Subido por Vasile Caraus

Cornea, Paul - Studii de literatura romana moderna - scan lipsa 278-279

Anuncio
P AUL CORNE A
STUDII DE LITERATURĂ
ROMÎNĂ MODERNĂ
l
1
}
I 9 6 2
EDITURA
PENTRU
LITERATURĂ
Jr!
v
I . BUDAI-DELEANU - UN SCRIITOR DE RENAŞTERE
TIMPURIE îNTR-0 RENAŞTERE îNTÎRZIATĂ
DESTINUL UNUI OM ~J DESTJNUL UNEI CĂRŢI
La 3 aprilie 1868, Gh. Asachi, pe atunci în vîrstă de
80 de ani, se aclresa ministrului Instructiunii, D. Gusti,
care-i fusese pe vremuri discipol şi colaborator la Albina,
cu ru gă mintea de a înlesni cumpărarea preţioaselor
manuscrise ale romînului transilvănean Ion Budai,
ce „a vieţuit pe la începutul secolului corente" la Leopol
(Lemherg) în Galiţia. Acest Ion Budai, ,,consiliariu
guvernial - arăta Asachi - a compus un lexicon şi un
poem epic umoristic, intitulat Ziganiada, în care a descris
usurile şi anecdotele acestei sinte nomade" 1 • In decursul
timpului, hătrînnl cărturar moldovean stăruise în m ai
multe r'nduri, dar fără izbîndă, pe lîngă autorităţi, ca
să se dispună răscumpărnrea manuscriselor din mîinile
moştenitoti]or. De astă dată, deşi octogenar, cu un devo-
tament uimitor, el se oferea să facă drumul pînă în
Galiţia şi să trateze cu urmaşii scriitorului, după ce
trecuseră probabil 30-40 ele ani de cînd avusese cu dinşii
prime'e discuţii, rămase, din cauza lipsei de încurajare
a oficialităţii, fără rezultat. Din fericire, mai mult din
gratitudine faţă de Asachi decît diu convingerea că
săvîrşcşte o marc faptă de cultură, D. Gusti îi puse la
disp ozi!ie mijloacele necesare şi, după ostenitoare eforturi,
bătrînul gazetar şi fost referendar al şcoalelor intră în
1 Aurora. Jlit:t. C'Ji11<>rsh• A~ot..1.i f; m4"tucrî~,I• lui
1u,••1<lri d• bibliologi•, 1957, II, pp. %27-228.
Dudoi-Dele<uw, tu Studii
pose ia m.anu<icriselor, salvîndu-lc uitării şi ,oarccilor.
La aproape o jmnăta te de ecol după moaTtea rnode tului si anonimului coni::ilie.r chezaro-crăi c, opera
sa rem~rcabilă Î!ii putu astfrl începe călătoria 1~rjut.:~
oameni. Pe drept s-a spu : ,,habent sua fala l1bclh .
Cu toate că l-am ăzut consacrînclu- e cu atîta
pasiune şi tinerea c~ energie î~tr.eprin~erii a_elicate de
a recîştiga poporului nostru sc:ienle hu. Buda1-Dclean11,
e îndoielnic că As ~chi Je-a consu:l<"rat la Justa Io1· valoare
si că , i-a <lat . cama de dimensiunile reale ale talentului
;1uton~lui lo:r. Dacă a,, a ar fi stat luc-ruJ·ile, poate că el
. -ar fi străduit s ă r1ileagă ,J,, la m:maşit scriitorului
ni caiYa informatii ~i amăminlc capahilr să întregea că
puţinele ştiri pe ~ar e le :i;iosrd}m ~i să lum~iwze bio_gr~f~a
isa, atit dl' ohscll:ră. Drn pa<'Hlt', l\ sa('ht s-a prapacht
de mult, dC" r11dell' lui Hudai-D1•lca11u nu . -a mai a:i1zit 7
anii s-au ro::;L<Jgo)iL Îll aJhia lor fără ci,• ÎnloarC'f'"l:C Şl DOI
am răma.: în aşa măsnră lip siţi ck HH\Lcl'ial, îr1cit, pentru
a e oca m. i ales nllimii :lO rl<' ani din vjaţa scriitorului,
sint ru iliţi să recurgem la ipotcz şoYăitoarc.
Ton Budai-Del<',lllll s-a nă cut 1n·ohahil Între
1760- 1763 lu igmău în ţi1mtul Hunedoarei, Jîngă
Orăştie.
ra cel mai marc între ] O copii 1 • ,, Tatăl său
- m se ·p1me într-un act 1·ecent 1mhlicat - a fost
11 u numai om liber si a1•ut în Csikmo, dar ca preot. grecomtolic s-a JÎ bucu,:at personal de privilegii nobi':iare"2 •
Prim le învătături scriitorul le-a luat la 1;'COala dm at,
apoi a urm~t cmsurile . eminarulu:i ~ljn Bl~j. ln~r~
l 780-1786 (sau 1787), studiază teologia la 1cna ş1-ş1
ia cloctoratul. Desigur că anii pctt cuti în capitala
imperiului hahsburcic au jucat un marc rol în formarea
. a i11te1ectuală. Aici a hiat contact cu marile curente de
idei ale epocii, a ~nut poeihilitatea să- , i îusu. ea, că o
solidă cultură fi] ozofică şi literară. CeYa din atmosfera
domniei lui Iosif al II-lea (1765-1790), cm·c împerechea tolerau ta religioasă i simpatia pel1tru reforwe
liberale cu ;cpresi11 aea violentă a mişcărilor de răzJ.. Protopopc.\cu, l..JJ.cr.af,irul tlin l oetombri,-. 1960, p. li.
L, Protopopescu, Date 11oi în leglil11ră ._, " biografi.a. lut l ot1
Srudii, 1960, nT. 4, p. 188.
1
'.!:
6
vrătire şi,
în definitiv, menp.nerea intactă a raporturilor
de proprietate existente, se va rcsi~ţi ~ gîn~ir a politic~
a scriitorului. În timpul răscoalei 1m Horia, Cloşca ş1
Crişan, Bucfai-Deleanu s gă. ea la iena ,i e d~ presupus
oricît i -ar fi .încălzit inima la auzul e ;t1lor despre
eroismul luptei iobagilor, că el a împărtă şit atitudinea
oficială de condamnare a mişcării, socotind, ca ,i llll
Samuil l\'1icu, drept inadmisibil „ ă e strice n.emeşugul"
prin ridica:r•a gloat lo:r. Mai tîrziu, sub influenţa re:~:
lutiei franceze, Budai-Deleanu va evolua sp1·c poz1ţn
miri radicale, deşi fondul de hază al gîndirii sale va rămîne
apropiat de luminism, nu în p1:actica sa. dezamăgi~oa1·e
io finistă. ci în programuJ său idea], vahdat d · raţnme.
însă contradictoriu şi utopic.
Reîntors în patrie, Budai-Deleanu de inc pcnt..ru
scu-.:tă vreme profe or şi prefect de studii 1a Blaj. Ca )
Samuil Micu şi Gheorghe Şincai, el intră în ·onflict cu
episcopul Bob. Se pare ·ă din ac astă _cauză a rem:~ţat
să se hirotoni ca că ,i a plecat
ă-ş1 caute un salaş
aiurea. El n-a vrut să fie „în sîmbră" (în tovărăşie)
cu „nevrednicii de numele romînesc ce s-au încuibat la
Blaj ... şi prodesc binele de obşte a poporulu.i, făcîndu-se
organ vrăşmaşilor spre avilirea lui''. 1 După cum a spune
mai tîrziu în pr faţa 1 xiconului romîn-german, el se
simtea a erncnea călătorului domic să-şi revadă căminul,
dar' care tocmai în apropie·r ca tărmului, c azvîrlit de
vijelia năprasnică înapoi, ,.cn r:iulte sute de miluri la
niste ostroave necunoscute". În adevăr la 1787 sa u 1788
B-~dai-D l anu e c<lc obligat ă se înstrăineze, să
mear,,.ă
adică va seric el cu inimă amară - .,de
I:>
voie bună fn urgie" .
Locul unde scriitorul i-a căutat liniştea, pe întinsul
monarhici habsburgice, a fo t oraşul Lemberg, pe
atunci important centru comercial, multinaţio_nal, popul~t
de cca. 25.000 locuitori, înzestrat cu o sene de a ·ezaminte culturale de relati ă însemnătate. Budai-Deleanu
a izbutit să obtină prin concurs po'tul de secretar de
tribunal provm'cial. După zec ani a fo t avansat
sfetnic che aro-cr<'iiesc, tot pe lîngă tribunalul local,
Bud"i-l),,l,·,um,
7.
slujbă îu care va .răm.îue nu mai puţin decît 22 de ani,
adică pînă la moartea sa, survenită la 28 august 1820.1
Ştim foarte puţin despre viaţa dusă de Budai-Deleanu
in retragerea provincială de la Lemberg. A fost, fără
îndoială, o existenţă liniştită, fără incidente deosebite,
care i-a acordat răgazul şi tihna necesare scrisului.
Dragostea de ţară îi mistuia însă inima şi adăpostul
său, atît de prielnic şi ospitalier sub raportul material,
Budai-Deleanu îl taxa drept „nemernicie", iar şederea
în afara ţării o socotea. ,,exil". Totuşi, cînd i se oferi
odată posibilitatea să vină printre ai săi, refuză fără
să se ştie exact de ce. La 1815, mitropolitul Veniamin
Costache îl însărcinase pe omul său de încredere, protoiereul Lazăr Asachevici, tatăl scriitorului de mai tîr7..iu,
să intre „în voroavit' cu sfetnicul chesaro•crăiesc spre
a afla dacă acesta vrea „să paradosească"" în şcoala
Socolei „şi în ce limbi şi cu ce s-ar mulţumi" .2 Deşi tratativele progresau satisfăcător, pînă la u.r.mă, din motive
necunoscute, adu cer ea lui Budai-Deleanu nu s-a realizat. Se împotrivise oare scriitorul fiindcă se simţea
bătrîn sau fiindcă nu mai voia să-şi rişte rosturile asigurate ale vieţii pe o ipoteză nesigură? Căci el se căsă­
torise, avea copii, o fată a sa era măritată cu un localnic,
Lewandowski, cu care Gh. Asachi va negocia ulterior
cumpărarea manuscriselor. A existRt poate vreo altă
pricină? N-o vom şti niciodată.
Un raport al cancelariei aulice din Transilvania din
octombrie 1819, publicat de L. Protopopescu, adaugă
o ştire interesantă la biografia atît de lacunară a scriitorului. Cu un an înainte de moarte, Budai-Deleanu
împreună cu fraţii săi Aaron, secretar la tezauriatul din
Tram;ilvania, işi Anton, ofiţer la transporturile Je sare
din Arad, petiţionează pentru ridicarea în :rangul nobilitnii cu scutire de taxă. .A vînd în vedere serviciile aduse
imperiului de cei trei fraţi. între care scriitorului i se
recunoaşte comportarea plină de patriotism în timpul
inYaziei duşmane de la 1819, cînd a refuzat „promisiuni
ademenitoare" şi şi-a arătat neprecupeţit devotamentul,
1 Teodor Bilau, D~ta morfii. lui. lon Bu4ai-D„lu.nu, în Flh•Frumo,, Suceava„
1934, nr. 9, p, 41.
• Th. Co<lrescu, Urkoriul, Vll, pp. 68-70.
8
cererea e aprobată. Semnătura suveranului e însă din
9 iulie 1820, prea tîrziu pentru ca modestul consilier
provincial din Lemberg să mai aibă răgazul de a se
bucuTa cum se cnvine.1
Activitatea creatoare desfăşurată de Budai-Delcanu
la Lemherg e prodigioasă. Î n afara operei literare au
rămas de pe urma sa numeroase lucrări filologice, juridic~,
pedagogice şi istorice, din păcate încă necercetate tem.cinic. O descriere generală a manuscriselor a uat Al. Papw·
llarian în două rînduri. 2
Probabil îndemnat de anume nevo· ale slujbei,
Budai-Deleanu a tradus cîteva lucrări de drept şi procedură penală : Rînduiala judecătorească de obşte,
Pravila de obşte asupra faptelor răle şi a pedepsirii lor,
Cartea de pravilă ce cuprinde legile asupra faplelor răle
şi a călcărilor grele de polifie. De asemenea a tradus
din nemţeşte un lndreptătoriu al învăţăturilor tritru a
j'ormarisi pe tinerii şcolari.
Şi mai conturate sînt preocupările sale filologice.
Rle se concretizează în studii de gramatică (Dascălul
romînesc pentru temeiurile gramaticii romîneşti, Fundamenta gramaticae linguae romanicae, Teoria ortografiei
romîneşti cu slove latineşti), într -o vastă operă lexico<>'rafică ' un dictionar romîn-eennan si trerman·romîn,
t,
proiectat iniţial în 10 voltime, precum şi un glosar de
neologisme, cuprins în m s. Academiei R.P.R. nr. 2424.
Părerile filologice ale lui Budai-Dcleanu evoluează în
genere în spiritul Şcolii ardelene, cu unele deosebiri,
însă, cc sînt caracteristice. As tfel, deşi susţinător al
latinităţii limbii romîne şi, împreună cu Maior, al deri~
vării ei din latina vulgară, Budai-Deleanu pare a se f1
descotorosit, poate şi sub influenţa practicii sale literare,
<le o serie de e:xagcra1ii puriste. S-a remarcat încă
mai demult că în dictionar el a încercat o clasificare a
cuvintelor ce aparţi~ fondului viu al limbii după
origine, deosebind, pe lingă marca preponderenţă a
termenilor l atini, cam o treime de vorbe străine : slave,
J
""
,
._,
1 L. Protopopesc• , op. cl1., pp. 190-191.
• În Arckivu pentru filologia şi istoria, Dloj, 1867, pp. 706-708 ţi Ânalel•
SocictăJii. Academics .Romîne, s. I., t. Ul, pp. 10.i-116.
9
albaneze, grece 'tÎ, ungureşti, chiar şi germanice. L „ Tratarea materialului - spune .,. ăincanu - are un caracter
cu totul rudimentar, dar ideea însă~i a unei atari clasificu{iuni este interesantă." 2 Şcoala ardeleană, după cum se
ştie, ern intolerantă faţă d
traturile ling i.stice adău­
gate fondului romanic; în schimb pozitia auto1·ului
Ţiganiadei învederează, în a a. tă pri\inţă, ind pcndenţă
de spirit. Deşi preconiza un isteni ortografic bazat p
alfabetul latin, e inter<'sant că Budai-Deleanu conceda
putinţa folo irii. în
ontinuarc a alfabetului chirilic în
cărtile de cult. De a m nea, a titu<linca lui de şjn
stătătoare o probează Vc'henwn tul alac înd replat îm potri a. gramatfrii ardt:lcanului Molnur, în Temeforile
gramaticii
romîneşti.3
Manu eri de i ·torice, în latine te, cuprind mai
multe lucrări neterminate, punînd la contribuţie o informaţi
urprinzătoare relativ cu epoca. Metoda cercetării e totuşi învechită prin lip ·a examinării critice a
izvoarelor i aprecierea unilaterală a genc::zei faptelor
povestite. De asc•menca, apriorismele latinizante ce
ălăuzesc condeiul ci·iito1·ului îl duc la formularea unor
teze fantezi te, ca de pildă aceea că dacii ar fi strămoşii
polonilor 1i în genere ai lavilor! Pe. te tot e ăde,te
preocu parca comună reprezentanţilor Şcolii ardelene,
de a d<'monslca nohiliLatea de eendeuţei,poporului romî.n
şi a-i justifica pretenţiunile naţionale. ln prefaţa rominea -că a principalei ale o per·, De ori i.nibus populoru.m
'fransylvaniae, Budai-Oclcanu afirmă fără înconjur:
0
„Ca si'i scriii de naţia şi iîmplririle [.ifrii ai;e~tii, pricina
întiia au fo st trebuinţa şi a doao folosul patriii mele" 4 •
Afară de De originib11s ... , printre celelalte manuscri e
istorice au fo ·t identificate De unione trium na.tionum
Transylvaniae, cu un motto din Machiavelli, care leagă
societătilo:r
,
nefericirea
de
decăd
rea
in titutiuoilor
,
interne, apoi De origine Slavorum, Hungari vi armorum
Transylvaniam non occuparunt i altele.
Demn de interes este memoriul alcătuit în nemţ . te, probabil la cererea autorităţilor habsburgice,
Kurzg~fasste Bemerk1ingen iibrr B1tkovina1 • BudaiDeleanu dovede;te aici o perfectă tăpînire a chestiunii,
îmbinînd o informaţie bogată şi autentică asupra ubiectuln.i cu priceperea de a descoperi esenţialul şi a-l călăuzi
pe cititor pre ce<'a cc c în acle ăr vrednic de reţinut.
Te ·tul e concentrat, hrănit cu fapte şi reflecţii curajoase, tonul c ponderat, calm, de o gravitate lipsită d
at·ctar , stilul e cursiv. propriu, adaptat cerinţelor
unei relatări obiective. Patrioti mul
riitorului ţîş­
neşte printre rînduri cînd prote tează contra in ultelor proferate ele un Solz r au un Carra împotri a
moldo enilor, cărora le zugrăv<'şte el însuşi fizionomia
mo1·ală într-un chip foarte avautajo . De pre limba
romînă afirmă că "are toate calităţile pentru a deveni
cn timpul o limbă egală în cultură cu cea italiană, dacă
oameni iscusiţi se vor ocupa cu ea" 2 • rătînd că „Moldovenii din na~tere au puţină plăcere pentru viaţa călusă­
rească·':i, autorul Ţiganiadei nu uită să-,i însemneze
aversiunea faţă de cler : ,,Popii ; i căluaării şi-au făcut
şi
aici mendrele, totuşi, graţie ne.~tiinţei .~i neghiobiei lor,
au avut faţă de cei romano-catolici un rol foarte
mic ·4..
Partea cca mai cmnificativă a lucrării prive., te organizarea judecător ască şi admini trati ă. Cu o indignare cu g1· u reţinută să nu pJc n a că din bici, consilierul chesaro-crăie c mulg vălul trandafiriilor declarnţii şi al optimismelor oficial
se osteneau să ascu11dă
realitatea hidoasă a guvernării imperiale într-o provincie mărgiuaşă . ,,Bucovina pune el - pare a avea
oarta de a vedea în fruntea sa tot ce-i incapabil, imoral
egoist în monarhia întreagă." 5 Funcţionarii upcriori
şi
l
Cifra
f"
dato în Ku1;;11,efa•8t~ lJ(1n.nkunp,tm iiber lJ11lw,1i11u (v. mai de1.H tr1e)
Cania Du:c=ot:1i'.riet, 1891-, or. 13 ,
1
L,
Şiiiu.eanu,
a Joo Ghet-ie,
Jstoria. filologiei. romi,u. lUCJ2, p. 226.
Pri.mQ gro;m.1lică romineascV modernă„ io Omagiu lui Jorg11
lotdtrn 1 Buc .., J95U„
.t Al. Ciori'i1JC~<'U.1o Op1;1r-a i,1ori.cJ u lui JJuJui„OC'.f~um, 1 in Cercetlfri fiuirarB1
1936, I'• 1116.
IC
I Trndu jj. ln romi1,c,te de Bogda.n•Du.ir.:it !)i publicat io Gtu;iJa Hm:ovi.nci 1 18'->'l
nr. 8 ~i urm. Heprodui;i în original de I. · iatoi- în Romfoii ~; rulcnii., Bc,curefli, 191S.
: Car.l!ta .Bncol'i,aei, 1894. m.13.
~
11
ldtm, nr. J ~-
• Ibidem.
Pi Idem, nr. 20.
11
îşi bat joc de serviciu, nu caută decît să se ghiftuiască
pe seama norodului, ~înt. c~mplic.ii bo~erilorv în as~prire.a
tăranilor. Prin vexaţiuni ş1 sentmţe JUdecatoreşti arbitrare - (pauper ubique jac~t) --: cele 12 zile de ro~otă
pe an au fost suite la nu mai puţ1~1. de 100 ! ,,C~ co~~ti!nţa
lini.stită - afirmă într-un loc scrutorul, care 1mpartaşca
muÎte din iluziile vremii cu privire la excelenţa intenţiilor cm:ţii imperiale -;- cele mai bu~. ~i ma~ blînde
legi ale guvernulu.i austriac ~u se~vesc aici in ţara pentr:;
înaintarea binelui general, ci mai mult la generala prapădenie şi apăsare a locuitorilor." 1 .Bu~ai-Dclcanu n~
era în stare să-si explice procesul ob1ecuv al dezvoltăm
relaţiilor capitaÎiste, pe care-l trăia, cu întreg ~01·te~i~
lui de mizerii şi neajunsuri. De aceea apare puţm naiva
mirarea lui că pretul arenzii a sporit de 10 ori în interval
de 30 de ani si că soarta tăranului s-a înrăutăţit. Dar
dacă în afara' unor măsu!i cu caracter educativ şi a
selec~ionării mai juste a slujbaşilor, cărtmarul lumi~ist
nu ~trevedca alte solutii, dacă el rămînca la un mvel
sumar de înţelegere ~ explicarea. af~u.că a cauzelor
stării de Jucru.ri înfăţişate, trebuie sa-1 recunoaş tem
lipsă de prejudecăţi, deplină sincerit.atc, simţ al demn~tătii umane, îndrăzneală în stigmatizarea relelor a<lllln~traţiei habsbur(Yice. ,, Toată ţara 11111 rmur<i dar nimeni
nu s-a gc'isit încă ;ă aibă cura.iul a aduna .faptel~_şi S(i le
preainal!ului tron"_ 2i ~o-r__cază ~ Budm-!)clcan~1
aproape de sfîrŞltUl memm:rnlru sa1~. Se va_ f1. ~înc:1!
supună
s-o
facă
el insusi? A întrepnns ceva
lll
aceasta pn vmţa.
Ignorăm şi teai'.nă ne c că ~ vo~ ig?o.ra totdeauna.
Oricît de valo1·oase ar f1 npt1tuclimle <lcmonstratc de
Budai-Deleanu în scrierile filologice şi istorice, oricît
de remarcabilă erudi1„ia şi puterea de păt~dc~c a int<::
ligenţei sale agere, marea sa importanţă _în 1ston~ cullum
romîneşti constă înainte de toate în faptul c~ ci est~
autorul Ti,.,aniaăei,
operă fundamentală a litera turn
0
noastre, ~ acelaşi timp acL de naştere şi cert~fica.t tfo
maturitate al beletristicii orjginalo. P e lîngă Ţ,13a11uu1~,.
scriitorul s-a încercat şi în unele traduceri. E vrcdnu:
I
Caulo Bueovin..ti„ 1894,
• lticl,m
12
W"~
20.
că el a ales din Metastasio, poetul de curte
al Habsburgilor, celebrat la un moment dat ca n~~e~
altul în Europa, nu pe idilicul cîntăreţ al Arcad1e1 ŞI
nici pe galantul improvizator al aristocraţiei uşuratice,
ci pe poetul sublimităţii morale care p~vestea ~ ..
mistocle cum învingătorul de la Salamma, deşi Jignit
şi nerueptăţit de atenieni, a refu_zat o!~rta. lui ~e~~e~
d e a porni împotriva compatrioţilor ~a.1. Cit~ ~flllltaţ.1
nu-şi va fi glisit sufletul axnărît al consilierului dm Lemberg cu eroul antic! Tr~ducerca. lui ~~dai-Delean1;1,
fragmentară şi desfigurata de o 1m;posibil~ _ortogr~f1~
italienizantă, redă cu fidelitate gînd1rea origmalulw şx
tinde, deşi timid, spre unele efecte coloristice. E, oricum,
o tălmăcire superioară aceleia încercată la 1784 de A. Bel.~
<liman sub titlul lVIilosîrdia lui Tit. Budai-Deleanu ar h
intcntionat să traducă din acelaşi Metastasio Attili<>
Resol~ 1. Totuşi, şi într-un caz şi-n altul, nu e vorba
decît de realizări modeste, dovedind oarecare îndemînare
a versului dar situate foarte departe în urmă în raport
cu excepţionala Ţiganiadă, operă :mo_nu~cnta_lă prin
intenţiuni şi proporţii, prin bog~ţia 1deilo~. ŞI . verva
expresiei, care surprinde pe cercetatorul familianzat cu
peisajul r elativ cenuşiu al literaturii n oastre începătoare.
Epopeea eroicomică a lui Budai-Deleanu ni ~-a păstrat
în clouă vf\rsiuni, înregistrate între manuscrisele Aca-
de subliniat
Tlu:-
demici R.P.R. sub numerele, respectiv, 2634
şi
2429.
Prima versiune a fost publicată, pentru întîia dată,. cu
foarte multe erori de lectiune, de Th. Codrescu, în revISta
Buciumul romîn din Iaşi' (1875 şi 1877). Versiunea a doua,
de bună seamă superioară, a fost editată de-abia în 1925,
de Gh. Cardaş. Afară de o seric întreagă de amănunte,
versiunea întîi diferă de versiunea a doua prin episodul,
dezvoltat în mai multe cînturi, al aventurilor lui Becicherec Iştoc, nemeş d e Uram-Haza, pornit, ca ş~ D.on
Q~jote, în tovărăşi~ unui sc~tier, s -o găsească te mb1ta
sa Anghelina. ln schimb, versmnea a doua a~orda .o mare
atenţie controversei tiganilor asupra celei mai bune
forme de gu vernămiat. Lăsînd deoparte, în cea de-a doua
1
Rarniro ')rtiz„ Per la uoria della eullura italiono
in Rumonia, Bucu.re.1ti,
1916, p, 2~'1.
I3
variantă a operei sale, firul de acţiune legat de destinul
lui Becich crec Iştoc, Budai-Delcanu s-a gîndit ulterior
să-l folos<'ască într-o lucrare independentă. Adăugtnd
nemeşului ardelean încă doi eroi, pe lm Kyr Kalos de
Cucmeaza din Ţara Romînească şi pe Născocor de Cîrlihaba din Moldova, scriitorul a pornit la realizarea unui
nou poem eroicomic, intitulat Trei viteji. Din el nu a terminat d ecît trei ciuturi, oprindu-se aproape de sfîrşitul
ctntului 1V. E desigur o mare pierdere pentru literatura
noastră că păţaniile celor trei viteji, urmărite de BudaiDelcanll, clupă obiceiul său, în planuri paralele, cu inter·
ferenţe capririoase şi complicaţiuni romaneşti de intrigă,
n-au fost duse pînă la capăt. Am fi an1t o a nona satiră
socială, probabil cu implicaţii mai largi la stările> de
lucruri din Principate, alcătuită după aceeaşi reţetă :
cu personaje-limită, sub grotescul şi ridicolul cărora
trebuie să căutăm cusururi omeneşti mai generale, cu
întîmplări neaşteptate, grupate laolaltă după legile unui
contrapuncL specific autorului, cu comentarii, în fine,
îu subsolul paginilor, tinzîn.cl să amplifice şi să precizeze
sensurile criticii. l
Cu privire la Ţiganiad<t c încă deschisă problema
cronologif'i exacte a celor două variante. Datele pe care
inJirect le furnizează scriitorul sînt contradictorii. Astfel,
în scrisoarea către Mitru Perea, clin versiunea a doua
a poemului, datată 12 martie 1812, se spune că s-au scurs
treizeci <le ani de cînd autorul a fost silit să se cxpatrieze.2
Socot eala ne duce la anul 1782, cînd Hudai-Deleanu se
afla încă la stmUi la Viena, ceea ce, evident, este inacecptahil. În prima variantă, pasajul la care facem aluzie
apare sub fonna : ,,Doisprezece ani au trecut, drăguţă
Pereo, de cînd eu fiii silit n. mii, înstrăina din ţara mea"3.
Cunoscînd că Budai-Dcleanu a părăsit d efinitiv Ardealul
Ja 1788, aflăm anul 1800 drept dată probabilă a primei
1
l\fanu~cri...ul po~rn ului
'r,.,i
oitrj; n)c,,,r.j~&li'.~ un "i>u!iu ta,ct in jo,i-tJ f'j ....,,lni
pagl»i, desigur 1.cntru oot<·lt pl· catt ~\.:nitorul Je pr-OÎN'to ~i u„a mai upu<'at „J°l l('
reallz.ez.e.
' E. p. 65. No,.:m cu E cdi1ia J, llyck (E.5.P.t..A., 1953) a varinutei u douu
fi
c.'1.1
B ~Jiţia T h . Codrc•eu (111..ciumul romit-,, }U7S-Jki7J, o va.cinutd fndi,
• B, J, p. 543.
14
versiuni. Aşa se işi crede îndcobşte.t Numai că îu cîntul X
al variantei întîi a Ţiganiadei ne c înfăţişat un rapsod
popular CI' cîntă boi.eriJor, Ja o petrece1-e, povestea lui
Arghir şi a Elenei, care-comentează autorul în subsol „se află şi în stihuri proastă alcătuită şi tipărită'· 2 . Dar
cartea lui Barac, Istoria despre Arghir cel frnmos ~i
despre Elena cea frumoasă a apărut în primă ediţie,
la Sibiu, în 1801 ! Deci, adm iţînd că opinia atît de <l.cfavorabilă a lui Budai-Deleanu nu e adăugată ulterior şi că,
prin urmare, 11u e posterioară elaborării poemei, rezultă
de aci că prima versiune a Ţiganiadei a r fi terminată
după 1801.
Faptele de care dispunem actualmente nu îngăduie
elucidarea depli nă a datării variantelor Ţiganiadei,
ci permit numai presupuneri.:J De altfel, greutatea d ezlegării problemei e sporită de scriitorul însuşi, care,
încercînd să mistifice cu privire la favoditorul epopeii
şi autorul comentariilor, nu e exclus că a încurcat cu
intenţie şi prcci11ările cronologice. Oricum, c cert că
Ţiganiada i-a cerut lui Budai-Dcleanu aui îndelungaţi
de muncă. Pare plauzihil că el a terminat prima 1·edactnre
a operei în jurul lu.i 1800, mai prohahil cîţi, a ani după
această dată, şi a doua redactare pc la 1812, deşi n-ar fi
imposibil ca data să fie suită pînă la 1818 (,,. ..treizăci
de ani ... de cind eu fui silit a mă înstrăina"!).
)'l:ult mai .importante, fără îndoială, dccît aceste discufii, intercsîncl un cerc îngust de specialişti, sint dis~
putelc pricinuiLc de conţinutul şi valoarea artistică
a operei.
Cu toate rezultatele, măcar în parte pozitive, obţinute
<le critica şi istoria literară mai veche în cercetarea operei
1
Exem11lul ct'l moi rcc·ent: 1011 Lun~u, ldt'i ilurni,ai$,e în «Tigun imla» lui lnn
Rwfoi„J)C'leauu, îu Dii, i.ţldria filrr.:oflt• t,, Romiuiti. li. 1957, pp. 161 161.
' u, u, p. 470.
J 1\11 urmări1n în rt,tdu.rile de ma.i susi: ,;;?\ l'Nlf' .. ehi,l~m ronlro'- er~tl a ... upr& e:ro•
nologici celor două variante. Seumaliim doş.r uncie inadvcrttu\e„ fixă i\ adore toate
argun1entele pro \i conLTO {oota 30 a cintului X - versiunea u doua - ,e rert"ri lu
Couvcn~io ÎReoLină c-li.o v:ren.1cn %C"\,Q]uţid f_rtu1cezc ca h• un t'Ve.nime.1.1t 1mediul C.m•
temporruJ etc.}. Problemo. a ro~-i dC"1:bă1utU de Ch. Carda, îo iuttoducerea Ja 'J'ig,rniada
(ed. n }I„a„ 1928); de D. Po1>0vici îo La littCfollJre rounwiu, !) l'ipoque des lutniel"e.-,
Sibiu, 1945. pp. 482-4ij3; de G. Hogdan•Duică în foan Hmloi.D,lranu. Cirera pr4!...
ci;u'fri iu J>r orilee littir-are, 1928, III, D1', :! 3.
15
modestului
sub învelişul unei emfaze pretenţioase, sînt de o incon·
cărturar
din Lcmbcrg, multe sensuri ale
care, prin valoarea lor pro!nesistă, intereseaz_ă ~ chip deosebit conte~por?neita~ea, precum şi
restituirea de ansamblu a mcsaJulm continut în parrinile
sa]e şi-au aşteptat pînă în zilele noastre tălmachtl şi
exegetul.
Ar însemna să simplificăm lucrurile şi să păcătuim
mpotriva adevăcului dacă n-am rccunoaste pre'Luuea
înaltă de care Budai-Dcleanu s-a bucurat în trcc~t din
part;a .multor. spe~ialiJti. Curînd după apariţia primei
versiuni a Ţigamadei, Aron Densusianu, în studiu]
O mu:ză-cenuşiireasă 1, a relevat , de p e o pozitie de caldă
îmbrăţişare, calităţile poemului eroicomic. ~Iai tîrziu,
Bogdan-Duică în articolul Despre « Ţiganiada» lui
Budai-Deleanu. lnrîuririle germane 2 si N . Iorua in
Istoria literaturii romîne în sec. X VIII ;u stăruit a~upra
meritelor scriitorului şi au dibuit, în marginea textului,
unele in terpretări, încă rudimentar e sub rapor tul adîneimii atinse. Cu d eosebire M. Dragomirescu 3, cu acea
uscăciune a expresie~, eu siguranţa apodictică şi lipsa
de umor ce-l caracterizau, a vorbit în mai multe rîndnri
la modul apologetic, despre Ţiganiada şi autorul ei:
încît, văzînd o asemenea dragost e fără măsură, cei ce
ştiau lipsa de gust a criticului şi n-auziseră cumva de
Buclai-Deleanu riscau să-l su specteze pe scriitor. Pozitii
n et ostile se manifestau rar. Iată de pildă una, a lui Pet;e
V. Haneş : ,....o lucrare slabă... i-a lipsit talentul de
Ţiganiadei,
a închega o acţiune
După 1925, cînd a
epică şi
de a crea eroii necesari"
4.
apărut
în fine versiunea a doua
a lucrării (ediţia Gh. C ardaş), Budai-Deleanu nu numai
că a cîştigat în ascendent , dar, p entru un.ii (Gh. Cardaş,
Em. C. Grigoraş), a devenit un obiect de cult. Este adevărat că analiza lui Cardaş e mediocră şi ataşată de
cele mai plate formulări, iar opiniile lui Em. C. Grigoraş,
' A. Dent-u&ianu„ Cercttiiri literare, Inş.i, 1881, p. 245 ti u:r-:tn.
• Convorbiri littrare, )..XXV, Bucureşti., ]901, p. 438 ~i urm.
• lotr-o comunicare b Ateneul ltontin~ M. .Uragomire~cu spunea: ,,Acta.stă
p<H1m6„ f'artt„ dupl. 4!'101 ara O.l'ltat•t> de 20 ani incoacct în otifca rînJuri„ est,. Jin punctul
de t•t4erc al c,mctplii,.uiit ,ea m.<1i fnsemno.,ă epopee eroicomică, 1lin literatura univers(ll(1... "'
(Viiror•l, m:. 4782 din 15/U. 1924,)
sistenţă hilariantă.
Şi totuşi, părerea că Tiganiada n-a fost înţeleasă cum
se cuvine e pe deplin îndreptăţită. Iată în ce sens :
1. A l ău d a nu echivalează cu a dezvălui conţinutul ascuns
al operei ; mai ales pentru cei care, pe vremuri, confundau punctul de vedere cultural cu cel literar era po·
sibiJă împletirea tendinţei apologetice cu lipsa de per·
cepţ.ie a valorii propriu-zis estetice a textului. 2. Critica
literară şi istoriografia de filiaţie maioresciană, care a deţinut dup ă 1900 şi între războai e poziţii importante,
ca şi direcţia estetizantă a istoriei literare l-au subapreciat pe Budai-Delcanu, scriitor lipsit de şlefuire, primitiv vigu.ros, dar rebarbativ p entru rafinafi şi pruzi. 1
3. în fine, orientarea satirică a Ţiganiadei, împingînd
batjocura sutanei şi a hlazooului pîo ă la extremitatea
triviali tăţ.ii, a cauzat desigur supărare spiritelor conformiste. Încă la 1881, A. D cn su sianunota că, pentru a vedea
lumina tiparului, opera lui Budai a trebui t să biruie u n ele
r czi.stcnie politice : ,,1nainte de a se publica şi pe cînd
noi nici nu ştiam ce conţine, ni s-a spus că n-are să se
publice fiindcă ar fi toată 1iu1nai o ba~;ocură asupra boierimii şi călugărimii. După ce s-a publicat în «Buciumul
romîn», am auzit vorbindu-se aspru contra ei." 2 Asemenea
j
l Act"&blă cnraeterizare a prilejuit lui F. 1-"'ugaru (Dt!$prt lectura rnanu.şcri:;tJ,,,­
lui Ioan. Budai,..Ditem,u,, în Limba romirul, 19Ş8, nr~ 4, ucmiltotuele n!lc~ţli; ,... ... 1,~
QCCe"f'Î. ~ulp ii de incluJgenJă sau. n,eftÎÎnJă r.a,L tt>IÎ, ci!Î core au :i$ tÎlC ce,,-a de line despru
1
,urr,ijfoaJiti lui Dcfoanu in lectura c.d or două. ediţii. Ca.rdti$ şi Byck. J\ u trebuie deci
.,&.
şiirprindă. o apreci,re ca următoarea.: striitor lipsit do şlef,,tre, prlr,ndo, viguros,
dur rc:ba,ba1~11 pentru rafin(l/i fi prui. ÂpnJtint1t,1. l'~le brutalo; d<rt siiiurii. Criticul
o spus ceea ce a simfit: η« recuno.scul forta lalPnJului « primitiv t iguros» fi a făcui
«le mai mari rezervf asupra formei operei: «.ş('ri.ÎIOI' lip,il de flcf,,îre», «rebarbotiv>.
Nu tnsa cri,icul e 1 itaovat pentr(t cit a făcut "flrnui1i1·fc do moi
in•~•cto. FOrJ;
pc,.radox. 41 spune cU,npotrivd că ac~stU c4rqcter~a,e dovedc.1'-6 drago:,t6(l de adtvăr fi
in1ran.-1igenJO din partea uit icului ..."' (p. 14) ){ulţu1uc.se de cotnpli....ment ! Însă, după
cum t.pet că eit.it01D.~ îşi dii aetu.na: a) ,,.Lipsa de~left1ire .... Io. care mă retu u11o ptivci:tt-
n,
1
e.ore('.tÎ tudioea pro,odiei - problemă ce·l prcocllpă în mod, mi-aş permite s3. spuo„
exce! Î V pe F. Fugaru; b) După cu(I) ri"zultâ. din context, cali(icareo. de ,..,eba,bati&>~
aparţino "rafinaJilor f'Î pru;;ilor", şi deci ou eţ:primîl „o nin..re rezervă„ a u.utorului
• ecst.ui u.udlu.
• Op. cit., p. :!48.
• Peue V . H axtef, Il:i.ori.a lihraluri.i 't'OtnÎn4!. Hucure~ti, 1924-.. Pt>· 108-109.
1F,
•"*•~
2-
c . 15!1
17
păreri n-au incctat desigur 1-ă se formuleze şi mai tîrziu.
1
J~ deci limpede că şi repulsia fată de atitudinea inaintată
~ lui_ Bi1d~~-Delea~u a contribu'it la incapacitatea vechii
1stonografu de a-1 pune în YaJoare întelesurile majore
ale operei.
'
Eforturile făcute după 23 Auaust 1944 de o serie
de cercetători, incidental de ::-{. D1vid 2, apoi dC' 1. Manole 3, f. Oauă 4 , Jon Lm:igu 5, Mitu Grossu 6 s-au eouc~ntra~ ~a~ ~]es a~upra _ideologiei cuprinse în '.J.'iganiada
ş1 a radacmilor ci sociale. Aceste contrihutii nu sîut
oe o valoare egală, stîrnesc nu o dată c~ntrarietăti
~i semne ?e întrebare, dar au laolaltă meritul de a-l apreci~
pc Buda1-Deleanu în lumina ideilor sale progresiste şi
de ~ ~cerea. să-i explice mesaju] din per;;pectiYa concep"ţ1e1 marXISte. Chiar clacă metoda uu e totdeauna
folo~ită et1 maxi rnum Je îndc1u1uarc ~i la gradu] de concretizare necesar, rezu ltatele a,,.ja dobînilite în luminarea
personalităţii 1ui Budai-Deleanu şi a operei sale sîn t din
cele mai încurajatoare.
_Pe ~~ela~i <lrum, în acest rnornent de graYă răspîntie
'a 1Stor1e1, ~1~d paralel co semnele progresului tehnic,
ce se. mult1pli~ă î~tr-tUJ ritm vertiginos, constatăm că
umamsmul
veritabil al·e de învins bo-rele obstacole ca să-l
.
d ega.1eze r" om de alienările la care-l condanmă ordinea
?a~italistă, cu morala sa de juuglă, 1le fură şi pe noi
1sp1ta de a-l confrunta pe .Budai-Deleanu cu înt0Ics~1~ile vremii noa~tre. Şi_ putem anticipa că la uu'.iHuJ
ş1 izolatu] autor dm p1·ea3ma anului 1800, căruia i-a fost
sortită „nemernicia exilului"" - cum sinour îsi destăinuia
obida - vom găsi o pledoarie de o truc~enţă şi o vervă
1
De exeinplu )1. Grcg,,riao. lu l 'er4im,,lc -.:1'i~araiad"i» lui [, Ru(]n;.f)"lennu
(În P,r,cupări li1,mue# 1939# or. 7. (l, 10), isu~ţiot ră materia cin.iurilor X ?1 XJ,
N1r<' eo raforU lu dt.·ir,batei:ru formd de ţ:uv('i,:nâmiut irlNiJe. nr 1 rehui 8 5 Up!:ieaseă
rtintr„o ediţi(· <·.ri,i<•H, cleonrec·e ..nu conuibuie c" 11i,r,;,. 1n ;.,,ţ,./1>~fl~N' 01,,-r('; .; (a<~ <e•
o!'/;i,urn $ii li11~t-:.ra.stă....
' ·
• N. Ou.vid, Ştoala r,rtfdtonii. Colt.~ţ.ia Cotue.mpora,wt. (. a.
~ V. 1'Uudinl introdn('fÎV 111. e.cliţiH 7'iqaniaJri dio 1'>50. E.s.r.L.A.
V , .-.todiol introductiv la ediţi~ Tigani11dei diu 1953, E.S.P .L.'\..
1> Op. cit., ia Oh, istoria filo:.ofiei. în Rominiu, 1957, p. 1S7 ţi urui.
4
\i
Mitu C""· "u 7.i eo1o.bouu.or-U, I111oriu litr:r,Uurii rom.u1t· -
ardl'/ecmi. c ur~ litografiat. 1957, p. 3S3 ~i urw.
18
J-;pora t't-f'lre ci .Stoa.ltl
·
·
rar egalată în literatura romină <lin prima jumătate­
a secolului al XL\.-lea , în favoarea integi-ităţii peTsoanei umane şi a responsabilităţii ci în faţa istoriei.
Încă ~i azi 13u<lai-De1canu e tra t at în prelegerile
didactice :in coacla Şcolii ui:dclcne şi, dacă uu ne înşelăm,
singurul manual de literatură a secolului al XVIII-lea,
car e nu adoptă această procedare, e al lui Giorgie Pascu;
aici însă at1torul 1'iganiadei e cu totul omis. Apropierea
lui Budai-Deleanu de Samuil .Micu, Şineai şi Petru Maior
e fireşte legitimă tlin mu1te şi diverse motive: aceea~i
epocă, acelaşi mediu de formaţie, inst,;ucţie asemă­
nătoare, si-n Jirectia Inică şi-n cca teologică, unele
detalii bi~grafice co~une (scriitorii amiutiţi s-au ciocnit
de fanaticu l şi obtuzul episcop al uniţilor, Ioan Bob).
în fine, o manifestă predilecţie la toţi pentru istoric
şi filologie, cu susţinerea deopotrivă de exagerată a
originii pur romane a poporului rornîn şi a latinităţii
absolute a Jimbii sale. Dar aceste analogii incontestabile
nu epuizează individualitalt:a scriitorului; personalitatea
acestuia se con l\lrl'ază tocmai prin ceea ce-l difece11·tiază de Scoala ardel eană; căci dacă metoda istoriei
literare în ~tu<lierea 1m1ri curent e de a decolora concretul
de culorile lui particulare, pentm a regăsi, printr-un
proces de abstractiza1·e, un tip comun de or ganizare
spirituală dimpotrivă, atunci cîncl c vorba de a caracteriza un scriitor, m etoda co nstă t ocmai in a-i învedera
deosebirile, specificul, deci acea ~estre prop1·ie Je putere
creatoare prin care autorul e el însuşi ~i Tivalizenză
cu demiurgul. Dacă vrem să-l cunoaştem pe Bud aiDeleanu, trebuie să vedem prin ce diferă el de un Samuil
Micu ori P etru Maior.
ln concepţia curentă, Şcoala ardeleană se încorporează în acel tip de cărturar, în acelaşi timp auster
~ ardent, de u teuacitate piltlw.toare îu muucă, la
care dorinta de a demonstra vrednicia neamului r omînesc a ajt~ns mai mult decît o ambiţie şi o pasiune,
a ajuns o patimă mistuitoare şi deformantă. Un Micu,
:9
un Şincai, ~n Maior sînt a~mirabile exemple de devotamen.t faţ~ d ~ u?. CTez. V1aţa adumbrită de greutăţi
materiale ş1 ~1e~1c~ ~e tot felul li s-a strecurat între
amvon.: catedra ş1 bibliotecă, rară nici o concesie făcută
seducpil_or _pe e:ire Cţ>oca lor, de galanterie şi uşurătate,
le" n:1ult~plica m. Y,icna tinereµIor s au în Budapesta
batrmeţ~1. _
i nsen sibili la deliciile liter aturii fără simtul
umorului, incoruptibili şi duri, dintr-un aliaj moral 'pe
care ne. întreb ăm unde-l putem regăsi pe tot întinsul
secol_u~m al . )~] X -lea, rlacă nu tot la un anlelean, la
Slav:~c1 (deşi mtr-o _formă mai puţin reliefată), corifeii
Şc.oli~ a~delen~ :c1u la~~t. o operă gr eoaie, stufoasă, unde
o mt1:1_1s~ erudiţie e ns1p1tă fără discernămînt în privinta
valo~u izvoarelor, unde metoda formalismului lo!!ic
deprmsă în şcolile iezuite, serveşte pentru reducerea° I~
ah.surd a a~vcrsarului ( ca în celebra argumcntatie a
lw P e~ru Ma1,?r a continuităţii r omane în Dacia, pl~cînd
de la ideea .ca romanii nu s-au căsăto1it cu femei dace
s:iu nu m?1 puţi.n. renumita demonstraţie, clupă car;
li~~a romm.a ar f 1 mama latinei clasice!). Opera la tiniştilor cuprrnde, d esigur, idei tle provenientă luministă
după c~1!1 aduce şf t~ele s~mne ale legăturii vii c~
P.of;'.orul , ~n. genere, rnsa, desprinder ea de raJiunea teologica se ~av1Işeşte. ~nevoie la aceşti preoţi sau aspiranţi
la pre~>ţi~'. educaţi. in severele şcoli catolice, iar folclorul
de ob1c~1 îl. repudiază. Modelul lor era cărturarul doct
c~re ~cna ş1 vorbea latineşte, stilul lor uman era O com:
h_maţ1e de _călugăr şi mică nobilime transilvană cu un
s~mţ ascuJ_1t al. demnităţii personale; norodul îl s~haprec1a.u ca fillld 1guoraut şi îmbuibat de prejudecăti deşi
îl iubeau cu o rară însufletire.
' '
. . Porni~d de la aceleaşi ~ari premise de ordin social
ş1 1~eologw, c re~cut în aceeaşi am bianţă d e prozelitism
naţ1~nal, _J~u.da1-pel~anu vădeşte neîndoielnic şi alte
part1c~ari!aţ1. Gmdirca sa e în cea mai largă măsură
e~anc~p ată de. t eologi~e. Fără respect pentru dogme şi
chiar ~rev~renţ1os faţa .de autoritatea nedemonstrată
a credrnţe1, arunctnd o privire ironică şi lucidă dincolo
de apar~n!~l~. solemne şi sacerdotale, ce învăl\lie activitatea bise~1c11, Budai-Deleanu, ca un veritabil filozof
a l secolului al XVI U -lea, fără a merge pînă la ruinarea
V
completă a bazelor religiei, le subminea:t..ă totuşi şi, itt
orice caz, dezumflă de orice prezumţie sacră p e repre•
zentanţii tereştri ai divinităţii, tncepînd cu papa de la
Roma şi patriarhul din Bizanţ. Faţă de puritanismul
moral al unui Şincai ori Micu, a căror viaţă seamănă
cu o asceză, reînnodată în fiece dimineată cu o nouă
fervoare, Buclai-Dcleanu face figura unui om de Rcnai;;·
tere. Morala lui se întemeiază pe împlinirea cerinţelor
naturii, e telurică şi profană. El ou arc falsa pudoare
de a ocoli n umele unor acte pe car e toată lumea le
săvîr~eşte, deşi r ostirea lor în saloane atrage oprobriu.
La el există primejdia alunecării nu spre reţinere şi
austeritate, ci spre trivialit ate şi biologism, aşa curo
stau lucrurile şi cu Boccaccio sau Rabelais.
Toţi cărturarii ardeleni au împărtăşit unele hlei
luministe: pYogresul prin instruc1,ie, risipirea ignoranţei
poporului prin efortul bine călăuzit de a răspîndi cultura, validarea rînduiclilor politice prin citarea lor Îll
fa ~a tribunalului raţiunii, lnpta contra superstiţiilor şi
obscurantismului. D ar pe cîtă vreme Micu, Şincai şi
chiar Maior ezitau, şi, finalmentc, băteau in retragere
cînd trebuiau să ia poziţie în pYOblcmcle spinoase ale
credinţei, organizării sociale ori aşezării de stal, BudaiD eleanu îsi evidentiază tocmai aci radicalism\tl convingerilor. Ei zugrăv~şte onlinea sacră şi pe arhangheli
într-un motl foarte prozaic şi în spirit voltairian, pune
in discuţie cca mai bună formă de guvcrnămînt ca un
elev al lui Montesquieu şi apără egalitatea naturală a
oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediştilor. Dacă
:Micu, Şincai şi Maior se apropie mai degrabă de prud entele concesiuni ale liberalismului iosefinist, autor ul
Ţiganiadei se înrudeşte nu o uată cu spiritul muşcător şi
iconoclast al luminismului francez.
În fine, spre <leosobire de acrul gTav şi posomorît
al reprezentanţilor Şcolii ardelene, Budai-Delcam1 e un
orn care rîdc. De Sanctis spunea undeva că ironia pre·
cursorilor risorgimentului, Boccaccio şi A.riosto, era
alegră şi sceptică, întruchipînd bunul-simţ, p rotcst~Ll
ştiinţei contra ignoranţei, în ·vreme ce Parini practica
o il'onie a simţului moral, ultragiat de o societate lipsită
de orice viat,ă interioară, rîdca fără graţie, lăsînd să se
21
20
între adă dezgustul şi dispreţul faţă de societatea timpului ău . 1
a Budai-Deleanu se uneşte imcn ul hohot de rA al
omului. din Renaştere, cat·c trăie te un moment de uriaşă
c. -irnnsnme a forţelor umane (şi care îngroapă evul mediu,
c~t toate fantomele I~ tenebroase, în rî al batjocurii pedcp1toare), cu amărăcmnea de cendentului înjosit, vlăstar
ale unei semÎllţii nobile, acum decăzute şi dcscon idcrate.
Se adaugă la toate acestea că la Micu Şincai si
Maior literatura era o îndeletnicire inciden;ală, pra~ti_cat~ arc'.r (Maior traduce cliu italiană pf' Tel mah,
mc~1 s 7ric _o elegie), în timp c • Budai-Deleanu, care,
ca ş1 ceilalţi, nutr a ambiţii de lexicograf, de i toric,
de pedagog şi juri t, şi-a dat totu~i îutreaaa măsură în
b letri ·tică, fiindcă vocaţia lui era în prim~] rind ·a ceea
de scriitor.
Azi, .7înd convingerile exacerbate de orgoliu naţional
ale Şcolii ardelene pot fi judecate cu obiectivitatea nece~ară, iar înaintarea ştiinţei istorice i filologice a făcut
:a se perimeze materialul documentar ce servea argumentării lo.r, d.in operele lui , icu, incai si Maior rămînc
intuiţia ju tă a ensu}uj unor proce e şi, poate, mai mult
cledt atît: .exemplaritatea morală a ·eţii şi luptei,
ard.enţa pas101:ată a pan.:iotism~ui, sublimitatea gesturilor. În sch1mb, Tiganiada lm Budai-Deleanu e vie
şi scînteietoare nu numai fiindcă se întemeiază pe
o viziune filozofică înaintată, dar şi pentru că include
dezbaterea ideologică într-o tructură literară de ine
. tătătoare, care administrează probele prin imagini,
pote~ţcază_ a~tistic r~alitatea ,i. cl~ar atunci cînd opere?za eu 1d~1 prozruce, le tran ·mite printr-un limbaj
plin de seva populară.
ODJ EEA UMA . Ă VĂZUTĂ DE o "MU'.lĂ cl'nTl'fOARE"
În prefaţa la Gargantua, Rabelais adresează la un
moment dat lectorului o invitaţie : ,,Interpretez a p lus
liaut sens ce que par adventure croyez dit en gayete de
coeur" 1 • a f. 1, Budai-Deleanu, în Epistolia închinătoare
căire P.tlitru Perea n car
e el chid Ţicra,niada, prcvi.ne
că opera are un s ns mai adînc J.ccît -ar I ăr a la prim,:1
veden~. ,Jn:-ă tu bagă samiî bine - atrage el atenţia
pre upusului ău interloct~tor - căci toat<'i, povestea mi ~e
prire că-i numa o alegorie în multe locuri, unde .prin
ţigani să înţăleg ,~-alţii, carii toc ma uşa au .fi1wt .~i fac,
ca şi ţiganii oarecfnd". De~pre cc rea să ne vorbea că
scriitorul? i e pare că e caz1tl ă răspundnn încercînd
să evităm irnplisrnelc de rigoare.
'figa.niada e oncepulă în trei planuri di tinete, care
se întrepătrun<l : de o parte
l u11ta lui Vlad Ţepeş cu
turcii, de alta peregrinările ţi"aoilor con titniţ.î în oa te
ele domnitor dornici ă-si rînduiască un . tat i, în fi1w,
într-un deco; de fond, upranatural, îiifrantare~ puterilor
protectoare i malefice, a îng 1·iJor cu dia, ofu. În prima
ver" iune opera cuprindea şi un al patru! a plan de desfă­
suracc a actiuni.i, episodul iwilat Jupă Cervantc , cu
Becicherec lştoc de Uram Haza, nemeş smintit de lecturi
fantastice (în ă - nota bene - mt romanele ca alereşti,
ci Alexandria, haladelc itc·jcşti, ba melc cu zmei şi
fete de împăraţi!), care, însoţit de servitorul Bucur
(Haicu ), pribegea în căutarea iubitei ale Anghelina.
