fdrd.
cipitii. Oritrnde s-ar d,uce, pinl gi in rnijlocul codnrlui, nu
vede dectt perseculie gi ,robie. I'atI un cintec frumos ln aceasti
privingi, cules de Eminescu :
Cite
pisiri
Toate
cini
Numai
sint pe lume,
gi
s-alini.
€u,rr-41rr ce cina
$i n-arn unde m.alina,
25
Ci
mi-e cuibul lingi drum
$i zub rufi de alun.
Cigi oameni pe drum trecea,
Togi in cuibul rnzu zvirlea,
Dar eu rIu m-am supirat
$i cuibugul mi-am mutat
In virful mu,ncelului,
Sub crengile bradului,
Unde-i drag voiniculu,i.
Dar g-aicea nu-i alin,
Nici scipare d-al m,2 chin,
Cdcibrazise clatini
$i mereu se leagini.
- De ce voi vi cl5dnagi
$i mereu vi legS.nagi,
Cu vint 9i firi de vlnt,
Cu crengile la pimtnt ?
si nu ne cli.tin[rn
- siCum
nu
ne
legini^m,
$i
Cind vin rnegteri de La gard,
Cu securi gi cu topoare,
Ca pe noi si ne doboare,
Si ne-ncarce pe trei oare,
Si ne duci-n jos tra prl,
Si ne faci tem,nicioari,
Ternnicioarl robilor,
Larrirni drigugelor
$i bllstim mi,icugelor ?
pasc din ,oauza nenorocirii lu'i. Gindurile 9i sentimentele lui
se hrlnesc din acest substrat al amiriciunii. Nu-i de mirare
ci in rnornenml in care vede cuibul d,e pasire de la marginea
ll
de drtr,m ln care zvirle liecare trecitor, el se regX.segte in fiinqa
persecutati, identificindu-se cu ea. Pasirea gonitl din loc
in loc devine si,nr,bolul fid'el qi aAecvat' al omului care se zbate
dupi o soarrt; mai btrnX, Pe care insl zadarnic o caut[' Se
rdugiazd in virf de rnunte, tn irnen'sitatea codrilor de brazi,
unde s-ar pdrea c\ sufl5 vint de libertate : dar nici aici nu
'gisegte alina,re.. Leginat'ul majestuos al codrului, guierul preLrrrg o"r" il stribate ii vorbesc ntr de libertate, ci de inchisorile care se consuru;esc Pentru cei ce aspirl la o viaii mai
buni. Omtrl de jos esre neconrearit obsedat de gindul nenorocirilor l,ui, tot oe liciregte iar strfletul ltri este tmbinat cu acest
sentiment.
exempltr tn care poetul popular se regisegte tot in soarta unei pi.slrele. Este expresia'nostalgiei dupl
libertatea de altird,ati, care pe nedrept i-a fost r\piti"
Iati un alt
z
Foaie verde g-o lalea,
Cind eram in floarea mea,
Zbaram ca o turturea'
Nu ml gtia nirnenea ;
$i zburam din cracl-n craci,
N-avea rdmeni ce si-mi faci ;
$i zbur"am din frunzl-n ftunzd,
Nici'n-avea cin' si rn ?uzd.
(Emines*, 21ll
In
poezia aceasta, rse cupnirnd,e natu'ra mal 1ary5, care incpnjoari omtrl nostru din popor. I'nsi poetul popular pe tot tntinsul ei vede stribitind rurnai durerg vid,it rezulati drfui
orinduirea omeneasci, din asuprire. Datele realitijii care il
inconjoari el le asociazi numaidecit c,u gtndurile sumbre care
26
Foicicl de bujor,
Dar trn hog de vtnltor
Zmulse trei f,ire de pir
$ ficu d-un liqigor
$i m-apuci de picior,
De picior, de dupi cap,
De frici si nu le scap.
Nu rn'i-e ciudi ci mi prinse,
Dar mri-e ciudl ci m5-nchise.
Sirigi, f'raqi,
Nu mX lisagi,
Ci mi puse-n colivie,
Mai rnult moarti decit vie.
$i mi duse la domnie,
Ca si fi,u d-a lor so!ie,..
(Teodorescu, 28a)
E un strigit d,isperat dupl ajutor, care, evident, nu este numai
al unei singure pisirele prinse d,e tln vinitor nemilos, c,i este
str.igitul intregului popor isubj,u,gat. VtnXtortrl este expres'ia
simbolici a intr'egului ctrrd de asupritori care il exploateaz|
firi
mili.
Aceeagi,i,dee reiese 'din
urmitorul exemplu
:
Pe sub deal, pe sub pidure,
Vine cucul de trei zile
$i n-are pe ce se purne.
S-ar pune-n pidtrrea verde,
Pi,durarul ci mi-l vede ;
S-ar p,un'e-n pddw ea rdeasX,
Pidu,ra,rul nu mi-l lasl ;
S-ar P'une-n Pd;durea tard,
F5,duranrl rni-l omo,ari !
(Pamtile,
235)
este cel oe sim,bolizeazl pe prigonitorul firl
suflet, din prici,na c1,ruia vechiul sil5gluitor al codrului, cucul,
nu gisegte culcug ; ad,icd: poporul muncito,r, legat de glie cum
Aici pidurarul
e cucnl de pidure, triiegte ,dezrno;tenit, fdrd cdpdtii, este copilul nimi,nui,,gonit firi incetare.
28
Pe linia acestei id,ei putern ingelege un moriy care revine, sub o formi sau alra, foarr,e des in diferitele pove$ti sau
balade : in cutare irnpiriqie, regi'une sa,u sat, se iveqte un balaur cu o rnulqirrne de capete, care nemilos cere tribut, din
car,e nu lipsegte cite o fati. frumoasl pe fi,ece zi. Sau isroria
om'ul r,i sd.ra,c, care, cu s'udoarea fnungii, igi lnrcreazl palma
de pirnint, dar pe cind si aj'u,ng5. Ia recoltS, se ivegte un bivol
marq car,e i-o paEte, zidS.rnicind truda nenorositului. I. popRetegantrl moteazl. c.u drept cuvlnt : ,,Cine nu vede in bivolul
cel negrr: al ,acestui rnit pe as,upritori'i de od,inioari ai poporului [...] ?* 5 E clar 'ci toate acesrea sint figuri simbolice, care
exprimi starea de exploarare gi azuprire pe care trebuie s-o
indure popor,u,l de jos. Fapuul ci acesr fel de morive revine
foarte des in folclorul nos,tru este ,dovada situagiei sociale in
plinl opresiune gi dovedegte in ce mLsuri poporul rnunciror
este preociupat de aceastx stare ,a sa, exprimi,nd-o poetic in
cele rnai variate forme simbo,lice. Aceasta este situatria sociali
in care se zbate poporul, viaga de fiece zi pe cere tre uie s-o
ducd. Mizeria gi chin'ul, 9iru1 nesftrgit al suferingelor este
soarta lui.
Mizeria il pune pe omul d,in popor pe d,rumur,i, il face
sI plec,e in depirti,ri. Aga se ivegte motivu,l i'nstrii'nirii, care
a dat naqtere la m,ulte poezii pline de duiogie, IatI cum cintd.
un fllcIu:
Bat-o crucea, ursitoare,
Care m-a ursit pe rnine
S5, n-am ni'ci un ceas cu bine,
Ci si mX trudesc pe lume,
Necazlri si, mi sugrume.
Ostenit mereu de duci,
Ochii ntr-mi se mai us'uci.
5
I. Pop-Retegand, Pintea Viteazul, Bragov, 1.a., p.
9.
29
Plingegi togi cind mi duc eu
Departe de sarul rneu...
Unde merg, in orice parte,
De iubit eu nu am parte :
Dragostele-mi stnt degarte,
Ci mtndra mea e departe.
(Tcodotcsc*,
Alt exemplu
'
11\
Ca un blestem su'ni urmitorul cintec
:
278)
De-ar
:
fi bitut
LemLnul
din
Dum,nezzu
leagS.nul meu,
Frunzuligi, mir domnesc,
Si, nu se legine nime',
Mi gi'ndesc, dragl., gindesc
Si rimii, au sI pornesc ?
Si piqeasci ca gi mine.
Focul de l-ar fi mincpt
Azi in cale, miine-n cale,
Viaga grea, plini de jale !
I)ecit tot pe cale dus,
Mai bine pe cruce pus.
Ce leagin m-a leginat...
(Tcodorescu,279)
ln
ce priveqte instrlirnarea, tipice sint cintecele osti*
o parte, fliciul era smuls cu forga dintre a.i sii
pentru un serviciu lung 9i plin de zuferinqi ; pe de alti parte,
omul nostrtr din popor igi didea seama ce scopuri trebuie si
slujeascX. Balada iobagtrlui, pe care am citat-o, o spune
foarte clar :
ge$ti. Pe de
Noi d.in noi le dim ostagi,
Si ne scape de vrljmagi,
Dar cu oameni ce le-am d,at
Tot pe noi ne-,a-nge,n'unchiat...
Congtiinla acestui fapt, precum gi faptul de a pleca dcparte
de tot ce-i este drag ii trezesc sentimente zumbre :
Frunzi verde-n patr,u dungi,
Plingegi, cimpur,i, 9i voi, lunci,
CX pe voi n-oi mai umbla,
Nu gtiu cilca-voi ori ba.
30
(7. 9ud,
(7. Byd,
a2)
Acestea sinr
denqi
stirile de fapt care
se
reflectl cu abun-
in poezia noastri popuiari.
(ln legituri ,cu exemplele pe care le-am citat ir,
"."r,
capitol se poare observa ci multe dintre ele reflectd. stiri
d*
pe la mijlocul secolului ai XiX-lea. in ce priveqte Balada
iobagwlui, se cunoagre chiar gi autorul ei : Niculae Scurtesculn decursul lucririi noa.stre ne vorn referi ia o ser,ie de balade
ca Mioriga, VoichiSa, baladele cu subiecte de b,alauri gi altele"
considerindu-le ca reflectd,ri ale unei existenqe sociale aseminitoare cu cea exprimati in exernplele din cap,itolul de fa1i.
S-ar putea face observaqia cI aceastl procedurl nu este justi,.
deoarece baladele amintite au o vechime cu muir mai mare qi
ca atare sint generate de alte imprejuriri sociale. Credem ci
o astfel de observalie ar fi num,ai in aparengi intemeiatX. pe
noi aici nu ne intereseazi faptele mirunte. concrete, ci mentalitatea, srai:ea sufieteasci. generati-. de aceste fapte. Toate.
exemplele citate redatr jalea gi suferinqa de pe u,rma asupririi
gi exploatirii. Nimeni nu va putea l1ega insi cI asuprirea
qi ekploatarea nu dateazd numai din decursul secolului
3t
al XIX-lea, ci. ele sint specifice ariror 9i atitor veacuri preceden,te. Ci omul din popor este chinu,it de ciocoi, de turc
sau de dornnui feudal de pe vremur| rezvltaarl tot sufe:inga
ca acalsa din secolul
ca un nrltim ecou, ca o s,intezi
€ste. Exemplele generate de imprejurir,i
al XIX-lea le putem cons,idera
a mizeriilor qi. suferinqelor ind'urate
in
M ENT ALIT AT E A SU M B RA DE$T EPT AT A.
DE VITREGIA EXISTENTEI SOCIALE
decursul secolelor.)
Daci vitregia existenqei sociale este a,$a de bogat reflecpoezia noastri populari, se pune in acelagi timp intrebarea: ce idei gi sentirn'en'te putea trezi aceast5 existenqi
in rnintea Ei inima om,uh-li nostru din popor ? Evirdent, ea nu
putea si nu trezeasci ginduri gi simqi,ri intunecate. Am vizut
cd vra fa1d, de exploatator se manifesti din plin, insi alittrri
de aceasta, datl f,iind neputinla de a scLpa morn'entan de
jugul care il apisa, adesea a s,imqit indenurul si expnime ginduri sumbre asupra vielii in general. Gisim un numlr mare
de cintece care conqin o tonalitate net pesimistl. ln,si, bineingel'es, nu f,iind,cI omul nostru din popor s-ar complace in
meditaqii p'esi'miste, nu fiindcX aceasti conceplie ar gXsi-o
drept cea mai buni gi an conisridera-o d,rept trn ideal dennn de
urmat, ci f,iindci existenqa lui sociald :- asuprirea nemid'uce La deznddelde. Omul din popor nu mediteazi
loasi
- il
gratuit, el nu-gi clidegrc castele de idei independent de realitate, el simte gi gindegte ln funcqie d,e viaga pe car.e o d,uce, in
funcqie 'de existenla sa sociali. Iar dacd aceaste existengi este
sumbrl 9i plin5. de chinuri, flri perspecriva de a scipa din
mrejele ei, el nu poate si nu exprime gtnduri gi sentimente
intunecoase. Aga se explici tonalitatea pesimistd dintr-o mulqime d,in cintecele noastre pop'r.rlare. Ea este condiqionatl social. Din acest fel de clntece transpiri adesea ,ideea generalizatoare cd. f;ntreaga viagi nu este decit chin, din care, datl.
fiind neindurarea orlnduirii, n'r.r este alti scXpare dectt moartatd"
in
tea. Nu putem trece cu voderea aceste creatii ale poporul'ui
nostru. Mininaalizindu-le, inseamnl si minimalizl.m, si negim chiar, vitregia existenqei sociale pe care a fost nevoit s-o
ducl. Daci in cercetirile noastre ne-am cdlduzi numai dupi
creaEiile populare carerexprimi b,ucurie, oprimism, avtnr, am
fi obligagi s[ tragem concluzia cI poporul a dus o exi,stengi
cum nu se poate mai buni, feritd, de griji, demni de invidiat.
N-ar fi aleasta o falsif,icare crasl" a realitliii ? La ce au fost
bune auunoi atttea ,revolte gi riscoale, lupta necurmate a
poporultr,i pentru schi,rnbarea s,ituagiei sociale ? Adevirul este
ci poporul se plinge su a,mer in clntecele sale, fiindci existenla pe cafie .a d,us-o era ,ctt se poate de vitregi. Aceasti
vitregie i-a inspirat cfur,tece c,u tonalitlgi sumbrre, care ne
introduc intr-un peisaj- bitut de vinturi arspre, sdpirnit de o
atmosferi intunecoasi, pr,eyestitoare de rele, c,u,m sint urmitoarele versu'ri
Pe mi,ne
rni
:
bate gindul
Si las cringr..r,l,
Si iau cim,pul.
Bate vinul, bate vl,nrul,
Bate vinrul, arde clmpul
Ies la ctmp
Ca si mi sting,
Din
289)
acest cintec adrnirabi,l reiese clar o atmosfer;. apisitoare,
,cX,r'eia se zb,ate trn suflet incitugat, c&re ar vrea si
la trumini, ,dar ,nu izbutegte. O durere su,rdi brdzdeaz\,
ii
intreaga fiinji. Dar ,dacd. aici ,ddrerea se manifestl ca o atmosferi vagi, stlptniti de ceati, in alte exernple
$i acestea
-
34
:
Eu n'u cint ci-rni plac horile,
Ci-mi p,etrec suplrlrile.
(8. Bartdk, ll3)
Pe linia acestui sens al vieqii poetul poptrlar creeaz.d, un numir nesfirgit,de cintece. Iatl, citeva exemple tipice :
De-ar gti pruncul ctnd se nagte
Cite rele 1-or mai pagte,
N-ar mai suge ligi dulce,
Ci-ar muri Ei-n rai s-ar duce.
(7. 8d,
26)
De arnarul viejii mele
$i lui Dumnezeu i-e jele,
$i de jalea mea cea seaci
Toate lemnele se pleaci
Cu cricile la pimint
$i rnI-ntreabi de ce pltng...
:
in sinul
iasi
si expnime durerea
(V. Onisor, ;8)
Dar de cri,ng
Mai riu m-aprind.
(Teodorescs,
este
De;'alea vieqii mele
Pling pietrele pe vilcele,
Pislrile-n cuiburele.
De jalea trai,ului meu
Pltng pietrele pe piriu,
PisS,rile-n cuib,ul siu.
:
Bate vlnwl, bate vinrul,
Bate vintul, migci crtngul
stnt cele mai multe
- poetul popular igi exprimi clar gi precis
adtudi,nea pesimisti. El consi'deri ci insugi rostul ctntecului
($ezdtoarea,
X,
1907,
51)
Tinerege c-ale mele
Petrecuti f5.ri vreme,
Tinerege ce-am avut
Intr-un zd"d*r le-am petrecut,
35
l,ntr-un zddar alerg pimintul,
Ctt e cerul de-nstelat,
Irrtr-u,n zd,dar md ostenesc,
lntr'un zddar in ltrrne triiesc.
Pentru mine e-nnorat.
(V. Popa,28-29)
.
(Al. Istr|tuscs,2)
De ce, Doamne, m-ai lisat
Daci no'roc nu mi-ai dat ?
De ce, Doarnne, m-ai ficut
Daci noroc n-am avut ?
(Tocil.escu,
(fiplea,91)
$i iati ce imagine tipic realisd
pentnr ca si exprime riul care tl pagte :
Mult mi-ntreabi oarecine l
Ce-am ficut c'tr al rneu bine
B,inele nu l-am beut,
.
Nici in ttrg nu l-am vindut.
Poate ci l-am siminat
Primivara griu curat,
Griu curat l-am ficu.t claie,
$-a meu bine-o curs in paie.
Griu curat l-am flcnrt coc,
$-a mzu bine-o ars in foc.
(Tiptca,3l)
ln
acelagi ton pesimist continu;
:
Peste toate satele
36
Arz-o focu de viag5.,
Numai scirbi-i, ca gi greaql.
Sint.mincat, Doamne, de rele,
Ca ciurul de giurele !
?
tl
sugsstivd glsegte el
tu,ra
I, 2,
779)
R5.ul care 1l urmiregte il vede srrS.bitind Ei
: nioi acolo nu vede decit duqminie :
prin na-
infloriti
- Floricici d,e pe rit,
Yat, tare-ai ingilbenit !
- Cum s5. nu fngi,lbenesc
De-atita gind ce gindesc.
Cite fiori pe lingi mine,
'Toate
vteulJ a mea peire
;
Cite flori in jurul meu,
Toate-mi voiesc numai rlu ;
Cite flori de pe departe,
Toate-mi roagd mie moarte !
(J arnih-Birseanu, 189)
Tot in slntrl natu,rii vede
generalizatd. o tristege anihilatoare
:
Frunzd verde de nd,gard,
Colo jos, intre hotari,
Este-un nuc cu fr'unzd, rar5'.
Cu ru.rcile duic,i gi-amari.
E rsenin ca laptele ;
Numai peste satul meu
S-a ridicat un nor greu.
$i nici ninge, 9i nici ploui,
In virfugul nuc'ului
Ctnti puiul cucului ;
Mai in jos, la ridicini,
Nici nu pici pic de roui.
Cit e cerul de senin,
Pentru,mine e pelin ;
^A
pasare strarna,
\-rnf,-o
cinti
de frumos,
$-aga
Toatd, frunza picl jos,
37
$-aga
cinti
de cu jele,
Toatd, frunza pe loc piere.
Dar viaqa omului
E ca floarea ctrnpului
(Sevastos, 214)
Dimineaga infloregte,
$i ce altceva 'decit mize.ia gi chinul 'au dat n,a$rere ra cintece
de feltrl celui care urmeazd., in care, ca de atftea ,; p;;t;;
este aleasi ca simbol sugesriv al ornulu,i din popor
?
Peste zi se vestejegte
Unde-i bine,
Nu-i de mine
Unde-i rd.u,
Lie, Lie, Lie,
Lie cioctrlie,
Ce qi-a venit gie
De cingi pe ctmpie,
SingurX, pustie
Cine moare
Noroc are ;
?
Cin'triiegte
PXtimegte.
Cit
(7. Bsd,
i
$drut
s-a rivi.git cuibul gi
i
din unmi exemple a,ratd. ifl mod deosebit curn tinjegte
orntrl din popor ducind o viati atit d,e grea, in,cit uneori se
pare cd. nu are nici o speranqi de indreptare.
Toate aceste neajun'suri il duc Ia o atinrdine negativd
faqi de lumea tntreage i.
s-au omorit
,
etr am rnuncit,
Pe-atcia pe cimp
Tot s'inguri sint.
Densusianu, 163-164)
Amar,ul vtegi, zdddrnicia stridaniilor sale il duc pe
omtrl di,n popor la maxime intunecate ca cele ," ur^"^ri.,
38
24)
,Aceste
Dar geab-am cd.znit,
Geaba m-am trud,it;
(4.
T
Omul cu necazuri grele
Nici trliegte, nice piere...
Din stridania mea.
Din averea mea
Rimisei a;a :
N-am pe nimenea.
Nimen'i n-a
;
Hop qi err ! 6
Lia ce.mi ziaea :
- Dar cum n-oi cinta
$i m-o,i vdicd.ra ?
Ci din munca rlea,
Apoi, dupi ce aratd.,cum
puii, incheie :
!
(larnih-Btrseana, l48j
Fioare iasomie,
-
:
;
SI te vid, lume, arztnd,
N-ag mai slri sI te sting,
D-ag siri si te d-aprind.
SX te vid arzind in pari,
N-a; ieqi nici pitr-afari
Daci vid cd n-am tihneall
Si te vid arzind cu foc,
6 T. Pamf,i,le, Mitologie romb'neascd,I, p. 11.
7 Id., op. cit.,I, p.337.
39
Nici nu m-ag cliti din loc
Dac6, vdd cL n-am noroc.
in
(liplea,37)
$i nu
se
poare irnpied,ica si-gi exprime revolta
:
Vai, noroace, de te-al prinde,
Ca p-un ciine te-ag ir,-tinde,
CI la toji le-ai dat noroc.
Pe mine mi arzi in foc.
(Teodoresca, |/g)
Avind astfel d,e apr.ecieri fagd. de lumea intreagi., lu e
mirare ci in anumite momente igi cinti jalea dupi
de
cum
urmeazd.:
F{ei, tu, mimulica mea,
fi gtiut cui md" faci,
M-ai fi dat hrand,la raci.
De-ai fi gtiut cui mi. cregti,
M-ai fi dat hrani. la peqti.
Nu m-ai fi crescut fi.Lmare,
Si fiu tot cu supi.rare.
Poate, rnami, m-ai ficut
De-ai
sens pes'imist, ca pr'evestitoare de rele.
mai vS.zuse niciodati gi a clrei tdpturl. 9i ci'utiturl li-i foarte'
vitimitoare la ochi, ei, tn mintea 1or, cred cd. aceea e o arl'tare, ca$e aduce cu sine d,iferite calamitlqi, boale gi foame.'." d'
Aceasti constatare confirmX o stare generali. Omul de jos,
triind sub o continui aplsare, toate le vede in culoare neagrd,.
rnai ales necunoscutul. in defi,nitiv, la ce bun se poate aqtepta'.
cind nu e bintuit decit de mizerie ?
poerul Popucare il urmiregte pretulindeni
RXul
un cuvint
Este
lar il exprimi adesea prin cuvintul ,,uri&11".
care exprimi o stare sufleteasci apdsat'd" 9i sumbri, insi in
acelagi timp are un conlinut c'u mult mai amplu : el exprirnl
totalitatea relelor vieqii sale. ln acest sens fiureEte el o mullime de ci,ntece de felul celui c'are urmea7.5' i
mi duc, uritul vine
Tot aldturea de mine ;
Eu gindesc cl-s singurea. *
Uritu-i aliturea ;
Eu mX duc si nu m-ai'ungi,
Uritul imi line umbri.
Eu
Pe cea margine de mal,
Si triiesc tot cu amar.
O, tu doari m*ai ficut
Sub
mfi
verde de nuc,
Si triiesc cu amar mult.
De jelea inimii mele
Pling pietrile pe vLlcele
gi fagii pe delurele.
(7. Bild.
luni,
aparigia unor comete etc.' le interpreteaz'|
Pini qi aparigia unor
sens. In privinqa
interpretatt
in
acest
pisiri neobignu,ite este
a,ceasrta, S. Fl. N4anian re\arcaz\.: ,,...Dac5. ,se lnttmpll s[ se
riticeasci prin pi'rqile lor o pasire pe cere pini atunci n-o'
solare sau de
21\
Natura se asociazi, la ,durerea lui, murmurul vilcelelor yi f._,E_
pidurii cinti gi ele de jale. pentru aceea nu e de mirarc
c5. orice fenomene neobignuite din naruri,
cum ar fi eclipsele
(A.
.
Dersusianu,34)
Nu poate scipa,de rele cum'nu poate sclpa de'propria-i umbri.
Omul din popor se sirnte im complet5 pirisire in mijlocul relelo r 'care ii amirisc viaqa. De aceea n17 e de mirare c5, el adesea sesizeazl. in ,cuvinte duioase momente de
pirisire gi de singurdtate sufleteasci, imagini poetice fidele
ale propriei sale vieqi, dusi in plris,ire. Din aceasti atmo-
neoul
40
8 S. F,i. Marian, Ornitologia poporwlwi rornin, Cerni.uqi, 1883,
p. 192.
+1
sferi
generald. s-a niscur celebrul cintec popular
Arndritd
turtaricd, aga de risptnditi gi la alte popoare :
Amlriti turturici,
O, sirmana, vai de ea,
Cind rimine singuricl,
Plinge, inima fgi strici,
Negdind ce si mai zicd* '
Zboard tristi pnin pusrie.
Cu dor d-a sa soqie :
Jale.a ei nu se mai gtie,
Mai mult moarrii decit vie.
Apoi, dupi ,ce aratd. zb,Lrciumtil vie,lii sale pli'e de chinuri,
incheie aritindu-gi disperarea la culme
:
Unde-aude sd pocneasci
Pugca ce,a
vlnitoreasci,
Ea se duce s-o loveascl,
Ca si nu se chinuiasci.
Doamne, ce-ai avvt cu mine
De m-ai pedepsit in lume ?
Cind a fost sI triiesc bine,
SupX,ririle-a'r.r venit la mine.
Doamne, riu mi doare-n piept
De viaqa care-o petrec ;
Parcd n-ai griji de mine,
Si fi triit gi eu bine.
(Teodores:u,34g)
Desigur, in acest cfntec pe prirn plan esre jalea turturelei
dupi
mult iubit. i'si nu trebuie si pierdem din vedere ci
pasi,rea aici este o imagine sirnbol, ...u .. fnseamni
ci situa_
'soqul
1ia con,cretl rclatati lnrrece ca semnificagie faptul ,rri_, ."
Di' acest sirntol iadiaz|,r, irrleles mult rnaT larg, sintetizind sens,r.rl intregii vi,eji. Iar acest
sens se crisalizeazd. in ultima ,strofi, ln
ca.r,e ni se ara,ti cd
dup5. aritea nenorooiri 9i d,ure,ri, viaqa nu meriti
sX mai fie
trdit6,. Jalea turrurelei este ai,easi ca o imagine
concrer; pen_
tru o situagie mai ampld. gi mai generali.. E clar ci tntregul
clntec exprimX, nu numai jalea smict personali a turturelei
adici a poetului popular
-rSgului
- izvoriti din pierder ea toya_
de viagI, ci re'di tn trisituri
generale intreaga viagd.
chinuitS, stridania zadarnicd
ornului din popor. i.""rr;
:atare,d.spre care se vorbegre.
"
42
stare generali alimenteazd, 'din umb,ri imaginea simbolici a
rurrurelei care tgi cinti jalea.'Omul din popor este nenorocit,
se vede pi,risit, el nu are parte declt de o soarti dureroasi,
e clar c5.
fiind un fel de jucirie in miinile celor p'uternici
predispoziqie
de a sesiza
aceast6. stare ii creeazd" o antrmiti
din j,ur gi d,in naturi acele situagii carc pot sI exprirne mai
adecvat pirisi,rea lui, nimicn,icia vielii lui. Aga ajunge sI sesizeze aceastl. imagine atit de sugestivi a amirttei turturele.
Ci in aceastl imagine se cupr,inde mai mult decit simpla jale
dupi solul pierd,ut ne-o dovedegte foarte bine un pasaj dintr-o
var,itntd. din Argeg al aceluiagi cintec :
(AI. Istrdtescr, 37-38)
Pasajtrl credem ci vorbegte clar : dincolo de ialea d,upi sogul
pi'endut, curturica se pling,e de vitregia vieqii sale. Aceasti
stare genera,li de vitregie a omului d,in popor motiveazd qi
mai temeinic cii,sperarea lui, aga tncit nu-i de mirare cI in cele
din urmi prefe'rd si r,enunqe la viagd, si se arunc e in fala
pugtii vinltorului.
E insi de la sine inqeles ci omul din popor nu se mul{ume$te si constate vitregia v,ieqii sale, ci tn acelagi timp se
intndabd. itX,ruitor caie este originea relelor care tl pasc' Mentalitatea populari rispunde simplu : ,,Aga i-a fost . scris".
Existi in lu,rne
- srustirne a.aeastd..mentalitate - forqe necunoscute, tntu,necoase gi vrijmage, care il urmiresc Ai care ii
determi,ni ne,norocirile. Orn-ul 'din popor igi manifestl convin43
gerea ci viaqa durreroasS., nenorocirile care fl urmiresc la fiecare pas se datoresc unui blestem care stipinegte ,rnersul vieqii
sale Ei qare nu poar€ fi devi'at
'd,in salea impl,inirii lui. El sau
ntr-gi,d5. searna ,de orriginea rsooiali a rtelelor, sa,u dacl .sesizeazd,
aceasti. origine, o atribu'i,e tot u,nu,i blestem. Iar acest bl,estern
are semnificaqia urnrui destin. $i m'ult i,ngeles are fapul cd.
blestem'ele pornesc adesea chiar de la maici-sa , Iatd. ctteva
exemple :
Riu m-ai blestemat,
Cu blestem de foc.
Ca si n-am noroc,
Iar ctnd m-ai,scildat,
Vai, ci m-ai scildat
Cu api din iaa
SI fiu de neeaz...
\Seoattos,75)
Frunzileani nrg de mure,
Cucule de pe pidure,
Mergi la mimllca de-i spune,
De nrai are-un frate-al meu,
Si nu-l blesteme-aga riu
He,i, tu, m5.iculija rnea,
Pertru-acea mi-e l,umea rea
Cind pe mine m-ai ficut,
:
C-un picior m-ai leginat.
Ctr gura m-ai blistimat.
Cum m-a blestemat pe mine,
Blist5mul maicii prin piins
De mine ta,re s-a prins,
Blistimul prin supXrare
De mine s-a legat tare.
Miicuqi, m-ai blXsd.mat
De n-am ajuns zile bune...
(Sevastos, 20\
Dar deoselrit de semnificativ
:
$-o fost o miiculiqi,
$-avu douX coconiqS.
Pe cea mic-o blestema
$apte ai sl nu-q piinea
$i-n codru s5-9i pribegea.
$apte ai mr g-0 plinit,
ln codru g-o pribegit"
De-oi muri, si mor in,foc,
De-oi trii,,si n-am noroc.
De-oi muri, si mor,in pard.,
De-o'i trii, si n-am tignealS ;
Unde-oi prinzi, sL nu ciiu fcinez]
Unde-oi cina, si nu miiu..
$i blSstimul de pirinte
E ca focul cel fierbinte,
$i blistXmul de mi,icuqi,
Cum re-a,r ar.d,e in piruji.
Mi-sa numa
pirut
;
Clnd m-ai leglnat,
44
:
\
minat
Cici in codru ce-o afla
S-o impugte cu plriica...
(7. Papahasi, Maramureq, 116)
lvlarcuta, malcuta,
Bine qi-a
$-o
urmdtorul cintec
Pe pugcaq,
Pe Toderag,
(7'. Bud, 24*2s)
Tu cind m-ai fIcut,
este
Aici mama nu
se m,ulgum,egte rulrnai cu un singur blestem, ea
merge mai departe cu cruzime'a : trimite anlime pe un vinitor
ca
si-i ucidi copilul.
45
Multi
cruzime reiese gi din urmitorul exempl,u
,,Cucule, de unde
,,De pe cele
"De-a
vii
:
?"
vii pustii."
rnea maice nu mai gtii ?..
,,8,a zdu gtiu, dar nu gi-oi sp,une,
Ci n,u-1i mai ad,uc ve$ti bune ;
M5,icu1a te-a blestemat
Ca si mori instrXi,nat
$i si n-ai loc in pimint,
Nici timiie la morrnint.4
,
(Seoastos, 28)
Nu ne poate scipa tngelesul acestor cinrece de blestemEle sint foarte rispindite gi apar sub cele mai variate forme_
Un lucru tre,b,uie sublini,at in rnod cu totul deosebit i atl.tea
gi atltea blesteme, care apasd. viaqa omului din popor, sint
aru,ncate de ins5gi mama care l-a niscut. Este cit se poate de
clar ci mama in toate aceste cintece este expresi:a lntr-o imagine, erste irnagi,ne,a simbolici a viegii insegi. Daci )m,ama, care
ii dlrriiegte via1a, este aceea care emite gi blesrcmele asupra
1ui, lnseamni c5, d,upi credinqa intimi a poeului popoi"r,
nenoroc,irile care tl pasc se trag din insegi izvoarele vielii,
sint inerente v,ieiii insegi. Cu alte cuvinre, viiala este stipinitX.
de un 'destin lntunecos, din ghearel e cd,ruia nu poti scipa.
Sufocat de asprimea jugului social, de teroarea care nu-l slX*
beqte, ornul din popor, la sadiul de inculturi la care se afli,
se considerX neputi,ncios, in mrejele unui blestem implacabil.
Stipinir de aceastl convingere intiml, poetul nostru
pop,r.rlar a fd.urit o rntrlqime de clntece in care blestemul de
mami ,este du,s la implinire de un $arpe sau balaur. (Se grie
cI balaurul nu este decit o formi hipertrofiati., exagerati prin
fantezie, a garpel'ui.) RegXsim in privinqa aceasta o creding5.
care d,in cea mai indepirtati antichirate a fost rdspinditi la
o mulgime de popoare, indeosebi la cele orienrale, credinfl
46
care vedea in garpe intru,chiparea principiului ri,ului. Mitologia babiloniani, persani, evreiasci gi, .de asemenea, concep{ia
cregtini vedeau in qarpe agentul diavolului, al ispitelor rele
gi al d,istrugerii. Nu e 'rorba n,umaidectt de o influenqi de la
un popor la ahul, fiindci. garpele, cu inflliqarea lui fioroasi,
cu privirea incremenitL, care adesea paralizeazd anirnale gi
oameni, gi mai ales cu otrava lui mbrtali, in mod liresc qi
direct trezeqte l,n oricine un sentiment de groazl,. La aceasta
se mai a'da,ugi fapcul ci garpele siligluiegte in plmint, iar
po,poar.el'e, in general, considerS. adi,ncurile plrnintului drept
ilcag al d,emonilor rXului. Nu e deci de rnirare ci gi poporul
nostnrl adesea il asociazi 1a blestemele care apasi asurpra lui"
Iatd"unexemplu I
'
,,Mii'cuqi, m5icugS,
MI,icuqi drd,gu1l.,
Ci taci-gi gura,
Ntr mai blestema.
Ci tu cind m=ai fapt,
$i giq; mi-ai dat,
Greu rn-a,i blestemat,
Blestem cu p5,cat :
"Sugi, suge-mi-te-ar,
$erpi minca-m'i-te-ar ! n"
(Teodoresct,
lntr-o
altd.
437)
variantii, intitulati tot Blestemul, voinicul spune
--
,,T ac\-gi, maicd", g,uri1 a,
Taci gi nu mai bestema,
Ci blestem'ulde la tine
M-a aj'uns ctr foc Pe mine.
Ci tu, maici, cind m-ai fapt,
ln albie rn-ai sc5.ldat,
ln scutece m-ai f5gat.
47
Scutecele cd mi-ai strins.
De dtrrere eu am plins.
La soare sclipind,
Ca focul lucind.
Iard t'r mi leginai,
In braqe nu mi luai,
Nici lXptug ci nu-mi dideai,
Ci-ntr-una rni blestemai,
Si scapi de mine prin ducl
$i toli qerpii si mi sugi !"
Voinicul vrea si nivS"leasci. asupra lui, balaurui insi il avertizeaz1" ci totul e zadarnic, fiindcd maica sa rostise asupra
lui, cind era inci in fagi, urrnitorul blesten-r :
,,Sugi,
(Teodorescu,4JS)
Pe
linia
acestei inspiraqii, poetul nostru popular
a fdu-
cit gi balade de o intindere naai mare, t'rnbricate intr-o fru,moas5. haini poetici. Tipici este in privinla aceasta balada
Balawrul, din colecqia lui Teodorescu. lJn voinic tncaleci,
pleacS, la vinicoare gi intilneqte o turturea. El iqi incordeazX
.arcul ca s-o ripuni, ea insi il roagi :
.
,Voinice, voinice,
Nu-mi mai face price
Nu mi apvca,
Nu mi slgeta,
Ci de m-ai 15sa,
Bine qi-o pirea t
Drum ji-oi ardta,
Viala gi-oi scipa !"
;
nelnduritor Ei o rlpune. Merge mai departe, pini
ce i se face foame. ln depirtare zireEte un foc, se apropie cu
.bucurie ca sX-gi frig5 turtureaua. Surpriza l:ui insi este ffIare :
El insi
esre
Dar cind ajungea,
Ce groazd vedea
Mai colo pe loc
Nu-i zare dc [oc,
Ci mare balaur.
Cu solzii de aur,
.48
?
miiculi,
sugi,
Sugi, si nu mai plingi,
Suge-te-ar ciinii,
Ciinii 9i gerpii,
$i balaurii
;
Ciinii Nisrului
$-ai pustiului,
$erpii Lesiei
$-ai $ovedriei !"
Apoi ii reamintegte ci a intilnit o tnrturea pe care a ripus-o,
El nu gi-a dat seama cl
Mica rurturea
E chiar viaEa n,
PirlitX \a zare
De balaur mare.
Vrelnea c-a sosir
$i te-a poticnit.
La mine-ai venit,
Ci
mi-egti diruit
Chiar de maicd-ta,
Cind te edtrpa
$i te blestema...
(Teodoresca,
444)
Balaurul se arunci asupra lui ca sI-l inghiti. lnsa voinrcul
are armurl bogati gi balaurul nu-l poate inghili decit pe
jumitate. il line aga inclegtat timp de trei ziie. Voinicul strigtr
cu disp'erare gi, tn cele din urmi, ,,un vrteaz moldovean" ii
vine, 1n ajutor, ucide balaurul gi
il
scapX.
Dar e zadarnic:
el
rinilor primite.
. Balada aceasta e plini d,e semnificaqii. Prima idee importanti care se desprinde din ea este ci eroul, plecind la
moare ln ur,ma
vfnitoare, intilnegte o turnlrea care incarneazl propria lui
viaq5, el insi nu se sfiegte s-o rlpuni firX crugare. Aceasta
inseamni ci omul, el insugi, igi determini pieirea zilelor, el
poani, in sine caluza nenorocirilor gi a pieirii sale. Propriile
sale acAiuni sint acelea care il conduc fatal, inevitabii spre
un deznodimint tragic. Yiaja lui nu este liber5. Ctnd crede
cd. acgioneazi in mod liber, in fond el nu face decit si implineasci prescripliile inerente ale destinului sdu.
Dupi ce voinicul, prin f apta sa, gi-a pronunlat el insugi
ver.dictul, restul acjiunii wmea:zd. de la si'ne. lntilneqte in cale
balaurul spre care este atras in mod irezistibil gi care i-a fost
destinat prin blestemul maicii sale insegi. Acesta il inghite
{Zti crugare. Este semnificativ insi ci rip,un'erea voinicului
nu se petrece deodati gi automat : balaurul. d,in cauza armurii,
nu-l poate tnghigi d'ecit pe jumdtate 9i il line asdel suspendat
timp de trei z|le i,ntre viali ,.i moarte, in chinuri groaznice.
Este aici o imagine sugestivS. a sorlii omenegti : ea nu este
decit o suspendare intre viali qi moarte, un drum' plin de
chinuri, cu amen,inlarea continud. a dezno'dlminrului fatal.
lnsi nu lipsesc nici liciriri de speranle : moldoveanul venit
in ajutor rzugegte si rlpunI balaurul gi si scape pe erou din
mrejele lui, dar isalvarea este aparenti, speranqele sint degarte ;
rhnile cauzate, in cel,e din urmI, totugi, il ucid. Aga este viaqa,
ne spu.ne poetul popular prin aceastd. imagine : o zvircolire
intre chinuri teribile, cu ameningarea continui a destinului
sumbru, cu iviri i,ci-colea a unor speranle lnviorltoare ) c^re
tnsi totugi sint ingelitoare, fiindci merbul destinul,r.ri nu poate
fi schimbat, cind omul, el insugi, igi omoari turtureaua
- igi
poarti. blestemul in el insugi.
5o
firi greg a blestemului tl gisim in alte
,intirulate
Blesternwl, tot in colecqia lui Teododoui variante
rescu. De asemenea, in colecqia lui Bgloga, din care reproducem
textul propr,iu-zis al blestemultri mamei, blestem tngrozitor :
Implinirea
Sugd-qi gerpii trupul
Cum imi sugi tu pieptul rneu,
Rupi-1i qerpii magele
Cum imi,rupi tu bralele.
(Bologa,
42)
acelagi seni trebuie si citlm frumoasa balad6' Mistriceanal (Plsculescu). M,istriceanui, cind era ln leagXn, fusese
si el blestemat de maici-sa : ,,P'u,i ,de garpe sugi-mi-te". Cind
ajunge mare, ii sose$te ceasul : la o vlnitoare cdlare il apuci
noaptea, se riticegte gi inttlnegte garpele, care rse ia dtrpi el.
ln
Mistriceanul di pirnteni cal'r.rlui gi face eforruri suPraomene$ti
ca s5, scape, insi in cele din urmX este ripus'
ln ce privegte blesternul de maml , care insl se impl'ineqte direct, fI,rI intervenlia balaurultri, creaqia cea mai
tipici a poporului nostnr este Voicbi9a, cunosoutd tn mai multe
variante, dintre car.e cea mai sugestivl este varianta din colecaia lui Al. Vasili'u, cu titlul Dragal mamii Constantin.
Subiectul ei este cllXtoria fratelui mort. Ac'easti baladi, reluati de Cogbu,c sl.rb titlul Bldstdrn de marnd' gi care are un
subiect ddendc sr Lenore a lui G. A. Biirger, este o pllsmuire
plirri de cele mai'sumb're sirnqiminte, producd.toare'de groazd
9i 'fior. E o lu.me a superstiliilor ,nefaste care rod insigi r1d[cina vieqii. Degi avem de a f.ace ou accente poetice de seami,
ele nu pot ascunde izvorul care Le-a dat nagtere : mizeria de
nedescris, dis,perarea la ctrlrne, care pribtrges'c pe omul din
popor tn lu,mea intuneci,rn'ilor. Este un exemplu tipi'c cum,
ir urma vieqii inapoiate gi datoritd impilirii, om'ul din poPor
este aruncat in bragele mirsticisqului.
5t
Redim pe scurr s'r.lbiectul. O maml are tapte feciori
fati. Din rn-ari ,deplrtiri vi,ne u,n tinir bogat ca sd, ceard"
fata In cisltorie. Fratele cel mai mic, d41 cel mai de seami
- Constantin - sflruiegte pe mami.sa sX mlrite fata, promiqindu-i ci in fiecare vard. o va aduce acasi. de trei ori. iar
iarna de gapte ori. Mama, in speranga aceasia, se decide sX-gi
dea fata. lnsI vine ciuma gi rlpune pe toli cei gapte fraji, tar
bitrina rimine singurX. In singurXtatea ei chinuitoare, ea il
blesrcmi pe Constantin, care o convinsese si se despartl d,e
fiica ei, pentru ca acrtrna sI rirninl singuri
qi o
.A
I
t
-
:
Dragu mamii Constantin,
Ntr te-ar rX.bda pimintu,
Cum n-ai ribdat pe soru-ta,
Si fiu in casi cu ea.
Blesternul se prinde. Constantin nu se poate od,ihni in mormint gi se treze$te. Din cogci'ug tgi face cal gi aleargi peste
sl
aducd acas| pe ,sor5-'sa, ginindu.se astfel de
promisiunea fd,cutl". Sosind la sori-,sa, o inviti la nunta lu,i,
pe care, spune dinsul, are de gind s-o s'erbeze i,n curind. Plectnd imprzuni, tn drum ii cinti ca s-o d,istreze, dar o pasire
plaiuri, ca
care
il
aude se i,ntreabi miratX
:
Unde-n lume s-a auzit
$i-n lume s-a mai vdzut
SI meargl vii gi cu mo,rqi
Chiar
aqa ctntl,nd.
Sosind la marginea satului, sub pretextul ci se duce la mindra
care tl agteapti neribditoare, el se desparte de sori-sa gi se
tntoarce tn mormlnt. So'ra merge singuri la rnanoa ei, unde
alfi ou groazd. ci Constantin a murit de rnult. Masna, ca sd.
i-o dovedeascS., o d'uce si-i arate mo,rmintul. Lingd mo,rmint
ea igi lmbri 1.;igeazd fata plingin{,9i cade moart;.
52
E extraord,inar de asprd. gi apisitoare atmosfera din
balada aceasta. Oamenii apar numai ca nigte biete fantome,
expuse s5. fie dismuse la cea mai mici adiere de vint. Totul
se migci parci inviluit intr-o ceale, Xn care nu stri.bate o
razE de lumini. Tot ce se poate desprinde din aceasti lume
fantastic5. este o stare de suferingi care ne trrmiregte ca propria noastri umbri gi ne duce spre sfirgitul inevitabil. Poerul
popular cauti si sugereze ci. even,irnentele din lume sint in
strinsi conexiune gi ci nimic nu se inrimpll, fd,rd.,repercus'iuni
profunde : blestemul mamei ,se prinde, fiul ei intr-adevir nu
are linigte in mormint, degi este nevinovat. Dar gi mama va
cidea victima blestemului ei, va fi loviti de sigeata rnortii
tocmai lingl mormlnu"rl care, din pricina blestemului ei, nu
lIsa odihn5 fiul'ui ei. O lume sinistri adie din aceste versuri.
O atmosferX obsedanti qi ,s;umbrX peste mistrrd, care anihiIeazl" viaga gi discruge orice iluzie ci ar exista gi bucurii pe
pimtnt. Poetul popular se lasi priras cu desivirgire in mrejele
rnisterelor intunecoase.
Este impresionant modul cum se complacc poetul
popular Ln relatare,a lumii sinistre. Atmosfera baladei este
atit de obs,edand., incit se desprind,e din ea o oarecare pltrce,re demonici in a sc,ruta i,n'tuneci'mile qi a reda o lume plismuiti de o fantezie supratncilziti, tnsetatS. de obscuritiEi ce
ies din cadrul realitigii date. Fiui trezit drn rnormint se simte
la iargul siu in lumea in care a revenit, sora lui nu sesizeazi
nirnic stramiu, nurnai pasdrea simte ci ,se petrece ceva qeobignuit. Acest acord al celor vii cr.r cei morgi denoti convingerea poetului pop,ular cd. ceea ce se petrece in viaqa noastrS.
cbignuiti are un mobil mai ascuns, inexplicabil gi inaccesibil,
care st;pinegte faptele noastre gi care, vrem, nu vrem, ne
duce spre un dez,nodimint fatal. FiindcX aga este viaia omului,
ea este sub stipinirea unui destin tntunecos, care ne cutremu,ri gi ,ne umple de groaz\.. Pentru aceea nici tncepurul baladei, unde este vorba despre nunta fetei, ,si deci s-ar putea
5J
afirrna note mai imbietoare, nu are nuanti tncurajatoare :
riurrta car€ se va serba va fi lncircate cu blestem qi va provoca dezlinqui,rea demonilor ce n'i'micesc.
Este neindoielnic ci Voichipa nu este
o crealie realisti
in sensul obigmuit al cuvtntului. Nu.i mai pugin adevdrat,
insi, ci ea este in tntregime un reflex a.l realitdgii, insl nu
un reflex pozitiv, ci 'unul negatiy : este reflexul neptrtinlei
omului din popor, care, din cauza oPresiunii gi teroarei de
care nu poate scipa, nu poate vedea decit relele din aceasti
lume, ref'ugiindu-se intr-o lume imag\nard, stipiniti de fantorne, d'eLspre care, tn lips,a mijloacelor ragionale 9i pradl
obscurantisrnului, crede ci sint diriguitoarele destinelor lumii.
Un paradox tragic se desprin'de din ac'easti creatie: pe de
o parte, ,un talent Poetic cu totul remarcabil, care. fnsI, pe
d'e a\td, parite, igi diriieazd fo'rga 'oreatoare sPre o liunne care
pur gi sirnplu rlpegte curaj,ul de a trii, anthileazd orice avint
constructiv. Este cea mai ,nefasti urfiiare 7 opresiunii sooiale.
Considerindu-se rneputincios ln faqa blestemnrlui care
il apasi gi care planeazd deasupra lui ca un destin, omul din
popor ajunge la 'resemna,re. Datoriti asprimii clegtelui social,
care il jine strins gi tl sufoci, ducindu-l \a deznildejde, ei
aj,unge in oele din urmi la concluzia cX n-are incotro, ci
strlduinlele sale aint zadarnice. $i astfel ajunge la vorba:
,,Ce gi-e ,scris pe frunte ii-e pu,s". Evident, aceastX resemnare'
care cu uguningl il alun,eci pe panta m,istici, nu-i o pornire
fireasci, originarl a omului din popor, ea este Provocatl de
imprej,uri,rile ,isoorice' Clasele 'exploatatoare gi, impreunl cu
ele, biser,ica, i,nstimqie cu o influenld atit de covirgitoare asupra mullimilor gi ea insigi m'ult interesati tn exploatarea
celo, de jos, incurajau gi intregineau cu toate mijloacele aceasti
atmosferi 'a iresemnirii cu tnclinlri mistice, supunerea umiliti
in faqa celor puternici' pentru a anihila 9i pe aceastl cale
eventualel'e porniri spre revolti. ln felul acesta, nu e de
mirar,e
51
ci
s-a format i'n stnTrl poporului o mentalitate de re-
semnare destul de generalizatl", care la rind'ul ei s-a manifestat tn creagii variate. Fiindci o,r,ice creator, dar mai ales
poerul popular, in alegerea subiectelor, in modul tratirii 9i
in nuanla ideilor gi sentimontelor pe care le 'exprimi, este
ctrlduzit lnainte de toate de m'entalitatea geflerali in sinul
cdreia tr5,iegte gi ,care tl stiptnegte. Aceasti mentalitate strdbate in creagia'sa ca u.n reflex al existenqei sociale. In lelal
acesta, resem,narea este wn ecou aI rtitregiei ori'nduirii cbiar
Si atunci cind aceasta nw este vizatd direct, cbiar Si atanci
ci.nd pldsmuitorwl, t'drd sd. se plingd anut e de amarul uieyii'
Iwi, ie lasd numai prins de o stare contemplativd, de
pasivitate.
Pe linia acestei atirudini poerul nostru popular a dat
la iveaii plisrn'uir,i de mare frumtrsege poedce. Cele mai de
seami sint Mioripa $ Ciobknasul. Ne oprim rnai pe larg
asupra 1or.
O mai roagd. c5. dacd. va veni maica sa bitrini ca si-l caute'
sI nu-i ,destlinuiasci omo'rul, ci s5-i spuni cd s-a tnsurat cu
o fat6, de cr,ai. Cele mai multe variante, in frunte cu a lui
Alecsand,ri, se opresc aici. Varianta lui Teodorescu, insi,
rnai departe. in aceasta, ciobanul se gt'ndegte, in loc
de maicI, la ,iubita sa, pentru ca apoi si aflXm continu,area :
tovarigii nu intirzie sd. apard gi il ucid, pe ,Lrrmi, ascultindu-i
dorinqa, il tnmorrninteazd lingd stlna in care igi petrecuse
viaqa. Oile sale gi clinii sii ti piing intr-adevir, iubita insi nu
apar.e ca si-l caute. e
Sensul adlnc ce se desprinde din aceastd" b*ladl este
aprig controversat. Vom trece in revisti interpretirile mai
nrenge
,,MIORITA" t;,,CIOBANASUL"
ln
buie
sX
continuarea celor spuse in capitoiul precedent, trezubliniem de la incepur. cd dacl. Mioriga gi Ciobdnasul
(CiobdnaS de
populare
la miori)
-
aceste perle ale
la
literaturii
noasrre
cuime simqul frtrmosului, nu
trebuie si uitim nici o cl,ipi cX ele nu slnt expresia unei mulgumiri, ci reflexe indirecte ale vitregiei soc,iale.
in ce privegte Atlioripa, se $rie ci ea este considerati.
drept cea rnai frumoasS. gi cea mai tipici baladd, populard, a
noastrS. Ea este tn acelaqi tirnp una dintre ,cele mai risptndite, ceea ce inseamn5. ci semnificagia adincS" ce ,se ,desprinde
din ea exprimd fidel frimintirile intime aie poporului nostru.
Degi este foarte cunoscut5.,- vom reda cottfi.tutul pe scurt,
pentr'u a avea punctele de reper necesare in analiza noastrl.
Ni se povestegte ci, pe ,un plai de rnunre, trei ciobani igi pXzesc turmele, qare ,,urci. 9i coboari". Unul dintre ei, cel cu
turma mai bogati, de la un timp obsorvd cd oaia sa preferatd.,
,,oaia nd"zdrdvan5", nu-gi gisegte locul, ntr mininci gi nu bea,
aleargd. nelinigtitd in toare plrqile. Ingrijorar, o intreabi ce
o frimintl, iar ea ti impirtige$re irn secret : tovarigii lui au
ficut legS.minr ca, la apus de soare, si-l omoare gi si-i ripeasci turma. Ciobanul asculti vesrea gi o roagi ca, dacd, va
fi omorit, sH. spuni fXptagilor si-i implineasci ultima dorinqi r
si-l ingroape lingi stlni, aproape de rurma sa, gi la mormint
si-i puni fltrierul sdu drag, care, cind vintul va sufla, va
suna duios, iar oile sale se vor aduna 9i il vqr plinge cu jale"
56
desfd.teazd"
importante care i s-au
d,at.
c5' Mioripa exprtmd o atiprimul care a publiAlecsandri,
lnsuqi
tudine de resernnare.
cat-o, spune tntr-o notl cure vrmeazl textul baladei cd ,,romAnul are mare plecare a crede tn soarti", ceea ce qi-ar fi
gisit expresie in Mioriga. Dupd, el, Michelet, exprimindu-gi
admiragia fdrl. rezerve tagd. 'de aceasti plXsmuire populari
(,,rien de plus naTt' et rien d.e plus grand"), nu intirzie i'n
acelagi timp si ,s'r.rblinieze ci eroul, neopunind n'ici o rezistengS.
fagd, d'e primejd,ia care 1l amen,inqi, manifestl o resemnare
prea ugoari, cesa ce, din pXcate, spume Michelet, este o trls[turl nagionali. 10
Pe urmele lui Alecsandri 9i Michelet, pXrerea despre
resemnarea in voia sorgii exprimati in Miori'1a s-a generalizat. Nu enumerlm pe toli suslinltorii acestei teze, ne re'
ferim inainte de toate la Cogbuc, care, in sprijinul acestei idei,
di 9i un alt exempl'r.r elocvent din literatura noastri populari ;
De la inceput s-a r'ernarcat
e Adrian Fochi, tn impunitoarea sa monografie (Miorita, F-d'
Acad. RornAne, 1964, p. t+O), aTirml ci finalul din varianta lui Teodot"rl" ur fi,,tipic falsificat". Insd nu di nici un argument in sprijinul
tezei sale.
10
p. 342.
Jules Michelet, Ligendes dtrnocratiqwes da Nord, Paris, 1854,
57
,,E de ,notat ci F5.t-Frumos gtie ci tovarXgii [e vorba de
Strimb5-Lernne 9i Sfarmd-Piatrd,, n.n.] vor s5.-l omoare, cum
gtie gi ciobanul moldovean, dar nici ciobanul nu se lupti cu
ciobanii, nici Fit-Frumos nu-gi ucide tovarigii, cu toate cd.
putea" 11. Nu e cazul si insistirn as'upra baz,elor mitologice
care, dupi Cogbuc, explici aceastd, atitudirne.
Aceeagi idee o susline gi Mihail Sadoveanu, reperind-o
in diferite rtnd,uri. O spune in discursul siu de receptie de
la Academie: ,Dar
sentimenrul baciului moldovam
in
faga
naturii, care-L pi.tunde gi-n dragostea cd"reia se cufundi ?
$i resemnarea aceea, aga de atingitoare gi de caracteri,stici
rasei !" O spu,ne gi mai tirziu : ,,Cintecul acesta bitrinesc
rimine singur, intre mii de cintece, ca un pisc pleguv intre
muncele [...] 1" el e insc,ris strflerul de resemnare al rasei.' 12
ln mod fir,esc, teza aceasta a suscirar diferite reacfii.
Nu toli cercet;.torii s-au purur impica cu ideea cd, cea mai
frumo'asi plismuire a ,poetului nosrru popular conqine drept
trlsirurl proe,minentX resemn,area in mersul sorqii. Nu se
contest;., deocam'dati, c5. vanianta Alecsandri, mai apoi varianta Teodoresou gi alrcle red,au intr-adevir o atitudine
resemnat;, se cointest; insi o.riginalitatea gi a,utenticitatea acestor variante. Aceasti pozigie o gisim mai intii la .\ron Densusianu, care, exprimindu-gi nemulqunairea c5, eroul baladei
,,sti pasiv, ca ,mielul la junghiere", afirmS. c5. vania$ta lui
Alecsandri
gi cea a trui Teodorescu
esre o variantd.
-'ca
degenerati fa1d, de ver,siunea originall, pe- ca,re pretinde cI
a descoperit-o dfnsul intr-un manuscris din Ardeal gi in care
cioban'ul se luptI din risputeri. ls In curi'nd s-a dovedit insi
cd. aoeastS. pretinse versiune originali este un fals.
11 G. Cogbuc, Elementele literatarii poporale, in Noua Req.sisti
Romind, I, nr.4, 15 februarie 19Q0,p.166.
r.. _12 M. Sadoveanu, Poezia pbpulard, Eu,cureqti, 1g23, p. 13. Idem,
Cintec bdtrinesc,in Carpajii. XIII, nr. 4, 15 aprilie 1944.
rr A. Densusianv, Epopeea nodstuA pdstoreasci, in Repista criticd Literard, III, 1895, p. 318.
58
Mai tirziu, aceeagi poziqie o va lua Duiliu Zamfirescu
in discursul s5.u d,e recepqie de la Academie, tn care' intre
altele, va ,spune t ,,f,Iiorila l'u'i Alecsandri ca niscocire populard e o imposibilitate' \atd un fliciu voinic, tr}'ind pe corhane cu turma sa' ciruia oiqa birsanX ii spune ci au si-l
si
omoare bacitrl {rngurean 9i cu cel vrincean 9i care' in loc
piept
pe
9i
puni mina pe biie 9i si se apere' pune mtinile
vsrcd
afirml
tn
Zamf\tescu
D.
continuare'
In
?"ce po"zii !l
,ir"." originali gi autenticl este cea a lui Gh'15Cdtanl' in care
imporiva agresorilor sii' Adiuglm insi
J"
"peia
"l"lr"""f
cd aceasrd" rreisi"te "st. o "u'iuoti a celei citate de A' Densusiar-u, d,eci falsul amintit.
Spre deosebire de aceqti doi comentatori' cercetXtorii
de ,mai ttraiu nu contest; autenticitatea variantelo'r citate'
nu
in gu;*"L se admite ci nici ,,i'ntocmirile" lui Alecsandriunei
nevoii
insi
'asupra
fatJifi.e fo,ndul problemei, se insistl
s-au ivit doui
aceasta
privinia
ln
juste
baladei.
a
i"t*p""u"l
atituii,ni fundarnentale. Una s-a cristalizat in cercul revistei
Gindirea, in ,sinul s[1si2 s-a $usqinut cd Mi'oripa' 'in fond'
om'ului
este pitrunrsi de mistica morliii' exprimind ndzvtnla
spre nefi,i,nqi, dragostea lui de moarte'
Ac,easti interpretar'e este combituti cu rnulti stiruinql
de cigiva oeraetetori. A'minaim in prirnul rind pe D' Caracostea, care, comparind m'ulqimea de variante 9'i urmlri'nd
evoltrqi,a motivultr,i, ajunge la concluzia cd MioriSa, la origine'
,care nu se exprima
n-a fost ,decit un cintec liric foarte scurt, tn
altceva dectt dori'nga ciobanului ca atunci cind va muri si fie
tnrnormintat lingi stini, in apropierea oilor sale, cu fluierul
la cap. Deci forma iniqiall ,abaladei ar exprima "vibraliunea
linici sub forma d'ragostoi de rnu'nci ciobineasci exprimati
ta D. Za:nfi,rescu, Poporanismul in literaturd, Acad' Rom', Discursuri de tecepqiune, XXXIII; Buc', 1909,' p' 27-28'
15
itl:-Gt.-bi,^"; i aprrut in Luceafdrwl din
Vetsiunea
15 iulie 1905'
59
in
preajma morlii". Prin urmare, Mioripa, departe de a
eNprirna m,istica morqii, im fond redl ,,cestamenta,ra driagoste
a cioban'ului d,e indelecnicirea lui:., ,,o stare sociali de completd adaptare \a m,urnci. gi un senriment clasic de af,irmare...
,,Ntr rnistica morlii, ci preami.rirea v,iegii in formele ei creatoare, o preamSrire chiar in actul morqii, pulseazi in istoria
qi estetica balaCei romAnegti in ce are ea unric.,, 16 Frin urmare, nu resemnarea ar fi motivtrl central al balad,ei.
AceastX ird,ee o ,regisim la Constantin Briiloiu, dtipi
care Mioripa nu exprimd, ,,ni la oolwptt dw renoncement, ni
I'ipresse d.w n6ant, ni I'adoration de Ia mort, mais lewr contraire exacte" pwisqwe s'y perpttwe la mimoire des gestes originals de d|t'ense de la vie" ti
Mai nou, teza lui Caracostea cu privire la Mioripa este
reluratX, aproape texfi.ral, de C. I. Gulian : ,,AnaIiza strlnsi a
variantelor [...] du,ce ,la concluzia ctr la rdddcina baladei se
afl5 un testament liric ciobXnesc, al ci,rui miez este exprimarea
drago,stei pentru meseria de cioban, in freajrna,morlii". Aga
incit ,,...in ce privegte Mioripa, este tim,pul gi rec,unoagtem tn
ea dragostea de m'r.rnci, dragostea de vtatd,, iar n,u anacronice
tendinge mistice, expresia
pesimism incompatibil cu opti'unui
mismul genuin al eticii oamenilor muncii" 18.
Reflex'ul acestei i,nterpretlri il mai gisim in introducerea la antologia MeSterwl Manole, balade popwlare 1e, iar mai
.
16 D. Caracostea, Sentirnentwl creayiei
Si mistica morpii, in Reoista Fwndayiilor regale, 1 iunie 1941., p. 615, 616, 620. (AceastI idee
autorul citat a exprimat-o miai intii i,n cursul siu, apirut litografiat,
despre Balada poporand romdnd, 1932-1933, ca,pitoJu,l Aspecte etnice
ale baladei poporane
17
:
,,Mioripa" ,)
Consta,ntin Bri,iloiu, Sur une ballade rowmaine
(
"La
ri.tza"
), Gendve, L946, p. 13.
1,957,
p. 230,234.
le MeSterwl Manole. Balad,e popwlare, E.S.P.L.A., 1960, p.
18
60
C. I. Gulian,, Sensul tieyii in folclorul
Mio-
notr de tot, in primul volum al Istoriei literaturii romi.nezv
gi in monumentala monografie a lui Adrian Fochi21.
Acesta este, pe scurt, stadiul actual ai interpretirii
Miorigei. Dupi cum am putut yedea, aceaste i,iiterpretare
rnerge c\atr pe linia preconizatd" de D. Caracostea. Este adevlrat cd, A. Fochi respinge ideea cd nucleul inigiai al baladei
ar fi testamentul ciobanului, insl sus!;rne hcti.rit cd Mioripa
exprimi ,,o conceplie optimist luptitoare" (p. 138) 9i cl deci,
,,cu toate inconsecvengele sale, D. Caracostea a dat acestei
probleme soiuqia cea bun5" (p. 163).
In ,ce ne privegte, suslinem gi noi in mod categoric
cd, Mioripa ,nu are nirnic d,e a face cu mistica morgii qi ci
teza lai Caracostea g,i .a adepgilor si,i, din acest punct de vedere, ,este perfect valabili. DupI cum -vom areta, ea exprimi
tntr-ad,ev5;r o adtnci dragoste de viagl gi de tndeleonicirea
pX,storeascl ; in privinqa aceasta nu ne ,deosebim intru nimic
de ,interpretirile rnengionate. Dar insearnne oare aceasta ca
am eliminat gi pute,m elirnina din aceasti baladl" ideea de resemnaie in voia sorlii ? Iatd o problern5 deosebit de delicatX
gi foarte dificiln. Psntru a o elucida, vom incerca o analizd
fd.rl" prejudecit\, cdlduzindu-ne de fapte qi, atit cit e posibil,
de o logicl strinsi.
Din partea ,noastri suslinem cI interpretarea dati de
Caracostea' gi adepgii sii, anume c5, Miorila ar 'exprima ,,un
sentiment clasic de afirmare", este gregiti, cd ea inseamnl si
atribuirn acestei balade idei gi preocupiri pe care nu le are.