Războiul dintre romîni şi turci, car par a fi în centrul
actiunii, este numai prete 'tul .,. unifică materialul.
o mă ură de precauţie în faţa a altului otoman, do0111itort1l Ţării Romîneşti dispune „trîngerea laolaltă a ţiga­
nilor, înarmar a şj a,czars.,a tabnei lor la ~păteni, între
Hărhăteşti .,i lnimoa a. lnsă, după clasicul procedeu
al epopeilor, la lupta lui 'fepeş cu o., tile sultanului iau
parte trimişii ecrului şi iadului. Deci, t-ribulaţiile ţiganilor
şi peripeţiile alcătuirii statului J~r _se de~făşoa~ă î~1
condiţiile nnei bătălii, între rombu ş1 turci, susţmuţ1,
re pectiv, d finţi şi diavoli . Între cel' două forte ant agoni te, c~~r~ întruchipe~ză ~inc.J şi răl~, ţig~nii . î!i
poartă nelin.i, tea, temerile şi fada lor mternnuabila.
re
reo
mnificaţie peregrinarea tigan.ilor spre
Spăteni, între Bărbăte, ti ) Inimoasa? Însuşi numele
locurilor and i trebuie ă ajungă sugerează un înţele
c;
1 ,.. Tă.lm1ittftlil cu un
, Francesco de Sanctis„
22
Joria di:lla ltlle-ra:tura irafia,ur, Mil..tuo, 1956" IL p. 4,47
a
ril(: mai <Hli11c ~cea c~ sot:[email protected]~li poa.l{l cU .s-o ~•-' cu irzimd
v,.tl'flu.··
23
~i anticipă o perspectivă. Dar să privim mai de aproape
1ucru1·ile. O imagine frecventă a operei, reluată mereu
şi mereu, în deosebite varianLe, este aceea a drumului
că trc ţinta designată de domnitor; în jurul acestei
preocupă1·i, care sintetizează sarcina încredintată norodului ţigănesc, se articulează peripeţiile lucrării. Ţiganii
merg. Au pornit de undeYa şi vor să ajungă undeva,
sensul existenţei lor îl relevă tocmai acest drum pc care
îl parcurg cu atîtea ridicole eforturi; numai astfel, avansînd pe calea Spătenilor, ei îşi împlinesc destinul. Dincolo
de episoadele burleşti şi haina caricaturală a lucrurilor,
se degajă de-aci o anumită v.iziune a umanitătii cantonată - ce-i drept - la forme încă barbare, dar instcuctivă şi pentrn întrupările ei mai înalte.
Pendulînd între deşertăciunea plăcerilor vulgare şi
seriozitatea discuţiilor despre binele obştesc. smulşi
arareori chemării instinctelor de predicarea înţeleaptă
a sobrietăţii, ţiganii mărşăluiesc, desigur cu o încetineală
revoltătoare, dar mărşăluiesc totuşi, spre locul unde
li s-a poruncit să se stabilească. Drumul li se pare lung,
îi pîndcsc primejdii sau şi le imaginează, dau bir cu
fugiţii cînd o avangardă a lu.i Ţepeş, deghizată în straje
turceşti, le pune la încercare curajul, dar se luptă în
schimb vitejeşte cu o cireadă de vite. Se îmbulzesc la
merinde, se t aie fără a şti prea bine de ce, sînt senzuali,
lacomi şi laşi, se dezhină, risipindu-se în patru vînturi.
tocmai cînd au descoperit modelul unei aşezări politice
fericite. între ci sînt şi mai buni, şi mai răi. E Parpangel,
capabil de eroism şi poezie. căruia în vis îi e dat să călă­
torească prin rai şi iad, protejaL <le maică-sa, Brîndusa.
stăpînă pe vrăji şi puteri miraculoase. E Tandaler , trufaş
şi _înd~ăzneţ, aspirant la titlul de voievod al ţiganilor.
Ceilalţi sînt mai şterşi, se rid ică o dată din plebea informă
pentru a se topi iarăşi în valurile netrebniciei anonime,
un Slohozan - apărătorul republicii, un Baroreu pa1·tizanul monarhiei, un Janalău - omul de hun-simt,
care susţine că orice formă politică e bună dacă e core~punzătoare firii şi obiceiurilor poporului. Cei mai multi
sînt lipsiţi de vreo virtute, slot flecari şi poltroni, impulsi;i
şi leneşi, bucuroşi de popasuri şi ospeţe. Cu entuziasm
sau fără, cu întoarceri şi ocolişuri, agreînd deliciile fără
24
<.:aznă şi dezmierdările fără oprelişte, ţigănimea
înai~:
în pas agale. Dar ce este acest drum pe care oamenu
îl străbat cu atîta greoaie opintire?
Ni i;e pare că marşul ţiganilor evocă strădania omenir~
<le a ajunge la ideal. Iar lipsa lor de izbîndă ne e explicat ă la Buclai-Deleanu prin imperfecţiunea fiinţei om~:
neşti. În aspiraţia către o ordine superioară, oamenu
.sînt împiedicaţ.i de natura lor vicioasă şi mărginită.
Teama de a vedea primejdia în faţă şi de a accepta
-0 luptă hotărîtoare, fie chiar cu preţul uuor jertfe ~ele!
setea de îmbuibare şi căpătuială, goana după comodităţi
şi înlesniri, vanitatea şi clorinţa de putere ce-i împinge
pe şefii ti"au.i. să se măcelărească tocmai în clipa în care
descoper'is~ră o formă de guvernămînt potrivită - cc sînt
acestea toate dacă nu expresii ale brutalităţii şi intemperanţei pornirilor primitive ce se aşeaz_ă de-a. cur.mezişul năzuinţelor de înălţare spre desă~îrş1.:e? Ţ1ga7?ta~a
închide în fond, în structura ei eterogena, o med1taţ1e
asupra conditiei umane. Ep-isod.ul cu Becicherec lştoc
din varianta î'ntîi, abandonat în redacţia ultimă, pr obabil
din cauza modului greoi şi artificial de împletire cu firul
p rincipal al acţiunii, nu făcea decît să subli~iez.c această
semnificaţie generală a lucrării, individual.izînd, pe un
caz concret, simbolul căutării idealului.
Concluzia poemei pare a fi de ordin scep_t~c : nepu:
tîndu-şi înfrîna impulsurile egoiste. incapabili de a-ş1
birui prejudecăţile, oamenii dau greş în încer carea. de
a-şi construi o societate raţională. După o păr~ală
homerică, o dată cu moartea lui Tandaler, tabăra ţiga­
nilor se destramă. Scriitorul e dezgustat de umanitate :
tează
omenirea tic('iloasă,
totul oarbă şi int1mecată,
După mii şi mii de a11i abia scoasă
Din pruncie, în vrăji afundati'i...,
Cinel
văd
(;u
Cind omul pe om
Făr'
strică ş-ucide
trebuinţă,
nice un folot sau
Ba muncindu-l inc<i în faţci-i ride,
Cînd ins1tşi huleşte a sa f iinfă,
Ce nu fac celelalte jivine,
A fire om aluncia mi-e ruşine !l
I
E, pp, 366-367.
25
E~ d~~olant că, <l~]}ă atîtea m;lenii de cînd trăieşte
pe pammt: omul ,,,lncă 1Mtu iefit din pruncie şi n-au
uentt la virsta de bărbat, ci pumre întru neputinţă si
întuneric rămîm•" I.
·
. Dar, cîteodată, asprimea moralistului se înmoaie
ş1, ~~<l~tă cJ.epăşi~ un ~nom~nt de dt>scumpăuirc, p riv.u·ea
parca I se msrnmcaza. Smşul s pre lumină e lent însă
e posibil, după . c~m o dovedeşte e:--.istcnţa lui Ţepeş,
:,;cmn a1 vredn1c1e1 cu care se poate împodobi conditia
1tm:1oă. Îo acord cu filozofia secoluh1i al XVIII-lea
deşi într-o e"-presic mai att:nuată, Budai-Deleann cred~
în p'.:rfrctibiJitate. Omenirea c rc~puo<oaLilă de pro1nfa-i
l!ervitute, căci omul închide ochii si fuo-e de lumiu'i
d şi-a vîudnt virtutea tiranilor, i;r ra;uncn
''
„.Jafuri neincrtat fese
C" sri te încurre Jtiră swpare".
Nu în afară sînt clnşmanii cc.i ticălosi ai uma.o.itătii
nu uneltirile clia voWo.r sînt vinovate de' n:aua întlnim~r~
a faptelo~ omen~şti, ci poniirile obs<'ure ale propriei
noastre funţc :
V<tcă 11-ar darP
omul ascultare
La intîi(i in<lc,nndtură dni.ce,,~c(I„
fadul, c11 toată ceat« s(t mau.
N-ar nimeri m ~ri-l biruiusciî3,
Omu] uu c „o mahinâ. pe ca.re o împinge cine cum îi place,
4 • Atîrnă d.e vointa lui ca să
asculte de rnţi1inc şi, astfel, să curme dot;mia relelor
în lume. Dacă am fi unii către al tii sinceri virtuoşi
~j voitori de bine,
'
,
pe dreapt<t sau pe stînga"
,Yu or fi atunci bătăi, 1tice războaie
Cleveti~i, pizmă :;i cluşmănie;
'
Ntt ar ~aura rmul pc t,ltul să despooi"
De VHl!ă, de a~eri şi moşie. 6
1
E, J)• 210.
1
E, P• 241.
• E, p. 261.
• t:, p. 26U ..
• l:I, Jl· JO~.
Încercarea tiganilor de a-si statornici o rînduială
conform unui :m'.odel ideal a dat greş. Dar, deşi semănat
cu înfrîngeri, drumul omcnu-ii spre mai bine înregistrează
progrese sensibile. Cc o do,-edeştc? Faptul că în decursul
secolelor ,:uperstiţiilc au fost treptat abandonate, măcar
de cei mai l·ăsăriţi; astfe}, -rcproducînil. o t1·adiţie populară,
autorul comentează : ,,cwn era pe acele vremi socotelile
oamenilor pentru strîge şi fermecători, care acum despre
cei cu prifepere sănătoasli, se leapădă cu totul" 1 . La fel,
o probă a ascen siunii societăţii constă în dezvoltarea
şi înflorirea chilizaţiei, pc măsura părăsirii traiului în
singurătate şi a renunţării l a ascetismul :sihaştrilor~
o dată cu infiintarea si sporirea victii orăscncsti. Mru.
ales, însă, se dem'onstre;ză posibilitate~ ome~irii 'de a se
Plibera de sub tirania rînduirliloi: nedrepte, a prejudecăţilor şi impulsiunilor instinctuale, prin pilda luminoasă
a lui Vlad 'ţ'epcş, care a scuturat jugul robiei otomane
~i a arătat poporului romîn calea luptei pentru independentă.
În odiseea umană imaginată de Budai-Delcanu,
figura lui Vlad. Ţepe~ constituie uu. punct <le sprijin
important. căci ca indică, fie ch:iar într-o schiţă rapidă,
programul pozitiY al scriitorului. Personalitatea vjtcazului domnitor. adaptat,, cerinţelor princi1wlui luminat
al secolului al XVIU-lea. e evocată cu simpatie şi o emoţie
admirativă, a cărei vibraţie răpeşte pe poetul cu Yînă
satirică în sferele sublimului şi dă întregii lucrări una din
tonalităţile ei importante (cleşi sccunclară ca pondere,
în ansamblul ope-rci) ş i anume tonalitatea eroică .
Îndreptacea lui Budai-Dcleanu spn ; \Tfau Ţepe~
e plină de tîlc : scriitontl nu voia n111l'lai i-ă rcchcme din
cartea cea mare a ist oriei amintÎJ"ea 7..iJelor glorioase
~inel poporul romîn dăilea lupte grele pentru ncatîrnare;
nn voia doar ca, prin proslăvirea unui trecut legendar
şi contrastuJ cu prezentul mizerabil, să deştepte energiile înăbuşite ale ţării, să-i sporească încrederea în forţele sale, să ajute la crist alizarea conceptului de conştiinţă
naţională ; prin alegerea ca erou a unt1i voievod ca Ţepeş,
în fa}a căruia hoier sau tăran contau deopotrivă , BudaiIJ, ~· IU9.
26
27
)
Deleanu îşi manifestă preferinta fată de conducătorul
lu.mina~: u? j~ t}-T?.ar, tîrpina' prin' pedep e straşnice
~bu~u~e Şl tîlhanile, un ocrotitor al ărmanilor si
unpilaţilor.
'
Zicea că boierii sînt supuşi
Aşa domniei ca şi făra11iil,
un org~nizator al · armatei i în accla,i timp un refor~ato_r mţel_ept. E te de prisos a ublinia caracterul
tde~lizant ş1 utopic al personajului. Modelul era poate
Iosif al II-lea-cum S·a pus- dar localizat la conditiile
Ţării Romîneşti, că i în portretul cărturarului 'din
Lemberg monarhul educat la scoala filozofilor era asociat căp teniei militare de o bra ură haiducea că iar
suveranul adep~ al _e_galita!i~mului politic se îngen'.iăna
cu gospodarul dîrz ş1 mfl xih.il al evului mediu romînesc
care nu ez!ta sa ucidă l:'cntru a-şi face scaunul respec tat~
_Exl?urund av~tarunlc oamenilor în drumul lor spre
mai hme,_ ~uda.1-D<:l:-anu, po_~r!vit cu datele temperamentulUI au ş1 spiritul pocn rn care trăia nu stăruie
pe coarda epică şi nu arată o propensiun; deo chită
pentru s?blim. Figura_ l.u~ Iad Ţepeş e totuşi izolată,
ia~ p~SaJ 1:- ~e-1 glorifica ocupă o întindere redusă.
Direcţia pnnc1pală a oper i rămîn critica socială formulată de pe poziţii lumini te. Bu<lai-Deleanu e un
pole1?i ·t ascuţit şi incoruptibil, car -şi ascund adesea
f~r~c1tat ea - ca şi enciclopediştii - sub faldurile irome1, ale echivocului şi sen urilor alegorice. Montesquieu
coosacrasc cu marea sa autoritate modalitatea atirei
L_rc1 estite prin intermediul unui popor e olic. Budai
îi uvr~e~za exemplul. Pururi ul'Îzător, de i u O secretă
~mara~mne ce răzbate pe ici, pc colo, el se în cr uncază
11:13po~rr~,a. aparen!clor_ sclivisit , dema cînd pc popi
Ş~. boieri Şl ~etro~md. idolii co~ truiţi pe baza supcrstiJ:iil~r oamenilor Şl a 1gnoranţe1 lor. O ,.muzii cîrtitoare"
~ caJ~uzeşte condeiul, un umani m de om al Renaşterii
îi. hr~n~ te revolta îrnpo_tri -~ moravurilor stricate şi
rmdmelilor ~eco~formc ratmn11, un cald patriotism îi umezeşte uneori, discret, ochii )i-i face inima ă tresară
mînio sau amar.
•
V
e ştie că cea dintîi afirmaţie programatică a luminiştilor veacului al XVIII-iea a con tituit-o declaraţia
de război adre ată creştinismului, nu atît religiei ca atare,
cîl formelor rituale în care aceasta se întruchipează 1 •
Budai-Deleanu nu e un ateu, dar e un adversar aprig al
ierarhiei bisericeşti, pe care o gă cşte, în pirit voltairian,
eoncupiscentă şi venală, e adeptul unui cult purificat
de abuzuri popeşti şi de făţărnicie :
Papa vinde darurile sfinte
Pentru gălbtfaaşi; iar patriarhul
Din Jli:cmt le cumpărci înainte.
Din episcop pînă la eclisiarhul
'l'ofi îşi prevind cele cumpărate
Ce trebuia să fie in dar date.2
Şi alţi reprezentanţi ai Şcolii ardelen , în primuJ rînd
Petru Maior în Procanon, au denuntat corupţia şi mer{:antili mul bi ericii, practica vinderii indulgenţelor, netemeinicia dogmei infailibilităţii papei, abuzurile şi mişe­
liile dosite înapoia odăjdiilor. N i.meni nu-l egalează pe
Budai-Deleanu în ce priveşte ascuţimea criticii şi fondarea ci filozofică. într-un lung e. cur din cîntul
I
al Tioaniadei 3, el arat:- că „omenirea obidită", ,,dîndu-se
pati"d/or în braţă", scorneşte dumnezei, împotrivindu-se
„ceii adevărate dumnezeiri:' 4, înlocuind ele i viziunea
ah tractă a un i fiinţe upreme cu per ouificări agreate
numai de unii sau altii; bisericile a tfel constituite
îşi devin ostile şi, în nu~elc ceruJui, dezlănţuie cu intoleranţă şi fanatism cruciate împotriva adversarilor.
Mozaicii or ă e termine pe cr stini, mahomedanii pe
~,ghiauri". iar
Creştinul
pe necredincioşi focii
Ardea. cum incvi::îfia sfîntă
fi arde acum. To1i vor ca să vincă
Ducînd pc cei ce nu cred, la Jintii.
ru cu dove::i incredinfătoare.
Ci cu măciuca şi cu topoare. 5
V
' E, p. 1S2,
28
l Paul Hei:ard, gînditor ce n-are nimic comun cu mar:ic".ll:5m11l„ int.itoleazll primul
capitol al cArţii sa le consacrate htminilor (La pl'nsic 01Jropioru, m• XVIII ai,Şde:,
Paris„ 1946) : Procesul inltnlal ae,cini..unului..
• E, p. 223.
• E, strofele lS-28.
• E, p. 370.
• E, p. 372.
29
Religiile a ba t pe oameni de 1
..
a~ facultăţii lor rationale. C a te:dc.1ţml nestingherit
nt se înfăti:sează 'cons6 . tul o uc1 ttate rt-marcahilă
' '
'
rCIU <' C obSCllr
.
lu1· propovăduit de biserică :
,
· an t.1smu
Înveti
•
; do„
o 11_ie. tar e nccc
O ruinu·
Le_ cupru,de. obice<iiuri aji:râ
Ve.ftr! Şt. crP:.ărt~~nluri sfinre„
,_insu ntee o ştnn/ă adevani,
.\ ,co_ ~ prec~pere şi sîmtire
ţ'otr!1·1tă . ru. onune<lsc<1 iir~.
fu .!"ceţi pP om ca el :<ă nu rn:tt
C.1 nd vede, sii n II ştic cfod St· •
1ur c,n,
• I u-1. ce
I a crede scl n 'ie, ă
:tîcîndu.-i
că
minte'i~i·
nebu,.
c~ea::: l.
S" ·
.
'-'
· · une,
/ 111 /1r?a-1 patimă nemşina/ii,
1 irea-i tot</co..u.11<, n~t.·u.r(lt</,.J.
Aceste rînd1tri scrise în .unu ul .
diţie laică nu se ~firipase , J 1 an u1 1800, cind o tra.Jacă nu pe de-a înt;egul o~cu
noastră,_ iar gînclirea,
tutela tă
t~d
d e religie, exprimă c~a:ade e;;ilrgie, e~a totuşi
gramul emancipării sp~...:t I
P. . unpezune promili
•
.
~. ua e 1umm1stc p e t
ta!'- 111 Europa vcam1lui al XVIII l '
n ru_ care
de deoscbiti ca ateii d'H lb h . . · ea oameni atît
Boline:broke Volta1·re . Lo a_c ş1 Hclvetius, c.lciştii
v
,
s1
essmg
· · ··
Scrip1urii Baumgartc ' , 1 , h . • _cnllcn ;;crmani ai
n, .vuc ae11s s1 Ernest1 l
v
••
contra autocratiei .Radi·s
. K u·
. , uptatoru
R d .
.
,cev s1 o ar Prm
u a1-Deleann suuerează că 'um . · l
con!rasens,
trebuie construit O O su
. ams~u vremurilor noi
P
prematrn
ratm
tii
·
b
Iegilor naturii Rati .
,
, 1 ŞI o servarea
tradiţir:i, ea r~pudi~~:edo este c~ntrariul autorităţii şi
rientă. Pe de aJC ' '
gm ele ş.1 se hazead 11e expeimpÎică res pinger:/:::dbi~:ritaria a ceea. ~C C natural
testul contra mutil-~ ..
' ul . pa.catul originar si p.ro,nu om u1 pnu cond.·
'
pora li'tă! ii sale. Laolaltă reabili
.. aru~area corde scolastica medieval/ s·
! area .spm tuhu cenzurat
pruderia fanatic:i a .b" ~~ -~ sunţurdor ostracizate de
· 1e ale acelei {l:time
'
isencu
reprezintă asp
·
c1pa
. .
..
.
ecte prmtrăgca rtt<lăcinile ideo1:::I~ea î'-°nş~~ţe1 errop~ne, care-şi
terii şi exterioriza, e 1:nul c m gu:.< uea iheru a Renaş­
a burgheziei.
P P
culturn, epoca ele ascensiune-
-
--
• E, l'P· n0-37 l.
Dar Budai-Deleanu nn s-a mărginit la declaraţii
ca cele de mai sus şi altele ce s-ar mai putea
cita (popii se uită n umai la bani 1; pentru păcatele lor
~lujitorii bisericii merg în iad 2 ; sfinţii sînt trataţi prozaic, cu ironia în colţul buzelor etc.). Marele interes al
operei sale rezidă tocmai în faptul că el îş i susfioe wder ilc prin ceea c-e s·ar putea numi facultatea demon,;tT.ativă a imaginii arti!'\ticc. J ată o pildă : un episod
savu~os dia 7'iganiada, care-l amin teşte de la o poştă
nu numai 1>e Voltai:re, <la1· şi pe Boccaccio, este cel al
încăierării călugărilor în chilioau unei mănă~tiri, unde
Satana se ascunsese luînd chipul înş elător al um·j fecioare
încîntătoare. Met erezele cncernici<'i monahale sînt repede
dohorîte, fiindcă, v ezi bine, ispita e prea violentă . Lipsa
de respect faţ.1 de afectarea smc1·enici şi a cuvioşiei,
vigoarea lnvin cib ilă cn care trupul crucificat !;'\ simţnrile
martirizate îşi revendică drepturile se îmhină într-o
scenă de un umor suculent şi crud. Păruiala hurlescă
a dreptcredincioşilor care v in, pe rîn<l şi-n taină, să muşte
din fructul oprit, da r, spre stupoar ea generală, aj ung
să se iutilnească şi să se descopere cu toţii egal de por.niţi sp.re pucătuin:, adăugaLă cu apari~ia finală a bătcî­
nului egumen, uluit şi de răfuiala fraţilor, dar şi de poza
voluptoasă a fetei, e de un ('Ornic hezistihil.
În L a Pucelle d'Orlearis, Voltaire are o scenă care
poate l-a iuspirnt pe Bndai. În cîntul II ne e prezentat
-călugărul Grisbourdon, ,,predicator, confesor 7i spion" ,
p e deasupra şi niţel vrăjitor, care rîvneşte la J eanne d 'Alc,
deot:amdaLă rîndă:,-oaică la un han şi încă nf'înurcpt.ată
de cer pc calea misiunii ci sact·c. eputînd birui concurenţa unui vizitiu neti:ehnic, GTishourdon e obligat să
şi-l asocieze. Invocînd pc 'Morfeu, care insuflă fecioarei
un somn a dînc, se strecoară împreună cu rivalul său
la Jeanne ~i trag la sorţi care să aibă prioritatea. Dar
în acel moment apare St. Deuys, fata se trezeşte şi cei
doi păcătoşi fug înspăimîntaţi. La Voltaire scena e amuzantă, dar t.ratată tu vidul peni~ci, cu sclipiri de ironie
şi cinism azvîrlit e nonşalant, cu o gn:tţic de senior dezac uteiătoare
1
E, p . 3'J7.
1
n. 1•.
l7t.
30
31
buzat
şi
rafinat. La Buclai realismul e izbitor, oamenii
parcă n-ar fi introduşi prin naraţie, îi vedem acţiorund
în faţa noaslră cu o robustă autenticitate şi, deşi tabloul
e pc muche d e cu~it, desăvirşita ingenuitate a scriitorului îl salvează <le la alunecarea spre obscen.
Cine încearcă !'lă-1 explice pc B udai-Dcleanu prin
influenţe străine greŞl"Ştl', fiindcă esenţialul la el nu
e ceea ce cap tează d e la alţii. ci modnliLattia reflectării
realităţ.ii locale. Iată, drept exemplu. crilÎ<'a boierimii
romîue9ti. 1n această direcţie scriitorii a1rnseni îi puteau
fi de mai pu!in folos, fiindcă problemele sociale cu care
erau ci eonfruntuti sl.' deosebeau radical de cele care
frămîntau Ţnrilc Romînc. Consilit:rul chrsaro-crăicsc îşi
manifestă în multe locuri aversiunea fat ă <le clasa conducătoare din Principate. rontestînd dl'cpturile ce au
ca origine moştenirea !;'i prhilegiul şi acnzînd raporturile
sociale bazate pe exploatarea iobăgistă. R1•vend.ică­
rilor general-umane ale Occidentului el le substituie
programul emancipării ţărilor din răsăritul Europei,
unde funtlamentală era problema ţărănească, iar eliberarea din :iservirca faţă <le mo:;,ier constituia pîruhia
progre::mlui social. De areen ni se pare că sînt ~nai
puţin revelatoare citatele care SI' d au de obicei :spre a
proba atitudinea consecvent ostilă a scriitorului fotă de
Loierime : că în vreme de război boierii sînt primii
care bi' pun la adăpost1, că prin aviditatea lor de a
dobîndi „întîieţime şi domnie", au adus dezbinarea şi
pierderra inclcpendcu~ci naţiona]e2. Importante mai ales
faptul că boierii i:înt deJ1uJ1tati ca aisupritori ai tăra­
nului; a ceas ta donclcşte î:id°răzncalo scriitoruhti d e
a merge pînă la esenţă. d e a nu i,e murgiui la
criticarea unor a1;pcete dezgustătoare al" comportării aristocrate, ci de a ataca însă~i rădăcina răul ui.
Uneori Budai-Deleanu ajunge la o formulare veherncntă.
vorbind despre ,,plîn~oarea" ţaranului, că „boierii beu
crunta ,npn sudoaro"4.
Cit de deparlP ~" află au torul 'figaniudei, în această
• E, p. 174.
• E, p. 301.
• E, p. 39·1.
• n,
32
rivintă, de luminismul iozefinist, Li.mor~~ ~i contrare~olutionar, o dovedeşte compararea pozrpell ~-~l~,
. oasă i combativă, cu punctul de vedere ~ Ot1c1a 1 _a,~,
iabsb~r"ice, promovat, printre ahclc, ş1 . in • b.roşur,~
0
, •
•
·
· d ·eptate
a•)aruta 1n m ,11
Dttcere de mma catre cinste ş~ ,
' - rB d (1798)
multo ediţii la Viena (1777' 1788.' 1793) ş1 la u a . . ;
În această broşură, chipurile h~er~la, .sP preco~1zcaz~
că deosebirea dintre stăpîni şi slugi e m firea lucnuil_or. c,t
fericirea înseamnă .,greutăţiile către s~a~ea s~ cu ~tibda~e
a le purta" şi „poftele sale a le înfrîna'·, 1a~ raran~ e a~•
Dumnezeit nu '<îrimă rîndmelile facule e
uu
ra t ""Ca -" ă el a osî11dit J'pre oameni• l a zucru l cel ooreu
b
oameni , c1 c • :, . • _
. . •. " 1
entru ce au aresit parinţn lor cei dmtii ·
. .
P Un cplS
· 0 °a di'·utrc
cele mai semnificative_ clin
, ersrnnPa
.
...
rimă a Ţiganiadei, ri•produs şi în Tr"'. vi!~Jt, ~pune
p
.
di . fili"~~t1·ne la' rob1·e protestul rat1unn
luminate,
acestei pre c1
'
· -1 ··
care nu poate accepta caracterul sacrosanct al ~r;v1 elulor. Poate că nu e întîinplător că în .trecut pasaJU a ost
utin observat si arareori comentat. •
p 'necicherec Îiştoc, umbliml cu crecliuciosul să u fn!ll~\
în căuta:rca Anghelinei, ia o păcu:rări1ă drept_ vz1_n~.
Aceasta, ca să-şi bată joc de cavale~l~ cu mintea ratac1.ta,
îi face o propunere năstruşnică : sa i-l cedeze ]>C ~cuuer.
Haicu protestează, dar stăp'înul său îi adu~.c amrnte_. d~
leuca nemeşească. Aci Budai-Deleanu ţ>ro_hta ele pnle1
~ntru a rnne în cumpănă dreptul sem?n.~l ~u drept~t
~atural, }şa cum l-au pledat encicloped1ştu. ş1 revoluţi3
franceză. Remarcabil e în.să că. dc~on~uaţia i,e face _ a
obiect, şi principiile lozincilor cgnhtun~tc sînt acoper:te
cu realităti ale m eleagurilor noastre. Bec1chcrc<' spnnl' ·
'
t~:;.:
V
V
'u ştii tu că eu-s ~~1neş ;_ iarci .
Tu ro111în plouat şi iobagrn ,ncu .
M•
Dumn•• pc iobogic< pvate
umoură,
Să-l vîndă şi după cuget.ul său
Cu di11s1tl să f acii ce v~_icşte 3
Aşo praDila noastră g101tş1e.
1
Cornelio
c.
.
·
I
I in Jilaatura trcrn.sifra,ui
Dodea. Proocuptlri econo11w:e Şl cu wra c
cfi•c,e anii 1786-1830, St1 Siudii, 19S6. or. 1„ p. SS: r
t .. tom,nt cu.rs din
, Un cxtmplu D<'gaiiv Îll: lJ. Carocostta, 1,1011a ,tern uru
,
1931-193:;, p- 301 t;
a D, p 2:!6.
I'· I09.
3 - c. 459
,u,o.
Haicu, minios, ,,îşi trînteşte căciula la pămînt' şi răspunde :
C<i eu 1w-s Ducipal nici Suran.
Că-s om, măcar nu port dulman.l
Cînd 1:e~ic~e~ec~încearcă ă-l_ia.cu _hinişorul, Ha icu îi
1ara~1 ca e scos la mezat ca şi „o custură
ru.gmoasa , deşi
rep~oşea::
.. .eu încă am suflet şi via/ă
Ca macar ce nemeşească fa/ii, 2
. ~eva mai l:3- vale, clupă ce ironizează nobilimea, care-şi
h~zme pe hn oavc mîndria, poetul deschide un nou
!1ialog între Becicherec şi servitor, unde acesta· din urmă
il pune cu totul în încurcătură pe nemeş :
pune-mi cu ce fel de dreptate
{Dacă au venit pîn-într-atita !)
~d nemeşii lei iobagi în spate
i socotesc mai răi decit vita?
Au nu-s iobagii oa.meni ca voi
Ci doară dobitoace şi boi ?3 '
Becicherec, cu înţelepciunea colonialiştilor din vremea
noa t~ă, reaz~mă dreptul de stăpînire al nobililor pe
cuc~enre_; _vem11;d st~ămo,ii nobililor în ţara ocupată de
stramoş!1 1~bagilor 1 neprimind de la aceştia pămînturiJe
de bun~voie le-au luat în posesie prin forţa armelor.
J?ar Hai.cu nu poate pricepe de cc privilegiile unora
ş1 asuprirea altora se moştenesc din tată în fiu :
Bine pe-aceea ! ... ( Haicu rlispunsă)
Dar ce-au fost copiii lor de vină;
Deşi lei dinşii pedeapsa ajunsă?
En nu văz acolea v,·eo p ricină
Că cine văzu şi auzi vrodată '
Să spînzure pe fii pentru tată /4
Id_eile egalitariste şi democratice, ce-l situează pe
Budai-Deleanu pe o treaptă atît de înaltă fată de literatii
contemporani, care, în V alahia şi Moldova, 'nu depăşe~u
decît arareori orizontul budoarului fanariot, iar în Arcleal,.
silindu-se să justifice pretenţiunile naţionale, căcl eau
adesea în e agera ţii şi patriotism îngu t - acestei idei
remarcabile prin genernzitatea, fran heţea tonului şi
relieful expresiei se completează cu opiniile rostite d pre
formele de guvernămînt.
În versiunea a doua a Ţi.ganiadei, penultimele cîntă1 i
cup1·ind - după cum se ştie - o savant ă di cuţie a upra
chipului în care e cuvine rînduit statul ţigănesc în vederea realizării binelui ma. im pentru toti c Lătcnii. ru
ne intere ează aici că c i trei vorbitori, ' arc denotă o
perfectă edificare în problemele dreptului con tituţional,
contravin imaginii pe care ne-am făcut-o de, pre 1igani,
că fizionomia lor spirituală e modelată pe tipul filozofului luminist şi ca atare nu e autentică în planul ficţiunii
literare. Esenţial e ceea ce spun. Pri iud pa agiile citat
în sensurile şi perspectivele lor ideologice, e ede clar
că Budai-Deleanu nu face decît să versific
în trofa
lui uleioasă, cu termeni rea ăni şi zgrunţuroşi, c1·ezul
enciclopediştilor despre aşeza1·ea societăţii .
Baroreu, care are cuvîntul cel dintîi, pledează în
favoarea monarhiei, sustinîncl că dezvoltarea i torică
a societăţilor şi dreptul ~atural dov desc necesitatea şi
superioritatea guvernămîntului monarhic. La ace tca
adaugă argumentul că tăpînirea republicană încuraj ază
discordia ~i luptele civile, permiţînd celor puternici să- ,i
aservească pe cei mai slabi. Discursul lui Slobozan,
partizan al republicii, e o viguroa ă demascare a regimului monarhic, care tind prin însăşi logica lui internă la
tiranie şi grupează în jurul tronului o ·leahtă de curteni
linguşitori, venali, gata să împileze poporul i să să rîrşească orice „strîmbătaie" . Dar după cum Baroreu voia
un monarh-,,părinte", care
Pre .mpuşi apara, mîngăieşte,
Legi drepte intcmeia=ă şi sfinte,
Averea tuturor ocroteşte
Socotind toată a sa fericire
Intru a supuşilor săi iubire1,
1 D, p. 226.
' l3, p . 220.
• li, p. 309.
• B, p. 310.
E, p. 350.
34
35
la fel Slohozan nu năzuie la orice fel de regim republican,
ci anume 1& o republică democratică. În fond, ambii
preopinenţi, cel din urmă - cu m pe drept s-a ohser vatl
- cu mai multă forţă de convinger e decît cel dintîi,
caută cea mai bună formă de stat în fuuctie de inter esele
poporului, în vederea salvgardării dreptu'J'ilor lui imprescriptibile, călcate in p icioare de orînduirea feudală.
În aceasta şi mai puţin în soluţiile preconizate, care au
un car acter utopic, rezidă principala trăsătură progresistă
a celor două discursuri.
Merită să s tăruim şi asupra discursului lui Janalău,
întrucît acesta intenţionează o sinteză şi pare a întruni
sufragiile autorului. Fiecar e stăpînirc, după J analău,
are meritele şi cusur urile sale, şi în a bstract nu se poate
nici osîndi, nici lăuda o formă de guvernămînt. Aceast a
cată să fie corespunzătoare cu împrejurările concrete :
Numa ş-aibă ioida1,na privire
La împrej1,rări, la loc şi la
climă,
L a firea poporului şi la ,hi,nă. 2
Principalu] e a aduce în norod „obiceiuri bune", ceea ce
înseamnă a v eghea „la creşterea tinerilor", a rîndui
„şwak !JÎ învăfători de norod, care să îndrepteze spre fapte
îmbunătăţite . pe oamenii din pr·uncie" 3 • Deoarece oamenii
se nasc egali (,,n.ice s-află între dînşii osăbire"4, ,,unul nu
p oate să stăpînească, dar nici mai mulJi, de ar fi cît de
înţălepţi" 5, garanţia unei aşezări sociale bine întocmite
o constituie izvodirea de „legi bune şi drepte"6, instituirea de dregătorii elective, vremelnice (,, ... nice o
dregătorie să fie purure trăitoare" 1 , fără plată şi deschise
tuturor cetăţenilor. De armată permanentă, întreţinută
din bugetul ţării, nu e nevoie; în schimb, în caz de p ericol,
să se alcătuiască formaţii ostăşeşti pe hază de recrutare
benevolă. Pînă la urmă, organizarea preconizată de
Janalău împrumută părţile pozitive ale tuturor rînduiclilor cunoscute, străduindu-se să le evite metehnele :
est e o stăpînire „demo-artisto - ,nonarhicească", sau, cu
1
Jon Lun:tu , tJp. tit.. pp. 170-171.
' E, p. :137.
:s şi • I::, p. 378.
$
f
E, p. 3'79.
~i 7 B, p. 380.
cuvintele scriit orului ce comentează în subsol, ,,o stă­
pînire unde p recum rn>rodul asa si cei alesi din norod să
aibă cuvînt .~i sfat la trebile tiirii' deobste; 'însă în sine să
fie republicd, cu putere la a:osăbite îr~prejurări, să poată
alege ş-un dictator" 1 •
ln gen ere, B ud ai-Deleanu împărtăşeşte oroarea capetelor luminate ale epocii sale faţă de monarhii care ajung
tirani şi, dup ă ce îşi despoaie propriul popor, se năpustesc
asupra altora, avizi d e onoruri şi prăzi. Împotriva interpretării lustruite a istoriei, el cutează să risipească fala
de car e sînt acoperite numele marilor cuceritori. Îi
t r ebuie modestului cărturar din Lemberg, contemporan
al fulgerătoarei ascensiuni a lui Napoleon Bonaparte,
un mare curaj intelectual pentru a îndrăzni să-i numească
pe Alexandru, Ginghis-Han, Tamerlan, conquistadorii
spanioli sau sultanii ot omani, .,tîlhari". Dar el a mer s
şi mai departe : s-a legat şi de ceea ce p entru latinişti
era intangibil şi sacru, de strămoşii romani: ,,Alexandru
împărat cu oastea sa junghie o jumătate de lume, şi pentru
adecă ca să-şi facă nume de Eroe. Romanii junghiai·ă
ceailaltă jumătatei pentr u slava deşartă a triumfului ! " 2
Convingerile umanist e ale lui Buclai se exprimă aici
cu o lu ciditate care impresionează t ocmai prin puterea
învingerii unor
prejudecăţi
trainice, foarte reziste~te
fiindcă
se întemeiază pe autoritatea un or fapte unarum
proslăvite, deşi la temelia lor e vărsarea de sînge, cezarismul brutal, strivirea demnităţii omeneşti.
P entru a aprecia valoar ea ideilor sociale ale autorului
Ţiganiadei, acest ea trebuie comparate nu cu punctele
de vedere exprimate d e enciclopedişti în Franţa, ci cu
1
E, p. 385. Ni
8C
po.rc eronat.& nfirmotin. di.o cu.nul lu.i llitu Croa:tu.
ţii
cola•
horatorii ( T.storicr litcracurii rornint - Epoca veche 1i Şroala ordcleand, p. 35:1,) că :Ot•dai~
Deleonu ar fi pa,rtizanu] monarhiei luminate. Arc dreptate Ioo Lungu să nege {op. cit.)
el o O.t,are interpretare ar rezulta din textul epopeii. Aşe1.ămi.otul ce ~i-1 dau tiganU
se nurneştc ••Antil>aJ'tJJ'ea•1 (E, p. 384), iar „monarhia Î'n.t4 În l1oloră foarte strtmta te"
(E, p. 381), de care vorbeţ.te .Tanalău, e de f'apt -vechea dictatUJ'ă a :romanilor în
momente de primejdie, cîrtnuirea unui dictator îo cazuri ex«:pţiooole, ,..la împrejurări
Clforl'i de rînJ" (E, p. 382), îu&ă. ,,rn. oU,c r~pul,l•că' (idem). După c.uw. din 9Î1upatia
penttu Vlad Ţepeş nu rezultă preferinţa scriitorului pentru tragerea în ţeapă ca mijloc
de Hncţiouare a infracţiunilor, tot astfel nu e legitim să se deduci din acest scn•
timent nici iiguranţa adeziunii 1ale la principiul monarhiei lumiDate.
• E, p. 369.
1
37
poziţiile adoptate la noi în aceeaşi epocă. Programul de
revend icări al n atiunii romîne din Transilvania, redactat
la 1791 de con;ilierul .Meheşi - pare-se cu concursul
lui Gh. Şincai - intit ulat Supplex libellus Valachorwn
- este o cerere de dreptu ri în favoar ea claselor de sus,
în care nu se face nici o menţiune despre existen'ţa iobăgiei,
iar acordarea la politica de clasă a na~iunilor privilegiate
din Ar deal e totală. 1 Con::;tit utia cărvunarilor de la
1822 şi nem1măratele proiect e de ;eformă, urzite mai ales
după răscoala lui Tudor Vladimirescu în rîndu rile boierimii
mici şi mijlocii din Principate, ignoră împilarea ţără­
nimii, pretind aproape fără excepţie lărgirea drepturilor
p olitice, dar numai înlăuntrul aristocraţiei, cu participarea eventuală a unor vîrfuri ale burgheziei incipient e. 2
Chiar la un Ionică Tăutul simţim limitarea perspectivei
i storice, îngustimea intereselor proprii de clasă răzbătînd
prin calda pledoar ie în favoarea norodului. Budai-Deleanu c unul din puţinii care vorbeşte în numele maselor
. celor mai largi şi al drumului progresiv al umanităţii,
fără nici un egoism, deşi, fireşte, nici gîndirea lui nu se
poate elibera d e limitările epocii şi ale structurii insuficient
evoluate a societătii din care iesise. În orice caz, în
critică, r a dicalismuÎ părerilor îl î~vecinează cu cele mai
înaintate poziţii ale luminismului; multe punct e vulner?bile cuprinde, în schimb, programul său constructiv
dirijat spre transformar ea societă~ii prin reeducarea
conştiinţei. Dar cel puţin încercar ea de a oferi soluţii
ieşea din cadrul pr opriu-zis al poemei, care avea drept
prin cipal mobil satira. Dacă în Budai-D eleanu iubitontl
d e literatură caută un ctitor al beletristicii din ţara
noastră, istoricul ideilor sociale are datoria să recunoască
în el un mare şi valoros premergător.
SAREA PĂlIÎNTULUI
Multi dintre scriitorii de la 1848, din pricina obtrşiei
lor boi~reşti şi a educaţiei făcute prin străinătăţi, deşi
iubeau cu sin ceritate poporul şi-i apărau cu căldură
1
D. Prodan, S11pplex /ibd/u, VtJlachorum, Cluj, 1948, p. 86.
J. C. Filitti,.Prămln,ii.r-ilopoli.,keri4ocialcil't P,.-ir,cip«i~to Romt,1e dela 1IJ2l- I828.
Buc., 1932, pp. 84-124.
!
38
interesele, aveau dificultă1i ca să-i înţeleagă m entalitatea. Chiar la cei mai b uni dintre ei se simt e încercarea,
săvfrşită cu o rară însufleţire şi ca rezultat al unui
demers pr em editat, de a coborî sp re lum~a sat elor,
anonimă, ignorantă şi mizerabilă, dar care, prm nobleţea
sufletească şi bogăţia patrimoniului ~PU:~tu al, părea a
revela vrednicia si înalta menire a naţmm1.
Alte determin~nte comand au atitudinea lui Budai-De·
lcanu. Prin critica necruţătoare a rînduielilor contem·
porane, el este un int erpret conştie"?t şf curaj?s al pro·
testului p e care masele populare 1m pilat e dm Ardea~
îl exprimau împotriva orînduirii fe~1dale: În . ~c~laş1
timp, însă, a utorul Ţiganiadei ap_arţme ş1 fam~e~ ~e
scriitori ;Anton P ann, Creangă, lsprrescu, la care ţara~11a
nu er a o lozincă generoasă, ci o atmosferă de_ atel~er:
în adevăr Budai-Deleanu nu văzuse lumma zilei
într-un con ac boieresc, nu crescuse cu dascăli particulari.
nu purtase p antaloni de atlaz şi a~ter it~. d~ Ş~:aia, n u
privea din diligenţă cum munceau iobagu ş1 mc1 n-a".c~
nevoie să pribegească prin munţi ca să afle trad1ţn
populare. Prin datele biografice era puternic ancor ~t în
folclor : din primii ani apucase să trăiască într-un umvers
populat de ursitoare, strigoi, vrăjitoare ~i ~iavoli, auzise
b ătrînii r apsozi recitînd balade de v1teJ1e, cunoscuse
cărtile populare p rofane, asistase la nunţi încîntîndu-se
de 'humorul oratiilor si lunga desfăşurare a ospătării.
1n mediul tărănesc drit care se trăgea, exista, d esigur,
cucernicie, dar nici umbră de rigoar e iezuită, conştiinţa
păcatului nu obseda, austeritatea nu depăş?a zilele do
post iar senzualitatea vi!!lll"oasă a oamemlor nu era
cenz~rată de oprelişti ipoc~ite. Unirea cu Roma dăduse
prea puţine roade, şi-n mintea tuturora era _pro.~spătă
amintirea lui Sofronie din Cioara, pe care locwtoru sat elor îl întîmpinaseră nu numai ca pe un fana~c al vechii
credin'ţe, dar şi ca pe un eliberator de cor".ezile feudale:
în epoca lui Budai-Delean~, î_,ntrev m t~lectual ş1
omul de rînd se deschidea o adevarat a prapastie. Poporul
orbecăia Îll"tr· un întuneric nepătruns, iar inexistenţa
unei culturi nationale impunea fiilor săi favorizaţi de
soartă, care bir:Uau potrivnicia împrej urărilor şi d eveneau cărturari, să uzeze în activit atea lor cr eat oar e de
39
una uin limbilt: ut: circulaţ.it: t:urupeană. Prima generaţie
a Şcolii ardelene, alcătuită din patrioti ferven ti si fără
J>rihană, se r esimtea în formatia ei de' influent~ ;colilor
catolice, cu disciplina lor c~nservatoare. v;ed~c de
mi.rare 1a Buclai-Dcleanu e că, deşi învătăccl si el al
aceloraşi dascăli, şi-a conservat într-o mare ~ăsură
zestrea lui ţărănească. Lucrările savante, de filologie
şi istorie, de altfel concepute într-un spirit vechi, le-a
redactat desigur în latineşte, însă literatura a simţit
nevoia s-o croiască direct în romîneşte, înţelegînd probabil că ea transmitea un specific sufletesc căruia numai
Jimba maternă îi putea servi de vehicul.
E în această legătură a scriitorului cu poporul o
particularitate a intelectualităţii ardelene, relevată încă
de mul1;._ şi pe care o remarca şi !brăileanu într-un articol
uitat. l n Ardeal, arăta !brăileanu, ,,scriitorul, ca şi
ceilalfi intelectuali, a ieşit din popor şi, neuvfod ca la noi
ispita adaptării, rămîne în lcp,ătură cu poporul al cărui
reprezentant devine, vibrează de idealurile poporului,
dîndu-le o formă conştientă - scrie « din popor» şi
« pentru popor » ". 1 E probabil că şi exilul îndelungat
al lui Budai-Deleanu, tocmai în marginile împărăţiei
habsburgice, i-a ascuţit sensibilitatea şi i-a sporit interesul
faţă de tot ce privea n eamul său, căci, în domeniul afectelor, există un preţ al rarităţii care constă :în aceea că
iubim mai ales ce ne lipseşte şi trecem indiferenţi pe
lingă ce avt>m clin belşug. Erau desigur şi date proprii,
ale firii sale, care acţionau în acelaşi sens . În orice ca7.,
e cert că Budai-Deleanu a exprimat în opera sa literară,
în toată plenitudinea şi ca nimeni altul dintre tovarăşii
săi de drum, autenticitatea sufletului popular , simţirea
netravestită, setea de viaţă şi de bucurie pămîntească
a poporului. Farmecul mare al Ţiganiadei stă într-o
fericită şi rară conjuncţie : luministul cu vederi înaintate,
eruditul cu largă informaţie se contopesc cu ţăranul
r obust, mintos, jo·viaJ, în care s-a adunat toată sarea
pămîutului.
1
C. !brăileanu. Ţ,iraniil în literatura romine0$Că, în Yfou., r•rnîutaşcri: ur. 3,
În genere, folclorul dovedeşte, la noi ca şi aiurea,
<:ă sufletul popular e naturist, adică aderent la cerinţele
firesti ale vietii, că el nu introduce intermedii între
rep;ezentarea 'dorinţelor fizice şi satisfacerea lor, că
1mrcede direct spr e împlinirea destinului biologic al
fiintei. Acest caracter teluric, pe care unul din primii
con{cntatori ai scriitorului 1 şi-a luat libertatea să-l
numească ,,pămîntenie", impregnează de la un capăt
la altul Ţiganiada. Îl găsim ma11.ifestîndu-se puternic
în modul <le trntare a iubirii. E evident prin ipoteză că
puţine teme pot descoperi, mai limpe<le decît ace.asta,
articulaţiile laice şi gusturile profane ale aut orulm. În
seria imensă a atitudinilor posjbile, care încep de la
preferinţa pentru suhstructura instinctuală a iubirii şi
mer« pînă la eflorescenţa sentimen tului purificat de orice
o
d
.
ispită carnală, Bu dai-Deleanu se plasează un eva, mai
aproape de pămînt decît de cer , într-o zonă a materialităţii fără complicaţii, pe lîngă Boccaccio şi la distanţă
de Petrarca. Chipul său specific de a vedea lucrurile
se vădeşte prin confruntarea cu contemporanul lui
din Tara Rominească, Alecu Văcărescu. Clasa socială şi
mod~ d e viaţă diferenţiază în mod r adical optica acestor
doi scriitori, care probabil că întîrziaseră 1:otuşi multe
nopţi, Îară să ştie unul de altul, p e paginile acelora şi
cărti.
'La Alecu Văcărescu sentimentul erotic e artificializat
de lumea fanariotă, indolentă, trîndavă, rafinată, trăind
într-o atmosferă de surescitare şi nesiguranţă, ca urmare
a instabilităţii politice şi a urzelilor ce dospeau în umbra
iatacului domnesc. Iubirea îşi pierde farmecele ei curente,
devenind un obiect de interiorizare, în sensul disecării
senzaţiilor şi al manejului în jurul femeii. Nervii sînt
încordaţi şi simţurile aprinse de închipuirea unor voluJl·
tăti inaccesibile. Sinceritatea pasiunii plăteşte tribut
co~venţiei, fiindcă în calea împlinirii dorinţei stau barierele ridicate de societate. D e aceea, poetul ocoleşte
concret ul, rafinează emoţia, se exprimă aproximativ,
I
Aron Deosusianu, Cercttăti liternrc, Iafi, 188 1~ p. 269.
1907, p. :;21.
41
40
simulează pentru a convinge, amplificînd proporţiile
reale ale sentimentelor. Iubitei i se decern toate calităţile ;
Friimuseţe, -nţelepcinne,
Vorbii, duh şi istăciunc,
Le văz toate adunate
Şi la tine-mpre1malc.1
sau:
Nu-i giisesc nici un cusur,
Pe razele lui mă j ur."
La Budai-Deloanu nu există nimic din această chinuită
amorului. P uterile sufletului nu se cheltuiesc
în întreb ări şi meditaţii sterile, pentru a se pr~~uşi
apoi în dezolare şi istericale. Sentimentul e nefalsificat
(de ce ar fi nevoie ?), se tălmăceşte simplu, împrumutînd
naturii termenii de comparaţie, ca în poezia p_o pular~.
Iată port retul păcurăriţei, pe ca~e, în rătăcirea Im,
Becicherec Iştoc o ia drept Anghelina :
<lialeetică a
Pentru a-i ohtine consimtămîntul se dau dovezi de
„pătimiri", ,,arde;i", se fac promisiuni de fidelitate şi
ln fafa ei rumenă şi ~!buţ,i
.
Mesiicat era trandafiri, cu crmu
Iar ochii rîdear, ca ceriul seninu.
gen uflexiuni orientale, prin care străbate si ecoul dependenţei feudale :
'
Buzelo
A ·!i fi rob îmi este fală,3
sau:
Că rob crulincios ti sint
Ostentaţia dovezilor merge pînă la acceptarea suferinţei
(.,Rabdă, inimă, cît poţi") cu un fel de stoicism trufaş :
Şi a n.u se văita :r.
Cit de întortocheat ajunsese sentimentul dragostei în
saloanele aristocrate de la sfîrşitu1 veacului al XVIII-iea,
cît de distanţat de r ectitudinea comportărilor patriarhale,
o dovedeşte Alecu Văcărescu - acest „Ovidiu al romînilor", cum l-a supranumit V. Pop - în următoarea strofă
cara cteristică :
N-au zorile a§a lină privire,
Nici soarele aşa fm'm()s resare
Cumu-i a mîndrii mele zîmbire,
Cumu-i a mîndrii mele cîntare. 1
E lipsit desigur de farmece serafice acest .I?,on:ret ,. ~.ar
cîtă prospeţime şi francheţă umană se ~egap di? liniile
lui suave şi viguroase, unde candoarea (crmul !) s? 1mperechează cu senzualitatea sănătoasă {trandafuul !)
a
animalului tînăr !
După dispariţia Romicăi, Parpangel îşi strigă astfel
disperarea :
O ! mie ca s1,fletul Romicii,
Dragă, neasămănată copilă !
Dă n,ur.sa proaspătă mai dulcică.,
Cind nu t e văz am chinuri,
Şi cind le văz, leşinuri;
Decît o 1urt1irea mai cu 11iilă.
Decil o mieluşică mai blindă,
Mai neateda decî1 oglindă,
Ş-u,n ceas nu.-,,,i prisose§te
S-î1i spun ce m<'i trudeşte [6
1
P(u•tii Vă<ihro~ti, J/foJa 1i. o,x:,.u for poelitci1 ed . îngrijită de Paul J. Papadopol.
Ducure.,ti, ] 940_, p.
: Idem, p. 107.
3
42
112.
Mai lină decit umbra dă vară,
Mai dragă decît vre,rna serină,
Mai luced4 dd steaua dă sară!•
I<len,, p, 106.
• Ibidem.
• Idem, p. 121.
0 fdcrr,, 123
1
de corele,
Ghizdavă. ~· niilt1•fă. la slare;
ŢiJişoaTele în sîn durdult,ţe,
Vîrtoşele ca şi gutuiufe.
Pîn-voi intra în pămînt. 4
Dar mă rog şi tri-nfelege,
Că l<i pieptul mea c fose
Pentru, tine a ohta;
Şi-a răbda dureri şi chinuri,
Patimi, foc1iri şi s,ispinuri,
roşii părea
Dinti albaştri de mărgăritare,
Ca neaua de munfi mîini rotunjele,
1 B, P· 221.
• E. p. 125.
48
Simţirea care răbufneşte aici este a unei autentice dureri
omeneşti, iar cele trei versuri finale acl1tc în stîngăcia
limbajului metaforic o vibraţie de adevărată poezie. cum
numai o inimă plină de jale o poate smulge inerţiei
condeiului.
T emperament viguros, de sursă popula ră, BudaiDeleanu vede latura fizică a dragostei aşa cum este şi
aşa cum neschimbat se săvîrşeşte d e la „facer ea lumii" .
Dorinţele nu se refuleai;ă, împlinirile sînt fireşti. Opticii
sale ţărăneşti i se asociază, desigur, învăţămi11te ale
cărtilor, clar doctrina, <leprinsă la scoala lui Horatiu
a epicurienilor şi a luminiştilor. care' reabilitau plăcc~e;
şi declarau cu Voltaire „J e suis un philosophe tres voluptueux" 1, nu vine decît să consolideze înclinatiile
adînci ale naturii sale. La curtea fermecată, Pa rpa~gel
cîntă „de libovie", ajungînd la un fel de panerotism:
Tot. ce simte, sii mişcă, viază,
Tot ce înverde, ce înf/oare şi creşte
Cu poftă linct să ,mbrăfoşoză,
Cu dulce dor să leagă, să nuşie,
O! Amor, ţie toată să închină,
Toată ţie jertfeşte jivină!"
Cerul cu pămîntul, mările cu vînturile, stelele între ele
toate se iubesc, şi ch iar geneza lumii e de căutat în iubirea
ce a scos din haos universul, a cărui lege dintii c armonia.
Şi Iancu Văcărescu, în Primăvara amorului, ajungea,
prin filieră neogrecească, s ă rosLească acee.işi iclee. Dar
scriitorul ardelean nu o frînat de respectul pcntn1 mitologie şi nu e reţinut de calcule literare şi convenienţe sociale. Îndemnul său e făţiş şi fără echivoc :
O,
iubiţi ! Iubi fi-vă împrewui
În„ aceast<i. viaf<i tru.pească„
Piină
sin te!i în, vîrstă şi sw re,
Că vremea-i repede trecătoare. 3
La nuota lui Parpangel, Mit rofao cîntă un „epithalamion" înfăţişînd alegoric însoţirea iubiţilor. Acest fel
de cîntări - ni se explică în notă - au existat la greci
~i romani, ,,ba ~i ţăranii noştri ast<'i.zi au al.e sale cîntări
ile nuntă din bătrîni" 1 . Evident! În manuscrisul lui
Mihail :Vloxa d e la 1620, publicat de Hasdeu, se menţio­
nează cîntecele de dragoste, sau, cu termenul crud al
cronicarului, ,,cîntece curveşti de iuboste" 2 • Informaţiile
foi Filimon din Ciocoii vechi şi noi despre petrecerile
bucureştenilor la începutul veacului trecut le atestă
.iarăşi existenţa şi răspîndirea. Culegerile de folclor, mai
vechi sau mai noi, furnizează numeroase exemple.
Pentru a-şi ilustra informatiile sale erudite ;;i a le integra atmosfer ei umane a' Ţiganiadei. Bud~i-Deleanu
n-avea n evoie decît să privească în jur.
Poate că exultanţa scriitorului merge prea departe,
<lupă gustul nostru de azi. Cînd Romica îl descoperă pc
Parpangel într-unul din călătorii de la curtea fermecată
e gata să păcătuiască :
S-apără ca cînd
i-ar fi voi<i
strînge la sine.
Ce·i de a face cind vin.o niwoia
Pe om. Voi ştifi, dragi neveste, bine.
nii
Ş·apărîndu·se îl
3
Nu mai vorbim de episodul cu dracul prefăcut în fecioară
la mănăstire, de cîntarca lui Mitrofan şi a cimpoierului
Vior el la nunta lui Parpangel. Dincolo de filozofia na·turistă, construită J)e datele simţurilor şi pr eceptul lui
Montesquieu - ,,La vertu n'est point une chose qui doive
nous couter" 4 - si dincolo de apetiturile robuste ale
omului din popor; fără îndoială că ceea ce a contribuit
la apropierea de trivialitate a scriitorului a fost. şi lipsa
de tradiţie literară, privilegiul, care poate devcm adesea
şi dezavaataj, al creaţiei în spaţiu vid, fără tutori, dar
si fără modele.
' Atitudinea refractară ascezei de orice fel, idealul
integrării omului în univers cu toate valenţele sale, în
pofida acelei repugnanţe pe care biserica a cultivat-o
totdeauna faţă de corp şi nevoile lui, e proclamată de
scriitor în tot cuprinsul poemei. Licenţele nu privesc
' E, p. 106
C. Brea1u, Potri11m Curmtn , Bucurc!;,Li, 1941, p.:3S . Pentn• alte iudicat_il
"·: pp. 59, 286, 379 etc.
~ 'E, p, 177.
• ,., Jlirlutea n" e cera care lrebuie .s<i na coste",
ie
1 „Sint un filozof foartt ,•olttpto&".
• E, p, 13l.
• E, p. 132.
44
45
doar iubirea. O hachică, spusă tot de Parpangel la curtea
fermecată, înalţă vinului vech ea slăvire a băutorilor :
Să
Sau:
bem, să închinăm cu păltarul plin,
tofi cei care beu vin. 1
Să trăiască
1
Tu eşti mirul sini, dintru toate ales,
Ce viaţă dai, mîngăin.d pre tofi. 2
Mîncarea ocupă un mare loc în viaţa ţiganilor ~i.
deşi Budai-Deleanu par e a-i ironiza excesul, el îi proslă­
veşte în fond rolul. cu un practicism pe care numai cei
ce-au fost flămînzi îl vor aprecia îndestul :
Cîndu-s pîn.tece bine sătule,
Atunci e şi gura vorbitoare ...
Dară cind e lipsă
de bucate,
Nu ştir~ cum şi mintea să tîmpeşte ...
Deci în pîn1ece pline stă toată
Filosofia cea
Lămurată. 3
Sihaştrii, ,,ruptoşi, ciulwşi, l~inafi de foame"
4,
n -au
făcut nici un lucru bun. Abstinenţa degradează :
J,,,
urmă din oa,neni burii
cu. crieri
Sd str<tmută în sălbatece fieri. s
Civilizaţia e rodul epocilor de belşug, ea izvorăşte din
„cetăţi polite", ,,palaturi" şi „curţi desfătate". Marile
creaţii ale spiritului s-au zămislit în societate, de indi-
vizi care nu s-au martirizat, ci s-au supus regulilor naturii umane :
Omir Iliada
minunată
N-o află prin codri, nicc în munte,
Ci vesel .fiinclr,-şi cîtoodată,
Cînlînd la ospefe şi la mmte;
I ar de vir• cîrul bea cite un piihur
Să
împlea
îndată
de a nwselor dar.
Dumnezeiescul Platon şi el
Bea, mînca cum să cade, domneşte;
Nici iscusitul Aristotel
Trăi,, f<'iră vin , carne şi peşte. 6
' E, p . I3S.
• B,
p, Iai.
• E, p .. 331.
• E, p. 332.
• E, p, 332.
ş E. p. 333.
46
Materialit atea Yiziunii lui Budai-Deleanu, care pos·
tuloază că nimic din ce e natural nu e reprobabil, îşi
are rădă cini în legătura strînsă a scriitorului cu poporul.
Ea exprimă gîlgîitul irezistibil al vieţii în organismul
omului simplu, pretenţia lui la un trai îndestulat, căci
supliciul şi privaţiunea, dacă nu sînt impuse dinafară,
cum s-a întîmplat în m ultele milenii ce s-au scurs pînă
la noi, n u reprezintă d ecît o deviere bolnăvicioasă d e
la rosturile fireşti ale existenţei, o gravă de zumanizare.
Numai căpeteniile trusturilor, care condamnă la şomaj
sute de mii d e muncitori şi concomitent patronează
societăţi d e temperanţă, sau colonialiştii care oprimă
popoarele înapoiate şi-n acelaşi timp le trimit misionari,
să-i consoleze cu viaţa de apoi pentru ceea ce nu vor
avea niciodată pe pămînt, pot crede că, de bunăvoie,
oamenii acceptă să sufere şi să trăias că în mizerie. În
Calendarul lui Bonifatie Setosul, Anton P a nn dă un
,,reţept pentru mîngîiere omu.lui supărat", cam vulgar,
dar verificat printr-o lungă practică : ,,Dă-i omului
supărat
un prînz bun, lingă care să aibă şi băutură d1ipă
natitra lui din destul şi mai pe urmă dă-i şi o pungă plină
de galbeni. Şi cu bună samă se va mîngăie. " 1 Poate că
o viaţă îmbelşugată nu asigură fericirea, dar cîteodată,
cel puţin, te dispensează s-o mai cauţi.
Aceeaşi concepţie populară o dezvăluie
aut orul
Ţiganiadei în cîntul IX, unde ni se înfăţişează călătoria
lui Parp angel prin iad şi rai - episod care „putea lipsi",
ne asigură cu înspăim1ntătoarea lui suficienţă M. Gre~or ian 2 • Prelucrînd o traditie cu vechi rădăcini 1n mase,
Budai-Deleanu descrie o'sînda sufletel or damnate, aşa
-Oum o găsim zugrăvită în tinda unor biserici de ţară.
Toată setea de justiţie a omului simplu, care tînjea în
existenţa-i pămîntească după o viaţă mai hine rînduită,
a izbucnit · în modalitatea lui de a-şi reprezenta viaţa
d e apoi. Parpangel întîlneşte în iad, afară de ttlh ari,
femei stricate, calomniatori, pe judecătorii care iau
Mircea Toinescu, Preci:dri 1i âdăogiri la. bi.Olio&rafia. rominească tMthe, â.IDStudii
d• bibliologic, 1955, I, p. 258.
' Mihail Gregorian, op. ci,., p. 9.
1
4i
cer<etări
47
Iară căuş, pa/rar sait urcior
Z<"i.cînd afli îndată lîngii tine.
Oricînd c/1ief11l dă bilut Î!i vine.
mită,
pe „vînzarii şi hainii ce vînd sînge nevinovat pentr11,
bani", pe tiranii crunţi şi neomenoşi.
A§ijdere pâ domni şi boieri
Care jupese pă. bietul ţăran.
Dealuri le şi coastele toate
l
Viziunea paradisului e tot atît de semnificativă.
Imaginea lui Budai-Deleanu depăşeşte vechiul mit
al Cîmpiilor Elizee şi contrastează puternic cu reprezentarea teologică. Dacă Dante înfăţişează raiul, după cum
comenta cu plasticitate De Sanctis, ca „domn.ie a
spiritului ajuns la libertate, izbăvit de carne şi de simţuri",
ca un imperiu al „suprasensibilulzii" şi „transumanului",
unde lumina, prin gradaţiile ei, indică o ordine progresivă de transcendenţă a materiei2, la Budai-Deleanu
paradisul seamănă cu himerica ţară Cuccagna, pe care
imaginaţia populară a născocit-o în zorii Renaşterii.
În paradisul pe unde pribegeşte Parpangel, ca şi în
ţara Cuccagna, pe lîngă limpezimea cerului şi prospeţimea aerului, pe lîngă că nu e nici „vară zăd1ifoasă,
nici iarnă cu ger, nici toamnă rece, ci tot primăvară
mîngăioasă" 3, pe lingă cîmpurile smălţuite cu flori şi
drumurile pardosite cu aur, pietre scumpe şi mărgări­
tare, există şi alte delicii, şi anume delicii de ordin gastronomic. Iată de~crierea, care ar fi speriat prin detaliile ei vulgare pe un scriitor de tipul Văcăreştilor,
adept al principiului că arta trebuie să înfrumuseţeze
natura şi care, probabil, îşi imagina vîrsta de aur în
felul unei idile cîropcneşti de Gessner :
dă lapte dulce pă vale
Curg acolo şi dii, unt păraie,
Tărmuri-s dă mămăligă 11wale,
Riuri
Dă pog<lci, dă pite :şi măluie !
O, ce sintă şi bunei tocmealâ !
Minei cit vrei şi bei făr-ost<ineală.
Colea vezi tm şipot dă rnchie,
lei dâ proaspătă mursă un in-or,
Dincolea balta dă vin te tmbie,
Sînt dă caş, dă brinză, d~ slănină,
] or nu.,nfii şi stînce.. gurguiate.
To, dă ;;alrâr. stafide, smochme.1
De pe ramurile dci copeici,
.
Spînzitră covrigi, ,,irte, colata.
î,ardurile-s acolo împletite
1'ot cit fripfi cîrniic~r~ lungi, aioşi,
Cu plăci,nte cald" st~r~i.mtc, .
Tar în loc dă pan cirtaboşi. 1
Budai-Deleanu ne oferă însă o supriză _mai ma_re ~
nu numai că prin oroarea de asceză şi ?oncepţ1a naturist~
el se apropie, în ciuda canoanelor cla.s1ce la ~are se refora
e mentalitatea populară m toata francheţea
mereu, d
.
d •
•
l
şi vigoarea ei pămîntcascu? mai_ m'?"1t
ec1t ~ at1t, ~dovedestc în rcpet~te rînclun o at1tur~ne atenta, uneor!
chiar c~lorată de simpatie, faţă de literatura popu~ara
ca atare. în vremea sa, aceasta reprezenta o mare rnovatie.
ul · ~
' Se cunoa~te poziţia indiferentă, dacă nu ,:eP. ~1va,
a Şcolii Ardelene faţă de folclor. Ea pu_tca s_a alh~,
oameni ca :Micu, Şincai ori Maior, cel pu_ţm trei tem_emri :
aprehensiuuea de cleric~ faţă d~ o s:r~c de cr~dinţe a
căror origine cobo1·a m vremile pagme, preJu~ecata
de cărturari cu întinsă erudiţie faţă de poporul _s1~1plu
si în fine neîncrederea, împărtăşită deopotriva cu
~~îtea spiri~e eminente ale Jll:111inis~ului, în omul_ de
rînd, ignorant, necălăuzit de raţiune ş1, d~ aceea, ~lubat
de superstiţii.' Un bun cunoscător ~1 ht~ratui:11 ardeleneşti, rerrretatul I. Breazu de la Cluj, scria xna1 de m:ult
despre pţotagoniştjt Şcolii „\.:rdelene: ,,Ei_ nu se. a_propia1~
de tă.ran pentru
cu,_waş.te patrir~omul..sJ?.iri~ual, c~
pentru a-l ridica din mizeria morala, politica şi econo
!a
a-i
1
E, p. 317.
2 Francesco de Sanctis, op. ci,., I, .P· 259
' E, p. 325.
1
48
1
E, PP· 325-326.
Articolul intu e isa.nt al lo.i I. )1u~lea, Samwl .Micu.
...
"'
{!li
folcforui
(R .
d
. ~vota •
în , ·cderc oeneralitat.ea ope•
folclor, n.r. 1, l9S6), nu răstoarno., l C'TO oonrt.ru~ c9r„ are
" .
re.lol" cel():r tr-eî căru;rari şi spârjtul care s e degejH. din oustţmblol scr,er•lor lor.
4 - c.
•151
49
niica m care se găsea ... Poezia, credinţele, obiceiurik l1Li
mi mimai că nu erau admirate, dar nu erau În/.elese şi
uneori erau atacate cu asprime."1
Ar fi exagerat să se pretindă că Budai-Deleanu se
privi lucrurile. Totuşi,
unui punct de vedere
nou. Ţiganiada citează la fieca.re pas tradiţii populare.
V orbind de zîncle care locuiesc pădurea fermecată pe
,mde Parpangel o căuta pe Romica, autorul notează :
,, Trebuie dar a şti că în Ardeal între norod est,e o creză­
torie vechie, şi doară încă de pe vremile păgînătăţii, cum
că îmbiă pe sus, mai vîrtos seara, neşte zîne, care pe unde
trec cînlă în văzduh"2. Altă daţă, scriitorul îşi aminteşte
că a văzut în copilărie cum babele pun la naşterea pruncului un blid cu apă curată şi Lr ei linguri noi pentru
ursitoare3 • ,,După crezător ia deobştc - raportează într-altă
p arte Budai-Deleanu - (strigoii) încal.P..că mătnri şi
lopat,e şi cu acele zboară la Rătezat"4 şi încă : ,,norodul
crede că prin rîpe, vîltori şi răspîntii i<'icuiesc duhuri
necurate" 5 . Exemplele se pot înmulţi.
Faţă de aceste obiceiuri, Budai-Deleanu are o atitu~
<line dublă : le citează informativ şi le denunfă ca neadevărate. Stăruinta cu car e el tine să-si delimiteze pozitia,
subliniind mcr~u, cu oste;taţie, ' caracterul fabuÎos,
incredibil şi contrar ratiunii al traditiilor mcntionate.
{)robează puternica anc~rare în luminism a scriitorului.
Î n epopeile pe care le cercetase şi în care căuta regulile
genului, mai ales în Ariosto şi Tasso, văzuse ce utilizare
largă se dădea miraculosului. Obligat să folosească elemente fabuloase de înseşi prescripţiile modelelor pe care
le imita, Budai-Dclcanu are îndrăzneala de a apela la
folclor. El resimte totuşi îndatorirea de a-şi fixa po1r.iţia
de laic şi raţionalist. Cu această rezervă a spiritului critic
faţă de ceea ce fantezia putea avea excesiv se însărci­
nează comentariul. Chiar atunci cînd scriitorul nu vrea
deosebeşte radical de acest fel de a
la el se observă limpede apariţia
1
ll1er,ue,
I. Bre.1111, Temeiurile populare a.re lile.rru u..rii rornin.e din 'rra,uilvania, în S iudii.
1943, l{, pp. 69-70.
' E, p. 121.
• n, P· 324.
• E , p. 21S.
$
E. p. i~9.
. di t· el tine să-şi decline răs- ulb e anumita ere n a,
,
_
S
?
sa sp er O . - . eva că 'sf Ilic detuna pe atana.
punderea. Se mira cm -ervă ~ ersonal comentariul .,Aşa crede_ norodul - ?b: ,h tărăs~ destul că poetul nostru
bine sau r~~' eu nu vo1,_sa_d o fi art~ bine, spre izvoditura
se au slupt w. acea~ta tl ee os1'mte parcă nevoia să se
. . sa le."1 Buda1-Dc. eanu
dpoenet
ibilă că acor a prea
disculpe faţă <le întîmpmarea ~o.~ . edernnc de veacul
• .
t . ntă unor superst1ţu n
d l '"
mul ta unpor a .
. . 1;ntelor dcobste a nor o u ui ,
.
·
·
D
•
urmeaza
soco
•
,
· •
i:at1unu. aca ,,
.r.- ' · On•er"2 Dacă prezmta
,
f" d - ,::,a · au ,acut
si
•
·
aceasta e un ca. a)' f~'. d - vre' a să arate „cum era pe
L) •
duşe1 e
un ca
<
•
•
vrăJ e .vrm
'.
·z pentru
strî(fe si fermecaton,
acele v remi socotelile oam.en~ or
·năto~ă 'să leapădă cu
care acum despre cei culpriceper~ ssa1"nt ceia care c11lătoresc
. , l ca- so omonaru
totul·' 3. E xpl'lCilH
. . ·"
d " q" in ,,aranteză :
.
.
oartă nnndina ' a auoa
["
pe balau~i • şi ~. ,i C' od unul din tigani propune cavo_ ~
1
„basme ţaraneşti · ; • • d d' două :mile una, profita
să scurteze drumul, acin
m
· n cel mai pur spirit
tru a lansa un atac l.
•z
•
de pril eJ pen .
'd
d
cln
cererea tiuani or; insa
. .
1NI lt ar n e oar<i r,
• b
d
lunnnlSt : ,, ~ , i. . • ·<:i ( anii socotea cum ca v_o a
deacă se va gmd~ cine.~a ~ ,~ tocmai nu este de trnrat,
poate face din ilou~ ~ni urdi u'!1u ' n cum că solomonarii
· crestini
mulJi· şi· dtn
,
berel 'si. acu,
. duc orindină, care zucru
călifre.~c în văzduh pe a au~i şi .al " 5
.
- .
t decît a ugani or .
.
e şi mai minu~~ .
. '. .
re decît raportarea ob1nificatle
s1
1na1
ma
ul
D e o sem
' ,
I l .. la literatura pop ara.
îl
,
•
•
repetate e a uzu
• d
ce1ur or smt msa
d
Arghir şi Ileana, spusa e
ropriu-zisă . Cîntarca espre - • ·t em inf'onnati că e
PParpangel la c~n-tea ferJllecata
sin
,
l ...
' I ;e" G B ecicherec Iştoc
, .. · d Ardea 1 oarte veci.
·
. .
„la rommu cei in.
Âl andria si basme cu zmei ş1
cunoscuse în cop11arie
~X
• pe ' orbefi" cîntînd prin
fote de împărat, dar auz1se ş1
"
tîrguri:
·a
a·
A
•
V
°
V
•
L,n a/i. acele apoi se rnestccarcl
Si fuw JJoooşti, care e! auzise
•.
Pe orbefi cint.ind La iirgun de ţara'
- Că roate le avea La sine scrise -
1
~#
P· 171.
' E, p. 77.
, B, p. 169.
• ll, p. 2&6.
• ll, I'· 78.
• r,;, p. 137.
51
Cum stm: Mir~a, 101,an si Io ·1.
Cu A. ltt·1 a d raga / ui cfrciu111ărif<Y.
·
vi 1' ·
Apo, Novac, bătrîm,l tel lare.
Ş, Roman cu Goia nerînitul. 1
.Băteau
În notă, autorul explică .
I 0va11 M'
J ·
irza N
oviţa fi ca de aceşti sînt oaresica re vit :.
. , • . ovac'
nesc şi acnm în părtile acel ,
. -e1i,_pe ca,e ii pomee oameni in cintece m · •
cmta istoriile ace~tor oam . . . .
, ai virtos
si Cil t.ătar;z·,: 2 ;, d . D el·ni vttep ce se băteau cu turcii
,
•
· .ou a1- e canu se f; - l
vitejie, ca1·e abia du ă atru
' ~~ er a. a baladele de
reseze opinia cultă. 1naţ, cu
au ince~u.t să intemenţionarea i·apsozilor JO ulari e~rrP, est ~- interesantă
nu.melc de o b t"" (' I P
' carora scrutorul le dă
„ r e 1 1ntr-o atestare
.
tului Dictionar dt
b.. . _ ' . necunoscuta r ecenE r eu v'
Hn ii _1omine literare contemporane).
gl
sa _nn s_e faca apropierea intre orbct .." I . B d .
D e canu şi acc1 barzi ai ordul .
"
. ,u Ul u aiEuropă a secolului al XVIII-I~:, !:°pulanzaţi în !nt~eaga
-de primele lucrări d e ma
. l o poemele ossiamce si
re cu-cu a fle asup
· l · '.
.
sca n d1nave apartinînd ] . 11,'" li
,d.
ra 1Utto og1e1
S
. '
,
Ul iu a et,
In 1735 si 1756
e ştie că operele lui Oss ·
· •
,
·
a le lui Mallet (mai ales edi
l~t~ ş1, ldn}r-~ ~ai mică măsură,
u
ta a aug1ta a acest · d"
urma : Jv.t0numents
de la 1 ' tl
l .
u1a rn
Celtes et particulierement nJe;o ogie. et de la p~esie des
Copenh ague, 1756) s-au b ucu . :nciens Scandinaves ... ,
au determinat na t er e
. ra t e un m~re răs unet şi
in tările german! Aia. u1~;1 adevharatc "mişcări bardice"
Poe~ia unui Skald ca<:: ' er sten ?rg ~u blică la 1766
., .
c
.
,
....,. 1n aceeas1 perioadă Kl
k
iş1 :re.i.ace odefo sale pur clasic 'nl . . d
:.
opstoc .
prin divi1titiiti scan<linwe s· e, 1 ocuu1 zeu greco-romani
.
,
,
, 1 compune o trilogie
Cll coruri ale ha:rzilo:r. Kre'ts ·b
.
~ . gcrmaua
no]oo- liric Q' l l
• C ~anu scrie Ull fel d e molf o
. ,
intu >ardulin Rlnrzoult d p
,r,.
.
,. arus, iai- bavarezul Deni d o, . . ~ a ~n; nngerea lui
traduce pe Ossian si puhl~~ă e, c;:t iezu1t _austriac, îl
Bardul, o scrie de ,
. ' . ~u pseudorumul Siued
În ace1asi timp Her~~ef: atnbw.te rapsozilor Nordului.
tului cla;ic co:iipusă
a?ea te.01d·rn poeziei contr::rre gusspontană ;rans- · ,- .,.x_cintata ~ popor, instinctivă si
'
= 18 c1 pnn memorie • · }'
oi-icăror no-uli pr emed"t t
' zam1s ita IO afara
- -- - -"'
ia c sa11 a vreunui efort conştien t.
v
•
v
•
•
•
• •
,.
,
t:~;nu_
z·
v
V
v
V
v
v
-
!-
v
,
'
• • I l). J>• 66. 1n lr8DSCrÎt!rC11 llUmtJor ~ roh•,hi.J
,..
.,
<idt!rn Codre-.:t·u c pJ' ă d
.
p
.
o orc('nlu a l'tfitoruJni . Oe altf„f„
: O. J•. 6 6.
to
t eror1 de Je<'ţiune.
52
vînturi noi 1n lite:ratura eru·opcană şi, pma ş1 m
clasicismul pierdea teren. l
În ce măsură se poate stabili vreo relaţie înt re aceste
tendinţe şi Budai-Dcleanu e hazardat s-o spunem. A
cunoscut oare scriitorul nostru, în anii studiilor sale la
Viena, mişcarea de emancipare a literaturii germane
•Ic sub tutela clasicismului uscat şi a raţionalismului
francez, încercarea ci de a-şi descoperi un sîmhure original în vech ea mitologie no:rdică? Cum Budai-Deleanu
citează cu o ext remă prob itate pe scriitorii ce l-au
inspirat, ar fi neverosimil ca, în ipoteza unui contact
fructuos cu :reprezentanţii cur entului hardic, să n-o fi
declarat. Pe de altă parte, chiar dacă contactul s-a pr odus
sub forma unei impregnări cu atmosfera literară a momentului, fără a se putea stabili o anume influenţă
decisivă, n u t rebuie pierdut din vedere că efectul acestui
contact a fost redus. Iiotărîtoare în creaţia lui BudaiDeleanu e propria lui experienţă de om din popor. Relaţiile ce se pot stabili în tre unele Lendin~e ale preromantismului european şi autorul Ţiganiadei sînt probabil
do ordinul coincidenţei, şi nu al înrluririi. Aşadar, coincidenţă, dar remarcabilă ! Căci relevarea literaturii populare ca o sursă posibilă de mitologie romîncască, fie că
a fost sugerată din afară sau ţîşn ită din propria conştiinţă a scriitorului, e o intuiţie profundă a lui BudaiDeleanu, o marc şi fericită anticipaţie.
Fireşte, autorul 'J.'iganiadei ignoră valoarea estetică a
materialelor folclorice. Importanţa lor rezidă, după cmn
s-a văzut, în capacitatea de a aju t a la plăsmuirea fantasticului necesar epopeii. In mare măsură, Budai-Delea nu conservă prejudecat a clasicistă a unei diferenţe de
calitate între poezia populară şi cea cultă. L a începutul
Ţiganiadei, afirmînd că a vrut să dea „un gust nou poeziei noastre", el uonizează versificaţia la nivelul lui
,,frunzei verde", eu „vierşuri cum sînt obicimâte" 2 • Iarăşi,
faţă de Ilarac, car e a scris pe Arghir în ve.rs popular,
F ranţa,
1
A.mănuute )a Paul vao Tic.gl,emt Le priromantisme. l:.'tudcs d'l1is1oire. ii'UC·
raire 4urop6enne, Paris, 1921.
' E , p. 1,1.
53
n~-şi ~oate reţine dispreţul. Merită a pune alături această
atitu~c cu. aceea, d~stul de asemănătoare, pe care 0
l'ele':a prefaţa celebrei culegeri de veche poezie engleză
a lU1 Pe~cy, ~de la 17.65 : ,,f ntr-un secol luminat ca al
nostr~i, Şt_l,~ ca multe dm aceste relicve ale antichităfii vor
trebui privite c~ o mare indulgenţă. Totuşi, în cea mai mare
parte, ele pre~intă o agreabilă naivitate şi aratii fără artă
care au f?st Judecate de critici de valoare c~p~bile să com~
penseze hps~ ~nor .Jru1:"useJi de un ordin mai înalt. Dacă
7:u. po~, uimi unaginaţia, se va vedea că adesea el.e miscă
1
.inuna:
Se vede că împrejurările veacului duceau' în
mod mdepende~t, !a două extremilăţi ale Europei, la
formulare de paren asemănătoare.
d . ~ drept că B1;1dai-Delea~u nu e se1;1-sihil la sentimentitl
~gaJ.at de poezia P?pulara. În schunb, singur print.r e
:~ să1, înţelege necesitatea culegerii literaturii orale şi-şi
~ ~eai?a de valoarea ei documentară. Evocind faptele
VlteJeşti ~l? lui Argineanu, el notează : ,,Pagubă... că
ne.şte. ~întari ca a~ste~ ~'': să însămnează, despre cei pro~opsiţi a. norodului, caci intre dînsele ar găsi multe făpturi
ist~ri~tţti, ca:e ar putea set fie ocrotite de uităciunea vre":il?r · EVJdent că şi aici un cercetător dornic să-si
-ciştige galoane ~r putea presupune o influenţă : poa{e
Hcrder~ cel mai reprezentativ dintre exploratorii folclorul~, care dăduse la iveală în 1775- 1776 celebr a sa
co!ecţ1e de Volkslieder, poate un. altul. Dar comparatismul
cladeştc de
relatu··
~n..4ur·ire spr1Jmm
· · · · d u-se
.. atîtea. ori
.
, de ........
pc analogu superficiale : nu se întîmplă oare Ia fel şi de
data ~ceasta? Ceea ce se poate cu siguranţă susţine e că
Budai-Deleanu a lucrat într-o ambiantă orientată în
genere spre deshumarea antichităţilor nationale si înălta­
re~ poporului din discreditul în cc1re 'căzuse~' fată 'de
opillla cultă, de la Renaştere încoace. De asemen~a că
el a presimţit enorma importanţă a folclorului ca arhivă
a. inţ~epci~n~i ~opulare, cam în aceeaşi vreme în care
~i alţi studioşi dm Europa începeau să se aplece cu intexes asupra acelufaşi fenomen.
t:l.ASICISM SAU STRATAGEMĂ ?
Cu Budai-Dcleanu istoriografia literară mai veche
generoasă în aprecieri, dar superficială şi necon1:hLclentă în demonstraţie . Istol·iografia mai nouă, afară
că a dat dovadă de zgîrcenie, a neglijat să-i studieze, cu
hăgarea de ;;:eamă şi temeinicia necesară, arta de scriit or.
Excepţie, ne grăbim s-o spunem, face acad. George
Căl inescu cu capitolnl r espectiv din Istoria literaturii
romîne 1, unde <larul asociativ, arta caracterizării pregnante şi savoarea expresiei, calităţi ce i se recunosc
îndcobste eminentului critic, se revarsă atit de seducător, 'tncît se naşte pericolul de a uita că nu poţi fi,
în multe privinţe, de acord cu afirmaţiile sale. Excepţie
far.e si aca,l. Tudor Vianu, care nu de mult, în studiul
Din problemele limbii literare romîne a secoluliâ al
XIX-iea 2, a analizat în treacăt, cu claritat ea, c ompetenţa
şi fineţea sa cunoscută , unele aspecte ale limbii literare în
ŢiE,aniada. !u rîndul excepţiilor se situează desigur şi
regretatul D. Popovici, cu o se1·ie d e observaţii judicioase asupr a măiestriei lui Budai-Dclcanu. 3 Încolo,
mai nimic : banalităţi şcolare, jenante prin lipsa de pă­
trundere şi întemeiere obiectivă. 4
Probabil că una din expli caţiile acestei stări de
lucruri rezidă în faptul că scriitorul ardelean se găseşte
la limita de jos a perioadei moderne a literaturii noastre,
iar specialiş tii mai vechi ai acestei epoci înclinau să
examineze operele într-un spirit arhivistfo, pios, dar
opac la criteriul estetic. Pentru cercetătorii mai noi
pricina :stă poale în .insuficienta aprofondar e a relaţiilor
dintre contiuut si formă, în subiectivitatea m etodei,
în r cducer:a analizei mijloacelor ele expresie la stadiul
pur descriptiv, al simplei invent arieri a pcocedeelor sti-
a fost
1
G. Că linP'-<'11, l ,dori11 literMt1rii romi.ne# Bucureşt.i> 1911, p. 8 1 F,;Î urm.
: Tudor Viaou. Probfrm6 de :slil fÎ artă litetat6, Ducure~ti, l9S5, pp. 181-183.
3 U. l'opovici în J,« lillirâlure roumaine (4 l'tpor,ttC des lumi~re,. De1p·r e aspectul
tcorHic al 1>rohl,!mei în Doc,ri,1-0 litir,rr·<i a «Tisanitulci
literare. l V>
1
, Citot în Pa ul von T·1eg t1em~ Lt fMut'emen, romaniiqu,,, 1923. p. 30.
E, p. 183.
lui I. Bud11i-Delconu, Studii
• Oe pildă: C. Radu, luftwmţa itcili..a,ui in « 'f•ganiad& » lui Bucloi-D., Focşani
192~: C,
Cnrdaţi
în ur~erioas~
54
)t
l?il8.
iu T,1troducc:rca ha edi~ia '.fig«niCldei. din 1927: E. C. C:rigorut.
intituluti: Ion Uudai-0,leam,, Poe:ii (l). Bucureşti, 1943 etc.
ediţie
55
listi~e. Aces! . mod. unilateral de a vedea lucrurile se
cu":11e deyaş1t. Ş1 aceasta cu atît mai mult cu cît
d.aca toata lumea acceptă principiile criticii marxist;
CI~~ e vo~ba de ~epist~re~ şi explicarea m esajului idcol~o1c al literaturu, mai smt unii care insinuează ineficienţa metodei în ce priveşte evaluarea artei literare
propriu-zise.
Sub raportul intenţiilor estetice ale lui Budai-Deleanu
ducleu~ ~enerator al Ţig?niadei îl constituie amhiţi~
e a 11mta .modelele clasice ale genului. Probele sînt
numeroase ş1 g~~utatea e__ numai de a alege din nenumă­
~at:le _d~claraţn ale scrntorului. Chiar din prefată ne
mti~p~na re~urgerea la autoritatea lui Homer şi Vi;oiliu.
Alcatwndu-şi „jucăreaua" sa „vrînd a forma s-a intr~duce
u~ gust. nou.. de poezie romînească", Budai-DeÎeanu afirmă
ca ar ~1 dorit să se înalţe spre desişurile ascunse ale Parn~sulm,. ,,u~nd~ lăwie.~c musele lui. Omer fi a lui Virghil",
c~ ar f1 uazm~ să se. repeadă „într-o zburată, tocma la
vir~vul m~n.te~ui acestui, unde e sfîntariul muselor, ca s<i
ma deprind intru armonia viersului ceresc a lor" 1
. _Cu alte cuvmte, e mărt1Uisită dorinta de a U:zestra
ş1 literatura noastr~ _cu o operă de tipul marilor modele
co?sacrate de clas1c1sm. Mai departe, cu insistentă şi
chrnr ~'.1- osten~aţie, la fiecare pas, autorul inYocă pe
maeştru ~nulu1. Cu tare episod c din Ariost o, cutar e din
9
:a~s_?, utilizarea unui procedeu stilistic sau a unui termen
~~1ta p e ~I~mer. Teoretic, Bll(lai-Delean11 aderă la d octrma cl~s1ca, aşa ~u~ fu_sese canonizată de Boileau şi
a~optata, cu retuşan mai mari sau mai mici dar fără
a-1. l'ăs~urna principiile, de majoritatea liter~tilor din
pl'~tna Jumătate a secolului al X Vl ll-lea. El 'crede în
e~~-tenţa unor reguli de aplicabilitate universală care
dU-JJ~a.ză ~reaţia epică. A~a, <le pildă, necesitatea 'inter·
vcnţic1 ~ac~os~ui: ,,1ntru. alte poeticul după regulile
p_oetic_eş!~· au ~n!~a~m?{at malân.e, adecă p recum elinii
~i l_atin!i p~·t zieu şi zieuiile sau. zînele şi nimfele sale au
i7;11 e!~inţa~ ~. C~nform esteticii clasice, el consideră
crntarile ţaraneşt1 drept un simulacru de artă; adevă1
2
56
k:. p. 61.
E, p. 101.
ratul meşteşug al poetului e să rotunjească şi să rafineze
expresia prozaică. La antici au e.>..-istat versuri „pentru
gloata deobşte", dar „elinii şi latinii au avut şi alt feliu
<le stihuri, obicinuite numai de cei învăţaţi şi lei cîntclrile
cu care să povestea faptele eroilor şi a vitejilor, sau la imni.
alcătuiţi spre lauda zieilor, precurn să pot vedea la Omer
si la Virghil" 1. Rezultă de aci credinta într-o ierarhie
'a genurilor: <leasllpra stă desigur poe;ia epică, avînd
drept ţel slăvirea eroilor; ,,izvorlirile comiceşti", deşi le-a
practicat şi Homer, reprezintă un stadiu inferior. Iarăşi,
din menirea poeziei de a transcende mat eria amorfă,
reiese necesitatea de a o împodobi cu figuri stilistice.
Autorul romîn utilizează alegoria, apelind iar la iluştrii
predecesori, şi personificarea. I se pare chiar că acest
obicei a l celor vechi de a „personisi" patimile şi virtuţile
formează temeiul deosebirii. dintre „poeticiil" (cîntăreţul) şi „urătoriu" (orator) 2,
în forma poemei şi în proced eele sal e, mereu şi mereu,
i;criitorul so asează la i:.coala marilor modele. Naratiunea
c împărţită î~ cînturi.' precedate de o invocare a 'muzei
şi o strofă rezuntativă (ca la Tassoni şi Casti!). -Versificaţia e o adaptare a strofei italieneşti clasice : in loc
de 8 versuri sînt numai 6 cu 5 măsuri, ,,sau cîie măsuri
încăp pc o mînc"i:' 3 • Explicările terminologice din subsol
sînt, în multe cazuri, referiri la cei vechi : ursitoarele
le apropie d e parce, pegasul e „un cal cu arepi, despre
care multe vei afla la mithologie" 4 etc. Însuşi titlul lucrării
i-a fost sugerat p1·intr-o analogie : după cum H omer şi-a
denumit epopeea Iliada, de la ,.Ilion, tăria Troadei", iar
Virgiliu, Eneida, de la „Enea, eroele pe care au cîntat" ...
,,şi antoriu istoria ţiganilor numeşte « J'iganiada »". r,
Pentru a dezvălui specificul personalităţii literare a
lui Budai-Deleanu ni se pare de căpetenie întrebarea :
poate fi considerat scriitorul, nu în dorinţele sale, ci în
modul de a le realiza, în sen surile adînci şi fundamentale
ale operei, un discipol fidel al esteticii clasicismului?
1
E, p. 101.
• E, p. 74.
• E, p. 101.
' E. p. l!S.
• E,
p. 71.
57
~-ă remarcăm c_ă el. av,ea c_onvingerea că face operă orii:,mal~. În Epistolia inchinătoare cătră Mitru Perna
ne as11rn - ~ ..•
-o-ra ca poema „nu este furată, nici împrumutată
de l': vreo y~tă limb<i, ci chiar izvoditură noao şi orighinală
rom_inea;ca , J?ar în ce-i constă noutatea? Numai în
subiect . Apartme oare Budai-Deleanu
I
· ·
s h · ·
'..
ace or epigoni
er ez1 _ai epocu c1asice, care prelungeau spre sfîrşitul
secolulu_i ~l ~VIII-lea, în a t mosfeca unor profunde
convul~1~m sociale, o doctrină car e nu numai că nu. năs­
cuse mei un _poet ( căci esteticile normative s-au dedus
t~t?eau~a dw operele marilor scriitori, dar n-au creat
rnc1vdata un singur scriitor. mare} dar suo-n
·
1
·
,
b 1ma prm
~anoa~e e e~ .severe orice fior liric şi interzicea orice
r~ovaţic fcnc1lă? Răspunsul ni se pare neîndoi I ·
ş1-l formulăm înainte <le a ruo-a cititorul say
e mc__.
d
·
b'
parcuroa
e,m;nstraţ1~ ce urmează : autorul Ţiganiadei, caţe
os1;11 -~şte ve ~me~t s~cietatea feudală prin int ermediul
°.d1;en burleJti a ţ1gau_il?r: care îşi îngroaJ)ă amărăciunea
f~ţa d e d_e cader~a po~tica a. Ţărilor Roinînc prin zugră­
virea ~w <lommtor viteaz ş1 mtransio-ent ca Vlad Te
~are ~şi_ ascun~e c~nt~uu ostilitatea faţă de ohsctrra~ti~::
ipocn~ia clericala ş1 ne.mernicia aristocrată prin e hivoc
} .. ·
d
•
C
. ur1~ a uzu ş1 anec ote, practică si în metoda sa
hte~a~a . acelaşi
Juhlu. Pretiuzînd 'cij-i respectă pe
c!as1~1 ş1 lucreaza _Ln marginea exemplului lor, el contra~1ce m fapt vechile modele şi se abate de la
I
ideal l . I .
norme e
t~ m•. c as1c._
iţamada este o insurecţie_ poate
cea dinti1 la noi - 1mpotriva clasicismului, cu tot ceea
~e acesta p~·esupune _în ordine filozofică şi artistică.
rote_stul soc'.al,_ umamsmul luminist, poporaneitatea si
rnesa1ul pa~10~1c ce caracterizează Ţiganiada nu
p~tcau cx~cnonza în tr-o formă osificată, strînsă în chingile regulilo:, modelată <lupă prototipuri celebr e dar
necorespunzatoare
realitătii locu.lui ş1· moment 1
.
C .
'
u· Ul.' l·St orie.
?nţumtul nou şi bogat al operei p r etindea 0
expre~1e. adecv~tă, _gîn~frea o înşurubare organică în
mate1:alitatea ~10"1ha1uh~1. încît să nu p u tem şti niciodată
~nde '.noet e~z~ ideea ŞI începe, propriu vorbind, învelişul e1 sensibil. Aşa s-a şi întîmplat. Sub tiparele de
1
to:
r· .
;e
' E, p. 68.
suprafaţă ale vechilor d ogme, circulă _rrin Ţiganiada
seva viguroasă a unei arte a adevărului concret. .
Cel dintîi pas în demonstrarea t ezei enunţate mai sus
îl marchează următoarea con statare : spre deosebixe de
universalitatea eroilor clasici şi de caracteml anistoric
.al plasării acţiunii, teoretizat d~ B_oile~u, în Ţiganiada
există o ()'rij ă extremă de a localiza mtnga ş1 personaJele.
Budai-D ~leanu are simţul dependenţei de circumstanţe,
e conş tient că, în afara valenţelor lor general-umane~
oamenii aparţin unui anumit moment istoric, unw
anumit popoi:- şi unei categorii sociale bine definite.
În literatură, această atîrnar e de împrejurări concrete,
această dependenţă a erou lui de un mediu d e viaţă
determinat se exprimă mai a les prin modul de a vorbi.
E roii săi folosesc un limbaj vulgar şi zgrunţuros,
cu u n fonetism ţipător, în care vocalele se asociază cu
consoane vibrante sau grnpuri conson antice sonore,
iar abaterile de la regulile pronunţării se fac în spiritul
oralităţii popular e. Exprimarea îi cara~tcrizează _psiholo<ric. Căci ei constituie, în concepţia poetului, o
uma~itate larvară, la care pornirile instinctuale predomină asupra impulsurilor raţionale, comportamentele sînt
brutale, dorintele lipsite de temperanţă şi nejudecate
sub unghiul iiioral. Comentînd cuvîntul „dărdală" şi
recunoscînd că este rar utilizat şi numai de „norodul
prost obicinuit", Budai-Deleanu observă că „întru o
adunare cinstitii, nu s-ar putea întrebuinfa cest prep,iosit
cuvînt; însă unde vorbesc figanii între sine, cu atîta mai
vîrtos au căutat să se pu-e" l. La fel , scuzîndu-se pentru
„De oi vini la tine te fac tot ţîră", arată că e o „vorbă gioasă
şi proastă, însă la ţigani se poate pune şi mai ales cînd
vorbesc fig anii" 2 •
. Intentia, e de prisos s-o spunem, nu-i de denigrare,
ci de determinare a unui anumit colorit etnic şi social. 3
D e altfel, deşi scriitor ul şi-a propus „a metahirisi multe
I
8Ş.
3 Budai-Deleaou era 11trăin de orfo,e \'()viuililnt. Critid1ul JK! funoriuţi, el dii:;tingc
într„o noti: ,,Cc site aice autorul pentru grtci nu 1rcbuifl sll se inftlea;;ă i'ndcob1te
tot neamul gret:esc: nu nea,rsul grectsc tare pre mulJe mtri,uri la norodul omenesc" d«:ît
să
defăima; deci nu neamul &rece.se, ci multi de acei cure viind in
sar, la ~foldovc- ele. (B. p. 420.)
n poat4
nească
58
E, P·
• H, p. 127.
Ţara
Rom.i-
cuvinte şi voroave dupli. gustul /Îgănesc" 1, lexicul operei
nu e derivat din limba ţigăn ească, ci sc alcătuieşte din
regionalisme ardelene şi pronunţii alterate ( ahaia, ahasta,
hie etc.). Budai-Deleanu are intuiţia, pe care a posedat-o
într-un gracl maxim la noi Caragiale, a invenţiilor verbale,
care trezesc rezonanta afectivă a personajelor si actiunilor sugerate. !brăileanu a ser.îs pe vremuri u ~ stt{diu
de marc subtilitate pc marginea numelor proprii ale
eroilor lui Caragiale. Dar onomastica lui B udai-Deleanu,
J)rin abundenţa şi dexteritatea ei expresivă, pare a-l
anticipa pc marele satiric. Afară de Parpangel, Tandaler
şi Romica, mai des întîlniţi în cuprinsul poemei, Ţiga­
niada mai menţionează pe Boroşmîndru, Corcodel, Goleman, Şoşoi, Aordcl, Ganafir, Sfîrcu, Ciuciu, Gogul,
Cucavel, Găvan, Pa1·navcl, Dondu, Sperlea, Ghiolban,
Căcîcca, Gîrdca, Mozoc, Bambu, Ciurilă, Bălăban, Purdca
şi mulţi alţii p e care nu-i mai cităm.
Funcţia ele caracterizare a limbajului şi pr ecizia lui
concretă sc văd şi din preferinţa scriitorului pen tru
du bletul pitoresc al noţiunii, car e dispune d e sinonime
(va tîrnosi în Joc de va bate, sureap în loc de crud,
năprasnic, marghiol în loc de şiret etc.), şi din abundenţa
dentunirilor de obiecte aparţinîncl mediului domestic
cu care eroii săi vin în contact, Lar ga deschidere de
compas a vocabularului şi valoarea lui pitorească definesc atmosfera morală a poemei. Ţiganii, care se plîn g
că nu stnt dărdale, protestează că au găvălie şi nu bat
:în zadar lelea, deşi tocorosesc toată ziua, mai fac unele
nătării şi şozii şi- şi caută price unul altuia pentru te miri
ce buiguieli; ei mănîncă curechiii cu clisă rîncedă şi
ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate,
ciuci, lapte acru, păsat, cricală; zlătarii au păr îmburzit
şi barbe sperlite, ciurarii sînt înarmaţi cu furci şi rude
de şatră şi poartă în ch ip de steag o piele de mînză codalbă, căldărarii sînt căciulaţi, au barbe afumate şi
folosesc căldările în loc de dobă, fierarii au o cinghie
(cuvint dispărut, la Can dr ea = harfă, la Budai-D eleanu,
prin metonimie, uruzică) de clopote şi chimvale şi ca
steag o tigaie de plăcinte ş .a.m.d. După cum se ştie,
.
.. ,
. li . I t :- cu aJ·utorul cîtor va tcrrncni
lt"anu smt gu1a Vl. a a
. ul .
l .
. ., . . .
tălmăceşte această part1c aritate a or .
ucuz1taţi m s_e a zice sfat a deschide rostul,. a lua gra.iul,
tt .face v~r(oava, v1:r
a lolăi ( = a vocifera), a toco" buluui = a pa avTag1 ,
)
ne
n>si (
a pălăvrăgi), a răp fti \
a murmura ' a pu
t 11 ricc ( = a pune în discuţJe) e:t~.
. .
•
PE •
t estabil că una din însuşirile caracte~1st1ce a 1:
C .
·· ă par e ca
1ncon
scTiitorului nostru e ~o~vacitatea. ~ Şl
~devărate
u11eori n amuză sa-şi - ~mdprorşte ru /or~arc se serveşte)
s alve verbale. Descrun P ante e e
. ,
. di
Brînduşa în vrăjile t:i, iată-l însăilînd versurt mtrcg1 n
V
E, p. 68.
=
~:r~:
V
nume comune:
Iarba vîntului şi iarbă crea.Iii,
iarbă mare, spîn~, limbă-vccu1.ă,
Romoniţă, nftlbă. m~t1icin<'i,
Plătagină,
sovîrv c,i c_icoa:e,_
• 1
podbeal şi mairaguna.
Troscoţel,
saV înfrunt e oast ea dracilor
Artileria cereasca tnnnsa
dispune, cum se şi cuvine, d e armament sacr u :
V
•
•
V
Era de via!ă dătăto11re .. .
Cmci acolo şi evangh_el11 sfmte,
JW'oaşte, metanii cu. sănn,~are:
Postu,ri cu ru.găcu1ne J~~rbulle~
\,Jirnri, J)araclise, litur~h1~.. •
Canoane, aghiazme şi tamri. •
.
·
• . mc propru cum avea
Alteori, p rins de .J?C, rimeaza nu . .
să focă Alecsandn m Dumbrava Roşie •
Şoldea, I encuf, Barbu şi ci~ N.ufi~L,_
Covrig, 1Vlozor., B<imbu şi C,wnla,
Corn eiu, Cîrlig, SJ?eŢle~ ~-apoi. lf~tf<il.
Toţi aceştu1, /ov11• fora nnla ...
. . ul îsi considera eroii în lumina fjz~onomici
elas1c1sm
,
ul .
ct a perecor ul si partic antatea concr i1 •
lor :morale · D
,
·
1
·
d
. l
1 interesau pentr u ca e tin ea sa• 111cteze
,
s?naJ~ ~rs:~~rprindă csenta oJTicnească. Budai-Deleamt
· v
t1pun s1
'
.
schimb e un
nu exc~lează to portretistica ps, 1io1o~1ca, m .
or oa d mixabil observator al t uturor laturilor ce ţin de c P
v
A
1
s
1
.)'
=
E, P· 210.
:E, 1, . :?61.
' E, I'· 417.
61
60
r alita~ea . vieţii. Acest cărturar care a cumulase imense
lect~. î~~ consc~~ase o acuitate a auzului şi O agerime
a ~~r~.uu . ~ropru ~1:1~ui din popor. Era, dincolo d e
erud1~1a ş1 mdclc:tmcuile sale savante, un plebeu cu 0
organ~zare senzor1ală robustă, cu fibra nervoasă teafără
C~fab~ă să îns_crie în circuitul ei întreaga bogăţie ;
firu ŞI să_ 1·e~cţ1?neze. cu mar e promp titudine. P lasticitate~. gr_a~1lru ŞI gemul său verbal exprimă o relatie
nc~J!oc1~a cu natura, o comu nicare directă între si~ţun ~1 obiecte. Transpunerea literară a realitătii se săvîr­
şcştc adesea chiar la nivelul senzatiilor . Termenii n u
sint epuraţi de prospeţimea lor tă~ănească de franc~eţca ~ lor violentă şi primitivă: <le son;ritatea lor
piperata.
Carac~eristica generală a limbajului lui BudaiDeleanu m se _p~re a fi expresivitatea obţinută printr-un
efort de matenalizare. Descoperim la autorul 'Tioaniadei
acea ten<linţă de plasticizare a cu vjntelor ,abstracte.
~e „coa15ulare", cum zicea Breal, a numelor de actiuni
ş1 î~suşiri, adică ele trecere a lor în nume com une. Această
par~1cularitate nu explică doar cîţiva termeni, cum ar fi :
bog_<~tate, golătate, înţălepţie, păgînie etc., creati de
scn:tor 1;1ornind de la a<lj~c~i':'ele ~e~:pective; ea se'Ieagă
de_ msuş1 procesul construun 1magum la Budai-Deleanu
a~1~ă de . ese~ţa artei lui literare. Ni se pai e, în adevăr:
ca ~ Ţ~ganiad~ e ~oa~te semnificativă încerca1ea poetului
a cobori noţiunile abslr acte la nivelul pipăitului.
~e 3!CI, poate, frecve~ţa _per~onificării. Un exemplu ~
dm cmtul X II, alegona razbomlui :
?~
l<>ră cumplitul .Război îndată
Srire în cotigă, spre 1igani plcocă
Cu toată curtea sa înfricoşa1<i.
S~flă în buc!n de trei ori şi iacii:
S]!tu7;1a c,~ 1'.'rica nwrg călă,.;;e,
Şi raci Fiori tremurînd în buze.
După din.se c1i ""Pele o mio
~-o mie de rnîni. Vrajba porneşte
Avu'.d _Pismci duşmană soţie;
D,rzw coi buioştri întete.<te ·
Pe lingă cotigă mergînd ·s~lt<l
J ocul cu Prada şi Izbînda nriltă.
• E, p. 403.
€2
l
Sc1iitorul simte nevoia sa-ş1 reprezinte plastic abstracProcedarea sa constantă e de a antropomorfiza,
de a reduce t 1anscendentul la dimensiunea umană.
Întreg universul său e clădit pe aceleaşi b aze : sfinfii
a u trebuinţe şi sl ăbiciuni omeneşti, iadul c o înşiruire
tfo torturi fizice, r aiul e un prilej de desfătare gastronomică, iubirea e împerechere, omenirea e absorbită de
preocupări carnale. Spiritul descinde în huma realităţii,
iar sp eculaţiile minţii, pentru a putea subzista, trebuie
să sc încorporeze, să devină materie.
În acelaşi sens acţionează fenom enul numit de lingvişti „motivarea limbajului". În adevăr, valorile afective
sîn t realizate la Budai-Dcleanu prin ceea cc s-ar p utea
numi cuvinte-şoc, şi nu prin dispunerea într-un context
sau printr-un accent emotiv al propoziţiei. P rocedeul
e al scriitorilor care-şi împrumută mijloacele graiului
poporului. Dacă s-ar face o statistică a lexicului folosit
în Ţiganiada, s-ar ve dea că a ci c:x.-istă, în 1aport cu alte
opere, un procent mai mare de termeni „motivaţi",
adică „a căror formă nu apare fortuită subiect-ului vorbitor"t, ci i se justifică prin sonoritate sau analogie de
sen s. În următoarele versuri, cn onomatopee, se dezdluie. un caz de motivare fonică :
ţiile.
Ghiolban încă dcdc să dec
În Căcîcea Cit Q bardă lată,
I ar cela aruncînd o bebee
Îl tocă IOcm<> în gi,ra căscată.
t
Există însă o motivar e fonică mai subtilă, nu a imitatiei
directe, ci a interpretării senzaţiei cu ajutorul unei s~nzaţii echivalente. De exemplu : a boboti (= a ţîşni),
ciultos ( = zburlit) etc. sînt sinonime care evocă noţiunea
printr-o sugestie gr eu de precizat în cuvinte, totuşi
evidentă. De a:;ewenea, există la B udai-Dcleanu o motiv are moTfologică b azată pe derivări (monarhicesc de la
monarhie, corbiş d e la corb, căpăuaş d e la căp ău , murgiu
de la murg, ori ziea, dumnezăMie, dracă etc.). Asocierea
etimologică nn putea lipsi, fireşte, de la un latinist.
De aici sînt în loc de sfînt, horiu, de la latinul h orus,
l
S. U Umnn~ l>rici!t de ,6-,ncnliq„e fran-eai,t, Pnris-Derne, 1952„ p. 103.
• E, p. 416.
63
ducul, ,,adecă ducătoriu sait povaţă'' etc. R ealitatea încontoate părţile pe scriitor, materialitatea lumii îi
redutele cele mai tainice. Desi vocabularul lui
Bmlai-Deleanu cupr.in<l.e o serie de ne~logisme abstract e
(melanholie, preferenţie, anarhie etc.) şi dispune de întreaga
terminologie politică a timpului, trăsătura lui dominantă
e plasticitatea, iar tenoinţa ce-1 străbate e de a lărgi
cuprinderea asupra realului, de a obţine o maximă efi-
jură din
asediază
cientă
Se
concretă. 1
ştie că Boileau afirmase că limba zeilor nu putea
fi aceea a grăjdarilor, iar legislatorii esteticii din secolul
al XVIII-lca, nenuruă.rati autori de Poetici si Retorici.
care codificau gustul lit ~rnr al vremii, critica~ cu vche~
menţă coborîrea limbajuhl'i artistfo Ia nivefol oamenilor
de l"1nd. Chiar şi Virgiliu şi Theocrit le păreau vinovaţi
de prea multă ru sticitate. Ei p reconizau în locul vorbelor
proaste, mirosind a ţărtnă şi sudoare, înfloriturile elegante şi perifrazele lui Dclille. Prin potenţialul expresiv
al graiului său, Bud ai-Deleanu săvirşeşte un dublu sacrilegiu faţă de clasicismul ortodox : substituie ·tipului
general particularul concret şi extinde vocabularul pînă
la pei·iferia argoului. D. Popovici a rostit 2 , încă timid,
aprecierea justă: autorul Ţiganiadei înregistrează culoarea locală, realizează înainte de romantici şi cu mai multă
trăinicie decît romanticii dezideratul articulării operei
liter ar e într-un sistem de coordonate reale, bine definit.
În acelaşi timp, dovedind şi oarecare conştiinţă a sensului revoluţionar al pro cedării sale, Budai-Delcanu
în cearcă să-şi j ustifice îndrăzneala iuvocîncl o mare
autoritate. Homer - ni se s1mne - ,,fieşcărni au dat
despărţită fire şi haractir"3 . Precauţia nu poate înşela
pe nimeni. Împotriva oricărui consemn a l maeştrilor,
asociind un spirit de observaţie ascuţit şi un neobişnuit
simţ al valorilor lingvistice, Budai-Deleanu a ajuns să
manevreze o limbă de o mare pregnauţă colol'istică,
în s tare să exprime acel dozaj, imposibil de cîntărit, ce-i
er a propriu, ac luminism film;ofic, umanism de Renaştere
1
Despre limha Ti 1ţa11iadei v. studiul cel moi complet: Al . lloseui ~i B . Cazi cu.,.