Argum,entarea noastri sperim sd. arate c5' Mioripa exprimi
vidit o atitudine de resernnare, ceea ce insi nw inseamnd. nici'
d.ecunt. cd negd.m d.inamismul din sinul poeziei noastre popwlare
in general. Dirnpotrivl, ln decurs,ul aoestui studiu tocmai pe
acesta il vom scoate in evidenli. ln ce privegte Mioripa, instr,
rorndnesc, E.S.P.L.A.,
XIII.
20
p.
-
122.
Istoria literatwrii romdne, vol.
I,
Ed. Acad. RomAne,
7964,
2t Adrian Fochi, Mi.oripa, Ed. ^Acad. Ro,mAne, 1,964, p. 127,
167.
6t
vom vedea c5. atitudinea de resemnare nru se poate nega gin
sustinem, dupi cum am mai amintit, cd. aceasti atitudine nu
esue .altoeva ,decit un eoou al situaqiei social,e vitt'ege, care
se caracter.izeazi printr-o crunti asuprire.
D. Caracostea, ln susjinerea tezei sale, procedeazd. evolutiv. Comparind variantele qi 'r.rrrnirind ,rispindirea geografic5, constatS, c5, balada a trecvt prin patru faze fundamentale. Prima fazi, spune Caracostea, forma ei cea mai veche.
este cea care exprimd cu adevdrat ideea ei esenqiali, ea congine acel ,,prirnum nnor.tens" care I-a ficut pe poetul popular
si-9i pl5nmuiasci cintecul. Ca tip reprezentativ pentru aceast[
versiu,ne eI citeazd dolll exemple : unul din tsasarabia, al
doilea din Maoedonia.Iatl. primul exemplu :
,Frunzl, verde orice-ar fi,
Cind oi fi eu gi-oi muri,
La cap punegi-mi fluier mare,
SI risune noaptea tare,
Nopjile gi zilele,
S-audi copchilele,
Ele mi-au fost mindrele.
S5-mi sipaji un morrninlel,
Frurn'r.rgel gi lovilei,
ln tirluqa oilor,
ln joc'r.rqu mieilor." 22
$i iati acum exemplul din Macedonia
:
Enache, si nu mergi la oi,
vXzui visul cI ai si mori !"
,,Mi
19i
,,Dacd. rnor, daci nu trnor,
Si-mi asc,ultagi un singur cuvlnt
D. Caracosiea,
1.932-1933, p. 76a.
62
Si
)
le prinz qi sI le mulg
$i cu mina mea sI le tund.
Flu,ierul si mi-l aud lntr-una
Cind oile se vor aduna,
Ca si nu fiu n'ici dupl moarte
Nici d,e tovarXgi, nici de oi departe."
23
Frin ce s'e oa,racterizeazd, aceste cintece ? Ele nu vornioi despre mioara .cu nelinigtea ei, nici de,spre uneltirea
ciobani'lor, ni,ci desp,re nunta celui ucis
- to"t" -o-.nte atit
de caracteristice pentru balada MioriSa. Aceste poezii nu con1in decit ultima dorinlS a ciobanului, testamentul lui : cind va.
fi si moari, si frie i'nmormintat la stin5, in preajma oilor,
ca si audl gi mai d,eparte fluienul s5u cintind, $,i
in vaiagta din ,Macerdo,nia
s5. continue si le rnulgi q,i si le.
tundi. P,rin urmare, avem de-a face cu un singur moment din
intregul baladei. Ca,racostea co,nchide cI expresia acestei doringe, fi;ri nici un alt adaos, forrneazl.
a baladei
'id,eea-,nucleu
gi ci, drept urmare, la atit se reduce ,sensul ei esengial. Toate
celelalte ep,isoade slnt supraptrneri ulterioare gi oint subordonate acestui sens, ele nu au alt rol decit sX strbl,inieze ideea
iniliali, care rimine cea ddtd.toare de ton : ,,Pentru ce complotul, pentr,u ce int'revorbirea cu aaia n5,zdrd.vani. gi toate'
cunoscutele elemente ep,ice ? Evident, din necesitatea de a da.
glas acelei vibraliu'ni cenrrale : testamentara dlagoste a ciobesc
banului de indeletnicirea
lui.' 2a
:
La stini si rni iragropaqi,
22
La primivari, clnd vI veli tnroarce
S5. treaci oile sI mi le prinz,
Bdld.d.a Popordnd
2:t
Id., o.c., p. 771. Exemplul este luat din P. Papah agi, Di.n
a aromAnilor (cu'prinsl in Gr. Toci,lescu, Maierialwri
li.teratura popwlard
romind, curs litog.afiat,
f
olhloristice,Il, Bu,c., 1900),
2/'
D.
rp. 938.
Caracostea, Sentimentwl creapiei
t,ista Fu.nd.aliilor regale,1 iunie 1941, p. 615.
5i
misti.ca rnorpii,
in
Re-
69
si urmlrim gi celelalte faze prrn oarc ar fi
trecut balada, fiindci, d'upi Caracostea, in ce privegte sensul
,ei autentic, ro,l hotiritor are aceastd primd" fazd.
Nu
e cazul
Teza Iwi Caracostea esrc, firi indoiald, foarte sugestotugi, credem noi, ea nu este convingitoare. Doui intreblri critice se pun de la inceput : 1. 'Oare intr-adevir versiunea citati de Caracostea este ea o varianti a Miorilei ?
2. O'are forma prirnitivi a unei plismuiri rimtne ea in mod
neschimbat cea ddtdtoare de ton pentru sensul ei ? Cu -alte
,cuvinte, o plismuire, trecind pri,n m,ai multe faze, nu poate
si-g'i schimbe s,ensul ,initrial, si exprime un sars norl ?
ln ce privegte prirna intrebare, rispunsul nostru este
negativ : poezia citatd de Caracostea nu-i o variantl" a Mioripei. 55. rru uitim un lucru : 9i alte momente din Mioripa se
gX.sesc in circulajie independent de aceasti baladtr, fie izolate,
fie in difer,ite cornbinaq,ii, dar nimeni nu poate preti,nd,e ci
ele sint v,ariante ale Miorigei. E foarte cunoscur cazul cu
maica bitrini care tgi caLrtl.',fi,ul descriindu-i frurnuselea. ?5
-Examinind pe larg acest mornenr al baladei, O. Densusianu
ajunge ou drept cuvint la concluzta: ,,Ceva cu totul tipic
Miorigei nu este, prin urmare, eprisodul cu maica bitrini" 26.
De ,asemenea, se $tie ci legenda despre moarte, prezen:ate
in mod alegoric ca o nunti, este r5"spinditi nu numai la noi,
ci in toqi Balcaniri, firl nici o alnd. legiruri cu balada noastrd.27 Acelagi lucru cu nunragii. Intr-o poezie aromAni
tivi,
se spune
:
,,Ai, mici, si te incunun
Sub umbrarul cel de pin,
25 Yezi, de ex., balada
Joi d,e dimineapd (Gr. G. Toci,lescu, I, 2,
1230), publi,cati din nou sub titlul Maica bdtrtnd in coleclia de balade
MeSterwl Manole, E.S.P.L.A., 1960, p. 15.
26 O. Densusianu, Vieala pdstoreascd in poezia nod'strd popttlard, II, Bucureqti, 1923, p. 89.
27 Yezi I. M,uqlel, La mort-mariage : tune particulariti du
t'olklore
balcanique, in Mtlanges de I'Ecole Roumaine en France, Pa,ris, 1925, I.
p.
64
Si punem nun pe acel soare,
$i pe cea luni nuni mare,
Drept nuntagi, pinii, tovar5gii nogtri"...
28
O. Densusianu citeazd, in acelagi sens, o poezie din Corsica
Cind ai venit pe lume
$i te-a botezat,
Nagi qi-a fost luna,
Nag gi-a fost soarele,
$i stelele din cer
l1i pusese colan de avr.2e
:
.
Stnt motive identice cu cele din Mioripa, dar cine va ELttea
drept variante ale acesteia ? Acelagi
lucru gi cu testamentul ciobanuiui. Credem ci O. Densusianu
are dreptate cind spune : ,,Partea din Mioriga unde se vorbegte de doringa ciobanulu,i cum si fie ingropat ,redi, prin
urmare, un element folclor,ic care a circulat independent, gi
deci nu reprezintd ceva cu totul original tn baladi. Cu alte
cuvinte,' trebuie si admitem cL atunci cind a fost alcltuiti
MioriSa, s-a luat 'din poezia pistoreasci un moriv cunoscut
gi a fost adaptat la irnprejuri,rile care constituie fendul ei." so
Cu aceasta am ajuns ,la intrebarea fundamentali : in
definitiv, care esfe caracteristica esentiali a Miorigei, ce monlente nu pot si lipseascl pen.tru ca si putem vorbi despre
o vartantd, a acesteia ?
Cornparind mullimea variantelor, putem constata cX
din toate momentele ingirate in baladl, trei ii imprimi pecetea caracteristicS, f5-rd, de care nu se poate vorbi despre
Ilioripa.' 1. Uneltirea vrijmagilar. 2. Informarea asupra primejdiei. 3. Atitudinea ciobanului. Stnt trei momente strins
consi'dera aceste poezii
28 P. Papahagi, o.c., p. 866.
29 O. Densusianu, o.c., p. 100,
x Id., o.c., p.
83.
65
binelngeles, incl nu formeazd intregul baladei, dar con.stituie momentele-nucleu din care s-a dezvoltat
balada sub fo'rma pe care o cunoa$rem. E de remarcat ci,
legate, care
insi,
dupi cum atest;. lnaterialul de care dispunem, poate lipsi
pini gi mioara, deci putem avea MioriSa fdti mioriqilati
o ve.rsiune din Bucovina
:
Pe cel deal, pe la noi,
Trece-o turmi de oi
Cu trei ciobinei.
Doi is fr5giori,
Unu-i striinior.
Cei doi s-au sfituit
Pe cel
striin si-l
omoare,
Dar el a simlit,
Din gur-a grlit ...31
lJrmeazd. apoi teslarnentul, adresindu-gi rugimingile celor doi
uneltitor'i. Deci, d2s; poate iipsi ptni gi tnioara, nu poate
lips,i momentul 'co'nsp,iragiei $i, impreuni cu el, faptul cI
ciobanul, tntr-un feJ sau altul, afli despre primejdia care
il
faqte.
Uneldrile ciobanilor, primul moment al baladei,
este
un reilex direct al unor lnr,prejurlri reale atestate 'cu 4rrisosingi
de tradilii gi documente istorice. O. Densusianu a adus o mulgime de
in aceasti privinli, 9i acelagi lucru il atesti
'dovezi
lucruri rezultd. din datele pe care le
Iorga.3z
Doui
N.
9i
avem. Mai tnti'i ci faptele care au dat imbold pentru aceasti
plismu'ire s-au petrecut pe yremea transhutnanqei, cin'd turme
nenumirate treceau ,din Ardeal spre Moldova. Reflexul acestui
fapt il gX.,sim ,chiar la inceputul ba'ladei, in cele mai impor31
E. Niculiti:Voronca, Datinele si credinlele poporului romdn,
Cenniuli,
-327903, p. 567,
O. Densusi.anu, o.c., p, 46-50; N. Iorga, Istoria literattr'rii
romdneSti, vol. I, ed. II, Bucuregti, 1925, p. 41,
66
tante variante, in care ni se vorbegte cum turmele merg gi
r.in, urci gi coboari. ln al doilea rind, datele pe care le a,rem
dovedesc ci ad,esea s-au intimplat omo.uri intre ciobani
pentru a se r5pi turme g,i avuturi. Inttmpliri asemInX,toare
sint cunorscute nu nlrmai de la no,i, ci ,de pretutindeni. ss O
astfel de intimplare a pus in migcare imaginagia unui poet
lnzestrar al poporului, probabil cioban gi el. Acest eve.riment
este acel ,,prirnurn n?ovenso , irnboldul inigial care a dus la
plismu,irea Miori;ei. G. Cilinescu rsusline aceeagi ldee; ,,Mioripa insl.qt, afrinci cind a fo,st cornpusi, trebuie si fie ecoul
unui asasinat in med,i,u oieresc" 3a. Acelagi l,ucm,r il susgine gi
A. Fochi in baza vasrelor sale cercetiri. $i cu drept cuvint,
fiindcX, in general, omtrl nimic nv sesizeazd aga de ,acut gi cu
atita ,intensitate din l,umea ln care triiegte ca diferitele intimpll,ni, acte, ,evenimente. $i ce eveniment putea izbi rnai
puternic i,n aaele imprejuriri ca un onror qi ripirea unor
trirme bogate ? Plecind de la
'un asrfel de imbold iniqial, a
luat nagtere ba\ada Mioripa. Credem cd. ru.r este just si se
considere 'drept ,,.primttrn mooens" dragostea cidbanului pentru
indeletnic,irea sa, gi ,este gi mai gregit sX. se reduci numai la
aceasta sensul intregii balade. Cu drept cuvint obiecteazl,
C. Denr,susianu : ,,E o reducere la pr,ea pulin a Mioripei. prin
aceasta ea nu s-ar distinge d,e atitea ctntece de la noi care ne
dau ca 'r.rn loc comun pasiunea qiobanului pentru ce-l atinge
de aproape, mulgumirea trad,igionali de a trii in lurnea lui.
Mioripa cupri,nde mai m,ult..." 35 Sintem gi noi de aceeagi
pirere : Mioriya conqine cw mwlt rnai mwlt. D,in picate,
O. Den,susi'anu n-a mens nici el d,eparte cu analiza. s-a mulgurrit cu un enunf vag, insl foarte cuprinzitor t in Mioriya
33 O. Densusianu,
p.
215.
legimri
ibid.
u Istoria literaturii
romdne, vol. I, Ed. Acad. RomAne,
35
1964,
O. Densusialu, o.c., p. 44. Densusianu iqi face observatria in
lui
in
cu pnimetre arricole ,ale
Caracostea,
care acesta susgine
ideea de mai sus, api,rute in Conaorbiri literare, anti 52, 53, 55.
67
,,totul e pX,gin, totul e desprins dintr-o concepgie cu depirtate mo$teniri, dintr-o pasionatX ,iubire pentru pimint, cu
incintirile lui. Od,ihna gind,urilor, . mingiierea nu snnt ciutare
in religie, c'i in narurd..." S,ubiinrazd apai.ci balada redl
concentrati in citeva versuri
din traiul la
,,o dramX
-
munte, poezi,a plaiur,ilor no,ast,re gi suflerul ciobanului
romAn,
cu indtriogirile gi seninS.tatea lui" 36.
lnainte de a merge cu investigaqiiie noastre mai departe, s5. ,n'e oprim un momenr gi sd admitem torugi cl imboldul ,inspirator al baladei a fost dragosrea ciobanului pentru
indeletnicirea ,sa. Dar este oare aceasta decisiv pentru sensul
adinc al haladei, a$a cum ni se prezinti in intregul ei gi cum
a fost cnleasi din sinul poporului ? Cu dceasta ajrrngsrn 17
a doua intrebare critici pe care ,am pus-o : oare forma prirnitivi a unei plismuiri, trectd prin mai mulrc faze, nu poate
si-gi schimbe sensul in,igial, nu poate si ajungl la cristalizarea
unui .sens nou ? Hotirtt ci da. Vom ,da u,n exemplu din literatura culti. Se gtie ci Goethe pentru Faust s-a inspirat dintr-o carte popularl despre legenda lui doctor Faust. Acest
personaj, in primele versi'uni ale acestei ci.r1i, este un aventur'ier gar,latan, c&re, ,cu pretinse vrij,itorii, comite crirre, es0e
gonit di'n loc in loc, igi vinde sufletul diavolului, care, in
cele din urmi, il duce in iad. $i ce devine aceasti figuri Ia
Goethe ? Nici u,r.mi de garlataniile rnedievale, gi eroul devine
un pasionat cercetitor al adevirului. Iar in timp ce in prima
versiune a lui Goethe, in Urt'awsl, deznodimintul este aseminitor cu cel din cartea populari - Eau,st ajunge prada lui
Mefisto
tn versiunea 'def,inritivi eroul igi giseqte idealul
- creatoare
'spre binele oamenilor, pentru ca aPoi'
in munca
in loc si fie ri,pit de diavol, si fie beatificat 9i ridicat la cer.
E, o distanli enormi de la izvorul inspirator gi de ILa prima
versiune a lui Goethe pinl la opera defi'nitivl. Cel care in36
68
Id., o.c., pp. 100,
103.
cearcd.
si
descopere sensul *devrarat
al
acestei drame plecind
de la versiunile pr,imitive gi oprindu-se la ele, ar gregi cumpiit, ar falsifica concepqia gi viziunea exprimati. de autor.
Vrind s5. interpreti.m o operi, trebuie si. avem in vedere
versi,unea ei definitivi, ca un intreg care inglobeazd toate
episoadele cu s,ensul sau sensurile care i-au fost ,imprimate.
Evi'dent. nimen,i nu poate nega c5. descoperirea fazei inigiale
a unui subiect, a schimbirilor prin care a trecut, a motivelor
pe care le-a asimilat in decursul timpulu,i pot duce la concluzii interesante ii folositoare
cazvl si intrim aici
- nu e nu
tn ama:nunte
dar aceasta nicidecum
inseamnd. c6, tn
- exprimat in izvorul in,spirator
principiu, sens'ul
sau in versiunea primitivi a unei opere este in acelagi timp sensul
deoisiv din opera definitivi, a$a cum se prezintd in
faqa noastr5..
Acelagi lucru si cu Mioritra. Chiar daci ar fi adevlrat
ci versiunea citatd. de Caracostea este cea primitivi, ci este
pr,ima formi a MioriSei, putem oare face abstraclie de motivele asimilate ulterior gi putem oare presupune cX senspl
a rimas acelagi, neschimbat ? Evident ci nu. $i mai mult
decit in domeniul literalurii culte, forma dezvoltati a unei
poezii populare
dat\ fiind circulaiia ei, timp indelungat,
in sinul maselor- n-o pufern reduce la o pretin'si formi
- sensul ei numai in funcqie de aceasta.
primitivi, explicind
Din picate, in cazul nostru, .acea ,,primi" forrni nici micar
nu est€ o varianti a MioriSei. Dragostea fa1[ de indeletnicire
o gisim tn multe poezii, tnsI numai in Miorila avem de-a
face cu un omor, sau mai bine zis cu prevestirea unui omor,
a cirui consecinqi este apoi tsstarnentul ciobinesc. Trebuie
s5. mai adiugim ci pretinsele verrsitini primare, indicate de
Caracostea, sint culese de la periferia ispaliului romAne'sc sau
dincolo de limitele lui, 9i ci Ln partea centrali a racestui spatiu
ele nu au fost gisite. ln schimb, Mioriga, adevirata Mioriyd,
in muljimea de variante pe care le cunoagtem, este rispinditi
69
tocmai ,pe intinsul acestui spagiu. $i este foarte semnificativ
ci din aceste vers,iuni n'r.r lipsegre modvul uneltirii, el este
prezent in toare, gi ci toate, chriar dacl se deosebesc in anu_
mite nuanqe gi chiar dacd. au mai fost corectate ,din puncr de
vedere al frumusegii expresriilor, in ,schema lo. ge.rl, ald", in
constitugia lor intirni gi din puncr ,de vedere al sensurui care
puiseazi in ele sint la fel. Acestea, cu factura lor intreagi, a$a
cum sint rispindite in gro,sul poporului romA,n, sint ditXtoare
de ton pentru sensul exprimat, ,de la acestea trebuie si plece
orice inrerpretare. Evident, datele istorice, precum gi geneza
plS,smuirii sint de mare ajutor penrr.u descifrarea sensului,
dar aceasta nu ln,seamnl cX fornaa dezvoltati a baladei, aga
cum este cu adevirat cintatd. e popor pe tot int,insul lui,
poate fi neglijati ,de dragul unei pretinse forme primidve.
DupI Caraco,stea, geneza baladei ar fi urmitoarea i
poetul popular a simlit nevoia si-gi exprime dragosrea faqi
de indelet'nicrirea sa gi a gi exprimat-o sub forrna acelui testament, pentru ca apoi, ulterior, si se adauge celelalte episoade, in frunte cu complotul gi cu tnioara, pentru ca prin
ele sd se sublinieze inre,ns,itarea sentimentului inigial. Considerlm insX ci nu esre nimic logic in aceasti genezd,. Dacd,
inspiralia iniqiali a ifost drragostea fali de indeletnicire, ce
nevo'ie mai era si se ,introd,uc5,, alterior, cornplorul, dialogul
cu rnioara gi celelalte elemente epice ? S-a accentuat oare prin
aceasta 'dragos'tea fajd" de indeletnicire ? Nicidecum, fiindci
episoadele introduse nu au nici o legituri cu ea. Atunci de
ce s-au adiugat ? Aga, la intimplare ? Nu credem, rnu se poare
admite ca o plism,uire
cum vom vedea ,im,ediat,
- care, dupi
are o- logici ,interni perfecti
si se fi ivit prin suprapuneri
intimplStoare.
Ifroblema genezei ne-o dezleagi ins5gi poezia, dacl,
o privim ca un reflex al realitigii palpabile gi crude. Ce ne
izbegte mai intens de la prima citire a baladei ? Ci ciobanul
igi iubegrc meseria ? Nu, hodrit ci nu. De la inceput stntem
7o
un fapt grav:
o uneltire in veturma unui tovar5.g de ciobinie. Deoi u,n act al cirui irnbold este instinctul de proprietate. Cu ,drept cuvint o. splrS Aron Densusianu cd Mioriga
€ste o ,,tragedie plstoreasci". Este aici un reflex al realitigii,
e ceva verosimil in acest enun! ? Da, fiindcl multe dovezi
istorice ateste sivirgirea acestui fel de fapte. fJn pllsmuitor
sens.ibil d,in sinul poporulu,i nu poate si nu fie izbit de o
astfel de inrimplare. $i cind s-a petrecut aceastd faptd'?
Poezia ne di risp'r.rnsul chiar de la inceput : pe vrernea cind
turm,ele uroau gi coborau pe picioare de plai, pe dealuri mirunte de vinturi bitute, ctnd ciobanii din diferite pirqi de
gari, se intilneau, cind ungureanr..rl s-a putut intilni cu vrinceanul. Este cla'r : 'e vremea tnanshum'angei, de asemenea ate,stati prirn dovezi nenumirate. Acesta este ,,primwnl. n1'ovens"
al baladei, un eveniment de rudre gravitate, care devine nucleul drarnat'ic, punind in migcare irnaginalia 'r.rnui mare
talent d,in sinul poporului. $i astfel tncepe firul plismuirii.
Poetul popular nu se rrulgurnegte sI relateze rigid ci un
cioban este omorit pentru ca ,s5. i se ripeasci turma qi avutul,
ci, dupi ce mai intii descrie poetic imprejuririle plin'e de
rnigcare, incepe insiilarea unei acqiuni : omorul este pr'eg5tit,
vrijmagii uneltesc, o oa,ie nd.zdrdvand. insi le afli secretul,
se agiti cumplit, pentru ca, dupi ce ciobanul sesizeaztr adinca
ei nelinigte, fntr-un dialog animat si-i comunice ci la apus
de soare au de gind si-l omoare. Este o adevd.rati tensiune
dram,atici in aceasti relatare. Oricine citegte cu particip,area
emotivi cuveniti aceastX. baladd" nu va putea adm'ite ci acest
sesizagi de
este vorba despre
derea unu,i omor pentru a se
ripi
eveniment este un episod secundar.
Ce ya face ciob,anul care a aflat despre ceea ce i se
pregiteqte, ce atittrdine va lua ? Iati intrebarea care se ivegte
imperios, constituind de fapc momentul central al baladei. El
avea trei posibilitili : sau ,rezist;, luindu-se la lupti cu vrXjmagii si,i, sau fuge in mod lag, sau se resemneaz\ in ideea
7L
morli'i. ln majoritatea varianrelor, cele mai realizate drn
punct de vedere artistic, in frunte cu variantele Alecsandri
Ei Teodoreicu, el ia atitud,inea resemnaYrii, fiindcl nici nu se
lupti, nici nu fuge. Num,ai intr-o singuri varianti, cea .a lui
Gh. Citani, citatl. de D. Zamf,irescu, opune ciobanul rezisten!;, ,aceasta insi, dupi cum se ;tie, este ut1 fals. De asemenea, nurnai intr-o singurd. variantd. o ia la fugi, cuprins
de frici, d,ar aceasta este o form5. decdzut5', fl,rd, valoarc
artistici. sT In toate celelalte se abgine de la ori ce act, nici
nu rezisti Ei nici nu se revoiti, ci, in cuvinte duioase, igi
exprirni 'uldma doring5., adic5. iqi face testamentul. Astfel
ajtrnge ciobenul sI-gi exprime dragostea fagi 'de indeletnicirea
sa. Firi indoiali, aceasre. dragoste apare din plin, ea rranspiri cu multi simlire din fiecare c.uvtnt al acestui pasaj, tnsi
in acelagi timp apare cu toat; claritatea un lucru : acest testament nu se ive$te ca un ,,primum mo,uens", ci este consecinpa vegii'despre moartea care i se preg5,tegte. Aceasta este
logica interni a baladei, geneza ei fireascS., gi nu cea relatati
de D. Caracostea. FiindcS. ce esre mai firesc in lume decit si-gi
exprim,i ultimele doringe cind gtii ci te'agteapti sau gi se pregiteqte moa tsa ? Repetlm .deci : testamentul ciobanului este
urmarea complotului care se urze;te, este urmarea atitudinii
la vestea ,rnorgii. Iar in aceasr; atitudine ,nu putem distinge
declt resemnare, o ,acceptar'e a mersului lucrurilor. Iatl pentru
ce am afirmat 'ci ues,tamentul ciobanurlui
dragostea de indeletnicirea sa
nicidecum nu exclude resemnarea.
Dar se pune intrebarea : cum de in Miori;a apare
ultim,a dorinqi ,a ciobanului sub o formi asemlnitoare cu
alte poezii, care in mod vi,dit sint independente de balada
noastrS. ? Faptul rse explic; prin nota specifici a procesului
de cr,ealie a poetului popular. Este ifoarte cunoscut ci poetul
37 V,arianta
la o.c.,
72
ll,
1923,
VI, reprodusi de O. Densusianu in antologia anexati
p. 1t2-114.
popular, cind este stipinit de un gind sau senrimenr, adesea.
recurge la expresii
- fie vensuri izolate, fie pasaje intregi deja ,existurr-te, care cirouli in sinul poporului. Aga a procedat
qi aioi, condus de o logici foarte strinsi gi fireasci. Fiindci
ce este mai firesc Ai mai logic ,ca in preajma morfii s5. te
gindegd c'um gi u'nde si fii fnmorminrat ? $i, de ,zuemeneao
ce este mai f,i,resc gi rnai logic decit LsL doreEti si . fii inmorrnintat in preajma. a ceea ce gi'a fost mai drag, in ambianqa
in care gi-ai petrecut viaga ? Aga apare dorinla ciobanului ca
si fie inmormintat la sttn5, in apropierea oilelor sale. Iar
f.iindci pentru acest gind gi 'sentiment poetul popular a gisit
plismuiri oare circulau, gi Ie-a insug'it, adaptindu-le cer'inqelor sale.
Dar logica
intennX. dirn testamentul ciobanul'r.ri merge
mai departe. Fiindci i,n pr,eajrna morgii, ,iariEi, ce este mai
firesc decit gindul la fiingetre care d-au fost dragi, in primul
rind la rrama care te-a ni,scut gi iubit ? Aga se ivegte episodul cu maica bitrini, gi cu ea, alegoria morgii. Iar fiindcl
pentru racest motiv poetul de asemenea a girsit cintece care
circula'u, le-a adaptat 9i pe acestea, contopindu-le cu pasajele
precedente. ge Tbt aqa de f,i,neasci este imaginea iubitei, in
locul maicii bXtrine, d,in varrianta lui Teodorescu. Caz aseminitor avem in Toma Alimo;, in oare eroul, in ultimele
sale clipe, de asemenea igi amintegte, alituri de tovarigii de'
haiducie, de iubita lui. Rezulti in felul"ac€sta cd, in Mioripa
s-au suprapus mai mi.rlte straturi folclorice, care ins5, departe
de a constitui un s,implu conglomerat din elemente tntimplitor
ali.turate, farmeazl. un tot, care is<a inchegat in baza unei
desfigurir:i logice. Poetul popular a avut drept imbold inigial
38 Nu stnoem d,e acord cu O. Densusianu rcind sp,une (o.c., p. 90) :
,,Amintirea rn.aicii biuine nu pare, in aproape toaie variantele, fi-
reasc5., ne face impr'esia de o trecere i,rnprov'izat5., de o legituri c5utat5"..
Degi acest episod in mod evident este pllsmuit de un alt poet -bJladei.
popular,
nu inseamni ci el in mod nefiresc a foit incorporat desfdguririi
75
o intimplare rea16" care L-a cutremurat, pentru oa apo,i, plecind de la aceasta gi stipinit de sentimentele profunde pe
care i le-a degteptat, s5-gi formeze o viziune in virtutea cireia, condus de imaginagia sa gi de o logici interni viditS,
si contopeascS. elemerntele componente intr-o unitate organici. Din intreaga compozigie se desprinde un talenc poetic
excepgional, care insi n-a lucr'at cu totul indepe,n'dent, ci a
,,'{.ar 7a cap
momente sint numai o urmare a acesteia.
in felul acesta, urmLrind
'in Mioripa, drept
cu
Cogbu,c
ai Sadoveanu : este o ,atitu,dine de
a
ceea ce
:
,,Ci la nunta mea
A c5.zut o stea",
ceea ce inseamn5 cd" i-a cd"zut norocul, i s-a inch,i's perspectiva
fericirii. I,nvocinid apoi pe miicula sa, pe c{are o vede :
Din ochi licrimind,
Pe cimpi alerg?nd,
i
timent nistic al morqii ca suprem tilc al vieqii ? Hotirit ci
nu, nimic ,mai departe de ,sensul Miorigei ca o astfel de viziune, nimic mai striin de aceasii baladi ca bucuria morlii.
Re,semnarea ciobanului nu inseamni ,nicidecurn ci el se aruncE
bucuros in bralele morqii, dirnpotr'ivi, intregul si'r.r testament
ararl, o adtncd dragoste de via1i, de care 'se d,esparte cu multi
durere, cu cel rnai profund regret. Si vedem ce spune textul
iui Alecsandri :
74
precizeze
resenrrn'are, de
se pregitegte. Peste momentul acesta al
baladei nu se poate trece. Dar i'nseamn5. oare aceasta ci eroul
doreqte moartea, se cornplace in ea, ci esle cuprins d,e un sen-
acceptare
Deci nirnic nu se exprimi, decit jale, cea mai crispanti jale :
cu" lacrimi de singe ! Ciobanul mai qine si
o si-l plingi
descifrarea sensului exprimat
problemS. central5, dupi cum am mai
,amintit, se ivegte intrebarea : ce aritudrine i,a eroul balade,i in
faqa morqii ? $i nu putem decit si repetlm iceea ce au spus
.atigia alqii, incepind cu Alocsandr,i gi Michelet gi continuind
I
Vinrul clnd a bate,
Prin ele-a rd.zbate
$-oile s-or stringe,
Pe mine m-or plinge
Cu lacrimi de singe !"
recurs gi 1a d ferite motive care circulau, dind astfel o sintezi
rezultati dintr-o adevlrati colaborare populari. Motivul cu
adevS.rat original, insi, cel plismuit de alentul care a dat.
forma definitivi a baiadei, esre complotul gi descoperirea
secrefului ,de citre mioara n5.zdri.vanl, care il comunici ciobaq;loi. Iar acest motiv, l,r rindul siu, dupd cum am accentuat) e6te reflexul unei intimpliri perrecute fn realitate.
Aceasta a constituit imboldul inigial al baladei, toate celelalte
sI-mi pui
Fluierag de fag,
Mult zice cu drao
Fluierag de os,
Mult zice duios !
Fluierag de soc,
Mult zice cu foc !
el roagi pe oiga
bltndi
:
,,Tu, Mioara mea,
Si te-nduri de ea
$i-i spune curat
C5. m-am
insurat
Cu-o
fati
Pe-o
guri de rai."
de crai,
se indure de ea : este clar ci ceea ce lrmeazd si-i spuni
are drept scop ,s5. mtngiie pe mlicuga indureratl, si nu-i
spund pe fagi sfirgitul tragic de care a avut parte.
Si
75
In
acelagi sens ne vorbegte varianta
lui Teodorescu ;
,,Si nu-i spui ci stnt
Culcat subt plmint..."
Se invedere, azd. deci ci ,imaginea nunqii, asociatX cu
momentul mortii, nic'i'decum nu inseamni ci acceptarea sfirgitului se face cu bucuria car'acteristicX praznicului de nuntiIn fond, ea este un pr'etext de consolare. Nunta aici nu are
sensul ,unui moment de bucurie, ci sensul tmbrijigirii, a coiltopirii cu intreaga fire, a intoarcer'ii la matca tn care am fosc
zimisligi. Iar aceasti intoarcere tn nici una din variante ,nu
este marcati cu vreo nuanli de bucurie, totul este inviluit tn
ceala tr'istegii, degteptati in intregiine de regretul despirlirii
de via15. Cind ciobanul iqi expr'imi doringa si fie inmormintat
lingi sti,nd, in p'reajma a tot ce i-a fost drag, ln fr51ie cu
imensitatea naturii, ei vrea ca micar 'sub aceasti formi si
rlmini legat de via1i. in felul acesta el igi exprimi cel mai
profund ata$amerlt fagi de via1i.
Viala insl o poli trii 9i activ, dar gi pasiv. Ce nuangi
se despri'nde ,din cele spuse de cioban ? Caracostea spune ci
prirri ,dragostea fagd de indeletnicirea sa se manifesti ,,un sentiment clasic de afirmare", ,,preamErirea viegii in formele ei
creatoare", idee suslinuti qi de autoriri amintigi care merg pe
linia de ,interpretare a lui Caracostea. Credem ci nu este
Intemeiati aceast; tezd,. Dacd, ciobanul ar fi pitruns de un
sentiment de afi,rmare, el, inainte de orice, s-ar lua la lupti,
dar n-o face. $i ,nu rezulti acest sentiment nici din modul
cunl tli exprimi atagamentul fa1d" ,d,e indeleuricirea sa'
Fiindci ce 'spune el ? Sn fie lnmcirmintat lingl stini, in
preajnaa oilor gi ciinilor sd,i, iar la mormtnt sI i se puni
fluierul, care \a suflarea vintului va suna duios, in timp ce
oile il vor pli,nge cu lacrirni de singe. In toate variantele
numai atita rse spune cu privire la ,dragostea .{atd" de tndeletnici,rea rsa. Oare este ceva activ, creator tn aceasta ? Nici76
decum, nimic nu rezultl" cu privire la rnunca ciobineasci, mai
ales cu privire l,a et'ortul mwncii.. Numai in cintecul aromAn,
citat de Caracosrea
care ins5, nu esre o varianti a Mio- activd,
vipei
gisim o laturS.
din meseria ciobX,neasci :
-
,,La primivarS., cind
vi
vegi lntoarce,
Si treacl oile si mi le prinz,
S5,le prinz gi sI ie mulg
$i cu mina mea sI le tund."
(P. Papabagi,
928)
Pe acest pasaj se intemeiazX, lntreaga teorie a lui
Dar si fim drepgi : chiar dacl am admite ci
avem de-a face ,cu forma prrimitivl a Mioripei, rezultd, oare
din el un ,,sentiment clasic de ,afirmare" ? Flotirit cI nu. In
adevdrata Mioripk, inrsi, in balada organic inchegatX,, cea care
circuli sau a circulat pe intreg teritoriul locuit de romAni,
nici mlcar atit ,nu ,se spune. SI vedem ce gisim in privinla
aceasta la Ale'csan'dri. Ciobanu'l se roagi si fie inmorminrat :
Caracostea.
,,ln strunga de oi,
Si fi'r.r tot cu voi,
ln
dos'ul sti'nii,
S5-mi aud ctnii."
Attt, 9i nimic mtri ,rnult nu se spune in legiruri cu indeletnicirea lui, fiindci. in rest ,se vorbegre despre fluieraqul lui, care
si-i fie agezat la cd.pd.tii, gi d,espre y'alea oilor, care tl vor
plinge cu lacrimi de singe, ceea ce nu are nimic comun ctr
,,munca'r ciobineasci, 'Prin urmare, din cele 123 de versuri
ale baladei, abia in 4 gisim referinqi
gi aceasta vagd,
la indeletnicirea de cioban, din care insi nu rezultl,nimic -cu
privire la ,,munca" 'ciobineasci, la rr.-unca creAtotre, gi cu atit
mai pugin rEzultd ,,un sentiment clasic de afirmare". $i ce
gisim in acest
sens
la Teodorescu ? Ciobanul
se
roagi.
:
mI ingroape
De stini aproape,
,,Ca sI
Oi ca si-mi privesc,
Dor s5-mi potolesc ;
Spre partea de lunci,
Aproape de strung5.,
Strunga oilor,
Jocul mieilor,
Dorul bacilor,
ln dosul stinii,
Si-rni auz ciinii."
Prin urmare, din cele 212 versuri ale baladei, abia in 11 se
face aluzte
- 9i aic,i foarte vagd, - la indeletnicirea cioblneasci. Dar nu este oare c\ar cd. nici ,aici nu reztilti nimic cu
privire la munca creatoare, nu avefll ,nici urmi de un ,,sen-
timent ,clasic d,e afirmare" ? Ciobanul, tn realitate, nu-gi doregte ,altceva decir sd"-Si priveascd, oile, s5, oadd jocul mieilor
gi ,si-gi awdd ciinri, penrru ca astfel si-gi potoleasci dorul.
Unde este aici ,,afirmare" ? Acelagi lucru rezultd, din toate
variantele, al cd.ror num5,r este imens. in schimb, fagl de
extrema scurtime gi vagul'pasajelor ou privire la. ,,m,unca"
ciobineasci, poerul popular
'insisti pe larg gi ,cu to,ati. claritatea asupra conspiragiei, asupra pregiririi omorului gi asupra
destii,nuirii lui, preoum 9i asupra imprejurdrilor i,n care se
petrec. Aceasti stiruingi, manifestati lntr-un dialog animar,
arati, neinrdoielnic c5, acesta este mome,ntul central, nucleul
dinamic c^re a dus la plismuirea baladei. Este c'u totul stranie
procedur,a lui Canacostea, care pune accentul numai pe a$azisul moment inriqial, pretinsa dragoste de munci gi af,irmare,
susgintnd apoi cd.
fapt atit de grav, curr este pregitirea
'r.r,n
omorulu,i gi destl,inuir.ea conspiratiei, a fosr inventat nwmai
ca sX strblinieze dnagosrea de indeletnicire. Se poate oare
admite ca un talent poetic atit de mare, cum este autorul
78
Mioripei, ca,re stiruie pe larg gi animat asupra conspiraqiei
gi ideii omorului, si nu gi,seascS. decit cireva cuvinre foarte
vagi in legltur5 ,cu in'deleuuicirea cioblne,asc5. gi nici un cuvint despre latur'a ei activi, ,despre care se pretinde ci formeazd. ideea de bazd. a intregii balade ? Daci aceasta ar fi
fost ,iideea de bazd, e neindo,ielniic ci. un astfel de ralent poetic
ar fi gisit ciuvinte inaripate ca s-o exprii,m,e in imagi'ni concrete. Dar nici urm5, de aga ceva. Chiar daci intr-adevir
nuclzul inigial a fost ,,muinca creato,are", ,,af,irmatea", cullr
pretinde Caraco:6tea, e clar c5. poetul a estornpar-o cu desivirg,ire, pur gi simplu a elirrlinat-o. $i aceasta nu tntimplitor,
ci fiindci altceva era pe primul plan ,al gindirii 9i simgirii
sale. In timp ce poetul pop,ular inrr-o mullime de alte plismuiri a gisit cuvinte pdtrunzdtoare pentru munca creatoare
gi pentru af,ir,mare, a'ic,i es,te stiptnir de alt gind gi d,e alt sentimernt. In adevirata Mioripd dorinqa ciobanului esre mai
mult sL rimini in ambianya meseriei lui, firX 'si arare ceva
din larura ei activl, crearoare. ln m,inrea lui persisti latura
conternplativd qi idilicX a indeletnicirii lui, aseminiroare cu
cea exprirnati in urmitorul cfntec :
Mii ciobane de la oi,
Mii ciobane, m1i,
Tu n-ai grije, nici nevoi,
Mii
ciobane, caii.
De cu seari pini.n zori
Tu te culci pe p,at cu flori,
Cu 'capul pe muguroi,
Cu och,ii steligi la oi,
Cu capul pe flonicele,
Cu ochii qinriqi la stele.
(5, Fl. Mdrian,
75)
Aceasta este atmosfera gi drin Mioriga,
tivI, 9i nu o
descriere
o atitudine contemplaa munoii efective, marcatl de efort.
79
Lucrul acesta apare cu totul logic, fiindci de vreme ce la
ciobanul nici nu se gindegte ndcar la
rezistenli, e fire'sc ca nici in legituri cu ?ndeletnicirea lui sI
nu evoce latura ei activi.
l,n oe privegte lipsa de rezistengi a ciobanului, foarte
corncludenti este varianta lui Teodorescu, singura din cele de
valoare i,n care se vorbeEte despre sivirgirea o,morului. Dupi
ce ciobanul tli expriml ultima dorinii, poetul popular
continui :
.
an'r.rngul pnimej'djei
Vorba nu sfirgea,
Dorojani venea
$i se repezea
$i mi-l ripunea,
Turmele si-i ia.
Iar de-l omora,
Ei mi-l ingropa...
Atit, gi nimic mai mult. Daci poetul ar fi fost pitrurns mdcar
de umbra unui sentiment de afirm,are, aici ar fi fost momentul ,suprem ca sl-l manifeste. In mod firesc se ivegte tntrebarea : de ce nu apare.atitudinea activi a;a ca in atitea
alte poezii ? Se gtie doar ci in balade ca Toma Alimos, Mistriceanal, Vilcan, Doi.cil, Pdunaswl codrilor, Mibu Copila 9i
atitea gi atitea altele ne sint descrise lupte dintre cele mai
vehomente, ceea ce inseamni ci dinamismul ntr este de loc
striin sufletulu,i poporului nostru. Cum de nu redi un talent
atit de extraordinar ca autorul Mioripei, gi ou el poporul, prin
a cirui gindire 9i simiire a fost filtrati poezia, tocmai ceea
ce ar fi mai esenlial, cum de nu redl gi nu subliniazd' un
moment atit de izbitor cum este o luptl pe viali 9i pe rnoarte ?
lnseamni cd nu acest nxornent stiruia in rnintea lui, c5" alta
era intenqia lui.
Din acestea
lezulti cd. in Mioripa domind resemnarea'
nu se vorbeqte nici despre efortul
pasivitate:
o stare de
8o
muncii, nici despre efortul luptei. ln acest sens un argument
foarte semn'ificariv ne furnizeazi insugi volumul I arlstoriei
literaturi,i romdne (p. 1.21), in sinul ciruia, dupi. cum am
amintit, se su,sgine, in aceastd privinli, linia de idei a lui
Caracostea. A. Fochi, autorul capitolului respecriv, aratd. :
,,Sub raportirl conlinurulu,i, doui tipurri se ind,epirteazi sensibil de ceea ce cunoatrem din versiunea clasici a lui
V. Alecsandri [...]. In nordul gi esrul Transilvaniei conflictul
este de naturi juridcl [...], unul dinrre ciobani fiind condamnat la rnoarte penrru neglijarea obligagiilor sale profesionale [...]. Cioban'r-rl condamn,&t. 6,r€ o singuri dorinqi : de
a fi ingropar :
ln
strunguga oilor,
I'n jocugul mieilor,
penlru ca si fie plins de o,ile sale." In, pr,ivinga celui de ai
doilea tip ni se spune : ,,Conflicrul pastoral este aparent de
or.din erooic. Ciobanii urcd. la munte. ln d,rum intilnesc o
"fati de maior' (cu multe analogii aivrea: ,,f ati de pistoro,
"fati de ,dnrmaro), pe care unul vrea s-o ia cu el pe m.unte.
Ceilalgi se opun, il ameninli cu moarrea ; el incearci si-gi
riscumpere viala 9i, in faga inflexibilitSlii lor, igi face cunoscutul testamenr." Cele doul tipuri de baladi vorbes,c clar :
poetul popular a modificat conginutul, adic5. intimpla,rea relatatl., dar n-a modificat sensul. Fiindci in ambele cazu/t
nici vorbi nu erst€ de afirmare, I'r.rpti, efort. In p,rimul caz
avem de-a face cu o judecati gi cu o. senrin[i, in faga clrora
ciobanul se pleaci. Xri nici o nrmi de opunere. Al doilea
caz, la rindul siu, este gi mai gr5.itor, fiindci, iati, ciobanul
ia adtudine, rtrba sd scape, tn care scop incearci sX-gi cumpere adversarii, ins5. neacceptindu-i-se propunerea, el igi face
numaidecit testamentul, adici se pregite$te de moarte, fi.ri
nici o tentativi de a se apira. Daci poetul popular a sesizat
intengia celui ameninlar de a sclpa subliniind incercarea de
81
a mitui pe adversari, de ce nu
vorbe$te,
ln faga refuzului
intlmpinat, ,nici mXcar de intenlia de a lupta ? Pur gi simplu
fiindci alrul era gindul gi sentimentul sitr. Prin 'urrnare, degi
cele doui tipuri de baladi deviazd de la linia clasici marcati prin varianta lui Alecsandri, schimbarea intervine numai
in ce privegte rnotivwl care duce la moartea ciobanului, fi:rsX.
nu qi tn ceea ce privegte atitu.dinea lui in faga ameningirii,
Dar
atitud,in,ea resemnat1 se desprinde gi mai clar
scoatern ln evidenqi anumire situalii de contrast din
balad5.. Am aritar curn in,ceputul ei are nuan!5 activi : turmele urci gi colroar5., vrljmagii uneltesc, mioara umbli agi-
dacl
tati,
teazl, chrar gi 'sivirgirea omorului, insi numai in ctte doud
versuri scurce, asemXnitor cu nuanqa din varianta Teodorescu,
firi raici cea rnai m,i,ci altrzie cd ar fi avut loc o lupti.
Dar argumentul suprem in privinia tezei noastre ni-l
furnizeazd" m,enlionata rmo'norgrafie a trui A. Fochi, c'u o irnensitate de material, care pur gi simplu coplegegte. A. Fochi
redi aici toate variantele ee s-au puf,ut descoperi ptni ac,um
pe tot intinsul 15rii (inclus,iv anchetele satre proprii), insi,
: in
varianra
:
,,Stipine, sti.pine,
lqi chean'ri g-un cine.
care este de resemnare.
Foarte concludente 'sint in aceast;. privinqi datele pe care
ni le furnizeaztr Ion Diaconu in monografia f inatul Vrancei,
qinut despre 'care se crede ci ar fi patnia de origi,ne a Miorigei. Gd"sim in aceasti mo'nografie nu mai pugin de 91 de
variante ale baladei, insi absolut in nici una nu ap&re o rezistenqX activl din partea ciobanului. In patru cazuri se rela-
prevenind pe cioban. Ceva rnai rnult
Alecsandri, mioara face aluzie la rezistenqS.
Cel rnai birb5tesc
$i cel rnai fr5.gesc"...
Deci, plini m,igoare gi o invitagie ia rezistenqi, gi totugi nici
un cuvint despre lupti. Ciobanul se resemneazi, Dar interesant este fapuul ci in doui variante a0 rnioara degteapti pe
cioban din somn, care insi reac\ioneazd. vehement :
Vitaful s-a min,iat
CI de ce l-.r deEteptat.."
5i de asenrene;r
Striinul
$i
se
:
se
rnira
supira...
degi contestl atitudinea d,e resemnare din MioriSa, nu reuSeSte sd citeze nici md,car un singwr aers care ar putea con'
firma teza sa. Nu este oare s,emnificativ ci poetul popular
se abtrine cu attta consecvenli de la relatarea unei atitudini active ? 3e
Deci se afli intr-o srare de imbold acdv, gi torugi, cind aude
adversarii vor si-l omoare, se rnrlcomegte numaideclt, ficindu-gi testarnentul. Prin wrntare, cu todte cd existd impalsari
dinamice, poetul popwlar ia fdrd. eclcivoc o atitudine de resemndre, pornirea d.ctiv; este in,uinsd- ln roate variantele de
3e Esrc interesant insi ci A. Fochi, \a p. 266 a monografiei sale,
face o concesis plini de tilc. D-sa spune, ciiindu-rl pe V. Adisciligei
(Note asapra specificwlai poeticii lolclorice, in,IaSul literar, 13, 7963,
nr. 11, p.-53) : ,,...existi variante tradigionale ale Miorigei i'n care conflic,tul' cipiti- o ,rezolvare fatalisti, dar existl variante noi unde fo,rqa
binelui 9i drelptigii iese biruitoare, optim,ismul degajindu-se evident'.
Aai,t sp'une V,--Adisciligei 9i a it afirmi qi A. Fochi. .Prin urmare, pe
de o 'parte. nu se mai neagi cu exolusivitate ,,rezolvarea fatalisti""
se degajeazX ln mod evident. Dar de ce se mulqumegte A.. Fochi cu
aceasti ind'icagie vagi a ,lui V. Adlscilijei, de ce nu citeazi micar un
singur exemplu ? Colecqia sa de rexte, 'care credem cI este completi,
pe de
82
alti parte,
se vorbegte despre ,,variante noi",
in care ,optimismul"
ci
nu conqine aga ceva. Notim ci daci acele ,,varriante noi" sint culese
dupi Erliber'are, ele flri indoiaii poarti pecetea vremurilor noi, pline
de dinamism, ceea ce nu poate fi concriuden,t pentru formele clasice ale
trIioriSei, singurele c,r,re sint obiect de discugie aici.
40 Vari,antele II qi IV din antologia anexati de O. Densusianu la
Vieata pdst.,,I'I, p. 126 ii 130.
83
seam;, ciobanul simte zidirnicia oricirei opuneri, acceptind
ceea oe il agteapt5. Este insl cu totul evident cd" aceastd acceptd,re n-o t'ace cw bucwrie, ,dimpotrivi, de la inceput pini la
sfirgit se resimte durenea despirlirii de via1i, se degajeazi o
atmosferi elegiac5., de ad?nci tristege.
Dar atitudinea de resemnare din MioriSa rezvltl,, cre-
dern, cu gi mai multi evidengi daci recurgem la o analizd
formali a babade| Nu s-au ficur asrfel e cercetd,ri in legdturi cu poezia noasrrd populard, care torugi au darul si duci
la concluzii edificatoare. lncencim o asrfel de analizi. Bineingeles, punctul ,nosf,ru de plecare trebuie si fie ideea unitigii
de nedespirgit dintre fond gi formi, ceea ce inseamini cd latura formali ,nu este m.rmai un 'sirnplu mijloc de captare a
sensului, oi gi de elaborare a lui, stabilindu-se astfel o strinsi
condiqionalitate lntre fond gi ,for,m5. In ;felul acesta, analiza
formaii ne introduce in ,r,espiragia liuntrici a crealiei poetice,
in pulsaqia ei intimi, ficindu*ne ,sI simgim mai nemijlocit
sensul ei ascuns.
Ca baz6,
a analtzei noastre ,luim varianta din coleclia
Teodoressu) ourloscuti sub titlul Oaia nd.zdrdvand.. Dupi
cum se gtie, aoeastl varian,ti prezintd. anumite deosebiri faqi
de cea clasici a lui Alecsandri. Mai intii, dupi ce ciobanul
lui
igi expr'irni d,orinqa c'um 9i unde'si. fie i,nmormintar, el ,nu face
aluzie la maioa bitrini, ci la iubita lui, despre care presupune
cd" va veni si-l catrte. Aceasti inlocuirre a motivului maicii
bltrine nu ,erste intnr.r nirnic pourivnici logicii ,interne a baladei, fiindci este clt se poat€ de firesc ca eroul, in preajma
mo4ii, ,si rse ginderas'ci la i'ubita lui. Dupi cum arn amintit,
in Toma AlimoS poetul popular procedeazd" la fel. In varianta
Teodorescu ciobanlrl roagi oiga si nu spuni iubitei ci a fost
ucis, ci ci s-a urcat in virful munlilor ,ca si culeagl flori pentru nunta 1or. Apo,i urmeazd. o alti deosebire, o parte cu totul
rro'ni faqi de varianca lui Alecsandri, dupi cum am mai aritat : ab\e igi termini ciobantrl vorbele, tovarigii apar gi il
84
ucid. Ei in,si, orictt ar fi de cruzi, ii asculti rugimintea transmisi prin oigi qi il inmormlnteazd. \n'pr,eajma sttnii. $i, in-
tr-adevir, la glasul fl'u,ierului, oile sale 9i ciinii credinciogi
aduni in jurul mormlntului, plingindu-gi stipinul cu lacrimi
de singe. M,ioar,a, la rtndul ei, agteapti. Ei agteapti., dar e zadarnic : nimeni nu vine sI intrebe de cel dispi,rut, ciobanul
se
blind gi resemnat este 'dat uitirii. ln felul acesta, var,ianta lui
Teodorescu rnu se prezinti sub o form5. f.ragmentari", ca a lui
Alecsandri, ci ca un intreg bi,ne inchegat, cu o compoziqie
caractenistici tehnicii baladei.
In sinul acesrui intreg purem deosebi doui pirgi distincte : partea intii preparS. ,atmosf,era car.e anun!; deznodimintul, sugerind lncetul ,cu tncetul caracrerul inevitabil al
desfiguririi, iar partea a doua ne arati, si.virgirea faptei, cu
intimplSrile gi agteptirile ce i-au urmar. Cea mai lungi gi cea
mai importanr; este partea intii.
Daci examinlm mai de aproape balada, r-ru putem si.
nu co'nstatim ci i,n ea stipinette o ,atmosferi ,sumbri, din care
se de,gaji in mod v*g, 'd-ar amplu, ceva obsedant, ceva persistent, ce se afirmi stir,uitor. Aceasti sta,re poetul popular
reu$e$te si ne-o ,sugersze, bineingeles, inainte de toate, prin
relatarea intimplirii ca atal,e, insi, in acelagi timp, 9i prin
nrijloacele formale la care recurge. Mai intii prin tradilionalele ver.suri s'imple gi scurte de cite oinci sau gase silabe, care
curg intr-un ritrn extr€m de simplu, u,niform gi sigur, sugerind afirmarea gi persistenga unei forge ce nu poate fi deviati d,in cursul e,i. Din acest puncr de vedere i,nregistrd.m o
deosebire substangiali fagd. de balade ca Tor.na Alimos, Mistriceanul gi altele, care se car.actelrzeazi printr-un dinamism
aprig. Al doilea mijloc, 9i cel mai imporrant, este reperarea
necontenit5. a unor motive, cuvinte, fraze. Este
'un mijloc
foarte des tntrebuinqar in muzicd, Bach l-a dezvoltat cu multi
artl", iar culmea gi-o atinge la 'Wagner prin vesoirul sXu
Leit-motiv. Deqi balada noasrri este de o facrurI exr,rem de
85
Cu li,ni birsani,
De trei zile.ncoace
simpli, totugi poerul nostru anonim se dovedegte iscusit in
aceast;. tehnicl. Aceste repetiri apar ca extraordinar de fi-
Guriga nu-d tace
regti gi ,ne fac si simqim ceya ce persisti, ce ne pinde$te necontenit, ceva de c-e nu putem scipa. Fle nu sint o simpll
proceduri formali, ci exprimd u,n conginut semnificativ. Proced'ura formali dezvXluie ,un sens care animl lumea liuntrici
a poetului popular, sens care este degteptat de imprejuririle
in care igi duce viaqa.
Este interesant de refiiarcat cum descrie poetul pgpular nelinigtea ort nd.z'drivane, care aflase despre conspiraqia
ciobanilor :
O oaie birsani,
Oaie nS.zdrdvand,
Nici iarbd, piqtea,
Nici apd nu bea,
Nici umbra-i pllcea,
Ci nterea umbla
$i mereu zbiera...
ln cele trei versuri din mijloc cuvintul nici se repeti de trei
ori in strinsi contirnuitate. Versuriie fiind scurte, acest nici
di' un accent de nelinigte persistenti.
trei vers'uri vrneazd. alte doui in care se repete
cuvintui'trl.erea. Aceste repetdri la intervale egaie nu exprimS.
nurnai 'adinca n,eliniqte a mioar'ei, dar ne iace si simlim un
proces ascuns care igi vrmeaze cursul in mod stiruitor.
Acesta este prrimul motiv prin care poetul ne sugereazi
o stare de obsesie. Dar treptat aceasti stare se intensificl.
se desprinde strident gi
Dupi
Dupi
aceste
ni
s-a ,descris nelinigtea mioarei, ciobanul, care obseryase s0area ei neobign'triti, o intreabi :
ce
,,OigI, oiqi,
Oiqi pliviqi,
L)lta balana,
86
Apa
rlu
:
igi face,
Ori iariba nu-{i place,
Ori nu-gi vine bine
Si mai fii cu mine ?"
In primele versuri cuvint'ul oigd se reped 'de patru o,ri, ia oare
se adaugS. gi cuvin'tul pldvipd, foarte aseminitor ctr primul.
AceastL repetare, evident, i'ntiregte starea de obsesie, de persistenji., inceptrti in primul fr.agrnent citat. Un cuviu-t o datl
pro,ntrnlat, poetul parci nu poate scipa 'de el, tl repet5, il
aaoenfiuedzd., dupi cum fi rs,ufletul lui esee m'uncit de acelagi
gind
secret.
ln a doua parte a fragmentului din urmi, ciobanul
intreabi mioara de ce zb,iard nelin,igtitl, daci ,nu cumva nu-i
place iar6a sau apa. Deci el repeti acelagi lucnr despre ciare
po'etul ne-a vorbit gi in pr,imlll fragment citat, unde se repeti
cuvintul nici gi rltereu. Nu ,afldrn un lucru nou) se schimbl
numai forma : afirmaqia di'n prirnul fragme,nt e schimbati
aici in inorebare.
Mioara ti ri,spunde c,iobanului dezviluin'du-i motivul
adevirat al rneli.nigtii. E intr-adevir bitXtor la ochi cum contribuie ac,est rispu,ns la o gi mai mare amplificare a stlrilor
obsedante
:
,,Stipine, stipine,
Stiplne, jupi,ne,
Drag stipin al rneu,
Dat de Dumnezeu,
Iarba mie-mi place,
Apa riu nu-mi face,
gi mult imi e bine
SI fiu tot cu tine"...
87
La inceputul acesrui fragment se repeti acelaqi fenornen crr
la fragmentul anterior : in prirmele trei versuri cuvintul srZptne se repetd. de patru ori, la care se adaugi cuvintul jupine,
ci i,nseamni exaot acelagi lucru, dar gi ca sunet
aseamini foarte mult. Prin urmare, persisti. gi aici tonalitatea tnceputi. Tot aga, tn conlinuare, mioara adaugi :
Mioara rispunde
:
,,$i mult imi e bine
Si fiu tot cu tine"...
car.e ou niurnai
ln
se
r.estul fragmentuluri
aflim
despre conspiragia cioba-
nilor. $i tn relatarea acestui fapt poetul popular procedeaz[
cu aceeagi insistenqS,
,,Iarba mie-mi place,
Apa riu nu-mi face"...
:
$i ei mi is-au dus,
S-au dus in ascuns
De s*au domu'it,
$i rni s'au vorbit,
$i mi s-au goptit...
A treia oari, ia un interval scurr, se revine la acelagi lucru :
intii poetul a rernarcat ci mioarei nu-i place apa gi iarba, apoi
a remarcat-o ciobanul, iar acum mioara revine la ,aceeaqi ex-
ci
pres,ie.
ln
tntrebase
dws, iar in urmX.toarele trei
intrebui,nqindu-se in rirm sacadat trei cuvinte care toate inseamni. acelagi lu,cru : dornwi,t, vorbit, toptit. Prin urmare,.
poetul sau repeti aceleagi cuvinte, sau insisti asupra aceleiagi
idei, intrebuinqind succesiv mai mtrlte cuvinte care &v acelagi
Prin aceast5. revenire, obsesia, sentimentul de a nu putea
scipa de ceva ascunrs, cregte cu attt rnai mult cu cit mioara
propriu-zis repeti exact frazele anterioarc ale ciobanului, care
:
,,Apa riu iqi face,
'Ori iar,ba nu-1i place
?"...
De asemenea mioara mai repeti Lproape flri schimbare clteva
fraze anterioare ale ciobanului. Acesta spusese :
"De
trei ziie-ncoace
Guriga nu-gi tace"...
Mioara rlspunde
:
,,Dar gvra nu-mi tace
De trei zile-ncoace"...
Ciobanul intrebase
:
"Ori nu-qi vine bine
Si mai fii cu mine ?"
88
prirnele doui vers,uri se spune de doui ori
crabanii s-aw
versuri ,se relateazd. conspiraqia,.
sens qi aceeaEi
tonalitate.
Dar poetul pop'ular ,nu se opregte aici. Ciobanul, dupi.
ce aude vest€a conspiraliei, rispunde
"Oiqi,
oiqi.
.
i(Jlqa plavlta,
Oiqi bilanl,
Cu lina birsani,
De egti n5,zdriavani,
$i dac-ai vlzut
Semn c5-1' s-a
ficut.
$i d-ai auzit
Cum s-au domuit,
$i cum s-au vorbit.
$icum s-au goptit
:
Ai trei dorojani,
,,Oiqi, oigl,
L)rla pIavlta,
Feciori de inocani"...
aceste versuri se pronunqase Ei inainte, in parte
,exact sub aceeagi form5, iar in p.:rte sub o formi foarte pulin
diferiti. In orice caz, cuvintele sint neschimbate.
Din toate aceste constatiri se degajeazl. ceva persistent, care se man'ifestd. fdrI, opreligti. Ritmul este acelagi de
Fiecare
la inceput, rimele stnt in mare parte identice, iar cuvintele gi
ideile se repet; necontenit. Poetul se migci in acelagi cerc,
,din care se pare cI nu poate scipa.
Este adevlrat cd., in general, in poezia noastri populard la fiecare pas intilnim repetiri stereotipe de versuri, ba
.chiar de pxale intregi. Este o caracteristici a tehnicii poeziei
populare de a iua, acolo unde rs€ poate: forme de expresie
,existente 9i de a le iniing'r.ri uneori pini la nesfirgit. lnsI, in
,cele mai multe cazuri, aceste stereotipizlri se fac resirngite ca
inlingniir,i mecanice, ca un mijloc \a care,recurge poetul lipsit
de talent in nep'utinla lui de a crea expresii noi. In Mioriga
situalia este cu totul alta. Insistenla asupra ac'eloraqi motive,
revenirea necontenitX la ele nu se rezvmd. intr-o monotonie
:mecanicl, ci ne face si simqim nemijlocit puterea firii care
ne stipinegte.
o dovadi ci modalitigile de exprepopular,
inlinpirea versurilor sale intr-un
sie ale poetului
tot rnu sint s,imple mijloace formale, ci sfnt in strinsi dependenqi de conlinut, de viziune'a care ii agiti sufletul.
Toate acestea ,sint
Aceasta este caracteristica primei pd'rgi a Mioripei. Ttebuie si remarcdm inrsi cX d'egi ea ne sugereazl desfigurarea
lend. a unui proces care ne gine pringi, din modalitatea pre'
zentirii se degajl 'adinca n,elinigte care il agitl pe cioban. El
nu se lasi pur gi simplu prins in mreiele unui mecanism rigid.
E suficient si reamintim versuri ca :
9o
Oigd
din
Cu
sau
bilani,
lini blrsanl"...
:
,,C,um s-au domuit,
$i cum s-au vorbit
$i cum rs-au $optit"..,
ne convingem ci nu este vorba de tepetarea la intima u'nor cuvinte, ci despre o agitagie lS,untrici plini de
sens, care tinde si se exter'iorizeze.
Dupi aceasti pregitire ) care am,integte de adunarea
lenri a unor nori sumbri, vj,ne deznodimintul. Dar spre deosebire de ritmul lent di,n peftea intli, acesta vine niprasnic.
Citeva cuvinte scurte sint suficiente ca si ni se infiligeze mo-
ca
s5.
pTare
menrul suprem
:
Vorba nu sfirgea,
Dorojan-i venea
$i se repezea
$i mi-l riP'r'rnea,
Turmele si-i ia.
Nici un cuvint mai mult. Sobr,u, dar sr.rgestiv, ni se prezintd
clipa Sivirgirii. Poetul popular nu line si insis'te mult asupra
acestui morn'ent, fiirndc5 pentru el irnportant5 este atitudinea
eroului in preajm,a morgii, qi nu sivirgirea omorului ca atare.
Foarte impresionanti este solitudinea eroului ln aceasti
baladi. El se gisegte singur cu oigele sale ln imensitatea naturii.
Nici un suflet de om nu are in jurul lui, numai mioara ii in'
lelege soarta gi ii gine tcvirigie. Aceastl singuritate iqi imprimi Ei ea pecetea asupra atmosferei baladei. ln special in
var,ianta care ne. preocttpi, singu'ritatea din timpul vietii se
face resimqiti ti dincolo de mormint, fiindcl mioara zadar'
91
nic agteaptl
si
nimeni nu vine
Aga,
tot
vin5. feciga despre care ii vorbise sti,pinul"
lntreb,e de dinsul, este pirisit cu desivirgire :
s5.
aga,
. Vremea vremuia,
Dar oaia birsand,
Oaia n\zdrdvand.,
Ea se tot uita
$,i nu mai vedea
mindra feti1I,
Cu neagrd cosigi,
Piin cringuri u'mbltnd,
Pe
Din guri cinti,nd,
De el intrebind...