îo. I11oriu limLH romine lilerara1 Duc1••e-;,ti 1 1961, pp. 4 01 -1U$.
t O. Popo,ici. Ductri,u, liierart'L .• op. eit., 1>. 117.
• B, p. 234.
şi epicur eism popular. E l îşi lua astfel JiJ>crtăti car e ptnă
I~ urmă nu mai erau abateri de la un principiu acc!'ptat,
ci reprezentau u n J1ou principiu.
Nu era singura escapadă a scriitornlui spre alte zări
decît cele păzite de llmbrele venerabile ale lni Aristot
şi Boileau. Tată un a lt punct al doctrinei fată de car<'
autorul Ţiganiadei s-a purtat fără nici o pi~tatc. Arta
clasică, după cum se ştie, a propovăduit imitaiia naturii.
Dar -
lucrul s-a arătat de mult -
ea a înlocuit de fapt
c;,.nfaz~ şi pre\iozitatea în formele grancWocvenţci spa-
niole Jl ~le pi:ostului·gust italian, care ameninţau să copleşeasca hter atura franceză a secolului al XVIII-iea cu
un nou artificiu: prin natu ră înteleo-ea numai natura
umană, iar oglinclirea ei în artă p~et~dea să fie făcută
în mod decent conform unor reguli strict elaborate şi
ocolind laturile inferioare ale individualitătii omencsli.
Boileau, în Arta poetică, spunea că ţelul artei cons tă' în
reda.rea adevărul ui, <lar în acelaşi timp, p rintr-un sistem
ele interdicţii şi proscrieri, limita sc1·iitorilot· ptLtinţa
de a-l exprima pc deplin. Contradicţie nefericită, car e,
într-o primă perioadă, n·a avut urm ări funeste, fiinddî
existau 1n jocul sen timentelor încătu şate de convenienţe şi-n încleştarea fugoasă a pasiunilor, destule
resu rse exploatabile. Insă ceva mai tîrziu, urmînd
evoluţia :; oci etăţii care degenera şi intra în criză, formula s-a epuizat , tirania preceptelor a de-venit inadmisibilă şi, ca o in evitabilă consecinţă, tragedia a început
să bată pasul pe loc, iar poezia a devenit manieră. Ajunge
să ne gîndim la unii din con temporanii lui Budai-Df!Jeanu ,
pc care veacul său i-a preţuit cu o enormă consideraţie,
pentru a măsura distanţa la care se găsea literatura
de adevărul vietii şi a ne da seama în acelasi tim p
de întinderea rebeli11nii pe care o marchează Tirraniada.
faţă de ceea ce constituia pe atunci gustul doi;1i~aut.
Capetele eminente ale secolului al XVIII-iea, inclusiv
Voltaire (ale cărui afinită·ti cu scriitorul :romîn au fost
atfrmate_ în mod excesiv), a~ afectat dispreţ pentru rustic1tat~. Ş1 totuşi sent imentul naturii şi-a făcut dn1m prin
stufă:rişul unei producţii literare ce avea în vedere,
înainte de t oat e, aprecier ea favorabilă a saloanelor.
Dar Cll cîtă timiditate! Ani de zile a fost celebrată
J
'
I
)
64
65
egloga galantă a lui .Fontenelle, care p lasa viaţa mondenă
la ţară , îi îmbrăca pe păstori cu dantele şi-i punea să
converseze cu galant erie şi spirit. De abia în a doua
jumătate a secolului începe voga lui Gessncr. Scriitorului
elveţian i se recunoş teau mai multă sinceritate, o viziune
mai cuptim:ătoare şi mai fidelă a naturii. Dar aceasta
privea cu deosebire d ecorul în care se desfăşura acţiu­
nea, cu pajiştile, văile umbroase, cîropurile împestritate
de flori, vînturile răcoritoare, izvoraşele ce clipo~esc
liniştit. În acest cadru, ceva mai realist, se juca însă,
cu prea puţine schimbări, aceeaşi veche idilă a pastoralelor, cu personaje virtuoase şi tandre, pe care civilizaţia
nu le-a corupt şi trăiesc fericite în starea lor inocentă
de natură. Faţă de minciuna rustică, agrementată cu
frivolităţi, a lui Fontenelle, Gessner aducea tot o minciună, dar mai colorată de idealitate si mai sensibilă.
El cultiva delicateţea sentimentului şi,, de aceea, într-o
lume literară baricadată împotriva a tot ce nu era
raţiune, inimile înnăbuşite l-au vener at, au umplut
batistele cu lacrimi şi i-au imitat p ilda. Pînă la Rousseau
şi chiar şi uu oarecare tiru p <lupă el, consensul gen eral
rămăsese că, în artă, realitatea trebuie curătată de laturile ei vulgar o şi dichisită cu găteli şi zorzoa~e, ca o fată
la care Yin peţitorii. Fluierele ciobăneşti nu puteau :fi
încredinţate decît unor păstori de operetă, fiindcă era
opr it s ă se zugrăvească mizeria şi grajdul. Nimeni nu
îndrăznea să reprezinte nici gîndurile, nici aventurile
unor simpli ţărani, şi chiar un D'Alembert reproba detaliile rustice, deoarece i. se păreau deplasate în chip ridicul.
Se tindea ît1tr-un fel la simplitate, însă împodobită şi
dulceagă , peott·u a menţine lumea aristocraţiei în vanitatea fadă a amuzamentelor ei, cît mai departe de oroarea
mizeriei şi ţipetele protestatare ale oropsiţilor, încît
- după cum observa un excelent cunoscător al epocii falsificarea mondenă a imaginii naturii era ca un simbol
al vechiului regim cc expira sub loviturile viguroase ale
revolutiei sociale. 1
Me;ajul puternic antifeudal al J'iganiadei, în care o
cugetare înaltă şi generoasă asupra rî.n duielilor sociale
1 O. .Muruct„ Lt ,ţt:ntim ent de la. naiure en Fn,u;e dt
nordin do Sa1nl · Pier,,. , Puri&, 1907, pp. 76- 77.
J ... J. Rousu.au ,i Ber-
se ~pleteşte cu. a~piraria populară după libertate şi
hunastare, ultrag1aza umversul claisic ordonat s i poleit
.e
•
'
'
'
d ar .1crecat
ş1 surd la frămîntărilc maselor. Prima fodd:izneală_ a !ui Budai-~elean_u e de a - şi fi plasat acţiunea
î~ patur~e~ cele mai_ de JOS ale societ ăţii. Se va zice:
facea satira. E adevai-at, dar, cum am arătat-o, dincolo
de_ starea lor c~vilă, personajele car e mişună şi se învăl­
maşesc în cuprmsul poemei simbolizează însăsi societat ea
o~cneasc~ în t ensiune} ei dramatică spre J;ai bine. Şi
chiar daca .ou acceptam acest mod de a tălmăci mai
adînc sensurile majore ale operei, dacă rămîneru la datele
aparent e. ale lucrării, o greu să se tăgăduiască simpatia
autoruhu pentru unii din eroii săi.
Fac abstracţie de o serie de indicatii explicite ale
autorului :ă prin }igani el înţelege şi
alţii. Las deop arte pe mţelepţn care dezbat forma d e o-uvernămînt
a viitorului stat ţigănesc şi mă gtndesc
ParpanoeJ
persona~ cu o~îrşie strălucită, visător şi fantast, cap~bil
de man pasmni şi de elanuri lirice. La fel, Tandalcr
care denotă vitejie şi ambitie (mai vizibil în versiunea
întîi), apărînd ca suveranul prezumtiv al tio-anilor. E
~Iar că B~dai-Deleanu a ales o oale ocolită p~:tru a lovi
mtr-o ordine contrară raţiunii şi ostilă liberei dezvoltări
a p_erson:~lităţii umane. Nu poporul d e rînd c obiectul
batJocum sale muş cătoare, ci tocmai clasele s uspuse şi
instituţiile p e care ele le patronează. .Aducînd în scenă
gloata ţiganilor, cu tot primitivismul manifestărilor ei
scriit~~ul aşeaz~ parcă în faţa oamenilor o oglindă
prop~or _lor _lllperfec~iuni. Căci aceleaşi egoisme şi
porniri ammalicc stăpînesc şi în colibă, si în salouul
acoperit de gohelinuri şi luminat d e străl~citoaro polic~~dre. Numai că gestul brutal şi cuvînt,u verde e aci
p1ttt suh catifele şi mătăsuri; dezvelirea caninilor s1:
cheamă zîmhet, plăcerea - voluptate, iar trîndăvia
P?artă numele _de ~pirit. J?1:Ln subiect şi concepţie, Ţiga­
niada evadeaza dm clasicismul decadent: e o operă
p;
h;
f:
sinceră.
.
Stilistic, B~dai-~eleanu operează cu spontaneitate
ş1 candoar~. Lm~ha3ul ~ău, adaptat personajelor şi în
ge~er~ unei lunu apropiate de natură, nu păcătuieşte
pnn fineţe. Or, durităţile lingvistice ale operei reprez intă
67
66
în ochii unui clasic, la care prejudecata cuvintelor alese
E de notat că,
mai cu scamă în versiun ea înt îi, autorul împinge lucrurile depm·te. Pitorescul alunecă pe alocuri în trivialitate,
apostrofa se schimbă în înjurătură şi, uneori, punctele
de suspensie formează o apărnre debil ă împotriva obscenitătii. O oarecare circumstantă atenuantă există : scriitoruÎ avea nevoie de o terminoÎogie argotică şi de sondaj e
în vulgaritate pentru a-i;;i d efini p ersonaje recrutate
dintr-o umanitate J1eevoluată. Cînd în atentia sa vin
eroi de alt tip, calitatea vorbirii se schim,bă . Astfel
Vlad TepPŞ e şi prin chipul d e a se exprima aşezat pe
soclu, iar Romîndor încheie versiunea a doua a operei
printr-un indemn patriotic sublim. Aş adăuga, tot în
favoarea lui Budai-Deleanu , că însuşi caracterul satiric
al poemei îngăduie o libertate de mişcare sporită în
domeniul lexical, si mai ales că lipsa d e traditie culturală
:;;i limba literară primitivă îl ademeneau ine'vitabil spre
g.rosol ănii şi crudi tăţi. Oricum, chiar dacă nu ne plasăm
pc poziţia un ei pudori ipocrite şi chiar dacă admitem
unele condiţii ce i-au favorizat scriitorului excesele,
probabil că e cazul să-i judecăm n egativ o serie de abateri
naturaliste. Dar momentan nu n e interesează apr ecierea, pronunţată de pc poziţiile vremii noastre, ci
e adînc înrlidăcin::ită, o m :ue erezie.
caracterizarea
personalităţii
sale literare, definirea mo•
dului ei de a exista artistic. Din acest punct de Ycderc
e sigur că, prin autenticitatea limbii, Budai-Deleanu
se opune radicai jargonului de seră JJC care-l cultiv au
mulţi din contemporanii săi occidentali.
Din cele doLlă facultăţi care se îmbină în munca poeti că, m eşteşugul şi in spiraţia, clasicii au cultivat-o pe
cea dintîi, romanticii pe cea de-a doua. Ar fi simplist să
se creadă că Budai-Deleanu a fost u n geniu spontan,
că el neglija în realizarea operei literare aportul cizelării
versului şi al desăvîrşirii lui for male. Cea mai concludentă
dovadă o constituie
existenta a două versiuni clin
Tiţ,aniuda, între ca1·e multe <lifereute constau tocmai
î~ amendarea şi înfrumuseţarea tcxtulci primitiv. Totuşi ,
ceea ce predomină la Budai-D eleanu nu e rafinarea imaginii, ci conformitatea ei cu viaţa. Spre deosebire de
clasici, el preţuia mai mult valoarea faptelor dccît Yaloa68
: ~a stilului: ? ~eutatea efortului nu par e a cădea p e rotunJirea asper~taţilor şi p e armonia formei, ci pe exprimarea
concretulu1, în toată plenitudinea sa, cu alte cu vinte
pe reproducerea realităţii. Stilul său e mai mult cneroic
decît estetic, serveşte în primul rînd adevărul si în°al
doilea rîn<l frumos ul (în înţelesul restrîns al cuvî~tului).
Cîteva exemple v or lumina aceste consideratiuni.
Iată, de pildă, două imagini de război, în care trăsăturile
sînt cscnţializate, decupajltl c rapid (obţinut prin
frecvenţa verbelor), iar observaţia e fără cusur :
Aş~ lovi11~ ·viteaz,, oştişoani
l,• t«rcmie, tr<Lpttri poligneş1e,
Rîndmi întregi prăvale ş-oboară.
. T,iie, S1trpc"i. d<ir mai mult stropşeşte,
Ş-a/Ui nit ve:i făr' trupltTi tăiate
Zăcînd În biilţi de sîngc nccate. t
To,,ti, L<tbărci mers<• în riisipă !
Cei sct'ip"t,i fu.g fără contenire,
Morţii zac, răniţii gem. şi ţipli
Iar birnitorii cit îndră:ni re
Strigă, să îndem,m,i şi să întărită
Şi rni, dau, răga; nici o clipită.
2
Aceste instantanee repezi sînt saturate de material concret. De aici şi conciziunea lor, car e nu constă, evident,
în scurtimea descrierii, ci în densitate, adică în acumularea de fapte în strofă. Senzaţia este că realul se desfă­
şoară, în mod pipăibil, în faţa ecr anului ochilor. Pentru
a demonstra constanţa pr ocedeului, indiferent de obiect,
vom exemplifica acum cu un fragment de pastel :
Era locma p• la Sin:ricne
Cînd a prigori sourele inr.,pe;
Cînd ::efirn florile cîmpene
Stîm.pifră, iar strechile surepe
De la păşwu, 11i1el1t alunga;
Pă.<tor11.l şade a umbri, pe d1tngii.
3
' E, p. 170.
: E, pp. 260 - 261.
3
B, p. 25.
69
Simţim imediat că peisajul e de la noi de-acasă şi. nu
din Arcadia sau din vîrsta de aur. Iată tabloul disperării,
mergînd pînă la demenţă, a lui Parpangel :
foloseşte relativ des comparaţia homerică, adică una
din cele mai directe şi mai clare poetiză.ri ale realitătii.
Atacul fulgerător al lui Vlau Ţepeş contra turcilor' e
asemenea unei revărsări torenţiale :
Şi cum puvoiul, pe iarină coaptă I
Căzînd, cu năpraznă trn,-u clipită
S1rî11gîn1l calul în âilcîi aleargă
lncoace, încolea, în lat şi lărgime,
Cruciş, curme.:iş cîmpia largd,
c„ tot .feliul de nebune schime.
C,i ochii sălbatici ca şi o fiară;
Spumegă,
Strică twda pl1tgarultii dreaptă.
. Şi iacă zace gios cutmpită
farina, ş-în loc de grîne
Toată
Numa năroiu şi baltă rămînc. l_
răcneşte, ţipă, zbiară. 1
Hărţuiala ariergărzii turceşti e figurată l a fel, printr-o
Exemplelt: se pot înmulţi şi greutatea e numai de a
alege. Cine n-a reţinut din Ţiganiada scena defilării
ticranilor sau hărtuiala lor finală, episodul cu diavolul
Ia0 mănăstire, scu;ta dar memorabila Îlllagine a bejeniei
tăranilor în urma năvălirii oştilor turceşti? Peste tot
întîlnim aceeaşi viziune profund realistă, aceeaşi capacitate de a dezlega expresiei întreaga provizie de substantă a impresiei. Încărcătura plastică a vocabularului
merge mină în mînă cu acuitatea observaţiei, intui1ia
psihologi că justă şi, mai ales, cu posibilitatea de obiectivare, cu alte cuvint e cu posibilitatea d e a exprima
întipărirea pe care spectacolul universului îl pr oduce
a supra colectivităţii şi nu dou asupr a individului.
Realist şi integrat naturii, Budai-Deleanu oglindeşte
viaţa în spiritul acelora care n-au nevoie d e nici o mitologic ca să înţeleagă şi să-şi explice lumea.
O dovedeşte aceasta şi limbajul său figurat, care vă­
deşte o tendinţă evidentă spre claritate. Liniile de forţă
ale aindului şe :;trăvăd fără greutate prin imaginea ar tistic/ Chiar echivocul propune numai aparent un dubiu;
ceea oe v rea de fapt scriitorul r eiese cu absolută limpezime. Personificarea şi alegoria sînt utilizate în forme
de o extremă simplitate. E d e observat iarăşi că metonimia e mai frecventă decît metafora, tocmai fiindcă
Budai-Deleanu e un obiectiv, un senzorial şi un realist
pe care n u-l solicită corespondenţele vagi dintre lucruri.
Dacă metafora e un pod intre două noţiuni dis tincte,
între cart: spiritul introduce o analogie, metonimia
se bizuie pc un raport extern, dat în realit ate. Asemenea
vechilor au<tori din aurora literaturii, în Ţigania<la se
comparaţie care-şi trage termenii de referinţă
realitate ţărănească, specifică universului
din aceeaşi
lui Budai-
Oeleanu.
Ca lupul flămînd, care sub deasă
Tufă ciulit pre pîntccc ::ace,
Cînd vede trecînd o turmă greasă
De oi sau alte slabe dobitoa.ce,
I'e cea mai uproape sing11rată
Răpeşte şi fuge CIL ea îndată. 2
În schimb, metafora, în înţelesul propriu al cuvîntului, e folosită mai rar, Budai-Deleanu tinde, aşadar,
spre o imagistică d.e un tip concret, închisă marilor
avînturi ale fanteziei, dar clară şi imedia·t perceptibilă.
Voinţa de a fi explicit e atît d e fierbinte încît adesea
- cum se întîmplă cu autorii dominati de înclinaţia
de a raţionaliza totu l - stilul alunecă , spre uscăciune
şi didacticism. Din fericire, vigoarea şi cruditatea lexicului r estabilesc echilibrul, introducînd în desenul anodin
vioiciunea culorilor şi rezonanţa nu numai a unor
ecouri conceptuale, dar şi a unor accente afocti ve.
În p ersonalitatea literară a lui Budai-Deleanu r ealismul v iguros se asociază cu o evidentă tendintă ratiooalistă. Numai cine vede lucrurile pe felii şi igo'.oră d ialectica r ealului poate considera că rationalismul constituie totdeauna un semn de adeziune la' idealul clasic. E
cu putintă să repudiezi misticismul si să crezi în ratiune
fără a fi solidar cu Voltaire; marxi;mul, care repre;intă
culmea raţionalismului, o şi dovedeşte promovînd în
1
E, P· 170.
• D„ P• 40. Alte comparaţii tîmilare: E„ p. 78., ~' I>· 196, I::, p. 258 cte.
, D, p. 182.
71
70
artă
o
metodă
ce n-are nimic comun ca doctrina profesată de Boileau. N u înclinările sufleteşti ale oamenilor,
luate separat, determină literatura şi curentele literare,
ci utilizal'<)a pc care oamenii (în unitatea personalităţii
lor întregi) şi societatea o dau acestor înclinări, cele
mai adesea extrem de contradictorii. S-ar fi putut ca
Bndai-Deleanu să -şi subordoneze tendinţel e sale raţio­
naliste unei estetici de tip clasic, dar faptele arată că
la el lu crurile au luat altă întorsătură . Să vedem.
Rationalistul e un om care, în genere, se distinge
prin p~siunea de a construi serii ~auzale. Alteori, el se
î11căpăţîncază să 1·cd ucă cele .m~1 complexe f~no~~nc
la o schemă şi pretinde să hume asupra potnvrnc~lo~
prin dcsfăşmarc de ar gumente şi silogisme. D e ob1ce1
se fereşte de mist erele nopţii şi de poezia lunară, iar
ceea cc nu poate înţelege cu logica i se pare că- şi anul e ază dreptul la existenţă . În mar e măsură Budai-Delcanu
este tocmai asa. Unu] din aspectele cele mai izbitoare
ale Ţiganiadei îl constituie nenumăratele obscr~aJii ale
autorului, car e căptuşesc întreg subsolul lucram. U~
romantic, prea convins de geniul său şi la i1rma urmei
cultivî11d cu premeditare o elasticitate de sensuri a
oper ei, n-ar fi dat nieiodat~ vreo cxp~caţi:. În_ sch.i~~b,
Budai-Delcanu simte tot timpul nevoia sa se 3ustihcc,
să lumineze sensul sau originea unui cuvînt, să argumenteze în favoarea unei idei. Textul poemei e înecat într-o
ploaie de comentarii.
Rationalismul scriitorului reiese şi din modul său
de a r ~zolva persoana umană prin discursuri i;i ac-ţiuni,
nu prin confesiune şi zugrăvire de sentimente. lVIom~ntcle lirice ale lu crării sînt rar e, viaţa sentimentală hp!iPRte, nici unul din eroi nu dispune de o veritabilă
sc~sibilitate, nici măcar Parpangel, pe care autorul l-a
, oit totusi mai romantic. Cînd Parpangel o pierde pc
Romica ~i p1·ibecreşte strigîndu-şi jalea cîmpurilor şi
pădurilor, declam~t.ia sa e viciată de retorică şi sună
artificiaL,Există de 'a1tfel şi o incompatibilitate de limbaj.
L imbajul color at, înfipt în pas ta groasă a concretul~i,
devenea inutilizabil în pasaj ele lirice, unde vocea trebtua
să se înalte spre orizonturi mai suave, iar lexicul să-şi l epede ponderea lui pămîntcască spre a cîştiga gravitatea
lacrimilor. Or, în genere, Budai-Deleanu nu era în stare
de această m etamorfoză. Din loc în loc, sinceritatea unor
amă răciuni sau compasiunea faţă ele o suferinţă îi aduc
1-ub condei, cum am arătat în altă parte, unele accente
lirice. Dar episoadele nu sînt semnificative şi aportul lor
c incidental în ansamblul operei.
De fapt, Budai-Deleanu e un zeflemist crud, şi cc
poate fi mai străin de căldura inimii decît rîsul batjocoritor? Dispoziţia lui e de a vedea 1-idicolul oamenilor,
adică de a înregistra aspectele lor caricaturale. Dar
aceasta e o aptitudine a inteligenţei, a funcţiei analitice
a spiritului, care desface şi compară . Liricii nu-şi cîştigă
certitudinile prin convingeri rnţionale, ei sînt vizitaţi
de duhul sfînt şi atunci nici nu zimbesc, clipesc numai
inspirati şi oficiază. Rîsul lui Budai-Deleanu , plin ele
toată şaga ţărănească, e al snoavelor pipărate şi al
zicalelor date prin papricaş; e expr esia unei îndelungate
vieti sociale, în care înţelepciunea populară, exercitîn:hl-se m er eu şi mereu asupra oamenilor şi lucrurilor,
a avut timp să se condenseze într-un v ast material de
expresii şi aforisme. Poezia lirică e cîntec, şi cîntecul
e opera ciobanilor singuratici care conversează cu apele,
munţii şi mioarele, înainte de a-~i comunica oamenilor
doinirea lor de dor şi jale.
Raţionalist, scriitorul nostru în grămădeş te în Ţig a­
niada idei şi dezbateri. Poema e plină de dialoguri.
În versiunea ultimă , aproape două cînturi întregi cuprind
înfruntarea dintre partizanii diferitelor forme de guvernămînt. La fel, se acordă un spaţiu larg consfătuirii
diavolilor. Foarte des naraţiunea propriu- zisă se întrernpe,
pentru a lăsa cuvîntul autorului, care, mai mult sau mai
puţin legat de subiect, face cu ochiul spr e cititor, îi zvîrle
fată
ele o problemă
o o<•lumă sau îsi
, precizează pozitia
,
,
social-politică ori de altă natură, ca în cîntul XI, unde e
plasată lunga şi interesanta digr esiune asupra raporturilor
dintre bunăstare si dezvoltarea civilizatiei. Este evidentă
la scriitor plăcere; de a manevra concepte, de a le deshuma
sensurile ascunse, de a le or ganiza în puncte de vedere.
Chiar compoziţia Ţiganiadei reflectă această înclinare
spre comentariu şi glosă, sp ecifice căii raţionale de
asimilare a univc1·sului. Întreaga operă desfăşoară mai
73
72
multe fire de acţiune şi tratează episoadele în mod eu
totul disproporţionat. Unitatea lucrării o dă autorul,
care; cu dezinvoltură, înghesuie ani într-o frază sau,
dimpotrivă, întîrzic multe fraze asupra unui singur
minut. Citind Tisaniada avem adesea impresia că ne
aflăm )a teatru. Budai-Deleanu pare Ull comper inteligent, care ne prezintă în faţa cortinei tragicomedia
ţiganilor, dezlegat el însuşi de ceea ce se întîmplă pe
scenă, deci capabil să rostească judecăţi de valoare
si să formuleze cu luciditate explicatii. Din cînd în cînd
~omperul se dă la o parte şi ne în'făţişează un tablou
jucat de actorii înşişi. Dar, ca şi cum n-ar avea încredere
în capacitatea demonstrativă a rop1·ozcntaţiei, el continuă
să ne vorbească, atrăgîndu-ne atenţia ici asupra unui
cuvînt dialectal, colo asupra unei tradiţii populare.
semnalizîndu-ni-se ba cutare precept clasic, ba cutare
idee socială. Spectatorul, deşi cucerit de verva prezentatorului, e pînă la urm ă puţin plictisit : nu se mai poate
unnţi ce ise petrece pe scenă. Comentariul, fie oricît
de suculent, oboseşte prin exces, şi însuşi I-Jo.mer ar fi
ajuns să indispună dacă s-ar fi apucat să justifice fiecar e
pagină clin Iliada prin note copioase în subsol. Clmâa
vieţii autentice a poemei e tulburată prin astfel de interveutii savante.
i u, hotărît că Ţiganiada nu aminteşte de epocile
clasicismului înfloritor, cînd arta se bucura de o calmă
şi superbă echilibrare a părţilor componente, cînd moderaţia şi bunul-gust erau zeii cărora li se închinau literaţii.
Rationalism11l ei e de altă conformatie, e critic si exegetic.
Ţiganiada răspunde unei epoci de' afirmare ~ spiritului
critic, cînd năzuinţa scriitorului nu e să -şi seducă lectorul prin naraţie sau prezentare de scene încît să-i
diminueze sentimentul existenţei reale şi să-l smulgă
clipei. Prin comentariu şi analiză, prin pasiunea sa militantă, autorul '.il ţine tot lÎIDJJUl treaz, suscitîndu-1
la reflecţie şi la formularea de poziţie în rapor·t cu conţinutul lucrării. E, mutatis mlJ./andis, efectul de „distanţare" de care v orbea Brecht şi care, într-un sens mai
larg, e o veche practică a literaturii. Ţiganiada e o
operă de luptător: textul şi comentariul se ajută reciproc
şi ţintesc deopotrivă în duşman .
74
Aici ne putem opri. Apelînd la :modelul clasic,
.Budai-Deleanu manifestă în fond o deplină independenţă : e semnul unor condiţii specifice care au participat la zămislirea operei sale şi al unei personalităţi
care evadează din sisteme. Localizarea personajelor,
apropierea de natură, expresivitatea ~i materialitatea
limbajului, saturarea cu fapte, caracterul concret al
imaginii, p asiunea de a convinge şi mai ales sinceritatea
concepţiei şi patosul adevărului - oare nu ne îndreptăţesc
toate acestea să-l aliniem pe autorul Ţiganiadei printre
realiştii llteraturii noastre? Nu i;;tim exact la ce s-a gîndit
scriitorul cînd s-a adăpostit precaut la umbra marilor
modele, dar procedeul său seamănă cu o stratagemă.
OllÎl\Şlll ŞI l'lNAUTATE
Cine îşi evocă învălmăşeala şi hărmălaia umană a
Ţiganiadei are impresia că asistă la o chermesă de
Bruegel : bărbaţi robuşti, femei voinice, privindu-se
pofticioşi, mîncînd cu lăcomie, strîngîndu-se în braţe
pînă le pîrîie oasele, înfierbîntaţi de o sete de juisare
ce creşte din biruirea vechilor spaime medievale, car e
încă nu s-au emancipat de dumnezeu, dar petrec zgomo-
toşi, ştiindu-l
în concediu: o lume vulgară, pestriţă,
de instincte şi de un egoism fără
pic de moralitate. Desigur, es·tetica lui Budai-Deleanu
e mai mult flamandă decît rafael ită; analogia luminează
unele aspecte ale operei sale, dar , e de prisos s-o spunem,
lasă multe, multe altele în umbră.
E oare mai fericită comparaţia cu Rabelais (fo:eşte
ca gen şi nu ca geniu !) ? Şi Rabelais e cleric renegat,
erndit cu largi orizonturi, umanist, înverşunat prigonitor
al sutanei, adept al ideii liberei dez voltări a persoanei
umane, apologet al vieţii î.n toată corporalitatea ei condamnată de biserică, temp erament puternic, jovial,
hoho·titor, sarcastic, mustind de sevă populară, scriitor
care nu separă notiunile savante de senzatia imediată
şi r ecurge la toat~ resursele limbii, inclusiv argoul şi
dialectele, pentru a-şi plasticiza expresia. E evident că
13udai-Deleanu are multe laturi de om de Renaştere,
şi poate că afinită}ile lui cele mai adînci aci trebuia
guralivă, dominată
75
căutate. Şi totuşi e n eîndoielnic că scr iitorul n ostru nu
e epujzat nici prin această asociere. .
. ..
Autorul Ţiganiadei exprimă u na din fe_ţele _genrnl u1
creator al poporului r omîn în tr-un momen t 1~tom~ dctc~minat şi în împrejurări specifice. Vech_ea istoriografie
literară proceda strîrn b şi arbitrar cîn d se_ preocupa,
cu p1·ea mare stăruinţă, să explice opera prm d escop~rirea influentelor străin e ce au intrat în plămada c1.
Era ca si cu'm am vrea să cuprindem într eaga poezie
a stepei' pe baza descifrării semnelor de p_aşi, .picr_du~.e
în colbul unui urumeag oa1·ecar e. Voltaire, 1tahenu ,
Blu roauei: şi t1ttti quanti pot fi chemaţi în aj utor pentru
lăm urire a unui episod sau a unui detaliu. În ans~mhh~,
însă, opera ~ d~ si!1e s.~,ă tătoarc_, e ~u a1evărat_ ,,~~voditură noao si on"hinala ·. Voltaire ş1 enc1cloped1ştu l-au
influenţat pe Budai-De~e~nu în sh~pul. d e a critica
rînduielilc sociale şi politice, dar Ţiganiada nu apare
,,ca un refkx al mentalităfiifranceze din secolul XVIIf"J.
Italienii i-au sugerat incidente şi posibilităţi d e utilizare a miraculosului, dar cine-ar p utea pretin<lc înrudir ea <le continul dinl1·e Tiganiada şi Orland-0 sau
Genisalemme 'zibe,-ata? Desp,re Blumauer cc să mat
spunem? Însuşi p ărintele acestei descoperiri (B ogdanDuică) a sfîrşit p rin a se rectifica. 2 Exemplele se pot
0
1 D. Popoviei. op. cit., p. l 18.
., " .
.
.. "
: E Clltios că i~torfografifl mai veche a neglijat ~u _de.sa,'lrŞtre _o _s;•r~ă po~1~1I""
de înrîuriri ex•·rcitale ai,uprîl lui Bodai•Deleallu, totutii (oortc phrnzilnla : Ut.m~tNa
literară c.lin Poloni~ c11 care autorul 'figania,l~i nu s.r. J)ulf.a să nu vină în cou ta(~l tie•a
lung ul celor 32 de ao.i de :;iedere la Lemberg. Ne lipS<.: $t iuforrnaţiile pentru a.. c~n-
chidc la anurnitt raporturi µre<:isc. g îu să po.sil,il d i. 1,1.:riitorul . no:--tr~.a., ,a 11. to~l.
stimulat îrt elaborarea lu<:rării sale de pu.tcroicu dc;,.voltme a lum.io1sm.u lu1 m 1~enoltd11
domniei lui Stnulslc1s-Aug-u~t (vc,.i A. RrUck11er, Cmcliiclt.tc Jcr polo,11s~h"'1 . L1 tl'fatur ~
L()i.p.ti;, 1909, 1). 2:28
u i-m.), i>r<!euU'l ,i:i. de s veeesul po..-mt•lor e ro , r~m u;t'! lll~ lu L
Jiw-oace Knu;icki. prinţul episcop de \Vnrmia, un fel de Voluire po!or~c1'., a.tttor
-''!o,H1·
1r:maf,iei, trude bntjocur~ su urnei e ituf>îo~u piuâ 111 ultuuele l11utte, i:,t al ,~oriciadci ~
odi~<:e burles di , în 10 ci uturi, o rii1.boiului şoarecilor eu p~l<:ile ln_ c·urtea u:11,11 IE.~g('nd ar
rege Popiei. fnu::rc$aul e că K.rasicki c ~i creatorul un ea e~o1)ct, tl~ a~la <laltt ac.o r:
dttli.t la modu.1 eTOÎ(', R.ii..:hoiul <le- ln Choe im, î n t-ftr t lupta a mgcroa~ 1l duitro polon~ f 1
turei e însoţi tă. ctt în 'figm1i(1da, tle tufruntarea 1mterilor _ce ~ci;t 1 ~·u c;f'le nrnlrf1ce
(vezi Paul Ca7.in~ Le prinu-&·fque (le ff/armi4 ~ Ign.a1;e K ra,,ck.1, !'un~. ! <J ~O. 1l. _1 ~-I
~; urrn .). Cu t on,lititl de :i 011 "il11t>1 tn mncl arlutra r mflueuţ<:. Ct de a pu„n~ lll lu ,n,na ..
clod e eazuJ, paralelisme, ~întem convin ~i că cercct,'ltoriî cate vor. urmar~ voga po~ mului ero1coinic to Europa ve•at:ului ul XVUl„lt:u ~I vo1; în vc~t1gt1 ma , umăuun p t
l it.e.rotura po l oneză eontemporauă lui Budui•Deleanu. ele o viguroa„ă e olontlurit luministă , vor da _peste numeroase, s uţ:ce tive ş i sur1>riU"tUtoare puncte de contact.
,i
76
!''
înmulti cu aceleaşi 1·ezullale falimenta re. Budai-Delean u
dev~rat probabil m ulte cărţi în tih na vieţii lui pro" inciale. E l s-a folosit de surse diverse, dar împi:umuturile le-a altoit pe un organism viguros, cu rădăcin il e
împlîntate în afondurile solului n atal. Personalitatea
lui oferă pun cte de contact , cîtcodată surprinzătoare,
cu a altora de cine stie unde (dovadă că lumea e mică
şi genul u~an e un\11 !), dar originalitatea sa rezultă
din datele locale pe care le-a încorporal. lată aceste
date cu actiunc determinativă inegală, dar contribuind
împ;eună 1~ explicarea scriitorului :
o burghezie romînească încă slabă ec onomiceşte,
dar care se trezea la viaţă în condiţiile asupririi naţio­
nale, ceea ce îi favor iza legături mai strînse cu masele ;
marea răscoală a tăranilor ardeleni sub Horia şi
fortun a revoluţiei fran~eze , care anunţa întregii Europe
prăbuşirea or dinii vechi ~i constituia un fen nenl puternic
de i-adicalizare a şpiritelor ;
o intelectualitate de primă generaţie, i eşi tă clin
popor şi ajunsă la conştiinţă de sine, car e manifesta o
sete enciclopedică de a se instrui, năzuind să înghită
etapele, animată de o profundă responsabilitate cetă­
ţenească, de o încredere neclintită în vocaţia şi în menirea
istorică a n eamului rorniI1ei:;c;
o literatu.ră fără tradit ie, deci fără modele, care lăsa
scriitorului larni iniţiative'şi, în schimb, o veche ~i bogată
cultură 1)0pul;ră nescrisă, cu remarcabile valori cristalizate în cîntece, tradiţii şi mij loace <le expresie;
o limbă zgrunţuroasă, fără mlădiere, st îngace, dar
de o mare plasticitate şi v igoare, lipsită de acel caracter
s intetic şi abstract pe care limba franceză a secolulw
al XVI II-lea d eja îl p oi:;etla;
experienta de viată a lui Budai-Deleanu însuşi, care-l
certase cu i~rarhi.a clerical ă, îi turnase îo suflet amără­
ciunea exilului, îi îngăduise la Viena şi-n îndepărtatul
Lcmbero- accesul la ideile înaintate ale vrem ii;
în flne, zestrea sufletească a scriit orului, firea sa
.a
neconformistă, robustă şi jovială, harnică şi pasionată,
predispoziţii spre raţionalism, criticism, ironie.
Din păcate, Ţiganiada, din cauza publicării ei tîrzii,
cu
n-a jucat nici un rol în orientarea beletristicii noastre.
77
Ea se încadrează în mişcarea literară din primele decenii
ale veacului al XIX-iea print r-un act de situar e şi 1·eahilitare postumă. Dar, prin perspectivele pe care le
deschide, eva dea.ză ca importanţă din domeniul modest
al perioadei noastre de u cenicie artistică. Fireşte, sînt
în ea laturi ce s-au perimat şi, din multe puncte de
vedere, e vulnerabilă. Mai presus de orice cusur şi de
orice însuşire este însă în 1'iganiada un mesaj , ca:re-i
garantează trăinicia şi ne obligă pe noi, oameni ai epocii
călătoriilor interplanetare, să poposim asupră-i nu numai
cu o curiozitat e de arheolog, dar şi cu o vibraţie de
prezenţă vie. Din alcătuirea ei eterogenă răzbate suflul
vigur os şi înviorător al luptei pentru vrednicia şi
nobleţea persoanei umane.
Căci să nu ne înşelăm. Impresia finală cu car e se
alege cititorul atent este a unei figuri profilate puternic
pe fundalul operei, car e nu e nici a lui P arpangcl, nici
a lui Tandaler, nici a gloatei ţiganilor, nici măcar a lui
Vlad Ţepeş, ci a autorului însuşi. Idealul lui de perfectibj}jtate omeuea~că e punct ul de pleca re al criticii, originea rîsului crud, ironic sau amar, sursa proiect elor
de organizare a societăţii şi a îndemnurilor adresate
poporului de a-şi cîştiga independenţa, Ia nevoie şi cu
preţul luptei armate. Ţiganiada e un protest contra
mutilării omului ; ea loveşte în aristocraţia feudală,
care-i încătuşează munca, loveşte în morala religioasă,
care-l rupe de cerinţele propriei lui naturi, loveşte
în obscurantismul ideologiei feudale, care-i răpeşte exer·
citiul ratiunii :;i-i interzice :să gîndea:;că dincolo de auto·
ritatea doginelor. 'figaniada e, în fond, o pledoarie în
favoarea dem nitătii umane, fiindcă înfierează fortele
retrogracle care-i limitează omului putinţa de a se dezvolt a şi a înflori. Iar Budai-Deleanu e un luptător
ardent pentru această cauză, ce a absorbit de-a lungul
veacurilor energia celor mai buni şi căreia doar socialismul i-a asigurat izbînda.
COSTACHI CONACHI SAU LUMINISMUL
ÎN ANTERIU ŞI GIUBEA
Viaţa lui Conachi se scurge într-o perioadă dintre
cele mai zbuciumate din istoria Moldovei şi a E uropei.
Scriitorul a văzut lumina zilei către mijlocul epocii
fanariote (1777); a apucat suirea şi rep edea cohorîre din
scaunul mar elui Ştefan a nu mai puţin decît 14 domnitori ; a trăit zilele tulburi ale Eteriei, s-a bucurat de
rest abilirea domniilor pămîntene, do pacea de la Aclria•
nopole şi guvernar ea lui Kiselef, a însoţit, cu resentiment şi amărăciune, domnia lui Mihail St ur dza în t ot
lungul ei, murind curînd după scularea noroadelor de
la 1848.
Fiu de mar e boier, Conachi a primit o educatie
îngrijită. A învăţat la şcoala domnească din Iaşi 'şi
cu dascăli î~ casa părintească . Unul din preceptorii
sa) a fost en:ugrantul fran cez Fleucy, căruia i se spunea
,,le regicide'\ fiindcă în calitatea de momhru al Convenţiunii vot ase trimiterea la moarte a lui Ludovic al
XVI-iea. Deşi e probabil că studiile sale n-au fost
încununate prin obţinerea unei diplome, lucru ce nu
conta de altfel între ambiţiile boierilor, deoarece ei
n-aveau nevoie nici de instrucţie, nici de un atestat
de şcolaritate ca să urce treptele ierarhiei administr ative, Con achi a ajuns, prin învăţăturile căpătate în
tinereţe şi disciplina muncii intelectuale ce şi-a impus-o
to.ată ~iaţa, u_nul. din ?ei mai culţi oameni ai timpului :
ştia c1teva l1mb1 (elina, greaca, fr anceza, slavona,
p~a~e ?eva nemţeş~e şi t~rceşte) , se mi şca uşor prin
haţişurile dreptuhu vechi moldovenesc, prea puţ.în
codificat pe-atunci, dispw1ea de întinse cunoştinţe
literare, cit ise pe filozofii veacului al XVIII-lea şi­
lucru rar - manifesta oarecare familiarizare cu st iinţele pozitive.
'
Ca formatic morală, datele h.iograficc îi conturează
lui Conachi ~n alt portret dccît acela pe care j l-au
atribuit unii, pe hază de lectură snp<'rficială a operei.
Autorul versurilor galante, suspinate la începutul secolului trecut de a tîţia îndrăgostiţi ahtiaţi să cerşească
favoar ea iu bitei, nu era nici frivol, nici pierde-vară ,
nici lipsit de simtul datoriei. Cînd i-a murit tatăl la
1803, 5·a retcas cî'ţiva ani la ţară, ca să pună rînduială
în moştenirea părintească, greu înglodată îu uatorii.
Graţie unui t rai cumpătat, unei severe gestiuni a afacerilor şi iscusinţei în ,.lucrările pămîntulrâ", pe care
i-o lăuda Pastiescu în Curierul romînesc de la 18301,
a reuşit în scurt timp să-şi refacă averea şi s-o sporească,
aducîn cl-o la o stare înfloritoare.
Aceleaşi aptitudini de om organizat, muncitor şi
conştiincios le dcmonstrca:,;ă în cariera administrativă.
E l intră în slujbă la 1806, în timpul războiului rnso-Lul·c
dintre 1806-1812, primind isprăvnicia de Tecuci. Între
1814-1818 e vor nic de poliţie la Iaşi, distingîndu-se
prin sîngcle rece şi curajul cu care acţionează la 1817,
în combaterea teribilei epidemii de ciumă ce se abătuse
asupra capitalei Moldovei.
1zbucnind Eteria, Conachi se rcfugia:,;ă peste Prut,
împreună cu alţi boieri, p riutre care ~i mitropolitul
Veniamin Costache, vărul său primar. Are ocazia, în
1822, la Chişinău, să fie prezent at ţarului Alexandru l.
Se pare că împăratul, impr esionat de vorba lui plină
de m iez, i-a prelungit audienţa şi s-a declarat satisfăcut
la sfîrşit „că sînt printre moldoveni bărbaţi a.şa cu minte
şi
cu
învăJălurci"2.
R eîntor s în pat rie, Conachl e însărcinat, împreună
cu alţi doi boieri, să ocîrmuiască vistieria. În această
slujbă rămîne pînă la 1828, cînd oştile ruseşti intră
1
%
Ct..,i-erul rowîne$C1 1830, ur. 73, p. 3%9.
Jn,f'oducerec lu~ Vogt>ride,Conachi. Ja ediţia de t>ar:::ii ( ,1/rli.tniri
iÎ
tălmăciri)~
Iaşi, 1887, p. 78. Toate trimiterile la opera sr,riîtorului ~e rcfttă la ncea~tă edi\ie
80
în t.ară, îndreptîndu -se spre Balcani, pentru a lua parte
la 'războiul de eliberare a Greciei. Devotat partizan
al politicii ele apropiere de Rusia, Con.achi e ~1umit ~n
comisia de redactare a .Rcgulamentuhu Organic. Puţm
mai tîrziu, în 1831, e însărcinat să dirijeze din p artea
Mol<lovei delimitan;a grani~ei PrutuJ.ui î11 conformitate cu stip11laţiunilc tra tatului de la Adrianopole.
În aceeasi vreme, ca r ecnnoa~ter e a capacitătilor sale
şi <lrcpt răsplată a serviciilor
care le aduses;, Kisclef
îl numeşte mare logofăt, încredinţîndu-i organizarea
judecăto1·ească a ţării. Conachi se achită şi ele astă dată
<le sarcinile ce-i revin cu rîvnă, inteligenţă şi o cxceptională corectitudine. El intervine activ pentru traducerea
în limba romînă a Codultâ Calliinachi (la redacţia grec,,ase ă a acestuia luase parte încă la 1816), ce avea s ă
reglementeze aproape o jumătate ele secol lPgislaţia
civilă a Moldovei. Programul său de lucru ca înalt
dregător impune admiraţie : se scttla la 4 dimin eaţa ca
să cer cet eze dosarele; de cîod se făcea ziuă începea să
aco rde audienţe funcţionarilor depar tamentului şi dif~r itHor împricina Li; pc la orele 10 cobora în cancelane
ş{rămînca acolo 'lucrîncl pînă scara. O asemenea conştiin­
ciozitate e aproape n eve rosimilă în mediul unei aristocraţii corupte, care considera slujba o sinectuă şi
deprin derea de a munci o îndatorire a prostimii.
L a 1834 Conachi e printre aspiranţii la domnie;
îi este însă preferat Mihail Sturdza, p olitician dibaci,
mai tînăr cu 20 de ani si ad versar al său de multă vreme.
Su păraL ele alegerea făcută şi nevoinu să :;crvem;că u.n
om pe car e-l detesta, Conachi se retrage clin -viaţa
publi că. De-acum ~i pînă în ultinrnl ceas, d va ti-ăi
în singurătatea moşiei de la Ţigăn eşti, îinpărţill(lu-se
între opere ele binefacere şi îndeletniciri literare şi gospodăreşti, Cînd, pe la 1840, Gheorghe Sion, pe-atunci
un băietandru în pragul adolescentei, îl însoteste pe
tatăl să~ ]a Conachi, il descoperă pc' scriitor , cr{ ~imire,
într-un atelier de strungărie, p e care şi-l amenajase
singnr şi în care lucra, de plăeel·e, poate din nevoia
intelectua lului sedentar de a-şi ocupa clin cînd în cîod
mîinile. Altm interi citea, cioplea versuri şi studia matematici . Cîtc o treabă îl aducea în răstimpuri prin Iaşi.
p;
6- C. 459
31
Oamenii ~~torc~au at_unci capu l după bătrînul uscăţiv,
<le st~tura malta? cu f1~ra descărnată, tăiată în unghiuri
ascuţite, cu O<:_h1 nc~n~ î~fundaţi în orbite şi sclipitori,
cu ~arba lunga, rara ş1 caruntă. Stîrneau .-uriozita te si
s~raiele sale; căci pe lîngă ant<'riul, hrîul. scurteica şi
g1u~ea~ia _tuturor boierilor, el adoptase pantaloni căză­
c~şti Ş~ ~1~01ă . ~uropeană, iar pc cap, în Jocul proverbialului_ 1şh~, 1ş1 punea o căciulă bizară, curu nu mai
avea nnnem : o calotă <le caLifea nea<Yră cu cozoroc
cu fund~l atît de la~g încît cădea pc u mărul drept, şi
c u, u~ c111c1~rc. de fn, ca un n eg im<'ns pc un obraz
zbire:t. Echipajul său părea ieşit din ha la ru vechituri :
la radvanul bătrîncs.c, c~nstruit - zicc-sP - după un
~od~l. desenat ~le el 10suş_1, erau înşeuaţi rai fără clinti,
ţ1_nuţ1 m. h~mun putrede ş1 conduşi d<' i.'izitii oct ogenari.I
Şi totuşi, m aceste forme lipsite de strălucire în a cest
port să.răcă~ios ş_i sem iorien tal, se înfăţişa lumii ~u numai
~ul ~rn. cei mai bogaţi oameni a i Moldovei, dar :,j una
din ~1nţile cele mai înţelepte ale tării. Costache C~nachi
-s-a s tins_ din via1ă l~ 4 februarie 1849, fără a apuca depunerea lui ~ turrlza dm scaunul domnesc, pe care o scontase
de mult ş1 care avea să survică cîteva Juni mai Lîrziu
lnformaţiil.-. _contemp oran e îl prezintă pe Conachi
ca un 0~1. vredntc dr toată stima. Călători s trăini care
ne-au v1z1tat !ara, între ci francezii Boi!' le Comte si
~ochelct, îi lattdă cultura, urbanitatea, manicrde simpÎe
ş1 -reze~" a te? ~~cocuparea de soarta patriei. 2 Lui St.
Marc-G1~ardin 11 apare, la 1836, ca un sever cf'ozor al
mora:_'llrilor.relc. Avea un caraclr-r sobru, ducea un trai
curnpatat ~· modest, .contrastant cu marea sa avere,
de un?e chiar reputaţia de zgîrciL. Prohabil că acrastă
a us tcr1talc a c·omp ortării va fi fost Ja el O dispozitic
tempc~a~1t'~tal~: fără îndoială însă că era ş i rezultatul
un<'1. d1Sc1pline impuse. Căci în Conac.hi, în afara omului
~ublic, grav~. plin de scrupule, responsabil, econom,
oospodar, lrawşte un senzual cu apetituri robuste, nu
totdrauna ttşor de t emperat, şi un liric capabi l de mari
0
1
Cheorţhc Sion,
J, pp. 10:1-101.
S,w~nirc d,,pr« poetul Co,wchi,
U u.rmu,.,h;. X\. H. pp. 100-532.
82
l<flt
i:sta contimt'H>rand
clanuri ale sentimentului. O lumină caracteristică asupra
personalităţii sale mor~lc,. robită c~n,;en!cnţel or so?,lale
ale epocii şi în acelaşi timp . donuc~ _sa s~ dcsfa~a _de
ele suind într-o lume de pasnme sprritu alizată ş1 sinceritate a inimii o oferă epi1;odul dragostei cu Zulnia.
Pc Smarand; Iegri, din neamul Donicilor, alintat~
de el cu numele Zuloia, poetul o cunoscuse probabil
în 1819, la Slănic. Simţise atunci lovitur_a de tră~nc~
a iubirii, însă fu obligat să-şi refuleze seutime~tul. ş1 sa
se ascundă. Căci aceea pentru care se înf1erhmtase
i;,i care-i împărtăşea p asiun~a era soţia ~rietenului său,
spătarul Petrache Negri. Timpul_ tre~e ş~, departe de. a
stinac vîlvă taia ce începuse a-1 nns tU1 sufletul, 1-0
apri~de eu mai multă furie. La 182 ~, ~ m~d ne~ştep;at~
împr<:jurările par a-i surîde : Zulma rarome vadu va ş1
posibilitatea căsălori~i ~c înlr~vede. J?ar, nou ~hst~col,
sor a mai mare a lui Conach1, Caterma, care m hpsa
părjntilor răposati concentr..1 au loritatea de cap al
familiei, Sf' opund, obicctînd că Z~~a ar ~ 5 copii di!1
prima ei legătură şi o !>tare matenala puţm însemnata.
Parc uim itor, dar Conachi a resp ectat accs_t v~t~o san:iavolnic: era un om în etate, cu răsprm<lcn of1c1ale ş1 o
situatie independentă, unul din ma-rii dregăto ri ai ţării,
0 iul;ca pc Zulnia cu I_>~tim~ şi t?tuşi el n -~a cuteza~
să î11calce voin1a suroru mai man. Urmeaza o noua
aşteptare de patru ani, ~u . lacrimi, r!criminăr~ şi caz~ stică sentimentală. De abia rn 1828, cmd m_o~rc Cat_e rm~,
poetul îşi realizează în fine visul .. Dar fericirea lm, at1t
de mult înLîrzi.ată, durează puţmă vreme : l a !8.31,
Zulnia se stinge din vi aţă lăsîndu-i în sufle~ o rana ~e:
parabilă. Interesantă p erspectivă asupra ~u~ C?~~cln _şi
a v remii sale dezvăluie povestea acestei mbrr1. Pnn
ardenţa, constanţa şi puritatea pasiu~ii, ea r~;aliz.cază
cu r omanele de dragoste celebre ale litcratu~n ~ ve~sale; în schimb, prin limitele cc o cu:cumscn~ _şi Uihibitiilc ce o <Yuvcrnează, ea evocă un Oncnt, în ca 1mpregn;t de patriarhalitat_e ş_i o i~divi?ualitate ~ană cu '?°
acut simţ al disciplinei sociale ş1 ?onforma~u la mediu:
Concepţia despre lume a lm Con~chi e a llD'_ll
mare boier dornic de înaintare, însă printr-o evoluţ1~
înceată, care să conserve relaţiile sociale feudale ş1
• !873,
83
înLîieLatea
aris t ocralie1,
dcsi
cu
obliga·ţia
an11mitor
cor ective în sens <le'moerati~.1 Termenul de luminism,
cel 1mţin în accepţ i a consacrată a cuvîotului, de ideologie
a bttrgheziei în ascensiune, nu -l caracterizează dccît
parţial. Relele orînduirii feu dale e dispus să le explice
prin domnia fanarioţilor, iar ascuţişul critici i vi zează
cu deosebire r avagiile incipiente ale modului de producţie
capitalist, care dizolvă gospodăria patriarhală, corupe
moravurile, introd\lce .,idei spulberate şi de destrămare·' .
Î n Scrisoare către mitropolitul Veniamin despre învă/<'i­
turile în Moldova (1837), el se plîngc că ..ne scurmt'i
şi ne rod la inimă" donă l ucruri : ,,oarf>a grăbire cu care
am socotit să cîştigăm lumina" şi împrumutarea asp ect elor forma le, de si1prafaţă, ale civilizaţiei. Civilizaţia
,,a ajuns a f i între noi ca un zburător ce au femeile smintite" - exclam ă Conachi. ,, Toate sporirile, t,i :mfleteşti
fi trupeşti, întocmai ca plantele şi poamele din florării,
pripi.ndu-se, nu pot avea nici floarea., nici 1311stul, nici
veacul acelora pe care soarele şi văzduhul naşte, r.re.~te,
înfloreşte şi coace pe incet de la prim<ivară pînă la toamnă;
•.. nici un neam n u s-au luminat în adevărate luminciri,
dîndodată; ...dimpotrivă, grăbirea aduce şi sminteli ~i
.greşeli, care nu se mai pot îndrepta, nici tămădui ."~
Sub raportul crcdiffţci, Couacb i p racti că un tleism
reticent : respectă prescripţiile cultului şi propovăduieşte
,evlavia, deşi conceptul său ct<' divinitate s-a l'pm·at de
atribu tele hib]ice ş i - cum o dovedeşte traducerea
faimosului Essay on man al lui P ope - tinde să nu-l
amestece pe du m nezeu în viaţa de fiecare zi a omului
şi n aturii . J'ope susţinea că dumnezeu a dat im pulsul
in iţi al universului, după care n-a mai i ntervenit să
r egleze mecanism ul lumii, acţio nat de legi obiective
şi necesare. Existcn~a creatoruh ii el o <lo, cdca, ca ~i
al~i luminiş ti ai vcacttlui al XVIII-lca, pcin lH~rfec~iun ea
' l rllr•111\II. din flotele margina_le prtsUralc tle C:unot.•1,i ru~ filf'lr c·ărtii l,r rmunnplntif
ou ptn~Cts lihrts sur fo, politi<1m·. fo morale et lu philosopl,i, p1111•w citi di .,ev)lhenfo
(ari.~tocrnţia) att fo'iol însi·i in,. t.•,uu,,ril~ de pt urnu'i intru crrit<J rtt·iirsot,i, inril au că:ul
in
,li<('tt•tlil 11l>şll',;r
[U('t11ti11i.fln1>
in Eo„opu ... Cf. Ni<'<tlfle lortZa„
Co,odliuţii
fo Î!tlOrÎ<r
ma, ,,outl <t l1ttrlrturu romint:;ii: C,r" despre C:o$Wclte Conochi. Nt, uta istoricei, \'JI
aprilit-ÎthlÎI\ 1929„ m' . 4-6. PP·
Vei st.i c<i fri om occett ce ~e por.o tui rllu 11·,.a.re
Este· i:vnnil de bine î n generalmca. sta~e :_ . _
Ochiul, carele din toate vede numai part1c_ic~\L
Poate j1uleca de est.e potrivit mure sem ""'"" ·
Acestor rtnduri - traduse d i n Pope - C.nn ach~ ~e
. lau uă un com,mtar nropriu, naiv, clar car~cter1st1~
b
i• ·1
S
ldă daca
optimismul ni ra·ţionalist al lunnru 01·.: ". pre pi ,
.
i
moarte
si
periciune
oamemi
.~i dobitoacele mai
nu ar f
.
,
. .
- · 1area
încăpea-o - ar pe lume şi între ocuneni vwţa, ~a'!}a
,
·t·a, avere-ar aue un preţ J+'ără
moarte, fura boale,
'
bogcl.i
fără sărăcie?"'!
. •
• · C
h·
Mar tor al unei epoci ele man rasturn_an, onac 1
are sentim1;;ntul fragilităţii so artei, e co1~ş~1cnt de rel~tivit atca înălţăcilor şi a clipelor ele ~encu ~. D ar, dm
această con<liţie implacabilă. a . ?estn;u~m . ~an , ~I
nu traoc nici concluzia revoltei, m ei a zaclarmc1e1 lu~>t e1.
Omul bsă-şi stîmpcre orgoliu l : deşi pătrunde • tarndc·
firii si se ri dică pînă la tr on ul l ui d u mnezeu, s~ n_'\ se
înfu~ureze căci c supus pie.i.r:ii şi trecător c_a ş1 ţa~rna
pur tata- de' vî11. L·, î u ,Lel e p ciu nca lui e să - şi trăiască .., v1.•aţ «a
în dubla ipostază de fiin ţă „în atîrnare spre pammt
:;;i în stâre elitre cer".
''Moraia lui Conachi nu e rigori~tă, _dar e op usă
libertinajului, în ciuda _ca~acterul~1 . fnvol ~l . u n or
v n suri car e pa r a dczmmţ1 aceasta rnterpret~r c. D~
fapt, contrad icţia e numai aparentă . Cei m ai. _mulp.
lumi nişti au luptat concomitent. P ?n~r u. real>iht:nea
naturii u m ane, cond amnată de b iserica, ş1 pentru p r o:
. d eş1· •·
slăvirea virtu tii. L a fel, C onach 1,
u d em onstra
• , lm
St. l\farc-Gi ri;nlin că divorţurile duc la .~estra ~al~r~a
· t'ţ
· · .şi· sanctifica
trăinicia leoăturu
de .fannh
soe1e
a .11
c ·
o
l ·e,
nu se simtca de loc obligat să reprobe plăcerea_, m c u~1 v
v oluptat e~ legată de reproducerea sp~ţe1 - __ch tar
dacă uneori el şi-o p r ocura în m od clan des tm. Scrutorul
ai.
96 - 9';.
:., Loţot'i'itul C<r~uclai Cound1i, Poţ:~îi, Of'· Cl,., I'· 3:lS.
84
f i o construqie ra1"i?n ~lă , în care
totuÎ fu ncţionează exemplar , şi răul ca şi hlllele e jus·
tificut:
creatiei. Lumea ar
1
Logofiitul Co~lachi Co.o.ac.hi, Pot;ii, op. cir.
•
ldf"m , p. 309.
85
combate luxul, recomandă un trai fruual, întemeiat
pe împlinirea legii morale, propovăd.uîeşt~ milostenia ,,~ăracul să găsească pururea ajutor, fie cît de mic, căci
saracul es.te Dumnezeu în haine strenţuroase"l - deosebeşte între legăturile trecătoare şi iubirea născută
din „prieteşug"; în acelaşi timp, el celebrea11ă amorul
c1;1 ?. constanţă neobosită, pînă în ultimele clipe ale
vieţu, sub latura materială, nu numai sub cea ideală
cum făceau poeţii romantici, cu îndrăzneli de to~
explicabile prin ambianţa culturală a vremii. Tocmai
a?e.!stă com_b~naţie de evanghelie şi Catull, adaptată cond1ţulor spe~1f1ce ale societăţii moldoveneşti de la începutul veacultn al X I X-lea, caracterizează opera lui Conachi.
~crierile instruitului logofăt au văzut lumina tiparului după moartea sa. Prima editie a versurilor
sale a apărut la Ia7i, în 1856, sub îngrijirea lui Nicolae
Ionescu. A doua ediţie, adăogită cu cîteva scrieri
în pr~~ă, a apă~ut la 1887, sub îngrijirea lui Miron
Pomp11iu, cu. o mtroducere concepută într-un spirit
p1·ofund reacţionar de Vogoridc-Conachi, nepot11l autorul~i. Cit a trăit, s~riitornl n-a încredinţat tiparului
decit traducerea unui roman al d-nei Cottin Mathilde
' îi cedase'
m coIa b orare cu un tînăr, Jacob Fătu, căruia
şi ,,~~neficiul" (1844 ). Totuşi, contemporanii îi cunoşteau
activitatea literară şi i-o preţuiau. 1n articolul lui
D. Pastiescu din Curierul romînesc, amintit mai s us,
se vorbeşte de numeroase traduceri ale lui Conachi
din ca~·e numai o parte s-au păstrat, de o „gramatic,Î
a versificaţiei romîneşti", de „iscusite versuri de însusi
~-l~i izvo<!,ite", precum şi de o „mică prescriere de
1,spua pnete.~ugului", lucrată împreună cu spătarul
Iorclachc BăJăşucă, pierdută azi.2
ln .~iuda fa:p~u~u~. că în tim pu] vicfii s-a împotrivit
tentaţ~ilor pubhc1t~p1, epoca l-a selecţionat pe Conachi :
versurile sale, copiat e şi transmise din mînă în mînă
sau p1·eluate de lăutari şi recitate cu acompaniament
A
1
LQgo!iituJ Custucbl Cooochi, Poe;ii. op. cit., p. ~{,11.
: !a afară de ae,·.st('a~ ncnd. Verp~i..,ieh,i" na.A i.ofot"mnt recent J~ t•xîştenţ,a u..uui
munu.scri~ cuprinzînd traductren, după un originttl incă neldentificn1, o uoei lucrări
politice, rlsu1lra $huatiei Ewopci ln 182}i, ozlentată într•uu !:>pirit vrU'.jmaş ,..SHntei
nliansc".
86
muzical, s-au bucurat de o răspîndire enorm ă şi nu o
dată au fost redescoperite, ca producţii anonime, de cite
un cercetător tardiv. ,,De la 1812 pînă la 1828 - spune
Gh. Sion - vers1uile l"'i făceau 15loria lăutarilcr dintr-im
capăt pînă la celalt al 1'1oldovei. I mprovizaţiunile lui~
abia ieşite din pana sa, era destul să treac(1 in mîna unui
admirator şi îndată se transcriai, în sute de exemplare
şi se comunicau prin palate şi bordeie"1• Bogdan-Duică
a arătat că clin cele 20 de cîntecc de lume publicate
de Alecsandri în Zimbrul de la 1851, 7 îi aparţin lui
Conachi2'. Eliade în Curierul de ambe sexe îşi amintea
de „Zori de ziuă se revarsă ...", considerîndu-1 „cîntec
national al căruia autor nici nu crez că va fi stiut"3.
D~ aseml'nea, Anton Pann, în Spitalul am'orului,
apărut înai nte de prima culeger e a învăţatului logofăt,
reproduce, deş i cu alterări, cîteva poezii ale acestuia ..
Chiar ~i Ian cu Văcărescu publică în volumul de la
1848, sub t itlul Dorul deplin, versurile lui Conachi
„Mă sfirşesc, amar mă doare", pe car e Densuşianu
presupunea că le au.zise de la un lăutar.4
E fără îndoială că această largă cil'culaţie a poeziei
lui Conachi atestă caracterul ei reprezentativ: din
moment ce a fost îmbrăţişată cu atîta căldură, înseamnă
că a dat expresie unor idei şi sentimente în care contemporanii s-au regăsit. Despre ce fel de idei şi sentimente
e vor ba? Mai ales de acelea care intră în sfera eroticii.
Erotica reprezintă în adevăr sectorul tematic predominant în opera lirică a scriitorului, şi în această
dir ectie el a dat creatia sa cea mai caracteristică.
orice poet într-o' literatură în stadiu incipient.
Conachi e dependent de multe surse livreşti. Pompiliu
Eliade, Bogdan Dufoă, Charles D rouhet5 şi alţi cercetători mai vechi au identificat la el influenţe ale micii
poezii clasice franceze de la sfîrşitul veacului al
c;
1 (;11. Sion, Su1eniro dNprt po«ul Corlo.clri. op. cit., pp. 90-91.
' GI,. Ilogtlan-Ouidi~ /__.,oo/Uwl Co.1111c/1i Co,w.clii, Convorbir ; li.ttlrorc, XXXVII,
1903, p. 164.
J Curierul de amloe sexe, H, p. 164.
• O. Densufinou, J...itermura romind moderni!, cd. H IV-a~ p, 438.
â O i;eri1• de date preţioailie aduce articolul lui Ch. Droubet, Lozofătul Ccmnrhi
şi poeit:z. /rnn<;e:,1 a ~pocii, J,' iaJa romîneasc«i, 1930. XXJI, 1-3.
81
X_YIII-1ca, citînd num?le unor Dorat, Paniy, Delille,
Leon~ml, .~ola.rdeau, Piron, Lebrun-Pindarc etc. 1'oti
aceşti scn1 t~n, reprezentanţi ai unei Jurui ce expii:a
sub
asaltul nnpctuos
al 1·evolutici
. sînt n ist
e epigon·1,
.
.
,
'
,
!uşte .ramuri. veştede ale hă trîmdui trunchi clasic,
mlocuu~d pnn mani:ră, meştcşi1g rece şi spiri t de
s?lo.n, l1psa unor sentimente ac1înci şi adevărate. Între
e1 ş, Conachi există apropieri reale, însă acestea .sî11t
d?~arte . de a epuiza materia scriitorului n ostru si
nici nu J!ustrează es.cnţ~ mc sajului său. N u mai µuţin'e
concordanţe se pot m st1tm mtrc modalitatea eroticii
lui .Conach~ !i romanul grecesc, de la Etiopicele l ui
H chodor pma la Erotocritul lui Cornaro, carte exti·cm
de pop1~Jară la .noi, tr~dusă de două ori sprt: sflrşitul
v~ac1:1l~1 al ţYIH-lea şi prelucrată în „cat harevusa" de
D1oms1e Fotrno.1 D ar a-] consiclera pe Conachi un simplu ecou al unor moclele străine înseam nă a să·dr.:i 0
~~are . greşeală_. Dacă logofătul moldovean a izh~tit
lară aJutorul tiparului, să-şi cîşti<•c atîta faimă printr~
c~n lemporani, e tocmai datorită faptului că scrisul
sau a reflectat, măcar pc o latură, a eroticii o seric
de a.spiratii şi stări de :,;piriL specifice societă~ii romîncşt1 dP la începtlt ul veacului trecut.
'
. SocietatP.a fanaJ·iotă, ca orice ~ocictat c aristocrată
~ntrată .Pe panta decăderii şi a coruptiei, a introdus
1n 11 r •.ac.!ca
t
'
cIragoste1· ş1· a ra f'mat ·la maximn111
momentul
?uccnru. Ceea. cc la cîmp se petr ecea simplu şi natural,
m lumea bo1cre~scă, . polarizată în junil palatului
~01nucsc, era de,?at ppnti·-un într eg ritual ele practici
1
('
man evre ~ubt1le. I 1~drăg.ostitul îşi exprima scntim.entul. Cll a3utorul scnpcanlor şi cobzarilor. Lăutarii
ofta~". rn~ tî~ăr~l boier, pit~t pe .::;ub fer estrele jupinesc1 ~u~i~e: s~ ll~ta Iun~ ~1 1>mdca un semn de favoare.
Femeia 1şi rntuzia cons1m1·ămîntul si în mod necesar
1>.01cru
. l ch.mmt
. ; l ~ pasi~nc
· ) sau pur' ' şi .:impiu dornic'
s~ .c~ceze. acea.st~ impr esie, era obligat să supralicitrzr,
r!cbcmd rn s!av1 frumuseţea iubitei, ,,nurii" ci, rcpctmd. t?t mai declamator jurăminte de fidelitate i-i
zugravind cu exc1::s de zel chinul juimii robite.
'
0
O marc par te a p oeziei erotice a lui Conachi izvorăşte
din acest manej sentimental în jurul iubitei. În Cine-i
amorul, dragostea e comparată cu ,m ostaş . Ca i;,i
acesta, ca poartă arme, face război şi încheie pace,
e unPori îndrăzneată, alteori n<'volnică, ia cu asalt
cetăţi şi capturează' robi, însă nu foloseşte arme de
fier, ci de simţire şi
... vriiş,naşi i-s fru,rn.usefa't rluhul, nurii. d,,ruri bune,
DC&r ,m
vrăşm<1şi
w
să-i piardă,
ci numai pin' le supune.
În regulile strategiei intră fireste lauda frumusetii.
Ca la po~ţii galanţi ai secolului a'I XVIII-iea fraoc~z,
Conachi ajunge la o veritabilă dantelărie a compli:mentării, C\I deosebirea di <'xpresia lui e rnai brutală
1ar cenzura 1.mei politeţi mondene nccxerc1tîndu-se,
căci la noi nu existau saloane şi nici amabile doamne
de Rambouillct, sen zualitatea logofă tului ajungea
cîteoda tă să se destăinuie în chip supărător. Farrnrcele iubitei sînt hiperbolizate : faţa e ca a soarelui,
ochii sînt lucefer i, obrajii ascund ,.trandafiri aprinşi",
în întregul ci e o „îngerea,::;di, zidire" la care se închină
„ca la Dumne.zcu". Deşi, cll1pă curn a constatat odată
glum eţ Densusianu, poetul se vede că era polit eist,
căci se închina cam la mnlţi dnmnn,•i (o dovaclă c
în seria el e acrostil1e grupată sub titlul Nume!), din
versurile sale nu se desprind rliferite portrete individualizate, ci un tip abstract ele feminitate. Modul
v orbirii e confesional, scriitonil îşi analizează propria-i
experienţă şi, totuşi, poezia e lipsită de argurncn t
·concret, n-are anecdotă, constă dintr-o reluare de
definiţii şi caracterizări , cu epitete generale, ei1 inte nţii
clidactic(> şi elemente de alegorie mi tologică. Există
la Conachi un contrast viu întrn p11ten~a s<'ntimentului şi debilitatea senzaţiei; ca şi D elillc sau Do.ra t el
exprimă no/iunea lucrurilor sensibile fără a izbuti să
evoce impresia lor; e cnpabil de o fină disecţie psihologică şi in capabil ele o r eprezentare plastică a univer sului.
Conceptul său de frumuseţe feminină e în orice
caz mai larg dccît al Văcărcştilor. El asociază farmecelor fizice simţirea şi înţdcpciunea. Revine insistent
,asupra ochilor - ferestrele sufletului - ca1·e joacă un
88
89
mare rol în poezia petrarchistă. Filozofează in spirit
pedant raţionalist asupra „nurului" - ,,fiinJă necunoscută priceperii omencş1i" care reprezintă de fapt
forţa seducătoa1·e a feminităţii, taina vrajei ei. In
Ce este nurul? încearcă să explice acest ce imponderabil :
Fru-rnu.seţea făr<'I tine este rua. chip zugnlvit
Ce nu-nghinipă: la simţire, nici porneşte la-ndrăg it.
Ea podoabelor supusă, tu podoabe covîrşeşti,
Ea oglindei se
îru;hină,
tu oglind<, o
sfinţeşti.
d
particularitate a scriiton1lui, ci un sil~il
s a ve em O
.
VCTSUT C
. . o dovcdeste comparaţia cu
al" epoc1il1, p tii boi~ri sub influenta vieţii de curte
V acăreşt or· oe
'
' li
· vest
i a l ecturilor Io; clasice, prezentau re! t atea m
..ş . t ele artei dcghizînd-o si înfrumuseţmd-o. De aceea
m1~t din v;rsurile ITT:upate în categoria neoa~1a~rconrou e
to b bil în tinerete
trebuie intert' celor elaborate pro a
' ,
l
'
r- • ele îl relevă într-o măsură pe autor,
.
ţ· e
P retate cu r ezerva .mare măsură cxpruna
o conven 1 ,
dar rntr-o ş1 mai
't t ea
·l
trebuie să căutam sinceri a
O roamera; Jll C e DU
f" }
odă
sentimentului ci afectarea unui fel de a l a ~
A ·a de pildă, e i·,,bitoare alur a feudala. a as1~ura.
şd~te iubitei: cuvintele rob şi robie mtc~vi~ l a
rilf. or e pas. Îndrăgostitul îşi jertfeşte întreaga-1 hberieca:r
.
· b.
un sclav :
tate ca un vasal sau, ş1 ma1 me, ca
v
V
A
Concluzia e o
Ah,
mărturisire
,uunc,i
mă
•
închin ...
Deşi tendinţa lui Conachi e sp1·e elementul spiritual
în dragoste - G. Călinescu îi căuta pe drept cuvîot
afinităţi în petrarchism totuşi el n-are repugnanţă
pentru latura corporală. Şi cum la noi, spre deosebire
de Franţa secolului al XVIII-lea, moravurile nu se
îndulciseră în înalta societate şi crudităţile de limbaj
nu erau ocolite J>rin perifrază, poetul alunecă uneori
într-un naturalism grosolan, caTe însă, din punetul de
vedere al epocii. ou e indecent fiindcă rezultă din inocenţă şi nu d intr-o ostentaţie. P entru Conachi amorul
Tinzînd către depăşirea biologicului - vrea să întemeieze ,iubirea pe „prieteşug", pe consonanţa sufle-
.
Fidelitatea e făgăduită pînă la mormînt:
Acel foc, ce dinndins
.
Jn suflet llL mi-ai apnns,
Nr; se vo moi potoli .
. 2
De-acum pînă. ce-ot m un .1
Vai mie nenorociu•l ! ca şi Aclam izg~riit...
. 3
. • ·
J"
SI sptn necontenit
şi z• Ş• noapl~, P ,ng,
,,
l\llii ' vitiet'
sau
... V oi mie. clt cite ori
An• să leşin s11spinînd. '
cerin-
înaltei lumi fanariote îi impune
a înduplecării iubi tei prin j ură­
în preţiozitatea declaraţiilor şi
n efericirilor amorului nu trebuie
Plînsul c u~or f1Î torenţial :
Cînd
să
se fi a,lu11M
.Lacrimile ct-(lnt vărsat
Din ceasnl ce te-am · i1tbi1,
Ai vedea curgînd pîrfa
Pe ticălos pieptul meu
Ce piitimeşte cumplit. 5
p. 4.
a •• Cînd o veJtarn - iţpune poetul undeva - nu $ ÎmJeani mi..,carea unei paiimi
proa&te ce ac hrănt~a numai cu pofia. â o ,gingc,J(l înghimpare in şuflet li,. o C1Jcernicie
de dragoste ca şi C'ind s-tr fi dt·scope,ii o /iinµi cerească dinaintea ochilor mei.'• C. Botez,
Po~;;ii in~dito Jo Coatacl1i. Comu:l,i, YiU,ţa rotTMuca,că, nr. l , 1906, p. 122.
Logofăllll Coatnchi Conat-hi, 11p. dt., P· 34.
1
z Idem. p. 31.
• Idem, p. 134.
• ldem, p. 16S.
6
90
V
sînt ),i voi... să.-!i. fiu
R ob îti
,
1
C<ici iubindu-te smt viu ·
' Logofătul Costachi Conachi, "P· cit., p. 68.
~ l<lf'nr~
•
•
Dur erea se manifestă zgomotos, cu adevărate istericale:
Drm1i firi are-mr-o fire, şi de om şi îngerească;
Una-i dragostt>a cu.rat.1i„ CPcrlaltă îi trupească . .. !
Dresajul social al
lui Conachi o tehnică
minte şi lacrimi. Că
în expresia umflată a
v
V
f'enlru sine shivesc lurrwa, pentru tine eu su.spin. 1.
tească a protagoniştilor3 poe tttl acceptă totuşi
ţele naturii umane, fără falsă pudoare.
•
v
d e om !ibov nic :
llfule im.păra te, ţie
•
I Jan, p. 30.
91
în plină invazie erotică, se zbuciumă fără
'
·
·
tainică bucur ie :
i·ăgaz, dar în acelaşi t imp simte o
Zulnia
Dacă în această retori că a văicărelii există multă
simulare, nu c mai puţin adevărat că aici sc răsfrînge
ceva şi din autentica subs tanţă sufletească a poetului.
Conachi e un suflet grav şi pătimaş, dotat cu o mare
excitabilitate nenoasă. În miezul poeziei lui e un
e1·ou care se căinează şi-şi confesează sfîşicrca lăuntri că
fiindcă iubita c d eparte sau îl refuză. Momentele d e
cxultanţă sînt rarP. f:apriciile dorinţei, plăcerile care
zboa1·ă,
h îrjoana dragostei, dispoziţi a nebunatică.
graţioasă ~i facilă, ce făceau farmecul anticului Anacr eon, aproape că lipsesc cu totul. Ca şi la Ronsard ,
dar desigur la un mod frust, n ecizelat, cu elemente
centrifugale străine există la Conacbi un perpetuu joc
1n tre senzualitate şi spiritualizare. Predomină idealizarea
petrarchistă a emoţiei, deşi nu o dată poetul c atras
de realitatea ci fizică şi oluptoasă. În orice caz, prin
ceea ce a dat mai r eprezentatiY, Conachi e un. elegiac,
marcînd trecerea spre romantism.
Piesele ele căpetenie ale liricii lui erotice sînt poeziile
Amorul din prieteşug şi Scrisoarea către Zulnia. Aici
sen timentul e trăit cu o fervoar e autentică, iar expresi a
tinde să se debaraseze de clişeele convenţionale şi să
consemn eze, cu sinceritate, o dureroasă experienţă
intimă.
prieteşug începe p1·intr-o demonstraţie
modului i:aţionalii:.t al poeziei. descriptive, atît
<le preţuită de clasicismul epigonic. Introducerea susţine­
teza că adevărata iubire nu e a ceea „ce se naşte şi se
trece ca un vis de nălucire", iubire uşuratică şi nest atornică „ce frurzzc'ireşte a ibovnicilor fire", ci dragostea
profundă, întemeiată pe „priete şug", cuprinzînd „ două
inimi într-un gînd şi-ntr-o 1tnire", cimentată prin împăr­
tăşire de dureri şi necazuri comun e. O astfel de iubire
rîvncşte poetul, care să-l desprindă din zonele cotidianului frivol, suindu-l Lîngă îngeri şi, lîngă dumnezeu.
De-abia după această intr oducere el trece, ca într-o
exemplificar e a ideilor avansat e mai sus, la cazul
concr et al legăturii dintre Zulnia şi Ikanok (prin
anagramă Conachi). Cei doi eroi îşi analizează sentimentele pe rînd, cu o rem arcabilă fineţe psihologică.
Vă: prii.pastia cu ochii, văz o me« ticăloşie. . 1
Dur le vă; c" mul(tLmire şi le rabd CIL b1ic11rre.
Dragostea ci n-are n imic ~e „ii~1 ~re PC:~nică şi
e o irezistibilă dezlănţuire pat11:nuşa :
Jr, Î<l{O
I
tn.Ca 6$ C O
m,,surată"
mare care nu se /i,nişte.5te i . ..
fl
c Ikanok,
• oar .
t
o d ilemă :
bîntuit de aceeaşi vijelie sufletcasca, c m r-
Ra"masă
singură, ea se veştejeşte c~1 o
o,
o fi cinstit prieten şi sc'i. rnc'i. t~ag ~e Z_ulnia,
· descopăr amorul ce cu,-11t11a tirame •
~
O r s (••
'
•
·z • . .
(" rorn(/are
...
J\ll ·OUI cu.prin:,
şi ,n,1·mp1 eo.z<i, rnctt nu. ' i
. .
V
Ca să-si potolească focul inimii, cei doi îndr~gosli1i
decid ;ă fugă unul de celălalt, gîndi_nd că. departarea
îi va face să uite. Dar se întîmplă dnnpotrivă :
de durerl'
• . str!g,1.
· e1 plin
Fugi, Zulr<io, .fugi, Zu Lnro
. •
,,
•
te iubi dragă, rm mi-cm min rcirnas p1~1ere .
C.o " nu
.'
I. , dea biata Zul,ue.
Depărteaz<i-te clm oe ':·nu. ~c,sp~n
• b
tie ! 4
(.;â cunosc pe to(ltd zmn, ca mai mult ma ro esc .
Amorul din
ti pică
92
se înfătişează în tîlÎn ultima parte a poeziei n i
romantic, la modnl
nirea celor doi amanţi. Cadrul e
s umbru grandios :
l111r-1in loc pusti.u şi """ '.c. (ip, curînd q(fot, la. lume,
Vnde spre tănu'lduire pcitirrw§• i merg. anume,
Unde fireci întristau, şi întrn ,P,osomonre. . .
Au revărsat toate celeo ce pr1c;- 11 "'csc. nnl,?ir~ . •.
J\'I,mti iriaJ1i pină lt, nonn. p ,rae p_rin stt.nci vnrsate,
Codrii de copa<:i s<'ilba.ici pri!ttr~ P'!tre rnstur~w'i·
Pr<ipăsti i peste pr<'i.păstii., adrncun, ,niu11ecoase...
i _t
a.•
<I
Logofillul Co!lta! hi (;omu·hi. op,
rit ..
P· 82.
Jdrm, p. 64.
Idem p. 85,
93
!n acest decor magnific şi posomorît , care aduce
pcntr11 prima <lată în liter at.ura noastră m u ntele, se
consumă drama lui Ikanok şi a Zulnici. T empera tura
urcă clincolo de punctul de fierbere al pasiunii :
şi cînd cite-o
curmătoare 1 •
Lacrimi, vciiete, suspinuri, tind
Leşine
necontenito §Î de vi",f.<'i
teatru, dar cu bună-credinţă.
Declarînd că nu mai poate trăi fără Zulnia, lkanok se
prăbuşeşte într-un fel de catalepsie. Femeia încearcă
să-l rcaJucă în fire, <lar fără succes. Finalmcnte cade
şi ca leşinată. ,,Ce privelişte de jale pe1itru inimi simţi­
toare!" - comentează Conachi. Lipsit de simţul ridicolului, scriitorul pune atîta patos s.incer în scena
pe care o relatează încît, în ciuda prolixităţii şi a efectelor de melodramă căznită, el t ransmi te o emoţie
reală.
Scrisoarea către Zulnia este o heroidă, poezie în care
eroul îşi arată sentimentele pentru iubita sa depărtată.
Descoperitor ul acestui lirism al dragostei exasperate
e Ovidiu , însă genul s-a bucurat d e circulaţie în Italia
secolului al XVI-Jca, în Franţa secolului al XVII-lea
şi a clohîndit o mare răspîndire în secolul al XVIIT-lea
graţie englezului Pope. Conachi, care luase cunoştinţă
de Pop e prin intermediul traducerii franţuzeşti a lui
Colardeau sau a lui Delille, a t r anspu s în roniîneşte
faimoasa Cercare de voroavă asupra omului ( Essay
on man) a celui dintîi ş i h eroida sa Eloiza cătră Abeliard. Scrisoarea către Zulnia foloseşte modelul străin,
clar comunică o experienţă p roprie; iutr-o confesiune
lungă, alcătuită cu libertăţi ele compoziţie, parcă în
voinţa ele a sugera capricioasa intervenţie de planuri
a amintirii, Conachi evocă momentul declaraţiei de
dr agoste pentru Zulnia şi clipele de amar şi restrişte
ale despărţirii. Niciodată versur ile sale n-au fost încăr­
cate ele mai mult adevăr omenesc şi disecţia sentimentului erotic n-a operat mai în adîncime. În special
scriitorul excelează în notarea stărilor de tensiune, a
combustiei sufleteşti, a ravagiilor pâcinuite de iubire
1
1..ogofl'ttul Costuchi. Conacbi, op. cil.~ p. 85.
·
~
pă timaşa.
Îndrăt?;ostitul
-
n -are
ast îm-
păr;
Abia zorile revarsă şi doresc să _cisfin_fca~că; .
_ 1
Abia rioupteci îrmegreşie şi vroi :ori sa se ,ve(lsca ...
suflore,
Protagoniştii joacă
inimă
înt r-o
Încer car ea de a inhiba sentimentul prin act iYitate
fizică duce la amplificarea lui :
Călălor pe văi, pe dealuri, pe cÎŢnpii .n~n.1.ăr~inite,
Umblu, de urît, rn ziua pe ~olnice. J?(lras.1te,
_
! nnoptez printre prăpctsrii, printre np•,. prmtre f'orwara,
Că doar oi uita degrabă clorul co r_e "w omocir_a.
Dar în zadar ! c,1 d„rerc<• merge ş• mrie CIi mi'!,e, 2
GînduL meu mt se abate dtu-i wi pic de la tuie ...
Imposibilitatea de a uita, ob sesia chipului i_~tbit cxtincl
dispoziţia neagră a poetu lui a su pr a naturu :
Soarele ce en ca plrnsul îl î11tî!npi'.l .cirid râsare
Si luna ce mă gclseşte în suspm ş,
oftare,
m
Pentru mine nu colindă decît wi cerc de durere ... •
F'irea toată parcă zice : Amorul se ră_stigneşte !_ •
4
Toate-mi par acum sc/1imhutc, toate-mi pur a f • "''~···
Ca athia înclrăuostiti romantici el caută „întuner_i" şi' cîntul d~ jale al privigh etorii. Iar senzaţia
ednneba
.
înty,-,,·1n u nivers care-i refuză orice con solare,
e z uc1um,
îi smulge acest ţipăt dezolant :
.·
Nu ştiu mai trăiesc pe lume sau din liime sînt afa11i? $
Î n tîlnirca cu Zulnia e zugrăvită cu înfiora~~ r ~tro;:
· ~
' bout de nerjs". Cei doi indrăgoi;t1f1 cucu a
pect1va, ,,a
. ~ d
d' l
1J
înt r-o natură despopulată şi sălbatica, ar 1a og~ or
se disociază de decorul rorpantic şi are gustul unei ceJcbraţii p ăgîne ;
Acei munfi pînă la nouri, cicele stî~ci despicate
Ce răsună de snspimiL drogootelor . infocatc,
.
Acei copaci nalţi ~i minrlri, mrrrlflrt Ct~ <t lo_r 11:mbnre,
De dezmierdări, de vorou.ve, de libov şi de tubire,
1.t
L-Ogofătul Cosuu:hi Conachl, op. cit., p. 103.
i .)
Idem, p, 100.
• Idem.~ Il· 10-\.
94
95
Potica afe<t vestită _ce:o l r P(·eam cu. gralu, marc...
D~r. ne. 111/esneo pnlep1l de-o furişă siirutare,
R,p,fo 11u1111ecoase cc feric, cu tciiruâre
A desfătărilor no,utn înforau'i. intilnire,
Apele acelea-n. care pe furiş în scăldătoare
Te pri~deu_n'.·:· ochilor, spwuţi ! ce priveam atunci în :are?
Î,fmwn/p .{1r11 IO<<le I« ochii mei ,lewelitc
De mii de ori sărutate. de mii ,le ori pipăit, ... 1
J\lecsandl"i a con siderat pc drept că Scrisoarea către
Zulnia e •:un cap d'operă de simţire, de idei înduio.sătoare,
de ar~7:onie, de frumuseţi poetice" care ,,poate ;ervi de
model dcmonstrînd ,.comorile limbii lui Conac/ii şi
talentul său în arta poeziei". 2
. Ron:anul dragostei cu Zulnia încheiat atît ele tracric
p rm 1~1oartea pn:maLură a femeii iubite i-a lă sat sc:ii.
t~r~1Iu1 ~ sfîşicrc _lăuntrică pe care nu şi-o va consola
mc~odata. EI re~mc mereu asupra durerii sale în versuri care comunică urrnori vibraţia adevăratei poezii
În genere, poezia erotică din ciclul Zulniei c a
stării
Căci
Spus-au florile c1,iva pentru ce se vestejiră,
S<m n_opfilc pentru cc lwni,w fo p<lrăsiră?
"E_le [)Ieri ele se i:ec Jăr_ă cea mai mic,, ştirP,
Ca §• mine ce nw ar;: ş, m-apropi11 de sfîrşire. 4
Măsura scm·tă a versului popular transmite aceeaşi
jelanie :
Zulnia se
lo invali;i ca 1ninc ele nu. se mai cuvin..
manifestă
o facilitate a lamenta1iei, cu stri-
de deznădejde şi expresii retorice împinse la
limită. Într-un loc, poetu] comentează motivul „vanitas vanitatum" anticipînd parcă un fior eminescian :
Aceasta e pompa lumii? pînză fo loc ,le cafi,m !
Nii.siilia drept caretă şi secriul drept ,edvan !
Preoţii cîntînd şi psalţii în loc de miterlumea !
Stofa ce te fouăle§te în locul de Jer,•ge<i !
Mormîn111l î,i locul cur1ci ! ţărna în loc de divan !
Năfrămile spîn::urate şi veşmîntul drept erchian ! 2
Şi-ntw1eric v-a,, c11prins
Trupule, prefă-te-n lut
C-ai pierdut ce fηart pldcut,
Şi-ai rămas Înstrtii nat
depărtc11.s
L....goff.Lul Coato:c·hi Cuua..:hi, op . r.:il., pp. lOl-102.
' \r. Alecsandri„ Scrisori, l.lucurcşti.
~ Poe:ii, op. cit., p. 195.
" Logofătul Costachi Conaehi?
' Idm,, J>p. 200- 20 l.
96
înlă­
găte
Că lun,ina vi s-au. 5tius
1
pătruns, covîrşit,
În afară de erotică, lirica lui Conachi abordează
în mod sporadic şi alte teme. Cîteva poezii evocă durerea morţii unor fiinţe dragi - tatăl ( 1Y.foartea părin­
telui meu), un prieten (Moartea lui Vasilică Balş),
copili (Copiii morţi). Ca şi în versurile ce o plîng pe
Ochilor de plins topiţi
lnchide-vcI-fi şi muriţi,
De iubire
Scriitorul e
Mergi şi du-te de la mine, frwn1işelelor să spui,
Că acela ce prii~ vrem.uri le-au slăvit în viaţa lui,
Ac1,m esl-8 1111 sch•letru re::emat de cî,ja lu i. 1
În I unie 23 sufletul e întrebat :
Răspunsul:
criză.
Amor, la a ta patere de-awm 1111 m<, mai închin :
Na-fi şi arc, na-ţi şi siigeatii, na-ţi şi ghimpul m venin,
Ah, te-a i dus dulce lumin,, din ;:11,e« ochilor mei! a
Pentru ce gem.i şi suspini , s1iflete al meu, răspunde. ..
de
crimat, tensiunea sufletească nu e întreruptă de ironie
sau de alte elemente centrifugale care să creeze impresia unui Jublu joc al spiritului. In ultimele versuri
intervine însă o undă de umor, semn de detaşare
şi de depăşire a fixaţiei sentimentale. E vorba de asiduităţile ibovnicului boier pe lîngă o nouă muză :
Istili. O încălzire trecătoare, clesignr, survenită rînd el
voia să-şi ia „ziua bună" de la „înalt schiptrul" amorului,
şi pc drept cuvînt, căci avea exact 70 ele ani ! Poezia
finală a volumului consemnează, cu ironie şi împăcare
de sin e, actul de abdicare :
l\fai interesante sînt poeziile prin care străbate
luministă a scriitorului. Dintre acestea Ale-
tendinţa
1901. , p. 187.
op. cil., pp. 202- 203.
i
J..-,gorătul
2
7 - c.
Cot-hcLi Cvn~chi, op. ci,. , l'P• 226- 227.
Jderu~ op, cit,. p. 52.
45')
97
xa11drn 1\foruz V. V., datată 1802, e o apologie a domnului luminat. Elogiile sînt de curt ean şi nu corespund
realităţii, căci, istoriceşte, Moruzi, venit în Moldova
după două aomnii în Ţara Romîuească, a lăsat amintirea
unui cîrmuitor hrăpăreţ şi aspru. Portretul pe care i-l
croieşte Conachi e idealizat, dar are meritul de a arăta
încotro merg preferinţele autorului, ce pretinae el de
la un prinţ. Conacbi apreciază la Moruzi spiritul de
justiţie, strădania de a uşura birurile şi a ocroti pe
săraci, efortul spre civilizare (a adus apă în oraşe şi a
instaurat pacea „care învie ne1,ustoriile"). În Cine are
gust să-mi creadă e YOl"ba de o „ihovnică" din popor,
căreia poetul e gata să-i închine „neam şi rang şi viaţa
mea". Aceasta îi sugerează următoarele reflexiuni pă­
trunse de egalitarismul filozofilor secolului al XVIII-iea :
1\1,iica firP cn s-nrăte că niniic
nit pontP fi
Mai presus de-a sale daruri acolo un.de-a voi,
De multe ori se pogoară pfo'la cei mai proşti 11ccini
Şi $ădeşte viorele şi topor~i lfogă Jpini ... 1
În .Răspunsul u11ei scrisori, deşi pretextul nu e suficient
de clar, recomandarea pe care scriitorul o face unui
prieten ce avusese ele suferit de pe urma intrigilOl' fanariote, de a se trage la ţară, ,,sămbrăluindu-se (întovă ­
răşindu-se) cu prostimea", e semnificativ pentru atitudinea sa de boier-gospodar, net ostil aristocratismului uşuratic şi diletant, sechestrat între iatac şi
anticamerele palatului domnesc :
Vei vedea, drogă to11arăş, că pe brazda ce rărwşte
Ferul plugului m huet, prostul care corniireştr,
Sudori varsă şi se ltipiă fără de nici o crufnre,
Co să dură .fnipt de singo crocodililor din mara ...
2
1n genere, poezia lui Conachi suferă de pe urma
lipsei de traditie culturnlă si a imperfectiunii instrumentului ling;istic. P1-in. s'tru<;tura imaginii, modul
clic·ţiun.ii '!Î gustul pentru alegoria mitologică, ea c
tributară clasicismului. Conachi e abstract ;;i didactic,
lucrează cu epitete generale, care nu locali~ează fi de
aceea pot servi la aprecieri calitative diferite. E prolix,
I
2
98
Logoflitul Cof.tn(}hi Cona<ihi, op. cit·~ p, 91.
Idem, p. 7 ,.
adesea preţios, în schimb se străduieşte să fie totdeauna
clar. Rationalitatca ideii r,;i a dezvoltării poetice îi
anulează insă culoarea. Met~fora c la el 1·ară, tablourile
sînt de obicei lipsite de plasticitate, întîrziiud în enume-·
rarea şi fragmentarea imp1·esiei în părţi componente.
fără a opera prescurtări şi a realiza o progresie a sentimentului. Ritmul lent şi inexis tenţ.a înscenării duc la
o anumită monotonie, accentuată şi de frecventa utilizare a versului lung, bătrînesc, ele 16 silabe, care
alunecă greoi. scirţîind din _încheieturi. E adcvăra t c~
oăsim si versul scurt, necesitat ele transpunerea muz1~ală a textului, legat, probabil, de procesul transmiterii
prin lăutari şi de influenţa poeziei_ ~eogr~ceşti, î,~să,
<le obicei, acesta nu arc fluenţa ~t uilesnn·ca veritabilului mod neoanacreontic. Conachi e sentimentalist cum s-a spus - dar conservînd din clasicism tendinta spre reflexie, analiză morală, cHşccle mitologice,
dis~urshitatea formei. Impresia particulară, pc ca re
o produce opera lui, nu .rezultă atît din lipsa tlc mlădie1·e
a limbii, cît din foptul că percepem acut contrastul
dintre vibratia reală a unei inimi sensibile, şi, pe de
altă p:ute, 'forma arhaică a versului şi tipul raţiona­
list al construirii imaginii.
Un aspect interesant al literaturii lui Conachi îl
reprezintă activitatea satirică. Scriitorul a dat cîte~a
scenete în care biciuie moraYurile destrăbălate ale boierimii. De fapt, e vorba de dialoguri d~stinate nuui
teatru de păpuşi de casă, cu aluzii la persoane concrete
clin societatea timpului; unul s-a şi jucat în 1809.
În Judecata Amornlui (1806), i::e arată cum s,~ dezvinovătese hărbatii acuzati de Amor de purtare uşuratică
şi ~edemnă faţă de f~mei :
Noi ne purtăm după dîrisul şi facem orice ne-11rn(ă.
El ne-ar11tă s11rnta11d, el ne-arată a strînge-în bra{ă ,
Amor manifestă democratism. E I declară:
boierească şi de haine împodobite
De cînd m-am sfiidit o dată cu maică-mea A/rodite.
Nu rnă-ncing nici cu beldare, nici port şlicttri gugunute,
Nici locuiesc în palaau.ri, nici prin tîrgu:ri desfrinate.
Viafa mea este prea proastă, tot la ţară cu pă5torii ... 1
F11g de ce<ita
---C. Dogdon-Otticl* I..o8ofiuul Costachi
1
C,machi. op. cil .• P· 317.
99
. O comedie a banu.lui Const. Canta ce-i zic Căbujan
şi Cavaler Cucoş, alcătui tă în colaborare cu Dimitrache
Beldiman şi N . Dimachi, face portretul unui boier
zgîrcit, care nu se îndură să dea mai mult de un leu
P; .ci~b~tel~. cumpăra~e vizitiului Jompa şi preferă
sa-ş1 pna cau nemmcap decît să cheltuiască pe nutreţ:
Jompo, caii să se poarte
Pîn'la trei cea.suri din noapte.
Ascultă, cată la min.e,
Î{i deschide ochii bine:
Caii mei îs gingaşi tare
Nu le <la 1nultci ntÎncare. 1
Ca traducător, Conachi a fost sîrguincios şi aplicat.
l\lanuscrisele sale cuprind încercări de tălmăcire romînească a lui Ovidiu (probabil după intermediarul francez
a lui Saint-Ange) şi a lui Marmontel - povestirile cu
scop moralizator, B elisaire şi Alcibiade, aceasta din
~~mă istorisi~d ~u m eroul at enian, dezamăgit de decep·
ţ1.1 le..amor~lt~1,. ş1-a că:utat refugiu io. filozofie. În timpul
vieţ~ a t1pa.r1t versiunea romînească a operei d-nei
Cottm Mathilde, ca o dovadă că încă din tinerete a
cinstit şi iubit clc'itirile şi faptele ;irtuoase". Cele ·mai
importaute traduceri sînt însă cele publicate cu titlu
post1;1m vdin C?l~rdea.u (Eliza către Abeliard), Dorat
(I~h~ catre O~idie, Cntr~ Leandru ce nu venea) şi Pope
prm mtermedml probabil al lui Lctourneur (Cercare de
voroa~ă asuprn omului). Mai ales tălmăcirea lui Pope catehism al deismului şi optimismului rationalist a l
luminilor - e remarca bilă prin vointa d~ claritate
şi biruirea dificultăţilor legate de folo~irea unui vocabular filozofic. Aron Pumnul, care a reprodus-o în
Lept"!'rar~ii cîntuJ II, dădea ca exemplu limba lui Con~ch1, ,,lunbă melodioasă ;si respicativă (sic!), cu.rn nici
vi.sează cei mai mulţi din poeJii nOftri moderni" 2 .
l e-a~1 rămas dP. _la C~nachi şi cîteva scrieri în proză.
Manuscrisul 137 dm B1bl. Acad. R.P.R. cuprinde un
tratat de versific aţie, Meşteşugul stihurilor romîneşti,
\
1
G. Călioescu, Material documenrar despre C. ConacJ,i {fi alJii >~ Studii ;,:i cercellfri.
d P i,;10,ie lilcrorU fi /<.>lcfor, III, l954, p. 126.
J(X)
\
'L,,,.,,.,, "·
<. ,.
o,.
/
,,
~-Q,
\
care încearcă să sistematizeze în r eguli stric·te o materie
foar~e. greu de ordonat. Sursa de inspiraţie o constituie
poeticile secolului al XVIII-iea, ce stăteau toate sub
semnul raţionalismului. Interesante sînt p ărerile lui
Conachi în domeniul culturii, exprimate în scrisoarea
adresată mitropolitului Veniamin, de care am vorbit
mai sus. În primul rînd atrage atenţia baza empirică
şi inductivă de la care pleacă scriitorul. Admiratorul
lui Newton, ,,astronomul şi mihanicul cel rnai mare",
me:reu citat în com entariile la traducerea din Pope
(unde de altfel se aminteşte şi de Locke), fuge ,,de
ideile nepipăite a metafizicei, adică a zgomotului de
cuvinte fără de fapte". Părerile lui, de au v r eo îndreptă­
ţire, e fiindcă sînt „trase nu din idei ce nu se văd, ci din
lucruri care cad sub simţuri". l\'Iai mult decît atît .
Scriitorul crede că ,,,iu ideile doveclesc pe lucruri, ci
ispitirile" 1. Logofătul moldovean e unul dintre puţinii
cugetători de la începutul veacului al XIX-lea din
ţar a noastră, la care concepţiile luminilor se articulează pe o bază filozofică, oarecum apropiată su b
raport epistemologic de materialism. Vred nic de amintit
e şi că înţeleptul boier considera, cu simţ practic, că
,,folosul noroadelor" nu decurge doar din răspîndirea luminilor, ci şi din pcopăşirea agricultu.rii şi negoţului.
În materie de limbă Conachi susţine principii cc
prezintă mai mult decît o asemănare cu programul
Gramaticii lui Heliade de la 1828. El pledează pentru
predarea ştiinţelor în limba romînă, adoptar ea ele
neologisme, dar transformate potrivit firii limbii noastre,
înfiinţarea unei comisii competente „pentru îndreptarea
limbii şi a gramatici i". Remarcabil e că se recomandă
păstrarea cuvint elor pc care poporul le-a deprins,
indiferent dacă sînt romanice, slavone sau greceşti.
Resimţea şi el, ca şi Heliade în perioada italienismului,
o anume aversiune pentru franceză şi recomanda, ca
limb ă a şcolilor publice, ger mana, reputată de la d-na
de Stael a fi limba unui „neam pacinic şi netulburător" .
În marginile orizontului său de clasă propunea
instrucţie deosebită pentru norod şi „starea ceci dea.supra
i
Logofiltul Co:i:tuclii Conachi, op. d1., pp. 327 ~i 330.
101
norodului. ccire La noi S f' zic,, boicr<'ască". NoroJ ul Lrclmie
să ÎnYete .. catihisul, ca să .~tie c, crede ~i cum crede care
sfnt datoriile societ ciţii şi or'nenirii; cum· trebu iR să l~creze
copacii, cum trebuie să grijească şi
sci spo rească i-ieiaţile lui trebuincioase si cum trebuie să
se ajute pe sine :;;i gospodăria sa cu casnicile lecuiri si
oblojele". În schimb, b oic1-imea ~ă învete „cum trebuie
s~ judece ş! :~ă cîrm uiască pe norod, p:Văţiându-l prin
pilda purton/,or sale la rele de adevărat folo,ţ" t şi 111ai
departe să s tudieze religia, etica, matematicile, m edicina si administratia.
A~asta s crisoare e reprezentativă pentru Conacl1i :
un c?ld patri_o~ism, dar limitat de prejudecăţi de clas ă,
ten<lmţc l unnmstc, <lar afirmate reticent, căutînd parcă
să nn se rupă de o tradiţie patriarhală, de care scriitorul
se s imţea cu atît mai legat cu cît ist oria o condamna
mai implacabil. În gîndire politiră şi poezie, Conachi e
r epr<'zentantul c~l. mai ~ipi~ prin_ claritatea mesaj ului
ş 1 valoarea crcaţ1e1 a pnme1 epoc1 a literaturii noas tre
~od~rue,. cpoc~ s~riitorilor-hoieri, cînd totul era pc
d1bu1te ş1 Lranzilor1u : se urmărea evadarea din lumea
an_:1ri otă. 1n ide_i, în moravuri şi în gusturi, dar erau
m ea nesig ure ş1 pentru mulfi inaccesibile tărmuriJe
la care trebuia să se acosteze.
'
pămîntul ~i
f
I t.ogo(Ntul Coata.oM Couac;bJ, op. clt.., pp . :137.333
O EPOCĂ LUMINOASĂ A LITERATURil ROMINE :
EPOCA 1343
Origini - Program - Realizări - Limi te
Literatura de la 1848 se naş te în sinul formaţiei
feudale ca expr esie a important~lor transf~rmări economice, sociale ~i politice, survenite in Ţănle Romine
în cel de-al d oilea sfert al veacului al XIX-lca. 1 Între
specialişti există o controversă asupra datei care trebui~
ailoptată, în mod convenţional, drept înc«' pntul aces;e1
perioade. Unii preferă anul 1821, cînd s-a produs ra~coala antifeud ală şi antiotomană a lui Tudor Vladimirescu. Cei mai multi înclină însă către anul 1829,
al tratatului d e pace 'ae la Adrianopole, înt~e ~~i şi
turci, prin care, sa ncţionîndu-se procesul IStoric al
roccsiunii otomane, 'fărllor R oinînc li s-au acordat
importante libertăţi în domeniul economic 2 • Dup ă noi,
1 Ne o('u plun tn 8Ll1Jittl d e fn,~ u1.untti de literal.ura paşoptiatl din 'furo Romi„
neru1:că ,i 'Moldo'1a,
.
•
..
t C. C. N"icoleecu tConi,t~•Jil I• o rr.OJ.i••r• • li.tuolw,il ,o,,..n• mod.:rn•, D,...cuf n,
Limbă fi /iu„a.avr'4 IV, 1960) pro1n1oe nuttl 1821. AJ. Oima ( Propuneri J)tnl,_. o peri.·
diu.re ştiinflfic<'i a i&toriti li&cr1ttutii romîne, Via.ţa tQ11"nusc•t, or. 8, 1960) prop~nc
anul U129. Cu privire la u~twci.n al t;u„l al ~tiO.'ldei, di~uţ-ia c Je il~cw~.u~• J~ic_W.d ~
C. C. XicoJt •cu p1«ltax6 peotro anul U:S6,4. ciad apart roman\ll C,ocou. rft'hJ. f" ~'fiÎ ,e con~tituie Jullitnca. Al Oi,na c:ons1Jcd în scbi,ob mai plnu,itilă JaLo. de 186,,
cînd se uWjO Conrorbirile literar• şi deostbe.,te ia.lt'e J8'!9-lU67 dou.U momente:
1829-18-lO ti 18.U-IR6?.
Pentru e(unpua1it e poatr vrednic dt amintit cil Boidan·.Ouică: plcci;,d de I~
Lnmpncll\, 01ue cou,iJrra ci ,J storiogro.Jia moderml t&tr. in. P""'"' r,nd, ~tunfă ~,,.
I lo,&ică'~. per-iod.iz.- v rpoci iute-o 1821
18·10, ~H.reiu 'ii. COl'ea1,uodc „un hp luplal•r
•: uleali.s.l"" •.i • alta totre 18·19-1866, cilrtia ii cor1:1111nmde „un tip uq,iic -1' Un.ce.4··
(:n Isttrio;,:fi• littrorl. rom.in.ă. N. Iorga, Vi41a ,ominr;ucii, ar. l, 4, S din J92S).
103
disput~ în j t1rul datării limitei de jos a liter at urii
ra ş~p.t1StC C _absurd~; ambe]e termene propuse ÎŞÎ au
.1nst1ţ1 carea ş1 tocm:11 aceasta sugerează solutia de a le
considera împreună, cu atît mai mult cu cît ~omcntele
de început ale epocilor litcra1·e implică totdeauna o fază
de t~·anziţi~, mai mult sau mai puţin lungă, în care
vevch1u_l vse rnterfer~a_ză cu noul, iar viaţa spirituală e
stapimta de un echihbru precar şi de tendinţe eclectice.
PREMISE ISTORICE
În cel de-al doilea sfert al veacului al XIX-iea
are_ l~c, în Ţara Romînească şi Moldova, o dezvoltare
rap~da a forţelor d e producţie. Suprafetele cultivate se
extmd, g?:podăria mo~iercască de tip autarhic se
transforma mtr-o întreprmdexe producătoare de cerealemarfă, oraşele şi căile de comunicatie se dezvoltă.
Profitînd d e conjunctura favorabilă deschisă de Tratatul ele la ~drianopole, Principatele îşi sporesc comerţul extern Şl se angrenează din ce în ce mai mult în
circuitul internaţional a l mărfurilor.
Această furtunoasă înaintare economi că e însă încă­
tuşată d e existenţa rî~duiel~lor feudale. Pe de o parte,
Regulamentul Orgawc, pnma constitutic a Tărilor
Ro~nîne, intrat~. în vigoare îu 1834, cu' toate prevedcr~le sale. poz1t1ve,v împrumutate legislaţiei burgheze
a tunpulm, consacra în fapt prcpouderenJa aristocraD .. Popovi~:, c;u•e iucbeia tpocu luminilor la 18291 distingea. ·î n etapa urmlhoare
litcrnturu r,aoastre, doui'i fn~e: UUll î'ntre 18!9- l840, denun)ittl. ,.,cndinu~. flo inte•
gril~'! în ritmul r:ult11rol orciJtuta.l", ~i a doua între 18'1.0
apariţia Junimii; denumită
„uj,rmcrea ~aforilor loct1/~·· ( Literatura ro mină mod~rnă. Tendinţe de integrari în ritmul
cu/l"ral occ1demal, turs lttotr afiRt, Cluj, 1939-1940). DupG cum ~e vcd.; chiu ce.r<>e„
tători :<itrăini de marxism, de~i pornind de la puocte de vedere deosebite., n.•au putut
şă nu ajungă la coocluz.i.i faptice, relath· apropiate de ce.le ale cercetătorilor marxisti.
A<'eust..~ se ~atnrPţ~e deiigur caroot«ului ue~ iudi.viJ.uali:r.at a.l pa~opt,i smului, atît ~ub
raport ,stonc, cît ş, sub raport ideologic şi e~tetic. Specifioul literar a1 r.nrentului eJlle
atit de viu şi de prrgnaut întît el s-a impus chiar ~i acelora. care n-au ştiut să-l
1
e,q li":· Con~i.dc:rU01 cU c:,tc nu,i: i.1.uponnut 8ă ne conccntriin:1 titenţia tocmai tU;upra
~cestut sp.euf1c, a. cau-r~lor ce l-au pricimUt şi a .-onitcinţelor r,c care le-A prodw.
d.eClt slt d1st-ut.ă1n la neefir~it dac.U legitiruăm na~terea paşoptismului ta 1821 sau 1829
~· daeli-i oonsC;nţiro decesul la 186J~ 1666, 1867 (poate chiar la 1859).
O
,i
9
104
ţiei moşiereşti şi perpetuează caracterul feudal al puterii.
Pe de altă parte, jugul otoman, care dăinuia încă,
deşi cu o străşnicie mai mică, aşează piedici artificiale în calea extinderii r elatiilor de comert ale tării,
împi edică valorificarea resurs~lor ei natural~, me~ţine
întreaga viaţă de stat în haos şi rl ărăpă nare, cond amnă
cultura la o existenţă anemică, izolînd-o de curentele
înaintate ale timpului.
Cele mai largi şi mai diverse pături ale populaţiei
sînt nemultumite de această situatie : tărăuimea din
cauza tot ~ai sălbaticei exploatări boiere'şLi, consecinţă
inevitabilă după cum a arătat-o Marx a conso1idării legăturilor gospodăriei feudale cu piaţa; burghezia din pricina obstacolelor nenumărate ce frînează
Jczvoltarea negoţului şi a industriei, precum şi a poziţiei de totală inferioritate politică în stat, incompatibilă
cu puterea de fapt ce dohîndise; meşteşugărimea şi
elementele proletare ale oraşelor din cauza mizeriei
şi a nesiguranţei traiului zilnic. Chiar în rîndurile
boierimii de a doua ~i a treia treaptă erau destui cei
<'e judecau cu asprime înapoierea în toate privinţele a
Ţărilor Romîne. De peste tot răsunau glasuri reclamînd
modernizarea sistemului de guvernămînt, îngrădirea
drepturilor abuzive ale marii boierimi, suprimarea anarhiei din administraţie.