Este tristi. soarta lui, fiindci nici o fiinqi orneneascl nu-i
pistreazd" amintirea, doar oijele rsale dragi 1l pling cu amar.
Nu este exagerar s;, ,spunem c5" balada este dominati
de o atmosferi intunecati gi apX,sitoare. Pentru aceea nu e
de mirare cI in decursul c,irculaliei motivului, tntr-o variantl
cuieasi de Crea,ngi, s-a adi,ugat
ce-i drept, in mod excepqional
-
-
aceasti exclamagie deznidl"jduitd.
t
Ah, striin de mine,
Mult striin pe lume,
Nici un ajutor
De I'a Dumnezeu
$i atipinr.rl meu !
(Contenporannl,
Este un
I,
1881,
p.
4jJ)
strigit disperat, caracteristic psntnu o tntreagi
clasd
care suferi din grzu.
Dar daci
sentim,entul resem,nirii din Miorisa nu se
poate nega, se pune nurnaidecit intrebarea : ce isens are aceastS,
resemnare ? lnseamni ea oare ceea ce a spu,s pe vremuri Aron
Den'strsi'anu, ci ciobantrl ,,sti pasiv ca ,mielul la junghiere" ?
g2
Nicidecum. Resemnarea,
dupi felul cum o prezintl. aici
poetul .popular, ,nu este lipsiti de eroism. Este nelndoielnic ci
mobilul faptei care a inspirat aceast5. poezie este instinctul de
propr.ietate, dorul de imbogijire, insi nu-i mai pulin adevd.rat
ci poetul popular a trecut mult diircolo de acest dat empiric,
ficindu-ne si resimqim un sens mai adinc ai rnai cuprinzitor.
Daci ciobanul nu incearci nici cel mai mic ge,st de a scipa,
aceasta nici pe departe nu insearnni un act de lagitate. DacI
ar fi lag, el ar incerca sI fugi, ,dar n-o face. Desfigurarea baladei gi atmosfera apisitoare care o stipinegte ne face si simqim ci in guvoi'ul subteran al mentalitiqii poetului popular se
cristalizeazd. pr,in im,agini ,ideea cI existi in viali lucruri din
taga cd.rora pogi si scapi, dar de un singur lucru nu poli sc5pa :
de moarte. Este o lege a firii, ea trebuie primiti in mod inevi.tabil. Teama de ea este zadannici. Aga inctt este neindoielnic
ci atitudinea ciobanului dn Miorila este o atitudine eroicl.
LnsI eroismul siu nlr constl in rezistenja I'a ceea ce ii este
ci din
scris
cum e cazul !,n atitea balade ale noastre
supunerea, liber consin'tpi,td, Si curajoasi. la legea t'irii.,la oruda
necesitate, cum ar spu,ne Euripide. O dceptdre a necesitdpii
ingelese. Ac,easta este ideea centrali a Mioripei. Dim mijlocul
faptelor empirice poetul s-a ridicat la inilgimea inqelegerii
unei legi a lumii. Este tragicul unui suflet blind, dar totugi
tare, care recunoatte cu seninitate deznodlmintul necesar al
vielii, necesitatea de neinvins. Un lucru i se poate reproga :
ci accepti inevitabilul inainte de vreme.
Dar dacd n'rodrtea este o lege a firii, totusi, cbiar in
preajma ei, ciobanwl, dupd cum dln adzut, na uitd sd.-Si arate
cea rnai adincd dragoste de viapd. El nici pe 'departe nu accepti
inevitabilul cu bucurie, el n'u 'se complace in ideea morlii.
Aceasta rezultd" .din testamentul siu, prin care tgi exprimX
profun'dul ata$ament fag1, de indeletnicirea 'sa, gi din dragostea
fagl, de naturi, de care este imbibati lntreaga baladi. Cioba-
nul, in variantele principale, $e consoteazd. cu glndul de
a
93
rimine in preajma a ror ce ,i-a fost mai drag in viagi gi de a
cu imensitatea naturii, cu pulsaqia elementari
a firii, pe care a resimlit-o ctr intreaga ardoare a inimii sale"
Aceast5. simpatie f'agl. de narurd. ii incllzegte suflerul gi ii
lirgegte orizontul viziunii. Din adincui suferingelo r qi deznd,dejdilor, sufletul popular se ridicX la o viziune cuprinzitoare"
marcatl. ,de aureola se,ninitilii, in care fantezia aprinsi lntrevede o lu,me plini de striltrcire. in aceasti logici internd a
fi in comuniune
imaginagiei
el
rransfigureazd" moartea
in nunti, adici sdb
imboldul a tor ce eore mai apisltor in viali
- spectrul
moriii
ei plismuiegte o viziune sirbircreasci, din
care, in
{or,.d, rdzbat vibraliile ascunse aie unei predispozigii originare
optirniste. Pasajul r,especriv din r"arianra lui Alecsandri marcheazd. o culme a
geniaiitiqii poetice
:
,Iar tu de onror
Si nu le spui lor.
SI le spui curar
CI rn-am lnsurat
Ctr-o mind'd crdiasd",
A lumii mireasi t
Ci
la nunta mea
A cizut o srea ;
Soarele 9i luna
Mi-au trinut cununa,
Brazi gi pihinagi
I-am avut nuntagi.
Preogi, munlii mari,
Paseri, li,utari,
Pisirele rnii
$i stele flclii l"
Rezultl cd" dac|" ciobanul, dupl cum am accencuat, in preajma
morlii este pltru,ns de tristegea despiriirii de viagi, el tr-rtugi
nu se lasi in mrej,ele deznid,ejdii, ci, parcurgind tn imaginaqia
94
sa toate aspectele impredonante ale realitigii in sinul cirora a
triit, e,l plism,uiegte o lume de vis ptrini de i'ncintlri. lnsI este
lume ,de virs a realitilii teresme, ln care cu mare me$tegug
poetic sint'invocaqi m,ungii faln'ici, brazii gi piltinagii impnejmui,tori, plsirile cu glasul lor seducitor gi mai presus de toate
soarele, luna gi puzderia rd,e ,stele de pe cer care i-a'ir luminat
existenqa. Toate acestea pri'nd viaql, redind marea unitate a
firii in sinul cXreia a triit gi in contemplarea cdreia s-a desfitat. Dace MioriSa este tipici p,entru ceYa, aceasta nu este Pentru acciyisrnul din sintrl ei, ci, aloturi de 'sentimenrul resemnlrii, pentru zborul irnaginaqiei care transf,igtrreazi elerrentele
o
deznX,dej'dii in eiemente de viziune luminoasi, plini de mingtiere, de a transfig,u,ra viaqa cu rnizeri'ile ei intr-o falnicd.
viziu,ne de i,nilqiri, de a plismu,i din h'uma chinurilor o impirigi'e 'de vis a manilor beatitudini, in care pul,sul vieiii este
'felul ,acesta
sentiinen$tr
una cu pulsul intregii existenge. in
morlii, gi,ndul la inevitab,ilitatea a ceea ce ,este scris, este indulcit de l,iclrirea intensd. a ,sentirnentului viegii. Mornentul
rnorgii este un prilej pentrw a sublinia prepul viepii. Din faptele
relaate Ei ,din atrnosfera ce ,stipinegte in baladi r.ezulti o
conceplie pe care ciobanul ,ar putea-o ,rezurna tn felul urmltor : ,,Mult mi-a fost dragi viaga, rni'a pllcut tntre oigele
mele gi ciinii mei credinc'iogi, m-am desf5tat intre viile munqilor, pe paj'igtile insorite, cu noplile instelate, dar n-am incotro, mi 6upun la ceea ce este inernitabil".
D. Caraco.stea, ca si dovedeasci dinamismul, ,,sentimenrul clasic de afirmare", care s-ar manifesta ir Mioriga,
indicl in mod slrgestiv imprejur[rile agitate in care se desfigura pe vremuri p5;stor.itul nostrll : ,,Inigiadv5., spirit gospodiresc, onganizare, nscontenite lupte, de la lupte cu vecinii
de stini la lupu din timpul strimutirii qi al iernatului, pentru
care existau adevdrate formaqiu'ni paramilitare, de insoqitori
anume pregXti!i..." a1 Este adevd,rat, nimeni nu poate nega
acest lucru. Sintem dispugi s5. admitem chiar qi afirmagia mult
prea exagerati : ,,Vechiul nav'igator elin, ca gi nordicul wiking
:nu aveau de biruir mai multe dificultlli decir acegti stribil
titori ai spagiului romlnesc". Foarte bine, insi nu'acestea se
reflecti in Mioripa. Trebuie si privim 9i si analizim balada
aga cum este ea gi si nu proiecd.m in ea conginuturi gi sensuri
pe care nu le are. DupX cum fundamental gregit este sI ciutim
'in ea o rnistici ,a morgii, tot a;a de gregit
este sd. vedem irl ea
expresia unui dinamisrn vajnic. Toare acesrea sint proiectiri
.ale noastre, care nu sint cu nimic justificate de facttrra intrinseci Ei de logica interni a baladei. Numai primul ,imbold al
inspiragiei a fost un evenimenr cie naturi. dinami,ci, plecind
,de la acesta, insi, poetul popular ia o atitu,dine contemplativE.
Nici una din plismuirile noastre populare ,n-a srirnir
controvers€ de natura celor pe care le-am expus. Este expli,cabil acsst lucru dacl I'uim in considerare ci inci Alecsandri
a considerat aceasri bala'di nu 'nu,mai ca cea m,ai frumoasi.
crealie populari a noastrS, dar gi ,ca expresia cea mai autentici a fiinlei noasrre. Iar aceasti opinie s-a perperuat timp de
peste un ,secol, fie ,sub o formi direct mirtur,isiti, fie sub o
formi subinleleasi. Pentru aceea nu e ,de mirare ci. cercetitori gi ginditori care gi-au forrnar o conceplie de viagi pe
,care o considerau in conco,r,dangi. cu trX,situra esengiali a geniuiui nostru popular ciutau s-o proiecteze in Mioripa. Cei
care preasliveau misrica morqii proiectau in ea aceasti concepgie, in timp ce :algii, care nu se purea{,r gi nu se pot impica
cu pasivitatea ce se degajeazd, din aceasti baladd, ciutau gi
caut; s-o interprereze in sensul unui activism febril. Evident,
in ambele cazuri se pleaci de la prejudecSgi, proceduri. care nu
poate fi justificati. Ea are la baz\, ideea menqionatd, dar cu
"1
D.
Caracostea, Sentimentul crealiei Si mistica morpii,
<tista Fundagiilor regale, 1
96
iunie
1,941,
p. 617.
in
Re-
totul gregiti,
c5, sensul
exprimat
in aceasti baladd, ilustreazi
in mod tip.ic tntreaga noastrd. flpturd., ca .eea ce con[ine
A{ioripa este decisiv pentru intr,eg felul de a fi al poportrlui
nostru. Este suficient si citim pe ultimul cercerXror de seaml,
pe A. Fochi, care tn privinqa aceasta redi pir,erea, clar exprirnat5, sau subingeleasX) a tuturor autorilor precedengi. Domnia-sa, ln monografia ,sa deosebit de prelioasl, spune in legiturd cu ideea resemnirii d,in Mioripa, susginuti de Alecsandrii :
,Afirmagia lui este statornici, o regi,sim in ,toate ed,igiile [,..].
Astfel, aceasti interp,retare absolutizatoare, susfinuri de prestigiul gioriei sale poetice, s-a perpetuat pi,ni in zilele noasrre,
ajun'gtnd o arm5. in miinile denigratorilor gi dugrnanilor poporului nostm. ln cele ce uffneaze vom arita evolugia acestei
idei de-a lu,ngul veacului gi ii vom opune pesre tor bogattrl
material documentar, ac'umulat in acest ristimp, din care rezulti toomai contrariul, 9i anume cI in poporul nostnr a existat intotdeauna o concepgie luptitoare, ,eroicd, gi u,manitari"
(p. L26-127). Frin urmare, aceasrt conceptie, cate a existat
intotdeauna la poporul nostru, vr,ea s-o d,educi d,in materialul
privitor \a Mioriga. Mirrurisim sincer ci am ,fi nespus de rnulgumigi daci A. Fochi ar fi adus ,aceasri dovadi. Susginem gi
noi cu toate td,ria cI ,,in poporui 'nostru a existat intotdeauna
o concepqie luptitoare, ,eroic5, gi umanitarl", insd ,su,sqinem tn
acelagi timp ci nu din Mioriga rezvltd.lucrul aoesta. Dovada
cvidenti este ci, dupi cum am amintit, A. Fochi, din cu adevirat bogarul sIu material documentar, nu reugqte si citeze
nici mdcar trn singur vers i,n sensul susginut de domnia-sa.
Acelagi lucru rezultS. cu toatd" claritatea din ceea ce spune ln
legituri cu striduinla ltr,i Aron Densusianu de a deduce din
Mioripa un sens acriv : ,,Dar penrru a dovedi cX in folclorul
nostru ,existi o cornceplie optimist luptltoare nu era necesar
ca cercetXtonrl sL se adresue unui fals, ai ar fi fost d,e ajuns
sI cerceteze ciclul de balade voinicegti, ciclul baladelor anriotomane, ori ciclul celor haiduce$ri..." (p. 138). Ce rezulti de
97
aic.i ? Credem ci este clar : ca s5. dovedeascS. conceplia optirnist l,up,ritoane di'n Mioripa, Aron Densusianu (li cu el
D. Tamfirescu) recurge la un fals, iar A. Fochi recurge la
alte creajti populare de cu totul altl naturi d,ecit Mioriga. ln
mod firesc se ivegte intrebarea : de ce nu se aduce dovada cu
pasaje clare chiar din Mioripa ? Fiindcl aici n'u este' vorba de
ieea.ce s,e exprimi tn toate categoriile de balade citate, ci de
ceea ce conqine Mioripa insigi, acesta este obiectul ,oercetirii.
In
ce ,privegte atitudinea luptitoare, A. Fochi, in capitolul
respectiv din Istoria literaturii romdne (p. 1,22), marcind momentul dezviluirii compiouului, ,rlu poate spune decit atit :
,,De la acest punct acliunea deviazd brusc in ipotetic, devine
nesig'uri, dar posibili". Oare aceasta este modaiitatea de creaqie a poetului no'stru popular, anuule de a lisa o acliune atit
gravi dinrre toate, cum este lupta pe
de gravX
- cea mai si
via15 gi pe moa,rte
devieze tn ipotetic, sI devini ,nesi-
-
guri, dar posibili" ? N-a dovedit-o el in nenumlrate creaqii,
a cdror totalitate ar umple mai multe volume, cl qtie si redea
cu rnult me$ce$ug lupte cu adevdrat. titanice ? De ce n-o face
gi aici ? Este el un suprarealist, un expresionisf, un dadaist
ermetic, care se complace tn sirnboluri ce deviazd. in ,,ipotetic",
cu acqiu,ni- ,nesigure", dar' ,,posibile" ? Ne p{rtem oare inchipui ci un talent poetic de talia 'autorului MioriSei nu gtie
sau nu vrea s5. relateze, sL redea in ,imagini tocmai ceea ce
este decisiv pentru sensul intregii balade ? lntreaga intro,duce're prefig'u reazd" o situajie care trebuie si deci,di asupra vietii
morlii, gi oare tocmai lupta, momentul de'supremi decizie,
si n-o redea poetul anonirn, car,e in atltea alte c,azu,rt. a fictrt:o
cu un me$te$ug desivlrgit ? Dacd. aici n-a ficut-o, inseamni
cd" m-'avea de gtnd s-o faci, nu aceasta era intengia I'ui. A. Fochi
mai adaugd tot acolo : ,Niclieri nu se vorbegte despre fatalism gi despre resenrnare [...] ; ttt se arate n,ic5:ieri ci ciobanul
qi-ar fi incrucigat bragele aqteptindu-qi 'ucigagi'i". Cine face
astfel de afirmagii uiti modalitatea de crea1;ie a unui adevYarat
sau
98
poet gi mai ales a poetului popular de talia auro,rului MioriSei,
Un a'devirat poet, indeosebi cel popular, nic,iodatX nu vorbegte despre.resenrnare, despre tdei, d,espre conceplii, ci lasi
ca acesrca si se ,despri'ndI din tnsigi desfdturarea acgiunii.
Prin urmare, resemnarea saru concepqia lupd,toare trebuie si
reiasl din insigi atitudinea ciobanului. E clar c5. acesra nerec,urgind la luptl, degi ar purea, ci trecind imediat; firi nici
o alti pornire, ia form'r.rlarea testamentu,lu,i, este pitru,ns de
sentimentul resemnirii.
Credem cd. ne-am bazat pe sufiicience stXri de fapt
cind am aderat la vechea tezl. c5" MioriSa expriimi resemnarea.
Dar, in defi,nitiv, corxstituie oare aceasti tezl. o nenorocire aqa
de mare ? Ar conrsoitu.i, firi indoiald, dacd. Mioripa, dupd
cum am spus, ar fi in mod ireductibil semn,ificativi pentru
intreaga conceptie de viagl. a poporului no,stru gi daci numai
aceaste, baladi, ea singurd, ar fi expresia acestei conceplii.
Ins5. nu este ata. Cr,edem ci este nevoie i,n aceasti privingl
de o revizuire fundamentald. a opiniilor curente. Nici micar
un autor inidividual nu manifesti atitudini intr-un
singur
Daci Eminesc'u a scris Mai am un singar d.or, manifestind o atitudine contemplaaivi intr-o tonalitate elegiacd, nu
vom uita niciodatl ci acelagi Eminescu a scris poezii de priticX so'oiali de-a d.repttrl ,agresivi. Deci n-ar f,i oare nedrept
s5. deducem concepqia lui despre viagi numai d,upi poezii ca
Mai am un singur dor ? Sd. ne gindim ,apoi la Goe,ehe, poetul
care in Fawst. a ridicat cel ,mai mare monurnent om'ului activ
gi creator, 'dar care, in acelaEi timp, a scris neintrecuta Elegie
din Marienbad, cm. mai tipici expresie a resemnlrii. Am fi
serns.
oare drepqi dacd" numai din aceasta am deduce tnrreaga concepqie despr,e viall a l,ui Goethe ? Ce sL mai sprm€m despre
V. F{u,go, ca,re, alltnwi de explozi,ile vuloanice din Cbdtiments,
ne-a 'dat. gi oulegerea d'in Contennplations ? $i cite alrc exemple
nu s-ar ,mai putea cita ! Acelagi h-rcru qi in cazul nosrru. De
ce nu putem admite ci gi in 'sinul rnaselor largi ale popor,ului
99
nostf,u s-au putut
ivi
capodopere care exprimS. resemnarea,
punct
de
vedere social terenul era cit se poate
mai ales cI d,in
de prielnic ? Altceva trebuie s5. ,de;tepte insi opozigia noastrd
hot5rltl : presupun,er,ea c6. Miorifa ar exprima in mod specific
intreaga concepfie de viagd, a poporului nostru gi cX aceastS,
conceptie se reduce numai la ceea ce conline aceasti balad5..
Nu trebnie si 'r,ritim c5, Mioripa a devenit pe larg cunoscutl
in lumea cultl intr-o epoci in care rolnantismul era la apogeu.
Iar daci
ace'st curent, sttb
o anurniti formi a h'ri'
conlinea
germeni revol,uqionari, nu-i mari puiin adevXrat ci in acelagi
timp, sub o a[tl' formi a l'ui' videa incliniri pronunlat subiective, tend,inle spre contemplatie. Lirismul era o trlslturi specific5 a vrem'i,i, prin el se rnani,festa, in toate gen'urile literare'
sentimentutr nraturii, problema morlii, dezarndgitea in itrbire
etc., toate acestea in tonalitlqi precumpX,nitor nostalgice, elegiace, pline de tristege. Este epoca in care, in toati Etrropa,
Meditagiile lui Larnartine gi Contempla;iile lui Hugo erau ln
mare favoare. Mioripa, cu i,ntreaga ei tonalirate elegiaci, cu
lirismul ei, cu imaginile splendide din varianta lu,i Alecsandri,
se armoniza 'de rn,inune cu aceasti mental'itate a epocii. Nu e
deci de mirare dacd" ea a ajuns si fie considerati, attt la noi,
ctt gi tn alte pirqi, drept cea mai inalti expresie t attei
noastre populare gi, din pdcate, in acelagi rimp, drept expresia cea mai tipici a mentalitiqii poporului noscru. Aceasti
cclncept;e, sub o form5. sau altz: s-a perpefuat pinl astlzi. La
or,ice pas, cind este vorba despre expresia tipicl a geniului
nostru popular, se citea2l" Mioriga. Evident, avem de-a face
cu o rlmiqiqi a vechii mental'it51i romantice, care trebuie
revizu,itl. Nu vom nega niciodati marile calitili artistice ale
Mioripei, afirmim insl ci frumuseqea poeziei ncastre Poptrlare nu se reduce la ele. Daci imaginile de nuanll liric-contemplativi din aceastl baladi sint incontestabil de o mare
frurnuseqe, ,nu-i ma,i pulin adevirat c6 in literatura noastrl
popular[, ca in general in orice literaturl, existi gi alte forme
loo
de frumusele, rnai active, mai dinarnice, expresii ale strXduinqei incordate care ?qi pot revendica primordialitatea faqX de
tonalitigile elegiace. Frutnuseqea poeticX nu consti numai din
lirism contempla:iv, ci gi din desfigurare de energie, din faptl
autentici, aprrgd, indrdzneatl' Nu trebuie si se uite ci insuqi
lirismul nu se rsdnrce Ia tonalitatea elegiaci, vidit inclinatl
spre d'ulceg5rie, cunn o a'cesti roinantistt-ttll cle pe vremuri' Iar
d,acl in felul acesta se lnvedereazd. cd Miariga nu reprezinti
frumu'setea wnicd din poezia noastrl popularX, cu atit rnai
pugin se priate afirma c5" ea reprezintd exclusiv 9i in rnodtrl
cel rnai tripic trisltura esentiali a geniului nostrtr popular.
MioriSa exprimS o atitudine de resemnare, lucrul acesta €ste
incontestabil, dar tot aEa de inconrestabil este faptul ci trivitura specifici a poporului nostru 'nu se reduce la aceasta.
Poporul nostru a trecut prin multe ,furmn'i ,istorice, a fost
sr,rpirs la multe incercdri, tar in timpul acestor fri"mintiri gi-a
format un sufiet cu mult mai cornplex decit cel exprimat ln
Mioritra. Cite nXviliri n-au trecut peste el, pe care daci uneori ciuta si le evite retrigindu-se in mun1i, alteo'ri le infrunta
in lupte crtncene. $i, de 'asernenea, daci fali de asupritorii 9i
exploatatorii s5,i, in anlimite ristimpuri, avea atitudini iragiduitoare, 'ductndu-Ei j,ugul cu ribdare, nu-i mai puiin adevirat c5. el adesea s-a manifestat in riscoale gi revoluiii dirze,
afirmindu-gi drepturile. In tmprejuriri istorice attt de complexe gi de variate este clar ci nu s-a putut forma o mentalitate cotrectivi omogenX, cu o singuri trisdturi specifici. Iar
patrimon'iu1 poeziei noastre populare inchegindu-se ca un
reflex al acestor irnprejuriri, este firesc ca gi in sinul ei si se
cristalizeze trls5,turi variate. Penru aceea este fundamentai
gregit sI stS.ruim in tendinja de a arita cd, Miorila este cea
mai tip,ici expresie a con$tiinlei ,noastre sociale gi, drept consecinli, pentru a dovedi calitigile pozitive ale poporului nostru, de a protecta in ea in mod m'egtegugit conginutu'ri pe care
101
nu le are. Adevirul este ci prin frumuselile ei se exprimd o
trisituri
wnilaterald,
Dar indeoseb'i
a specificului nostru nagional. a2
nu treb'r.lie si uit5,m c5. aceastS. trisituri
unilateralS. este urtnarea unei sitwapii sociale vitrege. Tocmai
in privinqa aceasta, credem noi, este gregeala fundamental5
a lui A. Fochi 9i ,a predecesorilo,r sii, care cavtd. cu tff dinadins,ul s5. descifreze din Miori;a o ,atitudine luptitoare. Nici
un-u,l nu-gi pu'ne problema existsnlei sooiale care a. generat
aceasti baladi. Nu putem decit si reperim lucrul elementar
pe aar€ l-ram spus la inceput: literatu,ra popularl este gi ea o
formi de expresie a con$tiinfei sociale, cate, la rindul 'ei, estc
un reflex al existengei sociale. P,unern intrebarea : oare exis*
tenqa sociali drin vrenn,u'rile ca,re au rgenerat Miori;a era ara
de imbie,to'are incit r1u putea duoe la deznS,dej'de ? iar starera
de deznddejde', catrzatd" de f,or1a asu,pritoare i'mpotriva clreia
omul necij,it, cel pugin momentan, nu avea piltinli de a reacqiona, nu purca du,ce la o rnentalitate ,de resemnare, mai ales
cd. cea rn'ai puter.nici insti,tuqie care stipinea sufletele, bi'serica,
propov[duia, sub am,eningarea pedepsei rde veci, o astfel de
atitudine ? Apoi trebuie accentuat i'n mod deosebit ci este
filndamenual gregit ca o crea\ie popuLari si fie examinati
izolat, fdrd raportdri la alte arealii similare. Se pune tntrebarea : este oare MioriSa., 'ca exp.resie a resernnirii, o aparigie
singulari ? Nu avem gi alte creaqii 'ale poporului nostru carr:
exprirni. ur-] sen,s aseminitor ? Cine ar pLLtea dovedi ci tn
capodopere ca Ciobdnaswl ,sau Voicbiga,se exprimi ,,un sentiment clasic de afirmare" ? N-am dat noi ingine un gir lung
de exernple
al ctrrotn,umir ar pvtea fi rnult mirii'c
-
-
/': A. Fochi, la p. 551 a valoroasei sale monografii, susline
acelagi luoru. Dar atunci vine in contradicjie ,cu generalizarea ficuti
la p.
127, rpe aare am ,ci,tat-o, in care susline ci din materi,alul documentar cu pr.:vire rla Mioriga rezultS, cla ,,in poporul nostru a existat
luptitoare, eroici 9i umanitari". Din cele dezvoltate {a lrrceputu,l lucrdrii sale ,rezultl ci aceasti conceplie Iormeazl.
intotdeauna
o
concepgie
trisltu,ra fundamentali a Mioripei.
t02
exemple de o aleasi valoare poetic;, in care ni se arati. ci
asupra vielii planeazd, un blestem in faqa clruia ornul este
nepurinoios ? De ce n-ar fi posibil ca gi in MioriSa sd. se
exprim,e o ,astfel de mentalitate, mai ales ci nici micar un
singur vers nu se poate cita in spr.ijinul tezei contare ? Tre-
ci poporul nostru a avut prea mult de sufeca si nu-qi fi pus problema morlii gi ca uneori si nu fi
ajuns la at'itudini ,de resemnare in faga ei, dar aceasta nu inseamni cd lntreaga lui viali se concentreazd. intr-o astfel de
atitud,ine. ,Daci resenanarea este firl indoiali o atitudine negativ;, nu inseamni ci avem dreptul si tigiduim existenla
ei intr-o operi, dimpotrivS., trebuie 's-o constatlm, tnsi, ln
acelagi timp, trebwie sd, vedem cauzele ca.re Au. dus Ia o 4stfel
de atitwdine, cAt!.ze care trebuie remediate. Cine poate nega
'sale
pesimismul lui Eminescu din atitoa poezTi ale
? Dar
aceasta nu inseamni ci acceptim pesimismul ca o conceptie
demni de urmat, d'impotrivS, constarin,du-1, il considerS.m ca
un strigit di'sperat de alarmi impotr.iva ,neaj,unsurilor sociale
ln care a trdit poetul. Acelagi lucru gi cu MioriSa: constatem
resemnarea expriimati de poetul popular, insi nici prin gind
nu ne trece s-o considerim ,drept un ideal de viaji atemporal
gi neschimbitor al poporului. Ne dim seama insi ci ea igi
are izvorul in vitregia viejii sociale. aB
buie si subliniem
rit
ingine, intr-o lucrare (Ze sens de I'existence dans la
"3 Noi
poisie popalaire
rowmaine, Paris, Alcan, 1935), pleci'nd de \a Miorila, arn
comis gregeala regretabili de a fi tras concluzia cI resemna,rea caracterizer.z-i inrreaga conceplie despre viaqi a poporului nostru. Din acest punct
de vedele A. Fochi, la p. 152 a monografiei sale, ne aduce o critici
pe.rfect indreptiqiti. Este insi p,rofund nedrept ,cind line sX. accentueze
,,id,ea,lismul" nostru (dar cine dintre esteticienii 9i ideologii noqtri literari n-a fost ,,idealist" in 1935 !) 9i nu ia in consideragie realismwl concluziilor noastre, concluzii in care (p. 116 9i urm.) dezvoltim ideea
pe
atunoi foane indrizneagi
ci imaginaqia rpoetului nostru popular- ,,este
absorbiti in intregime ,de -viaqa terestri" 9i ,ci ,,el nu-gi cauti salvarea
intr-o al'ti rlume", lucru pen'tru care ln revista Gindbe.a ,(15, 1,936,
p. 248-25$ am fost cit se poate de aspru criticali, in timp ce A. Fochi
ne consideri ca apropiaqi acestei raigciri. Citim pe scurt din acea critici:
afirmat ci pentu a-1i deschide porgile unei juste inqelegeri, folclorul
"Am
103
Astfel srtnd lucrurile, credem ci nu sinr justificate califici,ri ca cele aplicate de A. Fochi, pe de o parre in citatul
pe care l*am dat, anufire ci .ideea resemn5,rii (susginutl de
Alecsa,ndri, Cogbuc ai Sadoveanu) ar fi ,,o armX, in mtinile
denigratorilor 9i d,ugman,ilor poporului nosrru., (am vrea s6
ne dea rni,car rln s,ingur nr.rrne de astt'el de denigrator), pe de
a|td. parte in Istoria literatarii rom6ne, p. 122: ,Nu esoe greu
de descifrat sensul poiitic ce se ascunde in spatele ,unei asemenaa interpretiri reaclionare". Dar tot A. Fochi spune [a
p. 145 a monografiei sale :
"Mihail Sadoveanu ar,e o pozigie
gtiinlificl precisX fag5. de probl,emi", pentru ca i,n continuare
s5, constate, ceea ce rezultl. 9i mai precis drin citatele date de
noi, cd Sa'doveanu a rima,s consecvenr tn ideea cI atitudinea
fundamentali d,in Mioriga este ,resemnarea : ,,Este insi de reqinut fapnrl cX Mihail Sadoveanu vorbegte totugi despre resemnos,tt'u-igi cere.
o
adez,iune o,rganicd.,
ili ,cere si fii
cregti,n, aga lcurn
e
9i el. $i tocmai acest h:,cru ii lipsegte d-lui Rusu. D-sa e areu. $i vrea
ca gi poetul popular sI fi fosr ateu. De aceea ignorcezi cu totul spiritualitatea cregtini a folclorului [...]. Nu qtiu cii de bS.trin este L. Rusu,
da'r are aerul ci vorbegte din pragul veacului trecut, Prejudeciqile
'ce
ragiona,liste nu--l _iartl si ile obiectiv ji si mirturiseasci, dupi
va' fi
cercetat, ci-n foLclorul romAnesc ieligia, gi inci cea cregtini gi ortodoxl,
are un primat totali,tar, cI toarc creagi,ile noastre porpulare tremuri de
nerv est'atologic" (p. 25a). hti, din ce a constar ,gindirismul" nost,ru !
Dar indeosebi este nedrqpt A. F.ochi oXnd ,nu ia in co,nsidenare rluoririle
_
noasffe ulterioare, in care cornpletim qi reviz-uim fundamental conceplia
noastri. de pe vremuri. ln anul 1954 am linut Ia Academia R.P.R., Setqia
de limbi gi literatu,ri, doui comuniciri, al ciror conlinut l-am publicat"
ceva mai tirziu, i'n ,3 articole : 1. Dinamisntwl in poezia nodstrd populard,
in Tribuna, Cluj, 14 dec. 1957 ; 2. Problematica sociald tn cintecele
nod,stre haidaceSti, in Steatta, Oluj, n,r. 6, 1959 ; 3. Toma AlimoS, in
Steawa, Cl,oJ, *. 7, 1959. Nu ns putem imagina ,ci A. Fochi, care cireazd
cu o scm.rpulozitate mal presus de orice ilau.dd ptni gi cele rnai ne-
insemnate publicalii
din
m,i,ci,le orX4ele
de provincie, si nu fi
parcurs
cole doui. periodice din Cluj, care, oricurn, istizi sint prinure fruntagele
revisteilor noastre literare 9i culturale. Ce-l indeamnl pe A. Fochi sX se
refere numai la ceea ce am publi,oar acufir 31 de ani ? Dar nu facem
.'u.z' din accasta gi ne folosim de acest prilej penoru a mirtur,isi ci,
degi in nrulte privinge nu sintem de acord, considerim monografia lui
A. Fochi dc o varloare excepqionaii, care marcheazi un moment deosebit
de importa,nr in Literatura noastri foJcloristici,
104
narea gi fatal,ismul c,ioban'ului i,ntr-u,n fel care face din ele'
caracteristicile sufleteqti ale poporulu,i nostru" (p' 146). Prin
urmare, Sadoveanu, cu ,,poziqia sa gtiingificX precisi", susline
resemnarea. Dar inseamnd oare aceasta c[ a fost reac[ionar'
dupi cum ar rezuka din afirmagia atit de categorici a lui
A. Fochi ? Credem ci discuqia este inutili. Din partea noastri
sustinem cd autorul Baltagwlwi, tocmai fiindci aYea 'o pozigie
gtiiniifici preci'sl", adici. constata o stare de fapt, a descifrat
just, ca ,nimeni altul, resemnarea ctrrept sens adinc al Miorigei,
idee la a cir,e,i demons'traqie ne-am str5duit si contribriim cu
argument;riie noastre. Trebuie si repetim : in'loc si proiectim
in Mioripa, in mod forgat, idei pe care nu le are, trebuie sl
plecim de la punctul de vedere gtiinqific al reflectirii existenqei so,ciaie, care, dup5. curl am vdzut, ne duce la concluzia ci
aceastd" splendidi baladl" expri,mX, ca idee sripremS, supunerea
triber consimgiti la legea firii, o aceeptare a necesititrii inqelese"
Am aminnit mai sus balada Ciobdnaswl' cu'noscuti $i
sub titlul Ciobdnas d,e la miori. Ea este foarte asemlnXtoare,
ca idee gi atmosferi, cu Mioripa, insi este mai aspri, mai b'ine
inchegati gi mai pitrumzdtoare. Problerna este aceeagi : momentul suprem, ,atitudinea in faga morfiii' Iar rlspunsui de
asemenea este acelagi : resemnarea, consi,mtrirea totalX la legea
inerentX firii. Attt doar, ci aici intreaga conformagie a ptte'
zentl"rli este cu mult mai con'centrate, iar inevitabilitatea este
gi mai coplegitoare : in timp ce in Miorila se preveste$te'
f*pta, pentru c,a" apoi, cum este cazul ln versi'unea Teodorescu,
si asistim la slvf'rgirea ei, in Ciobdnaswl mome'ntul suprem
este implinit : eroul a fost tr5snit in virf de munte 9i nurnai
din relatirile lui de dincolo de mormint af'l5,m cum s-a petrecut evenirnentul. Aceasti relatare ise face tntr-trn dialog con*
dus cu un neintrecut m'e$tefug artistic
?
,,Foaie verde de
trei flori,
Ciobinaq de la miori,
105
IJn' 1i-a fost moarrea sL rnori
,,Sus in virful n-runtelui,
in bitaia vintului,
La cecina bradului."
.$i de ce moarte-ai murit ?"
.De trdznet cind a v]aznit."
,,De jelit, cin' te-e jelit ?"
,,P5.s5.rile-au ciripit,
Pe rnine ci m-au jelit"...
(4.
?"
Densusianu, 1C9\
tn
continua.re afllm ci scildltura din unnl i-au ficut-o
ploile, luminarea i-a pus-o soarele, de irnpinzit l-a impinzit
irrna cind a risirit, iar inn-rornrintarea i-au flcut-o tret brazi
.care s-arl risturnar peste el. Apoi urmeaz5. incheierea :
,,Fluieraqul un' l-ai pus ?"
,in
craca
bradului,
sus,
$i cind vintul mi-o bItea,
Fluieragul mi-o cinta,
Oile s-or aduna,
Pe mine ci m-or cira."
Toatl, balada este concenrrarl rrumai asupra niomentului
mortii, iar acesta ni se infigigeazd. ca implinit, nu purem decir
s5-l constatirn.
Nici o baladX populari a noastri. nu esre stribltuti
de o atrnosferi atit cle copleqitoare gi nici una nu ne face si.
simqim atit ,de ,stiruitor resemnarea in voia sorlii ca CiobdnaSwl. ln Mioripa, cei pugin penrnr o privire superficiali, existi
putinla unei laze de sperangS. : ciobanul esre prevenit de ceea
ce 'se {rrze$te impotriva iui gi deci, eventual, ar putea si. se
salveze prin fugi sau lupti. in Ciobdnasul, insd, rorul e zadarnic : asistim la fapm impliniti, cel care a sivirlit-o a fost
trisneful, care vine niprasnic, f5"ri putingi de a ne aoi,ra de
el. Inevitabilul r-re apare aici in toatX plinitatea lui.
106
factorii principali ai atn-rosferei apdsltoare
aici solitudinea eroului' Nimeni nu
este in pr'eajma lui, nici ml.car o oili care ar putea sX-i
asculte ultima rugiminte. Sin'gur pe un vtrf de munte, el este
inevitabil llsat in mrejele destinului care-l va lovi. Numai
pisirile qi brazi,i sint martorii judecigii necrulitoare care
s-a sivirqit.
Dar in afarl, 'de intimpiarea reletate', factorul cel tnai
importan care sublin,iazS" sr nwan\eazi sensul adinc al baladei il forrneazl. gi atci repedrile. Aici insi ele sint intrebuinqate cu gi mai mare miiestrie decit in MioriSa. Balada se corlpune in integime din intrebiri gi rispunsr-rri, ciobinaqul repeti in fiecare rispuns, cu aceleaqi cuvinte, intrebarea care
i s-a pus. Astfel :
Unul
din
dir-r
aceastd baIadS",este 9i
,,De jefit, cin' te-a
,,
jelit
?"
Pisiriile-au cir,ipit,
Pe mir.re ci m,au jelit."
scXldat, cin' te-au scildat ?"
"De
cind au plouat
"Floile
Pe mine cI m-au scildat."
.,De-mpinzit, cin' te-a-mpiuzit ?"
,,Luna ctnd a rislrit
Pe mine
ci m-a-mpinzit."
,,De.ngropat, cin' te-a.ngroPat ?"
,,Treibrazi mari s-au rislurnat,
Pe rmine ci m-a-ngropat"...
si a$a mai departe. Prin acest sistem de repetdr,i, tot ce ni se
relateazdcap5:td un accent foarte grav, este subliniat din adincimi, determinind'u-'se o tonalitate gener'a\l. foarte sumbrl. El
introduce rrn ritm lent in evocarea evenimentului, ritm care
ne di impresia unei forqe care inainteazl cv incetineali sufocantS. 9i cu o precizie metodici gi siguri. Fiecare repetare
e ca ecoul unei lugubre lovituri de oiocan, care r;suni in de107
p1.rttrri infundate. Loviturile se reper;. autolnat, fnrr-Lrn ritnr
egal, gi ne dau senzalia uirui proces irezistibii.
Ce poate face ciobinagul in situagia tn care a fost
po'ate declt si se resemneze. El
?
Nu
pus
vorbegte linigtit
'ne
gi simplu, ca despre un lucru, care nu se putea petrece altfei.
paci nu are nici o tr)utere irnpotriva forqei care-l disrruge, el
are ce7 pulin curajul unei atitudini demne r nu se plinge gi
nu se ie\roiti. l,a ce i-ar purea folosi ? El se mullumegte cu
sin patia naturii qi cu dragostea oigelor sale, care i-au qinur
tovirXgie devotati qi care de acum il vor plinge. lnsi tocmai
acest calm al cuvintelor sale ne face si simtrim ln toad cruclitatea tragicul sorEii sale.
Esre deosebit de semnificariv ci gi in Ciabdnastzl apare
zcelaSi rnotiv al testamentului ca in Mioriga. El este aproape
identic, ceea ce i-a indemnat pe N. trorga si afinne ci avem
de-a face cu o variantd" a Mioriyei.aa AceastX aseminare sur*
prinzdtoar'e proiecteazl, lumini gi asupra posibilit5gii de inlelegere a Mioripei. Cum in Ciobdnasul resemnarea esre pesre
orice d'iscu1ie, este clar c5. poetul popular tinde si lege motivui
testarnentului de o atitudine de resernnare, de supunere fall
de inevitabil.
ln aceastS. baladd comuniunea cu natura este mai strinsl
ca in oricare din crealiile noastre populare. Prin rnoartea sa
niprasn'ici, ciobinagul imbrigigeazi marcle ei necuprins, cigtigin'd trn sentimenr de iniigare clin identificarea cu imensa
rea\\tate cosmicS. Iatd pentru ce, degi natara il distruge, el
rr-o simte ca o dugmand. $i mai mult ca in Mioriga, ni se relateazd, pri'n mijiocirea i'rnaginiior, ideea ci fiinga omeneasci
esrc organlic angrenat; in lanpl realitSlii narurale, tn rinduiala
f,trii, care il duce cu sine in mersul ei. Aces't adevdr tl binuiegte
44 N.
in Neamul rominesc literar, 1912, p. 387, ;i 1n
.. -Iorga,
Balletin de I'Institut poar I'6tr4de de I'Etrrope sud-orieitale,'vol. I,
1914, P' 31.
1C8
poerul popular, il intuiegte in faga desfiguririi marilor forge
aie naturii gi tl exprimi intr-o serie ,de imagini splendide.
Aceasti nepuiinli de a se desface din mersul lumii
explici resemnarea qi lipsa de revolti din CiobdnaSul,, ca si
din MioriSa, crealii de o supremi inspiraqie poetic;. ?n cele
.doui balade, poetul poptrlar a intuit just ci omul este ar:i'grenat in rinduiala firii, gi totugi n-a intuit intregul adevir' Prins
de sentirnenrul resemnirii, aici el nu-9i di. seama cl tot in
rinduiala firii este ca pinl la deznodimfnul care este rnoartea
si gi lupgi, sX depui efort, si ,nu te lagi numai dus de torentul
existengei, ci si gi tnogi, pentru ca, mergind cu el, si-l captezt,
si-l zigizuiegti, impunin,du-ri cadrul 5i direcgia revdrslrii.
Jr{oartea trebuie si vini si tncheie o acliu,ne de lupd, nu o
stare de resemnare.
CONCLUZII DIN PARTEA |NTJI
Ce se ,desprinde din exeinplele pe care le-arn citar
in partea intii a lucririi noastre ? Rezulti clar r
omul este privit n'irmai in funcgie de forqele care tl lntrec
gi tl strivesc, in faga cd.rora el se pleaci, dar nu este redat gi
ca element de lupti, de acqiu'n,e. Ca si lntrebuingim termeni
de facturi cla,s,ici, o,mul este conceput numai ca ,,homo contemplati'ztus", dar nu gi ca ,,bomo Activws". Adici omul inregistreazd nrumai, se minuneazi gi se ingrozegte, se lasi dus
de mersul vielii, dar nu simte irrboldul ca si intervinS. Nu-i
mai puqin ad.evirat, insi, cI aceas'r.A. inergie, gi cu ea aerul
de adinci trris,tele care plutegte in ansamblul creaqi,ilor cicare
'umbrele prel'r.rngi care inruneci atmosfera lor
nu sint
intimplStoare. EIe sint, dupd cum am accentuar- de atitea
ori, reflexele fidele ale unei orinduiri, in sinul cS.reia omul
viseaz1. lumina, idar deocamdatl orbeciiegte in i,ntunecirni.
Ele redau acea stare sociald despre care Mihail Sadoveanu
Si anabzat
neputin{a omului de a sclpa din mrejele unei rinduieli, al
unui anumir mers al lurnii, fiindci intreaga lui viali gi-a petrecut-o sub o continir-ri apisare, lntr-o 'mizerie materiali gi
morali care il copleqea. Aceasta i-a creat o predispoziqie ca
pini gi ln naturi
care, de altfe,l, este attt de ata- de
gat
sd. descopere dugtnani, ca pini gi in codru
- acest
si nu vadl adesea decit 'sursa de lemne'
frate scump al lui
d'in care urmeaz\ si se construiascl inch,isori pentru cei care
igi manifesti nemullumirea fag1, de opresori. Ala incit se
pune tntrebarea : es,te oare de mirare ci, stlpi,nit de aceasti
mentalitate, omul din popor adesea nu vede in viaqi decit
implinirea firi greg 'a unui blestem qi ci era frimintat de
problema morlii ? Este oare de mirare cI tgi compunea cintece sumbre, pline'de inrunecime, ca Voicbipa, in care morlii,
sub aplsarea blestemulu,i, se insoqesc cu cei vii, ducindu-i la
mormint ? ,Cum si nu fi pus ,necontenit problerna morfii,
cind, in rnulte clipe de amiriciune' nu intreztrtea alti posibilitate de sclpare din mizeriile vieqii ? ln rrtod cu totul firesc
a ajuns ia maxime ca urmitoarea :
Rabdi, inimi, gi taci,
Ca piminrul care-l calci.
(Bfiicesct,3)
Este sinteza unei lungi gi dureroase experienle de via1l"
:
,,Poporul cel mare al nostru, qi azi necunoscut de
cilStorii de o clipi, a dormit un somn jalnic in tntunericul
satelor. Cind se va degtepta el pretutinden'i gi cind el va ingelege gi va face mirirea patriei, atunci vom fi in adevlr
tari, mai buni, mai respectati gi mai cunoscugi intre neamurile pimintului." a5 Poetul popular se lasi dus se sesizeze
spunea
Sadoveanu, De ce nu ne-dn prepait strdinil, apirut in vo"5 M.
lumul loi
de toamnd, Bucuregti, 1916. (Reapiru. in Opere, vol. 6,
E.S.P.L.A., 1956, p. 28s.)
110
ttr
rLLJJ
.HOMA ACTIVUS"
I
I-a
TRECEREA LA PRINCIPIUL ACTIV
SI AFIRMAR.EA LUI HOTAR|TA
lucriri
ln legiturl cu cele expuse in partea tntii a acestei
se pune lntrebarea : lucrurile ,se opresc oare aici
?
Oare principiul resemnirii este ultimul cuvint.
al
poetului
cum am sPus' in urma
nostru popular ? Hotirit ci nu. Dupi
rnuldplelor ifrlmintiri .istorice, sufletul poporului nostru este
cu mutrt ,mai complex, incit nru Poate fi c,aracte'rizart p'rintr-o
singuri trlsituri. Daci poporul igi cintX suferingele, el, in
acelagi timp, gisegte expresii m,uldple pentru nizuinqele lui
de a ieqi din intunecimi, pentru marile sale aspiragii 9i speran1e. Daci este incontestabil ci poetul popular se lasi ade-
sea copleqit de vitregia sorgii sale, inregistrind blestemele
care il pasc Ai nenoroc,irile care se ivesc de Pe urma lor, ajungind la resemnare, nu-i mai ptrqi,n adevX,rat c5' el inregistreazi
qi mijirea u,nor forge contrarii, care nu se impacl cuj aceastl
stare de lucruri, ci cauti si infrunte vitregia sorlii. Resemnare,a pe 'c1are am sco,s-o in evi,denli nicidecum nu inseamni
o nepurin!; totali, generalizatd pentru tntreaga fiptutl a
poporul,ui rrostru. Erste uumai o neputinli aparentd Si un
aspect parlial ,al suflerului nostru colectiv. Poporul nostru
este departe de a ,se mlrgini l,a resennare gi mai ales de a se
complace in ,rnistica morgii. Faimosul Ivan nu reutefte si inchi'di moartea in turbinci ? Ce si mai spunerrr despre figuri
ca Strimbi-Lemne 9i SfarmS-Piatri ? Este clar ci poporul se
striduiegte sI riasl din carapacea unei concePlii unilaterale
r15
ci nu se tmpacS. cu o viziune rigidi gi unici asupra existenqei. Alituri de resem,narea in voia sorgii, in poezia noastrd. populari gisim 9i manifestiri dinamice deosebit de
gi
aprige.
a6
Gisiin exclamalii ca acestea
lncepu Negru d-a,fugea,
Dar nu fuge cum se fuge,
Ci mi-gi fuge oglregte
Si s-arunci tot lupe$te
$i-mi cotegce iepuregte,
S[ ntr-i mai tragi nidejde.
Lasibuza pe pXmint
$i cidea fuior 1n vint,
D-a$a fugea amirit...
:
Lumea proastl e de veci,
Cum o faci, aga petreci...
(Tocilcscr,
I,2,877)
Iar pe linia acestei idei, ci lumea trebuia s-o ,t'aci* , ci trebuie sI intervii activ, poporul gi-a fiurit nenumlrate proverbe. De ex.
:
Onrului cu staruinli
-I'oate
ii sint cu putingi. 47
Di din mtini daci vrei si ajungi la mal. aB
$i multe altele. Exemplul multor balade arard. cZ. aliruri de
atitudinea de resemnare se ivegte gi spiritul de frondi, spiritul prometeic
- dovadi ci ornul din popor nu se lasi totdeauna in voia unor siXri contemplative. Daci am vdzut
atttea exemple tn care omul este victima unui blestem care
il coplegegte ca un dcstin lntttnecos 5i nemilos, nu-i mai pugin adevirat ci ln nuneroase cazuri omul i9i infrunti destinul cu toati onergia. Ca prim exemplu amintim din nou fnrmoasa baladi Mistriceanul. Este adevarat ci, dupi cutrr allr
v6,zut, gi aici avern de-a face cu un blestern de rnami care se
inrplinegte, insi nu fdrd cea rnai dirzi opozilie din partea
eronlui. Ne aducem aminte cl simboltrl blesterrului este gi de
asti dad un balaur firi seamin, ai cirui ochi lucesc din
depirtare. Observindu-l, Mistricean vrea'si scape pr,in goa'ni,
dind bice calului
:
Problema aceasta am mai expus-o in articolul Dinamismul in
in Tribuna, Clui, 14 decembrie 1957.
',7 Iuliu A. Zanne, Properbele romdnilor, vol. VII, Bucuregti,
1901, p, 596.
sB ldem, op. ci.t., val. \I, 1897, p. 233.
ao
poezid nodsfiA popalard,
.
l16
$i
aga
continui peste zece hotare. Mistricean
inapoi, dar ce vedc
aruncd.
pnvrrl
?
Yl"zu capul garpelui
Sus pe spata calulu.i
!
Unde din guri cisca
$i limbile le scotea,
In spate ctr il izbea,
Inima din el seca
$i pe Negru rot betea.
Fugea Negru ce mi-gi poate,
Si scape voinic de moarte,
$i fugea gi tot fugea
$i fugea, nu mai putea;
$arpele-l incolicea...
Dar Mistricean inci tot nu
se
lasi
:
Mistricean calu-;i b1tea,
Negru tot ci mai fugea.
Atunci garpele di lovitura din urmi
$arpele
se
:
necijea,
Din gurili fluiera,
Coada colac o fdcea,
Pe Negru impiedeca,
117
In margini de drum ci-l trintea,
Pe Mistricean tmbuca,
De la tilpi ci mi-l lua.
(Pdsculescu, lTa)
Un adevirat virtej apocaliptic se desprinde din aceastd ba'
ladl,. Ochii garpelui, care lucesc d,in depirtare' infiorarea
eroului in faja prirnejdiei, apoi goana ,nebuni peste zece hotare, lncordarea eroului, care se lntoarce cind spre stinga,
clnd spre dreapta ca sd vadd distanqa faqi de garpe, garpele
fioros care ,se incolice$te, rse line strins pe urtrrele victimei,
pe care, dupi zvircoliri cumplite, in cele din'urmi o inghite :
toate acestea ne dau ,imaginea unui dinamism de o extremi
intensitate. Poetul popular atirxge un inalt nivel artistic prin
imagini d,inamice irnpresionante :
Dar'nu fuge cum se fuge,
Ci mi-gi fuge ogireqte
$i s.aruncl tot luPe$te
$i-rni cotegte,iepure$te...
Iar in fuga nebunX calul
:
LasI buza Pe PXmint
$i cidea ftrior in vint...
$i altele, pe care nu le mai citim' Ce distanql fali de resem'
narea qi imaginile cu tonalitate elegiacl din Mioripa / Cttn
frumusele in aceste imagini d,inarnice ! Este adevirat cI in
cele din urmX eroui totugi este rlpus, insl numai dupi ce a
depus un efort'supraorlenesc ca si scape. Nu trebuie sI pierdem din vedere ci aici fuga este aproaPe sinoniml cu lupta :
erotil ia o aritu,dine deosebit de activi. in orice caz, destinul
vrdjmag nu s'e inr-rplinegte cu ,un'a, cu rdouX'
Ceva aseminitor gXsim 9i in balada Balaurul (colec1ia
Teodores,cu,
p.
444), Pe care
am analizat-o' E'
adev"arat
c\
qi aici, in cele 'din urmi, eroul cade victirni, in'si nu imediat,
nemijlocit. Balaurul incearci si-l i'nghiti pe voinic, insl din
cauza armsii acestuia nu reu$ette complet, incit eroul se
zbate trei zile intre viali gi rnoafce. Apoi viteazul moldovean
ii scapl din gheareie monstr'ului, Pe care il ripune, voinicul
insd moare dupl aceea din 'oauza rinilor primite' Important
insl este faptul ci cel pugin pentru momenrt eroul reugeqte
si scape din ghearele de,sti'nului 9i ci alaurul este rdpus de
viteazul moldovean venit in a.ltltor.
Dar daci acestea si'nt 'numai incerciri de 'a frin'ge
destinul, fiii a aj'un,ge la o reugiti 'definitivi' in alte crealii
ace,ste i,ncercdri reugesc pe deplin. Gisirn 'acest I'ucru in difer,ite variante aie aceleiagi balade, intitulati Bal'aurul' Astfel'
in varianta lui Alecsand'ri ortornanul care vine in ajutor reugegte rnu numai sd ripuni baiaurul, ci si qi salvez'e viaqa
voinicului :
Apoi truPul inghigit'
Plin de rane, otrivit'
El in ctrci-l ridica,
Sus la,stini se urca
$i in lapte mi-l scilda,
De venin il curllea
$i cu viali-l dlruia.
Apoi' miri, cit ttdia,
Frali de cruce se Prindea
$i-mpreuni voinicea,
Pe balauri de stirPea.
(Alecsandri,
il)
: voinicul nu numai ci
cal'e duc la implibalaurii,
scapi, dar se pune si stirpeasci
gi
nirea blestemelor. Elocvent este $arpele, din colecfa lui
Teodorescu @. a3\. Doi voinici se lupti in lmodul cel mai
Incheierea esle foarte semnificativl
aprig cu garpele blestemat
:
tt9
118
Voinicii iar se pleca,
Unul ici, alul colea :
Al din dreapta se ferea,
Al din stinga-l ingepa.
Patr.u ceasuri se lupa,
Patru ceasuri se-ntrecea,
Pini,soare-mi scip[ra...
$arpele,
in
cele
din urmi, cere miii, dar zadarnic
,Dar mai bine, maic5.-mea,
Si-gi scurtez zu viaga !"
Palogu
:
Dar voinicul n-asculta,
Pe tovarig indenrna
$i-nainte se lupta
D-a dreapta qi d-a stinga.
vorbiri,
Se.ndirjiri
Se
$i la cap se repeziri,
Iar pe cind se repezea,
Tocma-n gu95-l ajungea.
$arpele se zvtrcolea,
$arpele se-ncovoia
$i pe loc se-mpleticea,
$i d-a lungul se lungea.
Atunci ei mi-l tdbd.ra,
BucXgele cX-l ficea...
(Teolorttcu,
413)
Este semnificativ dinamismul vajnic al acescor pasaje, in
urma cirora garpele purr;,tor de blestem este nimicit.
Din balada Balaurul, amintitl adineauri, Ia Tocilescu
gisim patru va,riante (I, 1., p. 6-1,2). ln toare voinicul
scapi. cu viaji. Ceva mai mult : in trei din ele eroul nu se
mulgumegte cu atit, ci igi ripune propria mami, care fl blestemase:
120
frati-siu lua,
$i unde-o datd. ctr mi-gi da,
In doul ci mi-o fdcea,
Cu frate-siu ci pleca.
Semnificaqia este $i mai elocventi : voinicul ri.pune insugi
izvorul blestemului care apasl, asupra viegii sale, cu alte cuvinte, destinul poate fi complet infrint, ornr-rl ,se poate elibera, igi po?,te cr€a o soarri proprie. Superstilia aici este
invinsi, fiindci se invedereazd. cd. nu se prinde cu necesirare
absoluti. Apar din plin raze de oprimism, omul se fortificl
qi se ridicX.
Pin'te-oi dobindi la minI,
Si-qi iau pielea de pe caP'
Si-mi fac toc Ia mdzS'raq,
$i pielea de pe picioare,
S5-mi fac tocuri ia pistoale.
.(Teodorcscu, ?93)
CiNTECEL:E HAIDUCESTI
Daci arn vdzut cd spiritul de resemnare in voia sorgii
qi, impreuni cu el, credinqa ci asupra viegii planeazd un
blestem care se duce la irnplinire sint un refiex al existengei
sociale, gi daci am mai vd.zut c5. omul totugi igi infrund destinul intunecos, ajungtnd in cele din urm5. vicrorios, cimpul
poeziei noastre populare ,ne arate in acelagi timp ci omul din
popor inlelege si ia atitudine 9i faqi de asupritorii sii, gtie
sX infrunte gi jugul social care apasi asupra lui. Daci in atitea exemple 'am vlzut cum iqi manifestZ. jalea din cauza
opresiunii gi ura faq5. de impilatorii sii, indeosebi fagi de
ciocoi, ajungind 1a resemnare gi pesimism, tn acelagi timp
el ,nu eziti si dea glas revo_ltei sale gi dorului siu de rdzbunare, pentru a trece apoi chiar la faptI. Adesea intilnim
vers,uri ca urrnitoarele
$i de greci gi de oiocoi,
Ci ne-au robit amindoi.
De asemenea
l,2,1285)
:
Frunzuligi lemn uscat,
Aoleo, ciocoi bogat,
Sint trei ani de cind te cat,
Sint trei ani g'o slptimtnl
722
turi. RomA,nul insi
:
,,Ehei, grecu$or bIl1at,
$
{
i
i
l
'i,
.t
Da' aici nu-mi e$ti in sat'
Ci-n puterea cimPului,
In mina rominului."
$i gri'ia qi tot griia,
$i din dnug cI imi scotea
O petcugi cioturoasi,
Cioturoasi, noduroasi,
Ca si-l usture la oas5.
Cu'dreapta c-o aducea,
;
Pe spinare cI-l croia.
tr-a tras una, i-a tras doui,
tl
I-a tras nouizeci gi noui,
$i i-a tras, mlri, i-a tras,
De ajunis gi de rimas,
Ca si prindl grecul minte'
Si nu fie ca-nainte !
:
Hai, copii, si bem, si. bem.
JS.rigoara si scipim,
(Tocilcscu,
ce se intimpli cind romAnul se tntilneqte la cimp cu
grecr-rl, care nu se sfiegte si-l injure, trX;gindu-i 9i citeva lovi-
gi iati
(P-n'lile,2e2)
Tot despre grec ,afiIm intr-un alt exemplu
:
Iar un'de zlream grecul,
Mult imi ardea sufletul
Pin'ce-i retezam caPul !
izt
tngiri toate nedreptigile in'durate, se incheie cu urmitoarele
ln
cap mina c5.i puneam,
La pimint 1l aduceam,
cuvinte
Cipigtna i-o tiiam
$i la corbi o giuruiam.
(Alccsaxdri,90)
Ura ,neimpicate fa\r" de asupritori, sentimentul general al revoltei, dorul de rizbunare pentru nedreptigile suferite, nizuinga de a interveni in mersul coiectivititrii gi speranla intr-un viitor mai bun au ficut si se iveasci din sinul
maselor figurile haiducilor. Ei au fost eroii populari cei mai
tipici, cei mai reprezen,tarivi din trecutul poporului nostru"
In regimurile de c,nrnti asuprire gi exploatare ei atr fost aceia
in care s-a concentrat revolta intregul,ui popor gi care au
intreprins acgiuni menite si faci dreptate. Dar, bineinlelesn
acliuni sporad,ice, car,e av avut totugi darul si gind vetz
sentimentul revoltei gi dol'inp ind,reptirii. Popor,ul s-a recunoscut in ei gi i-a inconj'urat cu intreaga sa ,iubire.
Epoca de tnflorire a haiduciei a fost secolul al XVIII-lea
gi inceputul celui de-al XIX-lea. A fost epoca ln care se
adincea descompunere,a feudalismului gi incepea si pitrundi
din plin capialismul in provinciile romAnegti. Goana d,up1
bani, exploatarea se tntelea,u rtot rnai mult. Bilc,escu spune :
,ld"ranir, atunci, asuprili de boieni in numele proprietiqii, de
fana,riogi in n'trmele s,tatul'ui, nu mai puturi suferi 'aceasti indoiti. tiranie ; uni,i se revolmrl gi, demoralizali prin slrXcie,
igi ciutari u$urarea chinurilor in tilhirie, u,mbltnd a dobindi
pnin siii aceea ce li se ripise prin sili; algii iqi pS.riseau in
gloati patia" ae. Este explicabil, d,eci, ci omtrl d,in popor, ln
faja ned,reptSlilor'de care nu-l apiri ,nimeni
- nici legi, nici
autoritigi
lncearcX si-gi facl singur'dreptate. Balada iobagulwi, pe care am citat-o la inceputul aceste,i lucriri, dupi ce
as
N.
Blrlcescu, Reforma sociald
Acad. R.P.R., 1953, p. 254.
124
la romLni. Opere, vol I.,
Ed.
:
Dar si n-am vinovigie
D-oi pleca in haiducie.
$i si mtr 'dea Dumnezeu
Si vi afl,u-n drumul meu,
Ca dreptatea ce mi-aqi dat
SI v-o intorc indesat.
Ci d-oi prinde vrun ciocoi,
De trei piei am si-l despoi.
Sau rizegul care, degi are ,,clrqi bune domnegti", este despuiat
de avutul siu, excl;am5.
:
,,D &r e- ar Domntrl-Dumnezeu
Si fie
pe gindul meu !
Lisa-m-oi de rizegie,
Si apuc in haiducie,
Ca sI-mi fac sftnti drePtate
C t c,ea ghioagi de Pe sPate,
S5-mi aleg judecitori
Cei stejari nestrimbitori !"
(Alccsandri, 227)
Tot despuierea de avut, dar $i
tivul de haiducie al lui Gheorghelag :
De
tinir
r5"pirea sotiei, este mo-
m-a insurat
C-o nepoati ce mi-a dat,
$i tot el m-a cununat.
Arzd,-l focu orn spurcat'
Ci qi zestrea mi-a mtncat,
$i nevasta mi-a luat,
$i cu fii-su mi-a plecar,
P-aicea s-a acioat.
Dar p-alit nu s-a lisat'
725
Ci de bani m-a jifuit,
M-a lisat sirac lipit.
(T e oilorescu, 594-595)
Haiducul, dupi rnod,ul cum
il
zugrivegte poetul popu-
lar, este o irndividualitate proem,intentl, expresia tipici a
simj6mintului colectiv. Este figur'a speoifici in care insuqirile
individ'uale gi colecdve colaboreazd. in cea mai strinsi unitate. FI'aid,ucul este omul c'u o sensibilitate mai pronun!at[
pentru chiurul celor mul1i, 'dar in acelagi ,timp are, de obicei,
gi conflicte individua'le cn ocirmu,irea. Cele 'doui tensiuni
colecrtivi Ei nedr'eptatea induratX indivi-dualnem'ulgu'mir.ea
se unesc Ai d,uc la revolta lui. Conflicrul lui individual este nru,ma o sctnteie din focul general care pirjolegte
lntreaga coleotivitate. A9a se explicl pentr,u ce figurile de
haid,uai p'r,easlivite de popor i,n cintecele.lui ,nu sint nigte
bandiqi care vo,r si ,se cipltuiascS, ci sint personalitlq\ care
se gindesc la binele ge,neral, care igi organizeazla cete ca si
combati pe asuprlileri 9i in acelagi timp si ajute pe cei nipSstuigi. Evident, aclir.rnea lor d,e obicei n'u se rnanifestl pe
plan vast, nu re'p'rezin l o riscoali organizati pe tot intinsul
coleotivitijii, reprezinti mai m,ult rnici nuclee de revoltl, iu
oanecare succ€se locale, d'ar l5;rl, repercusiuni radicale' Ei ,sint
reprezentanlii tipici ai acelui stadiu ,de evolulie socialS in
care conqtirinja dreptlgii 9i a libe,rtigii esrc ln plin curs de
cristalizare, dar inci n-a aj'uns l,a o inchegare organicl. ln
orice caz, haid,ucii mai de seami au con$tiinta clard a unei
misi,uni sociale, ginta lor esengiali este sciparea qirii de dugmanul rdi,nafari gi d,ini,untru gi ,aj,utorarea celor nlplstuiji"
Iati cum cintX haiducul RSduoanu :
Bati-vi
qrucea, ciocoi,
De-ag rnai sc5pa de la voi,
Si mi tragla cod,ru iari
$i si fac dreptate-n qart.