Datorită ascutirii continue a acestor contradictii,
pc baza dezvoltării rapide a clcmcntclo1· producţiei
capitaliste, a luat naştere în primele d ecenii ale secolului al XIX-lca în Moldova şi Muntenia o vastă mişcare
de eliberare, rezemată în principal pe lupta maselor
ţărăneşti, dar contopind revendicările tuturor categoriilor sociale nemultumite. Ea s-a consolidat absorbind
undele marelui seis~ ce făcea să se clatine din t emelie
echilibcuJ politic şi social al Europei. Răs turnările
proclu se de revoluţia france:t.ă de la 1789 şi de campaniile lui Napoleon, valul răscoalelor p op1lla1;e împot1;iva
r egimurilor despotice, puternica fermentaţie spiritual ă
a epocii în sens liberal şi democratic, au contribuit la
delimitarea poziţiilor de clasă în Principate, la orientarea tactică a diferitelor pături nemulţumite, la crearea
unui curent de opinie, în genere ostil rînduielilor feu-
105
dale. Mişcarea de elib er are, călăuzită de năzuinta desfiinţării rîn du icWor fcudalo-iobăgiste şi a cuceririi independenţei naţionale, se va manifesta puternic în răs­
coala lui Tudor Vladimirescti de la 1821 si va continua
să alimenteze vreme de 30 de ani, sub forme <liverse,
~upt~ p~~tru progres social. Tot ce se petrece pe scena
~storiei 11 e subordonat, atît ceea ce apare la suprafată ~
!ntensa_ propa~are ~ ideilor înaintate, opoziţia legală
im_votnva r egimulw r egulamentar, cit şi ceea ce se
agită în adîncurile societătii : fierb erea i·evolutionară
rne~gîn d ele la formarea de asociaţii conspirative şi
urzirea de complo l uri, pîn ă la încercarea de răscoală
populară de la 1848.
AVÎ TUL CULTURII SI LITERATURII
DUPĂ RĂSCOALA LUI TUDOR VLADIMIRESCU
ŞI TRATATUL D E T.A. ADRIANOPOLE
Desprinderea din cleştele opresiunii turcesti , con~actul din . c~ în _ce mai strîns cu Europa d~şteaptă
izvoarele ruc1odata secat e, dar vlăguite, ale vieţii naţio­
nale. Paralel cu dezvoltarea economiei, se înregistrează
între 1821-1829 şi 1848 mari progrese în actiYitatea
culturală. Ceea cc izbeşte e rapiditatea evolu/iei şi
amploarea frontului de desfă.,mrare . In această perioadă
se e:Ktinde şi se stabilize ază învăţămîntul în Jimba romînă, creîndu-se o reţea şcolară care cuprinde toate
Lreptelc, de la nivelul elementar pînă la n ivelu l superior.
Se dezvolt ă t eatrul romînesc, care ajunge la o activitate
sta tornică biruiu<l con curenţa t rupelor străine şi fra<>ilitatca înjghebărilor aruatoare. Iau aYînt artele ~oi
ştiinţele. Se pun hazele presei romîneşti. La 1829 apa;c
în Ţara Romîncască, sub conducerea lui Hcliade Rădu­
lescu, marele animutor al culturii din această perioadă,
Curierul rominesc, iar în Moldova, sub impulsul lui
Gheor ghe Asachi, A lbina romînească. E le vor fi urma Le
curînd de o serie d e publicaţii cu caracter literar,
dintre care cele mai însemnate sînt Curierul de ambe
106
Alăuta romîneascii (1838), cu deosebire
Dacia literară (1840) şi Prop<tşirea (1844).
Literatura cunoaşte şi ea o epocă de înflorire. Caraclr'ristic epocii e însă că literatura nu e cultivată ca o
îrnleleLnicire profosională independentă ; ea se desface
din activitatea mai largă d e luminare, scriitorii f iind
ui!:tc luptători pentru emanciparea spirituală, care
schimbă condeiul pentru scenă, catedră sau t ipografie,
fă1·ă a ocoli acţiunea politică propriu-zisă. Chiar oamenii
ele mare talent practică beletristica în mod accidental
şi doar un Anton Pann, un Bolintineanu sau un Heliade
ajung să-şi constituie d in scris o meserie.
În viaţa publică literatura jo acă un rol de seamă.
fiindcă nimic nu avea formă şi î n toate direcţiile spa~iului cultural erau t erenuri virane, îndemnul spr e
luminare capătă asp ecte patetice iar energia cărturarilor
e galvanizată spre întreprinderi mari şi iniţiative multilaterale. S -a obser vat demult că figurile r eprezent at ive
ale epocii, fie că e vorba de Heliadc Rădulescu, de
Gheor gh e Asachi sau d e Mihail Kogălniceanu - au
ambitii en ciclop edice si desfăşoară o uriasă activitate
ÎJl ceÎe mai diferite d~menii, dincolo d e o~ice sp ecializa1·e rigidă. Asachi e ctitor al învăfămîutului clin Moldova, a l teatrului în limba romînă, al p resei, scriitor
în genuri variat e de la poezia lirică şi fabulă pînă la
nuvela istorică şi dramă-de asemenea e pictor şi
tipograf. H elia d e Rădulescu, cu deosebire, surprinde
prin polivalenţa veleităţilor şi gigantismul proiectelor
sale, dintre care numai unul, proiectul ele la 1846, de
înfiintare a u n ei bibliot eci universale cu menirea ca,
în tiii:ip de zece ani, să traducă în romîneşte toate
capodoperele pr oduse de omenire în filozofie, ecouomie
po litică, istorie şi beletristică, ar fi ajuns să ocupe o
vi ată de om.
'Protagoniştii literaturii din a) d oil ea sfert al veacului al XIX-lea, pe care istoriografia îi cunoaşte sub
numele de paş optişti, sîot cei mai mulţi născuli în al
sexe (1837) 1,
însă
1
Pentru. datn.ret1.
exactă
A
•pa.riţ.iei
Cu,·i e,ulul d• n"1he sen, 1837. t-f. E. Lovi„
o escu, Co,,aclu, Ntgru::,i. Duc., 1913, pp. 76- 77
bruarie, 1960.
şi
Al. H•n\il lu
Luceafărul
din 15 fo.
107
cloilea deceniu al v~acului · Bolliac 1An 1813 G ·
, d
·
, naore
Al exan
r escu se pare în 1814, s·m 1810 C A R b ·
A 1816 K '1 .
,
<
'
•
•
osett1
in~
,
oga m c<'ann m 1817, Alecu Russo şi Jicola
Balce~c~ - p ar e-se şi B olin tineanu, în 1819 _ Afoc~
s:ndri m 1821 sau 1819 etc. Mai hătrîni sînt Asachi
~as~~~ la 7~8, Hel~ade 1a 1802 şi Costache Negruz:7.i
A'
~8 · , oţ1 aceşti oameni şi-au petrecut c opilăria
10 fara, 1ntr-o atmosferă exaltată de resurectia viet„
iiaţ,onal~, însă ?11ulţi şi-au perfectat educatia îr{ străin;~
t ~te, mai .ales 1n Franţa, de unde s-au ~tors conYinsi
~a . t rehu ~e OJ?erate neîntîrziat
reforme car e s'ă
lichi,dezc mapo1erea politică şi culturală a poporului
rom1n.
Reducerea handicapului ce despărtea pe :rom' · d
c~ldalte neamur i civilizate ale Europei; handicap ;;~im~
ţ:t c~ ~0 . nedreptaL~, i°:co1;1pa~ibilă cu destoinicia şi
C,tpa.ci~aţile pop?ru]m - rnta obiectivul patriotic al paşop tiştilor, mobilul întreb"'ii lor activ 1'tavt 1· De a ·
.
b bi}
b
·•
Cl, p10~ , gra a de a sări etapele, pasiu~ca de a pune
pietre fundamentale, aprinderea :romantică de a 1~d·
e
· di
. .
ca 1
dP ma~i
~e~smni, pa tosul actului creator si încre~rc.a ~n .tramicia sa. La 1830 chiar si aparitia unei
carţ,, md1ferent de valoar e, constituia· un eve~irncn;
Punc~uJ de yornire ~ra atît de jos şi simţul limitclo;
funcţ1?.na ,:itrt de puţrn, încît orice sirguintă pc tărîmul
pult:t"' c!t de m~dcs~ă, căpăta o apreciere pozitivă.
. e „e alta p arte, Amd:azneal~ de a începe în toate di1 ecţ1ile nu era frrnata de mei un scru1111l
W I
b
d
· · aci cine
~e a. ~ a va. ece arul ştiinţelor nu-şi dă încă seama
c, chfic.ultaţile drumului de parcurs si se avîntă cu
atit mai .mult să p~indă st ele cu cît ştie mai putină
astronomie.
era enoha
- îşi· va
am1·n t'1 'n1a1·
, · K vl ,,Atunci
.
r
•
tuzm
oga m ceanu - cfod roiuri de tineri pz,·n · l
i
ev . .
entu .
• d ,
..
'
i
ce
. ~iasm_, crezin . in .viitorul patriei lor şi al lor,
ui:i,iţ~ }Oft: cu cura1ul JUneţei ce 11u se îndoicste de
nimica şi pentru care stavilă nu este, .~e api;caseră
d e lucru:·1
1
M. Kogiiluicc,~o~ JurnâlisuuJ romîrJtsc fo 1855 în Rn . · ·u r,
y
ie··
reprodu/l: "' . M K " •
'.•
muu
, crarri.,
.;}.J, Ul", 4•
JO.,
.
()gnlu1eeanu, Despre lifr.ralură, nMicR bibUotecii criti ...ii"'
.
vel'ht..1~ u. 43, P·
lSO.
,
, srr1a
IZVOARELE
ŞI
PRO F I LUL GENERAL
AL IDEOLOGIEI
PAŞO PTISTE
În ansamblu, cultura şi literatura epocii cristalizează
o ideologie naţional-burgheză, care îmbină elemente luministe şi romantice, dezvoltînd, fără discontinuitate, directivele spiritnale ale epocii precedente. Între clericii ş i
lJOicrii lllmina~i, care în perioada 1780-1800 dăd useră
primele semnale ale deşteptării clin letargic - susţi­
nîncl originea romanică a popor ului romîn, ca Chezarie
din R îmnic, titlurile de demnitate a limbii naţionale,
,ca I enăchiţă Văcărescu, ostenindu-se ca Alecu Beldiman pentru traduceri sau criticîud, ca Alecu Văcă­
rescu , descompunerea morală a fanariotismului - şi
scriitorii paşoptişti, există o comunitat e de principii
fund amentale. Paşoptiştii acţionează de pe aceleaşi
poziţii. majore, adăugîndu-le însă bagajul spiritual al
pr imei j umătăţi a secolului al XIX-lca, dominat de
liberalism şi ideea drepturilor naţionalităţilor în politică, de romantism în literatură. D ar moştenirea trecutului nu est e recuzată. ln Ţările Romîne, lu minismul
JlU e repudiat de romantism iar noua literatură nu ia
nastere ca o reactie n egativă fată de pledoaria enciclopediştilor, aşa ci'.tm s-a întîmplat în Franţa şi Ger m ania. Generaţiile se succed fără să se opună, deosebirile d intre ele sînt în cea mai mare parte de grad
şi nu de natură. Nu putem aici decît indica sm nar
cauzele acestui fenomen:
a) Unitatea între reprezentanţii tuturor păturilor
(lCtiv antifeudale ale societăţii o rea lizează în Ţări le
Romîne, în primul rînd, adeziunea comtină la ideea
emancipării naţionale. Desigur, în modul de a pune
problema şi de a o rezolva, există mari d eosebiri ;
însă, în esenţă, şi un Enăchiţă Văcărescu, şi u n Dinicu
Golescu, ş i un Asachi, şi un Alecsandri, u n Kogălni­
ceanu sau un Bălcescu voiesc cu toţii şi militează
deopotrivă, deşi cu mijloace d iferite, pentru o existenţă politică de sine stătătoare a P rincipatelor Romîne
şi o cultură naţională proprie, exprimîn d originalitat ea
şi aptitu dinile creatoare ale poporului romîn. Sar cinile
ridicat e la or dinea zilei de pr ocesul evoluţiei istorice
108
109
rămîn aceleaşi vreme de 7-8 decenii : înlăturarea
rînduielilor feudale, descătuşarea din sfera de lume a
orientului inusulman, scuturarea jugului străin. În
fafa tuturor oamenilor instruiti şi de hună-credintă
s~ d~sfăşoară acelaşi spectacol:' ţara secătuită de exacţm~ tur~eşti, o ţărănime exploatată redusă la limita
md1gc~ţc1, ? . admi.nistraţic ÎU haos şi dărăpănare,
u~ regim _polrt1e arbitrar şi despotic, de carn profită o
ar1~tocraţ1? . co~~p~ă, d~7.~aţionalizată, clispuuînd de
intmse pnnlcgu ş1 scutita de orice îndatorire.
. Continuitatea aceloraşi probleme de-a huwul
a mai
0
bine de o jumătate de secol explică în parte omoo-enitate: rel~tivă a frontului cultural, care se constit uie
parca pnnv L~c~erea ştafetei de la o generaţie la alta.
h) Alcatutta pe baza capitalului comercial si cămc'i,­
tăresc, biirghezia rominească din primele dedenii ale
secolului al XIX-lea, căreia îi revine rolul conducător
Î~ lupta de eliberare, nu tinde la o răsturnare revolufwn~n'i a rînd_iâelilor feudale, ci la o integrare pa.şnică
i7: sistemul existent, c_ar ~ să-i aco1·dc dreptul de a profi.ta de 3-trager~a Pru~c1patelor în cadrul pieţei mondiale nu 1mpotriva boierimii, ci alături si la nevoie în
'
' a ].~anţa~ cu ea.,, Ca.măta ca ,~i comerţul-a ,aditat
l\Iarx
expfo~tea~ă un mod de produc/ie dat, dar nu-l
recuza, ci se afid, fat<i de el, într-o relatie exterioarei.
Camăta caută direct să-l menţin<'i, pent'ru a-l putea
~xploata mereu, ea este conservatoare şi-l aduce doar
intr-o sta:e mai jaln_ică." I Legată prin mii de fire
de proprietatea moşierească şi lumea fetldală hurghc~i~ îşi n:anif~stă de la începu t duplicitatea : ~emulţum1~a de_ Sltl~apa cc-o d~ţine în st~t, e~ ~şi mărgineşte
totuşi revend1carile Ja foarte puţm ş1-ş1 temperează
vo~ahula~ul; ea işo văie în pragul acţiunii, priveşte
!namt~ ş1 t ~age cu coada ochiului îndărăt, critică neaJunsunle existente, dar se simte prea slab ă ca să îndl'ăz­
neas~ă a ~upta pentru extirparea lor radicală. Gîndi~ea e~, deşi protestatară, nn pune sub semnul întrebării
mseş1 temeliile ordinii existente şi multă vreme se
altoieşte pe ideologia timid luministă a cărturarilor
1
110
Knrl .Marx, C<1pitalul,
nr,
lI, Bucureşti, 1955, P· 582.
hoieri de la 1780. Contribuie la aceasta şi in existenţa
t r aditii materialiste, slăbiciunea teoretică a lumiJlismului r~mînesc, care nu s-a d ezlegat deplin de sub
tutela bisericii şi nu şi-a ar ticulat critica pc o concepţie ,despre lu~e radic~lă şi c~nse~vcn tă.
.
.
c) 1 n domeniul pur literar, inexistenţa unui clasicism puternic, ca în Franfa, care să formuleze anumite
norme riJ;ide şi, după ce şi-a epuiz at posibilităfile, să
devină o frîn<1 în calea dezvoltării artei, a determinat
putinţa simbiozei dintre romantism şi Luminism. Do
altfel, faptul că ambele orientări spirituale anticipă ,
la noi, revoluţia bm·ghcză, le co11 turează în mod egal
poziţia antifeudală şi, deci, le permite îmbinarea şi nu
1rnci
opoziţia.
P rivind lucrurile de la oarecare distantă, înrcaistrăm aşadar unitatea unor tendin t c fund~mcntale
fa primii noştri scrii tori, din jurul lui 1800, şi la cei
(lin jm:ul lui 1848. Dar apropiindu-ne ele obiect, constatăm că nuanţele, înainte estompate, capătă un contur viu : în cuprinsul aceleiaşi epoci, diferitele perioade
îşi au trăsăturil e lor specifice ; iar paşoptismul constituie u n capitol distinct, origin al şi bine precizat în
istoria cultuiii şi a literaturii noastre.
Ideologia paşoptismului este naţi<>nal~burgheză, îns~
nu d eplin omogenă. Lipsa de omogcmtate poate fi
urm ărită atît la suprafaţă cit şi în adîncime, prin
urmare, atît pc orizontala păturilor ce compun la un
moment clat mişcarea de emancipare, cit şi p e verti<:ala desfăşnrării istoTice. În adevă r, examinînd atitudinea pe care o iau la 1848 cei mai r eprezentat ivi
din tr e scriitori, observăm că unii, ca Asachi, se situe ază
pe pozitii contrarevoluţionare, alţii, . ca Negruzzi, se
abtin el~ la o manifestare deschis ostilă, dar e evident
că ~eprobă revoluţia; Heliade Rădulescu şi C.A. Rosetti
sînt burghezi liberali, frazeologi şi oportunişti ; BolinLineanu şi Grigore Alexanclrescu ilustrează şovăielile
micii burghezii , care în genere e de partea el.emcnt elor
radicale, d ar nu o dată se Jasă în şelată de lozincile
cliarliste; în fine, Nico]ae Bălcesr.u şi, pînă la un punct,
Cezar Bolliac sînt democraţi revoluţionari, militînd
consecvent p entru abolirea clăcii şi împroprietărirea
111
ţăranilor, pentru reprimarea hotărîtă a împotrivirii
claselor răsturnate de la putere şi apelul la popor
în vederea salvării revoluţiei, ameninţată clinăuntnL
de trădare şi din afară de invazia turcilor.
Sub raport istoric, ideologia paşoptistă se formează
înglobînd zestrea luministă a ultimelor decenii ale
secolului al XVIII-iea şi a primelor decenii ale secolului al XIX-lea. Un punct nodal îl constituie răscoala
lui Tudor Vladimirescu de la 1821, care dă glas protestului ţărănimii împotriva rînduielilor feudale şi a
jugului otoman. Tudor e însă învins şi, deşi la oraşe
şi sate tulburăril e maselor nemulţumite nu se vor stinge
niciodată, gîndirea socială şi politică a vremii se menţine, în ansamblu, de la 1821 pînă către 1840, relativ
unitară în sens luminist. După 1840, ca o consecinţă a
ascuţirii luptei de clasă, luminismul se rupe, afirmîndu-se pe de o parte o linie liberalistă majoritară şi o
linie ra<lical-democratică, minoritară, cea <lintîi cxprimînd tendintclc burgheziei înstărite si a unor fractiuni:
boiereşti, l egate de dezvoltarea capitalistă, cea de a
doua exprimînd procesul de maturizare revoluţionară
din rîndurile ţărănimii şi ale păturilor sărace ale oradivergente ce sălăşluiesc în cuprinsul
p aşoptismului se pronunţă puternic în timpul eYenimentelor revoluţionare de la 1848 şi se adîncesc
după aceea, în perioaua imediat următoare, cî11<l între
conlucraseră Ja răsturnarea ordinii regulamentare
Ţările Romîne intervine o ruptură cvasitotală.
cei ce
în
îN CĂUTAHEA INDIVIDUALITĂŢII NAŢIONALt
· ează pa"optiserie de trăsături comune carac t er1z
..
!
. .
'ns '1ntreuul său. !n primul rînd ~onştunţa mdrv11
mu I
o
·t·
.
crearea istodualitătii nationale, mam estata pr~~
: încli·oorafiei pretuirea acordaLă ]ite1·aturu pop1.1la1e,d. .
n o
'
,
1 ,
propa«an 1st1c,
narea de a cJ1.-plora trecutu ' m se~~
o
pentru valoarea lui de exemplu p o_z1t1v.
. cutare
Din ·1n1nct de veclere programat~c, ace8a4s0ta doriM.hail
•
p~ruta la 1
e . l ·10
G
e definită în Dacia iterara, a a
1 '
Ko~ălniceanu, capul. cel mai orlgatza:~l;al:1i;;?,::tar
moldoveni, spirit lucid, format a . u~c
' . . ·fo;t~
plin e ener?1e )'l f ; l
Şi la Berlin, dotat multilateral,
d toti ca un adevarnt se a
persuasivă, recunoscut
c
'
. . .
K' ,.:-J.
.
.
Î
celeb··a
prefată a Daciei literare,
<1enerat1ei.
n
~
,
.
• o„a ·
0 .
P'.
initiatorilor presei ronuncşt1,
'
niceanu aduce un oma.,,m . ' . . • . f.
ntinuilui Heliade Rădulescu şi Asachi, ş1
a _irma_ co, d
t ·1e lor În fapt el cristah zcaza o m rutatea cu ef or un
·
'
-. d ceso
. sens national, cc nu fusese strama pre e
•
mare 1n
,
,
h ·· cestora caracrilor, dar nu căpătase niciodată m oe u a
0
şelor.
Tendinţele
.
. . ca mopo
·
rt ru· de o burP-hezie
· · lu 1z«on1ti
o
pur ş1 s1mp
!'>
,.
d. - lu· ,t cu mosicrimca
venală ce se asociase, unpu 1? ş~ a >JeC ' B llia' chiar
Bohntmeanu,
o. c,
( Gri g ore .Alexandrescu,
D
. 1 . Ale)( Ioan Cuza marchraza
0
Alecsandri).
i:111,1-l~ _ui
, · · aso tist. Pentru a
destrămarea def1mt1V,t a frontului p ) p
b .
- K ălnieeanu a tre mt sa
realiza reforma agrara,
og
..
- . d idei si
lupte Îlllpotri,·a multora di ,1 foşt.u tovar~ş11864e . d ;I stat din 2 mai
·
să recurgă la 1ov1tnra < c
. ,_ eyi,
d.
~lu i cum se ştie, accasti încercare pormta . ~n
int~~tia de a face dreptate ţăranill or. nu a rf;~lv:~::
d . fundamental nimic, antoru ei va p a. t. .
n10 1 d
f initiat. faptul e scrnn1f1cat1v;
îndraznea a e a O 1
,
'
de
articolul 13 al Proclamaţiei de la I sli:=, _ accept a~
.
. l 1848 (cel putin i11 formă) nu mat gasea part1z~~1
toti a
•
,
,
t t că nutini
consecvenţi, cu oa _e _
r ,
,
l a ' 1864, .' pasuptişti
'
.
d
·
1
l
·
a
,aşopt1sta
ca atare
ntinu
au
să
existe,
ar
H co og1
l
.
Co
·
·
forta
îsi pierduse terenul, ,1ş1· 1sto_v1se
, .de_ persuasmne
i~r sub raport istoric devemse anacronica.
Luptele pentru unirea Principatelor, obiectiv ce încununează o fierbinte şi statornică aspiraţie a con ştiinţei
naţionale, realizează iarăşi o oarecare refacere a coaliţiei, însă pentru puţină vreme. O deplină solidaritate
nu mai era posibilă; foştii luptători se risipiseră ; unii
deveniseră personaje proeminente în partidul liberal, care continua doar cu numele vechiul crez
(C.A. Rosetti); pe alţii îi scosese din rînduri o moarte
prematură (Bălcescu, Russo, V oinescu II) ; în fine,
cei mai mulţi, după înce-rcări vremelnice de a juca
vreun rol în viaţa p olitică, s-au văzut obligaţi să se
tragă la o parte pentru a nu se · macula ori au fost
z·
v
ir
113
112
tenu unui principiu director al mişcării literare. Simbolică chiar prin titulatură, revista lui Kogălniceann
îşi propunea să fructifice ostenelile scriitorilor din toate
regiunile locuite de romîni: ,,Foaia noastrc! va fi, un
repertori1i general al literaturii romîne, în carele, ca
într-o oglindă, se vor vede scriitorii moldoveni, munteni,
ardeleni, bănăţeni, bucovineni, fieşcarele cu ideile sale,
cu limbu sa, cu chipul său" .
Meritul principal al Daciei rezidă J11Să În apărarea
ideii de originalitate naţională în liter.itură. Kogălni­
ceanu constată că „dorul imita/iei s-a făcut la noi o
manie prime_jdioasă". Văzînd invazia de traduceri care
transporta fără nici un discernămînt producţia a t ot
felul de literaţi obscuri şi de glorii efemere ale modei
occidentale, Kogălniceanu apreciază cu dreptate că
,,traducerile nu fac o literatură". El cheamă, deci,
aLcnţfa scriitorilor spre realităţile na-ţionale : ,,Istoria
noastră, are destiile fapte eroice, frumoasele noastre ţări
sînt destul de mari, obiceiurile noastre sîn t destul de
pitoreşti f,i poetice, pentru ca să putem p,ăsi ~i la noi
sujetziri de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţii
să ne împrumutitm de la alte naţiuni" .
După cum se vecle, îndrumarea dată e încă elementară, axîndu.-se pc sfera tematică a inspiraţiei şi nu
pc conceptul, mai larg şi mai subtil. al atitudinii scriitorului, al punctului ele ved ere din p<'rspectiva căruia
el valorifică htmea. Cu toate acestea, meritul direcţiei
de activitate, in augurată de Dacia literară, a fost imens.
Opinia progresistă a vremii a îmbrăţişat cu că l dură
apelul lui Kogălniceanu, fiindcă necesit atea lui era
adînc simţită şi literalmente plutea în aer. Năzuinţa
de a pune la t emelia creaţiei seva nutritivă a realităţilor
naţionale va absorbi eforturile tuturor scriitorilor de la
1848 şi le va canaliza în mod n ecesar opera pe făgaşul
unei arte rcalii;Le, întemeiată pe observarea nemijlocită
a mediului local. Aceasta va lega literatura mai strîn s
de popor, îi va spori audienţa publică ':'L o va angaja
în jstorie, ca o parte componentă a luptei maselor
pentru emancipar e.
Debitoare în perioada sa incipientă, ca orice litera·
tură cc se află în faza copilăriei, multor modele s trăine,
' · te să-si
.
, . ., va începe d e-ac1· 1na1n
, caute
literatura romma
.
.
- exploreze r csur. ·
" · b ul c1 ·p ropriu sa
co rns1stenţa tim r
· li . 'ci· al si psiholo"ic in
.
·. b"le
ale mec u1m so
,
~ .
1
sele 1nenmza
·, li·
i:- _
.
T
t t ea va matcnc1
za '1 n ·scl 1puea
.
care s-a nascut. rlep al,
se sncced !'<i se într etaie,
neîntreruptă a ta enLe or. c_c
.
i n;l
. .
. fatcLe a le spcc1ficnlm naţ o
.
..
..
1101 şi noi
, .
. _ .
, .
mai toti scrutoru
lnspiratia 1stonca "a ten~a p~
'strădui să
,
f" · ceptie ci se vor
vremii. Aproape ara ex
, . '. c ale luptei penLru
·
··
=cotele
sm ulgă U1tai·u rno,_...
' . er oic
V1
· al XVI-lea să
independenţă
din secolele a~ ţ_ d~~!~tori şi căpi~ani.
proslăvească figura _unor vitep . decăzut modele de
1
de oşti, oferind astf_el prezent~J~sea intentia patrionrmat şi. pilde însufle!JtO?re. ala" ~ 'C''·Cni~entclor şi
·01loa:t1a r e·
'
tică dcnaturca'l.a P{
.el li· at dar._, peregrinarea
pe
oamenilor. TrccuLu c i ea .~ ' s· nici o căutare de
. le nu e o cva:.,;mne ,1
.
. drumur ile :;a . ~- l
S tt Prin evocarea istorica
pitor esc. ca la . a ter d c? . . . si traditii pe care
se relevă po·tcnţ1alul e msuşir_t. '1 de ro~i bine.
• · .. oate rezem.a , -1su
'
.
poporu l rornm lŞl {! 1·
p1·etate înaintea trecutului,
.
·
cu
·
1
D intre CCJ_ c'e se mc 1na
..
ricrore Alc:xandrcscu, primu
mai numeroş1 smt poey~- G
a
debut
1832),
va
1
mare liric al Muntcrue1 (vo uruu
\e rostoaolesc cu
'n ver suri sculpt.ttrale, care
- . ' o . J\{'h .
evoca l . .
b l .
c Mircea cel Batrm ş1
l a1
r everberatu s~b ~ ~!' P ,
ul tuturor îndră:we1 Heliade Radu1eseu, om
.
.
v 1teazu
.
.
. .t" tivelor
persona1itate
lilor si creierul tuturor iru . iad'
J va începe o
t .
de contra 1ctone,
Lumultonsa Ş 1 f'X rem
M'h · y 1·teazul Costache
·
I
l
·
ntru
pe P
1 a1 . (l837)· un prim
.
epopee av1nc
u·
in
ce
.
· Aprodul urice
,
_
1 pnu
Negruzz1 va ta,
. . · , x·eala" îrn1)r u1nuta
.
l
în care 1storic.
poem eplC
u,
.
in cazul de fată Ştefan
legendei iar f1g~ra ero:~~u1,., Bolintineanu, voe{ de mare
cel Marc - e hiperbolizata. .
r ced ceea ce
facilitate, de un :;~ntimcţ;ahs1l'n;ăm p;:licui ele azi,
explică ~i. t'.zura lu~ ~J.r~ :c P:u~ite impropriu legende,
creează m.1c1 scene, e'. s ica. '1 . :- teatral dar plini <le
· · trecut u l u1 crcst1cu
'
uudc er ou
~
, eaza. · ' blime
din mono.
, bind in rep11c1 su
,
1
monurnenta rtate, ' or
, 1·ud c1nd si cind,
v
v
•
I· · cărora se <1est,r
'
ton ia ta ca rutu m
.
l r· . ,1v sînd deoparte
. . 'f :
memorabile . n ine, a
. ·
m1c1 a onsme
'
.
.
· 'il mai annutun
- tilor poen m1non,
cohorta nenmnara ,
. , ' .
1 - 1860 , va încerca
pe Alecsandri, care, ma1 tu2au, cupa
V
.
t
'
v
•
~mp
115
111
<:u Dumbrava roşie, cu un succes mai constant decît al
prcclec~sor~or să~,. să :eîn:vîe în spirit patriotic O l'po;ă
dFie stralnc1re militara, folosind exemplul lui Victor
ugo.
Mod:lul _prozei consacrate trecutului îl dă Costache
~egruzz1 p~1n Alexa_ndni Lăpu,şneanu, excelentă naraţm_ne7 evoc1.r:td zbuciumatele conflicte dintre domn şi
ho1e~1 la IDtJlocul secolului al XVI -lca, coustrnită cu
s~br1etate, cu o mare forţă a pictnrii dramatice si un
chalog epurat d e orice d iscursivitate, rt>dus la ~ocuJ
~nor ca1·actere. t~ri, între care eroul însuşi se profii cază
u~tr-o perspectiva dantescă. G. Călinescu remarca odată
ca nuvela Alexandru Lăpusneanu ar fi d evcni"t O sc ·
1h v
•
H
,
·
ncre
ce c ra c~ ş1
aml~t 1 tlacă literatura romînă ar fi
a:ut în atutor. pres~1giul i111ci limbi universale. E cert
Ca a~e:ista af1rmaţ1e est e exagerată, dar ea si tuează
1otuş1 ~n mo~l legitim cunoscuta creaţie a lui Ne ....rnzzi
0
mtr-o 1erarh1e a capodoperelor.
. De un i_nt~res cu mult mai redus sînt nuvelele is torice ale lUI. G~eorg~e Asac_hi, care au invenţie epică,
c~ar -~în~ ~bride Şt greoaie, datorită artificialită ii
h~hu, lipse~ de au~en:~citate a decoruhti şi mai al~s
din ca~za mc~pacităţu organice a autorului de a
tr~nsmite tonalitatea
afectivă a epocilor revolute . U n
.
.
Prim ~oman 1st?r1c, cu merite în zugrăvirea ambiantei si
!nvest1g:r~a J:>Sihologică a personaj elor, apar e la 'i855
m Rominia
literară sub semnătura
"• lu1· V ·A · U r ec h"1a ·.
L ogo .,
atu l B aptiste Veleli.
A
1
. . ~per~, într-u~ fel ?ea mai reprezentativă a întregii
literat~m }aşopt1ste_ 1n domeniul reconsiderării trecu_tlllm, ra mîne desigur Romînii sub .Nlihai Voievod
Vi.teazul, .r od _al oster~el!lor celui mai pur, mai consec\ ent ş1 ma1 clar-vaza tor d intre pas t" t· N" I
B:--1
- . d
, op 1ş 1, 1co ae
a ce~cu, r ap.1t _ e o mo:1rte crudă la vîrsta d e numai 33
de ani. Ace~sta lu_c~are, neterminată, în acelaşi timp
o sav~1;1ta erud1ţ1c ş~ de înaripată poezie, po.rueste
m ambiţia. de. a nu literaturiza istoria, de a n u' 0
.amenda sub1e~t1v cu ajutorul ficţiunii artistice. Băl­
cescu expune faptele cu rigoare ştiinţifică şi obiectivi-
i~
1
116
G. CUlioescu„ l storia li,t>ralurii romf11 e> Bueurtstj 1941
20S
. •
• p.
•
tate, călău:r.indu -se pas cu pas după izvoare, cu ambiţia
de a epuiza materialul bibliografic. Stilul său e ele:.:ant şi energic, căutat fără a fi preţios, patetic fără
excese r etorice, mereu acordat la pulsaţiile unui suflet
ardent, de o înălţime moral ă rar înt:îlnită, devotat
patriei pînă la je(tfa <le sine. Frazele se inlănţuic în
paragrafe construite simetric, cu o intuiţie excelentă
a dozajului ~i obţinerii efectului, părînd că autorul
11'-a au zit înainte d e a le seric cum se rostogolesc în
ample volute s onore.
În dramaturgie, roadele inspiraţiei istorice sînt m~i
slabe, întrucît primele lucrări - o dramă a lui Asachi,
alta a lui Bolliac, pare-se şi un l\liircea cel Bătrîn al lui
1[eliaclc 1 şi un Nlihai Viteazul al lui C.D. Ariccscu is-au pierdut. Prima operă ajuns ă la .uoi e piesa lui
N . Istrati lvlihtil, care a produs la vremea sa (1850)
o dubl ă senzaţie : întîi, prin simpla pl·ezenţă, care
clovedPa posibilitatea c11ltivării genului în Jim ha romînă;
al doilea, prin utilizarea ve1·sului alb, procedeu aplicat
î nsă mai rnult din indigenţa talentului dccît din intenţia
obtin erii unui anume efect dramatic. De-abia tîrziu, în
1867, cu Răzvan şi Vidra şi mai apoi cu Despot Vodă
al lui Alecsandri, literatura romînă va reuşi să dea
si în ac1::astă J.irt:ctie lucrări d e v aloare.
' Acţiunea ele in' vcsti_g arc beletristică a t r ecutului e
însotită si consolidată de eforturile de a întemeia is toriog;afia ' în sensul modern al cuvîntului. Mihail K og Mniceanu dă în )jmba franceză, la 1837, pe cînd nu avra
decît 20 de ani, o Histoire de la Valachie, Moldavie et
des Vcilaq1tes transdarmbiens. Mai tîrziu, el va e<lita,
cu sîrguinţă şi pricepere, pe cronicarii secolului al
XYII-lea şi al XVHI-lea şi va crea, la 1841, revista
tle material documell'tax Arhiva rorninească. În l\Iuntcnia rolul de fondator al istoriografici moderne îi
revine lui icolac Bălcescu, care publică primele studii
de istorie socială, ccrcetînd evolutia institntiilor O!'ită­
şeşti la romîni de-a lungul vremurilor şi pr eo~upîn du-se
atent d e situatia clasei tărănesti. La 1845 el înfiintează,
cu ardeleanul· August 'Trebo~u Laurian, colecţia ele
• I. lldiade
Rădul~stu,
Curs intreg de pot:ic ew~ra.lii, III, p. 42.
117
ş i studii istorice J\llagazin istoric pentru Dacia.
Kogălniceanu şi Bălcescu lichidează definitiv metoda
jzvoare
cronicărească de a trata istoria ca o cronologie uscată
în care epocile se succed fără legătură iar capetele
încoronate joacă rolul principal. Cercetarea trecutului
devine la ei o cauză a educării naţionale, un mijloc de a
argumenta drepturile imprescriptibile ale poporului
romîn si de a stabili calea evolutiei lui în viitor. În
miezul 'cercetării ei aşează soci~tatea, urmărind ca
prin studiul instituţiilor şi al tuturor laturilor vieţii
nat,ionale, de la economie pînă la cultură şi starea
moravurilor, să desprindă de sub înlănţuirea aparent
întîmplătoare a evenimentelor, legile obiective care
determină desfăşurarea procesului istoric.
Valorificarea folclorului est e parte integrantă a
aceleiaşi năzuinţe de a dovedi titlurile de demnitate
ale poporului romîn. Dacă la noi nu exista o tradiţie
de literatură cultă, paşoptiştii vor constata în schimb
cu mîndrie şi vor p1·oclama cu ostentaţie marca bogăţie
a creaţiei orale a poporului.
,,Ceea ce formează sîmburele poeziei
nale - afirmă Kogălniceanu la 1837 şi cîntecele populare. Sînt unele între ele
ruşine celui mai bun poet." 1 Lui Russo
populară
noastre naţio­
sînt baladele
care n-ar face
i se părea că
„adevărată literatură,
într-însa găsindu-se
de care se pot
mîndri romînii",
„o închipuire
fecundă, vie, graţioasă, o agerime de spirit care se traduce
în mii de cugetări fine şi înţelepte, o simţire adîncă de
dragoste pentru natură şi o limbă armonioasă care exprimă cu gingăşie şi totodată cu energie toate aspirările
sufletului, toate iscodirile minţii" 2 • Bălcescu atribuia
poezia
e
poeziei şi tradiţiilor folclorice rolul de izvoare istorice
d~ prim ordin. Alecfandri socot ea creaţia orală a poporuIm drept principală mărturie a caracterului naţional
şi ca atare îi asuma sarcina de a face operă de prozelitism susţinîncl în faţa lumii drepturile încălcate ale
rnmînilor.
Cea mai însemnată contribuţie a pa şoptiştilor la
J
M.
.i\ t. Kogălniceanu„ Romănisclte odtr wtaflachische Sprache und Lilerâiurt în:
Kogălu.iccanu,
118
Optre, I, cd . critici de Andrei Oţetea, Bucureştj, l 946~ p. SSO.
z Alecu Russo, Opere compl~te, Ducure~ti, 19•12~ p. 220.
valorificarea folclorului a constituit-o, mai presus decît
orice fel de declaratie admirativă, actiunea concretă,
atît de rodnică în u;mări, de transcrie;e şi publicare a
poeziei populare, întreprinsă de ~lecsandri.
.
Acest fecior de boier, educat m Franţa, de o fire
boemă, sociabil ă, echilibrată , un om al politeţii mondene
~i al cuviinţ.ei în raporturile sociale, care avea în sîn~~
un instinct migrator şi şi-a depănat viaţa în că lătoru
şi îndelungi popasuri în tihnita s~ retragere _de 1~
Mirceşti, a fost însă un mare patriot. El a ştmt sa
c,ăsească drumul către sufletul natiunii şi într-însul
,:,
'
au vibrat cu adîncă re:r.onantă toate marile momente ale
istorici secolului al X I X -le~. De aceea a şi ajuns între
1850- 1870 cel mai reprezentativ poet al romînilor.
PI'; la 184,2 Alecsandri a început să colinde munţii
Moldovei, notîndu-şi poeziile auzite de la ciobani şi
oameni din popor. Publicarea lor a întreprins-o făr_ă
nici o intenţie de a face operă filologică, din pură adm1ratie fată d e frumusctile ce i se revelaseră si pe care,
cî~cl a fost cazul, n-a ' ezitat să le şlefuiască; adăugîncl
sau cenznrînd pe autorul anonim. Meritul său rămîne
imens. Tocmai fiindcă a fost călăuzit ele un cl"itcriu
estetic, poeziile pe care le-a dat la lumină au cucerit
toate sufragiile şi au chemat atenţia tuturor asupra
folclornlui. Alecsandri însuşi a extras din această
memorabilă descoperire impulsul decisiv pentru orientar ea prop1·iei creai.ii.
.
Faţă de poezia de la începutul secoh~ltu, a lui
Enăchită Văcărescu, Beldiman sau Conach1, cu Yers
lung, t~pică greoaie, lexic puternic influenţ~t de . grecisme, ca ~i faţă de poezia de la 1830, a lm Hehade,
Cîrlova şi Alexandrescu, care încercau transpunerea
la noi a melodiei lamartiniene si alexandrinului francez,
iloinelc lui Alecsandri ce înc;p să apară de la 1843,
aduc transpare11ţă, fluiditate, un sentiment luminos
şi proa~păt, freamătul unui contact viu cu natura.
De atunci, poezia se romîni" - va remarca mai tîrziu
~u dreptate Bolintineanu. Influenţa literaturii populare
este evidentă la multi dintre scriitorii vremii, dar
la nici unul ca la Ale~sandri, ea nu aderă organic şi
nu se integrează în însăşi substanţa actului creator.
119
O menţiune s pecială trebuie făcută pcnlru Anton
Pann. Fiu de căldărar din sudul Dunării, Anlon Pann
este un autodidact, dez,·oltat în relativă izolare d<·
~i<:,care~ ~iterară_ a epocii. Teîmplinindu-şi , ocaţia prin
rnddetrucuea hn de adapt ator în romîn<'<.lc al cîntărilor biseri_ccşti greceş ti, Anton Pann începe în deceniul
al l~I-~ea ş1. c~~1tinuă cu o stăruin\ă neobosită , pînă
la sf1rş1tul vieţu (1854), să culeagă şi să dea la iveală
în propria sa tipografic material de circulatie folclorică, mai ales orăşenesc, dar şi poezii de fol clo~ rural,
snoave, anecdote şi proverbe, auzite sa u citit!" în manuscrisele ce-i cădea u prin mînă, în ziare sau că rţi populare.
~l Adă dovad.ă ~c o prodigioasă capacitate de r eceptar e
Şl m. acvel~ş1 . timp de o sfîntă candoare în privinţa
propnctaţu literar e, ceea ce, hineîntcles, creează compara tiştilor cc vor să-i de t ermin e izvoarele dificultăfi imense, căci sursele nu se lasă depistate cu usurintă, iar intervt'nţia scriitorului se produce fără itlci
o regulă precisă. Autor, tipograf, colportor, Anton Pann
est «:_ un exemplu .~e artizan literar într-o epocă pat riarh .a la )cîod functiile
nu se specializaseră ' iar cititorii
•
d rn
c asele de jos, pe care el îi viza, t r ebuiau Oo-ăsiti
la locul de muncă. Deşi în numeroasele lui op er e dă~1
nu ..o dată ~p.es t e lucruri îndoielnice şi de prost-gust,
scmtorul facmd concesii comerciantului p entru care
orice îi place citilorului poate fi transfor~at în marfă,
în~ Povestea vorbii şi O şezătoare La ţară întîmpin am a devărate culmi de expresivitate literară. Din
punc t <le vcdct(' paremiologic, Povestea vorbii este o
ad evă rată en ciclopedic de morală practică , în care
proverbele, grupate după s inonimic, cur" t orential,
cu o vervă îndrăcită. cu o culoare pito:'ească şi 0
sucul en ţă rab el aisian ă . 1n modestul Anton Pann se
7eg~se~c m~ti-~c ale f~Jcl~ru]ui universal : în ţel epciunea
mchana, b1bha, ant1ch1tatea «rcco-J atină Bizantul
b
'
,
'
e, u I me diu, toate meridianele îşi dau întîlnirc, nucleele
narative şi scnlinţele morale îmbrăcîndu- se însă în
haine romîncşti şi fiind a da ptate la scara de întelco-er e
ş.i la dimern, iunea încă rudimentară a cititor~lui
m ăr.unt; aflat pc primele trepte a le proces ului de
lunnnare.
0
120
IDEALUL SOCIAL Ş I POLlTlC
Oslilitatea faţă de rînduidile feudal-iobăgistc, aspect
onstitutiv şi inalienabil a l literaturii paşopti~tc, se
111anifes tă nrin cr itica socială, sub toate formele htcrare
~i în t oate ·registrele - de la tom~ ~cut, violent, de~as<·ator al lui B ă lccsc u , pînă la cntJca de moravuri, ~u
humor indulo-cnl a teatrului lui Alecsandri ş1 noma
fină, amară 1;neori, a fabulei, în care maestrul gcnul~i
riimîne Grigore Alexandrescu. Î n genere, la 1818 critica nu pune sub semnul întrebării ~egitimitatca r:g~:
mului în suşi ; la o asemencu extremitate a ~ema,scaru
ajunge conse~ve~\t d?ar Bălc~scu î n. question ,,co~o.mique des Pnnc1paut~s Da1wbie1me~ ~1 m_ alte lucrar1.
Exprimînd o burg hezie cc condamn~ p~rs~stenţa ~o~a:
vurilor fanariote ş i combate corupţia, urutarea pnp1ta
si ncdi.,.erată a Apusului, injusteţea privilegiilor de
~astere~ dar care nu e veritabil revoluţionară, literatu;a vremii se rupe de ordinea Ycche fără a-i declara
J·ăzboi.
Gri.,.ore Alexandrescu, care a dat elegii ş i o p oezie
de m editatie sub semn lamartinian, excelează în fabule,
devenite s~b condeiul să u mici însce n ări pline de n aturaletc unde animalele vorbesc cu o fa l să sn iozit ate,
într~u~1 cadru schitat cu inînă sigură, cu detalii ce
transpun în mcdi~l autohton modelele clasice a le
unor La Font aine, Florian etc., undt', în fine, poanta
cade concis şi su rprinzător, dcgajînd fără echivoc morala şi dezlcgîn<l b ăi crilc rîsului.
.
Alecsandri, car e îşi începe a cti vitatea dramatică
prelucrînd vodeviluri , şi uşo~re ~omed~ bulcva~ilier e
fran t u z ,,şti, potrivite cu pnlcrile d1letan!,ilor cc le rnterpret~u ~i ale g ustului publicului ce le apl~uda, izbuteşte rapid cu Iorgu de la Sadaţ~ra, laşii ui .c~n.iav~l,
dar m ai ales cu cele două C hinţ e (Coana, Chinfa in
Iasi si Coana Cliiriţa în prorincie) să ancoreze în plină
rc;litatc romîn cască . El n•purLcază mari succese î n
pictura de caractere şi zugrăvirea de moravuri ridicole,
inevitabile, într-o societale inlrată într-o perioadă de
rapide prefaceri, unde antitc·za brutală î~tre modelul
ce îi călăuzea pc oa meni şi chipul lor de ah se con forma
121
se ivea la fiecare pas. Procedeele lui Alecsandri sînt
naive; t r avestiri, ascunderi prin dula1,uri, îno-rosarea
pînă la caricatură a particularităţilor de vo.rbir~ ale
pers?najelor, l~vit~tr~. de tr:atru pentru depăşirea punc~?-1111 m~r! al rntr!gu, obţmerca cu orice preţ a u nui
fm_al fericit. Dar dialogul este viu şi autenLic, iar personaJele persiflate sînt a tît de ascutit si exact observate
în 1>urtările, gestur ile şi mai ales în' m~dul lor de a v orbi,
încît. ~ t~te din el~ au supra~eţ~it în ~o~ştiinţa publicului ~1 m m.e moria unor scruton ultenon, ca de pild ă
Caragiale. Maxim a realizare tipologică a scriitoi·ului
r?mîne. Chir~ţa, surprinsă în cel puţin patru ipostaze,
f1e~ar~ ilust~1;fld aspecte caracteristice, d e o mare ponder e
sociala. Ch mţa este cînd m ica boieroaică, dornică să
urce treptele ra ngurilor, cînd provin ciala, ahtiată clupă
ruoda Paris.1lui, clnd femeia în vîrstă critică avînd
p_rov~zii de energie vi tală şi preferinţe marcate pentru
tmn1, cîn d, în fine, mama cc îsi răzoîie oclraslt:le
. d partlf
·1 c stră lu('Îte pcu tru fetele
'
"' cu nasurile'
vom
ci
ro şii şi ct1 picioarele prea groase, pentru botforii delicaţi ce tr ebuie să le cizeleze frumusetea «amhelor.
Laolaltă_, ~ceste trăsături comp un eau u~ ti1; p1·ofund
c~ract ensn c, pe care contemp oranii - şi nu numai
c1 l-au recunoscut. Popularitatea Chiritei a fost
atît de marc, încît prietenul l ui Alecsandri, 'cunoscutul
~ct_or M~tei .Millo, a ~r~luat personaj ul într-o piesă
intitulata Cuco ana Clnnţa la carantină în va"oancle
de Vîrciorova urmărind-o p e apriga femeie în trib~latiile
ei de „spătăreasă" 1 •
'
Alături de Alecsandr i şi în acelasi sens cu el militau
şi alţi autori de teatru: C. Bălăces~.t ( O bună educaţie),
C. Fa~ca (Fran/uzitele), C. Caragiale (Doi coJcari,
Sluga ist~a/ii etc.), Matei Millo (Însură!eii, Prăpăstiile
Bucnreşttlor etc). Oe altfel c de remarcat că draU1.at ur«ia
C?nstituie cel_mai productiv sect or al literaturii paşgp­
t 1ste: S~ena 1-a. ten tat şi pe un Alecu Russo şi p e un
Kogalniceanu ş1 l-a sedu s în aşa măsură pe C. Negru zzi,
a cărui avariţie la scris era proverbială, încît a suit
numărul î ncercăl'ilor lui d ramatice la 15- 16 ! Teatrul
Afjhai F lorea~ J1fomlScri.se in.edite ale fo„i it{a.tei 1"\l[i/10, iu : St,Ldii ri cercetări
ele Î$to,ici 41.t'td, 19SS, nr. 1- 2, p[,. :$50-355.
1
122
repr ezenta cea mai bună tri bună de propaga1·e a ideilor
avansate şi, în acelaşi timp, calea cea mai lesnicio asă
<le stabilire a uo ei repu.ta~ii. Deşi lll obligaţia de a se
răfui mereu cu cenzura, scriitorii găseau cu abilitato
po~ibilitat ea elf' a lovi în ce era înapoiat. Ei trinrnfau
prin batjo cură asupra pr ostului-gust şi condamnau
în numele dcmnitătii umane scălîmbăielile si caricaturile ce umpleau '.viaţa cu gălăgioasa lor 'prezenţă.
Dar democratismul paşoptist se manifestă nu numai
p rin ceea ce scriit orii condamnă, ci şi prin ceea ce ci
promovează, prin pledoaria î n favoarea claselor oropsi te şi susţinerea unui chip mai bun de organi_zare
a ~ocietăţii. Curen tul d e sim p atie se în dreaptă in p rimul
rînd spre ţărănime şi e unanim, cu deosebirea că şi
a ici, ca în toate prohlemele capitale, poziţi ile sînt diferite atît în punctul lor d e p lecare cît şi în soluţiile propuse.
Cei m ai înaintati văd originea mizeriei Lărănes ti
în existenţa raportu'rilol' feudale şi consideră 'c ă ag;avarca explo atării, survenită în primele decenii ale
veacului. reprezintă r ezultatul obiectiv al supr avieţuirii în epoca nouă, de după Tratatul de la A drianopole,
a unor relaţii de proprietate anacronice. Analiza
documentată, riguroasă şi impla cabil ă, întreprin să d e
B ălcescu în Starea so/ialiî a muncitorilor plugari şi
Question economique des Principai,tes D anubiennes, pe
care n-o atenuează nici un ad aos idilic şi n -o umbreşte
nici un fel de iluzol'Îe spera nţă în bunăv oinţa boierimii,
serveşte drept arg umentare a revendicării politice
concret e, cea mai de sea mă a revoluţiei dela 1 84,8, înscrisă
în articolul 13 al Proclamaţiei de la Islaz : abolirea
clăcii şi împroprietărirea ţăranilor.
În schimb, Costache Negruzzi, care se străduia ~i
descopere p ricinile înapoierii şi ale „ticăloşiei"
populaţiei ruule, credea a le fi găsit, dup ă cum o
probează mai multe articol e din Săplămîna d e la
1853, care l-au supărat pe drept cuvînt p e I. Ionescu
de la Brad, în acumularea uno r păcate venale, de
ordin moral : lenea ş i b c ţia. 1
el
să
1 V. în C. N'egruui, Opere tomple1e. [, Pro.;li. Ducuretti, 190,;, td. Minerva,
Jl· 299 ş; urm.
123
Alţi paşoptişti, îutrt care V. Alecsandri şi Alecu
Russo, deşi nu ignoră adîncile racile ce sfîşiau viata
sat~lor. îşi conce11trează atenţia asupra ţăranului ~a
entitate morală simbolică , opunînd civilizatia lui
veche şi n_ecoruptă, vrednicia calităţilor sufleteşti si
cultur~ Im trad~ţională, lumji pestriţe a oraşelo;,
valuhu de mode 1m portate pripit, tendintelor de sufocare a spiritului naţional. Faptul că Alecsandri şi
Russo aderă înn--uo document d in mai 1848 la o reformă
a proprietăţii care dcpă~este sfera lcc:ralitătii buraheze
~
b
b
'
mtruc1t ne.aga. bo1crilo~ dreptul la ci espăgubire, îşi
arc o explicaye pur circumstanţială şi anume : fierberea revo~t~_ţiona.ră a momentului, convingerea că un
act de nobila dezmtercsare, emanat din treptele sociale
d e sus, va avea o mare eficienţă propagandistică. În
.?enere însă, la Alecsandri şi Russo ţăranul apare ca
m_tr:u.n alburn e~nografic, iar preocuparea pentru îmhunataţ:u:e~ soarL~1 lui nu d evine un principiu director
de activitate, c1, iucidentaJ, o formă a atitudinii filantropice.
Munteanul lui Russo e un „daco-roman", dîrz şi
colţos, ,,cu căciula pe-o 1ireclte, nalt si voinic cu vorba
deschis<t, pitorească şi energică", şti~tor de legende şi
c~nte?e bătrîneşti. Ţăranii lui Alecsandri sînt pozit~vaţ1 pe de-a întregul; ei reprezintă adevăratul depo·
znar al carav~terelor naţio~ale, formează - după cum
spu~ea !b~aile~nu - ,,orizontul albastru pe care se
profileaza tipurile groteşti ale clasei de sus". Bărbatii
sÎl~t ?hipeşi, c~ _haz, p~n.i de cu'":iin~ă şi inţelepciuu'e,
blmz1. dar a~r1g1 _Ia r~!me;, femeil~ frumoase, gunşe,
cu ho1ul subţire Şt ochi mspr1ncenaţ1, şirete şi virtuoase.
În acest tablou care nu arată nici abrutizarea
muncii de clacă, nici sărăcia endemică a satelor, nici
grozăviile asupririi boiereşti, e evidentă o falsificare
a r_e~lităţii - dacă nu prin înfrumuseţare, măcar prin
ormsmne - căci, dacă aspectele pozitive nu sÎllt născo­
cit e, în schiml, laturile negre ale situaţiei sînt evitate.
Punctul de vedere nu are însă, în împrejurările concrete ale epo_cii, un sens reacţionar. P entru paşoptişti,
c?~temporam cu faza ascendentă a capitalismului,
ridicarea în slăvi a satului, în antiteză cu orasul
, , osîndit
A
12-!