126
Cind oi vedea om sirac,
ln chimir mina s-o bag
$i de chin Ei vai si-l scaP ;
Iar de-oi intiini ciocoi,
De piele sI mi-l despoi
$i si fac din ea cimPoi !
(
I arnib-Bir
se
ana, 506-507)
Sau vestitul 'Golea, Pe care maml-sa vrea si-l opreasci acasi'
fiindcd. pini aou'm noul fragi i'au pierit in haiducie' Dar
Golea rispunde :
,,D-ale, nraici, maica mea,
De mi-ai da arerea ta,
Averea ta gi vlaga,
S-o mXni,nc cu lurlguran
De vo,inici n-oi rdmtnea.
Nu mI d'uc la siricie,
Nu mi d,uc la calicie,
Mi duc cI mi-e dat rnie,
Din micX copilirie,
S5.-mi sco{ gara
din robie !"
(Pdscilesc*, ,73)
ln cele din urml qi el igi sfirgegte viaga pe spinzuritoare. E
vidit ci haiducul, in foarte tn'ulte cazuni, are perfect clard'
con$tiinla .unei rrari rnisiuni privind gara intreagd. Cee'a ce"
nu-l aj,utI, insi, este lipsa organizhrti pe plan tntins'
Revolta tmpotriva striinilor giseqte accente variate :
Fo'aie verde pui de nuc,
M.a ficut mama haiduc,
SI port flinta pe spinare,
SI m-aqin ziua-n cLrare,
Si omor orice stri.in
Ce vorbegte pe romin. [...]
t27
mare, haiducul doritor de libertate gi plin de uri fatd, de
asupritor se lncoloneazi gi el. E cazul cu revolugia lui Tudor
Vladimirescu, al cirei reflex il gisim in urmitorul cintec :
Cind ii potera la munte,
Eu agtepr grecu la curte,
C-am jurar pe flinta dragi
S-aleg neghina din holdi.
(Tocilesca,
1, 2,
Toate plugurile umbli,
Numai pluguEorul meu
L-a-ngelinat Dumnezeu.
D ar e- ar Domnu l-Dumnezeu
1276)
Alt exemplu griitor
:
miricine,
t
^A
\-tnc
lml vezt vara ca-ml vllle,
Mult rni-e drag ;i-rni pare bine,
Salti inimioara-n mine [...]
I-auzi, neicl,.n gringureii,
Ia croiegte-mi porureii,
Foaie verde
'
SI-mi pornesc Ai plugul meu,
Si trag brazda draoului
Prin casa slrurcatului ;
O brizdugl de la munte,
SI gie ciocoiul minte,
I
)r s-azvlrl un samanat
Tot cu singe-amestecat,
$i si samln potera$i,
$i si samin romlnagi,
Simtngi de plumb qi fier,
Ca si creasci pin' ia cer. [... ]
Nu mai plinge, Miriuqi,
Vezi de biieli qi cisuqi,
De biiegi gi de copile,
C-au ajuns tn rele zile,
Yerzi ca gi frunza de tei,
Si intru-n codru cu ei,
Cu doisprece voinicei,
Si-mi apir gara cu ei !
Toli voinici inalgi ca mine,
trmbricaqi g-narmagi bine 1...]
Trage greci de vii prin spuz.I,
$i pizesc peLa ztrvoi,.
Unde rrec turcii-n puhoi,
Eu de piele mi-i jupoi
$i o vind, de-mi cumpir boi.
Pieiea de tl.rrc cinci parale,
.
$i cumpir la copii sare"..
(Tocilesct,
I, 1,
335)
Mirturis,irea din acest fragmenr esre tipici : haiducul igi organizeazS, o ceat;. de doisprezece voinici 9i igi face i\uzia cd"
poate apira \ara cu ei. Este o dovadi a orizontului strirnt
in sin'r.rl ciruia opercazl, haiducul, negindindu-se decit la
iupte locale sporadice. InsS'nu.i mai puqin adevirat ci atunci
cind se ivegte un conducltor carc inigiazi o acqiune pe scari
128
$i si plingegi rnoartea mea,
tA
^v
La-[
rn lara pnza-rea.
IacI mergem si arim,
Jelina s-o despicim.
Voi avegi si mi urmagi
$i de zus si seceraji.
Nu pllngegi, sirmani de voi,
Domnul Tudor e cu voi.
(7. Pamlile,
269-270)
In exemplul urmitor ni se caracterizeazd slrgestiv personalitatea haiducului gi strinsa legiturX intre factorii individuali
gi colectivi care ii animl acgiunile :
Pe rob el
Foaie verde gi-un bujor,
Coste, frate Cosciqor,
Coste-i
vir
(Panfile,86-87)
deosebit de s,impaticd. prezenrarea de la tnceput: haiducul
est€ ,,vdr"' ctr lupul, ,nepogel" al trrrsului, ,,frate bun" cu co-
E
al lupului,
Nepoqel al ursr.rlui,
drul gi ,,tatd" al siracuhi,i. Date ale naturii se.imbinl
Frate bun al codrului,
cu
Foaie verde leugtean,
Vine Coste de pe deal
Cilare pe-un negru cal,
generozitatea sufieteasci pentru a reliefa vn car'Lcter plin de
energie gi de trmanitate largd", nisc,ut de-a dreptul din naturi
gi pitrurrs in mod elementar de ,sentirnenrul dreptXiii, cum
elementar freamiti natuta insigi.
ln acelagi sens se ctnti despre Darie, haiducul din
Din gigari fum trigind,
Bucovina. Gtndindu'se
Buzduganu-n sus slltind.
Buzduganul arita,
sPune
Tati bun slracului
Din gara munteanului.
Pe r1i frica-i cuprindea.
Pe cari Coste ii gIsea,
El de git mi-i apuca
$i frumos mit.!udeca. [...]
Foaie verde popugoi,
Nu era Coste ciocoi,
Nu,mi era ,nici grecotei,
Ci-mi era om ca gi noi,
Nu cu unul, nu cu doi,
Ci vreo cincisprezece, rnXi
El nu ficea strtrnbltate,
Ci [5"cea numai dreptate.
Pe ciocoi ti omora,
Fe siraci ii miluia.
Era frate robului
$i dugman ciocoiuiui.
Ia
ceata de haiduci,
ci'ntirelul popular
:
Nu le pasl, ziu, de nime,
CIci au arrne oqelite
$i biltage gintuite.
$i ei inci sint flicdi,
Tineri, tan ca nigte zmei.
Ciocoii se-nspS.iminta',
730
ci-l miluia,
Miluia cu ce putea,
Fe ciocoi, de mi-l prindea,
Zilele i le sfirgea...
!
$i cu dingii s-a ivit
$i Darie cel vestit.
$i cu dingii dimpreuni
Darie, cu voie buni,
La nevoie gi fir' de sili
$i la siraci tot cu rnili...
(llarian, P- p. r. II,
162)
Dintre baladele haiducegti, ca vechime gi amploare se
impun atengiei noastre in primul rind ceie de rlzvritire tmpotriva turcilor. Popoml a ridicat monumente poetice acelor
lndrdzneti care, nesuferind impilarea turceasci, se aYentu;
ra.u la revolte cu mioile lor cece, slibind pe tlnde Pu4ag pe
13!
dugrnan.
ln
,aceasti pnivingi
,se
remarcS. aiclul Vilcan,
cu dife-
r'itele variante, al cirui subiect nevinq .aproape identic ai sub
alte titluri ; Stanislaa viteazul, apoi Iorgooan (a mtt se confu,ndla 'cyr Iooan Iorgovan).50
In expu,nerea noastri lui,m ca bazd. balada Vilcan
dupi colecgia lui Teodorescu. Este vorba despre tln erotr din
plrgile Duni,rii, care a pnicinu,it turailor mtilte pierderi in
vieli gi buru.rri. Iati oum il caracterizeazl poerul popular :
D-aiu viztrt pe il Vilcan,
Puigor de ortoman,
Copt la minte, copt la os,
Om de treab5 9i chipos,
Ortoman, voinic de fnu,nte,
Nalt ca 'brad,ul de la rnunte [...]
El c,unoagte Duni,rea
Ptni-n vale la Slina
$i malurile nrrcegti,
9i scb,elele bogdX,negti.
El inoati ca un pegte
$i ca plutele plutegte,
StI omul de mi-l privegte,
Sti omul de s.e crucegte. [...]
El ntr gtie ce e fnica,
Habar n:are d,e nimica. [...]
$oim vestit esre Vilcan,
Suf'let d'res 9i truP vriiit,
Nici de paloge rInit,
Nioi de gloanqe oi,uruit,
Nici de cloange citrinit.
s l,n privinga acestu.i c.iclu ne refenim la urmitoarele bolecgii :
Teodorescu (p. 550, 558, 561, 573), Alecsandri (p. 13a), Pamfile (p. 74),
Al. Vasiliu (Cintece, urdtari Si bocete, p. 24), Plsculescu (p. 2a\.132
Se observi curn poetul popular se exalti gindindu-se la calitigiie eroului. Turcii, m,u,lt stinjenigi de acgiu,nrile haiducului,
trimit o cead de 50 de ien,iceri, oa si-l ripuni c,u orice preg.
Acegtia dau de maica lui, pe care o amigesc, spunind,u-i ci
sint vechi tovarigi de haiduoie ai lui Vtlcan gi ci il cauti
in ved,erea unei prizi foarte bogate. Baba se lasl convinsi gi
le indici ascunzigul viteazului. Vilcan doarme dupi o stragnici begie, totugi turrcii se lnspiimintd, \a vedearea lui 9i se
hotirlsc sL ournpere pe sluga I'ui, ca si-l dea legat pe rnii,nile
1or. Nedea, ,grec fdrd credin,qi,", tgi predi stlpinul turcilor,
care il leagi de un bolovan ,imens gi il arunci. in ,DunIre :
pe mal il aSeza,
Brinci tn Dunire ci-i da,
$i unde cidea Vilcanul,
Tira cu el bolovanul,
IJrla apa, urla malul...
Sus
lnsi bltrinul fluviu
este priebenul haiducului
:
Iar cind Dunirea-l simgia,
Apa-n doui-;i despica,
Pe haiduc ci mi-l primea
$i frumos il ageza
Tocma-n fundul fund,ului,
Pe stratul morunului,
Unde-i dulce somnului...
Dar Vilcan se trezette in fi.rndul Dunlrii gi, cu sforgiri gigantice, cu bolovanul in spate, se rrid,ici Ia suprafaga ap,ei. De pe
mal il observi iubita lui, care tl a$rcpta cu dor. Fuge sl-gi
cheme fratele, c.a si-l scape, acesta insi nu reu$e$te. Atunci
dinsa sivirgegte fapta vitejeasci :
Atunci mindra,
e vedea,
Frumugel se repezea,
133
Palog tur rnini lua,
In Dunire s-arunca,
Vo,inicegte cI-nota,
Funiele cd-i
$i cu
tita
viagi-l diruia.
Apoi Vilcan se rizbuni pe Nedea gi pe turci, pe urmi se
insoarl cu iub'ita lui.
Dupi cum vedem, balada l'-u ne relateazd" motivgle
haiduciei lui Vilcan qi acgiunile intreprinse de el, ci episodul
cel mai important din viala lui : incercarea turci,lor de a-l
ripune. Sufletul popuiar arate vn ata$ament deosebit faqi
de eroul siu : faptele l,r.r,i vitejegti, calitigile lui tnupegti gi suIletegti insp,irX o asdel de team5, turcilor, incit ei sint nevoili
si recurgi la trdd.are ca si-l prinrdl. lnsi totul e zadarnic :
eroul are ptrteri n'emisurate gi reugegte si scape, pentnr ca
apoi sI se rizbune c,ump[,i,t. Balada capd"tl" cildurl prin fapa
vitejeasci a ,iub,itei, care il salveazi,. lJn moment deosebit de
semnif,icadv il constiuuie raportul eroului cu forgele naturii
gi pr,in aceast^ lmcadrarea lui in arrnonia lumii : Dunirea,
men,ide si-i aduci moartea, nu este dugmana eroului nostru,
ea il prirnegte in sintrl ei iu simpatie, iar apoi se plinge ci
nu-l poate ocroti :
Vilcinag se degtepta
$i cind colo ce vedea ?
Dunirea se viieta
Ci nu-l gtia ospXta.
fluviul, in imensitatea lui, consdftie o primejdie mare,
poetul popular nu-l zugrivette cu ,graaze, ci ii imprumutl
trisitur'i sirnpate,tice : doaldinsul a ocrotit gi pini acuma
pe haiduc, pe el 9i in bllgile lui igi organizase acesta rlzvrd.tirile impotriva pigi,nului cotropitor. Existi o a1ian15 tainicX
intre el gi eroul luptitor pentru libertate. In intuigia populari
Degi
134
salvarea acestui erou esre pe de o parte forga lui trupeascX
qi sufleteas,ci neasemuiti, apoi i'ubirea plini de jertfd, dar tn
acelagi timp gi lipsa de dugminie a fluviului, care nu jine si-l
inghit5. In faja forlelor asupritoare, forqele morale gi naturale se aliazd. pentru a aduce salvarea.
in versiunea lui Alecsandri nu se vorbegte despre o iubitd a haid,ucul,ui, salvatoarea iui este o fatd necunoscutt,
care se ive$te ca o ursiti in caiea l'ui, ceea ce adincegte semnificaqia salvirii lui :
Apo'i grzu el inota$i din guri cuvtnta :,
,,Siricug, amar de mine !
Cdci un ajutor nu-mi vin,.'
S[ mi scoati de la greu,
.
S5-rni lungeasci veacul meLI !"
latl., mlri, c[ deo&atI
l,i r[spunde-un glas de
fati
r
,,Voinicele, gine bile,
Cl eu vin, alerg la tine."
Copifiga sprintenici
SXrea
$i
intr-o iuntricici
cu mtnele vtsla,
Pe Vulcan de rni-l scipa.
Apoi urmeazi incheierea cea nrrai fireasci
.
:
Iar Vulc,an o sX.ruta
$i cu drag ti cuvinta :
,.Fire-ai, dragd, fericiti !
CI tu e$ti a mea ursitl,
Ca lumina de iubitS.
Mergi aoum 1a tine-acasi
$i-qi ia haine de mireasi
$i m-agteapti bucuroas5,
135
CX eu daci-oi izbindi,
Cu tine m-oi logod,i,
$-om fa^' e cas5-mpreun5,
Si triim viaqi
btr,nd."
Aceasti versiune subliniazi ird,eea ci oricit ar fi dugmantrl de
puternic Ai de necruqitor, purtitonul aspir.agiilor pop,,ulare nu
este sortit pieir,ii, rnensul evsnimentelor se urze$te in aga fel
tncit in rnomentul cel mai oportun ,se ivegte ajutorul necesar
salvirii lui. Deosebiti frumu.se\e are exclamajia copililei
sprintene care ii adtrce sclparea.
Mai trebu,ie si remarci.m cX poetul popular
di o importan[X deosebiti episod'nlui trd,dirii. Dacl insisti asupra
calitiqilor ecoului, datoritd" cirora chiar qi dugmanul cel mai
cumplit ,numa,i pri,n tridare il poate birui, in acelaqi timp el
pune accent gi pe risplata trdd5;rri. Acliunea de rlzbunare a
lui Vilcan asupra turcilor ni se relateazd abia tn clteva versu,ri scurte, rizbunarea asupra trS,ditorului Nedea insi este
redati mai pe larg, cu accenrul necesa,r asupra tilcului moral
al tridirii :
Nedeo, f.iard. rea,
"D-alei,
Asta-qi fuse credinqa ?
De cigi ani tu m-ai slujit
Sirnbrioara qi-am plStit
$i cu cinste te-am cinstit.
Iar tu, Nedeo, om spurcat,
M-ai vindut qi rn-ai legat,
La pigin dormind m-ai dat,
FIri teami de picat" [...]
'
Bine vorba n'u sftrgea,
Palogul cind aducea,
Capul lui Nedea sirea,
Trupu-n singe se bitea.
1,36
Dar p-atit nu se lisa
:
Buciqele mi-l tiia,'
Ci'ncizeci de pirgi il ficea,
Ci cincizeci fusese turcii,
Tot cincizeci sd fie corbii.
Poetul popular ne dI si ingelegem ci existi o dreptate imanenti, care igi face drum orice ar fi gi ci incllcarea ei dtrce'
[a crunti rdzbunare. Fioaroasa exterrrr-inare a lui Nedea aPere
pe deplin justificati, dreptatea imdnentl cere risplata cuveniti.
Trddarea, acest moment moral din baladi, il preocupi
intens pe poetul nostru popular. In fiecare varian'td se insisti asupra ,ei, intr-o variantd insi ,ea este rizbunati 9i mai
elocvent. E vorba. de varianta Stanislav aiteazul (Teodorescu, p. 561 Si urm.), ln care turcii, degi ei sint cei care propun tidarea, ,devin in acelagi timp 9i rizbunXtorii eroului
trl"dat. Dupi ce arunci pe haiduc in Dtrnire, vine rindul luiNecula (aga se numegte aici sluga triditoare) :
Pe Necula-l judeca,
Banii-ndirit ci-i lua,
Cu paloge-l omora
$i din guri-t tot zicea
t
rdu 9i e pigin,
"Turcu-i
Dar nu-gi vinde pe stlpin
in
;
lui a stat
Cd, e fapti, cu picat
Si vinzi om nevinovat."
Scris
cartea
Dreptatea imanenti este a$a de implacabili, incit cel care
determini trddarea devine gi rizbunitorui ei : sursa tridirii
implici gi sursa rizbunirii, a restabiiirii echilibrului moral.
Nimbul eroului cre$te. prin aceea ci insugi dugmanul ii resunoagte nevinovigia in raport cu sluga tridltoare.
r37
Un alt haiduc vestir, spaimi. a rurcilor, a fost Badiul,
"cintat gi el intr-o rnullime de variante. 51 Noi ne referim la
versiunea lui Teodorescu.
inceputul baladei esre ca qi in Vi.lcan.. rurcii vin si-l
prindi pe vestirul haiduc Badiu, spairna piginilor :
El ziua circium5regte,
Seara bea gi chiuiegte,
Iar noaptea micelXreqte
Cu cincizeci de micelari
Tot agale gi turci mar:i.
Turcii reu$esc si puni mina pe el gi il leagd de pioior,ul hornului. Bidiuleasa f,ace fel gi fel de incerci,ri ca s5.-l scape :
imp,rigtie bani pe jos, se chitegte ca si.i farmece
- e z*darnic. In cele din urm5. reugegte s5-i aducX pe Neculcea,
rovarXgul de haiducie, care, prin girerlic; il dezleagS, gi apoi lmpreuni se pun gi mlceldresc toti turcii. Sugestiv e descr.isl
.scena aceasta in varianta iui Alessandri :
,Bate tu mirginile,
C;
eu bat rnijloacele,
Care-a sclpa de la mine,
Si nu scape de la tine !"
Amindoi urbat r\cnea,
Virtej de moarte ficea,
Printre turci se invirtea,
Turcii sirea gi fugea,
Dar picatu-i ajungea !
Vezi Teodorescu, p. 538
138
I, p. 128;
Pe urrni Badriul aduari in pod toqi turcii omoriqi qi di foc
casei, aru,ncindtr-le apo,i scrurn'r.;l pe intlnsul Dun5rii.
Tot ,rizbunarea asvpra impilatorului strXin ni se relate,azd gi in balada Doicil5z. De asti drad este vorba despre
tXtani : deliul titarultri din Buceac vine gi jecminegte flri
milX populagia pagnici. Iati cum il descrie poetul popular :
Cdlare p-un pui de leu,
ochii-n cap ca de zmeu'
Gllbenet ci dobindegte,
Cu binet se-mbog5gegte,
Mulgi dugmani agonisegte.
51
!
C'u
Badiul tot miceliregte,
poporale romdne,
Mateescu, p.71.
Care scXpa de stilpan,
Nu scipa de buzdugan
;
Alecsandri,
Tocilescu,
I,
1, p.
p. 124 ; h{a;.ian, Pocril
71,75 9i i, 2, p.729;
Cu cealmaua capului
Cit rotila plugului,
Cu gura clt beldia,
Cu trupu ctt butia,
Deite ca resteiele,
Miini ca putineiele.
$i perrtr.u ce a venit aceastl fiari inspiirnintitoare ?
Biruri grele ci punea
$i-rni cerea, rnlre, cerea,
Nacapaua cind ficea
Tot de casi
Vaci grasl
$i seara fati frumoasl,
Iar care cu el dormea,
Dimi,neaqa rnoart-o lua.
Astfel i;i pune ochii 9i pe Ilenuqa, sora vestirului haiduc
Doicil. Acesta de qapte ani 9i jumltate tinjegte bolnav de o
boali nerniloasi, insi igi adunl puterile, face nigte bIi lecuitoare gi, lntreanat pentru moment' igi ia buzduganul de pbste
cinci rnii de ocale gi zdrobegte fiara tdtd"rascl. Dar aceaste
52
Teodorescu'
p'
577; Alecsandri, p.
ll2, cu titlul
Doncild'
739
i-a fost ultima ispravi : recade in boala necrug;roare gi igi
di 9i el su,fl,etul, dupi ce a scdpa,t satul de o primejdie aga
de mare.
S-ar ma,i putea arni,nti baiadele GbemiS (Alecsandri,
129), Golea (Teod,orescu, 584) 9i altele, in care ,ni se infigi-
Seazl. tot eroi de seam5, mlncXtori de rurci, care rd.zbunL
nedreptiqi le in d urate.
ln toate baladele expuse, vrXjmagul este striinul co*
tropitor, faqd
ura popularl. pe de o
parte, vedem asuprirea, incercarea de a rXpune pe omul dornic de o via;i mai bunX, chinurile la ,care este supurs, pe de
alti, pa,rte, ins5, vedem revo,lta, vedem atitudinea de d.zbunare a om'r.rlui din popor, .care lntrup eaz\, speranqele intr-un ',riitor mai bun. Deosebit de semnificariv este efo,rrul
fini m,argini de car.e esrc,capabil haiducul : tn clipel,e supreme,
tn toate exemplel'e ottate, el reugegte sL se afinme cu atfua
str5.gnic,ie, de parci ar desfS.gura nu num,ai forqa sa personall,
ci ,surnedenia de resurse ascunse ale colectivitiqii din care s-a
niscut. I,n u,nele cazu,ri, ce*i drept, el esrc 1ipus, insX numai
dupi oe a infruntat aprig pe dugman. Ln altele, insl
gi
acestea sint cele mai num'eroase
- infrinrger,ea lu,i este numai
mome,ntani : Vilcan, Badiul qi ceilalqi eroi de o searnl cu ei
reugesc, c,u sforgini extraordinare, si scape din rnrejele mort,ii"
rdzbunindu-se cumplit. lnqelesul : dacd" ,apd"sar,ea dugmanX
este mare, gi mai mari sint e,nergirile latente, care, Ln cele din
ur,mi, fac ca asuprigii si iasi la supr,afagl gi si inv,ingi. Toli
acegti haid,uci
- luptltori impotriva cotropitorului srlin sint expresia ,unui dinamism vajnic, c,are tucreazi in surdini,
gi care, in cele din urmi, duce aauza libentigii la victorie.
Eforrul depus de ei simbolizeazd. rezervele energetice ale colecdvitijii d,iin care fac parne. La baz\. este o.co,ncepqie optim,i,std, o incredere viditl in izbinda cauzei poporului.
O altX serie de balade rsernnificative aratd lupta haiducilon cu dtrgrnanii interni : incepind cu voievodml, .onti140
nuind cu boierii 9i ciocoii. Impresionanti esre in privinqa
aceasta balada Stanciu, I-ui,m ca bazd a a,nal,izei noastre cele
doui variiante dLin coleclia lui Famfile (p.37,59;. sa
Din cei gase feciorii ai'Bravului, trei a,u luat drumul
codrului, dedindu-se haid,uoiei. Cel mai de seami este
Stanciu
:
Din feciori de-ai Bravului,
Unui om'ul dracului :
Stanciu, ptaiul de pidtrre,
Cu hanger gi c r sec,ure.
d,e c.are se acttrnuleazl
Dar din ceata lor mai face pane gi sora lor, Voichiqa, fati
vir,eazd 9i plini de farmec :
F
runzd verde lS,cri.mioarl,
Dar mai au gi-o sorioarS.,
Sorioara Voichija,
lnsura-m-ag eu cu ea
!
lmprzuni cu 6ora sa viteazi, Stanciu
poterei, gonind-o sau retezind-o
c,tr
adesea
gloangele
a fiout fa$
:
La pimint,mi-i agternea...
Iari
griia
Stanci,u ce-nrii
?
,,Mergegi de pe asti lu,me
$i si duceqi al meu nume,
Si-l ducegi la cei tilhari
Care ne-au robit amar.i.((
(Yuientr I)
In
varianta ,a doua, poetul popular caracterizeazi sugestiv
pe Voichiga, ferneia-hd.iduc
:
Foiligi samalare,
Cit mi gii ziua de mare,
n Yezi gi variantele
p. 239 ; Matcescu, p.
79.
de [a Tooilescu,
l,
2, p.
1059
;
PEsculescu,
141
Se
Cu vaca gi-a cominda,
Cu bo,,igorii-a ara,
MultI poman-oi ayea."
plimbn pe hat cdlare :
Vedea rind,uneaua zboard,
cu flinta gi-o omoari !
Di
$i nu mi-o lisa sI moari
$i rni-o sp'rijinea in poaii
$i mi-o punea-n cosicioarl,
Fugea potera sd moari..
Insi
vi,ne
o poteri ,noul, care
se pune
silbatic pe unnele hai-
ducilor. O conduce vestitul Stoian Bulibaga, care in cele din
urmX rzuqegte si ptrni mina pe Stanciu, duciirdu-l in faqa
judecigii boierilor. Scena de la judecati, relatatl. in citeva
versuri, apirarea lui Stanciu in faqa acuzatorilor sint deosebit de impresionance. ln ,ele po'etul popular rezumd in mod
esengial tot ,rostul haiduciei, suportul ei etic ai ideea-forgX
care o animX :
La divan cind
se ducea,
Toli boierii-l intreba :
,,Alei, vere Stanciule,
Ia si spui adevirat,
Cili boieri mari ai tf,iat,
Cocoane cite-ai stricat ?"
lJaiducul, ins5., r'ispunde plin de dernniute
,,Domnilor, boierilor,
Nici un boier n-am tliat,
Nici cocoane n-am stricat,
Dar si spun adevirat :
De cind in codri-am intrat,
Venetici mi-am spiimtnmt.
Averile le-arn luat
$i le-am dat la cei siraci,
S5-qi cumpere boi gi vaci ;
742
Boienii, onicit ar fi de pornigi, simt adevirul din vorbele
haiducului qi il iarti. Nurnai cineva se opune : dom,nitorul,
iar Stanci,u este spinzurat.
Figura lu'i Scanciu a intrat profund in suflerul poporu,lui. In 'unele var,iante cal,itilile lu'i sint e"agerate p1n;.
la fantastic. Astfel, in varianta din coleclia lui Mateescu r,
A$u, Stanciu ce-mi ficea
G,ura, fr.ate, ci-gi ci.sca,
Gloa,nge-n
guri sprijinea
$i-n palmi le aduna
$i indirdt Ie azvirlea
$i rlztnd a;a griia :
,, Jine-1i, fra'te, gloanEele,
De vi urnpleqi pu$rile,
Ci sinc tari pidurile
$i vX-or minca holile."
Apoi tr,age din durdi
:
?
:
Tot tn carne cd" nu da,
Ci prin frunze-o slobozea,
Crici din copaci dobora,
Pe poterl ci-mi cddea [...]
Poteragii cX-mi fugea,
D-a-ndaratele-mri fugea,
Joc de fugX nu-qi bitea.
Haiducii c5-mi rtdea,
De ris mi se prdp5dea.
Cu muiti simpafiie ne vorbegte poetul popular dc'spre.
haiducul Miw. Ne,referim la cele doui variante d,in colecaia
t4!.
''lui Teodoresc'u. 5a Este
'una dintre cele mai rXspind,ite balade
.haiducegti ale noastre, ceea ce dovedegte ci ea exprimi din
plin simgimintul popular. Este vorba despre un haiduc airet
qi plin de in:drdzneald, care de unul singur rzugegte si sivirgeascl un cumplit act de rlzbunare.
$tefan-vodi, la cu'rtea sa din Bu,curegti, si ospiteazX
cu sfem,icii s5,i. Poerul popular subli,niazi ci, imprzuni cu
.dornnitorul, toli simt
turcilor".
"stilpiri Jarigradului",,,slugile
ln dmp ce poporul flSmtnzegte, acegti stipini vindugi striirrilor triiesc in belgug, ou minciruri gi bluturi alese :
Ei la masi ce mintnc5 ?
Numai gtiuci
$i pistrungi
$i galbeni caracudi,
Cu pegte d-il mlrungel,
Mor boierii dupl el.
Din pahare ce-mi inghit
Vinul alb 9i rumenit
De la vii moldovenegti,
Din podgorii mLrntenetti
$i
La
rd,in
iiaiducul, rravesrit in cioban, iese in calea cetei domnegti
gi, cu giretlic Ai iscusingi, r,eugegte sd izoleze pe ,domnitor de
oastea lui, asigurindu-l cdl va duce la ,fagul Miultri.., pe
care il cauti. Acolo, fiind singuri, se di pe faqi, bigtnd
groazd in voievod :
,,D-alei, doamne, $tefan-vodi,
Asear-ai fost la begie,
Acuma egti la tezie.
Ai plecat la vinltoare
D-un voinric ce seamd,n n-are,
Ca si-l ariqi spinzurat
Urnde-o f,i fag'ul rnai nalt.
Ci sint voinic, ai vlzut,
CI sint Miul., n-ai gtiut,
Dar la mini mi-ai cd.zut."
Apoi haiducul ii face judecata
?
Palog din teaci scorea,
Bucijele-l buciqea,
ln disagi le aseza,
pivnige domne$ti...
acest chef, domnitorul pune
Ia
cale
o
Dlsagii pe cal punea,
Una buni cd,-i ddd,ea
$i din guri mi-gi grdia:
,Poarti-l gi morr, bidiviu,
Pe unde l-ai purtat viu :
La slugile turcilor
$-ale arnlugilor,
Nu-n calea voinicilor
$i-n codrul haiducilor !"
,,vlnitoare" in
ce seamin n-are",
"codrii Cobiului impotriva lui Miu, ,voi,nic
.,care i-a ficut multe z,ile fripte :
"Ci-mi
$i-mi
bate poterile
scvr
teaz\ zilele."
Dar sora haiducului este in slujbi la ourte, a,ude cele puse
la cale gi igi previne fratele incl in noaptea aceea. A doua zi,
5a Yezi Teodorescu, p. 5oo, cu titlul $tefan-vod,d,
9i ip. 503, cu
.rirhrl Fagal Mialui; Ale,csanilri, p. 206, $tefanild-ooda,' Toqiilescu,,I, 1,
p. 156, iO5, I, 2, p. 1.074; Pamfile, p. 79 ; Mateescu, p. 55 ; Plsculescu,
p.
230, 233.
.144
:
Calul
sosegte
la boieri,
care desfac desagii
in
speranga oc-or
fi plini de gilbiori", dar constatind cele intimplaie,
grozesc ai aleargi sX vesteasci pe
stipinul lor rurc
se fn-
:
145
9i pe fugl
ln
se pornea,
Dunirea de nemerea,
Peste DunSre trecea,
Vestea-n
ln
I
arigr ad dtrcea.
variantl simglmintul popular ribufnegte sub forma
ungi crunte rizbundri: revolta reqinutX, care friminti suflerul poponr-rlui, ia zbor cu primul prilej, aducind urgie
dreaptl, peste cel ce pt}ne la cale qi ocrotegte atit'ea fdrddelegi. ln alrc variante, fnsX, avem un sftrgit optimist 9i plin
de veselie. Astfel, ln a doua varianti din colecgia lui Teodorescu (Fagul Mialui, p. 503), in inomentul cind haiducul a
rimas singur cu vo,ievodui, le iese ln cale sora lui Miu" Pre..
zenla ei aduce o intorsituri TadicalI :
aceastS.
Fata mare ce-mi flcea
$i la el se repezea,
Dar de dat tn el nu da,
Ci cu palma mi-l lovea
$i scipat ci mi-l f5,cea.
?
ln
genunche-ngenunchia
guri mi-i gr5.ia :
dtin
$i
Miu
il
.D-alei, neici Miule,
Miule, voinicule,
Nu omort domnia,
C-o sI-gi scazi vitejia.
N-a gtiut mlria-sa'
Cine-i lvliul, ce-o putea ;
DacI d-ast-ar fi qtiut,
Prieten l-ar fi fIcut,
Stilp s[-i f,ie la domnie
$i ogtaa,n de vitejie."
iartd., iar $tefan-vod5, rnigcat, se insoar[ cu fata. Apoi
Nu,nti mare se lZlegte,
Hori mindrl
se-nvirteg'te,
Dangul lung se d5nguiegte.
Iar in capul danplui
E cumnaml domnului,
E stipinul fargului'
746
aceasti varianri poetul popular di baladei o lntorsirurl
asernlnltoare cu cea din basme : face si se calce deosebirea
d,e clasi, domniitonr,l igi ia sogie din popor gi totul se terneini
in bine. Poportul ,asupriir pi"streazl, in adincul sufletului raze
de optirnism. lnduri jugul, dar tocmai datoriti acestuia aripile imaginagiei lui o iau adesea spre o lume ,ca din vis',
In care apS,sarea si dispari. lnsi in sradiul de evoluqie in care
se aflI, el conoepe elirninarea jugului nu prin rXscoali, ci
prrin impicare, prin ,converrirea" asuprirortrlui 9i apropierea
lui de popor.
De altfel, in aceastS. variantl sfirgitul oplimisr gi vesel
este ,de mai inainte pregi.tit prin anumite pasaje pline de
humor. Miu se descoperi in fata voievodului, apoi :
Apoi nrmeazd, o
scend.
plini
de haz
:
$tefan-vodX,
De vedea,
La fugl
CI mi-o tulea,
Dar in fugX
N-o brodea:
:
De micegi
Se lncurca,
Miricini
1llngepa,
Hai'nele
li sfigia,
Zarpalele
li.rupea,
147
Iar haiducul, ctt colea,
Se
ficea,
MIre, ficea,
C5. vrea
Sufleoul
sI-i ia.
In ace,st moment
cornic sosegte Calea, sora haiduoulu,i, 9i face
irnpicarea.
Un alt erou popular, pe oar'e cei obidiii l-au cintat
intr-o m'ulgime de vaniante rlspirldite in toate gin'uturile, este
Corbea.,Cea rnai ,bine inchegatd variantd o gi'sim in colecqia
'trui
Teodcrescu (p. 517).
Corbea, haiducul vestit' este linut in inchisoare de
$rcfi,nig5-vodi, u,nde lincezegte in muite chinurri. 7n zadat
nu aflX indurare. In cele
cere mami,sa iertare Pentru el
din urmI, bltrina, indemnati de fiul 'sd;u, aduce calul firl
seamX,n al haiducului, ca sI-l ademeneasci pe domnitor. La
intrebarea acestuia, baba rlspunde :
,,Nu rni-e Rogul
d,e vl.nzate,
Nu mi-e Rogul de schinrbare,
Ci-mi este de diruiali
Cui mi-o sta pe el cdlare."
si-l
Rogul face moarte
incalece
de om. Baba intervine, spunind ci nimeni nu-l poate incileca
afard de Corbea. Corbea intr-adevlr este adus i'n fap curqii
dom,negti. Reinviorat, rd,in zbor tgi ridicl mama in 9a, apoi
salti peste zid,ul cel rnai tnalt, ficindu-se scipat' DupI ce
Dar nimeni nu
reugegte
pedepsegte pe vitaf,ul inchisorii, tiindu-l tn bucigi, se lntoarce la ourrte, c'a si-gi pedepseasci asupritoriri. Dind peste
domnitor gi boierii I'rai, ii taie tn bucigi. In alte variante el
se ri.zbund trigind tn leapi copilul voievodulu,i
Balada este foante lunrgl, degi acgiunea este restrtnsl.
resinrt
insi motivele asupra cdrora poetul popular stiruie
Se
148
cu preferri,ngl : pe de o parre, chinurile nedrep,te pe care le
.,rn."
in'duri haiduoul, apoi tndiritnicia voievodului
"*
"*r"
si-i dea drumnrl, rilutatea cu care ii pregitegte sfirgitul, mai
apoi isc'usinqa haiducului care invinge toate piedecile puse
de azupritori gi ajunge si, se ri.zbune orunt, dupi. curn .iurrgi
i-,zu fost gi asupr,itonii.
frumoasl, bal'add"
O
a compu$ poetu,l popular gi in
amintirea llui Bujor, haidu,c care a ficut vilvl la incepurul
secolului al XIX-lea. (Alecsandri, p. 155). E ,un ci.,ntec b,ine
inchegar, plin de vio,ici'une gi ,de puterea adevirului, tn care
se exprLimi in mod corndensar nlzuingele pr,incipa,le ale haiductrlui : dorui ,d,e liibertate, ura fagd. de oiocoi, dor,ul de dragoste gi generozitate [a15" de cei obidiqi :
FrunzS. verde de negar5.,
A ieqit Bujor in gari !
Bate, prad5, nu omoari,
Pe cio,coi
ii
bagS-n fiar5..
Haiducul se enruziasm eazd d.e codnul verde care il adipostegte gi hrinegte, dar ln acelagi timp e cu gindul gi la femeile
frumoase Ei la pungile celor bogaqi
:
,Haideli, cop,ii, dupi. mine,
Ci
gdu calea-n codru bine
$i gtiu turme de berbeci,
Izvoare cu ape reci,
$i neveste frumuEele
$i desagi ,cu rubieie."
Pe cit este ,de insetat de dreptate gi libertare, pe arit il arde
inirna dupi femeia frumoasS, care formeazd. uwil d,i,n rosrurile viegii lui. E vesrir peste roare meleagurile de farmecul
slu gi pretutind,eni igi are ,dragostele sale, care il animi in
viaga 7ui avenruroasi. Iatd" clteva versuri pline d,e vio,ic,iun,e
qi pregnanqS., scurre gi con'densatq c&re in alternangi sild149
reati ni-l descriu deosebit de viu pe acest adevd'tat donjuan
popular
Luptat-a Bujor, luptat,
De potiri n-a sci,pat.
:
Ici in vaie, colea-n vale,
Urmeazd. apoi procesriunea de suplici,u
S'uni-un glas duios cl'r jale,
Glas frumos de fatl mare,
Bujor prinde-o sirutare !
Ici in va'le, la piriu
Doui fete spali griu,
Bujor le iine de brtu !
Ici in vale, la ftntinl,
Doui fete spali lini,
Bujor le stringe de mtni !
Ici tn valea lui Terinte,
DouI fete culeg linte,
Bujor le scoate din minte !
La jvdecatd. eroul are ,nimb de mirejie : dacd a fost aprig ln
urmiri,rea asupritor.ilor gi in dragostele Iuri, n,eclintit este el
9i in demnitatea trui uman5. :
La Divan tl intrebari
Mulgi cregtini de-a omorit,
Cit p,rin gard. a hogit ?
Iar Bujor cruce-gi ficea
$ cu dreptul ri,spundea :
,Mort de om zu n-am ficut,
Dar ciocoi m'ulgi am bimt !"
,,$tefane Bujorule,
Unde-gi stnt averile,
Ca s5-gi soapi tu zilele ?"
,Le-am asc.uns pe la copac,i,
draga mea,
Mult rni-e dor de-o floricea,
"Anigico,
'
Floricica da-9i-o-ag,
Na gi na guriga mea'
De-o sdruti cit ii vrea."
Dar in c,lipele de dragoste nestiviiiti li bate gi ceasul fatal:
Sirutarul n-au sfirqit,
Potera c-a gi sosit.
150
:
Fnrnzi verde de negari,
mi-l duc prin gari,
De-l arati ca pe-o fiari,
$i mi-l pun la tnchisoare.
lor:
Floricici rumeoari,
Care-o por{i in buzigoari."
,,$tefinici Bujorag,
hai,ducului
tre Bujor
Dar intre ele, "la Focaani, intre hotarl" , este gi Aniqa vlduviga, care il tncilzegte cu 'dragostea cea mai imbltXtoare. Cu
verruri pline de foc tXlmlceqte poetul popular vipaia dragostei
a
De-ajutor la cei siraci,
SI-gi cumpere boi gi vaoi !"
Apoi
este ,spinzurat, f ind deplins cu jale amard. de toari
siri,cimea pe oare a ajutat-o atit de m,ult.
Din punct de vedere al inchegirii artisrice gi a varie_
tigii motivelor, Bujor este una dintre cele mai frum.oase poa{oabe ale clntecelor noasrre haiducegti. poerul poprrl"i
rzugit si redea deosebit de viu garna vasre de sensibilitare a"
haiducului : sensibilitatea fn iubire, sensibilitatea fa1d. de
soarta celor nenorocigi gi dirzenia lui in lupta firi preget.
151
Nu gtirn fn ce mis'urd. forma,acrual5 a variantei poart5 urmele intervengiilor lui Alecsandri, e 'sigur insi ci dincolo de
acest aspec[ forrnal rlzbate autenticitatea inspiraqiei gi vizitrnii populare.
Caz asemd.nitor cu al lui Bujor este al Iui lancu Jiana,
haiducit pe vremea iui vodi 'Cangea. Ei insugi de origine
boiereasci, lrnbrigigeazi catrza celor asuprili, desptrind pe
cei bogagi:
,Colea, maici,-n figegel,
ivit un voinicel,
Pe-un cal vinit porumbel,
Mi duc, ma,ictr, dupl el."
,,Nu te duce, fata mea,
Ci-i
pdqi nrgine grea.
Cel voinic cu calul mic
Iancu J,ianu ii zic.
El, pe cite le-a iubit,
Pe toate le-a amdgit,
Le-a lisat Ei a fugit [...]
trecitori
:
,,De unde egti, fldciiag,
ce sat, din ce orag ?
Ce n'egustorie ai,
Briul la cine qi-l dai ?
Spune, voinice, dirept,
Te jur pe arma-mi din piept,
De ai bani mai muiticei,
Ca gi Btrjor, Jianu avea gi ,el mare trecere la femei. Alecsandri
S-a
ln acelagi timp, poporul i-a inregistrat humorul plin de prospeqime. lntr-una din variantele din colecgia lui Tocilescu
gisim urmXtoarele versuri, ardtindu-ne cum intimpinl hai-
Din
(Teodoresca,292)
dl urmitoarea varianti,-in not[
Le-a lisat plinglnd cu foc,
De-au r[mas fir' de noroc."
ducui pe
M-a flcut maica voinic,
Si n-am fricd de nimic ;
M-a ficut maica fecior,
Si dau taichii ajutor :
S5. rni gin pe la strtmtori,
Pe la munqi in trec1tori,
ln drum pe la negustori
Cind se-ntorc din Riureni,
Cu punga de gdlbiori
$i cu murgii sprinteori.
ne
La Olt, prin oricare loc,
Cite le-a luat la joc,
:
Di-rni jumitate din ei,
Si-qi dau la mini rivag,
Si nu r5.mii pigubaq ;
CIci cu vremea, d-oi trXi,
Pini-ntr.un ban 1i-oi pliti
;
Dar cumva de-oi rnuri eu,
SX-gi pliteasci Dumnezeu !"
(Tocilesca,
I,1,166)
Frumoasl amintire ii p\streaztr poporul 9i haiducului
p. 604, T. Pamfile, p. 61). Rezisti cu
atita vitejie poterelor trimise in urmirirea lui, incit poenil
popular ii aribuie tnsugiri miraculoase :
Ewsuioc (Teodorescu,
Afar1.
ci
el iegia,
Potera-n boall biga,
Singur el cu palmele,
153
ln briu cu $aprc pistoale
$i cu durda de-a spinare.
(7. Pa.nlile, 6l)
Potera trage in el
:
Tocma-n piept
ci mi-l
izbea.
Nirnica nu folosea,
Numai pielea vinelea,
Era dres de maici-sa.
(rbid.)
De oriunde ar veni potera, ea este pus6 pe fugi de haiducul
netnfricat :
Potera din Mehedinqi
Fuge cu iarba prin dinji,
Potera de la Gornet
Fuge cu rnina la piept,
$i care cum riminea,
De Busuioc pomenia
$i lui Busuioc cinta
:
,,Busuioace, Busuioace,
Bus'uioace, nu te-ai coace,
Nici slminqi n-ai mai f ace t"
(Teodorcscu,6QS)
Vestit era 9i haiducul Codreanwl, despre care in coleclia
Alecsandr.i avem un cintec lung. Faptele lui sinr foarre aseminitoare cu ale celorlaltri haiduci : urmlre$te pe exploaatori gi face dragoste cu circitrmiresele frumoase. $i puterea
lui este mare, rezisti gloan elor arni.ugilor :
Arnluqii
se izbea,
Armele de foc scotea
$i-n Codrean le slobozea.
Peprul lui Codrean sirea !
Iar el rinile-gi stringea,
Plumbii din carne-gi scotea,
Cu ei durda-gi incirca...
Numai cu arma incircati cu nasturi de argint a putut fi
r5.nit qi apoi prirrs. Adus tn faga domnitorului gi intrebat ciqi
cre$tini a omorit, Codreanul rispunde aseminitor cu Stanciu,
Bujor 9i alqi haiduci
:
,Domnule, mdria-ta I
Jur pe Maica Precista,
Eu creqtini n-am omorit
Cit in gari-arn voinicit ;
Vreun creqtin. de-l intilneara,
Averile-i impirqeam.
Cu doi cai de-l apucam,
Unu-i dam, unu-i luam.
Minl-n pungi de-i bigam,
Jumitate-o degertam ;
Unde videam siracul,
lmi ascundearn baltagul
$-i dam bani de chelruial5
$i haine de primarealX.
Iar unde z\ream grecui,
Mult inri ardea sufletul
Pin'ce-i retez&m capul !
In cap mina ci-i punealn,
La pin'rint il aduceam,
Cdp5:eina
'i-o
tiiam
$i la corbi i-o giuruiam !"
(Alecsandti, 89)
iar cind sfetnicul grec intervine, cerind voievodului ca nu
cumva si-l ierte pe haidtrc, acesta rlspunde rispicat :
155
,,Domnule, m5.ria-ta
Cu singe amesoecat5.
Nici cu-atit nu te llsai
!
Tu pe greci nu-i asculta,
Ci
.
ei viaga qi-or scurra.
Ris de n'evastl-li fd.cea4
ln brage mi-o cuprindeai,
Grecu-i fiari dugminoasi,
Grecu.i lirnbi veninoasX,
Grecu-i boalI lipioioasX,
Ce pitrunde
pin'la
ln guri mi-o sirutai,
Inimioara mi-o stricai.
oasX.'
(7. Pamlile,
(Alccsandri, sv)
Domnitorul nu-l iartI, insi Codreanul pnin giretlic
si
reugegre
scapc.
Despre haiducul Gheorghelas de asemenea gisim cintece in cele mai rnulte coieclii. 55 Se iuptl vajnic cu potereleo
fiind hirguit mai ales de clpitanul Macovei, apoi de cipi-
tanul $tefan.
Iati
cum igi
cinti haiducul
pd.sul
Cigi in cale-l tnttlnea,
Clgi la dinsul se uita,
Lacrimi,le-i podidea
De frumos ce-mi mai era.
:
$tii tu, neici, ori nu $tii,
Cind erai vitaf de plai ?
Era birul trei parale,
Tu-rni lttai zece parale ;
Eu, de frica birului,
Trecui malul Oltului ;
Nici cu-attt nu te lisai,
Dupi mine te luai
$i pe mi,ne mi prindeai
$i mi legai cot la cot
$i mi treceai peste Olt.
Cind mi plec'am si beau api,
(Tcodotescu,54)
Date interes'ante
'Pirtro ne povestette poetul popular in legioiteazwl d,in Grid,igte. Acest luptitor
gi-a
format o rnici oaste, cu exerci{i in toati
neinfricat
turi cu vestitul
regula
Din a' lui sat
El a adunat
Voinici de portat,
Ftrarniai la ,l,uptat
Firimam dingii de piatrd
$i beam apI ulburati,
156
:
Pintea Gridigceanul,
Pintea hogomanul,
plesneai ctr cisma-n ceafE,
55 Teodorescu, p. 591, 594 Tociiescu, I, 1, p. 155
;
p. 52 ; Pisculescu, p.275 ; Mateescu, p. 68 ; Bibicescu, p.335.
s4J
Haiiduc'ul reu$ette si-l taie bu,cili gi 'contin'ui si reziste tncl
mul,t urmiritorrilor sdi, pini ce ins'r.rgi cumitrul s5u, cipitanul
$tefan, il ripune c,r.r gloanle d,e ar.gint. I se reteazi capul,
care este trirnis la Buc'ureqti. Poporul tnsi este plin de jale :
,,Caim'acane Macovei,
Mi
:
; T.
Pamfile,
$i frumogi la stat,
Pe cari i-a-nvigat
'N locul Tlbirigca,
Din sus de Gr5diqca,
$i la sirituri,
$i la pugcituri,
157
$i la aruncare
Ca domnii d,in sfat.
Peste apa mare,
Nu face ca domnii
$i i-a tmbrdcat
Cu pugti gi pistoale
Cum fac cu iobagii"
La fapte sint hogii
$i mai drepgr ca sfinqii."
$i frumoase 1oale,
Sibioare late,
De curea legate.
'
(Antologie,396)
Mergind cu ceata lui spre Brarea, ca sd. atace pe bogitagui
Balinq siten,ii intri-n spaimi. I'nsi Pintea ii liniqteqte :
.
Almintre-oi gniji."
,,Doamn5., drap;a mea,
Poetul pop,ular reliefeazd sugestiv simqul de omenie al haiducilor, gr,ija de o soarti mai buni. a celor asuprili.
Contemporan cu haid'ucul arrintit a fost gi Darie,.7ss1i1
prin p5rgile Bucovimei. 56 Dorul de dreptate gi dragostea il
caracterizeazi Ei pe el. O,riunde poate, le vine de hac ciocoiior.
Aflindu-se la rnindra sa, se pregitegte si atace pe unul d,intre
ei, ca si-l ,mintuiasci" de ba,ni. Mindra sa, plini de frici,
vrea s5-l opreascS, el tnsi nu se sinchisegte de ciocoi, pe care
i-a stors de atitea ori. Apoi adaugd. ;
Dar nu fi aqa,
Nu sintem la fire
,,$i cind pungile-mi umpleam,
Multe sate colindam,
Laslraci bani impirqearn
Precurn ai gtndire,
$i n"m-s faptele
Cum is armele."
,Nu-i
158
:
Dijmi sL nu luaqi,
Cici de-aqa va fi,
Bogitaqul il intimpini cu un siculeq de galben,i 9i il inviti
la o masi bogatl. Pinte'a este mulgumit, tntre timp insi casa
este inconjurati. 'd,e oaste anunfati in taini de bogX.tagul Balinr. Fintea 9i a,i lui scapl de ea, iar pe bogitag il duce cu
sine prizonier. Totugi, nu*i pune cap5:t. ztlelor, ci consimte
si-l lase liber in schimbul.umri butoi de galbeni. Sogia bogitaqului, venind cu prelul riscumpS.rlrii, in faga cetei haiduceqti legini de sp,aimi. Pintea insd o linigtegte :
$i puqimi imi mai plstram.
$i-acum, d,ragX, sX nu pot
Fe-un ciocoi
:
Pintea aga,
Nu-i riu, nici rapac,
spune
,,Acum pogi torna
La mogia ta,
Dard ce-ai ficut
S5. nu faci mai m'ult.
Io,bagi sI nu baqi,
siteni, pe p?ce,
"Figi,
Nimic n'u vom face !
Noi avem cu domnii,
Care.s ca dimonii,
Ca dimoni ficugi,
Din draou prX;iqi !"
Iar bIrbarul, care fusese crulat gi tratat cu omenie, confirmi
ii
Pintea, dind dr.urnul bogdtagului,
l-r
187j, p.
si-l storc
de
tot
?"
S. F. Marian, Poesii poporale romdne, vol. I,
Cerniugi,
4.
159,
Iar rnaicii sale, care il roagl si renunge la haiducie, ii
rispunde
:
,,Atunci, maici, m-oi lisa,
Scindura cind mi-a suna.
Popa cu cidelniga,
Dascllul cu clopotul,
Si
se
,Nu gi-e, Radule, picat
Atigi'bani de mi-ai luat ?"
mire norodul
Ce-am ficut cu capul meu
$i nu m-am temut de riu."
Dar Rad,u ii rispunde
Dacd tntre dugmanii poporului sint neconrenit arninuigi pe prim plan cio,coiul, boierul, striinul ,sau diferirele ranguri de dregitori, ru.r l,ipsegte nici omul bisericii. $i intre
ace$tia s-au gis,it adesea infeodaqi de-ai regimurilor de asuprire, care, sub cele mai variate f,orrne, jecmineau poporul.
Perrtru aceea ha,iducii adesea lineau si faci vizite neagte?)tate
la acegti oameni fXri scrupl.rle. Astfel, de exer.nplu, un haiduc
oltea'n, dupX ce povestegte cum a dat gata pe ciocoi, greci,
turci, continul :
,Sui in deal la popa Stan,
Ci mai line cite-un ban
Pentru mine, ci-s sirman."
(Tocilescu,
I, 1,
386)
Sa'u Fiun haiducul, care rrage
si cineze, rS"spunde :
,Nu cinez, popo, cu tine.
la mai dl-mi cheiqele,
Si dS.scui l5digele,
S5-mi ridic eu sutele,
Tot galbeni qi giibiori,
C5. sint la purtat ugori
$i la schimbare cu spor."
(Tocilescu,
160
I, l,
175)
in
Popa refuzd., dar Piun il bate, pini ce, rreprar, iqi scoate
toate comorile : o ,,cS.ldirugL ou pi.riluge", ,ur1 borc5naE cu
gdll'rinagi", apoi ,,un chimiraq cu dobindi din orag...
Sau Raclu Anghel, care dd. binegele la popa Ghigi,
clruia ii stoarce tor aurul sunitor de prin ldzi. popa zice
cu jale:
gazdd"
la popa 9i, invirat
:
, [...]crucea ta de pop5.,
Ai tocat ori n-ai tocat,
Multi lume-ai ingelat.
Mitugele de prin sat
Au luat banii pe periat
$i tot qie gi i-au dat."
(Tocilescu
I, 1,
776)
E lungi seria haiducilor pe care i-a cintar poporul.
La cei ingiragi se mai adavgl" Botea, Perrea, Bolbocean, Pintea
di r Maramureg, Ion il Mare gi mulgi al1ii. Subiecrul clnrecelor
este, cu diferite variagiun,i, acelagi : I,upta impotriva asupritorilor, d,ragostea de libertate gi dreptate, ocrotirea celor nipistuigi, dar in mvke cazuri 9i iubirea plini de foc.
Recapitullnd cele expuse pini acum in acest capitol,
se fnvedereazd" cd. terenul din care a crescut gi s-a hrXnir haiducia a fost mizeria sociall, asuprirea gi firidelegile cornise
de exploatato,rii fdrd, rnill. Aceaste srare a dus la revolti gi
rd.zbunare. Am vizut insi ci irnpreunX cu revolta gi rXzburiarea se manifestS. gi doringa de a ajuca pe cei nevoiagi gi
oropsiji. Poetui popular nu contenegte si exalte generoziratea fdr preger a haiducului fa$ de cei necijiqi. Iatd. citeva
versuri despre Nedea voinicul, care sintetizeazd bine aceasri
insu;ire haiduceasci
:
161
$i nu-i hoq pentru caiici,
$,i-i hog pentn venetici ;
$i nu-i hol pentru sirrnani
$i-i hoq pentru turcomani :
$i nu furi de Ia noi,
$i furi de la ciocoi.
(7. Panlile,39)
Chiar ajuns La bogigie, Lraiducul nu uitl de cei asupriqi.
Astfel, Nistorel, care ae tnsoari cu o lati frumoasi 9i bogatS,
cipitlnd 'avere mare, la nunti le rispunde boierilor, care igi
exprimX speranla ci de aici inainte nu Ie va rnai aqine caleal.
calea nu voi ginea,
"Eu
Eu mi-am Iuat
soqia
C,u avere ctt lumea.
pizigi,
Dar gi voi si
vi
Pe siraci
si nu-i jupcili,
CI eu ctt oi auzi
Ci pe s1r,aci igi jupci,
lndati m-oi slobozi
Cu sabia vinturind,
Cu pistoalele pugcind,
gi banii vi i-oi lua
$i tot la siraci i-oi da."
(Vasilia,71)
Daci privim tn ansamblu cintecele haiducegti, constalor de motive nu este mare i poporul se
concentreaz5 cu persisten[I asupra a ceea ce tl doare mai
muit, asupra mizeriei qi nenorocirilor care il pasc zi de zi,
tdm
cd. varietatea
pas de pas. Aga se explicX revenirea necontenitS, asuPra acelo,ra$i motive, la repetarea chiar a aceloragi expresii.
TOMA ALTMO|
In multisudinea cintecelor noastre haiduceqti un loc
proeminent tl ocupi balada Torna AlimoS. Ea formeazd. vna
din mar,ile capodopere ale literatur,ii noastre populare gi ale
literarurrii noastre in gene,ral. ln ea s-a cristalizat rnai bine
gi mai artistic, sub o formi concentratd", care ,atinge totugi
linia grandiosului, continurul,esernlial ai haiduciei, chintesenga
a tot ce o anirni
marile simqX,minte ,ale omeniei gi vigoarea
-
neinduplecatd, a rdzbunlrii. Cu o viziune clari ni se prezinti
de la i,nceput raportul d,intre haiduc q,i exploatatorul nemilos.
Pe de o parte, haiducul, plin de cildurl sufleteascX, expans,iv,
vesel gi €leneros, pe de altd. parte, ,,stiptnul mogiilor.., cu
suflerul inrunecar, crunt, hapsin. Haiducul
- cu sufletul
deschis gi cinstir ; asupritorul * cu ,sufletul josnic
ai lag. Din
ciocnirea lor se nagte o acgiune ,de un dinanr,ism neasernuit, a
cirei desflgurare poef,ul anonim o prezintd. cu o logici interni
impecabili, cu o teh,nicd perfectd a baladei. Insistim mai pe
larg asupra acesrei plismuiri a poporului nostru f,iindci in
comentariile asupra poeziei noasrre populare
de aldel
uimitor de ,sirace
ea nu s-a bucurat de atenqia ce i se cu-
-
vine tn baza semnificagiei gi frumusegii ei.
Vom parcurge pe scurr pXrqile esenqiale ale baladei
dupi varianta lui Teodorescu, cea mai izbutiti din punct de
vedere artisric. La inceput avem o introducere perfecti:
Frr,ezentare^ haiducului in ,citeva linii sugestive. El nu este
163
pur gi simplu descris, oi este prezelrttat intr-un cadru viu
impresionant
gi
,lnchinar-ag gi n-am cui !
lnchinar-ag murgului,
Murgului, sirepului,
Dar mi-e murgul vitl muti,
Mi privegte gi m-asculti,
:
Foicica fagului,
La poalele muntelu,i,.
Muntelui Pleguvului ;
ln mijlocul cimpulu,i,
La pugul porurnbului,
Pe ctrnpia verde-ntinsi
$i de cetind cuprinsS,
N-are gurX si-m,i rispundi.
lnchinar-ag arrnelor,
Armelor, driguqelor,
Armelor, suror.ilor,
Dar qi ele-s fiare reci,
$ede Toma Alimoq,
Haiduc din gara de jos...
In
trisituri
gi pregnante, haiducul esie Prezerlta;t in cadrul sIu cel mai firesc Ai cel mai intim, tn sinul
natur,ii, la marginea de codru ,unde tncepe ctmpia infloriti.
Este o atmosferX senini, in care adierea naturii se imbinl cu
adierea sufletulu,i. Haiducul este anturat nu numai de cimpia
citeva
rscurte
lntins5, 9i de codrul 4propiat, dar gi de murgul siu
:
$i cu murgul priponit
In pripoane de argint...
Acest aminunt, expr^'irnat ln doui versuri, in care domin[
sunerul i, cu tonalit^tea sa cristalini, contribuie la inviorarea
naturii prezentat,e, sugerind o nuan!; de distincqie, de curlgenie a atmosferei dorninate de claitate. ln limpettmea
acestei ambianle apare haiducul, caracterizat foarte pe scurt'
sobru, dar deosebit de cuprinzitor :
Puse-n teci
De lemne seci."
haiiduc'ul este tolinit in liniqte, in schimb sufletul lui
plin, palpiti ln expansiune tinzind s[ se reverse. ln rnomentul. acesta el este solitar, tnsX solitudinea nu-i in felul sitr, el cir.lti pe cineva in cinstea cui si incilrin,e, ceutl. ctJ
cine sX-gi puni sufletul expansiv tn acord" Hai,ducul, prin
firea lui, este un suflet care se dir,uiegte, care se comunici
semenilor prin atiw'dini gi fapte. Aceasti insugire este aga de
intensi, incit in cercul 'ei de iradiere intri nu numai. oarnenii,
ci toate lucr,urile din jur, Intreaga natvrd inconjuritoare. $i
in lipsa unui tovarig de haiducie, el inchind tn cinstea codr,ilor, care stnt fraqii lui cei buni, oorotitorii credinciogi in
Daci
este
primejdiile c'e-l pasc la fiecare pas
,.lnchinar-oi codrilor,
Ulmilor qi fagilor,
BraziTor, paltinilor,
Ci-mi sint mie frigiori,
De poteri ascunzX.tori. "
Nalt la stat,
Mare la sfat
$i viteaz cum n-a mai stat.
$a.de
tolinir tn
I'inigte,
ln plini concordanli cu nattrra im-
bietoare, minctnd 9i bfnd cu mulgumire.
singuritatea lui
164
?
$i ce griiegte el in
:
Nioi gindul morqii nu-i
esre
srriin in
srarea care
il
parci presimgind ci in clipa suprern5 tot dralii
jine
ti vor
tainici tovdrigie :
negte,
sdpiacegtia
165
ou firea, cu alte cuvinte, nizuinqele, vistrrile, acgiu,sint
animate de legile firii. Iar acordul cu legile firii
nile lui
tnseamni, in fond, drumul ader.Srului. Foetul nostru popular
este una
oD-oi m'uri,
X,tl-or tot umbri,
Cu frunza m-or lnveli,
Cu freamltul m-or jeli.
$i ce-i rispund codri
str5buni ? Copacii seculari prilui, ficuti cu suflerul curat
rnesc cu recuno$tin{i inch,inarea
gi generos l
$i cum sta de inchina,
Cod,r'r.rl se cutremura,
Ulmi
9i brazi se clitina,
Fagi 9i paltini se pleca,
Fruntea de i-o rX.corea,
Mina de i-o siruta.
Armele d,in teci iegea,
Mtrrgulegu-i rlnclreza.
E o intreagi 'simfonie de m,iEcare 9i de murmur a naturii care
risp'r.rnde inchinirii ha'iducului. Nu poate si nu ,impresioneze
acest acord deplin lnrre natura falnicl,, in plini vibralie, 9i
haid,ucul ctr rsuflet'ul in plini expansiune. Parcd. s-ar auzi
sunete ample de orgi.
Pini aici partea introducrivi, cuprinzind prezentarea
haiduculuri. Atmosfera senini, d,ar plind ,de migcare, este srrlbitutX de revirsarea generoasi a iui Toma Alimog, care funbrdgigeazd" cu tnsuflegire totul din jurul lui. Natu'r,a, la rindul
ei, intimpind aceastl. revirsare cu ,un val de simpatie nesrivilitl, haiduoul gi natur,a igi corespund unul altuia, ei se
regisesc ai se intimpini fiindci sint infrigiEi, unigi in mod
originar, din s'r.rrsd : pornirile haiducului sint tot aga de elementar naturale ca gi murmurul gi adierea codrultr,i. O armonie venitS, din adincuri ii cuprinde pe amtndoi. Sirutarea
pe mlna haiducului este expresia celui rnai deslvirg,it acord,
expresia unei simpatii izvortte drin f,irea lucrurilor. Flaiducul
166
nivel artistic : prin imagin'i
din realitatea naturii, el ne sugereazd tn mod
intuitiv ci eroul siu este an,imat de tot ce pilpiti mai generos ln imensitatea firii, reflectind acordul dinarnic din sinul
realitilii, adevi'nrl ei ascuns.
In continuare, poetul popular c{ovedegte iariEi un mare
me$te$ug artistic folosind'u-se de un contrast impresionant.
a reugir
aic,i
o
reahzare de inalc
splendide, luate
DupX atriosfera de arrnonie senini 9i ptini de bunitate din
paft,ea introductivE., urmeazd. o rscenl involburati : apate al
doilea personaj, expioatatorul, antipodul lui Torna Alimog.
Haiduoul, dupi ce bea cu mulqtrmire in cinstea fratelui codru,
se ridici in picioare, dar ce ziregte in depirtare ?
Ci-rni vellea, mire, venea,
Stiptnul mogiilor
$i domnul cimp,iil6l,
Manea, sluttrl gi urttul,
Manea, grostrl qi-arqigosul,
Venea, mire, ca vlntui,
Ca vintul 9i ca gindul,
Cu pirul lisat in vint,
Cu mioi'r.rca de pi,mint.
Personaj opus, sceni opusi. Atmosfera de seninitate, pace
9i
tulburati. Fald de haiducul ou suflet'r'rl
bun gi generos, apare mogierul, exploatatorul sl'ut 9i arlegos.
Apare furtu,nos, in plin contrast cu atmosfera pagnici de la
inceput. El cauti motiv de cearti, mtnat 'de instinctele sale
inqelegere este vijelios
hr5.pireqe, aducind acuzapii rid,icole
,,D-alei, Toma Alimog,
F{aiduc din trara de jos,
Nalt la stat,
:
Mare la sfat,
Pe la rnine ce-ai
citat
?
Copile mi-ai lnpelat,
Floriie mi le-ai c5,lcat,
$pele rni-ai tulburat,
Liv ezi v er zi,mi-at in curcat,
Plduri mari mi-ai dirimat.
Ia si-mi dai tu mie seami,
Ia sI-rni clai pe murgul varrri."
I,nrcnqiile josnicc. ale ,,stipinului mogiilor.. stnr ciare r
cautX nod in papuri, acuzi. nefondat ba ci ii tulburi
izvoar'ele (in unele var,ianre
colecqia Vasiliu *- cd. ii bea
izvoarele), ba cd. i-a di.rimat-pidurile mari gi i-a cilcat florile. Toma, ins5., oricit ar fi de viteaz, este echiiiL,rat 9i bun"
Iegirea arqlgoasX a stipfnutrui rnogiilor nu-l tulburd, sufletul
lui generos, ln'acest moment de .expan'siune, vrea bund ingelegere gi are senrimente prierenegri chiar gi faql de acest
el
dugman
inriir
:
Torna, mlre, d'auzea,
Din guril5-i cr.lvinta
:
,,Ce-ai vdzut, orn mai vedea,
Ce-am ficut, om judeca,
Pin-atuncea, mii firtate,
D5-gi mtnia La o parte
$i bea ici pe jumXtate,
Ca si ne facem dreptare."
Cu multi claritate apar doui. temperamellte, dou5 mentalitigi, dou5. lumi opuse" Haiducril, deqi un rd"zvrd"tit, in fond
este pagnic Ai i:trn, fiindci el pentru lntronarea bunitdgii gi
a dreptdEii s-a rizvrS.tic. $i in anumire clipe de plinirate
sufleteasci ei igi rnanifesri aceasr;. in,su$ire de fond chiar gi
faqd" de dugmanul cel mai neindupiecat. Dar curn ii rispunde
stipinnil arlegos ? nn, rimp ce Toma Alimog ti intinde pfosca :
168
Manea stinga gi-ndndea
Si ia plosca gi si bea,
Iar cu dreapta ce-mi flcea
Palog mic ci risucea,
Pinteoele i-atingea,
Magele i le virsa,
$i pe cal lncilica,
?
$i fugea, nene, fugea,
Vitejia cu fuga !
Cu nimic nu se putea caracteriza mai bine figura haind a
exploatatonrlui. ln timp ce haiducul, cinstit, ii intinde o
mini prieteneascl, stipinit de cel mai curat sentiment de
omenie, acesta ti rlspunde migelegte, in modul cel mai
josnic Ai la;.
Dar Toma inci nu este infrtnt. ln figura lui tipici
de haiduc, de ri"zvrd.tit pentru dreptate, s-a concentrat intreaga suferinqi, dar gi intreaga energie gi vitalitate a poporului obidit. RXnile lui stnt rinile celor mulqi, ale c5.ror
vaiete mob'ilizeazd, pini qi cele mai ascunse fibre ale energiilor latente. Viteazul Toma Alimo$ esre simbolul tipic al
acestor energii, pentru aceea, degi rlnit de moarte, el inci nu
cade infrint, mai este tn stare de un efort suprem ca sX se
rd.zbune pe sine gi pe cei mulji pe care ti reprezintd". RedXm
pe larg aceast| parrc a baladei, deosebit de impresionantl
prin nS.vala de energie ri,scoliti r
rorcrca
ctc
ro3ol,
Savai, Tor:ra Alimog, [...]
CumpStui ci nu-gi pierdea,
Mina la ranS punea
$i din guri cuvlnta :.
,,D-alelei, fecior de lele
$i viteaz ca o muiere,
Nu fugi, ci n-am dat vamd,
169
Nu fugi, c-o sX-rni dai seaml !"
Vreme multi nu pierdea,
Maqele ci-qi aduna,
Cu briu lat se tncingea,
Mijloceiul c5-9i stringea
Ca s-arl.r la bitrineqe
Ce-am plitit la tinerege !"
Apoi urrneazd.
gagului josnic
$i ia murgul se d,ucea,
$i pe rnurg incIlica...
Iar dupi
.calul
s5.u
acest
Pini Toma
Firi
:
Iari
s-atingi piminrul.
Toma de-l vedea,
Lndl"rd"t se intorcea
La nevoie gilazor,
Si te-ntreai cu goimii-n zbor
Pin' o fi ca si nu nlor.
Tinerel ci m-ai siujit,
$i din fugi-i cuvinta :
,,Maneo, Maneo, fiard rea,
Vitejia qi-e fuga,
Ci de m-ai junghiat hogegte,
lvli-ai fugit gi migelegte.
Ia mai stai ca si-gi vorbesc,
Pagubele sI-gi plitesc,
Pagubele cu tiigul,
Faptele cu asculi$ul !"
Bine vorba nu sfirgea,
Dar g-acum, imbdrrinit,
Si te-ncerci la bitrinege
Cit puteai la ti'nere1e.
Azi te jur pe Dumnezeu
Si ml porti ca gindul mzu
$i s-ajungi p-Il ciine riu,
Ci mi-a ripus zilele,
Zilele ca ciinile,
Pentru tine, mulrgule,"
Murg'ulequ-9i rePezea
$i cu sete mi-l lovea ;
Capu-n pulbere-i cddea,
:
Pini Toma se gitegte,
Murgul coama-gi netezette
$i din guri mi-i griieqte :
,,LasI geaua, sai pe mine,
$i de coami 1in-te bine,
se linea,
Cit o clip[ de zbura,
Mult pe Manea-l intrecea,
,,Murgule, murguqul meu,
D atu-mi-te- a taicd-tdu
Ca sd-mi fii de ajutor
R.lspunsul calului nu-i mai pugin impresi,rnant
gi infruntarea uci-
Murgui, rnire, gi zbura;
$i zbura tocmai ca vlntul,
efort titanic, urmeazS. apelul emolionant cetre
credincios
goan'a n'ebuni, neasemuitX,
:
i
170
Iar cu trupul
sus pe gea,
Calu-n lume
se ducea.
ln toate aceste pasaje avem o imagine tipicd a durerii acrrrnulate, care riscolegte gi mobilizeazd. toate energiile. Ea sinrcnizeaze in trislouri vigmroase durerea, energia gi puterea
de rezistenqi a mulgimilor. DacI haiducul in mod sincer s-a
ardtat blind 9i pagn'i,c, 'dejucarea migeleascl a intenqiilor sale
171
I
il
attt de frigegti gi atit de cinstite ii integesc ultimele liclriri
ale vitalitlqii, fdcind,u-l capabil de un a* de proporlii cu
totul neobignuite. Fiindcl nimic nu revoltS, rnai mult pe omul
'r.rrmeaz5, micul sir.r restament : rtnduielile inmormintirii,
invocar,ea iubitei care il pllnge, iar pe urmi soarta murgului,
carel-a servit ctr atlta drag
Apoi
z
cu un rninimum de sentiment etic ca ingratitudinea, b'undtatea
ukragiatd, ou josnic,ie. Goana lui Toma dupX ucigagul fdri
scrupule ne antreneazd. cu toatd. puterea, setea cu care lovegte
o resimgim din plin nu numai aa sete a rlzbund.rii, ci ca sete
,,Sapi-mi groapX din picior
$i-mi agterne finigoi,
Iar 7a cap gi la picioare
Pune-mi, pune-mi cite-o floare
La cap floare de bujor,
Si mi-o ia mlndra cu dor,
La picioare btrsuioc,
Si mi plingd mai cu foc.
Apoi, mire, s5. te duci,
Drumu-n codri sI apuci,
Pln' la paltinii tris'niqi,
Unde-s fragii poposili !
Nimeni friul si nu-gi puie,
Nici pe tine sI se suie,
Fir' d-un tinir sprincenat
$i cu semne de vtrsat,
Cu pir lung 9i gilbior,
Care-mi este frigior,
Frilior de vitejie,
dupl dreptatea elementarl. Cind capul tic5losului cade in
pulbere, simqim fdri nici o rezervd. cX 'dreptatea s-a ficut.
Simgim o adevirati destindere cind poetul popular incheie
impresionant acest pasaj :
Iar cu trupul sus pe tea,
Calu.n lume se ducea.
Aceste versuri, dupi lnclegtarea {drd seamen din pasajeie precedente, intoneaz5. parcX de departe acordurile ultimului ca*
pitoi al baladei : moartea eroului. Dupi dramatismul vulcanic
al luptei, poetul popular ne inviluie in atmosfera sfirgitului,
a cXlitoriei din urmi. Flin de tristeqe, dar sobru, el ne
Poveste$te
:
Foicici micgunea,
Vre'rne mtrlti. nul trecea
$i pe Toma-l ajungea
Moartea neagrI., moartea grea.
TovarSg de haiducie.
Numai el frtul si-gi puie
$i pe tine si se suie ;
Tu si-l porti $i pe el bine,
Cum m-ai purtat gi pe mine".
De pe cal descilica,
Och,iul se-mpiienjenea,
Capul
i
se
invirtea
$i-n des codru se pleca,
Iar din gur5 ce-mi gr5,ia
Dupi
?
D-alelei, murguqule,
D-alelei, driguqule,
,,
Ce-am gindit, am izbindit,
Dar qi csasul mi-a sosit."
172
;
mai inainte, aceste versuri impresioneazi profund pnin simplitatea gi gingigia lor. Eroul atit
de dirz gi de puternic are in acelaqi timp un suflet simqitor :
florile pe care'gi le donegte pe mormtnr, imaginea iubitei care
apare printre aceste flori, plfngtnduJ, arat6" o delicatege a
simqirii c'um, in fond, numai sufletele rnani o au. $i ctt de
scena d,ramaticl. de
173
emoqionanti este rinduiala cu privire la soarta calului sIu !
Pe de o parte, il hirizegte propriului siu frate, c'el rnai vredrric tovard,g de vitejie, iar pe 'de altd. parte, in citeva cuvinte
emolio,nant de simple,
ii
recunoaqte vred'nic'ia
:
,,Tu sil porli 9i pe el bine,
Ctrm m-ai purtat gi pe nrine"...
Urrneazd. apoi clipa mortii. Aic'i poetul popular nu face decit
si rep,ete versurile de ia inceputul baladei, cu abia ctteva mo-
dificiri
adaptate momentului
Bine vorba nu sflrgea,
Sufleg'eft.rl c5-9i di,dea
:
:
Codrul se cutremLura,
Ulmi 9i brazi se cl5-tina,
Fagi qi paltin,i se pleca,
Fruntea de i-o rXcorea,
Mina de i-o siruta
$i cu freaniit il plingea.
Cu nimic nu se putea marca mai bine yaloarea acestei clipe ca
tocmai prin repetarea ace$tor vel'suri de la inceputul baladei.
Ele sint departe de a avea semnificagia unei simple repeteri
stereotipe. Dirnpotrivi, cie unde la inceput ele increstau optimismul gi expansiunea haiducul,ui, acum ele sublin,iazd, trrgicul clipei isupreme. U,n'itatea dintre erou gi intreaga fire acum
ctgtigi m,asiv in semnificaqie. La inceput aceastra"
unitate $e desena prin pris,ma dinarnismului vieqii, printr-o
plinitate in toi d.,e revirsare, acum, aceleagi verlsuri vin si
sublinieze pecetea morlii. Acest erou, purtat pe ciile adevirului, care a tradus in fapti nizuinle inerente firii, acum
este reprimit tn sinul ei : natura igi tmbrigig eaze cv duiogie
gi recunogtintd fdptura al,easi. S-ar pirea ci ha'iducul in
aceaste clipi s'upremi este intr-o singurl.tate tristX, tnsf dese adincegte,
174
parte de a fi singur, in fond el este armonic integrat in imensa.
realitate a firii.
DupX ce Toma gi-a dat sfirqitul, murgul duce la indeplinire cele prescrirse de stipinul sXu : ii sapi m,orminrul cu
copita, ii agterne fin mirositor gi il ingroapi, apoi li sidegte
floricelele 'dorite, pe care le stropegte cu trei lacrimi. Pe urm5. ::
Drtrmu-n codri c-apuca,
$i merg€a, rn5.re, mergea,
Ptn' la paltinii trXsniqi,
La voinicii poposiEi...
Murgul credincios duce veste tovariqilor despre moarrea tragict a eroului. E clar insl cX aceaste vestire are semnificagie
simbolici : in realitate, rnurgul duce veste inrregului popor
asr.rprit despre noua jertfl. pe care acesra a trebr.rit s-o aduci
in persoana unuia dintre cei mai buni fii ai sii. Iar vagul cu
care se terminS. balada praiecteazd. negLtra viitorului, tn care
va trebui sI vini odat5. trezirea celor mulqi la lupta pentru
o viaji mai bunI.
Daci aruncim o privire retrospectivi asupra intregului baiadei, inainte de toate se impune silueta splendidi a
eroului z En caracter complex, dar in acelagi tirnp impun5tor
prin simplitatea sa, Dirz, dar in acelagi timp duios ; aprrig,
dar in acelagi timp gingag ; bun $i iertd.tor, dar in acelagi timp
rdzbuntrtor vajnic. Toate acesre trd,si,turi atit de contrastante
se lmbinI intr-o armonie perfecti gi se manifesti in mod cu
totul firesc, fiindci ele marcheazd" dralectica fireascI a sufletului ales ajuns sX tradac1" in fapt nlzuinqele celor rirulli.
Aceast5 silueti a eroului esre surslinuti de intreaga
realizarc artisticX a baiadei. Ea se deseneazd. viguros, fiindcX
din trisiturile compiexe aminrite, cea care apare pe primul
plan este dirzenia. Cu deosebit[ pregnanji ni se intipiresc
in minte pasajele in car"e eroul igi srringe briul ca si-qi adune
rniruntaiele, apoi apelul citre murgul siu, ca si se-ntreacl
t75
cu goimii-n zbor, goana ca vtntul vijelios dupi fugarul mi$el,
ripunerea lui printr-o lovituri fulgerdtoare, iar la sfirgit
amintirea paltinilor trisnigi unde stnt poposili tovarigii haiducului, toate aceste mornente se deseneazd. in contururi aspre gi
v,iguroase. Dat dacl" aceasti dirzenie apare mai evident pe
primul pl4n, touugi tonalitatea generali gi fundarnentall., care
di colorit qi nuanleazd" tntregul baladei, este simpatia. Dirzenia haid'ucului r.^u apare ca o insugire silbaticX., ci este ancoratd.
in legea generali a simpatiei : Toma devine rlzbunltor nu
fiindci aceasta este plicerea lui, ci fiindci exploatatorul josnic a lezat legea simpatiei. Pentru aceea ripunerea lui este
in logica lucrr.lrilor : duqmanul, care aga de grav a lezat ordinea dreptiqii, inerenti lumii, trebuie ri,pus, pentru ca si se
restabileasci. ar,monia care trebuie si domneasci. Aga o cere
dreptatea, acesta este echilibrul lumii. Iar dupi ce dreptatea
s-a fXcut, s'impatia naturii se manifesti iar5gi din plin, intreaga fire il imbrigigeazi pe cel care 6-a jertfit. Natura este
,de acord cu el, ceea ce a flcut Aiimog este in ordinea lucrurilor.
Haiducul Toma Alimog simbolizeazd. poporul in imensa
gi surda lui lncordare spre o viatd mai ltrminoasi. Cu moartea
lui se terminX nunr,ai viaga,lui individuall, dar nu gi nizuingele generale, ai ciror promotor a fost. Calul indurerat duce
veste tovarXgilor rimagi in urmi : acegtia, in frunte cu fratele
credincios, vor continua acliunea celui cizut. Astfel vor veni
algii qi algii, cu noi qi noi jertfe, fiindci orictte victime ar
cddea, dupi pirerea poetului popular, rlmine in picioare legea
inerentd. firii : unitatea gi simpatia lumii, care, ln cele din
urm5., tot trebuie si izbindeasci. Victimele cdzute nu gtirbesc
aceastd, armo,nie simpatetici, ele dovedesc numai ci armonia,
binele spre care tinde omtrl se construiegte gi s'e susline prin
dinamica iuptei.
Toma Alirnot este expresia cea mai artistici a nd"zuinqelor conlinute in
poeziilor noastre haiducegti. In
'tarietatea
aceaste baladtr toul este o,rganic tnchegat, totul creEte din
776
pXmintul pltruns de sev5, pr-rlsind elemenrar ca in naruri
dirz ca stirr^cile muntelui 9i gingag ca floril,e cimpului. Cu
-ndvaTa
de energie pe care o exprimi, ea reflectl o mentalitate
fundamental deosebitX de cea din Mioriqa.
*
Din mulqimea exemplelor citate am purut vedea ci
haiducul, in general, iese in evidengi cu rrislturi puternice,
idealizate chiar. Lucrul acesta nu e de mirare, de vreme ce
el a iegit din sinul mulgimilor, se lupti penrru drepturile lor
gi dovedegte un ata$ament nelSrmurir fagi de ele. Nu e vorba
de o idealizare in Eensul depSgirii cadruiui real, ci de redarea
figurii haiducului tn citeva trislruri specifice gi esenliale, care
nu-l redr.rc la o medie a oamenilor obignuili, ci ni-l prezinti
cu insugirile real,e potenlate, intensificate, ficind din el o
figuri reprezentativX, un erou cu adevlrat popular. Poporul
igi idealizeazS, eroti nu atribuinduJe insugiri supraumane lu
sensul cL ar iegi din cadrul uman, ci in sensui ci intensifici
insugirile real omenegti. Ne amintim de seria de eroi descrigi
in acest capitol : Vtlcan, prins prin tridare, este legat de o
piatr1. de moari Ei aruncat in Dunire, el insi reuqeqte si
inoate ctr pi'atra ln spate gi scap5 ; Badiul este legat de git cu
o funie gro,asX, dar abia face o migcare, funia se rupe, iar
turcii care trag cad ,de-a valma. Corbea sare c5lare peste
zidurile palatului, Stanciu gi Busuioc prind gloanqele in
palme, Codreanu qi Gheorghelaq n'r.r sint pitrungi de gloangele obignuite, ci nurnai de gloanlele ,de argint ; Pintea Viteazul, eroul din L{ararnureg, este inrrulnerabil, afard de locul
de la sublioari. $i aqa rlrai departe. Sinteza acestor trlslturi
o gisim fn urmdtorul cirrtec :
tinir gi voinic
fese noaptea la colnic
Cine-i
Fdrd par,
Firi
fIrI
nimic.
palog, nici pistoale,
177
Numai cu palm,ele goale
Cine-i tinir 9i viteaz
Bujor poartd, pe obraz,
$i la potiri se arate
Pepuul gol,
.f,a1.;d,
!
curate,
$i cit scoate un cuvint,
Cad 'neferii la pimint,
LAU D A V I ET I I H AIDUCE$T
scuflrr periie,
Perile gi merile.
Cum
I
se
(Alecsardri, 253)
Toate aceste trisituri sint o dovadi ci poporul igi
exalti imaginaqia la gind'ul acestor eroi gi le atribuie insugiri
superioare, cum, in fond, zac ascunse in insugi suflerul popular.
Dac5. poetul popular preamiregte figura simpatici a
haiducului, cu insugirile lu,i excepfonale gi cu lupta generoasl
pe care o duce, el in acelagi timp exalti cu deosebiti cildurd
viaga haiduceasci : o vede plini de frumusege 9i de frlmtntare entvziasti. Tipic este urmitorul exernplu :
La fl"gl"dduI de piatri,
Beau voinicii gi se-mbati
La fl,gdddul de pegte,
Beau voinicii cilSreqte ;
La [d,gildtrul de nuc,
Beau voinicii gi se duc,
Din pistoale troscinind
$i din guri chiuind :
;
"
verde siminic,
"Foaie
Asta-i viaqi de voinic,
Ci nu-qi pasi de nimic ;
Nici de domn gi n'ici d,e dracu.
Triiascl codru, slracu !"
(
I arnile- Birse
anu, 288-289)
Intr-adev5.r, codrul este in centrul vieiii haiducegti.
lui tgi duce voinicul viaqa, sub obllduirea lui
igi poarti toate dorinjele gi speranjele. De aici legitura indisolubili intre haiduc Ai codru : ,Codrul, frate ea rornAnul"...
La adresa lui haiducul gisegte cuvinte duioase :
Sub ocrotirea
179
Primivara, mama no,astr5.,
Sufll bruma din fereastri
$i zdpada de pe coasti,
Si vid lnverzind in cale,
Si m[ las 1n ceea vale,
C-o pereche de pistoale.
Frvnza-m codru cit se fine,
Toli voinicii triiesc bine,
Iarl" frunza daci-l lasi,
Togi voinicii merg pe-acasi,
$i, la para focului,
Zac de dorul codrului !
Frvnzd, verde de pe plai,
De-a veni luna lui mai,
Si aud pe cer trisnind
$'i iarlra frumoasi dind,
S-aud murgul nechezlnd,
Foaie verde, foi de fag,
Codrule, tare mi-egti dra'g,
Ci rlsuni cind zic de jale,
Pin5-n deal 9i pin5.-n vale,
Pini la puicuqa-n cale.
$i tu zici de zic din fluier,
$uieri tu daci eu guier.
Frunza-n codru cit triiegte,
Voinicii
se veseleqte.
Frunzd verde, poamd coarni,
Am si mor cu codru-n toamni.
(PanJile,
De asemenea
2735
:
Codrule cu f ranzd" latd.,
Nici un vint sI nu te bad
!
Ce bine mi-ai prins odatd.,
Cind de porerl,fugeam,
Sub umbra ta m-ascundeam
Si
(Pantfile,2661
Sau urm5toarea variantd, plinX de frumusele
:
Codrule cu frwnzl. latd.,
Pice bruma, nu te bati,
Ci mi-ai fost tare bun tati
Cind mi nra lumea toati..
Bineinqeles cI ,,lumea toatd." care il ura nu vizeazd" declt
lumea celor puternici, care tl vineazi ca pe o fiard.
Un atagament plin de cildurS fali de codru exprimi
gi
urmltorul cintec
:
Mult mi-e dor
mult mi-e sete
Sn vid frvnza-n codru verde,
Si mai strlng vreo $apte cete.
180
gi
m.X
vid
pe deal suind.
(l'anfile,265)
!
lnci un exemplu 'de toati frumuseqea, in care cel plecat din
haidncie se gindegte cu melancolie la viaga lui de akddarl t
AEa-mi vine uneori,
Si mi sui la munli cu flori,
Si-mi fac ochii ro'tungiori,
Si privesc mindrele zori,
Si ged printre floricele,
S-ascult viers de pXsirele.
pat de flori si mI pun,
Durerea mea si li-o spun.
Aga*mi vine citeodati,
Pe
Si las marh[, s[ las tati,
Si mi sui la rnunqi cu piatri,
Sd-mi fac ochigorii roatd,
181
tn lumea toatl,
Unde-am triit eu odati [...]
Si fac potcoaYe la murg,
Si-l incalic, si mI duc
CItri sinul mun$lor,
La umbra molizilor,
La cintec'ul mierlelor,
La mugetul cerbilor.
Citri sinul codrului,
La umbra figetului,
Unde--i drag voinicului
$i.i place firtatului.
Si mI
.
Jine-mi-n tine ferit,
Cu frunzl acoperit.
Codre, vei avea pd,cat
Cumva de mi-i da legat,
C5. nimic nu 1i-am stricat,
'r.rit
(Ma,ian, P.p.r.
Nu mi gtiu de vinovat ;
CI-n tin'e de ctnd intrai,
Numai o cracd. tdiai,
Armele de-mi atirnai
$i la umbra- gi,rn-agezai.
$i ferul
II, 7-S)
tn acest codr.u, in care poetul popular simte zvicnind
forgele firii, care ti dau 9i ltri tX,rie, se 'desflgoard viaga haiducului, cu durerile gi plicerile, cu sperantele gi cu deznidejdile
ei inerente. Tatd, o descriplie pitoreasci, plinl de frumuseqe, a
vieqii haiducului in sinul codrului :
Sub poale de codnr verde
Mititel foc mi se vede,
Mititel qi potolit,
Tot de voinici ocolit.
Nu gtiu, zece,-atr cincisprece,
:
se intoarce
cu sentimentul cald spre el
fie
Dar poetul popular nu se opre$te numai la frumusegile
ideale ale codrului, el sesizeazS, 9i realitXgile lui aspre. Haiducul e legat de el nu numai printr-o viaqi plinl de libertate
veseli, ci 9i prin strferinqe crude. Iati un clntec care ne descrie
riticirile haiducului in miez de iarni :
Arde-te-ar focu, pX.dure,
Codre, codre fnfrunzit,
Codre frumos lnverzit,
:
(Tcodoresc*, 295)
carnea mai dulce, gi cum se ospXteazi haiducii, btnd de zor
vin din burdugel, pentru ca, deschizindu-li'se inima, si ctnte
astfel
Codre, codre, dugman egti,
Tu voinicii-i amlgeqti,
Ii aduni qi ti primegti,
Tu-i predai, iar nu-i feregti.
e codrul de frurnos,
Cu frunza verde, umbros...
Sug[tor gi mititel...
fript in ctrlige, nejupuit, ca si
Apoi, cu gindul la voinicii numeroqi care, in cele din urml,
au cdzut in miinile stipinirii, poetul adaugd. :
Cit
Ci mi-qi frige un berbece,
se descrie cum este
e ruginos,
Igi p,ierde lustrul frumos.
Dar apoi iarigi
Un' berbece, berbecel,
Ni
fi
pus, codre, 9i jos,
Dar pimintu-i urnedos
Le-ag
$i toate lemnele-n tine,
Ci eEti cu frvnza subtire
Plaiul cu pidurile,
Pidurea cu murele,
$i-rni tot seci inrma-n mrne.
Trece ci,rare prin tine,
Cucu nu-l aud cintind,
Nici mierluga guiertnd,
Fir" cracii i-aud pocnind.
Seleaful cu armele,
Armele cu gloantele,
(ALecsandri,253)
SI doarmi de zloat1" grea,
De zloatd, gi de vtnt mare,
Eu is cu pugca-n spinare.
Calc omitq ptn' la brtu,
De mi ia riceala mare
Tot de scirba dumitale.
Umblr.r mult qi necijit,
Prin codru umblu fiimtnd.
(Al. Vasiliu,
AlIturi
de codru, obiecrul doruriior haiducului este, bineintreles,
iubita. Ce-i dr',ept, nu o datX iubita a fost cauza pieirii lui, in
alte cazuri ins1
este gi sciparea
lati,
Cl"-i ceata de poteraqi,
SI ucidi din secure
Pe tilharii din pidure.
c5. lnverzitul codrului esre a$teptat cu
Frunzh verde gi-o mdrgea,
PidurigX, pXdurilX,
Poteri, nu rna'i cita,
Poteragi, nu mai urnblagi,
Priq pidure nu cXtagi,
Ci de urma lor nu daqi ;
Holul nu-i la locul iui,
Nu-i in ghizuina lui ;
Cine-l pune gi-l asc'ttnde
E-o fetiqi, 9i ea unde !
Ian gribegte de-nfrunzegte,
(Panfile,27)
Tot agtept vie var),
Si creascit tine frunzl,
S-aud gi cucu cintind
$i mierluqa quierind.
$'i ,
:
SunX valea, slrn; torate
De trimb'iqi gi dobaq,
atita dor:
it,id.)
ln acelagi sens poetLrl popular
Multi
gX.s'egte
lume te doregte.
(Eminescu,3)
Iar int-ak fragment
184
ti
Foaie verde, foaie
{'2)
Nu e de mirare
ea
:
frumoase accente poetice
r
codrul gi iubita
doui obiective ale dorurilor sale
apar splendid imbinate ln trrmitoarele versuri ;
Iar
cele
Cind ti colea cdtrd searl,
Primdvara de-a veni,
Iar ia codru ne-om porni
$i prin frtrnzi iar vom cinta,
Badea murgul qi-i ingali
Cind ii colea tn murgit,
Badea din codru-a iegit.
$i de grije ne-a pvrta
Codru dupX el plingea,
;
-
Voiniceiul rispundea
:
Inimioara-mi potolegte,
rni duc, codrule, duc,
Mtndruqa si mi-o aduc ;
,,Eu
Suf ieqelu-mi ricoregte.
(Teod orescu ,
Mie floare de iubit,
[ie de impodobit."t
Focul inimii stribate qi din urmitoarele versuri
(Jarnik-Birseanu, 286)
Strllucita imagine poericd din ultimele doui versuri -- iubita
haiducului care in acelagi timp devine o podoabi a codrului
stringe gi incilzegre qi mai rnult, face 9i raai intimi legXtura- dintre haiduc ai codrul care il ocrore$te. Iar cu iubita
aldturi ,de el, degi potera il trrmiregte, el se ded5 dragostei
qi veselici :
Cind de poterd fugeam,
Sub umbra ta m-ascundearn
!
Punearn masa gi mincam,
O plosculi destupan.
Fe mindra mi-o sirutam...
(Panlile,266)
Exemplul dovedegte, ctrm de altfel am mai vdzut, ci poporul
igi concepe eroii nu numai. ca vajnici rS.zbundtori, ci gi cu
sufletul plin de cild'Lrr5, frlrnintaqi de dragoste 9i de dor.
Iati tnci un exemplu :
Foicici, foaie-albastrd.,
Ce rni-e dor pe lumea asta
Numai calul gi nevasca !
Cu calul cilitoresc,
Toat5 vara haid,ucesc,
De poterd m5, pdzesc,
Unde de'scalic prlnzesc,
Nevasta mi premenegre,
Mi spal5 9i mi ctrpegre,
Cu guriga mX-ndulcegre,
186
294)
?
i
Foaie verde samalare,
Ici in vaie, mai devale,
plimbi Dragog cllare,
De poteri habar n-are ;
Se
Cu cXciull moceneascS,
Nimenea si nu-l cunoasci
Cu
cS,mega
;
toat-o floare,
Cusuti de-o fati mare
$i spilatS.-n 15cr5,n-ioare,
Uscati ia iiqiqoare
Cu foc de la inimioari.
lmpins de dor dupl rnindrele sale, haiducul adesea ia drumul
spre vale, unde se di la petrecanii de pomini, cauzind sup5rare caiului sXu, a c5rui ribdare o pune la incercare. Poetul
popular ne-o poveste$te cu nuante de humor :
Pe cel drurn, pe cea cir'are,
Vine-un voinicel cdlar e,
Voinicelul quierind,
Da' murguqul nechezind.
nechezi tu, murgule ?
"Ce
Or de chida codrului,
Or de colbul drumului ?"
"Nici de chida codrului,
Nici de coibul drurnului,
Numai de niravul tiu,
Ci te duci la crigmX-n vale
$i bei cu mir:drele tale.
t87
tmi rod zibeleie
De-mi crapi mlselele."
murgule, mai rabdi
"Rabd5,
Er.r
NebXut gi nernlncat,
Ci
eu
mult rab'd
nens'r.rrato
' Ci eu cind m-oi irrsuna,
$i de-al tXu rtnd g-oi cXta.
Haida, rnurgule, haid),
Ia plgeqte-n pas mai mare,
S-ajung acasl, cu soare."
(
.'l
teu I i td
-V ornnca,
779
)
Se intlmpli ca voinicul sd zacd ros de boali tn rnijlocul codrului. Dar alituri de dinsul este iubita lui, care cu
vorbe pline de focul inimii il timXduiette :
F runzd.
verde clocotici,
Plin e codrul de voinici,
La tot pasul cite cinci ;
Dar la fagul din clrare
Zace-un voinic de lungoare,
Cu pugcuq5., cu pistoale,
Cu puicuqa la picioare ;
$i puicula ld"cdmeaz6.
$i din guri cuvinteazl :
,;N45i voinice, ce re doare
Egti tu slab de supirare,
5-acluc apa drn parau
$i cirbuni in ea si sting,
$i la piept si mi te strlng,
$i copila mi s-avint5.
$i-l cuprinde gi mi-i cinti,
C-o n5.frami vint ii trage,
far c'u alta umbrX-i face,
$i cu le'actrri desctntate
Din lungoare mi gi-1 scoate.
(Marian, P.p.r.
i,
28)
Este clar ci descintecul cel mai plin de farmec este
inima ei arzdtoare" care aduce altnare gi tl timXduiegte
din boalI.
Dar d,acd codrui igi are frurnuselile sale gi este ocroritorul haiducului, izolarea indelungatl. in sinutr lui igi are qi
ea amirdciunile ei. Este adevirat ci voinicul igi aduce uneori
mindra sub pletele lui dese, tn cele mai multe cazuri insX el
este departe de aleasa inimii sale. Aceast5, izolare, depd.rtarea
de lurne gi mai ales de iubid, ii umple sufletul de jale, pe
care o exprimi c,u multi frumusege poetici :
Arde.mi-te-ai, codru des
Vid
bine
!
ci
s-a ales
Din tine si nu mai ies !
Am intrat fir' de mustati,
?
Ori egti slab de dorul meu,
Ori te-apas,un cuget riu ?
De egti slab de supdrare,
Si-qi fac sara descintare ;
De egti slab de dorul meu,
Si te string, sI te aptrc,
Sin[tate si-gi aduc." [...]
$-acum arunc cirunteali.
Am intrat pui de romAn,
$i-tam ajuns mo$neag bitrin.
Alei ! codre bllstemat !
Mn qii de tine legat
$i eu mult m-am sdturat
A trii tot dep5rtat
$i de lume-nstrlinat.
Cdp rioari,, surio ari,
Dor de lume mi omoari.
189
Ci
Roade poala codrului,
S5-mi vid faga dorului
$i si merg la mindra mea,
Care m-am iubit cu ea
Din copiliria
rnea.
(Alecsand.ri, 252)
Deci vegnic codr.ul gi iubita, 'iubita
9i
codrul, cind cu freamit
de bucur,ie, ctnd cu jale gi amar.
Aga igi vede poporul eroii lupt5tori pentru dreptate :
apfigi tn riscoala impotriva asupritorilor firddelege, cu inima
largi 9i generoasi fagl, de cei asuprili, dar in acelagi timp
pasionaii in iubire, anirnaqi de un suflet clocotitor gi plini de
dragoste gingaqd qi recunoscXtoare faqd. de codrul ocrotitor, in
sinr.rl ciruia igi induri toate buouriile 9i toate deznl.dejdile.
Marele numir al baladelor qi cintecelor haiduceSti sint
o dovadi evidenti cit de organic este legat poporul de persoana haiducului gi de acgiunile I'ui. Pentru aceea nu e de
mirare cd. pierzaria l,ui il umple de durere nemS.rginitd, scogind de pe buzel'e lui blesrcme necrulitoare :
Oltule ! ctne spurcar,
Ce
vii mare, tulb'urat.
$i cu singe-amestecat ?
Aduci plnghii gi butuci
$i cipestre de cai murgi
$i ch,iar trupuri de haiduci !
Oitule, rtu blestemat !
N-avu;i grijl d"e pdcat,
Si-nghiqi trupuri de voinici
Care-au haiducit pe-aici ?
Seca-gi-ar izvoarele
$i toate piraiele,
Si-qi rimiie petrele.
Sd le calce fetele,
190.
tu n-ai qinut cu noi
$i te.ai vindtrt tra ciocoi.
Pe unde-a trecut luntrea,
lnalli-se pulberea,
C-ai fost riu de oltenagi
$i-ai fost bun de poteragi
Cltenaqi ai inghigit,
Poteragi ai ricorit.
(Alecsandri,291)
mod aseminitor cu oaia nd,zdrdvani din Mioriga, il avertizeazd, c5, Ianuq Ungurul, cu ceata lui de haramini, de bandigi
de codru, este prin apropiere, il va auzi gi il va ripune. Mihu
il fmbirbiteazl. cu vorbe pline de incredere :
,,Lasi-n urmi-gi teama,
Ci
ALTE CATEGORII DE EROI
IN PLINA ACTIUNE $I AFIRA,IARE
Groase gi vtnoase,
\n
afar|, de cintecele haiducegti de felul celor expuse
ln care problema sociaiS
- dinamica luptei dintre
asuprit gi asupritor -- iese clar in evidenid, mai avem cinrece
ln care problematica sociali ca atare este lisatX. mai tn urnbrS.
Avem de-a face tot cu eroi de seam5, iegigi din sinul poponrlui, cu reprezentangi tipici ai energiei populare, care se re-
pini
acum,
marcd" printr-un dinamism deosebit de aprig, consrituind de
asernenea o dovadi evidenti ci omul din popor gtie si iasi
din starea de resemnare, c5. inqelege si se arcirme din rXsputeri.
Se prezintl 9i aici, cu un re,alism viguros gi cu multi frurnusete poetic;,, nivelul moral, distincgia sufleteasci, strSgnicia
personalitllii eroului lupt5.tor, trisituri care, tn fond, se cris-
tot din clocotul nlzuinqelor sociale. $i acegti eroi
sint o emanagie a congtiiirqei colective, o traducere in fapt a
energiilor populare latente, atit doar ci in aventura descrisi
lupta de clasi nu este direct vizatd.. Poporul ti numegte ctnd
haiduci, cind voinici.
Amintim in direcqia aceasta balada Mibu Copilul, Ln
care voinicui este fn lupti cu cete de hogi de codru. Ne referim la var\anta din colecqia lui Alecsandri.5T
Mihu Copilul igi urmeazi. drumul prin pddure, ,,din
cobuz sunind, codrii dezmierdind". Murgul siu, insi, tntr-un
talizeazd,
57
cilescu,
792
I,
Mai amintim variantele din
1,
p. 187 9i 195 ; Al. Vasi,liu, p.
Teodorescv,
28.
te iau pe seama
Istor brale groase)
p.
490 gi 496 ; -lo-
Istui piept lat,
Lat gi-nflgurat,
Istui pS.lopel
Cu buza de-oqel.
Unguru-i filos,
Nu-i primejdios,
Gura lui e mare,
Dar niu mugcl tare."
intr-adev5.r, Ianug Ungurul il aude gi igi trimite ceata si-l
intimpine. lnsi M,ihu o imprigtie cu uguringi, iar la o noui
tentativi de atac a bandiqilor ii farmeci in aga grad cu cintecril siu, incit acegtia se opresc locului.
Poetul popular gisegte cuvinte dintre cele mai frumoase, de trn minunat farmec poetic, pentru a tilmici efectul cintecului ,
Iatd", mdr| iatd,
CI Mihu deodati
lncepe pe loc
A zice cu foc.
lncepe ugor
A zice cu dor
Un cintic duios
Atit
de frumos,
Mungii cL risun',
$oimii
se adun',
193
Codrii
gi-n genunchi il pune,
$i'oapu-i ri1rune.
se trezesc.
Frunzele goptesc,
Stelele ciipesc
$i-n cale s-opresc
Bandililor inrgrozigi le spune ci pe cel care reu$e$te
si-i ridice buzduganul, durdulija gi zalele il va primi ,frate
de vitejie". lnsX nici unul nu reu$egte. Atunci Mihu le rispunde, ficlnd si, se vadl marea deosebire dintre simplul hoq
!
Iar ungurii mult
Cu drag tl ascult...
lnsugi lanuE
se
tmblinzeEte gi ii grliegte astfel
:
,,Vin'tu, Mihule,
Vin', voinicule,
SI benchetuim
$i sl veselim
"Voi,
Haraminilor !
Codrul mi-l lisaqi,
$-apoi amindoi
Ne-om lupta noi doi,"
C, nu sintegi voi,
Nu sintegi ca noi,
"l.ar dacl" Mihtr
Oameni de mindrie,
mai pugin este me$ter
o descrie foarte viu, tntr-un ritm vigtrros
Jugul rapucali,
:
Iar ungurii to1i,
Lui Ianug nepoli,
Stau de mi-i privesc
Iatd., md.ri, iatd
Ci Mihu
deodatl
ln loc se opre$te,
Pe Ianug smucegte,
il opinteqte,
Sus
Jos
194
inci-l
izbegte,
Ci oameni de gloatX,
Buni de sapl lati."
dou'a varianti
din
colecqia
lui
Teodorescu (499)
,,Voi gtigi si hoqigi,
Nu si haiducigi."
Apoi igi continuS. drumul pe murgul voios, ferrnecind
Ca doi zmei, ca lei,
Ca lei paralei.
urmi, insi, Mihu iese tnvingitor
Buni de vitejie,
In a
el adaugi:
Cum se tnvtrtesc,
Cum mi se $nucesc,
Cum mi se trintesc,
cele din
z
migeilor,
a fost megter neintrecut tn cintecn nu
ln lupta dreapti, pe c^re poetul popular
ln
de codru gi voinicul adevdrat,
codru.l
cu cintecul slu.
:
In prima varianti. din colecqia lui Teodorescu (490),
Ianug, 'dtrpX ce este invins, dar inci nu ripus, noaptea se
apropie migelegte de Mihu, ca ,si.-i currne viaga. Mihu lnsi se
treze$te la timp gi, intr-un avint f5rri seamln, il rdpune. E
clar c5" in mintea populard mijegte imaginea unui voinic-cavaler cinstit, plin de demnitate gi viteaz peste mistrrd, dar in
acelragi timp stlpinit, de vraja clntecului. Se gtie ci sabia gi
cobza au caracterizat din vechime pe adevlratul cavaler. Este
795
foarte probabil ci, dupi cum a remarcat deja Alecsandri, in
aceasti baladi se pi.streaz5. rimigilele unor vechi trad,iqii cavaleregti. O dovadS. in aceasti privinqi este cA eroul nostru,
in mod c,u totul neobignuit, poarre zale, iar armele lui sint :
Cu-aur imbricate,
Cu fer: f erecate...
lnrsi 'indiferent de probabilitatea acestei presupuneri, esre evident ci in figura lui Mihu poporul a sintetizat figura ideali
a luptitorului aprig gi dezinteresat, plin de sentimente de
aleasi noblege. D.ragostea l.ui de ctntec, vra.1a pe care o risfringe asupra intregii ambianle cosmice rod,au o cilduri sufleteascl de inalti i'dealimte.
Nu putem trece ciu vederea mijloacele de realizare
arristici din aceast5. baladd,. Toate elernentele componente slnt
date ale realitiqii, pe care poerul popular \e filveazd, cu mult
megtegug poetic. Pasajul citat, prin care ni se tS.lmicegte efectul cintecr.rlui, este o podoabi 'de un tnalt nivei artistic. Proced,eul ,este deosebit de sugestiv : poeul nu ,se mullumegte si
ne descrie direct frumus,etea cintecului, ci ne arati efectul lui,
felul cum se risfrlnge as.upra lucrurilor din naturi. La
auzul lui:
Mumgii
ci risun',
$oimii
Codrii
se ad,un',
se trezesc,
Frunzele goptesc,
Stelele clipesc
$i-n oale s-opresc
!
vibratie a intregii configuraqii cosmice dovedegte ctti
si stoarcd poetul popular ,din date ale realitilii.
Cildura s'entimentului este strins contopiti. cu orizontul vast
al lumii, ceea ce ii dn o deosebiti intensitate poetice.
Aceast5.
poezie gtie
196
Sau, de exemplu, chiar de la inceput, cind poetul popusi ne sugereze iujeala cu care murgul strXbate in miez
\?.t yrEA.
de noapte
pidurea intunecoasX :
Dar cind se urca
$i murgul cilca,
Piatra scipira,
Noaptea lumina,
Noaptea ca ziua.
Poetul nici aic'i ntr se mulqtrmegte si ne vorbeascl direct despre alergarea calului, ci ne aratd" ce sctntei intense arunci
copitele lui pe drumul pietros, sugerindu-ne astfel in mod indirect, insi cu atit rnai puternic, iuleala alergirii lui.
Reqinem de asemenea momentul cind Ianug Ungurul
19i trimite ceata in intimpinarea lui Mihu, precizindu-i in felul
urmitor locul unde trebuie si-i iasi in caie :
,,Sn-i ieqili ln cale
Pe deal qi pe vale,
La pod, la hirtop,
La lunca de plop,
La potica strimti,
La cdrarea frinti,
La fintina lini,
Cu api. pugini."
Toate aceste date ale r,ealitijii se imbini intr-o ambiantX de
o puternici sugestie poeticl.
ln anumite privinqe, un subiect asemlnltor gisim in
balada Gb4d CAtAnuSd., din coleclia lui G. Dem. Teodorescu,
cu doui variante (p. 626 gi 631). In coleclia lui Alecsandri
avem de asemenea doui variante : Pdunasul codrilor gi
Vidra.58 in expunerea noastri luim ca bazd. a analizet prima
s Amintim ci in toate colecqiile de seami gisim vaiia,nte
ale
acestei balade.
t97
vat\ante din colecaia lui Teodorescu, referindu-ne 9i la Vidra
iui Alecsandri.
Ghipd Cdtdnuld este 9i el haiduc, insi, ca gi i,n cazul
lui M'ihu, rai,ai nu ni se povestesc isprivi propr,i,u-zis haiducegti.
Tinir c5s5.to,nit, el m€rge la soori impreuni cu frumoasa sa
sogie, cu cai incdrrcaji de bundtiji. Intraqi tn codnr, poetul
popular ni-i lnfigigeazS. lntr-un cadru adernenitor al nattrrii,
lntr-o atmosferl de linigte imbietoare :
"Ia
dragoste
farmecul soliei sale, o roagi si-i cinte :
vi
Ci
oricare-o birui,
l'uptagi,
fi."
GhigI atunci se indtrjegte la extrem 9i, adunindu-gi toate puterile, igi ripune rivalul. Pe u'rmi se r6zbunl asuPra mtndrei
triditoare tii'ndu-i capul, pentru ca apoi si ia drurnul :
Cdtre l,ar a lJngureasci,
Acolo s5-rni hai,d,uceasci.
Florile ci-i imblta,
Ierburile le pllcea,
La odihnl ci-i chema,
La mincare-i lndett'-na.
$i ei, mlre, se oprea,
Fmmugel se ospita.
o
De
Tot un blrblqel mi-o
DacS-n codri verzi intra,
Inima l,ui Ghiqn bate de
mai dagi
$i aici, ca qi in cazul lrri Mihu, in centrul baladei este lupta
cu ,un striin tmpilator, hoq de codru, carq tmprzuni cu ceata
lui, jefuiepte acel colg de tard.. Motivul nemijlocit al conflictului nu este asuprire,a ceio'r obidiqi, ci pretengia lui aa voini-
nestiviliti 9i, pl,in
de
,Acum, mtndro, voi si-mi cinli,
Inimioara si-mi descingi."'
Ea se feregte insi, expriimindu-gi teama ci vor rlstrna codri
9i va fi avzitd de Aram-baga, care va veni si se lupte ca s-o
ia, fiin'dci inci, ,de micl ii fusese ibovnicl. Totugi, la insistenqele lui Ghigi, ea incepe si ,cinte. Cintecul ei, in contr'ast cu
atmosfera de idiln campestri de adinea,uri, are un efect demonic : rnunliri se cutremurd pini in depirtXri, maluri gi ripe
se surpi, apele se tulburi 9i pini gi vintul se opre$te in loc.
Aram-baga lntr-adevir igi face aparigia, cerindu-9i ibovnica
de altIdatX. La refuzul lui Ghid, se incinge ltrpta. In decursul
ei, Ghigi aj,unge la mare strlmtoare : desficindtr-i-se briul,
este cumplit impiedicat in migciri. Fac,e apel la sogia sa ca si
i-l lege, aceasta insi ti rispunde dricegte :
cul pimtnteat\ care face haiducie'adevdrard, si-i cedeze min'dra"
Este vechea pretenlie a azupritori'lor striini ca cei n[pistuili
sI-qi cedeze pini gi tinerele lor sogii. De aici se isci dtama.
Este clar insi ci acest epi,sod indivi,dual al haiducului coincide
cu tntregul proces de impilare sooiali, aqa inclt, in fond, I'upta
lui Ghill CitinulX simbolizeazi lupta popor"ului fard' de
opresorii sdi.
Intorsitura nea$teptat; a conflictului o for,rneazi insi
atitudinea soqiei. ln clipa de supremi primejd,ie, ea are o
atitudine demonici : tn loc si sari in aj'utorul birbauului ei'
care face apel disperat la dtnsa, ea preferd si agtepte cu indifer'enqX sfirgitul luptqi, pentfl'r a se da apoi oel'ui m'ai tare'
FagI de sogul ei ea nu simte atagament de credrinii, dragostea
lui Ghigi fiagd" d,e dinsa nu gisegte risuLnetul cuvenit, ea in
principi,u il preferX. pe cel mai tare, oricine ar fi' Aici poetul
popular a r:edat o f,iguri de femeie-diavol, pentr'u care nu
principiile morale ourlente sint hotirttoare, ci dor'ingele izvorite dintr-un suflet pripistios. Poettrl popular o caracterizeazd.
t
199
198
Cap legat, inirnl-ncinsX
$i de nimeni necoprinsS.
E tipul de femeie cu sufletul crispar gi de neingeles, penrru
care hotlritoare este setea 'dupi senzalii tari gi aspre, aventura pe tlrim neobignuit, purerea de afirmare, dorinla de a
stl,pini 9i de a f,i stlpi,niti. Aceasti tri.siturd. demonici a ei
a fost de altfel semnalati de la tnceput, cind cintecul ei a
avut 'darul sI curremure munlii gi si surpe rnalurile. Acum, in
momentul 'decisiv, ,aceasti trdsituri 'se manifesti in continuare : la apelul blrbamlui ei, ea rispunde cu o indiferenli
crudi. Dar pedeapsa o aj,u,nge : cu capul ei tiiat Ghi1i. pune
virf cipigei de fin rimasi neisprivitl de la inceputul
vS.diti simpatie. ln atitudinea ei se manifesti o logici liuntrici : ea lgi urmeazS. cu consecvenli pornirile ei driceEti 9i
nu se sfiegte sX se lase dusi de ele pinl la capdt- Aceasti
linie dreapti a caracterului ei nu ne lasi indiferengi'
Sint foarte pronuntate trisiturile realiste din aceasti
baladi. Realitatea sociali, degi nu este pe primul plan, formeaz6. totugi ,un fundal destul de evident. Centrul baladei
in,s5. ne aratd, din plin pasiunile violente care animi lupta
dintre cei doi rivali. Momentul culminanc al luptei este slrgestiv tnflgigat : Ghi1i, in suprema deznddejde, igi insuteqte
puterile gi di lovitura hotiritoare :
Dar Ghi1l
toamnei.
Din
Ln Vidra, vanianta din colecgia lui Alecsandri a acesrci
balade, trlsitu,ra diabolic[ a femeii este $i mai pronungatl
De rnijloc
dupi
ripu,nerea dugmanului, birbaul
Stoian) ii cere socoteall, ea rispunde dirz :
Ctn'd,
ei
(aici
Stoiene, aga !
Am zis-o, g-in,c-o mai zic,
dacd. Ghiqi este capabil de astfel de acte de vitejie, in
acelagi timp, ca 9i Mihu, el este plin de gingigia sentimentu-
Ajutor de la mtriere."
de,fin, ea ri.spunde
,cu
fermitate
cu capul ei va pune
intiritati
virf cliii
:
capul de mi-l taie,
si-l pui tu virf de claie,
"Iati
Ca
$i te.nvagi de la mine
Ca si rnori cum se cuvine !"
Aoeasti dirz'eni,e pensistenrti a ferneii, curajul ei incontesta il,
dovedegte un caracter ferm, care, degi avusese o atitudine
trldd.toare fa15 de birbatul ei, reugegte ,si degtepte accente de
200
apuca,
Dar
De
ci
ci-l
Vro trei'roate-l invirtea ;
Cind tn pimint il trintea,
Pini-n brtu mi-l ingropa :
Scotea paloq qi-l tiia,
Carnea corbilor c-o da.
"Aga-i,
Iar cind Stoian o a.rneninji
necijea,
Mina-n ch'imir ci-i punea,
este
Ci mi-e,drag cine-i voinic,
,se lupti fir-a cere'
se
necaz se iradirjea,
tot prin dragostea de ctntec, care
de altfel este punctul de pl'ecare al dramei desfigurate. Prin
prisma acestei gingigii ni se infiliqase ambianla naturii in
momentul intririi in cod'ru. Dar in acelagi timp gXsim gi natura in plinl forfotl Dupl cum in Mihw Copilul vraia cintecului o aflim prin risfringerea lui asupra intregii naturi,
prin acelagi procedeu ne dim seama gi aici de natura demolui.
Aceasta se manifesti
nici
a ctntecului
mindrei
:
'Ncepea mtndra d-a cinta,
Codrii verzi se scutura,
20t
Vii adinci ci risuna,
Mungii se iutremura,
Maluri rnari ci. se surpa,
Apele se turbura,
Vintu-n cale se oprea.
La Mihu reaclia naturii arita o vraji plini de gingSg,ie, parci
sunete de aldutd. erau purtate l.in prin aer. Aic,i natura este
intr-un clocot infernal, totul se curemur5. gi se surp5, cu puteri ,nestivilite. Spre a u$ura compara{ia, reamintim versurile
mai importante din Mihw :
Munqii ci risun',
$oimii se adun',
Codrii
se trezesc,
Frunzele foptesc,
Stelele clipesc
$i-n cale s-opresc...
Totui tinde spre un efect de liniqtire, se vorbegte despre trezirea din somn, despre $oapte, despre clipirea stelelor care se
opresc in cale. In cazul lui Ghigi Citinuli, in schimb, totul
este in 'descircare vulcanici. ln cele doui balade avem chiar
,douX expresii foarte aseminitoare, tnsl cu efect cu toill
contrar : in Mibu, la risunetul cintecului, ,stelele se opresc
in cale ; in GbiSd Cd.tdnwpd, se opre;re vintul. Dar ce semnificagie deosebiti ! ln timp ce oprirea stelelor se incadreazi
armonic in adierea de goapti care oprette totul pe loc
apa
se explici gi efectul de farmec asupra hogilor, care se opresc
vdjigi
- oprirea in cale a vintului din Ghipd Cdtdnwsd se
\ncadreazd ln c,utremurtrl cumplit al naturii : oprirea lui nu
inseamni linigtire, ci parcd" ivirea unui gol de nepitruns, al
unui abis inturnecos care arneningi sI ne ingh,iti ; este preludiul apariliei I'ui Aram-baga 9i al luptei pe viaqi 9i pe moarte.
Acest efect al clntecului trddeazd sufletul diabolic al femeii
202
care il cinti. Tumuld naturii se une$te cu tumultul pasiunilor gi lmpreuni se descarci cu fo4i, elementari. Oricit de
simple ar fi vers,urile, din ele transpir1. pl5cerea poetul,ui
popular de a se identifica cu aoeasti vijelie. $i de asti dati
tnregistrlm trn acord perfect intre om gi naturi : realitatea
sufleteasc5. se tncadr'eazl in realitatea naturii, una o susline
pe cealalti, contopindu-se gi formind o strinsX unitate.
De subiectul din Gbipd Cdtdnupd. amintegte balada
Marcwl viteazul (Teodorescu, 6631' Pamfile, 42). lvlarcul viteazul, ,,micelarul turcilor", qine o circitrmi pe ,,'drumul farigradul'ui", pe care o gospodiregte propria sa mami, I"ivda.
Acea,sta este ibovnica trnui turc, care tntr-o zi apare la circiumi gi se ia la intrecere de beqie cu Marcul. De trei zile
gi trei nopli tot bea'u, dar nici unul nu se imbati. Livda se
amesteci d,ricegte tn lrupta lor 9i ii tndeamni s5. facd un ri-
rniqag:
vI pui zu rimlgag,
"Si
Rimigag pe cap tdiat,
CX la cine s-o-mbita
Alalt capul i-o tiia."
Rimigagul se face gi lupta continui cu gi mai mare indirjire, dar tot fdrd, 'rezvltat. Atunci Marcul o roagd Pe
maicl-sa ca in taini ,si. toarne catran, spirt 9i rachiu in vinul
mrculu,i, ceea ae desig'ur il va tmbita, iat pe al lui sI-l indulceasci cu miere qi si-l injnrmitigeascl cu api' Livda, tnsi,
face toc'rnai invers. Marcul cade beat, iar cind turcul sti la
indoiali daci si-i taie capul, Livda tl indeamnl si nu uite
de rdmigag. Dar pl,anul ei nu reuge$te : sluga a asc'ultat tndemnurile ei diabolice gi il scapi pe Marcul, care se rdzbund
arz!]nd de viu pe maici:sa qi alituri de ea pe turc. Acliunea
este aspri gi ln aceast6" baladd, ea infXgigindu-ne raceeagi ferneie-demon E e care *m vdznt-o in Vidra'
Trebuie sI mai amintim frumoasa baladi Kira. Ne
refenirr la doui variante din colecqia lui Teodorescu (p. 643
9i 647), precum gi la varianta d,in colecgia lui Alecsandri. IatS'
conqinutui: 'un ,,arap" bogat incarci mlrfuri nestemate in
portul Briilei Si curteazl" pe Kira, frumoasa circiumireasi,
cdutind s-o ademeneasci cu vorbe pline de focul dragostei :
,,Kiri, Kiralini,
gridini.
Rumeni cilini,
Ia.mi tu pe mine
De vrei si frii bine ;
Ci eu mi qi-oi face
:
,,Cine s-o-ncerca
'n Dunire si dea,
Cobuz o avea,
Kira l-o lua."
:
,,Nu m-oi mirita,
Cd m-a ingelat
Arapul buzat,
Negru gi ci'udat..."
acesta s-a putu,t intirnpla, fii'ndci
estesub apdsarea trnui blestem al mamei sale :
Iar lucnul
in
realitate
ea
,,Maica, ctnd m-a fapt,
Greu m-a blesemat,
zadarnic"
cele d,in ,urmi, ,,'arapul" hidos o rlpegte, o imbarci pe
caicul ,siu, ieg,i'nd in pripi spre larg. Dar fragii ei' ,,hoiii
Briilii", ,,9erpii Du'nirii", adici haiduci din vestitele billi,
se iau pe urrnele l'ui, il ajung 9i il ripun. Iar Kira' in prima
variantd, se miriti ou un voinic, ,,nalt gi sprincenat", pe
care gi-l alege la un ospiq bogat gi plin de animagie.
Insi de la o variantd. la alta se observi o evolugie spre
o desfS.qurare tragici. ln a doua varrantd. din colecqia lui Teodorescu, I{ina, into,i:cindtu-se cu fratele ei dupi rXpunerea
,arapului", gi,seqte la vestita ei circ,iumi mare forfoti : cincizeci de feciori de boieri qi de negustori bogaqi se ospiteaz;,
rivnind la mina Kirei. Maica ei o indeamni sl-qi aleag[ dupi
204
nire, spune
o condiqie gi, arunctndu-gi cobuzul tn Du-
pnrne
ea iqi ia orice gind
Briie gi marame,
Rochii gi niframe,
Paftale de aur
Cu solzi de balaur,
$i haine'de aur
Cu pene de graur,
$i te-oi dezmierda
Ziua Si noaptea."
ln
insi
Dar nimeni ntr intreprinde fapta indrdzneagl Attrnci Kira
insigi se arunci in valur'i, inotind din risputeri, gi gisind
cobuzul. se intoarce cinttnd din el cu foc' Cit despre mlritat,
Floare din
La refuzul ei, el insisti toi mai ademenitor, dar
plac, ea
Si fiu ingelati
$i nemir'itat5,
De arap furati,
Ca sI meargX-n ltrme
Vestea d-al meu nume !"
Ficindu-gi seama cu un hanger tn faqa tuturor, fratele er o
pltnge cu multi jale :
,Kiri, Kiralini,
Rumeni cilini,
Floare din gridini,
Sora mea a buni,
Daibl
gi-e fa1a,
Scurti-qi fu viaqa !"
205
O
duiogie tragicd. rdzbare din aceste verzuri pline de frumu-
sege
poetici.
Trecind
z
la variant'a din coleqia ltri Alecsandri, sfirgitul tragic ,este gi mai accentuat : dupi ce au ripus pe
Kira, gi,arapul" ripitor, fragii haidnrci iau Ia
ci a fugit cu strlinul pigin. Kira se dezvijudecatd pe
sind-o vinovati
novdgegte cu disperare
:
,F,riqiorii mei,
Vi jur la tustrei,
Jtrr pe Dumnezzu,
Pe sufletul meu
Ci-s nevinovati
Ca apa curatd"...
Dar fralii sint netndurltori gi hodrisc s-o ardi de vie :
,Sori ticiloasl
!
SorI plcitoasX !
Unde s-a aflat
De s-a-mpreunat
Corbi cu turturele,
$erpi cu floricele,
Urgi cu ci.prioare
$i nouri cu soare ?
Arzi in foc nestins,
De noi trei aprins,
$i te fi tic,iune,
$i te fi cirbune
Cu-arapi de vroieqti
Ca sd te iubegti !"
Apoi urrneazd,
scena
morfii, sfigietor de irnpresionanti i
Kira, vai de ea,
tremea
206
Trupul igi fringea
$i amar zicea
r
lA
tI pllngea,
,Frigiorii mei,
Mi
rog la tustrei,
Facegi-vi rnill
De-o biati copili.
Ah ! mI doare foarte.
:
Ah ! mI tem de moarte,
Fie,luminati,
Fie-ntu,necati !"
Implorlrile ei insi sint zadarnice, fragii aprind focul, in timp',
ce biata Kira, in chinuri groaznice, invocl pe m,a'ica ei din
mormint
:
,Mliculiga
rnea,
Ce pedeapsl grea
!
Focul mI cuprinde,
Carnea mi-o aprinde.
Maic5, unde egti
De
mi pirisegti
?
!mor,
zbar
la
tine
!"
$i
Kira tremura,
In foc se lupta
Maic1,, mor, ah
$i amar
rstrirga ;
Apoi lin ofta,
Capul igi pleca,
Sufletul i;i da !
implordrile disperate ale Kirei * fac parter
Aceste pxaje
firi t'ndoiali, dintre cele mai frumoase versuri d.in literatura
noastri populari. Ele amintesc de imploririle 'd,ureroase ale
sogiei din Mesterul Manole. Deznldejdea exprimati in ele
po,arti acoente ieg,ite din izvoarele elernenjtare ale firii
ornenegti.
Dar fralii nu se mulgumesc cu atit, ei merg 9i mai departe in cruzimea lor :
Oasele stringea,
Cenugi-alegea
$i-n vtnt o zvtrlea
$i astfel grdia
,,Oase picitoase,
Pulbere de oase
!
Mtnca-v-ar pimintul
$i v-ar duce vintul
Peste,noui
miri,
noui 1iri,
In pustiu golit
$i nemirginit !"
Peste
Lste zguduitoare aceastl incheiere, versurile sint de un megte$ug care cutrernuri cele mai adinci cute ale sufletului. ,,1n
pustiu golit gi nemS.rginit" este o figuri poetici de mare arti,
prin care poetul popular intuiegte nimicirea totali' neantul,
.dizolvarea fiinjei in nefiinqi.
Cum ne putem explic.a acest deznodimint atit de silbatic ? Credern ci numai pe baza situagiei de haiduci a rizbunltorilor. IJra f at6, de striinul firi de lege este ag'a de mare,
incit pini gi 'numai alianqa aparent| cu el trezegte revolta
,cea mai nestiviliti. lntreaga desfigurare de aici intrece cu
mult cadrul familial propriu-zis. Haiducii nu sar numai pendacl" Ia aceasEa s-ar reduce sensul batru a-gi scipa sora
ei vid, sau mai bine
ladei, ei s-ar multrumi cu salvarea ei
zis simt intreaga discrepanqi intre strlinii interesali gi oamenii plminului, nu v5d posibilitate de impicare intre ei.
$i fiindcn sora lor le trezegte binuiala cX de bunivoie s-ar fi
ldsat dusi de ,,atap"; ea trebuie si ispSgeascl in modul cel
mai crunt. Aqa se explici fapta lor crudi.
208
Mai amintim ciclul Novac' cu variantele Fata
Ca-
d,iuluiss. Eroul se indrigostegte de fata unui cadiu, pe care
o ripegte, dar este urmirit furtunos de cadiu, apoi este scipat
de bitrinul Novac, care ii vine in ajutor, 9i, in unele variante, riptrne pe cadi,u, in altele se impaci cu el. Tot din ci60, in
clul Noaac trebui'e amintite variantele |"lovac Si corbul
care ,ni se povestec faptele impetuoase ale
nulu'i Novac Ia Jarigrad.
tinirului 9i bitri-
Deosebiti insemnitate au doui balade in care eroii
sini pugi intr-o lupti aprigi cu tnseqi fortrele elementare ale
,ror,r.ii': Marcos-paSa Si crivdsul6t 9i Antoliga lui Vioard'62
In prima b,aladi se petrece ceva cu totul neobignuit :
Marcog-paga provoaci la rizbo'i insuqi criviiul. Ni se relateazd. o luptl firi seamin cll aceasti putere elementarl a naturii, in .".e o-"1 induri cele mai cumplite sufer'inqe' Oqtile
fac sforliri supraomenegti, '{21 nu pot tezista puterii gerului'
lgi sacrifici lincile' caii, ca si scape, dar in cele din urmi
trebuie si cedeze : Marcog-pa$a cere iertare' Pe care o obgine,
iar ogtile sint gi ele scipate datoriti soarelui cald care ap'are
qi le dezgheaqd. insi pini a se ajunge aici, infruntarea este
cumpliti. De altfel, tnsugi faprul de a sesiza 'un rizboi cu o
purere atit de formidabilS a naturii denoti viziunea celui mai
,,ivalnic dinamism. Trebuie menlionat ci in varianta Mateescu sfirqitul este mai copleqitor : Marcog-paga este ucis de
singurul osta$ supraviequitor.
natura elementari ne introduce 9i balada Antofiga
Lui Vioard. Antofigi se pregitegte de nuntl 9i merge la pescuit
cu cincizeci de nivodari 9i patruzeci de lopitari, precum qi
cu roare bircile gi nlvoadele tadlui siu. Bitrinul il previne
cI poate pesc,ui in toate apele, numai de Vidros si se fereascl :
ln
5c Alecsandri.
u0 Alecsand,ri,
61 Tocilescu,
p.