A
,
,
1
'
I
ca purtător al vestigiilor fanariote şi al ambianţei
orientale, nu constituie un semn de miopie a perspectivei istorice aşa cum va fi cazul, după 1900, cînd
capitalismul îsi v a fi dezvoltat toate contradictiile,
<·n sămănători~mul şi celelalte curente tradiţionaliste.
lntcnţia paşoptiştilor era nobilă şi, cu anume rezerve,
chiar folositoare. Căutînd un punct de reazim pentru
o nouă aşezare a vieţii naţionale, ei voiau să justifice
clasei celei mai obijduite dreptul la o existenţă omenească demnă şi să înfringă prejudecăţile unei aristocratii care trata marea masă a naţiunii ca un si mplu
fristr~mcnt ele muncă, de aceea?i teapă Clt animalele
de pova ră. Îmbrăcîndu-1 pc ţăran în haine de sărbă ­
toare, ei polemizau de fapt cu mentalitatea retr ogra dă a boierimii. Se adaugă la aceasta faptul că pentru
cei mai mulţi paşoptişti viaţa amară a poporului era
o carte închisă cu şapte peceţi.
În adevăr, mistuiţi realmente ele dorinţa de a-şi
înălţa patria clin starea d e înjosire şi întuneric, paşop­
tiştii se apropiau de popor cu d ragoste sinceră, ~ar
de sus în jos, coborînd din pridvorul conacelor boiereşti, făcînd un efort de adaptare la o lume de care
erau străiui prin origine, educaţie, fel de viaţă, limbaj
şi psihologie. Gheorgh e Sion atestă această stare de
lucrul"i în cuvinte cum nu se poate mai limpezi : ,,Noi,
moldovenii, crescuţi mai mult sau mai puţin cu idei
cu deprinderi <iristocratice îrt ţara noastră, nu avem
o adevărată idee de naJiunea şi poporul romîn; afectăm
popiilaritatea ca o idee a secolultii, ca o fantezie, ca o
idee abstractă, căpătată din cărţile străine. Cu toate că
totdeauna (poate) am fost în relaJiuni cu poporul nostru,
dar poporul a fost ( pe atunci ca şi astăzi, n.n., 1888)
departe de noi... Iar noi, oricît de umani, oricît de filozofi, oricît de patrioţi, oricît de national~st! sa!" lib~~ali
eram, nu puteam vedea în acel popor decit nr-şte j iinţe
ce ne insufla mila şi de care nu ne puteam apropia cu
toată bunăvoinţa ce am fi avut. «i
şi
La fel, Alecu Russo, participant la marca adunare
de pe Cîrnpia Libertăţii de la Blaj, din mai 1818, consl
Cb. Sion, Su1.-·~nire <:onlimpurora.e,
Ducurf.'Şti,
l91S, P• 219.
125
tată cu ,.multă mirare" ... ,,spectacolul frăţiei curate între
surtuce şi sucrnane", in exist ent în societatea moldovenească, ,,treptată" de „întîmpl<'irile istoriei"!.
Nu mai puţin caract eristice sînt rîndurile prin
care Alccsandci evocă dezamăgirea sufe1·ită de bonj u~ist.ul Vali, cînc~, du pă în frîngetea mişcării contra hti
M1ha1I Sturdza drn februarie 1818, încearcă ~ă ohtioă
concursul ţăranilor de pe moşia Cantacuzinilor
la
Hanguv _f~voarea. revoluţionarilor fugăriţi de poterele staprnun. Ct1pnns de exaltare, Vali vede în fieca:remunteau ,,pe un dernn pogorîtor din vitezele leuioane a
lui Traian, pe un adev,lrat nepot de-al vetera~ilor lui.
Ştefan- Vodă'·. El improvizea:i:ă u n discurs, ,,colorat de
p oezia iluziilor ... p,r<1ind de patrie, de glorie, de libertate, .~e egalitate, de fraternitate, de virtuţile strămoşilor,
de viitorul mifreţ al Romîniei". D ar tăranii îl ascultă
cu scepticism şila urmă hohotesc ele rî; cînd un mucalit
p unîndu-1 în perplexitate pe orator, defineşte în sensui
~asei evenimentele de la Iaşi, drept o r ăfuială straş­
~că _a !ui vo<l~ cu cioco~ : ,,Cicii vodă ar fi prins pe
ciocoi şi le-ar fi tras o sfîntc, de bătaie ... cum s -ar zice
Mtain păpufoiului". Vali rămînc mut şi l·eflectcază
cu . a~ără:fune : _,l\'ecompătim~rea ţăranilor pentru soarta
boienfor u smulse de pe ocln un văl cme-i ascunsese
adevărul pînă atunci, tristiil adevăr, că distanţa socială
dintre clasa privilegiată şi popor dezvoltase în inima
poporuliâ o indiferenţă absolută în privirea boierimii
şi că abuzurile ;,npiegciţilor fi,cuse pe romîni a stigmatiza
cu porecla dP- ciocoi pe toţi acei care nu erau din rîndul
lor"2• Scena e tragicomică şi arată cît de "rcu le venea
odraslelor boiereşti, în pofida bunelor Io~ intentii, să
comunice de la inimă la :inimă cu oamenii de' rînd.
~in pr~cina_ u~ei cunoaşt_eri s~perfi~iale a împrejură­
rilor, e1 se iluzionau cu sincenta te şi suiau uşor treptele ce conduc <le la realitate la mit.
Idealizarea 'ţărănimii în literatura paşoptistă e deci
rezultatul şi al condiţiei so ciulo a scriitorilo1· şi al slabei
a;
î!1
1
Alecu Russo, op. cil., p. ::57.
2
V. Alecsandri, Opere complete, I>,.tJ::.a, ed.
pp. 151-152.
126
(l
l[. n, Bucurc~ti 1 1910 (lliuc;rvn.),
lor legături cu viaţa d e fiecare zi a poporului. D ar în
ca este evidentă şi o ten dinţă demonstrativă, inspirată
de cel mai curat patriotism . E v orba de acelaşi patriotism care a încercat atunci să transforme istoria naţio­
nală într-o epopee grandioasă a apărării creştinătăţii
sau care s -a străd uit să înalte fiecare măr turie de
vr ednicie romîneaseă la rangul 'unei contl'ibuţii importante l a t ezaurnl culturii univer sale. Ceva din spiritul
Şcolii ardelene străbate a ctiv itatea paşoptiştilor. R egă­
sim la ei, în alte condiţii obiective, la un mod mai
autocritic, mai conştient de scara valorilor europen e,
mai nuanţat, o aceeaşi admirabi lă fervoare în susţi­
nerea îndreptăţirilor· istor ice ale neamului romînesc.
Afară de ţărănim e, scriitorii îşi exprimă compasiunea
şi pentru alte pături oropsite. Îi înd uioşează şi revoltă
cu deosebire situaţia ţiganil or, wbi pP- moşiile boiereşti
şi mînă s tireşti , vînduţi ca vit ele, fără n ici un scrupul.
Episodul Zamfirei din .lstoria unui g albîn a lui Alecsandri
şi poeziile lui Bolliac, str opite cu lacrimi şi abundente
în retorică, sînt doar ecourile mai n otabile ale in dignării
generale. Cînd la 1844, Mihail S tur<lza prom ulgă o
reformă incompletă în favoarea robilor ţiga111, Propăşirea exultă , uitind p entrn o clipă prăpastia ce
o desp ărt,ea d e palat; gazeta apar e festiv cu elogii
aduse domnitorului şi o p oezie cîntînd evenim entul.
În genere, simpatia opiniei luminate cuprinde din
ce în ce mai mult în cîmpul ci afectiv periferia socială,
oamenii dezmoş teniţi, lipsiţi de dr epturi, săracii şi
proscrişii. Melodramele Stl'ăim: ce populau scen a r cahilitînd cu pretul p enitentei, al sacrificiilor ai lacrim ilor, femei pie~dnte sau ti;,eri rătăciţi, sngesti ~ venită
de la mari autori ca V ictor H ugo, car e protesta vehement contrn pedepsei cu moartea ( Claude Gueux),
se apropia cu generozitate <le un h astard (Marion
Delonne), ele un diform (Le roi s'amuse) sau vocifera
împotriYa inechităţii patronate de lege. încur ajau tenJinţa sp re o frtcratură
„mizerabilis tă", de filantropism social. Accas·tă tendinţă n-a fost la noi atît de
produ cti vă ca în Occident, dar a dat t otuşi cîteva
realizări în opera lui Bolliac, a lui Bolintincaml
şi a o serie întreagă de scr iitori minori.
127
Sub raport politic, cei mai mulţi dintre p aşoptişti,
ca şi luminiştii francezi ai secolului al XVIII-lea,
nutreau iluzia că dreptul guvernează lumea şi că,
printr-o justă aşezare a legilor, societatea poate progresa în mod indefinit. Erau cu toţii adepţi ai unui
regim constituţional, fondat pe uzul libertăţilor p r oclamate d e revolu'l,ia fraru;e:t,ă şi egalitalea civilă .
Privilegiile de naştet'e li se păreau anacronice şi, deşi
~1partineau ei însisi clasei boiereşti, erau gata să renunt e,
cu o' lăudabilă 'g'enerozitate, la orice prnogativă c;re
n-ar
cînd
toate
toate
fi rezultat din propriile lor capacităţi. Încă de
era la studii, Kogălniceanu scria alor săi : ,,Astăzi
aceste distincţii (între clase), toate aceste himere.
aceste aristocraţii azi dispărut. Numai meritul este
adevărata distincţie, naşterea nu mai înseamnă nimic. " 1
Mai tîr:t,ju, l a Viena anului 1845, el obser va că „o mare
nră clocoteşte între aristocraţie şi biirghezi", ac eştia din
urmă fiind mai „lwninaJi decît nobilii care îi asupresc".
La un spectacol cu Kabale und Liebe a hri Schiller, Î rl
scena deznădejdii bă trînului mu zicant, care se vede
insultat în casa sa şi-n persoana fiicei sale, ,,cînd mii
de mîini burghezeşti în parter - notează Kogălniceanu băteau şi mii de ochi lăcrămau (între care şi ai mei),
nobilii rîdeau"2.
Dar egalitatea înaintea legii, rivnită de paşoptişti,
rămluea o revendicare burgheză, de aceea lim itată
şi, în litcrn ei, irealizabilă. În deceniul al cincilea plăgile
incurabile ale capit alismului nu se dezvăluiseră l a
noi şi deci o oarecare doză de amăgire era încă posibilă. Referin du-se la o epocă analoagă din istoria
Rusiei, Lenin releva că, asemenea luminiştilor burghezi
occid entali din secolul al XVIII-lca, luminiştii ruşi
dintre 1840-1870 greşeau, dar fără „nici un fel de
egoism", .înuucit „spuneau cd cred într-o prosperitate
gerierală şi că doresc o asemenea prosperitate, şi fatradevăr nu vc,lcau ( şi, în parte, nici nu puteau încă să
vadă) contradicţiile orînd1ârii care
lua naştel'P din
orînduirea iobagă"3.
1
M.
Kogăluictnnu,
ScrÎ-$ori, Bucu_re~ti, l9l3, J). 118.
t Floo'l"eo da,u.tilor 1 I, nr.~ 6, pp. 301-305.
3
Idei uoi, radicale, Îll privin~a orgnni:drii sociale nu
a expu s la 181,8 nimeni, nici chiar Bălcescu. Elementele
Je socialism utopic clin gîndirea lui Heliade nu se încor poye:ar.ă într-o doctrină; sînt simple fantezii ale unui
spirit neliniştit şi v izionar. care se umfla ca tln bure~e
din toate apele lumii şi întorcea apoi, după o reacţie
chimică imprevizibilă, nişte picături ce uneori făce~u
!\ă rodească mlădiţele c11lturii, dar alteori erat1 sterile
ca un medicament. Cît Jespre încercarea de folanst(•r
a lui 'fh eodor Diamant clo la Scăieni, din 1832, <.'8
rămînc o i<implă
.
. ,
..
săruta, ca într-o pastorală florianescă, oiţele ~ătit~
cu panglici. Cine eiteşte -presa anului 1848, ch1~r Ş~
celP două ziare mai puţin efeml!rC : Pruncul romin şi
Popolul suver<in, care au însoţi~ revoluţ~a pi.oă la capă_t,
este î:t,bit de l!XaltMea tonulm, de naiva incredere m
puterea cuvintelor, de valul de entuziasm care -~e
agită în conştiinţe, gonind, ca o imensă maree.'. gnJa
zilei de mîinc şi preocup area pozitivă de coDsolidarc a
noilor rînduicli. Remarcabil în paşoptism nu es le
această fmzcoh>oie bombastică, uneori E<inccră, alteori
ipocrită, pe care°o vîrstă crudă ~i o ~otală inexper~e~ţă
au răspîndit-o atunci ca o ep1de~me. Remarca?}la . t:
concepţia înaintată Jcspre revoluţie, ce se degaJa dw
V. I. Len.iu, Opere, voi. II, E. P . ., p. 514, Bueure~ti. 1960 .
9-
J2S
curiozitate.
Caracterul înaintat al paşopt1smulut i.·a mamfostat
mai puţin în programul social, care, la urma urmei 7
tocmai întrucît era realist şi eficient nu putea depăşi
stadiul dat al c volU'ţiei istorice, şi anume etapa revo·
lutiei hurghe:r,o-dernocr a tice. Paş optismul şi-a demon·
st;at caractcrnl p1·ogrcsist mai ales prÎn natura .rcven·
dicărilor sale polit Lce ~i metoda pc care a preconizat-o
ŞÎ, în parte, a ~i folosit-O C il să tradt1?ă În fart_ acest,•
re..,,endicări : el a form.ulnt pentru pl"lma oara m mod
sistematic id1•1>a C'nceririi putrrii pe cale revoluţionară.
Oesigtu. unii contemporani, chiar dintre cei care
au luat parte )a mişcarea din 'fara Romîneasc·ă . socoteau
re, olutia ca o si,nplă procesiune paşnică, presăra tă
tle cît;•rn {focurs u r i patetice şi încheiată sub semnul
fericirii vcnerale; ci isi închipuiau că din cornul al,uuo
)
li
dentei se vor rev ă1·sa <le îi1daLă căpătuie pcntr 11
fiec~re iar doamnele oohi!e îmbrăcate în dantele vor
C,
159
129
,
opera lui Bălcescu şi a altora, între care un Ioc de
frunte merită Ion Ionescu de la Brad. Într-un articol
din Popolul suveran, acesta din urmă afirma: ,,Manifestaţiile nevoilor omenirii de a scăpa din robie sînt
revoluţiile şi revoluţiile sînt durerile de naştere a libertă­
ţii; de aceea le binecU'vÎntez pretutindeni unde se arată
şi mă fălesc cu naţia mea romînc'i,, care în sfîrşit a rupt
şi ea lanţurile ce o ţinea ferecată... Elementul revoluţiei este lucrăreţ pretutindeni, căci pretutindeni se află
bogaţi şi săraci, burghezi şi muncitori, proprietari şi
ţărani ..." 1 Bălcescu a sustinut ideea înarmării poporului, a cuceririi puterii prin insurecţie, a consolidării
ei prin efectuarea de reforme sociale şi reprimarea cu
străşnicie a rezistenţei foştilor asupritori. El a preconizat solidaritatea natiunilor împilate si a văzut
legătura dintre lupta pentru libertate n~ţională şi
libertate soeială.2
SPIRITUL MILITANT
ŞI
FINALITATEA OPEREI LITERARE
O particularitate dintre cele mai importante ale
literaturii paşoptiste o constituie caracterul ei militant, orientarea precisă spre afirmarea unui crez naţional
şi democratic. Paşoptiştii sînt nişte artişti cetăţeni
care recurg uneori la serviciile literaturii pentru a-şi
propaga ideile. Activitatea lor îmbrăţişează atît domeniul culturii, unde se manifestă multilateral, în presă,
teatru, învăţămînt, efectuarea de traduceri, cît şi domeniul politic. În declanşarea revoluţiei de la 1848 contribuţia scriitorilor a fost importantă nu numai în sensul
elaborării platformei ideologice şi a p1·cgătirii spiritelor, dar şi în sensul concret al organizării maselor,
prin crearea de asociaţii conspirative (cum a fost de
pildă ,,Frăţia" de la 1843, iniţiată de Bălcescu, Ghica
şi Tcll), precum şi prin angajarea directă în luptă.
De oricîtc ori împrejurările au cerut-o, paşoptiştii au
1
I. loneecu d('; la Brad, Cau;a rt l·ol«Jiilor, în Popolul .tuv-tra.,l, or. 15 di.o 2 august
1848, p, 58.
s Vezi. mai dtpart.e î.n pre.zentul volwn ~apitolul : v,~olt.H Bcilcuc:u, dtmoc..,alc,l
,,volu/ionar
130
şi
1criilorul.
ie şit în stradă, gata să schimbe, după cum spunea
Marx, arma criticii pe critica armelor. La 1848 au dat~
în Ţara Romînească, pe cîţiva membri ai guvcrnulm
provizoriu şi pc conducătorii princip?.lclo~ z~a~~ :evolutionarc, iar în Moldova pe fruntaşu m1şcar11 mdreptate împotriva domnitorului. În timpul exilului de
după înfrîno-crea revolutiei au desfăşurat, în calitatea
lor de emigranţi politidi, o intensă activitate . dip!omatică şi publicistică, încercînd să cîştige cauzei Pnocipatclor simpatia oamenilor de stat şi a opiniei publice
din Apus. Democraţii radicali, îu. fr~nte ~~ _B~Icc.sc~,
au căutat să coopereze cu refugiaţu poht1c1 1tahem,
ruşi, polonezi, unguri, în vederea coordonării planurilor
de insurecţie a tuturor naţiunilor asuprite. Ulterior,
în perioada luptelor pentru Unire, îi găsim ~in nou
pe scriitorii paşoptişti punîndu-se ci1 trup ş1 sufle.t
în slujba revendicărilor importan!e al~ mom?ntulm.
Ei ilustrează tipul uman al art1stulU1 angapt, la
care actul creator e în deplină unitate cu fapta de
interes obştesc iar conduita intelectuală şi civică e
determinată de sentimentul îndatoririi faţă de popor.
La 1883 Alecsandri îşi portretiza astfel generaţia:
„Pentru noi toţi lupta era viaţa, a seri, a vorbi, a lucra
- a alerga de la Paris la Viena şi de la Viena la Con:
stantinopol, pe cînd alfii f<iceau anticameră săptămî1;-i
întregi, cu răbdare de fakir, la lordul Palmerst?n i!1
Londra - era viaţa noastră; aşa înţelegeam, noi fericirea. Niciodată n-am ştiut ce va să zie<'i descurajarea:
nu stiam ce este osteneala. Tineri, veseli, neobosiţi cum
era~, eram siguri că viitorul era al nostru... Vai! în
luptă au fost morţi, însă mureau to/i fericiţi, erau siguri
de izbîndă. Deznădejdea nu ne-a muşcat niciodată de
inimă; nepăsarea, mai groaznică decît disperarea, nu
ne-a omorît niciodată iluziile."
Cărturarii boieri de la 1780-1800 aveau deja
constiinta că talentul obligă. Însă un Ienăchiţă Vă ­
căr~scu ' îşi mărginea bunele intenţii la activităţi
timide de luminător; alt.fel, el trăia ca un feudal,
asuprind pe ţărani, ducînd o viaţă de înalt dregător
fanariot , cu spaime şi griji, dar şi cu plăceri rafinate.
degustate într-un somptuos cadru oriental.
131
La g:raniţa dintre primii reptcr.entao ţi ai renaşterii
culturale şi paşoptişti, Dinicu GoJrscu formulase cel
dintîi, într-o carte remarcabilă, lnse1n1wre a călătoriei
mele (1826), ech.i, alenlul r omînesc, pînă la un punct, al
Călătoriei de la Petersburg fo 1.1tfos<"ova a lui Radiscev,
ideea respon sabilităţ ii cla;;:i>lor culte faţă de popor.
Opera denunţa crunta asuprire a ţ,îrănimii şi deplîn(l'ea înapoierea Ţării RomÎHt'!:ti cu o căinţă înduio;ăto,ue şi 1ui patos autocritic de (1 ,ibrantă sjnceritate. La acest rnare boier lacrimile nu constituiau
doar o expresie a compasiunii, ci ~i icnlioldul unei sforţări concrete de imlreptare . El a înfiin~at o 11coală pe
moşia sa diu Goleşti cn nn sist em democratic de recrutare a elevjlor, a ajutat la înfo:iparea 11u.ci 5:0cietăţi
culturale la 1827, a sprijiuit efortmile lui H eliade de
a scoate Ciirieni,[ romînesc.
Dinicu Golescu exemplifică aşadar nu numai simpatia pen t1u poporul 11ăpăstuit, dar şi continuitatea
dintre punctul de ,edeTc moral şi practica activităţii
sociale. Cu toate acf>stea, suh raport ideologic, tendinţele hoie1ului patriot sînt înri'i moJeste : e 1.m. luminist
şi un filantrop carP vcdP r eme<linca Tăului prin reforme
operate de sus în jos, î11 sen sul promovării cultu.xii
~i a ex tinderii operelor de hinefact>re.
Paşoptiştii continuă să milite:i1e pentru difuzarea
luminilor. Mulţi, ca lf eliade, vor evolua cu fracţiunea
n~a mai înstărită a bu.rglu::âci <le la lu.minii;tU spre uu
liberalism din cc în cc mai deeolo1·at, care, după Unire,
îşi
va
reproşa generozită\ile
din
tinereţe şi
se , a maw-
festa tot mai conformist faţă ele baza socială a regimului. Alţii, însă, vor asocia încrederii în utilitatea
procesului de instruire convingerea ră racilele rînduielilor feudal-iobăgiste nu se pot înlătL1ra dccît pc calea
Tevol uţiou ară. Luminişti sînt şi uu ii ,;i ceilalţi, dar
primii ~c mărginc:1c la răsp1ndirea culturii, lcorct.izînd
la 1848 împă carea claselor ~i calea paşnică, pc cîud
cei clin urmă duhlC'a:r.ă acţimrna il<' cmancipar<, !-<pirituală printr-o luptă hotărîtă, 1a ncYoie cu mijloacele
insurecţiei, prntru prefacerea în sens democratic a
structurii de stat. Dcopotri,·ă, şi cei ce păşesc spre
liberalism contrarrvoluţionar, şi cei ce înclină spre
132
democratism revoluţionar, aderă la principiile unei
estetici utilitariste şi pedagogice.
.
La scriitorii paşoptişti viaţa adîncă a snfletulu,
trece în literatură , ideile se transformă în articole de
crez militant, scrisul se săvîrşcştc cu o pană muiată
în sînoe, act.ul creaţit::i devine mărturia gravă a uuei
răspu:der.i morale şi prefaţează o acţiune practică.
Exprimîncl vederile epocii, Heliade com bătPa plin d,·
mîni t> pe !\C'riitorul <:ar e acţionează ca „un ,~ri~tocrat al
literaturii''. închipnindu-~i că are dr eptul „c<i anstocrnt ...
să trăiască oricum, să vorbească orice va voi şi. să scrie
orice îi va ,i,eni, să înfrunte pe cine intîlneşte, s<t batjocorească pe cel care vorbeşte, să semene v rajba, să se fă­
lească tntr1i neruşinarea. sa :şi să întin.dr'î rorup{iu şi
desfrî.ul - iin asemenea om1deţ, un_ asemenea _crezut_ au.tor
este t'ătămător numai pentr·u s1 ne, ,:<.LTP P .~I om pierdut,
riu
dar scrierile 1ui propovăduiesc demoralizaţia la milioane"1•
Sub influenta saint-simonismului, acelaşi Heliade
atribuia încă ele la 1832 scriitorului m isiunea unui
conducător d e popoare, care educă masele şi le arată
prin puterea lirei sale drumul de t~rniat. Mai tîrzi~1.
înr1ul"it de Victor llugo, el , a face JJn poetul ele genm
un profet ca Moise, un mediator al divinităţii, adesea
martirizat de eontemporanii 11eînţclf'gători, cum s-a
întîmplat cu Dante şi Tasso, dar neabătut din împlinirea destinului său providenţial. Vechlle ide~ ht~iniste
erau astfel înghi-ţitc în conceptul unui messiarusm 1·0~
mantie, uehulos şi apocaliptic, care însă conserva - şi
acea:;ta e esential - încred.crea în finalitatea rnora]ă
şi practică a operei <le artă.
_
..
.
Aproape nu e paşoptist (:are sa nu fi expru~iat, în
condiţiile dezvoltării v iguroase ale luptei de eh bcrar e
uatională si în leo-ătură u1ieori cu predica romantismului' social din Ap~s, teze asemănătoare. Cîteodată precumpăneşte exaltarea, alte?r_i simţul ~calităţii; acela_şi
e însă sentimentul dator1c1, aceeaşi convmgerea m
eficaciLaiea cuvîntului scris. Chiar :;,i Alexandrescu,
care prin te,nperament con templativ. prin sfiaHi ljli
control autocritic, pă rea mai puţin reco>ptiv chemărilor
• Hcltade-R~dulescu. Opere, Bucu,etti, 194~ (ed. critici Il. l'opovfoi), 11, p. 106.
133
<le trîmhiţă ale momentului, susţinea în prefaţa volumului de poezii de la 1847 că poeţii sînt „cele dintîi instrumente ale geniului noroadelor, cînd geniul acesta începe
să se de.ştepte". ,,Eu sînt adăuga el - din număml
acelora care cred că poezia pe lîngă neapărata concliJie
de a place, condiJia existenţei sale, esle datoare să exprime
trebuinţele societătii şi să deştepte simţăminte frumoase
şi nobile." 1 Bolliac dădea ca pildă confraţilor de literatură pe Lamennais şi Beranger, ,,singurele geniuri
credincioase misiei lor". ,,Aceşti doi poeţi .filozofi (care)
n-au trecut cu vederea nici o nenorocire întîmplată în
vremea lor. n-au lăsat nici o clasă asocietăfii lor pentru care
să nu se lupte a o ridica la demnitatea de om, nici un bun
nelăudat, nici un rău nebiciuit, nici o durere necercetată." 2
Nimic nu e mai străin de concepţia scriitorilor
paşoptişti decît ideea că arta este o finalitate fără
scop, un divertisment steril. Nu e întîmplător că acei
paşoptişti care au supravieţuit epocii lor, ca Alecsandri
sau Bolliac, ciocnindu-se cu directivele spirituale ale
anilor 1870-1880, au combătut într-o formă mai deghizată sau mai făţişă baza estetică a junimismului.
La apariţia Convorbirilor literare, în 1867, Bolliac a
condamnat cu asprime tendinţa revistei de a lipsi
literatura de conţinutul ei politic, filozofic şi social,
de a o „restrînge în acel cerc de idei care ar face sii petreacă
paraziţii, să ofteze duducele amorezate, să clatine capul
cu melancolie matroanele si să adoarmă o societate în.ireagă, îmbătată de parf1/rrml narcotic şi Jad răspîndit
din a1îta «frunză verde»". Crcdincioş iclcalurilor paşopti;;tc,
el va reaminti că „misiunea poeziei este de a întări
sufletele prin pictura patimilor, mizeriilor şi măririlor
umanităţii; de a inălţa adevărul, dreptatea; de a nobila
libertatea; de a se coborî în anima poporului; a căuta
durerile lui, lacrimile lui; a fulgera pe apăsătorii lui
cu f ulgeml muzei, de a-i da curagiu şi energie, de a cere
progresul, de a lupta spre a împinge neamul omenesc
către ursite mai ferice; de a răzbuna o patrie cfod ea
geme în prada apăsătorilor ..."~
• Cr. Alexandrescu, Oper<, B•cuuşti, 1957 (cd. criticii de I, Fischer), p. 66,
z Cezar Bolliac„ Op•rtr Bucorc,ti, 1956, vot. Jt. p. 18.
• Cezar Bolliac, op. c,I„ li, p, 63.
POLIT1CA -LITERARĂ ŞI VALOAREA ESTETICĂ
A u n:;RATUlUI
O scrie ele critici estetizanti au sustinut în trecut
că literatura paşoptistă nu s-a ;iclicat la 'o reală valoare
artistică. Ideea era că tocmai caracteru! militant si
pe~agogic poart.ă vina îndelungii bîlbîiri prin antic~me:a. frumo~uhu. Dar asemenea păreri, de un substrat
pohttc reacţionar ncîndoieluic, a căror ori<fine trebuie
căutată la Titu Maiorescu, nu rezistă anafuei.
Ideologie a afirmării viguroase, a elanului constructiv, a Înşămînţării de pămînturi virO'ine paşoptismul
.
hi za - cum e şi firesc - I:>creatia
'
va 1crar
înaintea
criticii. Dal' aceasta nu înseamnă de loc că în constiinta
".a exi~te~ţa_ hui:clor i~tc';lţii valida autom::tt o' opc;.ă
literara ş1 ca unicul criteriu de evaluare consta în irnp_ortanţ~ temei. ~r!ntre e~ponenţ~ de vază ai paşop­
t1smulm se numara destm oameni cn rafinament de
gîudire, putere de judecată şi hun-aust subtiati intclec·
t:1.al pri~ couLactul a~.iduu cu m}nil~ lit~ratt{ri ~uropene.
E1 Cl·au 1n stare - ş1 nu o clata au făcltl <lova<la - să
dcose.bc:~c;că bcl.etristica valabilă de simpla maculatură,
~rezumtia artei de arta adevărată. Faptul că adesea
,;1.-au moderat severitatea aprecierilor, că şi-au interzis
chiar s~ ~c pronunţe public asupra latur.ilo1· slabe ale
pro<lucţ1e1 literare, nu se datora incapacită tii de a
selecta valurile, ci unui considerent tactic : în ~on<litiile
înapoierii spirituale, ale piedicilor de tot felul care 'împiedicau înjghebarea culturii, cînd toate initiativelc t.rebuiau încurajate şi toate hunăvointcle 'cîfiti.,.ntc ar
f"
f OS! . <:_On~r~m
. <l"1cată o magistratură
, critică
, o aspră,
'
_1
mflex1bila ŞI mlolcrantă. Pasoptiştilor moldoveni cel
puţin, nu criteriile le lipseau, ~i dorinţa de a uza
ele.
. H cliadc a fost acopcrjt de oprobriu fiindcă a lansat
faimos.ul ~pel =. ':Nu e v~emea de_ critică, copii; e vremea
de sc:is, şi sc,·iţi. cit. vefi putea şi cum veţi putea; dar nu
c~ raut~te; f~ceţi, iar nu str~caţi, câ naţia priimeşte şi
bz.necmnnteaza pe cel ce face şi blestemă pe cel ce strică"'",1
<l;
' I, Helia<k
R,dulescu, •P· cit., vol. li, p. 104
134
135
•\ltădată el mă.rtwisea că „sublim, mediocru, copilăresc,
tot era bun pentru «Curierul romîriesc» ce încuraja pe
toţi" 1 • Dar pînă
Alecu Russo, creier eminamente
lucid, îu care Ihrăileanu a văznt pe cel mai do t'Oamă
rf'prc•zf'nta11 t al spiritului c-riti<: la 1848, scria urmă­
I oarele cu,inte la l.846 : ,,Critica n -ar prinde (le loc îri
epoha de astăzi, căci, fără a vătăma vreo iubire de sine,
încă nu avem, nici pntem avea o literatură pînă mai
tirziu"~:! ..
E evident că la temelia arcstor puncte de vedere
~c găsc~Le o anumită conccp~ie de politică culturală.
L imba era zarunturoasă, apăsată de umbrele Fanaruo
'
.
lui, o tradiţie încorporată in modele de cugetare ş1
,i
expresie nu f'xista, se silabisea ele abia abecedarul ;
de unde dar scriitori în înţelesul plin al cuvîntului
şi pe ce se puteau rezema pretenţiile faţă de ei? E de
crezut că o exigenţă severă şi necontrolată ar fi putut
înăbuşi in faşă mişcarea Literară ce se înfiripase încă
plăpînd şi anevoie.
Totuşi paşoptiştii de reală vocaţie artistică s-au
văzut siliţi în mai multe rînduri să-şi abandonezo
atitudinea p rincipialmcntc generoasă şi indulgentă, să
coboare concret la analiza unor lu crări slabe şi să-şi
rostească net opinia defavorabilă. Scoţînd Daci(t literarii,
Kogălniceanu şi prieteuii săi se delimitează de Hc1iade,
prin recomandarea inspiraţiei naţionale şi denunţarea
confuziei săvirşite de acesta între traduceri şi scrieri
originale. Dar, dincolo de orientarea tematică pe care
o preconizează, Kogălniceanu întrevede şi o altă sarcină prezentă : de a pun e o stavilă îu calea_ .invaziei
du roaculatură, de a cerne grîul de neghină, de a pro·
rnova valo·r ilc veri tabile disociincl între intenţie ~i faptul
obiectiv al creatiei. Aceasta c a doua delimitare a sa
de politica eut~ziasmului cu toptanul a lui Heliade,
care se grăbea în a~a măsură să clădească, încît se
dezinteresa total de calitatea materialelor de construcţie. ,,lnainte de zece ani - admitea Kogălniceanu în
Dacia ... - cînd era ru~ine de a lua condeiul în mînă
1
Bibli<e, Pa,l,, 1858, p. 66.
• Alecu. Ru,ao, t,p.
136
ci,.,
p.
spre a compu11e ceva romîneşte. critica ar fi fost cu totul
de pl'isos şi nepriincioasă literaturii n~scînde. Dar .
continua el, astăzi s·au schimbat lucru rile; care n-are
mania de a fi cmtol'? I nşişi tinerii de pe la1•ifele ~coalelor
au pretinţii de a publica scrierile lor, pîn' fi tractaturi
ele .filosofie. Ei bine, inr,··o asernine epohă, cînd .~e pu~lică
atîte că„ti
de b,me.' nu eslll de neapărată nevoie ca
, , a.l'ară
"./.
ll critiâi 11epârti11itoare, asprii, să le cerrPf()ZP pre toa~i>
.~i ca, într -un ciur să le ·vînturP. lăudînd cele bune şi
:iruncînd în noianul uitc'irii pre cele rele?·· 1
În rîndurjlc de mai SllS c de netăgăduit că ;,e ştrc­
coară o doză de exa,:rcr are . Dar acest fapt are o import.antă cu mult mai omică decît acela că se a f'rrmă cu
netezime si
vi„oare
leeitimi
taua actului critic.
,
o
._
I Ulterior,
.
nici Ko„ăloiceanu, nici prietenii săi n·au \ICrat siste-
î:
matic
dir·ectiu cc o anuntaşe1·ă. Cîncl si cînd , ei au
luat totuşi con~leiul pentrn a ·a,..zmnfla o falsă reputaţie
sau a aYnti?rn despre o îndrumare greşită. Astfel Alecsandri. ]a 184,.l,, în Propăşirea, atacă vehement poemul
epic al lui Aristia Prinţul romîn, făr~ să .se împiedice
de considerentul că e vorba ele una dm primele mostre
ale gen ului : ,,Bateţi din pnlme. romîni/or ! strigaţi .11ra,
u'ici în sfir~it. după o lungă a.şrepiare de 1'rea cue~a
mii de cwi. v-a/i învrednicit a dobî11di un poem epic.
Veacu l L'Ostru de 1,lorie au sosit sub figura unui tom
in 8°, plin Je versuri sucite 1:i ele idei încă şi mai sucit~"···
Desi îm1nf'J·1nărilf' a n continuat să reclame o at,tu- .
,line ele5 buuăvointă glolrnl ă 1n cultură, în nume1e care1a
un Al<'cu Rusşo ; a lăucla pe Dăscălescu fiindcă poezia
lui nu e .. nici lamartiniană, nici brronianil, nici hugoliană" iar ·Kooălniceanu însuşi va , orbi cu ame11i tatc de
Asachi si c11 '\ndul„entă de .Hr isove1·ghi, rămîne ca un
'
b
'
•
l
fapt n·ma,r(;abil p en~ru litt:ralu~a J.1 cu tu~a noastr.~ c~
paşopti ;;mul a manifestat cel dmtu la noi o conştnnţa
V
,
criticli . El a sezisat î n motl just, pentru că por nf'a de
la o viziune
organică, fon.dată istorjccşt.e,
luţiei socie tăţii romîneşt1,
as1;1pra .evoraportul dialectic_ clm~r.e
necesitatea stimulării iniţiativelor şi intervenţia spin·
tului critic.
I
M. Koţ;ălnic~nnu, Critici , in Dtici« li.lt rarU, eJ. IJ, p. 205.
:n:;.
l 37
Ori~e ~x~gerare_ ar: fi put_iit fi fatală : de o parte
era pnmeJd1a unei literaturi de imitatie bazar de
f •
>
'
mar ur~ eterogene, ~ăunătoarc spiritului naţional şi
hunului gust, de alta p arte pîndea p ericolul sterilităţi~, al. rc.nunţării la efort, al cultivă rii complexului
~e mfeno~1~at_e faţă de Apus. Paşoptiştii grupaţi în
Jurul Daciei literare, al Propăşirii şi Romîniei literare
(1855) au ştiut să iasă din această dilemă act ionînd cu
dibăcie :;,i cu acel bun simţ cuminte, ca;·acteristic
oamenilor lcgati de viată.
. Ei î~şişi 1/~u prop~rţ~onat obiectivele acthită~ii
literare 1n funcţie de puhhcul pe care-l vizau. Astfel,
teatrul lui Alecs andri, alcătuit în prima sa fază din
farse, vodeviluri şi comedii uşoare, lipsite de densitate
dramatică şi adîncime omenească, nu demonstrează
incapacitatea de a face mai bine ci hotărîrea de a nu
?ă~i. hr.~1tal peste un sp~~tatur ncpregăt!~• aflat în stadiul
tn1ţ1er1._1 c~t~tra~c. _Scrutoru1 s_-a dcslarnmt Hm pede în
aceasta pnvmţa ş1, pentru cme cunoaşte lucrurile, c
evi~ent. c_ă nu există la el nici o ntrîmă de ipocrizie sau
<le Justificare retrospectivă a lipsurilor. În conditiile
în care. _,,Comediile cele mai fine" erau „schimbat~ în
bufo'!eni ordinar~ fi dramele în bufonerii lugubre" iar
puhlu.:ul păr~a. ~1spus. să aplaude „farse !!,rosolane şi
drame_ apelpisite ma, degrabă decît ,.piese de înaltă
comedie'·, cînd se atrihuiau merite actorului „ce sub
pretext _de a. fi. dramotfr, îşi zburleşte părul vîlvoi, scrîfnepe din dmri, .gem~, ţipă. r~ge, se bate de pereţi, se
trmteşte la p~mwt şi se zbuciumă ca un epileptic" teatrul trebma să păşească treptat în formarea unui
r epert oriu original iar un autor era pc drept cuvîn t
~1·
'
,
o" 1gat să pună „zin frîu imaginaţiei sale făcînd act de
abnegare, condamnîndu-se la o lzicrcire restl'Însă"l. Cînd
judecăm li ~era tura de la 184,8 sub aspectul valorii
avem d~~on~ d~ a nu ?mite niciodată acele limite p e
care scrutorn ş1 le-au impus singuri.
Dar o dată făcută această rezervă rămîne suficient
loc pentru o anchetă propriu-zis estetică. Nu-i adevărat
că la 184,8 dominanta preocupării educative şi socialV
s V • .Uec.m•'"Jri . Teutn,,
r, ~ocec. p. X
şi urm.
politice s-a dovedit incompatibilă cu arta. În primul
rînd, oricine judecă obiectiv trebuie să consimtă că
raşoptismul a extins enorm graniţele p1·oducţiPi literare. Se poate chiar afirma că a adus literatm·a de la
sladiul îndeletnicirii diletante pînă aproape de btadiul
•·'-istenţci profesionale. La 1848, helelJ:istica s-a îmho~ă~it cu toate genurile, de la schiţă şi nuvelă la roman
~i memorialistică, de la rcporlaj la eseu şi cri tică.
l~it~ratura ~i-~ crist~lizat vocaţia, şi-? format un public
~1 ş1-a specrnhzat mşte r eprezentant1 care să-i oficieze
cultul.
Mai semnificativ este însă un alt fapt : în această
vreme procesul d e închegare a limbii romînc literare
a străbătut o fază hotărîtoare şi aproape n-a rămas
nimeni care să nu fie atunci implicat în discutie.
ln~xistcnţa unor nol.'lnc cu privire la ortografic, cil-culaţia a numeroase variante lexicale şi fonetice a aceloraşi termeni, necesitatea introducerii neologismelor şi
a precizării chipului în care trebuiesc adaptate firii
limbii l'omîue făceau necesare o delimitare si o precizare
de poziţii. Pc de altă parte, influenţa latini;1ă, coborînd
din Ardeal, cu un August Treboniu Laurian, Timotei
Cipariu şi Aron Pumnu, cărora de la 1840 li se adăuaa
in alt sens, dar tot opus ccrintclor .H ale ale dczvoltărÎi
H eliadc Rădulescu, cu absurd.; lui pledoarie în favoare~
halicuizăriî, obliga pe oricine ţinea condeiu I în mină
să -şi definească atitudinea. Lupta ele opinii pentru
clarificarea problemelor de limbă a dat naş tere la
polemici ,ioleute. Vrednic de subliniat e faptul că în
pofida unor diYergcnţe minore, marca majoritate a
scriitorilor paşoptişti, şi în orice caz, cu excepţia lui
IIeliade ~i a lui Asachi, toţi cei de primă categorie, au
dovedit în această dirncţie o deplină unitate de vederi.
În ansamblu paşoptiştii, cu deoscbfre aripa moldoven~ască a curentului, au repudiat pe „fabricanţii de
~isteme", care voiau să croiască o limbă în eprubetă,
17gonintl din ea termenii slavoni sau pe cei de altă
origine, a tît de încorpora ţi în pasta Yie a graiului. E i
au apă1·at 1n scriere principiul fonetic iar în problema
neologi-;melor ideea împrumutării cu măsură şi a
naţionalizării termenilor respectivi. De~i lipsiţi de pre-
138
139
gătire filologică,
prin simţ istoric, hun-gust, contactul
nemijlocit cu limba vorbită de popor, ei şi-au dat
seama de gravitatPa pericolului latinist şi I-an dennutat.
fie ridiculizîndu-1 în opere literar e (Muza de la Burdujeni, <le Kegruzzi; Rusaliile în satul lui Cremene de
Alecsandri etc.), fie ataeîndu-1 frontal, într-o formă' mai
mult publicistică decît stiintifică.
Mai ales Alecu Rus~o s-~ distins prin arta sa de a
rccl u1.:e la ab::mrd su s~inerilc adversarilor, d emonstrîud
cu o vervă uşturătoare implica ţiile dăunătoare ale
teoriilor lor şi opunînd co:ustrucţiilor speculative înăl­
\:ate rle latinişti în numele unui fanatic raţionalism
(ingvisti~, logica, bun ul-simţ şi o argumentare de o
impecabilă
claritate. .,Slavonismul - declara Alecu
Russo în 1855 - este o nevoie istorică pentru limba
noastră, preciim genna.nismul, arabismul au fost nevoi
istorice a celorlalte limbi neo-romane pentni ci se între<>i.
Scoate din limba romîtul ramu.rile străine: unde e limCa,
unde e originalitatea. ei?" 1 În materie de limbă instanta
supremă o constituie poporul, nu g ,:amaticii. ,,Cuvînt~l ,
fie sl<u;, JiP tu.rf, fie latin, ce se va romîni, are drit de
impămîntenire şi numai obşteasca frămîntare şi nevoia
poate să-i deie indigenatul iar nu autoritatea fabricantilor de sisteme" 2 • Mai J.eparte Russo arăta că ,,cea. m"ai
înţeleapu'i, limbii este limba care ajută pe om a-~i tcilmări
gîndul în.tr-un chip ca toţi ascult<Itorii să-l poată înţelege" 3 •
De acet:a d wmbă Lca pe H eliadc şi 1.:r·itica „babilonia
de cu.vinte stropşite şi :;mulse din latineşte'' care a răsunat
pe Cîmpia Blajului în mai 1818, într-unul din celo mai
electriz~m t e momente de :regăsire naţională, datorită
obstinaţiei celor cîtorva conducători intelectuali care
acceptaseră mat degrabă riscul de a nu fi înţeleşi de
popor decît şă renunţe la rudimentele lor de falsă
ştiinţă filologică. Scriitorii vechi, cronicarii, Dosoftei,
primii reprn:r.entanţi ai Şcolii ardelene sint, după Russo,
,,mari, nemurit.ori şi vrednici p1m1ru C<'f tufi îi înţeleg,
mici fÎ mari, neştiutori şi î.nv<,ţaţi ... " 4
1
Alecu Ru.,..,,l, op . ...,, .. p. 304.
t. Idc,n3
p. 305.
• I1!e•m. p. 236.
• Idem, p. 268.
M~i n1ul~ <l:cît prin co~trihurja teoretici,, paşoptiştii
au a3utat msa procesulUL de fixare a limbii literare
pri: pra?tica însăşi _a creaţiei.Marii . scriitori ai epocii,
Ne 0 ruzz1, Alecsandri, Alecu Russo, Kogălniceanu, Alexandrescu, Bălc_es?u, !lolin~i~eao_u au oferit în operele
lor modelul uue1. lnub1 flexibile ş1 ar:monioa:;e, <!apabile
s ă cuprindă
întreaga avere spirit,ială a omului modern
la ·i?:vorul viu al vorbirii populare,
cromca~1~0~ şi veehil~r ~ărţi hiserircf)ti, fără a se ll'păda
de achiz1ţ11le neolog1stice cu ad<''>ărat n ecesare .
Ei au ruodernizat limba prin elirninarea balastului
1mp~osp~tată.
ai
de clemente lexicale greco·tui-ceşti - conscciută a
epocii fanariote, prin generalizarea neoloo·i~mului r'omauic şi abandor,area formelor acuzat rlialectale (mai
ales cele moluoveneşti). Fc-nomt·nul cc s-a numit
„literarizare·' constă tocmai h1 in t crvcntia activă a
"criitotilor in scopul ohţinerji tmui coefi~icnt estetic
al exprimării. O mare importantă au avnt-o transformările di> 01·~lin sintactic. Fraza a'căpătat ritm, simetrie,
Sltpleţe. Penoadele bătrîneşti, cu nesfîrsite subordonări
~~ com~Iicaţiu~~ de topi~ă, au fost 'înloc{tite plin unităţi
s mtactlce_ ec~~l1.brate, trnzînd, pe de o parte, la asigurarea clantăp1 comunicării şi, pc d1· a l tă parte, Ja obţi11ert:a d1· exp1·esivitalc stili:-tică .
Pe tcn·n pur litct:aT, pa~opti.smu I ne în fă ţi:;;1::ază
"JlCCtacolul încălccă1:ii de tendinţe ,;,i ul divergentei
<le mf'todP creatoare. Deşi !'poca e~tl' dominată de
romantism? se con turează şi alte orientări. Aşa, de pildă,
dramaturgia 1::stP aproape în totalitate tributară unui
realism încă primitiv, fiindcă operează n umai eu situatii
comice, mai rar cu caractere, dar care tinde tot~i
spre. realismul critic. O h1mă parte a prozei (Istoria 1m~i
ga!'bui, Bei/ta. albă, schlfele lui Kogălniceanu. Scrisorile
lm_ N:gr uzzi etc.) ~pa~ţ~c aceleiaşi tendinţe. În 8chimh,
exista un domemu hric reprezentat prin fabulele lui
.Alexandrcf'.cu, poezii <l<' Jancu Văcărescu, A,:acbi etc.,
stăpinit d~ _neoclasicism. Această dispoziţie ~dectică
a fr~~tuhn Jrtrrar este îu mod vădit 1mnarea lipsei de
trad1ţie culturală şi a miei structuri Jc clasă insuficient
c?nturate, în primul rînd pent ru că hlrrghezia nu
a1nnsese la maturitate.
CĂILE PROPRlI ALE ROM:ANTISM:ULUI R0111 ÎNESC
Romantismul, care constituie o:ricntarea dominant~,
se deoscheste însă de variantele apusene ale curentului.
L egat de d mişcare de clib~1·are naţio_na!ă în plin avî1;1t,
el are un caracter revoluţionar, optimist, cool;truct1v.
R omantica de tip depresiv, intimist, străbătută de
tînguirea după un trecut ireversibi~! al;':.ue dvoar ';,a
o etapă în drumul creator al un~r ser~to~1, e~ap~ depaşită o dată cu maturizarea lor literara ş1 politica. Aşa,
de pildă, Bomac, clupă exerciţii_ ~c stil în tincrete:
unde imita pe Young, va trece hot:nt ~c partea poez1~1
luptătoare , iar Alcxan.drcscu, du~a pnmclc..sale m~d1tatii cu aesturi arandilocvente ş1 dcclaraţu emfatice,
v;, seric Â.nul 1840. În literatura paşoptistă .romîncască
nu există nici o operă de scamă de tip solipsist , eultivîn~
zbuciumul experienţelor lăuntrice, . e".a~rnne~, surescitarea sensibilităţii, aspiraţia spre m1st1c1sm ş1 tra:1scendental. Exct>ptiile sînt puţine, neconcludente ş1 a~a.r
J?eriferic, ca ~ugestii de viaţ~, nein~cgratc ~reaţ1e~.
Intîlnim acea exa"erare a eulu1, proprie byromsmu lm,
cu dezaustul fată de omenire şi sentimentul lui „mal du
siecle" "mai deg;abă Ja unii autori minori. Catinâ, c~r~
a dat cel mai comb ath' şi avîntat marş al rcvolu\1c1
de la I8,t8 şi care a tră it numai 23 de ani, s.~ zugr.ăYe~
astfel în.lr-o sc~isoarc : ,,~ar au dat _mo~ioton~ile_ unti~nlor si de::<>uslunlo peste mine. Trec zile 1.ntregi şi ni, vorbesL. A! auzit de multe ori în urma. mea cîte_, un gla_~
care zicea : «11 vezi pe ăla? E nebun!» Şi poa!e.ca,aam~ni~
au dreptate .•. Unde e lume mai multă, ma mtilneş_ti ~1
pe mine trist, gînditor şi posomorit ... ,!'oate că sînt nvesm1~~wr, poate că sînt corupt.'~ 1 Este o mtrebar~ d~ca sem;
torul şi-ar fi conservat ş1 peste frageda sa v u s la .a~e~st.i
ostentaţie a damnării ţi volupta te a p~rvcrs1~aţu.
Numai în epoca de disoluţie a pa ş op:1srnuhu, C~llţl~
înfrîn,,.crea r evolutiei, apar seninele uoc1 df'scump~mr1
moral:. Fibra patriotică e încă trainică ş~ în exil se
scriu pagini de un avînt exaltat, în care m~1 mult d ech
oricînd vibrează ardentă iubirea de ţară ş1 de progres
V
a C.
Bucure1ti
U2
Arice,;eo. Uă pt~în1UMe pe munJi .-.au lluneo. r«dă fi lumea idtală,
1872, pp. 131-132.
n.
social. Cîntarca Rominici e rodul unui ademenea
sentiment. Se manifestă însă, ca o urmare a descurajării că libertatea f' tot încătuşată şi a n emulţumirii ce r oade inimile, o înclinare spre solilocul
liric, o dispoziţie de a acorda un loc tot m ai mare problematicii frămintărilor personale. Nu e întîmplătoare
coincidenţa că mai multe v olume de poezii din această
perioadă, datorite unor debutanţi, se autointitulează
,,inLime" : Radu Ionescu, Cînturi intime (1858);
G. Creţeanu , Meloclii intime (1855); AL Sihlcanu, Armonii intime (1857).
În gene1·e, însă, opne]e cele mai r epre;r;entative ale
epocii evoluează între entuziasm, m elancolie şi înduioşare, fără a cădea în disperare şi fără a aluneca
într-un pesimism sistematic. Pe scriitori nu-i tulbu ră
întrebările despre rostul destinului omenesc şi finalitatea lumii ; ei îşi îndrumă medita ţia adiacent cu sarcinile îs torice ale momentului: sîn t critici ai feudalismului şi luptători pentru progres. Din antiteza idealreal scot o concluzie practică: unirea tutu1·or bună­
voinţelor pcntrn a combat e rînduielile necorespunzătoare , cultivarea încr ederii în viitorul poporului
romîn.
Chiar dacă experimentează intimismul in faza debut nlui, o da tă cu creşterea luptei de eliberar e, în d eceniul al V-lea, scriitorii îşi acordă lira cu s trigă tele în
care izbuc neş te mînia poporului încătuşat, cu revolta
împotriva abuztuilor şi silniciei. Există, firc~tc, o
limitii ;i propriei experienţe de viaţă, a ceea ce c strict
subiectiv, ţinînd de personalitatea morală a scriitoru lui, însă precumpănitor e moment ul obiectiv.
Iată ce-i scria B ălcescu lui Alecsandri la 29 noiembrie 1847: .. N enorociti sî11t acei ce concentrea.::ă toată
puterea lor de a iubi într-o dragoste intinu't asupra
u nui obiect rar ele găsit, iute trecător şi peritoriu, cînd
il găsim ... Să nu ne mai trudi,n dar, iubite Basile, a
alerga după fericirea intimă, o nălucire ce tu vei mai
putea g<!si, ce eu n-am glisit niciodată şi pe care e multă
vreme de cînd n-o mai caut. Să întoarcem cPen ce ne-a
mai rămas din dragostea noastră, s·o întoarcem către
ţara noastră, Romînia va fi iubita noastră. lntr-fnsa şi
14.3
printr-îns<i să reînnoim şi să intărim frăţia noastră." 1
Nimic mai înălţător decît aceste cuvinte ! Durerea e
îufrîntă stuh; iar vibratia delicată a sufletului căldura
ncchelt_uită a inimii se ·~e, arsă asupra ţării. P;şoptiştii
au un ldeal sacr\l: patna. î11 care cred cu toate fibrele
sufletului şi în fnnctie de cat:e îsi măf;oară statura
m~ral_ă. Cînd la 1859,'Bolintincami: Î'nt'r-o carte asupra
Prmc1pa trio!, }l~_sti~ată stră_inătăţii, ajungea Ia prezentarea IDJ.ŞCam literare <lm ţară , el combătea cu
vehementă pe acei poeţi care .,în loc să-.~i caute inspiraJia
iu sîrml patriei lor, în su'"erintele
si
snerantele
ei .,
:,
:J•
,
•
r
'
se auc să se inspire pc malurile Senlii sau ale Tamisei ·
poesiilP lor - ('Ontiouă Bolintineanu. marcind lim:
pede poziţia antagonistă a paşoptismului - riispiră
parfumul funest al Ji1eraturii secolului X IX, sm.ţua­
lismul, îndoiala şi descurajarea" 2.
Arta paşoptii;-tilor i> imună egoismului Jnorr, fan .
tc:i:.iilw monstruoasr, îndoielii otrăvitf' de care incept1se
ijă se abuzeze iu Apus. Printre musafirii lor nu Sf·
numără ni.ci J ~seJ>h Delorrue, nici Adolphe, nici Ober~ann ; . _chiar ş1 RenP stîrneşte s L1s piciune. Nici uoul
din erou problematici, posomorîţi, disprctL1itori fată de
vulg, închişi cu orgoliu şi deliciu în dr;ma lor sin«u0
ratică, nu 1c captează disponibilitatea sufletească. E i
sî~t i_n întregim<', fă ră ezitare, prin determinarea
ob1ect1vă a împrejurărilor ~i atitudinea <leliherată a
cugetul ui, oa u1enii une i epoci dt: rcna~tere natională.
De air.i bogăţia t e maticii patriotice in opera lo;, insistenţa cu care apare motiv11l iubirii de ţară. simpatia
pentru clasele d ezmo~teoitf', şi în primul rînd pentru
ţărănime, motinll criticii nsturătoare la adresa a~upritorilor, moti, ul hai<lucului ca er ou popular , răzbu­
nător al suferinr1·!or colectivităţii. D e aic-i tonul înflă­
cărat, crispaţia , ocii. ţinuta retorică a stilului, cart'
risipeşte din_ hd~ug mijloace cwo}ionale pentru a
smulge convmgerl"a.