149.
b. r++; Tocilescu, I, 1, 106; Vasirliu, 14'
li z, p. 1228; vezi 9i Mateescu' p' 105'
t Pt;;I.*;,'p.' izs; ,r.ii qi rocilescu, I, 1, P' 49 9i p'
52'
,,Ci Vidros e api buni,
$i adi'nci ei blajinl.
Cl-ntii e dulce ca mierea,
La trrmi amard ca fierea.
Cit din cer plni-n p1mint,
Atit Vidrosul de adinc,
Furisitul n-are fund.!'
sugestiv forfota aprigi
Poetul a pnins ou i,scusi'nqi 9i a redat
tntlrttate' pieirea
din adincul apelor, ,o*ogoliou" elementelor
lui Antoairivodarilor"gi pedepsirea groaznici a
;;;.*oiJe
-f#.
metaeste
O.or"Uit de sugestivl 9i plini de semnificalie
"negruo .eli"r" ,U"qr"* tugrul din ultimul vers : epitetul
exprimS' metaforic ideea
iu'
,,b"90"un"
't'ud"",ii,
;;i;t$;
pi"ta..iilttibutelor umrane in urma orbirii'
(Pdscrlescs 17ll
Dar pescuitul e
firi
Antofiji intrl tn Vidroso unde
'noroc Ai
prindi tocmai puiul Iudei, pe care il bate
intlmplarea face si
firi mil5 ca s[-i trildeze unde ,sint adiposturi bogate de pegti.
Mama Iu,da, insI, vine in grabi gi il scapi, dar, din rdzbu'
nare, alear,gi si intirite pe$tii 'din apele nesfirqite :
Prin Vidrros c5.'alerga
Pini apa tulbura :
T'alazii ca casa,
Niboii ca luntrea,
Mi
te cuprindea groaza
Peqtii mi se-nterita,
In capete se lovea,
Aga mulgime era !
t
Acest puhoi de fiinge di o nivald fdrd' seamin sPre ceaca
pescarilor, incurcS. nivoadele gi ristoarni bircile, incit togi
oe ineaci, afard. de AnrtofilI. Fe aoesm il agteapti insi o pedeapsi gi mai grea :
Tnzadar cLce-a sclpat
!
Somnii cu coada'au dat.
Foigici tiriptric,
izbit,
Ochii din cap i-a sirit !
Foaie verde d-un atlas,
Bugtean negru mi-a rimas.
Peste ochi cd I-a
210
o muliime de.eJelelti
care este frimintat
noi care contur'eazi vitit""u dinamice de
C,tr acest capitol s-au adiugat
poe$l
nostrru PoPular'
pini la Dunire gi mare,
pini
Aceastl
transhumangi implica
tn
Caucaz.
iar spre risirit
nord,ul gi vestul Ardealului spre sud
peripeqiile cele naai variate: infruntarea necunoscutului, lupte
DIN
AMICA VIET II PASTARE$TI
ln capitolele precedente viziunea dinamicl am vizur-o
exprirnati inrr-o 'serie mar,e de plismuiri populare, in care
domini principiul lupte,i, afirmarea unor eroi vajnici in aventuri variate. Aceeagi viziune o exprimi poetul nosrru popular gi in legXturi c,u ocupagiile sale de bazd care ti asiguri
traiul : p[storitul qi plugiritul.
ln ce privegre pistoritul, am vdzut ci tocmai din sinul
lui s-au ivit cele doui capodopere ale resemnirii t Mioripa
9r Ciobdnasal. Dar in acelagi timp am vd,zut cd. ciobanul
gine si-gi exprime cu ardoare gi dragostea pentru indeletnicirea sa. 'Ce-i drept, acolo ,a exprimat-o prin .prisma contemplaqiei, firi sublinierea laturii active. insi daci mergem mai
departe qi cercetim muliimej de poezii inspirate din viala
pistoreascl, purem observa cu prisosinli cL poetul popular
este departe de a sesiza numai Tatura contemplativi a acestei
indeletniciri. $i e firesc si. fie aga, fiindci doar gi viaqa pistoreascl igi are dlinamism,ul ei, latura avenruroasi, adesea
plini de primejd,ii. Se gtie cI pe vremuri, cind s-au plismuit
cintecele ,d'e ac,erst fel, pisroritul nu se cafracterrza, ,ci astd"zi,
printr-o simpli iegire la pigune, unde ciob,anul igi pIzegte
turma, parcurgind o regiune relativ restrinsi. Degi acest fel
de pistorit lgi are gi el dinam,irsmul siu, vechea forml a pistoritului nosrru era cu mult mai plini de migcare gi de orizont : pistorii nogtri, cu turmele lor imense, strXbiteau in
ctrvtare de piguni bogate regiunile cele mai indepirtate, din
212
cu intemperii gi cu oarneni, nevoia de adaptare la cele mai
gi
variate imprejuriri
- toate acestea cereau dirzenie supleqe,
adesea lupte crincene, ,care gi-au imprimat pecetea asuPra
vielii ciobanului nostru.
Variate sint motiveie care au determinat ataqamentul
ciobanului pentru indeletnicirea s'a. ln primul rind intervine
latura materiall : turmele inseamni bogiqie, belgug. lntr-o
colindi se spune :
Picurariu d-ocegel
(Iai Dornnului-Doamne)
El s-a lludat
CI
el mi-g are
Cite flori pe munte
Atitea oi mirunte.
Ciqi ghiocei,
Attqia berbecei.
Cite viorele,
Atitea mieluqele...
(S. Drigoi, ll8)
Sau
in balada Gelip Costea
:
C-avea Costea turme multe,
Cobo,rite de la munte,
Avea Costea mieluqele
Cite-s vara brindugele,
Avea Costea mieluqei
Cili sint vara brebenei...
(Ttodotcscu,514)
in
acelagi tirnp, daci pistoritul implici o varietate de neajunsuri, p.e care le vom vedea exprimate, el totugi nu este
213
legat de o
trudi
aga de exten/uant; cum adesea este cazul, de
exemplu, cu pl'ugiritul. I,n al treilea rlnd, viaqa pistorul'ui
se petrece in imensitatea gi splendoarea naturii, capabili si
dezmorgeascd. gi cele mai tocite simquri. Dar mai presus d'e
toate, viaga p5,stor,easci se petrece intr-o deplinl libertate,
departe ,de neajunsurile pe care le implici haiducia sau munca
plmintul,ui ln starea de iobigie, cu multele corvezi pe care
Le-am vd.zut. Aga se explicl crealia unor poezii ca :
ce privegte reflexul viegii pistoregti in poezia noastrI populari, remarcim ci poetul popular in'dic5. 9i varietatea regiunilor ln care se Petrece plstoritul. Se gtie ci turmele
Declt slugl la ciocoi,
Mai bine cioban la oi,
Cu capul pe muguroi.
la rnunte, iar pentru iarni coboari la
9es, fiind
astfel intr-o continui migragiune. Dacd' astb:n ele se oPresc'
in majoritatea cazurilor, in satele d,e la poalele munqilor, in
v.ara pasc
Foicic5 lemn uscat,
Decit slugi gi argat
La striin gi la bogat,
Mai bine vicar in sat.
Foaie verde'de pe lunci,
Decit la ispravnic slugi,
trecut ele parcurgeau mani depirtiri, ajungin'd pini la mare'
lati- ce ne slrune o colindl, rispin'diti tn multe variante :
Mai bine-mb rdcat in glugI,
Cu oi1'ele la strungl.
(Tcodorescr, 298-299)
''
Decit sh.rgi 9i birig,
Mai bine la oi pe-Agrig,
Decit slugd gi cltani,
Mai bine la oi cu peani..
Ziua pagte oile,
Noaptea bea cu coitile ;
Ztua pagte sterpile,
Noap,tea bea au fetile.
(5. Llindrescu, 97*98)
Mai putem aminti 9i faprul cd" dacd. pistoritul se caracterizeazd. printr-o viaql domoall 9i relativ lipsiti de trudi, tn
214
expresie.
ln
Foaie verde trsturoi,
Sau:
timp el satisface gi un anumit spirit 'd'e aventuri, care
in toate timpurile a fost un imbold fecund de creaqii poetice'
Acest ataqament, alimentat din surse atit de variate,
a fost fermentul poeziei pl,storegti. Bineinqel'es ci ntr numai
indemnurile amintite se manifesti in acest tip de folclor'
Mod,ul de viaqi al plstorul'ui are o serie de implicagii 9i derivagi,i sufletegd care toate igi vor gisri forma adecvati de
acelagi
Picurarul meu
Nicicind di de riu.
El in pr,imivarl
Le plgtea la iard',
Vara le vira
$i sus le mina
Pe
virful
de munte,
lrnprejur de surte.
Toamna le-aduna
$-aci le tomna ;
Iarna le mina
De a le ienna
Pe giffnuri de mare,
Colo-n depirtare.6s
8
At. Marienescu, Colinde, p. 141-142.
215
Aceeagi stare de fapt
populare, De exemplu :
Bitut
ni se relateazd" in multe alte
e, Doamne,
Prirnivari, In'ama noastr[,
Ia zlpada de pe coastd,
Iarba verde si mai creasci,
Su,fletu-mi si-mi ricoreasci
Si-mi aud ceriul tunind,
Si mai vId turme p[sctnd...
cintece
bitut
Drurnul Biriganului
De talpa ciobanului ;
Nu-i bitut de car gi boi,
Ci de picioare de oi
gi de cini tipilX,goqi
$i de ciobinagi frumogi.
De asemenea
,
(A.
Ia zd.pada de pe coasti,
Desf'undi piraiele,
De la Craiova la vale
S5.
viejii pe care gi-a format-o poporul nostru.
65 I. Pop-Reteganil, Trandafiri
Si oiorele, ed. 2, p. 94.
66
carea $i bunivoia se tnrclesc
tot pe tema dorului dupX
in sceni elemente noi, mig*
:
Frunzi verde {oi gi-o frag5,
Iatreci iarni mai degrabl,
v
v t
5a ma vad ln prllxavara'
Si mai ies tn munte iar5-;
S-aud brazii vijiind
$i bicioaiele mulgind,
Fetele-n f runzd. ctntind.
(A. D.
0a
pistoregti. Nc insugim o serie din ideile sele, Jind 'i,r icela5i timp ii
citate din materialul seleclat de dinsul. lnsi, dupi cum s-a putut vede:r
gi pinl acum 9i dupl cum vom mai vedea, nc gi deosebim in mei mulre
pnivinge. lndeosebi in ce priveqte scopul umrir.if : in timp ,ce l)ensusianu
bste p,reocupat si demo'nstreze cE. pistoritul a fost oci,pagia de bazl,,
originari a popor,u,lui nosrru, problemi. care de tloc nu inrrl in preocuparea noastr;, pentru noi reflexu,l viegii pi"storegti in poezia noastrS.
populari servette, aldturi de alte aspecte ale oi.elii refleciate in aceastd
poezie, sd" intregeascd im,agin,ea vasti a viziunii existenlei, a sensului
porneasci oile...
Dar imaginea primiverii,
munte, se mai comPleteazi, intri
Viaga pistoreascS,, petrecuti tn orizonturi mai largi
sau mai strim,te, se reflectl in fel gi fel de forme in poezia
noastri. popularX. Ceea ce ne izbegte inainte de toate este
dorul fierbinte cu care a$teaptl ciobanul vremea iegirii la
rnunte. AdevS.rate perle poetice a plismuit poetul popular
in agteptarea prim5verii :
O. Densusianu, VieaSa pdsLoreascd in poezid noastrd populard,
1,,p,62. Se gtie ci O. Densusiamu, in aceastd. lucrare, a dat pini
"cum
cea mai t,eneinici gi cea mai frumo,asi cer.cetare asupra poeziei noastre
intr-o alti variantX, nu mai pulin frumoasi :
Primivarl, doamna noastr;,
;
Busuioc minJru risare :
Cine mi l-a semLnat ?
Ciobanii cind au plecat.
$i cine mi l-a sidit ?
Ciobanii cind au venit.65
2t6
Rasso, 190)
Acelagi cintec,
6a
;
Iar in
Cwlaa,
I1,
75s.\
poezia urmitoare imaginea devin" gi mai ampli
:
Frunzd verde bob negari,
Du-mi, Doamne, du-rnl iari
Pe cel plai cu frunza rar5,
Pe poiana cea rotati,
Si mai fiu ce-arn fost odat5.
66
0.
;
Densusiam, o.c., p,34.
217
SI fiu ciobinag de munte,
Si pasc oile cornute
$i mioarele mirunte.
Si dau viers cavalului
Sus pe muchia dealului ;
Sd mX-ngin cu florile
$i privighetorile.
(A. D. Cnlea, lI,
lnci
Pistorul se exalti in faga peisajului de primivari, ii
soarbe toate asPecrcle, ii simte lntreaga respiralie' In acest
peisaj, un moment nelipsit este cintecul cucului, care ii di o
vioiciune ,de o nuanqd speciali. Penru omul din naturl cucul este .strins legat de peisajul de primivari, pentru aceea
el nu putea lipsi nioi din cintecul ciobanului.68 Iati in acest
:
sens o varia,ntd a cintecului pe care l-am citat dupi A' Russo
756\
trn exemplu elocvent
Primivari, mama noastr;'
Ia zdpada de Pe coasti,
Iarba verde si risarl,
Si ies cu turma Pe-af atd'
:
Trece-vor cinci luni de iarni
$i una de primd.var5.,
$i-a veni luna lui mai
$i-oi vedea verdeaji-n plai
$i-oi sui cu o,ile
$i-oi uita nevoile.
$i-oi sui cu oi de-a mele
$i-oi uita de muhe rele
Ce-am a.r.ut in zile grele.67
Toate aceste reflexe 'arate. cu citi ardoare doregte pistorul
iegirea la munte, unde il aiteapre frumusegile naturii gi adie
vtnt de libertate. Nu e de rnirare ci momentul atit de mult
atteptat, iegirea turmelor, penrru poetul popular e ca un rX-
sirit
de
flori
:
Pe cimpul Tinechiei,
Pe zarele cimpiei
Risd.rit-atr florile
O datl cu zorile ?
N-au rislrit florile,
$i-au scos badea oile
De au implut vi.ile.
(4,
$i s-aud cucul cintind,
Si-rni v5d oile Plsctnd...
(A. D. Cilet, ll,
Sau un
alt exemplu elocvent
:
Primivara Prinse-a da,
CuculeEul a cinta,
lni,ma-n cioba,ni oregtea...
(O Densusianu. Vieala Pdst', l, 38)
Aceeagi idee in
urmitorul fragment
:
Cucu d,in grai igi griia t
,Cum m-apuc zu de-a cinta'
Codru-ncepe a'nfrunzi
$i pomii or inflori,
Oile, cite mi-or fi,
La pigune or'iegi"...
(A. D. Cilca, lI,
755)
Un alt exemplu frumos
:
R*sso, 193)
6
67 S.
218
755)
Fl. Marian, Poesii poporale romine,II, p. 145.
Pagini frurnoase a,re in pr'iv'in9a aceasa
o'
Denzusian'u, o'c''
I, p. 37 gi urm.
219
Cuoule cu pene rari,
Mindru cinli la picurari [...]
Cucule cu pene sure,
Mindru cinqi vara'n pidure.
(Y. Onitor,
112)
Iar in exemplul urrnXtor, cucul il inviti de-a dreptul la
Aga-mi cint-un pui de cuc
Sd-rni las satu sA mi duc.
Cinti cucu-n virf de nuc,
Vine-rni dorul sI
(A. D. Culca, ll,
mi
ducX :
:
duc...
755)
$i iati pnin ce orizont larg, plin de
imaginile din exernplele precedente
poezie, se completeazl.
:
Dragl mi-i pid,urea verde,
Unde pasul qi se pierde
Prin ld,stlri de iarbi verd'e
Dragi imi slnt izvoarele,
Luna gi cu soarele.
;
(Eminescu,.\31
Freamit 'de poezie gi putere de wajl, adie 9i din urnritorul
cintec, i'n oare oiobanul este imbitat de frumusetea naturii in
sinul cS.reia triie5te :
,,Foaie verde trei smochine,
Mult mi nair, cioban, de tine.
Unde-ai fost la ciobinie,
De pe fala ta poli scrie
Ca pe-o coalS de hirtie ?"
,,Fost.am, zrau, pe cel norug,
Fost-am 7a cap de codrul,
Sus pe
virful muntelui,
Unde-i drag sufletulur.
220
$i minat-am dragi mioare
Printre iarbi numai floare,
Pe la limpede izvaare,
Pe la umbri de copaci,
Prin tre min druliqe fragi.
Uqurel vint cind bdtea,
Fluierul frumos cinta,
Oile mi le-adormea ;
Cind bXtea vintul turbat,
Cu zdpad1, mestecat)
Fiuierul minuni ficea,
Gerul cX mi-l alunga."
(/ arnile- Birse
anu. 510-51
1)
alituri dc splendorile
cimpului inflorit, atre peisajului in lumini gi umbre, cu murmur de izvoare limpezi gi cu adiere lini de vint, remarci
gi intervenqia brusci a vijeliei, pe care tnsX fluierul siu plin
de farmec reuqegte s-o millco,meascS. ln felul acesta, prin contrast, str5lucirea uniformi a ansarnblului din natur; capdtd
mai mult5. via1i, se cristalizeazd, intr-o viziune mai intensi.
ln imagini mai pulin transparente, dar lapidare gi toc
sugestive, igi descrie mo,dul ,de viali tn urmitorul cintec :
Este semnificativ cum pocrul popular,
,,Eu sint Toadcr ciobinagu
Din poieni de la Ciucaqu ;
Gluga-mi,este a mea casi,
Cala-mi este-a mea nevast;
Masa-mi este-ntr-un picior,
Agtenrut pimintul gol.
lmi cint dorul din cirnpoi,
Ci n-am grije, nici nevoi."
(A. D. Culea, 1I,
;
756)
Acest fel de via1d, incadrat in 'frumuselile variate gi nesfirlucru
gite ale naturii, uneori il imbati aga de mult, incit
-
221
il pune mai presus chiar gi de dragoste.
nemaiponem,it !
lntre chemarea codr,ului gi a dragostei el o preferd pe cea
Trag cu sapa pe ogor
$i mininc milaiul go1.
dintii
(O.
:
ciobane, mi'i
6)
!
De-ag
trii
:
cu brazii-n munte,
Fetele nu mi cunosc!
Mii ciobane, mii !
N-aq avea supiriri rnulte,
Dar triiesc cu plopii-n sat,
$i la anu de-oi mai fi,
Fetele tot nu m-or gti,
Ci mi-s mai dragi oile
AmIrit
gi supir,at
pe obraz...
cu
lacrimi
$i
(Al.
Decit toate fetele.
Cit de mindre ele-ar fi,
Mie mi-s mai dragi mungii,
Mungii cei cu iarbl ver.de,
Ci-n ei bine mi se $ede.
(S. Fl. Marian, H. i ch.,
nu numai de siobanuf
important
- u'n prestigiu deosebit gi in faga fetelor. lrntr-un cintec, fat'a refuzd' pe
rind un diac gi un morar ln favoarea ciobanului :
Dar
mllai
si
sub-
Densusianu, Vieapa
p., I,
ceea ce este deosebit de
El intreaga ziuliql
Nu se lasi de doinigi,
Mtnind printre floricele
Albiqoare miorele,
gi cag,
Mtnind printne ghilicei
Mielugei tot frum,ugei ;
$i beau api din v5;gas ?
(O.
viaga pistoreasci este pream6riti
,Dupi cioblnel m-oi duce,
Ci guriia lui e dulce !
16\
Cum si nu fiu frumos gi gras,
Cd mlninc
Istrdtescr, T!)
insugi, ea are
Dar alirur,i de atr'acjia naturii, ciobanul gine
linieze gi traiul material mai bun pe care il are :
13)
in comparagie viaga de cioban cu cea de
gisegte pe cea dintti hotirit superioarl:
P'unind
la trari,
el
Iard. noaptea ls.ri e lini,
cu-a stelelor lumini
cu
dalbi I'r.rni pli,ni !"
$i
CI-i
(J arnik-Birseanu,
Pini
ce
triiam la munte,
Eram voinicel de fnunte,
Cintam do,ina pri,n buhar,
Cu gura plini de cag ;
Dar de cind trii:esc la garl",
Petrec o viag'amari :
222
P., l,
Aceeagi idee gi intr-trn alt cintec
Ciobinag la oi am fost,
Mii
Densusianu, Vieata
75-7 6)
Acelagi subiect ?1 gXsim in balada Rafila, care conqine versuri pline de cildura inim,ii. Rafila iubegte pe Nigul picurarul,
care ti stipineqte inima gi mintea :
Intr-o zi de pnrmtrvard
Iatd. c-a ieqit afari,
223
Si culeagi flori frumoase,
Si le ducl Nilului,
Dimineaga urdl dulce,
$i ia bota gi se duce.
De la turma satului,
Drept tn coasta dealului.
(7. Bud,
Aceasta este atmosfera in care ne tilmicegte poetul
nostru popnilar farmecul viegii pistoregti. El se simte legat
cu toate fibrele fiinqei sale 'de aceastl via1i, petrecutt tn
sinul celor mai incintitoare frumusegi ale naturii. Nu e de
mirare ci ,apropierea toamnei, cind trebuie si plriseasci
acesre locur'i, il umple de mihnire. Daci venirea primiverii
i-a aprins intreaga cilduri a sr,rflettrlui, acum il cuprinde
Fata-ncetigor mergea
$i cum floarea o rupea,
La inimi o punea
$i la Nip se glndea :
,,Ni!ule,
Bidiqule !
Dorul tlu e dor nebun,
:^l^^
t4rw4.
Nu-mi di pace nicidecum."
Florile le-a sirutat
$i lui Nip i le-a dat...
Picurarii mi-qi pleca
$i strunga ci qi-o lisa,
Merzu in fluieri zicind,
Dar iatd.; vin doi pelitorr bogagi, iar mami-sa vrea s-o sileasci si ia pe unul dintre ei. Ea insi refuzi categoric :
i33)
maicd-sa o silegte sI-l ia pe unul dintre ei. Dar Nilul
pd"curarul apare la timp la nunt5, invinge in lupti pe mire
Rafila.
Mai citim o strigiturl in
De-agi
trii cit piatra-n
iz+
aceea$i
munte,
N-a;i iubi fecior de frunte,
C-agi iubi pdcurd.rag,
Si-mi aduci seara caq,
Ci din
$i tuna cu oi in sat,
Tot in fluieri zicind,
Toji pltngind 9i suspinind [...1
Se roagi lui Durnnezeu
Ca s-aduci vara iard,
Si iasi la munte iar5.6e.
Insi
gi duce acasd. pe
Oile pe cimp porn,ind.
Picurarii suspina
munte iqi pleca
$i strunga ci gi-o lisa
,,Maico, miiculija mea,
Nu-mi face inima rea ;
Eu n'r.r Yreau pe igtia doi,
Fie bogaqi arnindoi,
Ci de Nilu mult mi-i dor,
FXrX el mai bine mor."
(8. Hodo5, 11,
46J
ordine de idei
:
are sufletul incircat.
codrul bitrirn esrc plin de jale la gindul c5. este pirlsit :
Dar nu
n'r,rmai ciobanul
Foaie verde
Se duc
oile,
ci
gi
foi de nuc,
se
duc,
$i se duc Ai nu mai vin
Pin' la Sfintul Constantin.
6e
O. Densusiant, Graiul din f ara
Hapegulni, p.'206.
225
Pe cdrarea de la stinl
Poate cregte iarbi buni,
Ci se duc ai nu vin iari
Pin' la dalba primIvarI..
brazi tncetinagi,
"Si.raci
La ce foc
vi
,,Codrule, codrugule,
Mult mi-nchin, drigulule,
$i te las cu sinitate,
Ci mi duc din nou la sate.
$i-apoi, dr agd.,"n Primlvari,
leginagi ?"
Oi,sui din nou la tine,
,Cum si ntr ne leginim
Daci singuri riminem ?
Cind atitea slptlmini
Rimtn stini fir'de stipinl
Str,unguge
fird
Si te vid daci gi-i bine,
Eu cu mindra mea aleasi,
Tu cu frunzuleana deasl !"
(Pemlile,
oige,
Sciu,nel falri bicile ?"
Nici nu putea si-i promiti un omagiu mai frumos : o si-gi
70
Iar intr-o altd varranti codrul
se
roagtr
r
Driguqi Sinti Mirie,
Nu lisa toamna si-mi vie,
Ci vine Vineria
mare
$i pleaci oile-n 1arl,
$i pleaci 9i nu mai vin
Pin' la Sfintul Constantin.
Tl
O imagine deosebit d,e frumo.asi gisegte poerul popular pentru
a exprima legi.tura indisolubilS. dintre codru qi pXstorul cu
turma lui :
brazi incetinagi,
"Siraci
I-a ce foc vi leginagi ?"
,Cum de nu ne-orn legina
CX ne pleaci inim,a"...72
consoleze pe
70
bitrinul slu prieten care rimfne In urmi
Tiberiu 3'red.iceanu, Doine Si cintece poporale rominesti,
7r O. Densusianu, o,c., p, 215.
72
226
aduci insigi aleasa inimii...
Ce vedem necontenit ? Pe de o p^rt'e, dor fierbinte
dupi venirea primlverii ; pe de alti parte, iale amari in
pru,jna toamnei : simgirea poetului popular se concentr€azi
spre perioada de timp care il ad,trce in mijlocul firii, pe plaiurile inflorite strljurite d,e codr,i majestuoqi. Acest subiect este
inregistrat nu ca un simplu fapt divers, ci cintind cu autentici inspiraqie poetici. Fiecare veris este stribitut de vibragia
sufleuiui, care dovede$te o strinsi cornuniune cu natura 9i
cu i,ndeletnicirea desfigurati in sinul ei. Nici una din preocupirile poporului nostnr nu este prinsi in stihuri cu atita
simjire 9i ctr atita megt€fug poetic. ln ce privegte 'atagamentul
fagi de aceastd indeletnicire, nu se poate o dovadi mai elocvent; decit urmitonul ctntec de leag5tn de o gingigie ne-
intrecuti:
Ciobanul cu tunna sint inima codrului...
Dar ciobantrl, oricit i-ar fi ,de incircat sufletul, cautd
sI
l9l)
:
l, p. 3.
C. Ridulescu-Codin, Comorile poporwlui, Bucuregti, 1'91a, p.
2Q.
Lui, lui, lui, lui, lui, lui, lea,
Lui, lui, lea, lui, lui, lea,
CulcI-.,mi-te mititetr
$i te scoaii mlricel,
te duci c,u oile
Pe cimpul cu florile [...1
Si te duci cu bobocei
Si
227
Pe
cirrpul cu ghiocei
Pistorul, in dec'r.rrsul peregrinirilor sale, ajunge in imcele mai variate, intimpinind dificultigi atit dirr
partea naturii, cit gi din partea oamenilor. Am putut vedea
ci din aceste doui. domenii au risirit doui dintre cele mai
;
prejuriri din
Si te duci ou mielugei
Pe cimpui cu brebenei,
Lui. lui, lea, iui, lui, lea.
(4. D.
Culea,
II,
frumoase balade populare ale no,asrre
2A3)
Ar fi insi exagerar dacl, am crede ce in privinqa pis.
toritului poetul nostru popl;lar se fine ,de la inceput pini la
sfirgit intr-o tonalitate de enruziasrn gi preamirire. Ceea ce
am prezentat pind, aculn a 'fost numai cadrul general injghebat d,in motivele care izbesc rnai muh. parcurgtnd colecqiile noastre de poezii populare. Insi cintiregul de \a prd
este ,departe de a se mirgini numai la aspectele ,idealizante
ale pl,storitului. DacX aceste aspecte sint incontestabile, nu-i
m,ai pulin adevd.r,at ci pistoritul igi are gi mizeriiie lui. pe
care poetul popul,ar nu 1e rrece sub ticere. Iati un cintec
foarte semnif,icativ in aceastl privinli. :
De ai turme mari de oi,
Ai gi turme de nevoi.
Bine-ar fi, cioban la oi,
ce nu m-ai ficut fati
Ci m'ai fdcut un fecior,
Si
dau
lirilor
?
ocol
Din rn'unte 9i pini-n baltI,
Si trec, rnaic5, viaga toatd..
(A. 'D. Culea, II,
Sau un alt
iintec
756)
:
Ciobinag cu lancea-u mlni
Tre,muri de frig in stini.
228
Densusianu, Vieala
:
Marea aga-i griiare
,,P5curariu ochegel,
Haida, du-qi oile,
p., I,
:
Ci eu m-oi minia,
Mare voi veni,
Mare Ei tulbure.
$i mi-oi minia
$i te voi mina."
Ci el nu se teme,
Ci el ci ni-q are
Noui ciini bitrini,
Noui clgilandri
Ferecaqi in lanquri.
,,$i cind marea va veni
Mare gi tulbure,
Stropii or stropi,
Lanqu-o zdrinci.ni,
Ciinii or auzi
Ciobdnag cu oile,
Te bate nevoile ;
(O.
qiunii sale
Plcurariul griia
De n-ar fi atirea ploi.
Fire-ai rna'ici blestemat5,
De
: MioriSa gi CiobdnaSwl.
cI poetui popular, ln iegXturi. cu viaga pistoreascd., nu se mulgumegte si zugrdveasci" numai aspectele ideale
ale realitiqii, ci c5. igi instrune azd, cobza 9i I,a aspectele ei
dure. DIm aici un fragment de colindi oare ne iratd ctoban'ul infruntat de mare, ,unde ajunsese in ,deoursul migraSubliniem deci
12)
$i eu m-oi trez.i
$i eu mi-oi lua
Cel fluier de mare
$i voi fluierare.
Oile-or porni
Pe-un picior de mu,nte
Unde iarba-mi cregte,
1n patru se-mpletegte,
Verde-mi putrezegte."
(5. Drdgoi,
ln
138)
mirii, ciobanul nu se cutrem'uri, se gindEte tinigtit ci va glsi refugiu la munte. Adici gindul ii
revine necontenit la mtrnte, la locul cel mai drag lui.
Dacl" intemperiile pe car€ ie intilnegte ii ingreuneazi
mult viaga, totugi cio anul nu ajunge la dispemre. Blesteme
de felul celui cirat mai sus sint rare. Dimpotrivl' poetul
popular qine si ara,fie cd chiar cind vremuiegte, viaga poate lua
o intorsituri pllcuti :
faga arneninqirii
Sus la stina cea
Vlnul
bogatl
sta,
Ploaia alurgea,
De mai toate le ducea.
Dar ciobanii ce-mi ficea
Dar o sami-mi vorovia
De prin vremea t'urcilor.
Turcilor, plgtnilor,
Iari alqii diintria
De toatl frunza jelia
Nu frunza
?
:
FirI lumea...
(O.
Densusianu, Vicdtd
P., I,
73)
Prin urmare, intomper,ia devine uneori prilej de tihni patriarhali, de aduceri-aminte gi de istorii din alte vremuri,
precum gi de cintece ,duioase, pline de freamit. In acelagi
timp, lnsi,, trebuie accenttrat ci, in leglturl cu adversitllile
pe care le intimpini pistonrl cu nlrmele sale, pgetul popular
230
nu se mulgumegte si redea numai atirudini 'de resemnare' cum
am viztrt in leglturi cu MioriSa, ci conflicte puternice, tn
care rezisti cu birbiqie. Poetul popular a i'nregistrat conflicte in spec'ial din vremurile cind alituri de haiducie' ca o
formi decdzntd. a acesteia, s-a dezvoltat hogia de codru gi
de drumul mare. Daci haiducia adevdratl s-a ivit ca o revolti impomiva fXridelegilor, ceea ce scuza 9i indreptigea
jefu'irea averii exploatatortrlui, elemente dubioase ale satelor
se ded'au la jaf fdr.i ak motiv decit hogia. lEi ziceau 9i ei
haiduc,i, dar, binelnleles, firi si aibi nirnic a f,ace cu haiducia propriu-zisX. ln tirt.-p ce haiductrl adevLtat avea raporturi de amicigie cu ciobanii rnunlilor, Ia care adesea gisea
adipost 9i hrani, bucurindu-se de intreaga lor ocrotire, hogii
de codru pindea'u 9i pe ciobanii pagnioi, jefuindu-i firi milI.
Ciobanii, im migragiunile lor, trebuiau si lin[ seami de aceste
elemente. Erau dese acest fel de conflicte gi ele se reflecti in
difer,ite balade. Acestui subiect ii este inchinati balada despre
ciobantrl Costea g,i furul Fulga, Pe care' sub titlur,i variate
Gelip Costea, Dolca, Costea etc.
- o gisim aptoaPe
-in Fulga,
toate colecgiile mai de seami, ceea ce dovedegte ci este
foarte rispind,iti gi ci reflecti o stare de fapt destul de
generalizati. Ts in expunerea noastri ne orientim dupi o
varianti d,in colecqia lui Teodorescu (p. 513).
Cos'tea ciobantrl avea o mulgime ,de turme. Intr-o zi
pleaci la Galali dupi sare gi alte l,ucru'ri trebuinoioase ciobanilor. Tovarigilor sii le di indicaqia cd" dacl vine cumva
hotrul Fulga, care sil5gluia prin pirgile acelea, si-l cinsteasci
cum se cuvine. Fulga gi tovariqii s5i intr-adevir igi fac apa'
rigia, insi nu se rnulgtlmesc cu ceea ce il cinstesc ciobanii, ci
furi jurnitate din turmele 1or. Cind se reintoarce Costea, nu
poate decit si constate pripidul sivirgit. Indeosebi il doare
?3 A se vedea 'colecqii'le : G. Dem. Teodorescu, p. 509 ti p. 513 ;
Alecsand,ri, p. 54; Tocilescu, I, 1, p. 116 5i l, 2,'P. lzoz ; T. Pamfile,
p. s5 ; N. Pisculesou, p.295 ; dl. Vaoil,i,u,,p. 16'
231
inima dupi ,,oaia rucd.rea", care avea calitX,gi ce
amintesc
de ,,oaia nd.zdrdvand" din Mioripa :
$i din guri le zrcea
,,Beqi, voinici, gi vi-mbita1i,
Joc frumos ci si-mi jucaqi,
C-aqa este voia mea,
C-aqa-i din bdtrl,ni legea,
$i legea Ei datina."
,,De nimica ri,u nu-mi pare
Ca de oaia ntcd.rea,
Cum n-a stat Ei n-o mai sta :
Cind simgea de vremuri grele,
Trigea oile-n perdele ;
Cind simgea de vremuri bune,
Tri,gea oile-n pigune !"
Dupi cum vedam, avem de a face cr,r o altX fa1,5' a"
lgi chearni ciinii credinoiogi, pe Dolfa 9i pe Tbgan, qi se ia
pe urmele holilor. Dind peste ei, lncepe o lupti din cele
mai invergunate
:
La Fulga se repezea,
De vi'ni cd-l apucal.
$i Togan, ciine blrbat,
La nevoie incercat,
D-o lupoa'icl mursicat,
Dupi git i s-azvtrlea,
Ciobinegte-l sprijinea ;
Costea cu lancea
Numai una cl-i didea,
Capul jos ci-i reteza,
Trupu-n doui-i spinteca
$i pe foc de-l arunoa...
Iar dupi
ce-gi glsegte oile pierdute, urrneazl
de buourie:
Daci oile-;i gisea,
Bine, mire, cd"4 p6,rea,
Leafa la ciobani sporea,
$apte bugi de vin scotea
232
viegii pistoregti. Ciobanul nu sti numai
:
Cu capul pe rnuguroi,
Cu ochii steliii la oi...
ci are ,de infruntat primejdii reale, ln care i se cere faptS'
hotXriti gi indrizneale. Costea, din fire, este inlelegitor 9i
bun: nu se di inapoi si stea in ajutorul holului de codru,
insi ctnd acesta se arat| ingrat qi ii pigube$te atit de cumplit,
el se rlzbuni cu strignicie. Costea tgi ia drept insoqitori in
urmirirea hogilor numai doi ciini : cu acegtia at'acd el ceata
bandijilor fringindu-i, ceea ce inseamni c5, la nevoie, cioban'ul, dupi oum il vede poetul popular, e capabil de acte
de viditl vitejie. El nu ci'nti numai de dor gi jale, nu se
complace nnrrnai ln contemplarea naturii, ci este' dupi fmprejuriri, 9i om de fapte hotlrtte.
Sub,iect asemXnitor glsim in balada $alga (colecgia
Alecsa,ndl'i, 58). dici stipinul turmelor este o femeie, vidana
$i Dolfa cl.nd auzea,
Iari
$i pe drum care trecea,
ci mi-i poftea
'[,a cerdac
un
prazntc
$alga, care in vitejie n'u este cu nimic mai prejos de un birbat.
Ttrrma ei, p5;zitl" d,e opt ciobani, este atacete de ceata lui
Caracatuci. Dintre ciobanii legagi, baciul cel bltrin reuseqte
sL sune din bucium, vestind $algii primejdia. $alga aude
semnalul
:
Ea pe cal se anrnoa
$i spre Dunire-alerga,
233
Hiulind gi chiuind,
Buzduganul invirtind.
Cit haiducii o ze"rea,
Loc de fugi m.r gi.sea,
'
Du.pi cum vdem, viala pistoreascl se completeazd:
cu imag,ini d,in cele mai 'd'inarnice. lntreaga baladi este din
Iari
$alga-i urmirea
'.$i
din guri,-aga ricnea
plin anirnati : ind,eosebi ,d,in momen'tul in care $a'lga incaieci, acji,u,nea se desflgoari pe nerisuflate. Iuregul femeii,
care, invtrti'ndu-gi buzdugantrl, ,;hXulind gi chiuind", nivileqte niprasnic peste hofi, ii ,ia la goani gi ripune fr-rlgerltor
:
Ian agteapt,-a$teapt,-agteaptt,
SS luptim la lupti dreapti,
Cipitan Caracatoci,
Yi"tdjel peste haiduci, Peste oinci sute gi cinci,
Tot haiduci de cei voinici !
Stii pe loc si ne-ntilnim,
Doui vorbe si griim,
$i-n arme si ne lovim.
Ci mi jur pe Durnnezeu
Si te-nv5g eu, firul meu,
Cum se leagi ciobanii,
Cum se pradd, cirlanii."
,,
pe clpeienia lor, este deosebit'de impresionant, qi prin modul
iir"s. al peripegiei dovedegte cI 9i viaqa plstoreasci tli are
dinamismul ei. Sugestivi este'imaginea :
$alga-i ici, $alga-i colea...
care ne aratd goana in cotituri, cu salturi ; apoi o plasticitate
tot adt de dinamici se desprinde din imaginea :
.Capul din fugi-i tiia !
Captr-n urmlrlmtnea,
6v
trnsi Caracatuci o ,ia la slnitoasa. $alga se qine vajnic
urmele lui :
Cipitan Caracatuci,
td.ia
Cic5, m5ri, de pe-atunci,
Cind vin cete de haiduci,
Drumul lor nici ci gregesc,
Nici ci, ziu, mai nemeresc
234
pirlu
ourgea,
T)rumtrl rog ci
se
ficea
!
o puternici intuiiie a realitigii.
Multe neajunsuri ii cauzeazl" pistorului 9i natura, care
de asernenea ii ptrne la tncercare forqele 9i istelimea' Nu o
dati i se intimpli \tna ca aceasta :
!
ilar cetele de haiduci qin m'inte pilania
Trupu-nainte fugea,
Singele
migcare, dindu-ne
Nici capul nu-gi intorcea.
galga-i ici, galga-i cole4,
fugi-i
pe
Poerul nu numai cL ne pottestefte o acliune dinamici, cr o 9i
prezintd in imagini dinamice, face din e^ o ptezengi plini de
Cetag mare de haiduci,
Se ducea, ducea, ducea,
Capul din
La perdeaua cu ctni rii,
A $alghii, a vldanei,
De pe malul Dunirei.
:
Ciobinel la oi am fost
Doui zile, doui noPgi.
A venit un vint qi-o Ploaie
$i n-am mai vlzut o oaie.
(Tocilescu'
I' 1'
502)
235
Insi ciobanul incercat n'r.r se lasi. cu una, cu doui nici in faqa
primejdiilor naturii. Interesantl este in privinqa aceasra balada Mircea Ciobdnasul (coleclira Mateescu, 3). Aflim mai
intii cum u'n fliciiag pirisit de mic trebuie s5-qi faci drum
in viali pri'n propriile-i puteri :
Stlpincele mi plingea,
Stipinii
Xn
balti, insi, iarna il pune la
De mic sirac,mi-am r5,mas,
Sluguli15 pe hXinule,
Daci vizui gi vIzui,
D-o lopllici-mi ficui,
$i zipad'a-mi ourXgii,
Ciriruie ci-mi gitii,
Cu o,ile-n ba]nd rizbii.
$i d-o tirli ci-mi croii.
Sil cioare-rni dirimai,
Infru,nttnd vitejia soqii, intri slugX la trei stipini ou rrei mii
de oi. Cu subinjelesuri ,glumep ne poyestegte diferite peripejii ale vielii sale. Asdel qine si ne spun5 :
Cind eram mai micgorel,
Eram drag stXpinilor
$i urit stlpincelor ;
Stipi,nii mi rnilu,ia,
Stipincele mi bitea...
se
schimbi
Cind mai mare mi fioui,
Stipinii-acum m5, bi,tea,
Stipincele mi miluia.
Stlpinii s-a miniat,
Cu oile m-a minar,
Jos la balti m-a minar.
Cind la baltl am plecat,
236
:
Dar ciobanul. dirz nu se lasi tnvins cu ugurin15, el
infrunti nimegii ca si mai salveze ce se poate salya :
9i p-o saric5 li1oasi...
Mai tirziu, insi, situagia
grea incercare
D-un vifor mi-a viforat,
Grea zdpadi mi-a picat,
Oile le-a nime1,it,
Duliii rni-a risipit ;
Din trei mii gi ce-mi rnai trece,
Am rimas numai cu zece ;
Dintr-o haiti de dulii,
Am rimas numai cu doi...
Mititel gi filirel,
Pe mtna striinilor,
La coada ticiunilor [...]
Dacd. vd"zui gi vizui,
Sluguligi mi bigai ;
Argipg pe miliiag,
$i p-o cici,uli migoasi,
mX blestema...
.
Oigele-mi sXturai...
multi trudi igi salveazl. tur,m'uli1a, o ingrijeqte firi predupi ctgiva ani, cele trei mii gi citeva oi s[
fie iarigi la loc. Nu ,intrirrr in aminunte in ce privegte episodul cu 'st5.pinii, care igi cer o parte exageratd din turma
ref5.cut5.. Amintim num'ai sfirgitul baladei : se descoperi cI
Mircea ciobinagul este frate cu insugi Negru-vodi. Acesta,
,Cu
get, pentru ca,
:
recunoscindu-l, este prins de mare bucurie. La praznicul care
urmeazd., in toiul veseliei, vc,ievodul ii spune ciobinagului :
Alei, frilioare Mircea,
Alei, Mircea, Mircici,
237
Si-mi dai
r'.-ie ciobinia )
C-o si-gi dau eu, ziu, domnia...
Mircea insi
.
il
r'efrizlhotirit
:
tine-gi, frate, domnia,
Mi-oi qinea ciobi,nia
gi-oi trii cum oi purea...
Vedem 9i aici o fi.guri tipicn de cioban indrizneg 9i isteqr.
care nu ste cju capul pe mtrguroi, nu se resemneazi. in faga
morlii, c.i infrunti vitregia naturii, izbutind in lupta lui.
Greutijile prin care trece il leagi a9a de strins 'de viaqa ciobineasci, incit nu schimbi cu dornnitorul jirii. Gisegte mai
multi mulqumire ln incercirile de pe plaiurile viforoase decit
in huzureala domniei.
Anrncind o privire sintetici as,upra poeziei noastre
pistoregti, se rimpune de la sine constatarea ci poetul popular
ne conduce pr,in meleagurile cele mai indepS.rtate, de la munte
la mare, pe unde c,iobanul stribate domol cu turmele sale.
O lume largi, cu munti gi vii, cu gesuri firi de sfirgit sint
orizontul lui. Pe intinsul acestui orizont peisajul de munte
esre cel care domini mai din plin, ,iar sentimentul cel mai
prof'nnrd care il anirni in legituri cu el este li.bertatea. DacL
ideea ca atare nu prea este pronuntati d,irect, ,sentimentul ei
este prezent in fiecare poezie pistoreasci, ea este climatui
specifiic al cioba,nultrri, ae,rul dititor de viagi pe crare il respiri. Ciobanul este stipin pe migcirile sale, de pe culmi el
domini cu privirea peisaj,ul intins care se topegte in zare gi
in sinul cirl.rii,a el nu este supus nici unei constringeri. Acesta
este fundamentul cel m.ai solid gi cel mai trainic al dragostei
faqi de indeletnicirea lui. Nu e de mirare ci el 'agteapti cu
atita dor verrirea primdverii, cind, o datd cu reinvierea naturii, rei,nvie gi lribertatea luri inestijngheriti. Sentirnentul lui
238
de libertate este organ,ic concrescut cu pulsagia vie a naturii"
el merge minl-n mini, cu infrunzirea codrului, cu tncolgirea
cimpului, cu mirosul de pimint reavin, cu iarba verde, cu
florrile multicolore care invioreazi intins,ul 9i cu seducltorutr
cintec al ouctrlu,i, care ritmeazd. viu intregul peisaj. Acest sentiment al lui germineazd, in ctliar strXfundurile naturii, in
variatele ei aspecte de frumusege, aga se explicl pr,ezcnga ei
la fiecare pas. Mai rnl.rlt ca in onicare domeniu, in poezia
pistoreasci poetul popular cinti la unison cu natura, in plini
concord,angi. cu nizuinqele ei ta,inice. Aceeagi 'dragoste de libertate atucoratl. in pulsagia ,elementari a vielii explicl aversiunea ciobanului fagd. de toamnd, cind, pent'ru un timp"
orizontul larg al Libertigii sale se inchide.
Dar poetul popular nu eziti sI prezinte g,i latura intunecoasS, a viegii ciobinegti, prirnejdiile, mizeriile 9i suferingele, incerclrile d,in partea oamenilor gi a natunii, ameningirrile care cer efort gi asprime. ln felul acesta contur,urile
vielii pistore$ti nu ni se prezinti intr-un tablou idea\izanto
aliruri ,de frum,usegile pl,ine de farrnec apar gi aspectele dureo
vraja contempl'agiei este insoqiti de afir,miri vajnice, aga cum
este insigi reali,tatea i,n trisltunile ei esengiale. $i 'semnificativ
este faptuil ci, sprre deose,biire de Mioripa gi Ciobdnasul, omul.
plair.rrilor iese invingdtor din luptele pe care trebuie si le
duci, intuneqimile apar ca nori trecitori.
Ca incheiere a acestui capitol trebuie si amintim multele aseminiri intre poez,iile pisioregti gi cele ha,iducegti. Desigur, nu Irutsm trece ciu vederea din primr.rl mornent deosebirea f'undarnentall : dinarnismul poeziilor haiducegti este mai
cuprinzS.tor gi, in liniile lui generale, el este stribitut de
amploarea problem'aticii sociale, a luptei cu asu'pritorii, ceea ce
in poeziile pistoregti rd.zbate numai ca un ecou indeplrtat. lnsi"
dincolo de aceasti deosebire, d,upi cum se vede din multele
239
,exemple pe care le-am citat, existi gi multe asem5in6ri.7a
Viala haiduceasci se petrece tot tn 'sinul narurii, ca gi viaga
pistoroasci. Aga se expl,ici marea dragoste fali de naturd,
din ambele genuri de poezii. Cu acelaqi dor fierbinte a$teapti
,qi haiducul gi piston:l venirea pr.imlv'erii, gi amindoi se gindesc cu aceeagi jale \a apropierea toam,nei. Am vXzut, tn
exemplul citat dupi A. Russo, ce versuri 'frumoase inchini
ciobanutr primdverii : ,,Primivar5., mama noastr5", insi trebuie si aritlm ci nici haidtrcul nu rlmine mai prejos, repro;
ducind gi completi'nd aceleagi versuri :
Primivari, mama noastri,
Sufli bruma pe fereastri
$i ztrpada de pe coasti.
Frunza-n codnr cip se !ine,
Toli haiducii-mi trii'esc bine,
Frunza-n codru cind se lasi,
Toqi haiducii merg pe-acasi,
$i la para fooului
Zac de dorul codrului.
Foaie verde de-u,n susai,
De-ar veni lun'a lui mai,
Si-mi aud cerul tunind,
Jos la baltl fulgerind,
Ierbulila*n gesuri dind,
Cairi-n cimpuri necheztnd
$i voinici pe plai suind.
($ezdtoarea, )(11, 77)
.Dar
in acelapi timp apare o deosebire de nuanll. Daci comparlm aceasti poezie cu varianta ei pistoreasci pe care am
7a Ovid Densusianu, in Vieala pdstoreascd in poezia nodstrA
populard, vol. II, Buc., 1923, p. 7 Si urm., a insistat pe larg asupra
accstor asemaniri.
240
citat-o, constatlm c5. in timp ce in aceasta din urrnd avem
o singurS. imagine dinamici :
Si-mi aud cerul tu,nind...
in vanianta haid,uceascl ele se ingrirnidesc
:
Si-mi aud cerul tunlnd,
Jos la balti Sulgerind,
Ierbulil,a'n gesuri dind'
Caii-n cimp,uri nechezind
$i voinici pe plai suirrd.
Semnificativ este ultimul vers : tn timp ce in varianta pisroreasci avem im,aginea dornoal5
:
Si rnai vi.d turme piscind...
tn varianta haiduceasc5. aveln o i*"gin. mai plini
de migcare
:
$i vo,irrici pe plai suind.
Prin urmar'e, chiar tn aceasti efuzi'r.rne lirici. dinamisrnul in
poezia haiduceasci este mai pronunlar. Evocarea cetei de
haiduci, c'are, in mijlocul .tunerelor 9i fulgerelor, urcl pe plaiuri, sngereazd., spre 'deosebire de varianta pistoreasci, o
m,igcare mai arnpl5, plini de semnificagie, ducindu-ne cu
gindul la frimintarea surdl a maselor, cu intensele lor aspiraqii pe care le simbolizeazS.
De asemenea, aln putut vedea ci attt pXstorul, cit qi
haiducul exalt5. cintecul cucului vesritor al prirniverii, dar
mai aies amtndoi igi concentreazd. intreaga lor dragoste faqi
de codru, in preajma gi in sinnrl cl"r:uia igi triiesc viaga. Iar
daci qi unul gi celilalt igi manifesti raragamentul fierbinte
fag5 de viaga pe care o duc itr depirtiri, nu-i mai pugin ade241
vdrat ce in sufletul fieciruia dintre ei se aprinde dorul dupl'
iubita lisati dincolo de vii 9i munii, dind nagtere la poezii
de iubire pline de foc Ai de nostalgie, dupi cum vom vedea
intr-u,n alt capitol. Aceasti aseminare de imprejuriri gi sentimente fac ca adesea in cele doul ge'nuri de poezii sI glsim
motive gi chiar expresii poetice identice.
DINAMICA VIETII PLUGARE$TI
Plugiria, cealalti indelemicire fundamentaii a poporului romAn, se reflecti gi ea variat gi amplu in poezia
-de
la innoastri popularX. Un lucru trebuie si subliniem
ceput : ln timp ce poezia pXstoreascl se manifesti cu preferinqi in balade cu nua,nqe profund lirice, apoi in cintece de
dor pline de nostalgie gi adesea de mslancolie, poezia plugireascS. se manifesti in modul ce1 mai specif,ic in cintece mai
pugin stipin,ite de lirism, ln vanietatea de poezii legate de
sirbitorile iernii, primlverii qi venii, cum sint colindele, plwgusoral, si.ngeorzwl, paparwda, cal'oianwl etc., toate cu ori'gini
indeplrtate, mitice, in epocile pXgine.
Deosebirea esenliali dintre poeziile plstoreqti 9i plugiregti rezukl. din deosebirea insigi ,dintre aceste doui indeletnici,ni. V'iaqa plstoreasci, degi igi are gi ea greutilile ei,
este tot'ugi, ln anumite pnivinge, rnai comodi, lisind troc cu
ugurinjl stlrilor contempladve gi de rnostalgie, in timp ce
pluglritul, incepind cu primele zile de primivari, cere efort
neintrerupt, trudi necurmatl de fiece zi, Din acest motiv,
in timp ce poezia p5,storeascl in general este mai din plin
invS,luiti in sentiment, aruncind vilul contemplaiiei chiar 9i
asupra aspectelor proasPete ale naturii, poeziile plugiregti
sint mai pitrunse de dirzenria lucrului suslinut' radiazd o
atmosferi mai,,treazd" .
Omul nostnu din popor este adinc legat de plugirie,
fiindcX ea este baza existenqei sale materiale gi ca atare o
243
apreciazl. mai
muit ca orice ,,domnie". Astfel, intr-un cintec
ni se povestegte despre banul din Craiova, care iese la pluginit, lisind,u-qi balti binia. Sogia lui infurnurati ii reprogeazi
:
Fnunzuleani, f nttnzd.-n du'n'gi,
Bine, bane, dotmneata,
Ce te 1a9i tu de binie,
,,
M;
Te-apucaqi de piuglrie ?
Rid boierii-n cafenea,
Rid boieri de dumneata."
Ydzui lunca-mbobociti
$i cimpia infloriti ;
$i plugurile brizdind
$i oamenii seminind.
Dar banul rispunde :
,,Aoleo, rntndrula mea.
Foarte cinstiti fusegi,
Grele cuvinte-avusegi
;
Dar blnia.i siricie.
Plugir,ia-i bogigie."
(Tocilesca,
I, 7,
77)
lnsi poezia noastri plugXreasci este departe de a fi
dominat5. de acest confiru.rt pur mercantil. F5,ri indoiali,
acest interes joac5. un rol important in viala plugarului, insi
in poez\a sa omul d,i,n popor nu ,insisti prea rnult asupra
acestu,i. dolde $s,gi1ie, ci asupra aspectelor vari,.ate ale plugiritulni, aritind o dragoste neqirmuriti fatd. de munca sa
de fiece zi. Altfel n-ar fi explicabil de ce plugarul, ca gi
ciobanul gi haiducul, agteapte cu neri.bdare venirea primiverii, care, in fond, iraseamni inceperea unei epooi pline de
trudi qi griji. Avem cin'tece ,frumoase in aceastl privinqi, in
care se exprimS, dorul dupi prirnlvari pentru a iegi la plug,
tn care se exalti frumusegea luncii imbobocite gi a cimpului
inflorit, cintecul cucului care invioreaz; mllnca plugarului :
Fr'unzi verde foi gi-o fragi,
Ia treci, iarni, rrai degrabi,
mi vid in primdvarX,
Si-rni bag plu,gu-n brazdd, iard.
Sn
244
Primivari, lnama noastri,
Ia zipada de pe coasti,
Si ieqim ou plugu-n brazdl'
dusei din deal
in lunci
;
Frunzulene de alu,ne,
Cite glasur,i sint pe lume,
Nu-i glas ca al cucului
Cind e vremea plugului.
(A. D. Culea, 11,
894t
Dupi cum vedem, revin motive pe care le cunoaqtern din
creaiiile pistoregti gi haiducegti, insl ele s,tnt armonic fncadrate in motivul pl'ugiritul'ui, exprimind 9i cu acest prilej
atagamentul fagi de natvrd.. Acelagi lucru in urmitorul
fragment :
Frunzulitri solz de pegte,
Primlvara ci-m.i sosegte,
Cimpurile ci-m'i verzegte,
Mindra la pinzi-nilbegte,
Neica de plug se gitegte.
Cind neica plugu pornegte,
Mindr,a-n lunci hS.uleEte,
Cine-i om atu,nci triiegte.
(Tocilescw,
I, 1,
368)
1n acelagi sens urmitoarele versuri
:
De-ag ajunge-n primivari,
SI-m,i scot plugul din cimari
$i sI-l pun in brazdd.iard...
(7.
Bad.,
46)
245
identificat cu primlvara. veprimdverii 9i bucuria de a
venirea
nirea cucului inseamnl
iegi ia plug :
In cintecul urmitor cucul
"
esre
Doamne-ajutd cucului
S5. zboare din cuibul lui
in mijlocul cimPului,
Pe coarnele Plugului'
Sd.
zboare din sat in'sat,
Ci
Durnnezeu l-a lisat,
Sd zboare din Pom tn Pom,
Si-l asculte orice om.
Si zboare din curte-n curte,
Toii copii'i s5-l asculte [...]
Cucul de nu ni-ar cinta,
Nice noi n-am mai ara.
Cucul de nu s-ar Porni,
Nice noi n-am Plugiri. T5
De asemenea
'
F
:
runzd verde miricirie,
Cite glasuni sint Pe lurne,
Nu',i glas ca gi-ral cucului
Cind e vremea Plugului. T6
il doAtagamentul omulu,i nostrru din popor fagl' de pluglrie
este
nu
vedegte admirabil unnitorul cintec, in care nimic
considerat rnai jalnic ca moartea pe vremea plugului :
Nici o lnoarte nu-i amari
Ca tnoartea de PrimIvarI,
Pe-nf runzitul codrului,
Fl. Merian, Poesii popo.rale romine,I^Ia n' 25'
ld., Ornitologia poporulut '|oman, r' P' t't'
75 S.
it
Pe clntatul cucului,
Pe ie5itul plugului. ?7
Este neindoios ci in toate aceste exemple se resimt
din plin rnotivele pe care le cunoagtem qi de la pistorit.
Aceasta l-a ficut pe Ovi,d Densusianu 'si afirme ci, ln fond,
poezia plugireasci igi imprurnuti frurnusegile tot din poezia
pistoreasci, ceea ce ar dovedi primordialitatea indeletnicirii
pistoregti a.supra celei plugiregti. Densusianu argvmente^ze
cd" dacd. plugiritul a'r fi fost ocupatia originarS, de cipitii a
poporului nostr,u, ar trebui si fie 'dominante alte motive in
poezta noastri populare, cum ar fi, de exempl,tr, toamna :
,,Pentru plugar toamna e vremea cirad 'se socotesc roadele
rnunqii de la cimp, clnd oarecar,e belgug vine la casi, e vremea
care aduce pulini tihni 9i multe luni de odihnl". Negisindu-se acest motiv d,ecit foarte sporad,ic, Densusianu conchide
ci pistorit'ul, adici indeletnisirea mai legati de pri'mivari,
este ocupatia mai veche gi mai de bazl. a poporului nostru. 78
Nu e cazul s5. punem in discugie problema primordiapistoritului
litigii
la poporul nostru. Trebuie si spunem insi
ci cele invocate de O. Densusianu nu i'nseam,ni numaidecit
ci motivul prirniverii, al cod,rutrui infr'unzit, al cucuh+i care
clnti este o proprietate poetici excl,usivi a vieqii pistoregti.
Ci in poeziile plugiregti rlu prea gX,sim motivul toamnei,
epoci de oarecare belgug gi de tihnl ? Dar tuceasta nu inseamnS. altceva decit ci pentnr poetul popular belqugul 9i
tihna pur 9i simp'lu nu sint motive de inspiraqie. Daci pistorui gisegte motiy de incintare in primivari, de ce n-ar glsi
9i plugarul, care gi el triiegte in mijlocul naturii ? De'ce si
deteste plugarul primivara ? Fiindcl cu ea lncepe pentru
dinsul o epoci plini de trLrdI ? Este cu tonrl ,nefiresc. Daci
17 ld., Inmormintarea la rornini, p. 497.
78 O. Densusianu, Vieaya pdstoreascd tn
vol. I, p.
poezia noastrd popilard,
56.
247
246
plugarul preamiregte primdvara, aceasta nu inseamnl ci el
a imprumucat in mod mecanic motivul din poezia p5storeasci, ci c5, degi cu primX.vara incepe o epoci de trudi, el
gi,segte totugi rnotiv de incintare ln ea, cI insigi aceastl
munci *u,dnici ii face pli.cere gi il inspiri gi pentru aceea
adopti anumite motive. lnsearnni cX. nu belqugul, tihna, trtndivia slnt agentii poerici, ,ci cu touul altceva, gi anume : identificarea iui cu natu'ra, cu procestrl activ din ea gi munca
depusl in sin'r.rl ei. Omul nostru din popor se sinte adinc
ancorat ln naturX, el palpitX in plin acord cu ea, penrru aceea
nu trebuie s5. ne mi're cX. reinvierea acesteia o resimte gi el
ca o reinviere a forlelor sale trupegti gi sufletetti, pe care cu
voie buni le revarsi, in mun,ca sa, nesimEind un adev;.rat sentiment de in5lqare. De ce munca trudnici si.-i impiedice
inspiragia, cind factor mai cumplir, cum e trisnetul nimicito,r, i-a inspirat o capodoperd. ca Ciobd.naSwl ? Daci totugi
poetul popular se plinge adesea de amarul viegii, aceasta n-o
face fiindci i-ar f,i sil5, de m'unci, ci fiindcX roada muncii lui
este jecminiti de algii, ceea ce este cu totul altceva.
Considerdm deci ci primivara ca motiv poetic nu
este o caracteristic5 exclusivX a pistoritului. Dupi cum pistorul este lnclntat de venirea pr.imiverii, tot aqa este gi pltrgarul gi, ca urmare fireas,c5, tot ata igi fiureqte gi el expresiile
poetice corespurnzi,to'are. Nu schirnbi nimic faptul ci uneori
regisim in ambeie genuri de poezii aproape aceleagi expresii.
Aceasta nu insearnni ci avem un simplu ,,tmpnrmut" de la
ptoezia pistoreasci la cea plugireascX, pentru ca aceasta din
urml si apari. din acest motiv ca un pro'dus oarecum secundar.
Problerna aga-zis,elor imprumuturi nu trebuie pr,iviti superficial. Plugarul este 9i el incintat de relnvierea narurii, prin
urmare este firesc ,ca gi el si tindi si exprime poetic aceastl"
iircintare. $i cum tn popor este larg rlspinditi tendinqa de a
folosi anumite expresii o datd, ereate, poetul plugar o face
qi el. Dar aceasta nu inseamnd, c5, ii lipsegte sentimentul in248
ctntirii. El creeazi sau, la nevoie, adopti anumite expresii
^:
simte un imbold viu in acea direclie. Daci el ,,imprufiindci
mute" expresii care preamiresc primivar4 o face fiindci
intr-adevir este animat in acest. sens, altfel ar 'tmpruiruta'o
-
alte expresii.
Prin ,urmare, plugarui cintX primlvara fiindci gi el
este inclntat de inviorarea natllrii, gi dupi cum pistorul iese
cu plicere l'a munte, tot a$a gi el cu plScere iese la plug.
Altfel nu ne-am putea explica incadrarea organic5, a araziselor expresii pdstoreqti Ln poezia plugireasc5, formind o
unitate armonici, nu ne-am putea explica 'de ce moartea cea
mai am,ari ,este cea de primXvari, pe vremea iegitul-ri tre
plug,
rau nrelam
mai citat
putea expli'ca versuni ca acestea' pe care le-am
:
Cind neica pl,ugu pornegte,
Miradra-n lunci h5ulegte,
Cine-i om atunci triiegte.
De asemene a ar fi inexplicabile versuri ca urmitoarele, care
deopotrivi se referi la plugirit gi la p,lstorit :
Prirnivara rni-o veni
Pe ctmd codrul mi-o-nfrunzi,
Pe cin'd pomii-or
inflori,
Cucii toqi ci m,i-or veni,
Plugur.,ile s-or porni,
Oile, cite mi-or fi,
La mi.suri or sui.7e
Prin urmare, plugXritul inspiri gi ei realmente pe
poetul nostru popular. lnsi pe urmele lui rlsare, dupi curn
am spus, o alti nuanli de poezie decit de pe urma p stori79
Fl. Marian, inmormtntarea la rorndni,p,534.
tului. Nu vom gXsi atita ,,dor", ,11u vol1l gisi atita melancolie
treziti. de depirtiri, in schimb regisirn contactul viu gi palpabil cu pimintul proaspXt, rnirosul de glie, garina plini de
sevi gi d\tdtoare de hrani. In aceasti lume specifici ne introduc in special diferitele variante de plwgwsor, datini legate
de Anul nou, care oglindesc toate aspectele viegii pluglregti.
In exeinplele ce vom cita se poate urmiri cum poetul popular
se incS:lzegte la ,descr'ierea ,2ce$tei indeletniciri, nu se rnulqumegte s;. ingire rigid aspectele acestei vieqi, ci dI friu liber
imaginaliei saie si zbwde in voie gi cu vigoare. latd un frag-
intr-o atmosferi de plini prospegime. Ne ocupim
mai de aproape de varianta lui Alecsandri, intrebuinlind ingS,regti
din alte variante.
Primul moment 'este iegirea la plug, reliefat 9i in
exemplul citat mai sus. Aici insi apare un personaj important,
irrsugi ,,bidica" Traian e,ste adus in scenl, cu gxtelile cuvenite :
tercallri
Aho, aho, copii argagi,
Stali puiin gi nu mtnaqi
Lingi boi v-alSturagi
"
Plugugorul se pornegtet
Plugugor cu gase boi,
C-aqa'i datina la noi.
C-am plecat si colin'dim,
Fe la oase si urim,
Cit vila de groasi. ['..]
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce sint spornici ia fugit.
Semne bune de belgug
Pentru brazda de sub plug.
In plagusor, in general, se trec ln revisti toate etapele
muncii plugiregti. In variantele mai lungi, cum este cea a lui
Alecsandri (p. 387), sau cele relatate, de exemplu, de Teodorescu (139 gi urm.), avem o intreagi epopee a viegii a$rare.
Poetul popular nu se mulqumegte cu o sirnpld' relatare a
muncii plugarului, ci brodeazX o intreagi istorie, o acliune
susginuti gi anim,ati, in irnagini poet'ice pline de viaqi 9i de
frumuseqe. El ne prezintl lntreaga desfigurare a muncii plu2s0
BIdica Traian
$-a incllicat
Cu friu de mItas1
neagri si trigem,
Bob de griu si seminim.
Iarna-i grea, omi,tul ma,re,
Semne bune anul are ;
1a7)
:
Pe-un cal invilat.
Cu nume de Graur,
Cu geaua de aur,
.Brazdd.
(A. D. Cilea, l,
)
$i cuvintul mi-ascultaii
S-a sc,ulat mai an
ment de pluguqor care deocarndati deschide numai orizonrul
anului de pluglrit :
Miine anul se-nnoiegte,
gi
In
alte variante (A. D. Culea,
pletati :
Pe
friu
l,
99), imaginea cste com-
n,umai fluturei
$i pe chingl nlsturei,
Cu scirile de mirgiritari [...]
Cind cilca, sct'nte'i vlrsa...
Dupi aceasti
de orizont
prezentare
plini de fast, impiratul
face un tur
:
251
$i-n sciri el s-a ridicat,
Peste clmpuri s-a uitar,
Ca s-aleagi-un loc curat
f)e arat qi seminar.
Locul a fost fixat repede gi, adunind argigimea, a incepur
numaideclt aratul cu zor ,
$i curind s-a apucat.
CimP'ul neted de arat
in lungig
$i-n curmezig.
S-a apucat intr-o
joi
C-un plug cr.r,doisprece boi,
Boi bourei,
ln coadi cudalbei,
in frunte qintagei.
Poetul popular ses,izeazd" a mirabil semnificagia momenturui :
nu e un momenLt ca or]care, ci e clipa in care s_a desprimX*
vdrat, natura a prins via1i, seva circu.li intens, i^treaga imerrsitate a f;i,rii .e in piini forfotil Aceasti tezire a naturii e
sugest,iv concretizat5 prin invoca-rea bidicii Traian, care a
,,reinviat" gi a incilecat pe murgui graur. $i fiindci primivara totui incepe sX prindi sclipire cu vioiciune, poetul ingelege si s'tiblinieze spiendoarea momentului printr-o serie de
imagini concrere de toatX frurrusegea : murgul poarte gea de
aur, fri,ul este numari fluturoi, pe chingi poarti nisturei, iar
scirile si,nt de n-iirgir.itari. Potcoavele sint de argint, care in
fugi varsi scintei. Din aceasti migcare generali se desprinde
.,batdica" Traian, ca si adu,ne oamenii gi si-i trimiti la plu,g.
Iegirea la plug, prin urmare, nu este sernnalatX ca un act obignu,it oarecare, ci ca un moment sirbXtoresc, poetul popular,
prin rnijlocirea imaginilor, il ,intu,iegre ca pe un proces plin
de semnificalie, ce se degaji din insugi procesul amplu care
252
agiti firea. Iegirea la plug este organic incadratd. in
intirni
a
Urmeazd" apoi
B
miqcarea
naturii.
al doilea motiv
-
seminatul
:
r azdd" neagrd.-a ris turn at,
$i prin brazde-,a seminat
Criu mS.runt gi griu de varI,
Deie Domnul si risarl !
$i lntr-adevir firea a fost generoasl
:
$i cit lucrul a sfirgit,
Iati, miri, s-a stirnit
Un vint mare pe pimint
$i ploi murlte dupi vint,
Pimtntul de-a ricorit
"|i sXininga-a incoltit.
Holda ,cregte gi bidica iese apoi ca si vadi daci n-a dat iri
pirg. Constate cv buctirie cX griul este aurit gi ci :
Era-n spic ca vrabia,
Ena-n pai ca trestia.
Incalec[ din nou gi aieargl si procure fier gi oge1, din care
in pripi se fiuresc secerile trebuincioase, de diferite mlrimi,
pentr,u birbaqi, femei gi copii. ,Poetul popular nu uiti si
Tloteze ci pentru fete tinerele ele sint tmpodobite ,,cu mLnunchi de floricele".
IJrmeazd al tretlea motiv : seceratul. Bidica aduni
fini qi fine, vecini qi vecine, prieteni 9i algi oameni de bine,
care incep cv zor seceratul. Cu adevlrat meftesug poetic
descrie poetul popular aceasti munci asidui :
Ei cu stinga apuca
$i cu dreapta sicera,
$ipin lan inainta.
253
ci inota.
Algii-n urma lor lega,
Snopuri nalte aduna
$i clni rntndre ridica,
Cc la soare se usca...
In varianta amintiti din
De pirea
Intr-o varianti din coleclia
adaugi
lui
Teodorescu iepele
acluse erau
Cu potcoave de argint
Ce pri'nd bine la pimint,
lui
Teodorescu (150) se mai
:
$i, m[ri, lmi secerari
in'tr-o zi de primivar5,
Risturnind un coll de lari.
Iar dtrpi ce a-nserat)
lnapoi cind s-a uitat,
Au stat snopii
Ca 9i drobii,
Care se dtrceau ca vintul
$i nu atingeau pimintul :
Unde cil'ca,
, Scintei iegea
$i colb slrea.
Cliile,
ln ritmul acesta febril se execut; treieratul, de pe urma cXruia o muljime de care se umplu cu roadi bogati.
lrr continuare urmeaze al cincilea motiv, punctul cential al plugugonrlui : micinatul. Revenind Ia variana lui
Alecsandri, lnre,gis,trim scen,a cea mai v,ie, zglobie din caleafard" g\ plini de haz vdzind attta boglqie de grine, moara
Ca stelele.
se sperie 9i o ia
Este deo,sebit de frumoasi acea'sti imagi,ne
plinl
de migcare"
in care vecini qi rubedenii, mici 9i mari, tineri gi bltrini
inoati in holda au,rie, secerind de zor, clidind claie dupi
claie cit lumea, pentru ca seara, dupi munca sivirgitl, si se
intindi in faqa ochilor o intreagi mare de snopi gi clii, pini
departe in zare.
Urmeazd. apo'i
al patrulea motiv : treieratul. Dina-
mica imaginilor se intelegte, procesul de munci se intensifici,
bobul de griu dititor de piine igi exerciti tot mai mult chem^rea. Bidica Traian, dupi ce igi face aria, aduce d,in gra.id :
Zece iepe
Tot sirepe.
$i de par cI le lega,
$i pe toate tre mi,na
254
colecgia
razna
:
Iari hoaqa cea de moari
Cind vizu a$tea card
Incircate ctr povarl,
Puse coada pe spinare
$i plecn in fuga mare
La cea lunci de scipare.
Lunca mare
Frunzl nrare,
Lunca mici'
Frunza.i picl.
Dar morar.ul nu-gi pierde cumpi,tul. el gde
moriri zvlpi.iate :
si-i vini de hac
Iar morarul, megter bun,
Zirea moara prin cilun,
Irnprejurul parului,
$i-gi lnra cojoc migos
Deasupra f agia.a:ului.
$i rni-l imbricX pe dos.
255
$i-gi
lul ciocanu-n briu
lui qi un friu.
$i mai
Apoi iute alerga,
Moara cu friu o lega
$-o apuca de cil,cii,
De-o punea pe
; dupi ce gospodi,na ia in primire carele inclrcate,
gospodarului, pe care poetul popular o
descrie i,n irnagini pline de prospegime gingagi. CitIm dupi
varianta amintiti a lui Teodorescu :
frurnuseqea
intri pe sceni, fata
cipitii
$i-i da cu ciocan,u-n
gele,
De-o ageza pe mi.sele [...]
El o lua de liptoc
$-o da iar in vad, la loc.
$i astfel apa in spume nivitregte iari prin roara mare, gi
moara.,se pune in migcare, micinind griul
au,riu gi lXsinj s;
curgi din abundenli fiina curati
Sinr neintrecute aceste pasaje ca vervi gi vioiciune.
Poeoul popular sesizeazl forfota ie l"
moari,' d"; ;;-:;
rnulgumegre cu o simpli ingirare a fapdor,
ci ,introduce
aceast.l imagine pitoreasci a fugii. In sti"s
colnract cu reali_
tatea palpabili, ,imaginagia sa zbundd. in voie.
ce viziune
zglobie, citi vioicri,r.rne bu,nl,esci. in acesre pas,aje,
ln ,care moar,a
se sperie de mulgimea carelor gi o ia ,o:"no'prrr"
lunci, apoi
rnorarul nistr:rgnic, care, sentengio,s, se pune imedia
- p" ,r"^be,
igi imbrac.X -;ojocul pe dod
vezi Doamne, atunci
--fiindci,
va purca imblinzi mai ugor moara
zvdpliard. _ aleargi dupi
ea pr'inzinil-o de cilcii gi, cu o miiastri lovituri
de ciocan in
gele, o ,,?.geza pe mi.sele.,, o readuce la vad
gi o pune si
rnacine. Trepidaqia de la moari, semnificaqia
vioaie a mo_
mentuh"ri cind griul auriu se transformi in frina
curati. hrinitoare este redati aici cu un me$regug neintrecut.
Sint pasaje
antologice penrrll humorul nosrru popular.
Bidica este nespus de rnulgumit, il cinsregte pe morar,
;i carele incircate se indreapti. scirliind spre casi. $i astfei
tirmeazi ai gaselea motiv : cernutul. in fond este un moriv
secundar, insi poetul scoare gi de aici efecte poetice
de toati
Era f.ata durnrnealor
.
Ca 9-o zind.-a codri,lor,
Cu cimaga cu aldgI,
Cu flori rogii pe gurig6,
Cu garoafe in cosild,
Tiner'ici,
Ochiegici,
Tinerici, spri,nteioari,
Ca un pui de clprioari,
Cu ochii ca rnurele,
Obrajii ca nulele,
$-orice fecior o vedea,
Pe'dati o gi-ndrigea.
fati plini de farmec cerne fli,na, diar care apoi, ca
al gaptelea motiv, se coc colacii rumeni gi m,irositori, de care
au parre flici,ii colinditori.
Dupi cum am amintit, avem a face cu o intreagi
epopee a nluncii plugiregti. Pentru poetul popular aceasri
munci f ormeazd. un msrnent de sirbltoare. El nu se lasi prins
de latura ei de corvoadi, ci de larura ei creatoare, care incilzegte suflede. Procesul muncii penrru poeatl popular nu
se ,reduce'la rosturile ei strict udlitare, de orizont strimt, ci
este in acelagi ti,mp Ei un mijloc de inllqare, de innobilare sufleteasci. Brazda tras5, de plug nu di numai hrani rstrict trupeasci, ea desgelenegte gi invioreazd, gi ogorul strfletesc. Omul
di'n popor simte cX izvoarele spiritualitllii sale sint in munca
lui. Aga se explici faptul ci poetul popular, desfigurind
aceastl epopee a muncii, se entuziasmeazd, la fiecare pas,
sufleml i se umple de cllduri pl5.smuind imagini dintre cele'
.Aceast5.
256
257
mai vii, pline de ,sclipire, dar in acelaqi timp de robusteqe. ln
aceste creaqii el nu se simte sclav al muncii, ci stipin al ei,
expresia sufletului creator din ea. Numai ata se poate explica
acea libertate a imaginagiei sale, care reuge$te sI salte de la
momentul cel mai serios al muncii la imaginile juciuge pline
de vervi, humor gi veselie. E o via1l s[nitoasl aici, care
se hri,negte de-a dreptul din seva pXmintului, plini de dirzenie, dar gi de striluci.re. Nostalgia, dorul, contemplaqia pXstorului a cedat locul unei atitudini active, plini de prospe1ime,..
Munca a gisit aici expresii de mare megtegug poetic.
Mai d5m aici un exemplu, inceputul dintr-o colindi a
plugarului gospodar, in care se rnerge gi mai 'departe : inainte
de a descrie pluglria propriu-zisi' poerul ne arat'd insigi intemeierea tntregii gospodirii :
Colo-n
s'usu
mai din
susu,
Colo-'n jos'u mai din josu,
Trei esteri, trei megteri mari,
E,stereau gi megtereau.
ln pldure
se
duceau,
La cimp,
(4, D,
gazdd.,
Calea,
I,
si pornegti'".
82-83)
aici toate fazele muncii cimpului.
generai, in toate fornaele de plugwsor sau in felurite
colinde, om,u'l din popor trece in revisti toate preocupirile
sale'de pl'r.r,gar, aritindu-gi atagamentul fagi de munca sa, pe
care n-o detest5, ca pe o corvoad5.. Din lanjul indelernicirii
sale, ca momente mai proeminente se desprind iegitul la plug,
Apoi
se parcurg gi
In
adici aratul, gi secenigul, dupi cum rezultX din diferitele plulnsi in cinstea seceriEului poporul a plisrnuit gi anumite ceremonii speciale, pentnr a sublinia importanja momentului. La terminarea secerigului, indeosebi in Ardeal, existi
gutoare.
obiceiul numit rounurtr,griulu,i" : din rspicele cele mai frumoase
se impletegte o cununi, care se pune pe capul
fete tinere
'r.rnei
pi frumoase. Fete 9i flicii o iau in mijlocul lor, ficindu-gi
astfel inrarea in sat gi cintirrd :
Acasi ei tmi veneau, . "
Boii i'n jug imi prin'deau,
ln pidure se duceau.
Coborim din deal cu piatri,
De la holdi sdcerattr.
Sicerat-o fetele
HoldX ca piretele;
Meqterii se agigau,
Fetele o rsicerat,
Lemne rn'ulte-mi doborau
;
Fecior,ii
Estereau gi megtereau,
Lemne mi le incheiau,
Frumos o acopereall.
Cu tnne o tmbtrneau,
O lipeau, o viruiau.
Cind gata cu ea erau,
IVlegterii aga-mi grL\au
clii
o.n$irar.
Aga-s clLile de multe
Ca gi o'ile di'n munte ;
$i-aga-s cliile de dese
Ca o,ijele pe $ese.
Cu lanluri o linPiau,
:
,,Si triiegti, gazdl", triiegti,
255
Casa si qi-o stipinegti,
Iar acum sI te gitegti,
Cine duce cruruna
E curati ca lumina,
Ca lumina cea de cearl
Cind se pune in pahard,.
259
De unde c,ururna
vini,
Rimine garina pli,ni ;
De unde curnuna pleacl,
Rimtne 1'ari,na-ntreagi.
Hai feciori cu api bunl,
Si stropigi asti cununi.
Nu Etiu viile-o sioat,
Ori fliciii s-o culcat,
Cununa nu ne-o udat.
Aduceqi dpi din rtu,
Strop,igi cununa de griu.
(A. D. Culea, II,
935-936)
Lumea :a\eargd gi ar'unci api peste cununi.
Dar daci poetul popular gine sI priznuiascd momen-
tele mai ,irnportante ale ind,eletnicinii sale, el nu uiti nici
animalele caie ii sint folositoare in rnunca iui gi deci meriti
sI fie increstale in cintec. Iati un rfragment di'ntr-o colindi
din Maramureg, cunoscutS. sub titlul Colindul animalelor
bune :
Sint doi brazi incetinali,.
Flori,le dalbe ;
Curi miere, curi vin,
$i se lace feredeu,
Florile dalbe,
$i se scaldi Dumnezeu,
Durnneziu cu sogu siu.
Tot se scaldi gi se-ntreabi :
Ce-i mai bun pe ist plmint ?
'Ce-i mai bun ca boul bun ?
Cd. br azdd. neagri prdvilegte,
Griu rogu risiregte.
Grtu rogu ca gi focu
$i miqcaru ca gi bobu.
260
Ce-i mai bun ca oaia buni ?
Ci te-nnoiEre, te hri,negte
$i cu miel te dinr,ieqte.
Tot se scaldi gi se-ntreabl,
Ce-i mai bun ca calu bu,n ?
Ci
te duce gi te-aduce,
$i-,n trezie gi.n beqie,
$i orce grea de minie...
(Birlea, I,108)
Dar in munca sa plugarul intilnegte adversitlli cumplite : este rrztur&r care nu intotdeauna este favorabili muncii.
Omul muncegrc din greu, insl d,aci intervin vremuri de secet;, roadele muncii ltri sint zidX.rnioite. Este deci fireasci
striduinla omului din popor ca, in astfel de cazuri, si caute
si intervini tn mersul fenomenelor naturii. Din'aceastl striduingi s-a'nlscut vastitatea domeniilor gtiinqei de care dispunem ast;zi. lnsi. masa La'rgd. a poporului nu dispunea de mijloacele gi cunogti,nqele necesare ca si-gi explice fenomenele n,aturii. Ea presupunea ci acestea, in irnensitatea lor, sint dirijate
de anumite forqe oculte, a ceror bunivoinqi poate fi cuceriti
prin diferite practici. Aga a ajuns poporul si recurgi la o
m'ulgime de i,nvocaqii gi incantaqii magice, in nidejdea cl
astfel poate interveni in m,ersul naturii. Aceste practici dateazd. drn timpuri strivechi, sub diferite forme ele s-au menginut aproape pini Lstdzi, cristalizindu-se in forrne poetice
care negregit trebuie si ne regini atenlia. Astfel avem pentru
cazuit de 'seceti paparud.ele gi caloianuL Eineingeles, \a baza
lor ,este o i,dee falsl despre naturl, ele reprezinti ,,o nerozie
din vrernurile primitive", dupi oum se exprimi Engels in
leglturi cu suprastr,uctura din perioada preistorici. Insd. cu
drept cuvint adaugi tot Engels : ,,Istoria gtiingelor este istoria
inlituririi treptate a acestei nerozii, respectiv a inlocuirii ei
printr-o nerozie noui., dar din ce ln ce mai pujin abzurdi"
261
(Marx-Engels, Despre artA ;; literaturd, 1953, p. 10). Pe linia
acestei evolugii concepjia de \a baza acestor crealii s-a filtrat,
s-a luminat, nnclt latura magici abia mai are urme. ln misura
ln care s-au men!furut, ele nu mai reprezinti intentria adev5rati
de a indupleca forgele rnistenioare, ci piicerea de a reproduce
texte de o incontestabiii frumusege poetice. Din ele rdzbate
aceeagi corrrraniune cu n'atura, cu pulsul ,dinarnic care o animi.
Citind gi recitind aceste crealii ale poporului, sin,tem izbigi
Paparudele ;
$i si creasci spiceie
Cir vrabiele,
Paparudele ;
Si sporeasci grinele,
Si umple pitulele,
Paparudele.
Si deschizi cerurile,
de tonul lor pli'n de viaqi gi prospegime, dovedind clar ci
prin ele poetul popular s-a integrat in insigi ritmul viu al
Paparu,dele,
naturii. Iati
Paparudi, rudi,
Vino de ne udi ;
Paparudi, r'ud5,
Vi,no de ne trdi,
Ca si-nceapi ploaie,
SI curgi giroaie,
Cu gileata, leata,
Peste toati zloata:
IJnde di cu ffIaiul,
Si creasci 'milaiul,
Unde di cu sapa,
SI curgi ca apa.
(Teodorescr, 210)
Alt
exemplu
Si ponneasci ploile,
Paparudele,
gi si feregti holdele,
Paparudele,
De toate rnilurile,
Papartldele ;
un exemplu de paparud.d :
:
PaparudS, rudi,
Vino dc te udX,
Ca sd cazl ploile
Si gonegti ticiunele,
Paparudele,
Din toate ogoarele,
Paparudele.
(Teodorescr, 210
Iati
acum
,r.rn
exemplu de caloian :
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n cer gi cere
Si deschizi porlile,
Si sloboazi ploile,
Si curgi ca ginlele
Z,ilele 9i nopgile,
Ca
si creascl grinele. [...]
Cu gi"legile,
Paparudele ;
Sl dea porumburrile
Cit gardurile,
262
Caloiene, iene,
Caloiene, iene,
Du-te-n cer la Dutmnezeu,
'
Ca si ploui tot mereu,
Zilele 9i nopgile ;
Si 'dea drumul roadelor,
Roadelor noroadelor,
Ca si fie-mbelgugati
!'a:ranoastre, ltrmea toati.
igi
in
viaga plugarului. Dumnezeu
tnsl
Ie
:
,,Ci v-am dat din'fire,
Chiar de la zidire,
La trei in unire,
Exemplele c,itate vorbesc clar : latura magicl, intustipiniti de mister, este cu totul pe al doilea plan:
Pe primul plan dominl. fdrd" echivoc contactul viu cu natura,
identificarea cu pulsnrl ei dititor de viaqi, cu ritmul dinamic
care tinde spre lumin5. Ca 9i celelalte creatii pluglregti, se
observi gi aici o ancorare in pS,mintul plin de sev5, cu o
mentalitate ,treazd", care a,reugit si, invi,ngi cS.tugele intunecimii. Din ,nou trebuie si constatim ci inspiragia poetului
nostru popula,r rnerige ,min5.*n ,min5. cu ritmul viu al naturii.
Oricit ar fi de ro,bit s,upersdqiei, ornul d,in popor, cfnd se
apropie de naturi, se lasX prins de prospeqimea pulsului ei"
Aceste datini nu trebuie s5. le privim numaidecit ca o crarnponare a omului din popor de noianul de superstiqii in care
s-ar complace, ci fimpotrivi, in virtutea ritmului lor liuntric,
a freamitul'ui viegii pe care il respiri, trebuie interpretate
ca o . tendi,nli vddi.ti dre a depdgi cadrele propriu-zise ale
supentigiei, ciutind orizonturi ltrminoase.
Tonalitatea creajiilor amintite este ptrini de oiltin'rism.
Degi imboldul care le-a dat nattere ,sint 'necazurile, neajunsurile tntirnpinLate din partea nraturii, vioicitrnea lor nu lasi loc
disperi'rii ; in ele palpiti viu speranja ci lucrurile se indreapt5.. In adinoimea zufletului siu omul din popor hrinegte
convingerea cI in virtutea legilor inerente firii are dreprul tra
un grad de indestulane. Aceasti idee se expriml clar intr-o
coli,ndi frumoasi, d'i,n care citlm un fragment. Este vorba
despre trei flori
care
a griultr,i, a vinului gi a mirului
nocoasi,
264
intiietatea
impacl, spunindu-le
(Teodorcrcy, 211)
-
disptl
-
Numai o menire :
Ca-n tot anu-o dati,
Cu mina'ncdrcatd",
Si iegiqi din rai
Pe al lumii plai ;
S-aduceli in dar
Bun'ului plugar
Sag deplin ln casi
$i colaci pe masi.
(A. D. Culea, I,
80)
Cu speranla in roadi bogati se apuci plugarul de lucrul siu"
Oricit ar fi lucrul de greu, el se entuziasneaztr :
Cu pl5vanii de la jug,
Port in garini mindrul plug.
Dragi mi-s boii, cimpul drag,
Brazde-adinci de-a lungul trag.
Umbli plugul cu doi boi,
Eu ptrn capdt la nevoi.
Seamln lanul roditor
$i
mi uit in viitor...
(A. D. Crtea, lI,
894)
Acest entuziasm penru munca din sintrl naturii il face s[
sesizeze i,ntr'eaga forfoteali de pe intinsul ei, observind toate
vietigile care miguni 9i dind urrnitorul tablou plin de viali :
Mi
dusei
la cimp atard
Si vid cimpul cine-l ari
265
Trageii voi boi dinainte,
Ci voi sintegi cei de cinste ;
Tragegi voi boi din tinjeali,
Ci voi sinteqi cei de fal[ ;
Tragegi voi boi de la rudl,
Ci voi sintegi cei de trud5.
$i vXzui un cintezoi
Hiulind
pe
lingi boi.
Mog bdrzoi jinea de coarne,
Btazdd, dreaptl si ristoarne
Ciocirlanul cel moqat
;
lndeamni la seminat.
Ciocirlia, fatl. marq
Le-aduce la cimp mincare ;
Un mierloi, venind de-acasX,
li cheami pe toti la masi.
Pitpalaca rnas-agterne
gi de zor milaiul cerne ;
Iar d,riguga rlndunici
Face-n
(4. D.
Alt
lrabi
Culea,
II,
mimilign.
(7.
\
Iepuroaicele-adunind.
'
Prepeliga fati mare
;
$i giina cfriia
Ca sI se duci gi ea.
Iar cocogul ii cinta :
,,G;ini, n-ai ce cdta,
Ci qi-or smulge penele,
Si-gi cirpeasci straiele"...
(A. D. Culea, ll,
962)
Dar daci aici el a sesizat voiciunea, latvra idilici gi ugoari a
muncii, in schimb in 'altele el ,sesizeazi greul ei, firl ca si se
plingi de ea. Astfel, avem frumosul cintec din Ardeal :
266
ci din
soarta carre-a fost hlriziti plugarului : de a nu avea alt rost
decit de ,a mun'ci din plin, de a fi robul eforturilor 9i necazvrilor. Se reflectl aici sufletul apisat al iobagului, care nu
muncii lui.
cintece se observi clar doui
acestor
ansamblul
Din
iniliali plini de speran!5'
por,nire
parre,
o
tend,inqe : pe de o
sumbri, reflex al
tonaiitate
de optirrr,ism ; pe de altd patte, o
chinu'rilor de tot ,soi rl, rod al vitregiilo r cate i se ridici in
cale. A doua nuanqi uneori ia trn accent vehement, aritind
revolta lui attt impotriva natunii, care i-a zadirnicit roadele
trudei, cit qi impotriva orindtririi, care il exploateazi' Reamintim acest exemPlu, pe care l-am mai citat :
se poate bucura de roadele
Frunzuliqi mlr robnd,
N-am mai vdz'tt de ctnd sint
Iepura5i vara cosind,
'
15)
sumbru, ca un reflex nu din caracterui muncii ca atare,
:
Ductnd la cosagi mincare
llI'
In aceste citeva versuri se redi admirabil caracterul trudnic
al mtrncii, seriozitatea 9i dirzenia care o tnsqqesc' Printre
rinduri gi din tonalitatea cuvintelor apare 9i un caracter
9031
cintec asemi.nitor
Brecliceanr,
Arde-te-ar focul, Pimint,
$i te-ar bate Domnul sfint,
Cici imi egti duqman cumPlit
Ce-am semi'nat n-a iegit'
Seminat-am griu de varl,
A ieqit numai negari.
Semlnat-am orz, ovdz,
A ieqit mohor de ;es.
Semlnat-am PoPugoi,
!
A ieqit iarbl-n fu;oi.
267
Stau
in ctmp
9i
rnl
gindesc,
Cu ce o si vieguiesc ?
N-am leqcaie la chirnir
Si mI pot pliti de bir,
gi de foi, 9i de soldat,
$i de Iuda blestemat.
Vai ;i-amar de biet romA.n
Cin'd e'domnul riu stipin !
N-are loc in qara lui
$i-i ca pleava cim,pului !
(AIecsandri, 228)
Recapirulind domeni,ul poeziei inspirate din indeletnicirea plugiritului, consrattrm cd daci existl puncte de reper,
motiye gi moduri de a vedea comu,ne cu a celorlalte indeletniciri, totugi ea igi are specificul ei. .Dupi culn am mai spus,
aceastX poezie este mai pugin marcati de lirism, mai pulin pitrunsX de nostalgie, in schimb este miai ancorar;, in rea,litatea
concreti, cu o atmosferS. mai ,,palpabili". Nu este lipsitl de
trisituri sumbre, insi poetul plugar reu$egre s5. se ridice deasupra 1or, realizeazd, adesea o atmosferi vesell, cu trisi.turi
pronuntate de hurno,r. Dar mai presus de toate, in ea se reflectX activitatea fe rili specificl acestei indeletniciri, cu puternice accente de optirnism.
DINAMICA IUBIRII
,de genul celor studiate pini
prim'ul plan. Avem subiecte
pe
acum gisim elementul dinarnic
.u.. prir. trisitura ior speoificd' 's-at putea bine pteta la
convertiri in stiri statice' dar pe care poetul popular preferi
si le prezinte in plini desfigurare dinamicl. Aqa este iubirea'
Iubirea ,ctr uguringi duce la manifestlri sentimentale' cu ati-
Dar nu numai in poezii
tudini conternplative, pasive. Totuqi, poetul popular 9i in
domeniul acesta are iegiri pli,ne de acliune. Deosebit de semnificativ este ln aceaste privintl balada Mi'erla Si' stwrzul, care,
€unoscuti in foarte mtrlte variante, . este una dintre cele mai
rispindite crealii populare ale noasrre. Noi ne refer,irn la cea
din coleciia Teodorescu (453). Sturzul 'se in'drigosteqte de
mierli, insi de la inceput sintem puqi in faga trnei
deosebit de vii,
Iipsiti
scene
de orice sentimentaliem :
Foaie trei lalele,
Doul pisirele
Stau pe rimurele
:
Mierla prin tufig,
Sturzu-n cirponig,
$i se cicilesc,
$i mi se sfidesc...
Insi oricit ar fi sturzul
Dar sturzul nu se lasi
,de
stiruitor, mierla
ii
reftzd. iubirea'
:
269
Dar pe sturz nu-l poate ingela
,,Ba eu te-oi lua
$i te-oi siruta,
Mi.car de-ag cripa.
Srurzul
lua
De-i f,ugi de mi'ne,
ln zbor'dupl
Mi
$i rnereu zicea:
qin
dupi tine,
ea,
$i und' te-oi ajunge,
,,Miedici, rnierlici,
ln
N'r.r
fi silbitici,
Ci
eu te-oi lua
brage te-oi stri,nge,
$i te-oi siruta
Noaptea gi ziua."
$i te-oi siruta."
Mierla, ca si scape, intr-adevir o ia la fug5. Cu aceasta incepe
o desfigurare dinamici deosebit de vie :
Mierla d-atzea,
Din ar,ipi silta,
Prin cringuri zbtrra,
ln
Peste cap se da
Se
$i mi'se dnrcea
Prin codri, prin mungi
gi prin vdi adinci.
esre pe urmele
Sturzul o vedea,
ei
ficea,
ficea d-o balti
$i mi
sus se-nXlga
Dar sturzul
Atunci mierla igi continui fu,ga cu forge inteqite
Mierla tar zbura,
In sus se-,nilga,
Jos ci se lisa,
Foaie g-o lalea,
se
Cu papuri nalti,
Cu papuri groasi,
: ''
Nalti
9i
srufoasi.
Dar nici de asti dati nu-i
Dupi ea se lua
$i mio ajungea,
Iar ea de-l vedeei
$i miJ cunogtea)
Srurzul o vedea
$i mi-o cunogtea,
Peste cap se da,
Salcie pletoasl,
ln baltd cXdea
Vende 9i urnbroasi,
Ce pe rnal cregtea,
$i mi se ficea
Trestici, pitici,
Cu foaie-nverzitd.
La virf infloritd...
270
se
:
Peste cap se da
$i rni
se fdoea
Pletele-gi llsa,
Apa c-ajungea,
Doar de-o siruta.
reu$egte
giretlicul
:
Ci-i o zicdtoare
:$i goana continul cu multe peripegii, prin cele mai variate
metarnorfoze, pinl ce mieria se lasi in paza unui vlnitor,
De insuritoare :
Cine bate Du,nirea
Nu mi-l bate muierea
care o scapl.
Am citat numai citeva fragmente, de fapt insi trebuie
recititi intreaga poezie, care de la inceput pini la sfirgit este
.plin5. de nligcare. Poetul gisegte multe expresii gi simbolu'ri
adecvate, suple, plin,e de prospegilrl€, ,s€ gine strins de vioi,ciunea desfsgur5rii, se complace cu voluptate in mlidierea
zborului, in diferitele metamorfoze ale pisirilor, ln migcarea
lor cind gerpuitoare, cind zburdalnicX, cu un cuvint: focul
dragostei ii di un avlnt ca,re cuceregte. Este un'ul 'dintre cele
rnai autentice exempl'e ale simbureltri dinamic din poezia
noastrS. populari,, plin de gingigie, dar in acelagi timp de
.acgiune susqinut;. ln viziunea acestei inspiraiii iubirea nu este
contemplalie, ci zbor nec;uffnat gi lupti sti'ruitoare.
Un focar de dinamism intens in iubire gisim 9i in
Radd drn colecgia lui Alecsandri (121). Rdda circiumlriga,
€urtatd de mulgi blrbaji bogali, pune condilie celui ce ar
vrea s-o ia :
,Birbat oi lua
Care s-a afla
Dunlrea si-noate
Ri,dicind,din coate,
In picioare stind,
Buzdugan purtind !"
di'n negustorii bogaii nu rzu$egte in lncercirile
sale, decit un argllel sirac. Rada exclami veseli :
Insi nici unul
,Vh',
voinicule,
ArgSgelule !
Pe tine te vreu
Birbat si te ieu,
272
!'
in iubire nu
plinitate de
virtoasi,
bi,rbilie
doiegte rever,ie melancolici, ci
E plin de seducgie
acest suflet de femeie, care
energie.
Dar sernnificativ este faptul ci elementul d'inamic il
gisim chiar gi in crealirile lirice cu vidite inc,liniri spre .contemplalie. Ne gindim la rnulgimea doinelor de iubire inspirate
de viaga pistoreasci. Este trn'merit deosebit al lui Ov,id Densusianu de a fi rernarcat aoest l,ucru.8o Se gtie, 9i am avut
prilejul si vedem'in capitolul resPectiY ci, in general, creagiile care tilrnices,c viaia pdstoreasci sint pline de sentiment'
Chiar gi atunci cind poet'ul popular se ,lasI 'dus de telatarea
unor evenimente, acestea stnt, in cea mai mare Parter inviluite
in efuziun,i lirice. Am vdzut cd' acesrc efuziuni domini mai
ales ci,nd ne tXl,micegte d'ragostea fagi de indeletnicirea sa 9i
ata$amenrul fagi de natura in sinul cireia triiegte. Dar am
mai vdzut cI poettll nu eziti sI redea gi latura intunecoasi
a indeletnicirilor sale, diferitele necazuri inerente viefi pistot
regti, ceea ce de asemenea Provoaci. pron'unlate accente lirice.
Trebuie si constatim ci printre diferitele mx,azvri, din varietatea sentimentelor 'dureroase care il friminti pe ciobanul
piaiurilor, pe primul plan apar,e iubirea. Intemperiile, mizeiiil. ."ur"r" de naturi gi oameni parci nu-l friminti aga de
muit ca gindul La aleasa inimii sale' Aga se iveqte dorul, acest
sentiment atit de puternic ai de gingag in acelagi timp, in
sinul poeziei noastre pistoregti. Nu sintem convingi de teza
trui
Ovid Densusianu, cum ci dor rl gi-ar
lari, l,
e Ovid
7923,
Densusianu, Vieald pdstoreascd
fi ficut intrarea
in
in poezit nodstrd PoPt4-
aspecte ale ltrtsmulut nostru
mod deosebit'
p. 104 9i urm., capitolY,l Doud
pasiorisc, asupia ,ci,ruia atragem,itengia in
273
domeniul poeziei noastre populare exclusiv prin mijlocirea
pistoritului gi ci de aici s-ar fi repercutat asupra intregului
cimp al poeziei noastre populare in general. Fapt insi. este
ci nici un sector al viegii poporului nosrru nu a dat na$t€re
la atltea cintece de dor ca plstoritul. $i e firesc s5. fie aga,
fiindci nici o a'lti indeletnicire, in afard de pistorit, nu-tr
qine pe ornul nostru din popor timp aga de indelungat deparre
de iubita lui. Se na$te un conflict acut in sufletul pS.storul.ri :
pe de o parte, dupi culr am vd.zut, el se simte legat cu mii
9i cilduroase fire de indeletnicirea aceasta gi de natura inconjuritoare, dar pe de alti parre, aceeagi lndeletnicire il
gine departe de ,iubia lu'i. Iar dialectioa vieqii sufletegti e de
aga natvri, incit intelegte acesr conflict : daci c,iobanul se
adreseazS" cu atita cd.\durl. turmei sale, prirniverii, codrului,
o face fiindcl are o mare sensibilitate sufletea'sci ; dar tocrnai
aceastS sensiib,ilitate care ii di ,inrspiralia poetici. ti deschide
sufletul pentru iubire. Deci cu clt se simte mai atagat de
ir-rdelecnicirea sa gi d,e naturi, cu atit mai mare este predispozigia sa pentnr 'iubire. Aga se inteqegte j5;raricul tn ,inima lui,
din acesta se na$te dorul. Aga se explici intensitatea lui deosebit5, amestectrl de durere gi pl5,cere. Este adevirat cX am
vizut exemple in care atagalnentul fali de pistorit pretinde
a fi mai puternic decit iubirea, insi caz,ul amintit nu exprimX.
o stare generali. Pe cit e ciobanul mai iubitor de mu,nte, pe
atit il pagte de departe gindul iubitei, dorul fierbinte dupi ea"
Iati un exemplu :
Cu neveste cinerele,
Cum se dr:c cu saPa-l1 sPate'
$i eu sint aqa deParte I
Fi-mi, Doamne,-o Pisirea,
Pin'la ele de-oi zbvra,
O si-mi vid rnindmla mea
$i dorul mi-oi stin-rPira.
(A. D. Culca, Il,
A apirut aici o imagine dinamici specifici : ciobanul ^r vte^
si se faci pdsilrea, ca si poati zburala mindra sa' $i intr-adevir, dinamismul iuraginilor este o trisituri spe,cificx acestor
plismuir'ri. DacI er'aminim cu atenlie vatietate'a poeziilor in
,ur" ," exprimi ,dorul, ""i1 'gisi ci chiar 9i simgirea cea- mai
discretS, taina iubirii rostiti in goapte, este animati de un
simbure dinamic clt toill alltentic' Iati ce spune fata iubitului ei :
Dorul, badeo, de la tine
Peste vii gi dealuri vine,
De nu-l poate oPri uime :
Nici cioban cu fluierul,
Nici vo,inic cu ctntecul'
(O.
Sau
Foaie verde, foi rnirunte,
Viaqa mi-o petrec pe munte,
Firi umbri, firi
II
soare,
Nurnai cu oi mulgltoare.
Ctnd sui virful piscului
$i vnd drumul satului,
imi vid cirduri de copiie,
759)
!t
I
I
1
i
!r
;r
II
Densnsianw, 19)
alti nestemati poetici :
Bldiqor depirtigor,
Nu-mi trimite-atita dor
$i pe luni, gi pe soare'
$i pe cald, qi pe ricoare,
$i pe stele mirunqele,
$i pe zbor de rindunele,
$i pe stele 9i pe luni,
$i pe nori ce vintu-aduni.
,Q'
Densusidn*,20}
joc seducitor al dinamicii contrastelor, din a cdrar
sclipire se desprinde cea mai delicati iubire, care totugi este
de o intensitate nemisurati, cuprinzind lumea inrreagi, srrebitind tflarea unitate cosmic5. gi fictnd si freamite 1,n toate'
cutele ei. Pimintul, vlzd'uhul, cerul, toate sint cuprinse in
putern,ica legiturl d'inamici a unei iubiri nestlvilite, dar gingagi in acelagi tirnp, care rizbate din aceasti capodoperi.
Iln sens aseminitor de dinamic ,se desprinde 9i din
Este un
urmitorul exemplu
suges€iv
:
Aga trec zilele mele,
Ca 9i apa prin vilcele.
$i-aga trece custui meu,
Ca gi apa prin pIriu.
.
Parcd, ar vorbi Fleraclit : ,,Panta rltei"
curge. ln
- totLrl
sonsul acestei continue desf5guriri gisegte el irnagini in plinl
migcare pentnr a-gi exprima dorul
$i inci un ultim
5)
exemplu,
tot dintr-un cintec
ciobinesc
:
Cit e lumea-n lung gi*r lat
Dorul zboard,leginat
I
,
$i
se duce
nemlnat
$i,iar vine, nechemat.
(O.
Densusiaxa, 8)
Oricine a parcurs mulgirnea colecliilor noastre de
poezii populare va ,reounoagrc in exemplele citate formele
tipice in care igi fixeazd poetul popular sentimentele sale fierbinqi. I,maginile prin care ni le sugereazi lntrec cu mult cadrul
lumii ,strtmte gi inchise, ele stribat v,astitatea lumii co,smice,
pe care o 'sesizeazi in plini migcare. Agitalia sufletului siu
lgi gisegte corespondenqe in agitagia iumii intinse, se pune
de acord cu ea, gXs'ind tn felul acesta expresia cea mai adecvatd.. I'ar acest procedeu il utilizeazl nu numai cind igi expri,mi dor'ui siu arzetor, ci in gerieral cin'd vorbegte despre
mersul viegii sale
276
:
:
Bate vintul, nTiri, bate,
Bate vintul peste munte
$i-amiroasi-a doruri multe.
Bate vinrul vilurele,
$i-amiroasi-a dor gi jele
De la locurile mele !
(7. Pamfilc, 316)
Dorul rneu pe unde pleaci
Nu-i pasire s5.-l tntreaci, :
E mai repede ca vinrul,
Ca fulgerul gi ca gindul.
(O, Densasianw,
(R. Bart6h, 3l)
Chinuit de dor, ciobanul igi lasl
la mtndra
.
'r.rneori
turma 9i o ia la vale
Frunzi. verde g-un vizdei,
Cine-au'de glasul mtndrei
Lasi oile pe munte,
Trece-o vale gi o punte
$i vine ca s-o asculte.
llOCrletCt, /t>)
De asernenea
:
Pentru mindra mea Mirie
Lisai boii pe cimpie
$i vacile pe vilcele,
Oile pe migurele;
Inimuga-mi de dor piere.
Pentru mindra mea loanl
Lisai boii pe poiaini
277,
Cu gindui la cel plecag fata cauti s;-gi imagineze culn ar
putea fi necontenit prezentd in preajrna lui :
$i oile Ia izvor,
Vacile pe cel rdzor'
Iar
eu
mi
(7. Bnd,
topesc de dor.
Fi-m5', Doamne, c'e mi-i face,
Fi.mi roata stelelor
ln drumul muntenilor.
a7)
Greul ,sufletului ne vorbeqte prin urmitoarele versuri,
<Jomini tot inaginea din'amici :
ltl
care
MIcar vintul si mI batl
$i soareie sd md. arztr,
Numai badea si tnl' vazd'.s2
Bate vintul Peste muntc,
Eu triiesc cu jele multe ;
Bate vintul peste deal,
Eu triiesc cu mult amar
Dorul ei coiindi virful munqilor, trecind peste toate piediciie
;
Bate vintul peste runc,
Greu-i dorul care-l duc.
(O,
Densusianu, V;eata
P.' 1,
:
Siracele dragostele,
Trec prin api,
76)
Dar daci ciobanul de pe cresteie indepirtate este frinrintat de dor gi g[seqte inspiralii bogate, tot aqa 9i iubita
Nu se-neaci ;
Trec prin tini,
Nu se-ntini ;
Numai sp,urcatul de dor
$ade-n virful mungilor,
I
x
rirnasi in vale este chinuiti de focul inimii. x{ulte sint cintecele in aare fara iqi cinti dorul dupi cel plecat, g5'sind 9i ea
imagini dinamice ca si-l exprime. Jalea incepe de la plecare :
Bate vintu-n ciolPinei,
Foicici de lalea'
badea,
Rog Pe Maica Precista
SI rnI fac-o Pisirea,
S5. ies inaintea ta,
Ca sI-qi slrut gurila,
Si-mi mai qie inima
Pini tu t-ei into'rcea.8l
sr N. I. Dumitragcu, Flori de cimp, p' 59'
ttQ
(Iloarea
_
ciobinei.
Bate vtntu-n ciolPani verzi,
$i se duc de nu-i mai vezi [...]
Se duc bieqii
Mii bldigi, mii
piatri lati,
Strigi ,,tulai", cI se-neaci.
$i gade pe-o
dar*ilor, II,
428)
Dorul dupi cel plecat, dragostea nestiviliti pentru el
niciunde nu gi-a gisit expresie mai frumoasi ca tn urmitoarele
versuri
:
Mni bidi15 pani verde,
Riu mi tem ci eu te-oi Pier'de,
Ce te-am mai pierdut o dati
$i te-am citat lumea toat5,
Sus la virful munteltr,i'
La curlile dorului.
Prins-a doru-a rni-ntreba :
82
I. Pop-Reteganul,
Trandafiri si t:iotele, ed.
II,
p.
98'
279
fici
pe-aicea ?
Cat un pui cu pani verde,
Ce cagi
sl nu-l mai
Ci m-o-nvigat a iubi,
Dumnezzu
$i de-atunci nu pot
($ezdtoarea,
XiI'
rabde,
trii.
r99)
,Sus la vkful muntelui, la curtile dorului'
- in aceastl expresie de cea mai tnalti poezie este condensati intreaga intensitate a dorului din poezia noastri pistoreascil Culmea din
depirtare, invil,uiti in ceaql misterioasl sau tn razele aurii
de pe-nserat, este sestzati de imaginajia fierbinte a iubitei ca
o impirilie in care dorul este atotstepinitor, care din curlile
sale de v,is igi emite vraja nestlviliti pini la mari deplrtiri"
Sub imperinl acestei vraje aleargi ca disperati prin ,,lumea
parc5, am citi un pasaj din
taate" in clutarea iubitului ei
Ctntarea Cintdrilor. Numai sub aceasti formi concreti l$i
poate explica ea de ce hoinarul de pe creste li qine sufleul
inlinpit, ii face in'ima si bati tn nelinigte, frimintind-o in
chin arzitor. ln aceasti expresie se condenseazX nostalgia invil'uiti i,n nuanje de disperare gi totugi invioratl de raze de
sperangi, du,rerea surdX scildati in plicere, presimqirile intunecoase care totugi lasi si rse intrevadl. zdd luminoase"
Acest motiv al iubite,i, care aleargd. cu inima crispati
in ciutarea iubitului din depirtdri, ;i-a gisit o expresie tragici deosebit de frumoasi in ba\ada Voina din Jara Haqegului, ou drept cuvint. remarcatd. de Ovid Densusianu ca s
creagie valoroasi. 8s Fata igi agteapti ,iubitul cu nerlbdaren
agteptarea e,i tnsX este zadarnicd, nici o veste de la el. Chinuitl
de presirngiri, ea apucd, drumul rnuntilor, ti cautl urmele cu
disperare prin vii gi pe cre'ste. Mierlila Pe care o tntreabi se
menqine tntr-o ticere chinuitoare. Dar iatX, cucul ii di de
'
83
Ovid Densusianu, Vieala pdstoreascd tn poezia nodstrA popn-
lard; l, p.88-89.
280
: mindrul Voina gi o'ile sale, in vtrf de munte, s-au
schirnbat ln stane de piatrl... Dirspariqia niprasnici a iubitului imaginaqia populari, in acest caz, larr gi-o poate explica
decit prin transformarea lui in piatfi, inerti. Bolovanii muqi.
gtire
sint mirt'r.rria unei tragedii care s-a petrecur.
Dupi cr-r,m vedem, atit ciobanul plecat in depirtiri, cit
gi iubita rimasi in urmi gisesc vorbe simlire pentru a-gi ex-
prima dragostea nestl;ilir;.
A$u se cinti dorul in poezia noastri. pistoreasci. DacI,
fXri indoialS., expresiile contempl,ative nu lipsesc
- ceea ce
n,u ne preocupi a,ioi *, nru-i mai p.i.r1in adevirat ci in rnajoritatea cazur,ilor
gi de fapt cele mai vaioroase din punct de
- poetul
vedere poetic
popular tl expriml prin imagini de
migcare intensl, dupi cum intensX. este gi frirnintarea provooatd de el. Practica acestei lndeletniciri duce in mod inevitabil la situaqii care nu pot si nu degrcpte acesr senrimenr
rulburitor, plin de neli,nigte, de zbucium indreptat spre orizontul vag al depirtirii, imbricat parci in haine de ceaqi.,
dar in acelagi timp exprimind cu tirie o realitate dirzi. Este
foarte semnificativ ci oricit s-ar pirea ci tinde acest sentiment spre negu,ri de vis, de fapt in toate exemplele pe car€
le-am citat el este legat de expresii ce reflectl direcr realitatea concreti gi plastic contr.rratS. in plinitatea unei desfiEuriri dinam,ice.
Am aritat ci dorul ap,are mai abundent in legituri cu
viaqa pistoreasci. Dar nici viaqa plugireasci nu este lipsiti
de el, doar 9i fllciul plugar tgi are dragostele sale gi tinjeEte
dupi iubita lui. Degi el nu trliegte in depirtiri, dragostea lui
tot intensi este, gisind cii de exprimare tn versuri infldcdrate,
care gi ele imbracl imagini dinamice. TipicI este urmitoarea
poezie, intitulati Dorul :
Frunzd verde mlricine,
Nimic se prinde de mine
!
281
De cind dorul m-a lovit,
Minlile mi-au riticit ;
De cind dorul m-a cuprins,
Sufletul rni s-a aprins !
Sui in d'eal, cobor in vale,
$i-mi pierd ziua tot pe cale
Valea sui, dealul cobor,
lmi trece viaga tot cu dor.
Puiculiq5, floarear guri !
$i-am si plec mine la gar5,
Si vtnd griu, si vtnd secarl,
SI-qi cumpir de-o silbioari...
"
,care
Pe unde
Cd. s-acagd Plugu-n dor,
(7.
d,ealu de-a lungu
Tot arind qi seminind
$i din guri cuvi,ntind :
,,Si te faci, gritrle, faci,
Si stai bine la plivit,
Ca mindrula la iubit ;
$i si scai la secerat
Ca mindra la sirutat...
282
74)
dI mindruga
trece
:
MIi bidill,
floare dulce,
Unde te-ag gisi, te-ag smulge
$i-acasi la noi te-ag duce
$i te-ag risidi-n gridinl
$i te-a;'iecsra cu mili,
$i te-ag face stog ln Prag
$i te-ag imbliti cu drag.
$i te-ag mlcina mirunt
La morigca de argint
$i te-ag cerne Prin sPrincene
$i te-ag friminta-n inele
$i te-ag da inimii mele
SI se stimPere de jele.
(Popadima, l8C)
Si vezi dorul cum mi Poarti,
Mi poarti din poarti-n Poarti'
Ca pe-un om bitut de soarti.
lIl'
iubitul prin:diferitele faze ale muncii plugiregti
badea cu plugu,
ivegte dragostea durerpasi
Brediceana,
Iubita, ca si-gi dovedeasci intensitatea 'dragostei, i9i
Dragostea fliciului este a$a de arzdtoare, incit igi
drept model pini gi grtului pe care l-a seminat :
se
umbli dorul
Trag boii de se ornor'
Trag boii, trag boii de se omor'
(AIecsandri, 243)
Dar gi aici
il
Nu poli ara cu Plugul,
Nu poli, nu Poli ara cu Plugul'
$i rsapa s5, putrezeascS...
Citu-i
ii
957)
muncegte dureros 9i plugul devine imaginea
exprirnX adincimea :
Greul dorului
;
Cind te vid in bIt5turI,
Imi uit plugu-n ardtvr5,
Sapa-nfipt5-n curlturi,
$i las boii ca si pasc5,
Plugul si se rugineascl
Ari
(A. D. Cilea, l'1,
:
(E,
Nicoatd
-
V. Nete',
35)
Dar iubitul a trebuit si plece la cosit, fata insi, n-runciti de
cdldura dragostei, doregte ca la toli cei plecagi sl li se rupi
coasa, pentru ca stXpinul inimii ei si se tntoarcl :
ts3
Foi de viqi timiioasi,
Au plecat olteni la coasi,
Si
coseascl
Rupe-li-s-ar
S5.
coseasci
fin
cu roud,
doui
fin ghizdei,
coraStr-r
Rupe-li-s-ar coasa-n trei
Si. coseasci
;
(Papadima, 173)
;
fin culcaru,
Rupe-1i-,s-ar coasa-n parru ;
Si coseasci fin sipici,
Rupe-li-s'ar coasa-n cinci ;
Si
co,seascl
fin mitase,
Rupe-li-s-ar coasa-n
gase ;
Si coseasci flori cu lapte,
Rupe-li-s-ar coasa-n gapte
S5. coseascX fin de-l copt,
R.upe-1i-s-ar coasa-n opt
Si coseasci fin mohor,
;
;
Rupe-li-s-ar din cotor...
(A. D. Crlee, Il,
961)
ln urmitorul cintec fl5clul
9i fata cinti irnpreuni. tntr-r.rn
din Mierla Si sturzul,
folosindu-se de imagini dinamice inspirate tot din indeletni*
fel care arnrintegte de metamorfozele
cirea plugarului
:
,Bade, ,de urltu tiu
Face-m-oi iarbd pi tXu."
,,Fi-te, mlndri, ce tiri face,
mindri, m-oi face,
M-oi face un bou-de-balti
$i oi pagte iarba to,atX."
C5. gi eu,
tiu urit
M-oi face floare de rlt."
,,Fi-te, mi'ndri, ce tiri face,
Ci 9i eu, mindr5,, m-oi face
,,Eu, bade, de-a
284
Un cosag cu coasa-n spate
$i-oi cosi florile toate ;
$i te-oi cosi gi pe tine,
$i tit ni-i scipa de rrr-ine."
Dar daci pin;, acum, in leglturi cu cintecele de dor,
putea
face, din puncftl de vedere al motivelor, o deosebire
am
intre cintecele pistoregti gi cele plugiregti, trebuie si constatXm ci gisim o mulqime de plismuiri in care nu se remarci
aceaste deosebire, ca,re se potrivesc la fel d,e bine pentru
orice indeletnicire tn orice imprejurare, exp,rimi,nd pur li
simplu o dragoste nestiviliti, ins5. cu aceleagi imagini de
intensi migcare. Iati un exemplu de deosebiti frumuseqe, care
tncepe cu un motiv pe oare l-am rnai citat, imbrigigind iarigi
Iumea intreagi :
Dorul meu pe unde pleaci
Nu-i pasire si-l intreaci.
E mai repede ca vintul,
Ca fulgerul 9i ca gindul.
Pin' clipegti din ochi o dati,
lnconjoari. lurnea toati ;
Pin'clipegti de doui ori,
A ajuns din sus de nori.
$i nr.r-i nimeni si-l opreasci
$i la mindra si-l primeasci.
Mindra mea cea nildgoarX,
Cu pasuri de ciprioari ;
Faga ei ca roua verii,
Ochii ei ca luna serii ;
Cind ii vezi, te bagi-n boali,
Sprincenele iar te scoali.
Drlgistoasi-i mindra mea,
Ci nu-i alta-n sat ca ea,
285
Bade, de dragostea noastrl,
A-nflorit un pom Pe coaste
$i la stat gi la umblat
$i ia dulce sirutat.
Gura-i dulce ca srnochina,
M-a prins bine, bat-o vina,
de-ag fi cu ea Pe-un loc,
Mi-ar sta bine chiar in foc'
Ci
(Paqadimo.' 206)
iubitul bucuros'
ar sta gi in foc, e o imagine care denoti o dinamici flri
opreligti. $i tot o imagine a migcirii, in calea cireia s-ar'
purca ivi piedici, avetn in urm5'torul cintec r
h,Iindra cu pagi de
ciprioari,
alS"turi de care
Murig, Mu,rXg, aPd tece,
Cum ag face de te-ag trece
Ci de va fi vreme buni.
Te-oi trece seara Pe ltrni'
Iari
de-a
fi
$i Dumnezeu, ca o floare,
A dat o ptoaie cu soare
$i-a pus pomul in Picioare.
a'
{ionate la pXstorit
:
D.uce-m-ag ca luna-n stele,
Nu mai pot de-a badii jele.
De n-ar plinge inima,
Nici ochii n-ar licrdma.
Inimuga-n mine plinge,
Bade, de dragostea noastrS,
A crescut un PQm Pe coasti'
Pomu-i mare, frunza rard,
Plslrile Prin ea zbo'ar5'
$i zboari din Pom in Pom,
Ca dorul din om in om.
Dorul suf'le'tul rri-l stringe.
(FoPadima,
161)
Aceeagi idee este exprirnati
(Bibicescu, 23)
in inaagini aproaPe identice
:
Vai, bidili, dor qi-o fi !
N-am pe cine-qi Poronci.
alt ctntec, dezvoltind insi o
alti irnagine, o irnagine a desfiguririi organice din naturl, aritind cum dragostea arzetaare rezisti la toate atacurile rIuaceleagi dou5. versuni incepe
voitorilor
8)
Duce-m-ag ca I'una-n nor,
Nu mai pot d'e-a bad'ii dor.
5E)
Iubita giseqte 9i ea cuvinte simgite la adresa iubitului
ei qi i9i vede dorul tot zburiticind cu neastimplr :
Cu
$tefdnniw'
Dar daci am vLzvt c5. dragostea fllcItrlui imbrXgigcazl lurnea
intreagi, sribltind irnensitatea vizduhului, nici fata nu se
iasl mai pr.ejos, plismuind irnagini asetninXtoare cu cele men-
vremea rea,
Nete
I'
(E, Nicoard
;
Te-oi trece cum oi Putea'
Si mi duc la rnindra n-rea'
(E Nicoari - V'
;
$i-a-nflorit gi-a ficut fragi,
Pecum ne avem noi dragi.
$i dugmanii or ieqit
Si ia pomul din pimint"
$i Dumnezeu, ca un sflnt,
A dat o ploaie cu vlnt
$i-a pus pomul in pimtnt ;
Fir'
pe
luni
Voie buni,
:
taf
286
ii
Foaie verde dovleac copt,
$i pe stele
Haide dura s5.-i dim opt.
Haide dura si-i dim noui,
C-am ajuns la lunl noui.
triaide dura si-,i dd;n zece,
Cd din zece nv mai trece.
Dor qi jele,
$i pe vint
Cite*un cuvint.
(Bibicescu,38)
ce imagine mai dinamici s-ar putea invoca pentru focul
dragostei decit acest schimb de vorbe intre flXciu gi fati:
$i
Picioarele nu mi gin,
Parci nu-s ficut deplin.
Daci-i
,,Ardi-te focu, om drag,
De mini mi duci la iad."
,Ba eu ntr te dtrc de mini,
Ci vii tu de voie buni."
lE. N;coarA
- Y.
vedea
ci
leqin,
Jine-md, lele, la sin.
(A. D. Culea, 28A)
tipic de naivinate juciugX, de descircare ritmici a energiei prirnitive i,ntr-o ambian!; proaspitl. Nu e
vorba de o poezie de majorl realizare, e mai mult un chiot de
o respiralie mai lungi, cadenla ei insi reflecti o realitate
cristalini, de parci piclturile de roul s-ar fi iuat la joc vesel
in bitaia soareltri. Textul, firi pretengii, s-ar pirea ci nu
spune nimic Ei totugi exprimi nespus de rnult: exuberanga
viegii in abundenqa ei, seva ascunsi care animi 5i incilzegte,
captati la sursi, in pulsalia ei elementari.
Dupi cum am putut vedea in dec,ursul acestui capitol,
poetul popular glsegte cele nnai variate forrne, prin excelenqi
dinamice, pentru a exprima intensitatea iubirii. Pe aripile ei
el stibate lumea intreagl, de Ia lucrurile 9i evenimentele din
preajmi pini la zirile de necuprins ale imensitiqii cosmice.
Cele mai variate aspecte ale universului sint captate in ima3-ini gi simboluri consistente pentru a exprima frimintarea
dureroasl gi dulce a dragostei nestivilite. ln toate aceste plism'uiri iubirea palpiti in plini concordangi cu respiralia firii,
cu pulsalia viegii
aceasta ii dicteazd poetului popular ritmul
viu, animagia intensl, care il duce la plismtrirea unor imagini
in plini miEcare ca viaga inslgi.
Este un exemplu
Netea, 51)
Ca incheiere al acestui capitol dim u.n text care tnsojocul
Dura, Ln care se amesteci dragostea, humorul, velegte
,selia, ironia intr-un ritm deosebit de intens :
Haide dura, dura, dura,
SIruta-i-ar neica gura,
Nu la toate, ci la una'
Pe care-o cheaml Piuna.
Haide dura si-i dirn doui,
C-a cdzut clogca Pe oui.
$i mi-a zisa badea An'drei
Si dim dura numai trei.
Haide dura numai Patru'
I-o plecat lelii birbatu.
Haide, badeo, cu oPinci,
Si dim dura numai cinci.
$i-a mai 2i5 !6dea Nistase
Si d5m dura numai gase.
Haide dura si-i dim gaPte,
Ci birbatu-i PaPI laPte"
.288
!
nivel. Ni s-a tnfiqigat un erou ,prin excelenli activ, care in
mod ndvalnic igi duce lupta dreapti pini la ultima suflare.
Am vizut de asemenea activism'ul ,febril in legiturd cu tndeletnicirile de bazd, ale poporului nosrru, ,plstoritul gi plugiritul. ln sfirqit, am putur vedea ci un dinamism intens se
manifestd. qi in domeniul iubirii, care, in fond, foarte ugor
s-ar putea preta la stiri con'terqplative, insi contemplaqia,
pasivitatea qi aici sint in cel din urmi deplgite.
$i astfel, fa$ de ,,bomo contemplatiaws" din Mioripa qi
celelalte creaqii aseminitoare, s-a revelat un alt tip d'e om.,
CONCI.UZII LA PARTEA A DOUA
$irul lung de exernple pe care l-am parcurs in a doua
parte a lucririi noastre arati convi,ngltor in ce misur5 se
ridici poetul nostru popular deasupra stririlor de ,resemnare.
Incepind 'cu crealii de o amploare mai mare, cum sint baladele cu o viditi rproblematicX sociali, gi de asemenea qi alte
balade cu acliuni aprige, treclnd apoi prin formele tipice ale
poeziei lirice 9i ajungind la simple jocuri de petrecere, in
toate se ,reflectX un dinamisrn plin de viaqi. in fruntea acestor
crealii stau, bimetnleles, baladele haid,ucegti, cu cea mai. intensi expresie a luptei de clasi. Am ficut un pas mare fagi
de ceea ce am vd.zvt ln partea intii. Acolo s-a desprins ce
concluzie supremi o atitudine de resemnare ln voia sorlii.
izvoritd. din timorarea determlnatd, de asuprirea cruntl gi din
sentimentele apisitoare in fala necunoscutului. Creajia tipici
in aceasti ordi'ne de idei am vizvt ci este l,Iioriga, fn care
ciobanul tgi dovedeqte eroismul numai prin acceptarea flarI,
nici o rezervi a morgii ca rindui,alS a firii. in partea a doua a
lucririi am vdzvt o alti fagd din cornplexitatea sufletului
popular. A,m putut constata cu prisosinlS afirmiri de cel mai
aprig dinamism, efort'-rri neprecupegite ale unui 9ir :'resfirgit
de eroi, care nu inleleg si ,se resemneze in fala imprejurXrilor,
ci intervin cu energie in mersul lucruri,lor, rnani,festind cel
mai mare spirit de sacrificiu. Cea mai tipicl expresie a acestui activism am vl.zrt cX este Toma Alim'or, atit ca afirmare
de energie nestS.vilitX, cit gi ca realizare artistici de inalt
290
,,homo activ-u.s".
t
I
I
lr
artcaa
.HOMO CC}/STRUCTIVUS"
IDEALUL CONSTRUCTIV:
,,ME$TERUL MANOLE"
Mioripa gi Ciobd.naswl vddesc, dupi cum am vizut in
intii a acestei lucriri, o atmosferi aplsitoare. Omul
accepti cu seninitate, dar resemnat, necesitatea inerenti firii
destinul care il urmiregte. Numer.oase plismuiri populare
-confirmi
aceaste trlsituri. Inaplacabilitatea destinului este
sensul lor. Cadrul acesta de ,gtndire gi simgire, lnsi, dupi curn
am vdzut tn partea a doua a lucririi noastre, este depigit,
omul nostru din popor nu-gi accepti in mod pasiv destinul, ci
ingelege si intervini in rnodul col mai energic in desflgurarea
lucrurilor. AlSturi de contemplaqie a apdrut afirmarea hotiriti. Destinul capdtd. un sens nou : el nu fnseamnd acceptare
resemnat;, ci afi,rrnare impetuoasi. Destinul omului este si
lnpte. lnsi, ceea ce am prczentat pinX acum, sensul in care
trebuie si se desfigoare lupta nu este cristalizat: este strbliniati rnai mult lupta ca atare, care trebuie si duci la o
ind'reptare a sorlii, dar nu se contureazi idealu,l concret in
direclia cS.ruia trebuie si se afirme ornul. Acest ideal, idealul
pozitiv al viitorului, il glsim exprimat in balada Mesterwl
Manole. In ea se reflecti ln mod irnpresionant idealul suprem,
idealul muncii creatoare. Este adevirat ci nuariqe de muncl
creatoare am vX,zut qi in legituri cu plugiria, tnsi acolo totul
s-a redus la asigurarea necesitigilor imediate ale viegii. In
MeSterwl Manole, fnsi, acest cadru strtmt este mul't depigit,
perspectiva viitorului se afirmi din plin. in aceastl baladi
partea
295
pulseazi totalitatea aspiraliilor pozitive ale ornului nostru din
popor, ln ea s-au cristalizat in irnagini clare, de un dinamism
intens, nizuinqele difuze care animi viala atit de agitati qi
de incercati a poporului nostru. Ea reprezinti culmea pirarnidei de gindire gi simlire, in care a prins formi concretl Lln
suprem s'ens al vielii, sens legat de realitiqile terestre pe care
ornul simte nevoia si le deplgeascl pentru a se inllqa deasupra condigiilor date aie existengei.
Se ounoaqte izvorul de inspiragie al acestei balade. Este
vorba de o tradiiie veche, rispinditl pe intreg piinintul in'
cepind cu popoarele cele rnai primitive, conform cireia o
cl5.dire satr orice fel de construclie capitd triinicie numai
daci. se zideqte ln ea o fiinqi umanX, de preferinqi o femcie.
Treptat, omul a fost inlocuit cu un animal oarecare sall ctl
plante, mai apo,i cti umbra sa, captati cu ajutorui anumitot'
ritualtrri. Dar dacd obiceiul este cunoscut pe tot cuprinsul
globu,lui, el, dupi datele pe care le avem, nulnai la popoarele
su,d-est europen'e ,a d,r..rs la pl5.,srnuiri poetice. La toate aceste
popoare gisim balade in care clte un mare me$ter trebuie
si-9i sacrifice sotia pentru a da tri,inicie zidirii. La alte popoare este vorba despre un pod, o cetate sau palat, numai la
noi este vorba despre o ministire. Dar adevirata deosebire
intre variantele noastre gi cele striine nu collsti in aceasta,
ci in nivelul realizirii artistice. Ne gindim indeosebi la varia,nta din coleciia Teodorescu (460). La nioi unul din popoarele invecinate balada nu este aga de solid gi armo'nic
inchegatl, motivele nu stnt aga rde bine cristalizate, zbuciu'.
mul disperat al megterului qi suferinqa senini a soliei nu stnt
aga de autentic ai de convingitor relatate. Iar mai presus de
toate, la ,n'ici unul nr.r se desprinde cu atita Putere de adevir
inalta semnificaqie urnani a irnbol'd'ului creator.
Degi balada este foarte cunoscuti' ii reproducem colltinutul pe scurt, pentru a avea punctele de reper necesare tn
296
analiza noastrX. IJrmim, bineinleles, versiunea
lui G'
Dem"
Teodorescu.
zidar' irnptreunr cr-l noui tovarlgi, trebuie si zideasci o ministire din incredinqarea iui
Negru-vodi. Dupi multi ciutare, ei gisesc rimiqiqele r"rnui
zid invechit : acesta va forma temelia clidirii, care trebuie
sl tntreaci in frumuseqe pe toate ctte se cunosc' Cu irrult
N1a*oie, faimosul me$ter
entuziasm gi dor de munci exclarni meqterul
:
,,Var gi cirimidi,
Ci-i
pustie mr'rlt5,
C5-i lucrare lungi."
Insi tot ceea ce se ziciegte peste zi, lloaptea se surpl' Tirap de
trei ani orice sforqare este zadarnici. ln cele clin urmi, Manole
ingelege dintr-un vis ci ministirea nL1 va putea fi infiptuitl
pin; cind ,so1ia unu,ia dintre megterii zidari nu va fi ziditi tn
iernelia ei. Atunci toqi imprzuni hotirisc prin jurimint ci
cea dintii dintre solii care va sosi joi de dimineall va fi
sacrificati. La timpul sorocit, priina femeie care sose$te este
Caplea, sogia lui Manole. Tovarlgii imediat o agaztr fi-r temelia zidului gi incep si clld,easci, in timp ce Manole n'r m;ri
poate de durere. ln cele din urmi, ministirea este gata
unici tn splendoarea ei.
De la inceputul baladei este ciar ci Manole este minat
de un avi'nt creator firi searnin. V5zind cum se surpi zidurile, el se zbuciuml nemisurat, imboldul plismuirii il agitir
-
firi
incetare
:
Manole-rni vedea,
ginduri c5-mi sta.
Din adinc ofta [...]
Luc'ra, nu lucra,
Cd toattr ziua
Din ochi misura,
Gindu-9i friminta.
Pe
Apune soarele, ceilalgi megteri se duc acasi, el iirsi rimine pe
ziduri, aici igi petrece noptile, nopgi dureroase de veghe gi
ciutiri, muncit de un singur gind : ministirea trebuie si se
inalqe. $i astfel consimte la cel mai mare sacrificiu : si jertfeasci tot ce are mai scump pe lume. Chemarea lui creatoare
se :rfirmi ca un destin netnduplecat, tot ce se ivegte in calea
ei este inl5turat. Sernnificativ gi deosebit de impresionant este
pasajul in care ni se relateazd venirea Caplei, a soqiei rnult
iubite. Nlanole nu qtie ci tovarigii sii au recurs.la tridare 9i
c5. gi-au aveft.izat sojiile si nu vin5., qi pentru aceea ascurltlnd
,,.1e glasul inimii sale, el caut5. sd impiedice in nlod indirect ca
:o1ia 'lui si fie cea dintii care va sosi. Ca prim ,pas ii di de
Stire si caute boul care s-a pierdut de un an, si riscoleasci
cringurile dupS'el, 9i dacl il va gisi, si-l duci la rdtat 9i si-i
faci rnerinde din el. Era sigur ci boul nu va fi gisit 9i ci ,deci
solia va intirzia. Dar iati, boui este gisit imediat, tdrat repede
gi, cu 'mincarea. gS,titd cu febrilitate, sotia credincioasi pleaci
spre ministire. De aici peripeliile se intelesc. Cind Caplea se
iveqte in depirtare, Manole este cuprins de disperare :
,,Iacit-o ci-rni vine,
-Sirmanul
de mine !"
Cu lacrirni in ochi, el indreapri rugile cele mai fierbinqi spre
Dumnezeu, ca si ridice in faga ei hiqiguri inrortocheare, cu
ruguri de-a curmezigul lor, doar-doar se va speria gi va virsa
inincarea, trebuind astfel si se intoarcS.. Dumnezeu ii asculti
rugemintea, dar e zad.arnic : Caplea, ce-i drept, se sperie gi
virs5. mincarea, se tntoarce insl repede acasi, ia alti mincare
qi rer.ine iarigi. Atunci Manole, cu zbucium intelit, ,se roagi
lui Dumnezcu si. scoari in calea ei o lupoaici turbati. Aga
se gi intimplS,, dar iarlgi e zadarnic: ,Caplea, idegi varsi. mincarea de spaimi, se reculege din nou gi, intorctndu-se acasi,
ia alti, mlncare gi pleaci gribitl spre ministire. A treia oarl,
Manole, ln culmea disperirii, se roagi lui Durnnezei si-i
298
scoati tn cale o scorpie c'u lirnba-nfocati. Acum i'nsi Caplea
nu se mai sperie, constatind ci a intirziat'prea mult, ea face
un ocol gi in modul acesta ajunge la locul 'blestemat' E clar :
nici Dumnezeu nu poate da lucrurilor un alt curs, chemarea
meqterului de a crea, de a duce la bun sfirgit zidirea, ntl suferl opreligti.
E 'cu totul remarcabil tonul in care stnt spuse aceste
peripeqii : ritmul este ferm, vorbele scurte 9i precise' in modul
u."t." nu ,numai faptele relatate, ci insX.gi felul de a le povesti
intiresc impresia cI totul se petrece cu necesitate :
Ea se speria,
Ea se-mpiedica,
Bucate virsa
$i-napoi pleca.
Dar daci-mi pleca
$i-acas' ajungea,
Altele-mi lua,
La ztd ci-mi pornea...
Poetul poptr,lar nu se,forqeazd de loc si relateze pe larg tocmai acea peripelie de care depir-rde soarta Caplei. Nu insistl
de loc asupra spaimei prin care trece solia zeloasi 9i 'asupra
eforturilor pe care le depune in falzr piedicilor : important
este si vedem cit rnai repede lnvinse aceste piedici pentru ca
marea ,operi si ia fiinii' Trebuie remarcat ci versurile de
mai sus se repete sub forml neschirnbati la ivirea piedicilor,
ceea ice
9i mai mult necesitatea imperioasi de a
^ccentuieaz|
le invinge, pentru ca solia si soseasci la ministire.
Megterul, vlzind apropierea Caplei, nu mai poate de
durere ; l,nsi, o d,ati sositi, el este cel care amintegte de
jurlmintul ficut
:
,,$ti1i rimigagul,
$tiqi jurimlntul"...
299
gi inviti pe tovarigii qii s-o agez-e irr zid. inecat de plins, ir-r
chinuri de nedescris, el asisti la febrilitatea megterilor' care
acum repeti propriilc sale cuvinte de la inceput :
,VIanole, Manole,
L{egtere Manole,
Zidul rdu mi stringe,
Jiligoara-mi curge,
,,Var gi clrXmidi,
Copilagu-mi Plinge !"
Ci-i pustie multi,
Ci.i lucrare lungi"...
Poetul popular se foloseqte 9i aici de tehnica remarcatl 'mai
vdzut-o 9i in Mioripa qi .Ciobdnasul' El repeti
sus) pe .or.
"n..ri. ,r.rruri la antlmite i'ntervale, subliniind in felul acesta
.,, ,tt rt, me$te$ug adincimea simqirii 9i tr'rgicul acliunii care
Cu
se desfigoarA. U, rispunsul iui Manole este covirlitor'
si
ca
pentru
viaia
di
i;i
.. u. por.n sl mingiie pe cea care
de
inecat
s[u
dea .ria1i f,alniclrlui -Jnu*"'t ? in rispunsul
lalrini, piin de cel mai adinc zbucium, priu irnaginile simcare
bolice de o frumusege neintrecuti, prind glas vibralii
irnbrigiqeazi lumea intreagi :
insi, in iocul optimismul,ui de la inceput, acum ele sunl teribil de sinistru. Acest pasaj se repetX de gase ori in decursul
baladei, iltrstrin'd prin aceasta febrilitatea gi ferrnitatea acliunii de construire, necesitatea inexorabili a sivtrgirii ei, dar
in acelagi tirnp gi atmosfera ei strmbri'
Care este reac\ia Caplei ? Atitudinea ei sti cu demnitate aliuuri de cele mai frumoase gi mai curate iubiri din
literatuna universali. Dalba iiingi sosegte radioasX dupi atitea
piedici invinse qi se supl;ne cu zimbetul pe buze :
,,Copilagul tiu,
Prqncuqorul meu,
Yazd-l Dumnezeu.
Tu cum l-ai lisat
Caplea de-mi vedea,
Zimbet ci-mi zimbea...
Faqi de zbuci'um'ul fi,ri margini ral megterul'ui, ea irnpresioneazi prof,und p,rin puritatea ei senind, prin drigiligenia ei
nevinovati gi naivi. Pentru dinsa procedura este o glunri,
€&, care nu poate concepe rXul, la inceput nu-qi dI
un joc
seama ctr ceea ce se petrece este un joc de-a moartea. Treptat,
insi, incepe sd. binuiasci :
,,De
vi
cele din
DesfIgat"
Zinele c-or trece,
La el s-or intrece.
$i l-or apleca'
I ila ca 1-or qa ;
Ninsoare d-o ninge'
Pe el mi l-o trnge ;
Ploi cind or ploua.
Pe el l-or scilda :
Vint cind o sufla,
Mi l-o legina
Dulce leginare
Pin's-o face mard !"
1
e de giu'mX,
Gluma nu
ln
In pat
e
urmi
buni !"
ea inleiege
ci
este condamnati.
Dar,
spre
deosebire de cele mai multe variante balcanice, in care femeia
sacrificati se dedi la blesteme crincene, Caplea nu se revolti,
ea, bunltatea gi puritatea intrupati, ,nu are decit cuvinte
duioase de durere la giirdul cX micul ei copilaq rimine
firi marni :
301
300
I
I
Este aici o viziune care sparge cadrele destinului individual"
care plaseazi omul in dependenla lui falX de marea realitate cosmici.
$i in aceastd" baIadl. se ivegte problema mortii, lnsi nu
ca un corolar al resemni.rii, ci ca jertfd pentru aceastd Iume,
pentru lumea reali, pentru a construi tn sinul ei qi deci pentru
a o ridica. Avem de-a face cu Lrn sens nou gi cu totul deosebit
de ceea ce am vi.zut in X,(iori;.a, in Ciobd.nasul gi in celelalte
poeme sumbre. Acest sens are doui fe1e. Prima ne invedereazi
ci adevirata chernare a omuiui este si creeze, el nu poate sd
nu creeze, orice opreligte din calea crealiei trebuie si dispari :
degi Dumnezeu insuEi asculti rugile lui Manole gi face si se
iveasci piedicile pe care le ,cere, acestea slnt invinse rind pe
incit opera, in cele din urmi, este infiptuiti. RezultX
daci omul are o chemare fn viagl, aceasta este s[
creeze, si lase ceva in urrna lr.ri, sI adauge ceva lumii, s-o
innoiasci, s-o imbogileasci. Aceasta ii este scris in fr,unte,
rlnd,
aga
ideea ci.
acesta
ii
estc destinul.
A doua faid a sensului exprimat este ideea de jertfd"
Creaqia mare cere 1erttd", o cere imperios. Manole sacrificS.
tot ce are mai scurnrp. Cu inirna crispati vede cum fiinqa
iubitX mai presus de orice se apropie de locul care ln acelagi
timp este blestem gi inilqare
dar consimte. Focul ir"rbirii
lni, care nu cunoa$te maqgini, se contope$te cu focul care
intreline n.zuinl,a creaqiei, gi astfel, cilit prin surferinli, igi
realtzeazd chemarea. Prin aceasta, dincolo de destinul siu
personal, adie din plin destinul mare al ,lumii, care numai
prin creaqia alimentatS. cu jer$a consimliti ajunge la tmplinire. lnsi nici vorbl nu poate fi despre un conflict intre
iubire qi crealie, de a alege intre ele, cu111 s-a spus adesea.
Manole nu renunli la iubire ln favoarea crealiei. Nu trebuie
si uitim ci monurnentul falnic incepe sX priird[ consistenli
numai in momentul tn care fiinqa iubiti intri efectiv in zid,
cind lacrimile gi suspinele ei de durere se revarsi. ln con302
strucqia ce se inalli, cind ,,varul gi cirimida" capiti vibraqie
prin acel ,,vaiet topit", care stribate prin ziduri. Jalea ei nici
un moment nu-i slibegte iubirea. Cu aceasta, cu plinitatea
iubirii ei, intri ea 'in zidurile ,inerte, dindu-le consistenlX qi
cilduri, pentru a se ajunge Ia monumentul strilucit. Iar Manole, la rindul siu, nu inceteazd s5. se zbuciume, mtnat de
iubirea sa firi maqgini. Aga incit probleme nu este crealie
saa iubire, ci crealie prin iubire. Dupl concep{ia poetului
popular, crea1,ia mare '11u poate si se nasci decit din tot c!'
este mai profund, mai nobil, rnai generos in fiinqa umani,
iar aceasta este iubirea. Ea animi gi susqine rlarea crealie. ln
zbuciumul cumplit al megterului, iubirea gi nizuinla de creaqie,
ce s-ar pdrea cd sint in conflict, in realitate se contopesc,
fiiirdci iubirea plini de suferingi care leagX pe Caplea de
Manole ,gi pe Manole de rCaplea este cea care ,di viaqi operei
ce va ?nfrunta veacurile.
Un mesaj profund se desprinde din jertfa lui i\'Ianole.
Prin f4pta sa el iese din angrenajul obignuit al naturii, o
ndzuinld. irezistibili il mini tnainte si depiqeasci existenga
dat5. ,pe.ntri-r a inflptui ceva n:rai bun, mai strilucit. De aici
lui frimintiri qi ciutiri cind vede cI zidurile se
ddrimi 9i pentru aceea consimte e1 la sacrificarea soiiei sale"
Natura ca atare este egoisti, ea se reduce la satisfacerea necesitiqi,lor nemijlocite, instinctive, merge pe linia necesitlgii
oarbe. Manole se ridici deasupra ei, el inqelege necesitatea
pornirii sale ,de a construi gi astfel se ridicl ,la suprema conqtiinli : con$tiinla sacrificiului liber consimgit.
' Dar tragedia lui Manole nu se opre$te aici. O dat5
opera sivirqiti, el sim,te lndernnul de a crea gi aitele tot mai
marile
frumoase. Plin de incredere rispunde el domnitoruiui
,,De m-oi bizui,
Altele-oi croi,
:
Muit rnai aritoase
$i mult mai frumoase !"
Frin aceasta insi el se izbeqte de orgoiiul donnitorului, care
n-ar vrea in ruptul capul'ui ca eventual in alti parte si se
ridice o ministire mai frumoas5. Doui orgolii se ciocnesc :
ai lui Manole, care, ogeiit prin suferintrS, plin de elan generos,
vrea si meargi mai departe, tot mai departe, ducind lurne,t
ina.inte. ;i al stipinului despot, care vrea si iini lumea pe loc'
Pentru urolrent puterea este in mina acesluia, aga incit forqa
retrogradi invinge : Manole, lisat pe acoperigul ministirii,
lqi croiegte aripi de gindrili, pe care le lintuiegte de trupul
siu singerlnd, insX. in zborul slu el se lovegte de zidurile
iniiqate cu atita sacrificiu gi se pribugegte. Astfel, dupi ce a
jentfit tot ce avea ,mai scurnp, acum el insugi cade victimX.
Deosebit de semnificativ este faptul ci sfirgitul siu este cauzat
nemijlocit de propria sa operi, de ale cirei ziduri s-a lovit.
Dar pe locul ciderii ,sale se ivegte o fintini, din care curge o
apia siratd, cristalini : stnt lacrimile Caplei, ale cirei suspine
animi zidulile. $i astfel, cei care in viali s-au iubit cu atita
airnegagie, in rnoarte se unesc iarigi, simbolizind puterea de
simlire plini de jertfS. qi suferingS. care duce Pe om mai departe gi tot rnai sus. Iat5. pentru ce sfirgitul tragic al celor
doi eroi in reaiitate deschide perspective luminoase, col-ttureazd.
un destin optimist pentru omenire.
Ce distangi enormi fail. de conceptia din l,{iori1a I
Acolo te izbegte resemnarea, care, oricit 'de duios gi de poetic
ar fi exprimati, este lipsiti de farmecul care dd avint vieqii.
Trebuie s-o spunem deschis : cu idealul din A|ioriSa lumea nu
poate lnerge inainte, el nu inspir5. construirea unei lumi noi.
Superior este din acest punct de vedere Toma Alimop, in care
eroul vajnic se afirmi cu o energie nebinuitS, marcind astfel
trecerea hotiritoare de Ia ,,borno contemplatiaus" \a ,,hono
actious". Dar gi mai departe ne duce MeSterul Mapole. Fiindci
3A4
in timp ce ln
Toma AlimoS asistirn numai la rX.punerea dulmanului personal gi de clasi gi la rizbunarea celor asuprili,
insi firi si avem un indiciu despre ceea ce trebuie si urmeze
de aici inainte, in luleSterul Manole se prefigureazi idealul
viitorului, idealul omului creator. De la ,,hamo activus" ajungem la .borno constructious". $i nu ne poate scipa ci aceasti.
linie de la ,,bomo conteftiplativus'" Ia ,,homo actiztus" Ei d,e
aici la ,,homo constructiaus" reprezinti in fond sinteza marilor aspiragii ale u,manitilii. Bineinleles ci poetul popular nu
ajunge sI indice ce fel de lume gi cum si se consrruiasci, igi
d5. seama insi precis ci. adevS.rata chemare a omului este
crealia, crea1..ia cu orice jertfi gi cu roar; ardoarea suflenrlui,
cu tot focul inimii.
Iati cum reute$te omul nosrru din popor sd. se ridice
de la viziunea unui blestem inrunecos gi distrugitor, produs
al suferingelor de veacuri, la viziunea un'r.ri destin luminos,
care ilnvioreazd. din plin zS.rile viitorului. E de la sine inqeles
insi ci acest destin luminos nu apare ca o trisi.turi ulterioari
fagi de celelalte, fiindci doar qi Mesterul Manole are o vechime de muite secole. Toate trisiturile remarcate sint concornitente, caracterizlnd complexitatea sufletului nostru colec-
tiv, format in imprejuririle atit de variate gi de complexe
ale devenirii noastre istoncc.
Evident, nu putem nega ci creaqiile populare cu viz.iune intunecoasd sint numeroase, acestea insi nicidecurll nu
perrnit si tragem concluzia ci poporul nostru ar vrea si se
opreasc5. la aceastS. concepgie. DupI cum arl mai accenruat,
ti'ebuiE si privim problema prin prisma inerenlelor ei dinamice. DacI adesea apare viziunea lntunecoasl marcati dc
resernnare, aceasta se datoreazi, faptului ci poporul a suferit
mult din cauza asupritorilor de tot soiul, ceea ce insi nu nc
poate impiedica si constatim ci sufietul popular este in plini
efervescenli. tinzinci sd se ridice la un ideal tot rnai activ qi
305
mai constructiv ideal, pentru care g5segte expresii de o inalti
qinutl artisticl.
Ca incheiere nu putem si nu remarcim cX. in I'arietatea cinteceior noastre populare se cuprind o mulqirne de germeni fecunzi, care ascund acele aspiraqii din care in general
s:?ru dezvoltat mariie concepqii constructive ale ornenirii"
Avind in vedere aceasti stare de fapt, cercetitorul va trebui
sii constate ci daci omul nostru din popor se lasi dus uneori
de o viziune intunecoasS, ln prada resemnlrii gi pasivitiqii,
acceptind vitregia sortii ca o necesitate, acelaqi om din popor
ne-a dat crealii care d,ovedesc ci din stadiu,l necesitSlii intr"rnecoase el se ridici in stadiul necesitllii luminate al unei
chemiri active $i creatoare, stadiu in care infruntl vitregiilc
sorqii qi, mlnat spre jertfe nemSsurate, procedeazi la schimbarea lumii.
T.A VISION
DU MONDL
DANS LA POESIE
POPULAIRE ROUMAINE
De la risignation
i I'action crtatrice.
La litt6rature populaire est une des formes d'expression
de la conscience sociale. Et la conscience sociale ) son tour,
sous quelque forme qu'elle apparaisse, est un reflet de l'existence sociale. I1 est donc uaturel qu'on trouve repr6sent6s dans
la po6sie populaire, d'une part les dtats de fait de l'existence
sociale, et d'autre part, comme reflem de cette existence, les
id6es que le peuple se fait de cette existence, les aspirations et
les espoirs qui le guident dans la vie.
Les circonstances historiques dans lesquelles a vdcu le
peuple roumain ) travers les siAcles ont 6td trAs comp,lexes et
excessivement agitdes. Par cons6quent les id6es et ,les sentiments
refl6t6s dans la podsie populaire roumaine sont vari6s. Nous
tenterons de d6chiffrer les sens essentiels qui se cristallisent et
se d6gagent des iddes et des sentiment exprimds.
11
1
La situation sociale du peuple roumain dans le pass6 6tait
caract6ris6e par une cruelle oppression et ses tentatives de se
fo-qger un meilleur sort 6taient ddjou6es par le puissance organis6e des oppresseurs. Ne pouvant 6chapper au joug, le peuple en
est facilement arrivd ) la conviction que ,,s'dtait 6crit", qu'une
mal6diction pesait sur lui, dont i'accomplissement 6tait in6vi-
table r:r colttre laquel'le ttrote r6sisten'ce 6tai,t vraine' Sont typiques, .de ,ce point de vue, une foule de ballades oil ie monstre,
syrnbotre d'un destin ,cruel et implacable, sllrgit sur le chemin
de l'homme en vertu d'une ma'l6diction, le tuant impitoyablement. trl y ,a 'encor,e de nombrreuses po6sies oil la *-al6diction est
prononc6e par ri,a ,rnlre m6me de la personne visde, ce qui signifie
q,r. ..tt" malddiction est inh6rente I la vie mame' La b':rllade
ioicbiSa,tdont le sujot a 6t6 repris par George Cogbuc sous le
riwe Blestem de tnamd (',La malddiction maternelle") es[ une
i.lluscration parti,culidremrent suggestive de cette i'dde' Tout csci
consritue 1es reflegs firddles cl'une oppr,ession, rj'une existence
sociale Apre, pour laquel'le le peuple n''enlLrevoic P'as d'issue' trl
n'est doftc,pas dtonnant que ie polte populaire rournain ait souvent exprim6 la pens6e que la morr esr prd{irabie ) une telle vie.
voici un exernpie parmi les nombrerix qu'il nolre serait possi,ble
de citer
:
Si l'erafant savait quand
il vient
au nron'de
Tous les mal'heurr qui l'attendent,
ne tAtenaiit,plus le doux sein de sa nrlre
lvlais se l,aisserait mourir pour aller au pa'radis'
Il
ce que nous venons de dire le r61e joud par
l'691ise. cerue instirution,pr6coni,sait co,n-rme vertu essentielle
l,acceptarion r6sign6e de toures les vicissituid,es, la soumiesion
non-conditionn6e iL I'or.dre existant et par consdquent le consen-
Ajoutons
)
tern-ent aux rnisar,es et arlx souffrances. trl n'est donc pas 6tonnanc qu,un,e ment,aiir6 de rdsignation se soit for.m6e dans 1e sein
dri peup,1e" asscz.g6n6ralis6e et exprimde en maximes tel1e1s la sui-
vrnte
Mioritza, 1'une des plus admirables crdations de I'esprit
populaire roumain. C'est l'expression d'un 6tat d'Ame qui indique ) que,lle briilante vision, marqude par l'aurdole de la
s6r6nit6, s'61dve l'Arne populaire du tr6fonds des sottffrances et
des d6sespoirs.
Que nous r,acorlte-t-on dans cette ba'llade d'utre rare
beautd po6tique ? Nous apprenos que trois bergers mlnent leurs
troupeaux dans les patu,rages de la montagne, mais que deux
d'entre eux s'enEendent pour tuer le lroisiAme et lui volev ses
brebis. Une b,rebis du troupeau du berger menac6 surprend le
secret et en avertit son r11aitre. Celui-ci, ) cette nouvelle, ne
songe
rnent,
)
ancune inesure de d6fense, m,ais
Mais bien entendu, cette 1ltetltalit6 tt'e,st pas line qualit6 origipellc de l'Ame populaire, c'est la consequence des conditions
fait
aussit6t son testa-
priant qu'on l'enrerr,e ) c6# du berc,ail, rprds ,de ses brebis.
Et si sa mlre ven,ait le ch'ercher qu'on lu'i dise qu'il a 6pous6
une fiile 'de roi, idans un coin de paradis.
Il est dvident qu€ l'arttitude du rberger refllte un profond
sentiment de r6sign,ation, f,ait remarqu6 'd6ft' par Vasiie Alecsan-
dri, [e premier qui ait pu'bli6 cette ballade, puis par Jutles Michelet et, plus uard, par Geore'e Co$buc, Mihail Sadovean,u et
bien d'autres. Mais il rdsuiite clair,errent que l'attitu'de du berger n'est pas u,r1 acte de lAcher6. Dans I'esprit rdu polte popul'aire
s'est cristallis6e I'id6e qu'il y a dans la vie une chose I laquelle
il est iinpossible d'dchapper : c'est la mort. C'est une loi de la
llratrue, elle dol't 0tre regue de maniAre in6vi,table. La crainte
qu'on peut en ressentir est vaine. 11 est 'donc indu,bitable que
I'actirrrde du berger de Miofitza est une attitude heroigue. Mais
ne consisle pas en u,n'e rdsirstence elwer's ce qui est
son
'h6roisfne
:
Endure, rrlon coeur. ct tais-toi,
Comme la teir,e que tu foules.
508
d6favoraLbles de l''exiisrence sociale. En tout cas elle a inspird
nombre de podsies rpopu,laires, dont la plus remarquable est
dcrit, rnais bien en wne sournission librement consentie et cottra'
gewse d. la loi de la natwre,I la cruelle n6cessit6. Une acceptation de la nicessiti comprise. C'est l'ird6e centrale ;de Mioritza.
Qwoique la rnort soit une loi de la nature, lorsqu'il Ia
sent procbaine, le berger ne cesse de ttn'toigner an ardent aTrroar
de lazti.e. ll est loin d'accepter I'in6vitable avec joie, il ne se
complait pas dans Fidde de la mort. Ceci r6sulte de son testament, dans. lequel il exprime son profond attachem'ent pour son
occupation, et son arnour'de la nature' dont toute la ballade est
impr6gnde. Le berger se console ) l'i'd6e de rester prds de tout
ce qui lui a 1t6 cl'rcr pendant la vie, et en m0me temps d''6tre en
comm.l.rion avec l'im.mensit6 de la nature, avec la pulsation
dldmentaire,de la vie, qu'il a ressenti avec toiute l'ardeur de son
cceur. La'vision or) la ,mort est transfigurde en noces i'mmenses
auxquelles partici'pent la nature et tout Ie cosmos est d'une
beaut6 unique :
Dii-leur le vrai,
que j'ai 6p<rus6
la fidre princesse
de toute la terre ;
qu'a ces noces-l)
'
,
une dtoile est tomb6'
que sans nue aucune
le soleil, la lune
tinrent m,a coufonne'
qu'h6tes au festin
furent les sapins
;
les montagnes, PrAtres
et parmi les h6tres,
,
,
'
I
chantres, ,les oiseaux ;
les astres, flambeaux.t
Mais le polte populaire roumain ne s'arr6te pas l) pour
ce qui e$ de ses convictions. Ll est fondamentalement faux de
croire que Mioritza exprime l'entiAre conception du rnonde et
de la vie du peuple roumain, ainsi qu'on l'a maintes fois soutenu. Aux c6t6s de po6sies qui expriment ia r6signation, il
existe de nombre'uses cr6ations p6ndtrdes d'un profond dynamisme, dans lesquelles le poAte populaire*est loin d'accepter son
destin avec passivit6. Si nous avons cit6 des ballades of le dragon r6pr6sente le symbole du destin des rets duquel il est imposible de se soustraire, i,l nous faut aussi mentionner d''autres
bal,lad,es, ayant toujo'r.rrs des dragons potrr sujet, mais dans lesquelles l'homme oppose une r6sistance opiniAtre, r6ussisant
jusqu') la fin ) vaincre le rnonstre menagant. C'est le cas 'des
diffdrentes variantes des ballades intitul6es $arpele (,,Le Serpent") et Balawrul (,Le Dragon"). Dans certaines d'entre elles
le h6ros va plus loin encore ; rdtablissant ses forces, il cornmence ) exterminer tous les dragons qui accomplissent les
mal6dictions. Ce qui signifie que le h6ros afronte son 'propre
destin menagant, rdussissant ) le vaincre. Bien plus, dans certains exemples, le hiros ,ne se contente pas d'autant et tue sa
propre mdre qui 7'avait maudi, oe qui signifie la destruction
de la source m'6me de la mal6diction qui pAse sur sa vie.
Mais ce sont les ballades de haidouks qui sont particulidrement significatives 'du 'point de vue ,d'une attitude active,
ballades o! les h6ros, issus du peuple, mlnent' individuellement
ou organisds en groupes, une lutte acharn6e contre I'ordre
existant. Par exemple, le haidouk Golea chante :
Cette multitude d'images d'une rare bea'ut6 nous indique clairement que toute la ballade est empreinte d'un 6tat contemplatif,
J'y vais, car.c'est mon destin,
que c'est l',,horno contemPlativus" qui parle, pour. lequel le
sens de la vie est la r6signation sereine.
De tirer mon pays de I'esclavage.
1 Traduction
Paris,
310
1961.
; Hubert Grimm dans Instrtction i
la poisie Roumaine'
DAs ma petite enfance
C'est une longue suite de hdros que le peuple a chant6 avec un
amour tout particulier. Le sujet de ces chansons est, avec quelques variations, toujours le mOme : la misire immense des oppri-
5ll
m6s, la r6volte contre les o,ppresseurs, l'amour de la libert6 et
de la jr.lstice. De m6me, le poAte populaire ne 'cesse 'd'exalter la
g6ndrosi# du hardouk po,ur les malheureux, auxquels il vient
en aide aussi so,uvent qu'il peut. Mais en mAme temps, dans
beaucoup de cas, le poAte populaire chante les amours passionndes des haildouks, qui leur ernbellissent la vie mais qui, aussi,
plus d'une fois, leur sont {amles. En gdneral, 1a libent6 et 1'amour arppiaraissent corrrur-e la rais'on d'Atre de leur existenoe.
Farmi le,s innombrables chants de haidouks, la ballade
7'orra Alimol qui retiend'ra un peu notre attention, occup'e une
piace particulilrement pro6minente. C'est un des grands chefs-
est bient6t troubl6e : c'est Manea qui apparait, le maitre
le paiterres, I'homme )r l'Ame sombre, qui accuse injusternent
g6n6retrse'
disposition
sible haidouk. Celui-ci, toutefois, dans sa
vin'
ddsire la bonne entente et offre amicalement sa gourde de
Mais Manea, pen'danit. que Tom'a lui tenrd la gouride' ie -poignarde ipar surprise et ,'e.rfrit au galop sur son chertal a\6zan'
Suit une ,.b.r" fo,rg"euse comme un orage : Toma' bien que
d'oeuvre de la litt6rature populaire roumaine et de la litt6rature roumaine en g6ndral. On y trouve cristallis6s, sous une
forme concentr6e qui atteint pourtant la iigne du grandiose, 1e
contenu essentiel de la vie de haidouk, la quintessence de tout
ce qui l'anime, les grands sentiments de gdn6rosit€ etla vigueur
implacable de ia vengeance. IJne 'cl'aire vision nous est donn6e
dAs le d6b'ut du rapport existant entre le haidouk et ,i'oppresseur
irnpitoyable. D'une part le haidouk, ) l'Ame chaleur,euse, expansif, gai et gdndreux, d'autre part le,,maitre des ierres", I
{'Ame sombre, cruelle, impitoyable. Le haidouk au coeur olrvert
et honnAte, l'oppresseur au coeur vil et lAche. Du conflit qui 1es
oppose ndit une ac,tion d'un dynamisme incom,parable, que le
podte anonyme nous pr6sente dans un ddroulernent d'une
logique int6rieure impeccable, avec Lrne technique parfaite de
la ballade.
Le haidouk est pr6senti dans le 'cadre splendide de la
nature, en plein 6panchement de I'Arne, festoyant et br.ivant
joeusement. Il voudrait boire ) la santd de quelqu'un et, dans
l'absence de tout cornpagnon, i,l ldve sa gourde en I'honneur des
bois de ia for,6t, qui sont ses frdres, ses d6fenseurs fiddles contre les p6rils qui le guettent ) chaque pas. I-a fordt, ) son tour,
lui r6pond par une symphonie de mouvernent et de murrnures,
qui exprime sa reconnaissance. Mais cette atmosphlre exaltante
ren'd
3r2
des
par dessus sa plaie' et'
rassernblant ses dernibre, fo"..', saute en seile d''Lrn suprAme
effort, puis se jette'rapidement conrfire 1'6clair sur les traces de
1" out.uppe el lui cor-rpe la t6te d'un seul coup' trl
-on
"rriurirr,
ens,trite ,l'Ame, iu"dit que la nature toate entiAre fr6mit
biessd
) mort.
serre sa large ceinture
sous I'eiffet d'r.lne 6motion intense
:
Les bois Profonds fr6missent,
Les ormes et les sapin's chran'cellent,
Les h6tres et ies drables se penchent
;
Son front ils rafr'aichissaien!,
Sa rnain ils baisaient,
Et frissonnant, ils Pieuraient'
Le fr6mis,sement 'de l,a nature
es\t
un geste d'approbation par
le h6ro's
lequel'lra nature toute entiare exprirme son aocor'd avec
combattant Pour urn meilletrr sort' Le Passage o') le cheval
dlle enrcrre so,n maltre, plante des fleurs sur sa tombe'
fi-
les
va au loin retrouver ses
la
.o-pug.rorr, les haidouk, pou' leur porter la nouvelle de
*ori a. son m,aitre aimd' est particulibrement impressionnant'
Un 'dramatisme excePtionne'i domine c'ette ballade' qui
arrose de ses pJ.eurs amers' puis s'en
vision du
t6moigne des 6nergies 'oolo".,iqut' qui entlent d'ans la
poete populairc routnain'
Mais aux c6#s des di''Ff6r'ents genres de balia'des mendynamique
tionn6es, il existe d'autres cr6ations 'd'un contenu
et- parpositives
trls pronon c6, ayant des attitu'des nettement
de
multitude
ticuliArement significatives. Nous pensons I la
315
po6sies par lesquelles l'homtne du peuple manifeste son attachement ) ses occupations, ) son travail. C'est dans cette cate-
gorie que s'encadrent les po6sies past6rales, oil le
pobte
populaire ddcrit les plaisirs et les peines q'r.ri se rattachent ) cette
occupation. Il nous d6crit les beautds de la nature au milieu de
laquelle 6volue le berger, les montqgnes altidres et les champs
dmaillds de fleurs, il dicrit ies migrations lointaines, mais aussi
Ies intempdries qu'i1 doit affronter, les luttes Apres contre les
brigands qui piilent ses troupeaux. Puis, il y a nombre de po6sies qui d6peignent la vie des laboureurs, dont plus marquantes
sont les diff6rentes formes de plugwsor, v6ritables 6pop6es du
travail des champs, oi revit avec Lr11 lr,rio particulier toute la
fibrilitd du travai,l des champs, depuis les labours du printemps
et jusqu'aux rdcoltes du milieu de l'dt6 et de l'automne. Dans
ces crdations, le polte popu,laire ne se contente pas d'une simple
relation d'u travail dtr laboureur, il brode de longues histoires,
qles actions soutenlres et anim6es, avec des images podtiques
ptreines de vie et de beaut6. I-'ernpereu r T'rajan lui-m6me appalait dans I'une d'entre-elies, rev6tu de ses ornements impiriaux
doiatants, en assemblant ses gens pour aller labourer. Cette entreprise n'est pas sig,nal6e conlrne un acte courant, mais comrne
Lin rnoment festif plein de signification, signification qui se degage de l'ample processus qui agit la nature. Le d6but des la-
et de meules qui s'6tend jusqu'au lointain' Suit le bat,"gJ ., d'innombrables chars se remplissent de grains' Nous
pobme'
uri"ignorru ainsi le moment le plus vivant de tout le
,de gerbes
celui de la mouture. Le moulin, ) la vue de tant de chars'
.'Jootrr"r.r. et prend la fuite. Ces passages sont sans pareil de
,r.r,r" de vivacitd. L'imagination du polte 'populaire' s'6bat
".
joyeusement, en contact intirne avec la rdaiit6 palpable' Une
uirion gaie, une vivacit6 burlesque animent ces passages' oil le
*orr1in"p..r.d peur devant la multitude des chars et se sauve )
tr:avers ihu-pt, puis le meu'nier ing6nieux, qui se lrret sentenI
cieusement o., t.a.rail, rev6t sa jaquette en peau de rnouton
ce
de
)
bout
il poura ainsi plus facilement venir
l'envers
i sa poursuite, I'attrappe par le talon
moulin
de
fou
et, d'un maitre coup de marteau appliqu6 sur les reins' l'arr6te'
le ramlne ) son bief et le fait tnoudre' La tr6pidation du moulin, la gaie signification du lrroment oir le grain dor6 se transforme en belle farine blanche ct nourrissante, est ddPeinte avec
u11 art admirable' Ce sont de v6ritables passages d'anthologie
bours est organiquernent encadri ,dans le mouvement intime de
toute la nature. AprAs le labourage suivent les semailies, ddcrites
avec la m0me vivacit6, pour en arriver ) I.a moisson, I'un des
pour I'hurnour populaire roumain.
Au cours des filolnents suivants, pour bluter la farine et
cuire les pains, c'est la fille des maitres qui appetait' belle
commc .tn f6" des ,bois, des fieurs rouges sur les lAvres et des
oeillets dans les tresses pour effecruer ce travail final'
I1 r6sulte pleinement de totlt 'le poAme, q'ue le travail
ddcrit forrne un moment de f6te' I-e poAte populaire ne saisit
pas i'aspect p6nible'de ce tr'avail, mais bien son asPect cr\ateur'
moments culminants de l'6pop6e agraire. L'empereur Trajan
rassemb,le ses filleuis et filleules, ses voisins et ses voisines, ses
amis et tous,les hommes de bien, jeunes et vieux, qui se rnettent
avec ardeur ) moissonner.'Cette sclne d'un mouvement iLltense
est d6crite avec une gra'nde mattrise po6tique ; le monde rassembl6 semble na,ger d,ans cette mer dor6e, travaillant f6brilement, entassant les gerbes en hautes meules, pour que ie soir,
le travail enfin achev6, les yeux se trouvent devant une rner
combats contre les dragons, les rdvoltes des haidouks'
l'attachement pour le travail des bergers et des iaboureurs est
314
qui .6"h".rfie le, A,nes. Pour lui ,le processus dr-r travail :re se
#d,r;, pas ) ses fins strictement utilitaires, d'horizon 6troit'
rr-rais il est en m6me temps un moyen,d'6i6vation, d'ennoblissement spirituel' L'homm. du p*npl" sent que les sources de sa
spiritualitd se trouvent dans son travaii'
Le dynarnisme soutenu des cycles de po6mes oil sont
narr6s
1es
315
harmonieuseaucun des peuples voisins la ballade n'est aussi
cristallisds'
bien
aussi
motifs
les
lnent et solidement construite,
sereine
souffrance
la
et
i", ,our*.nts d6sesp6r6s du bAtisseur
conet
authentique
de 1'6pouse exprim6s de manibre aussi
n'apparait
vaincante, Et, surtout, chez aucun autre peuple
force la haute signification humaine de la
une pneuve que le polte populaire roumain ne $e complait pas
uniquem,ent dans Ia contemplation, mais que I'Ame populaire
est'domin6e fualernent par des tendan,ces actives 'trls prononc6es. Aux c6t6s de ,,l'homo conternplativus" apparait pleine-
ment,,l'homo activus".
Mais le polte popuiraire roumain va plus loin encore.
Dans les cycles de po6sies qui manifestent une activit6 fdbrile il
s'6tait content6 d'exprimer d'une part ia r6volte cortrL€ l'oppression, d'autre part l'attachement pour \e travall qui assure son
existence, mais il n'avait pas trac6 aussi un id6al positif de
l'avenir dans la direction duquel l'homme devrait s'affirmer.
Cet id6a,l se trouve dans ia ballade de Maitre Manol6. Toutes
les aspirations positives
'du peuple roumain vibbrent dans cette
ba'l,lade ; ele rep,rdsente le so nrne,t de la pens6e et d,u sentirnent, dans leque[ la vision de la crdation a pris une forme
concrlte, comrne sens s,upr6rne de la vie, sens li6 aux r6alitds
terrestres q,ue l'homme sent le besoin de d6passer pour s'61ever
aurdessus des conditions donn6es de l'existence. D6chi,frer cette
vision, voil) le but final de notre expos6.
La source d'inspiration de ,cette ballade est connue. Il
s'agit d'une ancienne tradition r6pandue dans le monde entier,
rn6me chez iles ,peupLles ,ies plus primitifs, selon laquelle un
6difice ou n'importe queile construction ne devient durable
que si un 6tre h,umain, une fenrrne de pr6f6rence, y est emn-rur6. Mais si cette tradition est connue dans le monde entier,
ce n'est que chez les petrpiles sud-est-europ6,ens
- d,u moins
podI notre connaissance - qu'il a men6 ) des inventions
tiques. On retrouve chez tous ces peuples des ballades dans
lesquelles un grand maitre-magon doit sacrifier sa femme pour
assurer la solidit6 de la construction. Chez d'autres pe,uples il
s'agit d'un pont, d'une cit6 ou d'un palais, chez les Rumai,ns
il s'agit d'une dglise. Ce n'est cependant pas l) qu'il faut voir
la diffdrence profonde entre les variantes roumaines et 6tranglres, mais dans le niveau 'de :la rdalisation artistique. Chez
avec autant de
tendence cr6atr'ice'
En voici, briAvement,
le contenu' Mano16' le fameux
une
maitre-magon, doit, avec ses neuf compagnons' 6lever
recherches
J;ii;., r.r, i'ordr" de Negru-Vodi' AprAs de longues
ils tro,rverrt les ruines J'u"oiunt"' mtr'raill'es : ce]'les-ci formebeaut6
ront les assises de la cons'truction qui doit surpasser en
avec
s'exciiame
magon
Le
toutes cdlles con'nues jusqu'alors'
enthousiasme et ardeu'r de travail :
De la chaux et des briques,
Crar la Place est vaste,
Car longue est l'entrePrise'
jour' s'6crou1'ait penMais tout ce qui se bA'tissait pendant 'le
vains' lJn
dant la nuit. Trois ,ans durant, tous les efiforts tfurent
6tre achev6e
oe,r" .nr"igne enfin )L Manol6 que 1'6glise ne Pourra
vivante
mur6e
sera
rnagon
maitres
que si l" i"*-. de l',un 'des
d6ci'dent
accord
coili-mun
d'un
dans sa fondation. Alor's, tous
arriverait le jeudi
sous sernlent que la premibre des 6pouses qui
la femme
Caplea'
matin se'rait srorifi6e. Et, le jour fatal, c'est
neuf rnade Manold que I'on voit apparattre la premibre' Les
et comgons la plu.".rt irnm6diatement sur les assises de l'6giise
Manold
que
tandis
rnuraille,
la
mencent I 6lever aurour d'elle
splend'une
s'achbve,
esr abim6 dans sa souffrance. Et l'6glise
deur unique'
est
Dds le d6but de la ballade il est clair qr-re Manol6
les murs
pouss6 par un 6ian cr6ateur exceptionnel' En voyant
de
l'aiguiilon
indicible'
,'6..oo1"rrr, il est la proie 'd'un trouble
la cr6ation l'agite sans trlve
:
317
316
I
peut-6re s'effrayerait-elle €t, versant les plats' serait-elle
lUfige" ) retourner sur ses pas. Dieu exauce ses pridres' mais
.inin : Caplea s'effraye, il est vrai, et verse les plats' mais
"n
rentre ,rite ) la maison, en prend d'autres et rePart' Alors
Manold voyait
et se mettait ) songer
et ) soupirer,...
il
ne travailait guAre,
Car tout le jour
Manol6, d,e plus en plus d6sesp6r6, prie Dieu de tnettre sur son
chemin ,rrr. lo.r". enrag6e. C'est ce qui arrive' mais tout aussi
inutilement. Caplea, bien qu'ayant vers6 les plats d'6pouvante'
se remet d. ,n frayeur, rentre chez elle, en prend d'autres
et se hAte derechef vers l'6glise. Pour la troisiAme fois, Manol6'
au comble de l'angoisse' conjure l)ieu de faire surgir devant
Caplea
son .6pouse .r,t dr"fo,t ) la langue de feri' Cette fois-ci
,r. ,'ufroy. plus et, constatant qu'elie n'a que trop tard6' fait
un ddtour et arrive au ,lieu n-raudit' trl est clair que Dieu
I'appel
lui-m6me ne peut changer le cours des 6v6nernents' que
crlateur qui mlne le constructeur n'admet pas d'entraves'
Le ton dans lequel ces pdripdties sont narr6es est remarqua le. Le rythme en est fe'rme, les vers coLlrts et pr6cis' Ce qui
foit qr.t" non seulemnt les faits relat6s' mais la rr-ranibre rn6me
d. 1", c,onter renforcent limpression que tout se passe selon
une n6cesit6 in6luctable :
De l'oeil il mesurait,
Son esprit tortLrrait...
Le soleil se couche et les autres magons rentrent chez eux ; ,h.ri
seul reste sur son chantier o[ il passe ses nuits, douloureuses
nuits de veille, torrur6es par une seule pens6e : 1'6glise doit
6tre 6difi6e. Et c'est ainsi qu'il consent au plus grand des sacrifices, au sacrifice de tout ce qu'il a de plus cher au monde.
L'appel cr6ateur s'affirrne comme un destin inexorable, qui
6.carte tout de son ,chemin. Le rdcit de la venue de Caplean
l'6pouse tant chdrie, esr particuliArement significatif er impressionant. Manold ne sait pas que ses camarades ont eu recours )
la trahison et ont averti leurs femmes de ne pas venir ; c'est
pourquoi, 6coutant la voix de son ceur, il tente dfempOcher,
indirectement, q,ue sa femme soit la premiAre ) venir. Il lui fait
d'ire aller chercher le beuf perdu une ann6e auparavant, d,e
fouiller tous Jes taillis, et, aprAs l'avoir trouvd, de le faire 69orger, puis d'en prdparer son repas. Tl ltait. sdr que le beuf serair
introuvable et que sa femme tarderait. Mais, voil) que le bcuf
est irnm6diatelnent retrouv6 et rapidement sacrifid. Aprls avoir
fdbrilement appr\t| ,les mets, l'6pouse fidlle se hAte vers l,dglise. C'est ici que les p6rip6ties commencent ) succ6der rapidernent. Lorsque Caplea ap'parait dans le lointain, Manol6 est
plein de d6sespoi,r':
La voil)
q'r.ri
Elle s'effraYait,
Elle tr6buchait,
Les plats versait,
Puis s'en retournait.
Mais si elle Partait
Et chez elle rentrait,
D'autres Plats Prenait,
Vers I'dglise se hAmit.'.
vient,
Pa,uvre de moi.
Les yeux pleins de larmes,
){
il implore ardemmenr Dieu d,dlever
devant elle des fourr6s 6pineux, des ronces embroussaill6es
;
Le poAte populaire ne s'attarde Pas aux p6rip6ties donr
ddpendent le sort de Caplea. Il n'insiste aucunement sur
1'6pouse fidAle et sur les efforts qu'elle
ddployer devant Jes obstacles ; ce qui est important est
l'6porr-rante
$
doit
qui saisit
3r9
318
,t
voir que
vite 6cart6es pou,r que la grande
&uvrre puisse 6tre r6alis6e. Il fau,t re,marquer que les vers cit6s
plus haut se r6pAtent, idendques, ) chaque nouvel obstacle qui
surgit, ce qui accentue encore davantage la n6c,essit6 imp6rieuse
de .les vaincre pour que 'l'6pouse arrive ) l'6glise.
Le maitre, voyant Cap'lea venir, d6faille presque de,douleur, mais, une fois qu'elle este arriv6e, clest lui qur rappelle
"de
le serment
-
ces emb0ches sont
fait
:
Vou,s connaissez la d6cision,
Vous savez quel serment...
et invite ses compagnons ) la placer dans le mur. Tout en I'armes, souffrant rnille tourments, il assiste )
hAte fdbrile des
'la
maitres-magons qui rdpltent maintenant ses propres paroles
du d6but :
De ia chaux et des briques
Car la place est vaste,
Car longue est l'entreprise...
'Mais,
r6sonnanoe sinistre. Ce pas,s4ge se rdpArc par six ,fois au
la bailade, illu,strant en mAme temps la f6brilit6 et la ferrneti de l'action constri.rctive, la necessitd inexorable de la 16aliser et en mdme terrps l'atmoqphere sombre qui I'envelo,ppe.
Quelle est la rdaction ,de Caplea ? Son attitude supporte dignerment l\a comparaison avec les plurs belles et les plus
purs arnolirs de la lim6r,ature universelle. Cette noble ,cr6ature
de
,d,e
tant
d'o'bstacl'es
et
se
:
Et lorsqu'elle voyait,
D'un beau sourire elle souriait...
'Comparde au maitre magon elle impressionne profond6ment
par sa puretd sereine, par sa gentill,esse naive ,et innocente. Pour
.3?0
cat elle ne
z
Si c'es't une pl,ai'santerie,
Elle n'est point bonn,e
ELle conlprend enfin qu'rell'e est ,condamnde. Mais, ) la diffdrence de la plupart des variantes alkaniques, oil la femme
sacrifi6e prof6rait d'Apres malddictions, Caplea ne se r6volte
p,as ; elle, la bonr6 et la puret6 i,nc'arnde, n'a que des mots ten-
dres de douleur
sans mlre :
) la pens6e que son perit enfant resterait
Maitre Manol6,
Maitr,e lv{ano16,
Et mon enfant pleur.e,
une
cours
soumet le sourire aux ldvres
-
peut cortrcevoir le mal et ne se rend pas compte au rddbut que
c'est le jeu 'de la mort qui se joue. Fuis peu ) peu elle cornmen,ae
I soupgonner la v4rit6
Ce rnur tant me selre,
Mon lait s'e perdl
) la piace de I'optimisme du d6but, ces vers ont
arrive radieuse aprls avoir trio-*ph6
elle l'acte des magons est une plaisan erie, un jeu
Le poAte popnl,laine udlise ici encore la teohniqu,e que
nous
avons signal6 : i[ r6pArc les rnAmes vers ) certains intervalles,
soulignant de cette m,ani&.e a.v,ec art la profondeur des sentiments et 'le tragiqr.re de l'action. Et la r6po'nse de Manol6 est
poignante. Comment pourrait-il consoler celle qui sacrifie sa
vie pour que le sup,erbe rnonument puisse se rdaliser ? De sa
r6ponse entrecoup6e de pleurs, pleine d'un tourme,nt extrArne,
des images syrnboliq,ues d'une incomparable b,ea'ut6, se ddgagent
des vibrations qui embrassent toute ia lratuf,e :
Ton petit enfant,
Mon petit gargon,
Que Dieu I'ait en garde,
Co'mme tu l'as laiss6,
Dans son lit
D6maillot6.
321
Les f6es qui passeronl
Auprls de lui s'arr6ter0nt,
Et se pencheront'
La t|tde lui donneront.
La neige qui neigera.
Douce lui scra ;
La pluie qui pleuvra,
Elle le lavera i
Quand le vent soufflera
Il
me le bercera,
D'un doux beroement,
Jusqu'l
ce
qu'il soit gran'd !
C'est une vision qui brise les ca'dres du destin individuel, qui
piace l'hounme rlans sa d6pend'anc,e de la grande r6,alit6 cosmique.
Donc ,aussi dans cette ballade apparait' le problAme de
la mort, non pas toutefois comme un corollaire de la r6signation, comm,e c'6t^air. le cas de Mioritza' mai.s bien comrne un sacrifice $ah d ce monde, au monde rdel' pour y con'struir'e, donc
le faire progresser. Le sens exprimd ,a 'deux lasrPecls : Le premier
que la v6ritable vocation de l'hornme effi de
,rou,
"rrs.igne
crder; il ne pewt ne pds cr6er, lout obstacle mis en trav'ers de
la cr6atio'n doit disparaitre : bien que Dieu lui-m6rne exauce
les .pridres de Mano16 et fasse 'surgir les o'bstacles qu'il r6ci'ame'
ceux-ci sont vaincus i'trn aprAs rl'autre en sorte que l'auvre est
fi,nalement r6a1isde. Il en ressort l'id6e que si l'homme a une
mission dans la vie, c'est de cr6er, de laisser une trace de son
passage sur la terre, d'ajouter quelque chose au monde' le renouueller ct l'enrichir.
Le second aspect du sens exprimd 'est l'id6e du s,acrifice'
La grande crdation r6olame dr.r sacrifice' rle r6cl,ame imp6'rieusement. N4ano16 sacrifie ae c1u',il a de pl,us cher. Le caur crisp6,
il voit l'6tre, aim6 plus que tout, s'approcher de l'endroit qui est
en rn6rne ternlps rnafddictiom et 6l6vation, rnais il coinsont. Le
feu de son arnour qui ne connait pas d'e 'bornes se con'fond avec
le feu qui entre'ti€nt les aspirations de la cr6ation ,et c'est ainsi
que, tremp6 par il.a souffrance, il r6alise son destin. Et c'est ce
qui tait senti'r, ,par del) son destin personnel, le souffle grandiose du desrin de l'humani# qui n,e 6'accompli,t que dans
l'action cr6atrice alimentde par le sacrifice consenti.
lJn mess,age profon'd se'ddtache du s;r,cri,fic,e de Mano16.
Son acte le fait sortir de l'engrenage habituel de la nature ;
c'est une aspiration irr6si'stible qui le pousse en avant, pour
d6passe,r I'exisrenoe donn6e, pour rdaliser quelque chose de
rneill,eur, de plus iclatant. De ll ses tourments, sa quAte passionnde pour un remlde quand i,i voit s'dcrouler les murs, et de
i) aussi son consentdment au sacrifice de sa femme. Manol6
s'6lAve au dessus des lois naturelles et, en 6co'r.rtant I'appel
irrlpdrieux de la cr.dation, s'6lAve I la conscience s'upr0me, ) la
oonscience diu sacrifice librement consenti.
Mais la mag6die de M,ano'16 ne s'arr6te pas ll. L'cuvre
fois
achevde, ,irl s,e sen,t ap,pe\6 ) cr6er d'autres, plus belies
urre
encore. C'est plein de confi,ance qu'il r6pond au prince :
Si je m'y metsn
J'en fenai d'autres,
Plus altilres
et bien plus belles.
Par 1) il heurte l'o'r'gueil du prince qui ne voudrait pas qu'uue
autre dglise plus be1'le puiss,e 6tre dventuellement 6levde ai,lleurs.
Deux orgueils se heurtent : celui de Manol6, qui, tremp6 par
la souffrance, pouss6 p'ar un 6lan gdndreux, veut aller de
l':1van,t, ,touj,ours plus avant, pour le bien du imonde, et celui
du prince qui s'enferme dans son 6goisme. Le vo6vode ddspotique ddcirde de f,aire p6rir Manol6, en le laissant mourir de
fa'im sur le toit de l'6g,1ise. Mais l'habile cons'tructeur se fabriques des ai'les de bardeaux qu'il cloue ) son corps ensanglantd,
il
ne peut cep,enda,nt pas nous emp6cher d,e constater que l'Ame
popu'laire est en pleine agitation tendant ) ddpasser le
stade de la passivit6 pour s'6iever vers un id6al toujours
plus acti,f et plu,s constructif. L'Lr,om,me du peuple nous a laiss6
des cr6ations qui rpr,ouvent qu',il s'61Ave du stade de la n6cessit6 aveu,gle I celui de la n6cessit6 lumineuse d'un appel actif
et cr6ateur, stade d'ans lequel il affron,te courageusemerft l'hostilitd du sort et, par d'i,rnmenses sacrifices, enrreprend de chan-
heurte dans son v,ol aux murs qu'il a 6lev6s au prix
cie tant de sacrifices et s'6crase sur 1e sol. A'prbs avoir sacrifi6
ce qu'il avait de'plus cher au monde, il tornbe lui.mAme victime de son ou,evre. Le fait est particuiiArememt significatif qu'e
sa fin ,soit caus6e ,di,recternent'par ce qu'il a cr66, 'par les murs
qu'il a bAtis. Mais ) l'end,roit de sa chute une soflrrce cornmence
mais
se
sourdre, une eau c,ristalline s'en 6coir.r,le : ce sont les Larrnes de
Caplea d,ont les so'upirs animent les rnurs. Et c'est ainsi que
ceux qui se sont aim6s pendant la vie avec une telle abn6gation
sont,rdunis dan,s la mort, sym,boiisant ia force du sentiment qui
rna1gr6 les sacrifices et les sou,ffrances, mAne l'homme toujours
plus loin et toujours plus hau't. Ainsi ia fin tragique des deux
h6ros ouvre en r6alit6 des perqpectives lumineuses et laisse en-
)
ger ie monde.
trevoir un descin optimiste pour l'humanit6.
Et voil) comment de la grande complexit6 des agitations histo,riques se d6tache,nt des aspects vari6s de ,la conception d,u monde cristallis6e dans la 'conscience collective roum,aine : partout de ,,l'homo contemplativus" elle marqtre [e
passage d6cisif ) ,,l'homo activus" et de 'la ) ,,l'homo constmctivus". Et il est impossib,le de ne pas voir que cetrc lign€
reprdsente, au fond, la grande ligne de l'-volution de l'humanitd elle-rnAme. L'homme du peuple r6ussit ainsi ) s'6lever de
la vision d'une sombre mal6diction destrr.rctive, produit de la
souffrance s6culaire, ) la vision d'un destin ,lurnineux, qui
dclai.re l'aube de I'avenir.
Nous ne pouvons 6videmment pas nier que les cr6ations
populaires dont la vision est sombre soient nornbreuses, mais
nous ne pouvons nullement en conclure que le peuple s'arr6te
i cette conception. I1 nous faut consid6rer ia question dans son
de
effervescerxce dynam,ique. Si
'la vision sombre, rnarqu6e
r6signation, apparait souvsnt, ceci est d0 au fait que le peuple
a longtemps sou'f,fert de,s o,ppressions de toute esp]ce, ce qui
324
i
LISTA COLECTIILOR
DIN CARE SINT LUATE CITATELE DE POEZII
Alecsandri, Y., Poesii popalare ale rominilor, Bucuregti,1865.
Antologie de literdt,rrd populard, vol.
I. Ed'
Aca-
demiei R.P.R.' 1953.
Bart6k B6la, Cf.ntece popordle raminesti din comitatul Bibor (Ungaria), Bucuregti, 1913.
Bi,bicescu, I. G., Poesii popal,zre din Transiloania,
Bucuregti,1893.
Bologa, Yasile, Poezii popnrale
din Ardeal,
Srblu,
1936.
Bredi,ceantr, Tiberiu, Doine si cintece poporale ro'
mdneSti. Noui ediliune, caietele I-X' Edilia
autorului.
Brrd.
Tit, Poezii popalare din
Maramare,r. Bucureqti,
I 908.
Culea, A. D., Datini Si mwncd, I-II, Bucureqti, t'a'
Densusianu, Ovid, Flori alese din cintecele poportt'
lzr, Bucuregti, 1920.
Diaconu, lon, finutul Vrancei, Bucuregti, 1930.
Eminescu, M., Literatara popaldfi. (Opere, vol. VI,
edigie
re;ti,
critici, ingrijiti de
Perpessi,cius, Bucu-
1963.)
327
Hodog, Enea, Poezii poporale
din Bdnat, vol. I,
; vol. II, Sibiu, 1906.
I. U. qi Birseanu, A., Doine Si strigdturi
Popa, Victor, Cintece popwlare si cbiwituri din fara
Caransebeg, 1892
Jarnik,
Obalui, Sibiu,
din
Ardeal, Bucuregri, 1885.
1930.
Istritescu, Alecsandrina, Lirica populard, din
in Grai fi
swf
let, VI,
l-2,
ArgeS,
1-934.
re$ti,191tr.
Marian, S. F1., lnmorrtintarea Ia rom6,ni, Bucuregti,
I-II,
Cerapd
ceisri de nuntd, Clu1,7947.
Niculigl-Voronca, Elena, Datinele si credinyele poporalni romhn, Cernl.uti, 1903.
Onigor, Yictar, Doine Si strigdturi din Ardeal, 1a9i,
1890.
Pamfile, Tador, Cintece d.e pard, Bucuregti, 1913.
Papadima, aaidiu, Cw cit' cint, atita si.nt, Editrra
pentru Literaturd", 1963.
Papahagi, Pericle, Din literatura populard
d
Ltra-
minilor (cuprinsi in : Gr. G. locilescu, Materialuri folkloristice, vol.
II,
Bucuregti, 1900).
Papahagi, Tache, Flori din lirica populard. Doine si
strigdtari, Bucuregti, 1936.
Papahagi, Tache, Graiul si t'olklorul Maratnuresului,
Bucuregti, 1925.
Pisculescu, Nicolae, Literatwra popwlard romdni,
Bucuregti.1910.
328
Trandat'iri
re$r;, I 885.
MaratnwreS,
Bucuregti,1906.
Gr. G., Materialuri folkloristice, I,7-1,2,
Bucuregti,1900.
Vasiliu, Alexandru, Cintece, urdtwri si bocete de ale
lind, F.eglin, 7936.
Nicoari, E. 9i $tefiniu, 1., Doine si balade. Obi-
L,
Bucu-
Sevastos, Elera, Cintece moldooenestr, Iagi, 18B8.
Teodorescu. G. Dem., Poesii' populare romLne, B:uou-
Tocilescu,
Nicoari. Eugen gi Netea, Vasile, MurdS, Murds,
Gherla,19O8.
A., Scrieri, ptblicate de P. V. Hanes,
Jiplea, Alexandru, Po.ezii popalare din
1892.
Marian, S. Fl., Poesii poporale romA.ne,
niuji,1873.
Russo,
regti, 1908.
Marian, S. Fl., Hore Si chiaitari d.in Bucoaina, Buct-
Pop-Reteganul,
1933.
Ridulescu-Codin, C., Comorile poprirulwi, Bucureqti,
Si aiorele, ed. III,
p
oporulwi, Bucureqti, 1909.
CUPRlNS
Introducere
PARTEA I:
"HOMO
CONTEMPLATMS"
Existenga sociali reflectati
in
poezia
noastri PoPulari
Mentalitatea sumbri degteptati
vitregia existcngei
sociale
Miorila gi Ciobdnasul
Concluzii din Partea I
PARTEA
li
de
JC
JJ
110
a ll-a t ,HOMO ACTMS"
la principiul activ li
afirmarea 1ui hotiriti
1r5
Cintecele haiducegti
t22
Toma Alimos
r63
Lauda viegii haiducegti
Alte categorii de eroi in Plini
r79
Trecerea
acliune gi afirmare
192
Dinamica vielii
pistoregti
212
Dinamica vielii plugdreSti
243
Dinamica iubirii
269
Concluzii la Partea a II-a
290
331
PARTEA
a III-a :
,,IIOMO CONSTRUCTMS"
Idealul constrrrctiv
i Mefterul
Manole
La vision du rnonde dans [a
poezie Populaire Roumaine
307
Lista colecliilor din care sint luate
citarele de poezii
327