.. Î~ genere,. sc·~t!mcntul 11rf't.lo:iniuă ai:upra senzaţ1e1 Şl cel puţm Jmca paşoptistă ar putl"a fi carac1
Ră]('('_!iic•u
Pitrc• Al..:• "~uih ·i : Ci,.ci n-;·i,:wri l'Or11unif ut? ele-
J, JJian'U, in Cmlll(Jrl>iri
Jir~rorr, 1916, nr. 1, p. 2::;,
i
144
D. Doliotir.l'Rtlu. Lo Prfnr;&pauti, Roum(ti,as, Pa,i.":, 1as.i, p. S:!.
terizată prin ceea ce Daniel Mornet spunea odată
tlespre Rousseau. că ..expresia sentimentală e puternică,
Qriginalitatea pitorească, medi~cnt' . 1n ade".ă~, la paş?p·
t.işti, limbajul figu rat e încă lipsit de pJast1~1tate, ep1~eLele au un caracter general, metaforele s1nt rare, iar
, aloarea lor, chiar atunci cîod autorul le foloseşte, c
diminuată prin aceea că domeniul comparaţiei e la
îndemîna sim ţului comun. Capacitatea de a evoca
universul concret e rf'dusă şi, dacă privim atent de
11ildă celebra U1nbră a lui „)i[ircea la Cozia, vom constata că puterea de sugt·stie se bazează pe armonia
sonoră si nu pe capacitatea coloristică.
În g~nere, literatura paşoptistă a creat puţine oper e
<le epică
obiectivă.
Mo<lalitatea ci predo1Uinantă e
lirica, potrivită uuc,i c,poci de înfiel."bîntare a c,1getelor.
de afirmare pasi onală a <lri>pturilor înrălcate afo poporului romîn: a cultivat tle asemenea, cum am arătat,
dramaturgia, mai ales în dfrt> cţia criti_cii _ele m_oraniri.
Romantismul ei e moderat in gesturi ş1 cuvmte, nu
se las.i ademenit nici d e anarhia sensibilităţii, nici de
, ertio'ii metafizici"', e echilih.cat, ancorat în real, caută
" practice şi în unjFon cu is
· toria;
· yno
· u~~r î n d u_1·
soluţii
cef<te alternative)(' pr('a g.ra\'I' al e ex1stenţc1, iar p rin
ex~ltare patriotică îşi astîmpără setea de suhlim. .
Curu dragostea r('prezintă - se ştie - un domcn111
ce îngăduie personalităţii lău~trice a !rt_istului să -~i
dezvăluie tră sături clin cele ma1 caracteristice, e semnificat iv a -vedea în C(' chip normal, pondera t ~i violent
anticab otin• iubea Alec:,a ndri. Chiar Jacă mărturia
,Je mai jos va fi recuzată, în ciuda faptului că pl."ovinc
de la un s Niitor Tf'Jlfezentat iv şi că e despTi11să clintr-un
jurnal intim (fiind deci scutită şi de Yanitatc, şi ele
făţărnicia publicităţii!) , nu ~ c_lc tăgăduit c_ă se d_cfineştc
totusi o aouJUc stare <l<· s pirit, un anumit registru de
i;ensi bilitate propriu ('J) OCii: ,, •.. Atît N (iniţa) cît şi
e1i r,u. am. ctizuc niciodcu,T fn ridicule exagerări de simfc'fmînt. Dirnpotrivâ, bătînclu-ne joc fără cru/are de cei ce
cred că iubesc pătimaş, lnînd poze tragi.ce şi punînd in
exprim<irea lor sforiiitul burles_c al dramvei . m~od~rne,
ne-am lăsat pu.rtaţi agale de ·Naţa noastra lina şi de
impre.~iile noastre scumpe, fără schimbări neaşteptate,
JO - c. 159
145
fără crispări
sentimentale. Fără vreo Jctp,ăduinţă, între
noi, de etern amor, fără să facem vreodată giurămi.nte,
fără exclamaţii pline de îngîmfare, ne-am iubit firesc cu
totul, am vorbit despre amorul nostru în cîteva cuvinte,
în cîteva fraze, căci ce e adînc simţit se spune simplu
de tot." 1
Revelatoare este, de a semenea, atitudinea romanticilor noştri fa~ă <le explorarea spaţiului geografic. În
Apus, un Byron, un Chateaubriand, un L aroartinc, ttn
M,lsset călăt oreau î n 01icnt, în p ădurile mist erioase ale
Americii, în Suclul scăldat în soare al Italiei ori Spaniei,
pentru a găsi în exuberanţa peisajului şi-n existenţa
unei societăţi reduse la un stadiu primitiv de agr egare,
lipsită de norme şi convenienţe, o reconfortare pentru
o viaţă ce-i dezgusta sub 1·aport moral şi o încîntare
a ochiului dornic de pitoresc. Paşoptiştii pribegesc şi ei
p e tărîm u ri întl~părta te, uueori datorită obligaţiilor
exilului (Bolintincan11), alteori, ca Alecsandri, din pură
curiozitate. îns ă o c uriozitate de turist care nu travesteste nici ~n fel <le tainică vointă de a evada. Mai plin
de' tîlc e însă faptul că în lit~ratura epocii interesul
pentru peisaj ul naţion al precumpăneşte asupra tendinţei de a evoca peisajul exotic. Celor cîtorva opere inspirate de mirajul Sudului (Florile Bosfonilui şi memoriile
de drumeţie, atît d e puţin personale totuşi, ale J~
Bolintineanu, O călătorie în Africa a lui Alecsandri,
memorialul călătotici hi Con:;tan t.iuopole al lui Dimiti·ic
Rallet) li se opun numeroase serieri consacrat e ţării;
în ele scriitorii paşoptişti descoperă cu fervoare poporul,
cu neasemuitele lui virtuti, frumusetile pămîntului
romîncsc. vestigiile de ci~ilizaţie străveche risipite
pretutindeni. pe întinsul meleagurilor patriei. O enumerare fie şi incompletă a operelor de mai mare greutate din acest p n nct de vedere trebuie să facă loc itinerariului de căl ă torie al lui Alexandr escu de la 1842,
notelor de drum ale lui Bolliac d e la 1845, ale lui Alecu
Russo (Soveja), Costache Negrnzii (Scrisoarea II-a şi
a XXVTII-a), bucă ţii lui Alecsandri O preumblare în
mun/i, fhă a mai vorbi oe nl'numifrate op r r E' minore.
1
146
C. D . Papa.Stale. Y. 1/ec1amf,-i
şL
~len,, NeJI.TÎ, Buuureşti„ lll47, p. '.!37.
.
iune î:n versuri a lui Scavinsk ~
cum ar fi Ju~g_;1 n ~rr~ B01·sec a lui Asachi asupra unei
asupra unei calatorn a
'1 . a lui Icnache Gan e
..
Cet·,tea Neamtu u1.
. .
călători~ spre
•
)
1 ; Melidon despre un votaJ
(Călătoria me la mun_ted, a. Ul I lui Nicolae Istrati etc.
în Moldova de sus Şll Ce )dos, Dar"1"usa·n,1 în savurosul
. · l'
tu
o ru- , , ' ' ,
Chiar ş1 rn~e igcn . n abordc~~ă Europa după ~e
său Peregrin transilva '
i T
Rornînească dm
îşi zugrăveşte descălcc~r~~at:a 'cr::cntul ui autoht on
Haţegu1 lui . nat_,f· P_nor.1 ă ~ dovadă a locului central
în literatura tle ~a at<>~ll? mc l în universul spiritual al
pe care-l ocupa patnotH:mu , . vtl\tii firă entuziasme
• ·1
fo„ evocarea strarna • , • •
. .
paşopt1ş·t\ or .. ' . ales fără a proiecta în peisaj aspn:aţ1·
supcrficia e, Şl mai
. cfv te ~i obosite indică atît
ilc unor suflete ~esat1s act~ til de a ad;ca la proble.
stanta a pasopt1ş or
. _ v
ten d iota con
, .
•
· robustetca '<1 sa11at' .; momentului istoric cit ş1
,
•
ma ic,
. ul . lor poihic.
tatea org~msm ~: . f !clon1l a fost apreciat la 1848
Să adaugăm ca :ş1 o
o a andistică şi estecloc~D'll'ntarad, prbpl gJ)Ur şi necorupt.
p.entru• valoarea de
v 1aliros
ura 1 ,
..
ucă, in sensu1 .
. o,
i au stiut să-l utilizeze ca
Prea putini au intmt m _e ş . -' d ·
mare deose, 'bil - d mitologie Exista, cei, o
.
sursă pos1 ~ e
.
romantism-ului romînesc :ş1
b ire între chipul de a fl a_d tal inclusiv cel francez,
romantismul european occ1 cn '
cu care adesea a fost comparat.
V
l
i
lNFLUENt'ELE STR \11\F,
ŞI FACTORII Jl\T}:RNI
.
. . utin asupra problemei
E cazul să ne oprnn aici P ' 'b ·t să fecundeze
.
1
t ,- · e ce au contn u1
.
.
influenţe or s ra~ ~ .
v . d -ruiască fizionomia e1
.
şopt1sta 1;1 sa- 1
a
X l
·
liter:i ~u~a Ipa d 1 ;fîrsitul secolului al XI - ca, ş1
specifica. nea e a _ 'ăzboa i·e sub influenta com. 1 ' t e cele doua r , < ,
'
v
mai a es m r
î
tătcnit în istoria noastra
aratismului
francez,
s-~
~icc
'
bil'
··
de
dependente
P
1
tv ut1na a sta Hll
'.
lit6rară o ac evara a r
dele literare occidentale, mai
gene tice între ~utar c mo r~ r omîncsti, rezultate din
ales franceze, ş1 cutaulre d~pe v·nă pri;1 filiatie directă.
. t ·· pr ecum o
in ga1 '
, I .
Iv
ceIc dill u ,
etări au scos a IV~a a
În unele cazuri a!e?'1enea cerbcir si au îmbogăţit cu
fapte de influenţa mcontesta a )
147
V
V
noi exemplt> dosarul. ~i a::,a voluminol!, al legăturilor
rcciproct' ,!intre cultu.ri. \ stfel, lucrări pr<'ţioas<' au
clat Charles Drouh('t dcspr<' modclelt' lit1·rarc ale poeâei
-:,i teatrului lui \ a-.il1· Alcc,-antlri -:,i D. Popo, it'i dcsprf'
influenţclf' e~ereitatf' asupra lui ffrliad,· Rădulescu.
Dar i;;i în aceste lu cră ri. nu o d a tă intnpn'tărilr au fosl
abuzi,e, fiindcă însăşi metodologia cer1·etării ,,, fmula
pe pr<'misf' false şi p•· o teorii' ;: implistă pînă la ab„urd.
Teza, care .nn mai arc u1:, oie să fie deuwnstrată,
<'ă o Jitcratură începătoare· împrum ută temf'. subit'cle,
norme (le gu"l ~i t',prr,-i1· dt· la o Jitt·ralură mai a, ansa tă,
"<' verifil'ă la noi, î11 lumt·a primelor clt'cenii ale :-.!'colului
al ,IX-fra, prin ecoul <·îtorva mari litnaturi ale Cont in<·ntului. În jurul lui J 800, un mare rol îl joacă nt·oc•lenismul, mai Lîrzin şi pentru unii Sl'riitori moldo, ,,oi
ra Donit'i, Stamat.i, e evidentă înrîurir<'a ru1-ească. Îo
mod deosebit îusă, generaţia pa 9 optistă e le~ată de
Franţa. \proape nu e :-criitor care să fi rămas iHsN1sibil
-,i nerecepti v la puterea contagioasă a romantismului
francl'z si în gcn('ral a ruiscării de id,•i a Frautci din
prima jl;mătatt' a S<'colului. Dar d„ aici nu ur~1cază
nici că literatura pa1<opli1<lă isi ari' cauza îu influenta
franceză, nici eă ca·,~ lipsită' ele originali Late.
'
După părerea noai-tră, o ioflucn'ţă )iterară nu face
dccît să amplifice idei sau SP1ttimcnte <'~stcnle în
,:tare c·mbrionară, să rristaliz,•ze o orieotar1· ce pluteşte
in aer, dar nu c încă e,plicit definită. Baldenspcrgcr
s punea ru_ bu11ă clrcplatt· <'ă o inflm·nţă luere:uă prin
afinităţi. ln atmosfera ele puternice conYulsiuui C('Onomice şi sociale ele la îneepu Lui s1·colufoi al X f~-lea,
cînd zăgazurile ce f<'rccau viaţa feudală 1·rau asaltate
,lin toat1· păr\ilc, d nd totul părea lipsit ele ~tabilitale,
în ,;chimbaTe. cîud clupă secole de stagnan~ intelcc·Luală
nu entuziasm înnoitor ,·uprin<lt•a spiritek, -,-au n1,at
condiţ iilt' pentru na~tt•rpu romantismului romînt·i.c.
\, u Lamartine, Victor J1 ugo -:,i consof! ii ele termină
romantii-mnl 11ostru, ci - dimpotri,·ă - aci-:,:ta, zămii;lit
,lin realitatea obiecti, ă a tării, i-a selectionat pe Lamartinc şi \ ictor Hugo, pen t~u că i-a ţă~it corE>~punzători
propriilor :<ale aspiraţii ~i i-a putut asimila mai l1•snc.
"-şa se e'<: plică faptul. obs,)n at de mult încă de lbrăi148
d; ... 11·teratura franceză. Alfred d e Viguy şi
Jeanu ' ca _.,_,
.
.
· "
l
f st
l\f , •t arn putea a1lvau c,a ( ' a\JtU'I ·,Sl ,erva , au O .
u:ssc. '. 1
a ' ontisti Prefcrintrle scriitorilor noş tri
1crnoraţ1 < t' P ~ r· , •
•
• ••
.
• l
>artit>
•)\.trt· st·ntimcntahsin ţl pitoresc pc te o I
'
au mer-. c.,
•
. lv
di· alta Problt··
cătrc umanitarÎ'-nt :;-i acţiune. soc1la -~ p e li . ,
inlro;... .
dt·zaxării morale, JOCU ut· og nz1
.
,.
cu,1t~c~
. . , . il Ttă • ii rafinamcntdt' (or111c1
wctici frenezia sens n 1 r •
• .
.
l .' • ,
.
L •
g:cncr<· [)r iz ă, ele depaşnH1 cerrnarlu,l 1c1· 11-au .1 vu u1
. .I
tele im<'diaH· ale mouwntuhn ·
.
.
. I·1
: ('.a •mtot<l cau na• ·w c\e:i:voltar.-a
yL
•
•
. . . htcratunlor,
.
.
·
t
noi factorii interni au fo„t clec1!-n I~ l'I a~1 0 ctlermmta.
·
l ri lit,·ra re ,..trăim• < eopo nopti11111·a între anunntl' , a o
d ,1 l
lin
vă'la modă şi tot ei au produ:-. a1laptarl'atlmo t c ~r c l
- . • rP·i }or <' or"an1smu
.
afară, uuţ ior1ahz:nca 1or· 11ig<'ra '
~
·· rom îll{•sti
li· I era turu
·. · ,
,,
· . · 1 .- îl cons litu iC'
Un bun exeinpln lll ac<·a;.ta prl'l lll.: el •.
•
l.
J.
ta în . urul pm·zici ruinelor. Crrccta toru ru~1 v~c n
'~1p1t~t.rădJit să demonstrez•' t·ă abundenţa terne1tln1u1P·
· ( .. Io, 3 Ale-" ·1n rt•sc u.
s-a „
lor rcpr.-zcn tată în opera 1u1 .1r
•.
•
..
.
Fli: de Rădulescu Bolintineanu l:'i a multor scrntrr~
, .a .
rezultat.ul influentei .,,erei Late <le opera m
rnruon, •·
'
· B
(H
·ro
"
(l{o.,.dan·
Ouieă, Cartojan) san ele y ron<l am1
Volne J
I"'
•
••
L • • u a us note
no~ n la 1 . . 1 ·
()rtl.z) · Dar• în 11rimul nud,
. 1poeţu
el - '
ocu ruine or
spccifict' în tratarea temei. n ~• e , ar, p111l .
'feba
b
ale antichitătii - Roma,
a mira,
,
pat;optiştii eî~tau urrndc: lrt>cutu lui ~aţio~a~
• " ,.j;.te CNatca
reamţului, Sucea, a ~ 111 lot l~
1
-.T ~r~ii\,e;1timentului dt· melancolii' faţ{1 ele cfemenpnon a·. .'.
..
l
.
recuru1)ăucş te exaltarea
tatea c1v1htzr:ţcnul~r
a«10:f; i~ilitară, folosit ea mijlot
p<'ntrn un
,
· o
1 îmbă rbătar<· pentru prczt'nt.
•
. .
. .I
< e D·
<lac", cc admilc 1>n·locrarca m spiril oaţlOna_
.1r,. • . ' ,,
,· ·t cn,ta unei
d(• <·e i:,-·ir contt>:-.ta cxu;
a tem<·1 ruine1or.
·
· •
. •
.
.
h". dacă nu cxdm-n a, <1111 ('are s-~r
surse 1nternt::, <' J.tr
ul , · · · 11 insniratia
.
limcnta în punct e1 u1c11nc1
r
.
f1 ?.ut,'.t 3., Să a,em în ve<lerc că. într-o perioadă î1'.
scrutor1llor. ' .
ta o traditi,• iar na~iunt:>a Litlnr1
care cu tura ,şi <'au.
_
' ·' . r :- ·ne. cînd S<-'
.JUSt1·r·1catl\. e l a o ex1stenla
de sine. stat,,to • .
'
V
;i
~t;i;: _
de
V
.
To\;lema 'in t-tudiul oo„tn• ! Cittto 00Aurof•Î u,uprtt
i
\tu e-:o.JJOS Uloll p~ .•a.c~ p.
. J ,nino reor,fl mardit•, Viaţa romfora$CU.
problir,u1i injlw·nţt·lor ,,nhot> an httr4lur<i \t1 u
or.
t, 1960. p l.\:;
şi urnJ.
149
înce~ea explorarea istoriei, a folclorului, a literaturii
ve.ch1, p~ntru a des~operi valori care să poată servi luptei de elibera~e, r1:unele. deveneau, ca şi toate celelalte
semne
ale
d
1· ·v1.rtuţilor
. ş1 slavei strămoşe~ti
, , un m··1
JJ oe
e !)rvoze 1tis~. n?ţ10nal. Tema plutea în atmosfera
n:orala a cpoc~, ş~ ~ovada că unii scriitori ar fi putut
a3ungc ~a _ea ~1 fara de concursul unui model străin,
-<> const1t_uie fa1~tul că ideea nestatorniciei soa-l·tei, cu
car~ mo~~vul rUinelor e asociat, apare în scrierile cronic~r~or ş_1 ~ntr-vo formulare frapantă, deşi dintr-o perspec~va 1·e_hg10_asa,_!n ~refaţa_, M.ineiu/zâ pe ianuarie, a lui
hesari_e d~n Rm>.ruc (~7, 9). E cel puţin tot atît de
pr?habil c_:i vreunul dm scriitorii cc-au tratat tema
iumclor, ~1~lova, Hclia_de~ Alexandrescu, Hrisoverghi,
. a?cu Vac~rescu, Bolintmeanu etc. s-au aflat sub
1~luenţa lui_ Volney, pe cît e de probabil că au făcut-o
p~m. dctermu~area mediului de viaţă local, a lecturii
c~rţil?r v?~h1, ~oate a Mineiului lui Chezarie din
Rimn~c•.Ş1 1~ ori~e caz, în lipsa oricărei informatu de
1
natura istonco-bterară putem socoti că
" 1
l
v
••
'
,,pnmum
toven~ . a pre ucr_a~n temei în literatura romînă n-a
ost mc~;olney, nici Byron, ci_ o anume stare de spirit
prea_labila, care e~entua} s-a eliberat în materie sonoră
graţie co~tactului cu sc1·iitorii de vază ai Europei.
. ~cecaş1 argumentare c valabilă în alte cazuri de
p_ilda, pentru Cîntarea Romîniei, care a fost ocazio~iată
şi ?u cauzată de lectura lui l\Jickiewicz ş.i a lui Lamennais~ pentru ~abulele lui Alexandrescu , nuvela istorică
a Im Neg7n~zi, poemele istorice ale lui Bolintineanu şi
A_~ecsandr~, m general ~entru tot ce literatura paşopti­
sta ne-a lasat substanţial şi 1·eprezentativ•.
O EPOCĂ ORGANICĂ AlLITERATURII ROMÎNE
Literatura paş?p~~stă 1·eprezintă o anumită treaptă
de reflect_:t~C a v1cţu _poporului romîn, în condiţiile
transfor.n:ar1lo_r rcv_olnţ10nare ale economiei şi existentei
sale po!1t1ce_d~n_ pruna jumătate a veacului al XIX-l~a.
Tocmai vend1c1tatca acestei reflectări si aderenta ei
la caracterul naţional i-au dat putere de conv~gere
150
şi trăinicie. Modelele străine au s tîrnit şi la 001 şi pretutindeni ecouri şi şi-au găsit imitatori; dar scriitorii
paşoptişti, în partea lor cea mai bună, au ştiut să le
folosească drept fermenţi, le-au asimilat creator şi
nu Ie-au prelua t mecanic, le-au încorporat unei viziuni
proprii despre lume.
Paşoptismul reprezintă o epocă organică a literaturii
romînc, cu trăsături caracteristice, bine ucfinitc în
sens progresist, popular şi democratic. Operele sale
cele mai importante aparţin tezaurului literaturii
noastre nationalc. Ele sînt dintre acelea care se învată
în scoală ~i intră în alcătuirea acelui strat adînc ~l
conştiinţei' indiYiduale, de i111de ceea cc s-a sedimentat
nu mai piere decît o dată cu ultimele bătăi alc inimii•
Paşoptismul a dăruit un numai texte literare, dar şi
un stil uman de creator: patriot, militant, încrezător
în destinele poporului său, de o substanţă sufletească
generoasă, capabil să urce pe baricade, să spere, să
sufere alături de cei mulţi, într-un cuvînt să trăiască
în pas cu istoria.
Soarta paşoptismului în decursul vremurilor oglindeşte peripeţiile luptei pentru libertate a poporului
romîn. Junimismul l-a contestat principial, considerînd
că reprezintă un simplu import de i<lei străine, iar suh
aspect artistic, o acumi1lare de stîngăcii, semnul unei
conştiinţe estetice primitive. Ulterior, gîndirca burgheză
a încercat să-i falsifice mesaj ul, în sensul exagerării
unor laturi neesenţiale, sau să-l omită pur şi simplu,
pentru că evocarea lui îi contraria tendinţele din ce în
ce mai pronunţat reactionare.
Astăzi ne sînt clare şi valorile, şi limitele paşoptismu­
lui. Din perspectiva contemporaneităţii, moştenirea
s a n e apare mai actuală decît oricînd. Într-o lume care
subliniază tot mai mult problema răspunderii creatorului faţă de istorie, el oferă exemplul unei arte cetăţe­
neşti, situată pe poziţii clar militante. Într-o epocă
a emancipării naţionale şi avîntului colectiv al maselor,
el oferă pilda unei arte democratice, ataşată nemijlocit
cauzei poporului. Paşoptismul n-a reuşit şi nu putea
reuşi să se contureze ca un nou umanism, dar îi revine
meritul de a fi croit un drum către el.
l51
ION JlEUADE .RĂDULESCU SAU „ECHILIBRU
ÎNTRE ANilTEZE"· ÎN TEORIE ŞI PRACTICĂ
S1n şi n=i Îrl fata lumii
Şi
vegl1P11z-o stincii
arsă
Q
en ismă ,i-esplicaui
dimre nouri de eres...
Emin e scu
Ipotezele vechi asupra Heliade Rădulescu ni se
par vulnerabile, iar cele noi ezită să se afirme. Un
exemplu mai izbitor de a variţic a criticii ar fi greu de
găsit pentcu p1ima jumătate a secolului al XIX-lea.
Nu numai că bibliografia hcliadistă c restrînsă, dar
ea numără extrem de puţine titluri fundamentale.
Pot fi reţinute dintre cercetările anteTioare lui 1944,
în afară de cele cîteva 1>agini judicioase inse111nate în
treacăt de Tudor Vianu în .Arta prozatorilor romîni şi
de portretul savuros, creionat de G-. Călinescu în
Istoria literaturii rornîne, o ])iografie documentată
a lui Bogdan-Duică şi mai ales l11c.răJ·.ilc 1·eg.rctatului
D. Popovici, rcmarcahile prin bogăţia info:rrnaţici,
precizia deta]ijlor şi pluralitatea unghiurilor ae privire.
În ultimii ani a apărut o singură contribuţie valoroasă :
un excelent capitol in.troductiY al lui G. Munteanu,
care ne îndreptăţeşte să aşt eptăm cu legitim. interes
monografia din care e decupat. 1
Fără îndoială, explicaţia acestei stări de lucruri
e că Heliade Rădulescu e un scriitor „incomod", în
fata căruia spiritul de ,:istcm e amcnintat să esueze
ia; cel ce voieşte să-i elucideze sensul şi gene~a o'perei
transpiră.
Multe din ideile car e circulă despre el se
pe superstiţii moştenite sau pe aprecieri contradictorii, g.reu de împerechiat într-o sinteză. Şi totuşi
bazează
1 Cc.org<: Muotenou, Asupra rttor1şiJeriirii lui I. fldfode-ltdduluc". Clustiuni
mciodologic', S1..at.u1, nr.1' ti 5, 195t).
153
ffeliade soarta I-a scutit
l<:VOLUŢfA lOEOLOGICĂ A LUJ HELI.ADE
Şr BAZA EI DE CLASĂ
Reliade Rădulescu nu
.
d'
dar originea lui nu e nici rro~me_ ~n .clasele de sus,
al cuvîntului o·
. P eheiana, m inţelcsul deplin
•
111 oameni ca el s·t
t· •
f
turii sociale trad't"
I
' l ua,1 m a ara !'truc.
i,rnna e, s-au recrutat marii
1· . .
ŞI S-au desfăcut traiectoriile UllOr C . <
af .1ţioş1
Tatăl său era un om de rîncl cartn.cre. proc ~g1~a~e.
prielnice unei ascf'nsiuni
·a' d', 1n .1mprc.7uranle
•
.rapt
··
a 1e veacu Jui trecut n- . b . e • u1
. , primele de cenu
o mică aYere. îl o-ăsi a iz ~tit sa-p HH;ropcască decît
războiul de 1; l806 8
~n ~r1;11atcle ţariste, în
1810. {)e la 1811
d
' ~~01 cap1tan de poteră la
'
pose a o casam Bucu t'1 ·
; : : : ~~/atul Gîrhovcni sau Slujitori, rJfu
-5 si8;""nd
f~s~~;rj~;/;;
1
a· .
t
Nedis.pnnînd în mediul fumiJial d
ală propulsivă, a~a cuni s-a în tîm
o con ~ţie ~ateridintr e pasoptişti H li l
f
p ~t cu cci niai mulţi
caute u , .
' c a~ e a ost ohligat de Lînăr să-şi
demia Gr:ocscta.spca·:\:C-se C? lşcolaLritatca sa, întii la „Aca, apoi a
az„r"
. d
incerca:re nereusită de
d ,, . a • a vemt upă o
torici 1a lipscănia unei :udeep~nde nJ?tcşugul negus.
r~~b:~t: p~fnn!f:~~::~!~
E~:e1inut i~pi:es~a u~uia ca~e
,,un copil te.~lt d1 ntr-uri sat c . v • • rl
,
nire şi cu muza sd drept uiitor"
u sarai1.a rPpt m?şte­
La fel, Stefan G }
~1 ' ne .spuue antaz1 Gh1ca.1
din
,
o eseu I comndcra drept om ie.~it
loac!o!eorhr:°:ir:':}n munca sa a. ajuns să-şi c:~eze mij-
Deşi pentru cine îmhrătis 1 1820
.
intelectuală aus iciil.
' ,a a
o profesiune
p
c erau cu totul nefavorabile, pe
C. Doţdan-Uuică. lMoria literaturii ro .
d
1923, p. 40.
mint mo ernt>.
i
C. t> ... A,ieCicl4 Cort,pondenţa &t.erP. .. ·
de Io 1848# voi. III.a p. 48.
. ta. fl
1
<'-~tll
1
A
Ul poe# nwnreni. Clu!.
.
.
rnN,tc Gif> captlor rtvofuJiei romin•
încă
d e la înce1)Ut de dibuiri
aşternut netecl înainte,
,Iar cel puţin n-a intrat în conflict cu propria
vocaţie . Avea 18 ani cînd Gheor ghe Lazăr l-a asociat
la „Sf. Sava" şi numai 20 de ani cînd, la 1822, după
retrager ea dascălului an.leiean, a răarns singur conducă·
tor al şcolii .t Era o sarcină de răspundere, potrivită
, nsă aptitudinilor lui, la care a aderat fără nici o rezervă
lăuntrică, în spiritul celui mai însufleţit entuziasm.
Obliga!,iile didactice ar fi copleşit pc un altul. Pe de
altă parte, în starea de dărăpă.nare şi incurie, proprie
administratiei de stat a vremii, greutătile materiale
ii asaltau '1a fiecare pas.
'
Totuşi imaginea unui apostolat într-o lume ostilă,
care trece drept caracteristica acţiunii sale ]a Sava,
trebuie rectificată. Scriitorul se călăuzea, după cum se
ştie, de o înduioşare retrospectivă faţă de meritele sale
din trecut. De aceea, amintindu-şi tîrziu de anii de
profesorat, el a exagerat oarecum lucrurile. Dacă e
adevărat că a trebuit să înfrunte multe adversităţi
pentru a asigura dezvoltarea şi stabili tatea modestelor
începuturi ale iuvăţămîutului romînesc, esle tot atît
de aJevărat că a avut şi sprijinitori devotaţi, că opera
lui, întîmpinată de un-ii cu hulă, a găsit audienţă, în
această vreme de deşteptare a conştijnţci naţionale,
printre numeroşi reprezentanţi ai văturilor mijlocii
şi ai boierimii înaintate. In orice caz, din aceşti ani a
început să capete popularitate şi să-şi consolideze
autoritatea numelui.
La 1829, cu concursul luminatului boier Dinicu
Golescu, Heliade editează Curierul romînesc. Un an
în urmă, punînu la contribuţie averea nnui unchi,
cumpără singura tipografie particulară pe atunci, de
şi probleme.
1
Nu ac
cuooşc
Drumul nu i s•a
root.ivele pentr'"1
cRre
lle:liade
D•&t
fuco.t pa.tte diot.rl' cei 4 bu..c
~iCJ"i uimişi de Eforin şcolaor lu 1820, ca aă studieze în Apus. fu 1839 ci se "' referi
IQ. această împrcjarare în urtllătoarel.e cuvinte extrem dt;: ca1netcri1tice: .. Eu, după
c1,m venisem în. urmă? răm.ă&ei fi ocu,n pe dinofard toc,nai. 14 t1remea
mi .te miilJumi an1biJiri cin.d t1ă:mi r,i mlî n.lr...<q>rc'î
I.Auăr
dtt 1,u•,i
mu,i. Dar
i.ruă
1i marA projuor. ajutor lui
1~ gcomezrie. cu plaul de 100 lei pe lună şi dnd i·ă.:ui că pe /iecart
am cie.t un tapitâl ce îmi lnţ/ripuiam şă mi-l Jac in~elin.d la tpil.rqpi. fă,in­
""·lo laarţo. ~ (CuricruJ rom;nc-c„ 1$39. nr. 66. I'· 2G2.J AmbiJia de a fj t>10r4 ,, mcro"
ti „capilar', ia~'i doi din principalii ati.U1u•• ai uctivitiţii lui Hcliade.
lună
o
t:rilmeti~ă
de
să
154
\
155
la. c_işm.eaua lui Mavroghcni 1 , care dispunea ele un
pnvilegm p e 20 tle ani, îu sensul că era scutită de orice
concu;enţă în a.~e"': răs timp. altă întreprinrlere sim ilară
n er~t:~d .
fnoJ<t: _ca p~o1~rinar al tiJ>ografiei, de
':Ul
ŞI !lnhunat,l!lCC'8 ~~rtaa SP. Va OCHpa COUtÎOUU,
Heli~dt> se rnradrcaza ncm1JI0cit clasei hurvh eze. creînd.u-ş1 legături_ trainice cn rep1·ezeutantii ~f'"'U;lorimii
Ş~ breslt>lor: lu acelaşi t imp. eJ de ~i~e un. b adevărat
d~ctator al literelor din Tara Romînească. Fără îndoială
<~n 1:un.ctul dt> vedere al intensei activităţi dP luminarf':
cac_eia I s-a consacrat c11 o in epuizabilă eneroie pos;-smnca tipografici s-a do\.edit extrem ,le utilă .' dar
':l'. s~h r}portul material, ea a constituit o afacere pr~duc~
tr~a. ~a r1'miircărn lucrul, fiindcă c atestat de documente.
ehhen_ndu-ne dc prej 11decata că ar reprezenta un
ullragw p r ntru memoria scriitorului.
La 18~8, tipografia hri Hcliade, aşezată pe u1\ t eren
de pe.st<, :> ha, cu o gră<li11ă poscclînd peste 30.000 de
arbori, a vca 10 prese, peste 200 chintale liLne ~i împreună rn casa d t· locuit, putea servi drept r,{:1;~r mă
pelltru cîlcq1 i:> Utf' de soJ dati 2.
P~in condiţiile existenţei' sale ·maleria1e, Heliadc
~parrme aşad ar hnrgheziei. şi anume . acelor pături
careh escaladau
notori ctătii
. Itreptele
.
, „i
, ale bunei· sta-,n·
pe _ aza rcgu?1ll Ul regulamentar, fără a lun1.ări să se
r':lpa de . ord1-'?ea <:xis~entă. Între paşoptişti c unul
d~n.tre c~1 .'.ua1 puţin mdcpendenţi. P e el nu-l su stin
m~1 subs1d 1iJe pă~inţilor, _nici veniturile moşiei. Dimpot.n.vă, !ntre~ga Im s1tuaţ1e îl leagă d e cîrmuire, a cărei
~t1tu.dmr h_rnc voi~oare sau defavorabilă îi aduce sau
1.1 scoate dm c asa norocul. 1n adevăr
intr-im re!rim
t
· •
'
e
a_u ocrri ~ . ş1. tnti:-o culturii îucă debilă, dezvoltar,~a
t1~ograf1e1_ ş_1 a ~ctivităţii ~~it_oriale- a .lui Heliade depind ea ?·<' _sohc1tudu1t>a autor1taţ1lor; lu fel apariţia g azete)?~ ~1 ~1~uzarc·a lor; la fel obţinPrea d e titluri şi consfinţiri oficiale:. de care era nhtiat. El nu po,:;eda resu.rst" propru. cu <'are să -şi finanţeze acţiunile dc eulilla~l.T( ,I
J.
l!.:mil Vîrtoi;u. I. '-lt!liud~ l~iidult·vtt„ Actt fl sc1i.sori odnotaie,
P· S şi urm.
lhacurt>şti.
1928
'
I malizarc şi nu p1ttca conta pe '-'prijinul cititorilor
(280 abonaţi la Curierul în J829 ljl peste 2000 lei
pagu bă!) L, De ac<'ea, se căznea s ă nn-şi îns trăineze
1,onăvoinţa stăpînirii şi lupta să-şi găsească protectori
pri u tre personalităţile influente din cer cudlc hoicr!111ii. Evident, ill td cctualul lip:,it de arbore geJ.1calog1c
>;<i :n cr(•, hotărît. :,u .rostească adevărul fără nici o ciunt in·, aT fi ptlt1.tt alege
o altă calf', aceea a lupvi .re' oluţionare, ca Bălcescu, sau aceea a coborîrjj în popor,
l'a 1\.nton Paon. Dar Helia<le nu avl'a nici s tofă de
•·ron , nici , ocatie tle anonim colportor de literatură.
E ra llO ()fll 'anitos şi SllSC<'ptihil, cu amhiţii rnorme,
<·are v oia să îndnmrnie spiritel e ~i să se aflt> me1·e u î u
fnmlea bucatelor.
l)c de altă p art,·, eolaboratur ul lui Din.icu Colcs,m
,i
la Soci etatea litci:nră tic la 1827, arlr.nitaton1l Văcăre)'ti­
lor, asociatnl hoierilor luminaţi d e ]a „ Filarmonica",
nici nu dispunea de o formaţie ideologică ra dicală,
(·are să cultive subw·rsiunea sau măcar să proclame
1t1·cesitatea răsturnă rii normelor C•' reglemen tau \.iaţa
,:ocială. La Hcliade e izbitoare tocmai capacitatea de
a adapta ideile J)rogrc;:iste ale vremii unei mentahtăţi
în esentă conserYatoare. Ca nimeni altul ('I a încerca·t
s ă cun~ilieze tendinţe up u~e şi să i 11 t cnnt:diezc între
clase. A fos t w1 luptător pentru soluţii de compromis,
fără nici un scrupul de cooi;tiinţă, prin prop ri a dial ectică
a spi1·itului să u. Echilil>ru intre antiteze nu rcp:•'.z Întă
un simplu titlu de r arte, ci uri program de ac tw1tate.
Deasupra unor divergenţe trecătoan, il ' :edem
~great la pa]at., tnuodînd relaţii trainice cu c_lo mllJt?rul.
ln 1835 scr1e un Prolog la serbarea nwnehu prea mal··
mlui 1ws1ni domn. . 1lexa11dru D. Ghica. ÎH 1838,
proslăveşte î n Jrrm la dragoste acţjuuea caritabilă a dorn.uitorului, după marele i'utrcmur ce distruse:;e Capitala.
Este înălţat paharnic ~i capătă s lujha, rc•lativ bine
remunerată. d e membru al Eforiei şcolar<'. Sub Gheorghe
Bibescu este numit a:rhiYar al statului !:Î obţine pentru
C1iriernl, s tatutul de gazetă ,.<lemi-oficială", recomandată pentru aboHarc tuturor funcţionari lor statului.
~
I. Hei.ia.de JUtdul<:8cu. J'16moirt11 $IH l'li i1toir, de Io r egfln$ratum rournaine nu uu.
J„a l venemem$ de 1848 ,u:complis ,n Palathi-0~ Paris, 1851. pp. 360-361.
156
l
Curitrul
reminil'..!ţ,
18!0. or. 7t), p. :!98.
157
Nu e de mirare că dctnol~raţii maintaţi, urmărindu-i
ascensiunea, în ciuda n11•r.itelor ce le recunoşteau
omului de cultură, au înctput eă-1 condamne , iolent
pe conformistul politir. În 1839 C'olson îl numea „transfug salariat", iar în 1841, connmicîndu-i lui Chica
desprl' suma de 40.000 lei, oferită de cîrmuirc lui
Ileliadc şi Simion ..Marcovici, drept recompensă a meritelor lor literare, Grigore 'lexandrcsr11 scria : "-Vorociţi murito1 i, can• au darul a plcrcea tuturor suvernelor,
În vreme CI' noi, soniţi sub cf'l llt'CUt, suferi[i de cel do
acum, ,ţÎ1ttPm ra n(,t" iepllri fricofi·· 1•
Tocmai legă I urile lui lleli:icle cu regimul regulamentar. prin urmare, cu profitorii şi exponenţii feudalismului, ii fac un personaj r~pre:r.cntativ al v.rcmii.
un purtător de CUYÎnl caracteristic al unei importante
categorii a burgheziei din perioada paşoptistă. Este
vorba de acea parte a burgheziei <lin Ţara Romîncască,
ridicată în primele decenii ale Ycacului, care <lezlăn ţuiso
lupta împotriva orîuduirii feudale, rcclnmînd egalitatea civilă şi politică, însă nu prin înlăturarea boierimii, ci prin participarea, alături de ca, lu gestiunea
treburilor publice şi cou<luccrca statului. Înslărită
prin comerţ, arendarea mosiilo.r şi cumpărarea slujbelor, legată prin mii de fire de marea proprietat e,
ea nu era interesată într-o răslUrnare ,iolentă, revoluţionară, a rel:qiilor <le clasă. 'l'cmclia puterii ci economice nu rezida în d1•7v0It:1rea industriei, ci în transformarea gospodăriei moşiereşti într-o înlreprindere
p roducătoare <le cereale-marfă. Or, atragerea îu sistemul pietii nu numai că n-a dus. în con dit iile noastre,
la elil,erarca iobagilor din aservire, dar, <lupă cum a ară­
tat-o încă Man., a cn·at premic;de unei asupriri şi mai
sălbatice a tărunimii.
Rrlath. slabă din punct d1: ,cdcr1; economic, hur~hezi„ nu luptă la noi, în deceniul al treilea i;;i al patrulea,
pentru a determina o schimbare hotărîtoarl'; rl'ticenţ.ele ei sînt consolirlale şi de cotirea spre reacţiune a hurgh ezjci franceze, care, du1,ă victoria tlin ] 789-1793,
i;e îlHliguisc cu ~ufragiul cenzitar, baioneta şi popimea
1 Scriso.tre dio 11 ianuarie, 1844, în: E. Lo . .·.iQt"IICll, Grigort ... Jlox1Jndr,,,u. Yi«I•
,, opera. l-.• fÎ rorup<>•dr~a foi,,, Ion Gh,ca, Bu.cu.tt~ti, 1928, ed. • lll·a, p. 2Jl.
îxnpotriva valului tot rnai puternic al .n~m~~ţttmirilo.~
populare; voind să obţină limita.rea .P.nv1leg~1lo: maru
boierimi ea se dezinteresează de pncma adinca a relelor de ~arc suferă ţara; r evendicî.nd o. mo~ificar~ a consti tuţici poliLice, c.~ se teme d? 1mphca!~ilc 1~~e.1 tran~:
formări a structuru sociale. Um aceasta poz1ţ1e e~h:i
vocă decurge o ideologic tixni~lă şi J~v.ăitoarc; opoz1ţ1a
antifeudală şe asocia:Gă unei puht1c1 tlt: cons1:rvare
a rclatiilor iobăgiste. Burghezia comercială i;i clientela
ci rc,.(•ndic:i europenizarea ţ lirii, pri n . inlrod1~rcrea
instituţiilor consti lt1ţionale occid~nt alc . ş1 p~<'coruz~ază
reforme înfăptuite cu 1nudcnţă: Jn ul.tn1;a instanţa--:
ca remediu împotriva paupensmulw, ·~ gcner.al, ş1
a mizeriei rurale, în special - propune fila~trop1~~ul.
î 11 cultură ca militează pc pozi fiilc umu lunmnsm
moderat 1'ipsit de o fundamentare filozofică . mate·
· 1·1s t:-a. 'L"" 1818, devenită ma,· oritară în gu.vcrnul
ua
provizoriu. ra frîn.-ază l''<tindrrea mişcării. r~\ol.uţtonare,
sabotînd împroprietărirea ţăranilo! !nonns~ pl'~n art. 13
al P roclama(iei de la Islaz, practica o po~t1ca d_e con·
ciliere cu 1>oierimea şi de supunne faţa de dictatul
turcesc.
.
, .
HcliaJc Rădule„cu exprimă .I'~ plan 11leo1og1c, rn
forme proprii temperamentului ~i alcă~l~1·ii lui . morale,
tocmai aceste t!'ndinţ <' al!' hurghez1e1 rommP ... E~
a absorbit ideile ce pluteau în atmo'>fcra vr.emn ş1
)e-a întors epocii &ale într-o sinteză rcroarca~~ă, Ada~
imperfectă şi - cum vom vedea - : uln~r?b~a, msa
dotată cu o marc forţă ele penelraţ1e şt mflucn!are
a spiritlllui public. Adesea el părea că invent<·aza. cmd:
<le fapt 11 u făcea dt;cÎt să descopere cu mt .cea& mai
dcVTem~ ceea ce, prin forţa obiccti, ă n lucrurilor, avea
oTicu m să însă la lu mină.
.
.
Ca formaţie intclecLuală lleJia<lt· c au1:_or~l prop~1~lu1
t,;ău personaj nu în sensul că, a fos.t un gmd1tor ong.i_na~
( climpotrivă !), ci în aC'cla ca a sult . treptei?. cul~uru şi
~i-a fănrit concepţiile prin eforturi propm. pr~n le~turile şi c:\.perienţa sa de viaţă, mai roulL <lec1l prm
influc11 ţa sistematică a şcolii. _
A trecut, ce-i dr:cpt, între 181.:i-11H8, p~ la şcoal~
grecească ,le la Măgnreann, unde profrsau oamelll
V
A
159
158
erudiţi ca Keofit Ducas, Y ardalahos, Ştefan Commita,
ade~ţi ai emancipării spirituale. i11forma1i asupra
marilor cmente ale gîndirii occidentale si ceea ce e mai
ales vr~clnic de subliniat, simpatizanţi ~i luminiştilor
francez1. Influ enţa exercitată asupra lui Heliade a fost
desigur notabilă, dar ar fi greşit să -i exagerăm importanţa . În înalta şcoală grecească 1rn bătea doar vîntul
lumiuilor; existau şi spirite conservatoare; metodele
<le învăţăm.înt emu adesea încărcate de un balast de
vechituri ~c~l~nte, ide~e n?i nu o dată grevate de apă­
sar ea tracht1e1 scola,;t1ce s1 de obsesia unei antichităti
goale de co~ţinut ; în multe prh inţe, profesorii nu re~şea u să se sincronizeze cu pulsul intelectual al epocii.
Pe ele altă parte, să nu neglijăm că la capătul celor trei
ani p etrecu-ţi la Măgurcauu, JleJiade avea doar 16 ani,
vîrstă la care ideile de abia încep să se scdiment ezc.
~întem_ <le a~cca îndreptăţiţi 5ă credem, împotri-rn păre­
rilor hn D. Popo,ici, că deşi el a primit în şcoala grecească o seric de imbolduri ro<lniee, totuşi aceasta nu
l-a putut forma în adevărn tul sc11s al cuviJ1tului J.
La fel au stat lucrurile ~i cu şcoala lui Lazăr. Oricît
de mare a fost enLuziasnml dascălului de 1>este munti,
oricît de fierbinte patriotismul să u şi oricît de <l evotate
strădaniile depuse. Lazăr singur nu putea desigur
reuşi să împingă prea departe învătămîntul ce-l înfi~p~s.c, h~~tî~du-se . cu nenumărate' piedici şi advers1taţ1. J mţrnt1va Im, care are m eritll) unui eveniment
d e răscruce în , iH"ţa c ultm·ală a poporului romîn, aducea
~ plus faţă de Academia de l a Măgureanu, nu numai
imensul• folos
al prc<lării
în limba natională
dar 'j;;;i
.....
•
.
•
>
'
o anumita orientare pract1că, poziti \ ă, realistă, a învăţămîntulu_i. Totu şi, s ub raportul disciplinelor predate
şi al aprofo ndării diferitelor ramuri de cu11ostiute.
prograrnnl şcolii tle la Sf. Sava era sărăcăcios ~i nici
n-ar fi putut să fi<' altfel. Da că, prin urmare, c' neîndoielnic că Heliade a primit la Măoureanu şi la Sava
stimuli tlecisivi în direcţia dezvoltării intelectuale el·
îşi datore~le Lot uşi, îu cea mai mare parte, lui în;uşi
forman'.a . H elia<l e e prin excelt·ntă
un autodidact si
,
,
J
1).
f'opoviei. Tnr.ruJm:t>rc
19.1?. Jl• 8 şi urn,.
l ei : [.
He-liad,
RăduJf"-.cu, Op(rr. :! , ol .. Buturc·~ti.
că niciodată aYantajele şi cusururile unei instruc·
ţiuni însuşite independent, fără sistem, de unde bătea
vîntul, după oportunităţi de moment, nu s -au manifes tat mai izbitor în pers onalitatea unui om de cultură
p oate
al nostru.
Heliade începe ca un luminist, care înlocuieşte
idealul mai general al emancipării umaue, propovăduit
de filozofii secolului al XVIII-lea prin mobilul concret
a l ridicării patriei din clecădere politică şi înapoic1·e
culturală . Evoluţia lui ulterioară e spr e un liberalism,
pe car e dialectica desfăşurării istorice îl va situa pe
o poziţie cu atît mai retrogradă din punct de vedere
obiectiv, cu cît, treptat, vor apare orientări din ce în ce
mai radicale sub raport ideologic, tinzînd spre democrat ism revoluţionar. Prin profesoratul de la Sf. Sava şi Gramatica de la 1828, prin înfiinţarea Curierului romînesc,
a Curierului ele ambe sexe şi a „Filarmonicii·'. prin traducerile din Lamartine şi Byron, prin aceste iniţiative
şi altele, tot atît de rodnice, Heliade a adus culturii
noastre servicii nepreţuite. El a contribuit la definitiva lichidare a vestigiilor fanariote din literatură,
)a modelarea instrumentului lingvistic, fără de care
ar fi fost cu neputinţă asimilarea culturii moderne,
la înfrîngerea complexului de inferioritate al spiritului
romîncsc în rapo,r t cu Europa, la promoYarea conştiinţei
naţionale . Într-un cu,·înt, Hcliadc a <lat un uriaş aport
procesului istoric de d escătuşare a puterilor intelec·
t uale ale poporului romîn, aflate lungă Yreme în hibernare. Prin aceasta, el şi-a cîştigat un merit nepieritor, p e
('a:re nimic şi nimeni nu-l vor putea Yreodată întu neca.
Mai tîrziu, el coboară în stima generală şi, de pe la
1840 înainte, pare a se contrapu ne îndrumărilor juste
c]in cultură, în sens naţional şi democratic.
Dar faptul că rolul lui Heliade e, în genere, salutar
în deceniile t r ei-patru şi în multe privinţe dăunător
în deceniile cinci-şase, nu se datorează unei involuţii
pro prii. Inconsecvenţa ce se atribuie îndeobşte con·
ce pţiilor sale e mai mult aparentă. De fapt, gîndirea
îi e stăpînită mereu de aceleaşi obsesii şi e debitoare
aceloraşi prejudecăţi. Ideologiceşte, Heliade e în esenţă
acelaşi la 1822 şi la 1840, numai împrejurările diferă.
160
] I - ,·.
4{,!)
161
Într-un punct mai mc1p1ent al dez, oltării social,·
~i politice, acţiunea lui îşi in ,·ederează cu d eosebire
laturile pozitive. În deceniul al cincilea, cînd mişcarea
de eman cipare îşi dădu se primele roade in cultură :;raŢie în mare parte ostenelilor lui cinel existau şi
ziare şi tipografii, şi şcoli şi teatr\'., chiar şi scriitori,
cînd, p e de altă parte, ascuţirea contradicţiilor d e
clasă impunea o situar e elară oe partea sau împotriva
revolu ţiei, încep s ă se contnrezc p regnant laturiJe
negative ale ideologiei heliadis te. Aceasta nu înseamnă
că şi de aci înainte el nu " a continua, în răstimpuri, să
se manifeste oportun, cu eficacitate şi în spirit con structiv . Via ţa îl împinge îns ă p e po;iiţii di u ce în ce
mai îndepărtate de n evoile ohiccti,·e ale momentul ui.
fa1· acest pro~es ele neaderenţă progresivă la datei(,
noi ale realiţăţii, v a sfîrşi dup ă un efem er momen t de
glorie la 1848, să-l înstrăineze chiar de acele pă turi ale
burgh eziei pe ca1·e de la început le ser vise. Iat ă izv orul
dramei lui H eliade.
Abandonînd şcoala de la Sf. Sava şi cr eînd Curier ul
romînesc, Heliade a,•ea intenţia s ă-şi facă din gazetă
o nouă cate dră, cu o rază de acţiune 1nai cuprinzătoare,
fiind că s e a<lresa neamului î ntreg. E l vedea neajunsurile grele ale societă ţii contemporane, dar se înşela
asupra cauzelor adînci ce le prici nuiseră ş.i socotea în ·
mod greşit că ele se pot remedia prin culturalizare şi
unirea bunăvoinţelor boiereşti. În sensul acesta,
Curierul era în mîinile sale uu instrument de luminare,
o tribună ele izgonire a prejudecăţilor ~i împrăştiere
a cunoştinţelor moderne despre lume, d e dezrădăcinar1·
a relelor moravuri şi elogiere a tuturor facer ilor de
bine, s ăvîrşite d e cei avuti, în folosul o bş tei. Actiuuca
sa culturală era vrednică cl'e laudă, chiar dacă r ezultatele
nu puteau în nici un caz să vină în îutîmpinarea a ştep­
tării naive, care a fost a tuturor luminiştilor, că prin
refor marea moralului se va a_j unge la îmbunătăţirea
situaţ1c1 sociale 1.
De p e la 1840 în ainte, atitudinea lui Heliade, cu
toate zigzagurile ei capricioase şi neaşteptate, se va
l D upro activitat~a lui Heliadc la Cor ier(Al,
JJQ de ani, in Cox,ra
162
1-i~ra ră
din 19
ş.i
v. Paul CorQCM, O g os:ctii a cu'"
26 ma.rtie . 19a().
caracteriza în esenţă p rintr-o tendinţă constantă de
alunecare în tabăra liber alilor bur ghezi. Ca urmare
a ascu-ţirii luptei de clasă şi a încordării situaţiei politice, în cadrul acelor p ături ale burgh eziei care erat1
legate de capit alul comercial, se conturaseră, deopotrivă :
,n toleranţa faţă de Qrdinea regulamentară ce atribuia
b oierimii ato t puternicia în s t at şi teama ele o acţiune
;.; ubversivă imp rudentă, capabil ă să se conjuge cu
exasperarea acumula tă Ja sat e . H eliade se face ecoul
tocmai al aces t ei stări de spirit: el continuă lupta
pentru luminare, protestează împotriva unor vicii ale
sistemului, d ar sc cramponează ele iluzia că suferinţele
se pot lecui prin f ila ntropi e 'Îi că soluţia revoluţionară
e nedreaptă, teribilă prin cruzime a mijl oacelor şi ineficientă p ri n :rezultate.
La 1839 el scrie : ,, Vecinica dreptate cu acelaşi
pciloş izbeşte şi pe bogatul ce lmipeşte ale săracului, şi pe
săraml ce hrăpeşte ale bogatului' ·. Adversar al „tira11iei
unui individ", el pare a se terne mult m a i mult d e
tirani<t norodu./ui" . Solutia o caută în porunca evan:hdit:i; ,,Jn loc de ci .scu le; pe săraci Împotriva bogaţilor,
dim.potrivă, a îndemna pe bogaţi S<z. împartc1. de bună-voie
cn săracii" 1. f d<>ile sale, pTccizează gl'ij uliu Heliade,
,.socotesc ş i cinstesc s tăpinirea şi biserica §i nristocraţia"
2
•
Cînd la 1840 izbucneşte mişcarea lui Filipescu , la
care ia parte şi Nicolae Bălcescu, cc va fi condamnat
la ani grei de temni ţă, redac torul Curierului se s~an ·
dalizcază şi acu;iă. El publică poezi a Căderea dracilor,
în care, sub haina alegorici religioase, osîndeşte înce rcarea de răzvrătire. Dedicaţia poeziei e adresată lui
Mihalach e Gl,ica, fratele domnitorului. care instruise
p e compl otiş ti şi tr.i rnisese la ocnă pe Filip escu , Bălcescu
şi tovarăşii lor.
La 1841, în articolul P entru opinie, Hcliade susţin e
că „fiecare îş i este singur pricina stării în care se afl<I
şi o merită ... Nu pot fi tofi oa.menii nu.mai d e o stare.
Pot însă să fie mai mult sau mai puJin fericiţi în starea
;n care se aflli., de se -vor purta cu Înfelepciune a ieşi
• Iou Hdiade Rkdu1esou~ $cr5t:ri. p<1litice. neiol4! f; lin&ri#IU:~. Craiova, p . 179.
' ldtm, p. 186.
163
d~n aceas; ă stare, de_ le va fi neplăcută, cu înţelepciun e ,
::ic, ca sa 11u dea din la.c u, puţ."1
!-)acă 11ri~1 asemenea atitudini el îşi conservă simpatia cercurilor conducătoare, în schimb se îndepăr­
tează d e elementele radicale devotate r evolutiei De
a_ce~a, la con stituirea Asociaţiei literare ~ Î843 ,
Tfehade _nu e ch emat, după cum nu va fi ch emat 11ici
la „Societatea literară " din 1844. Animozitatea fată
de el cAreşte ~i dat?i-i~ă _:poziţiei sale în problemele limbii.
Reneg11:1du-!:'t prmc1p11le sănătoase, proclamate în
g~amatica d e la 1828, el începe p rin .Paralelism între
d~alectele romîn şi italian (1840) şi Paralelism intre
dialectele ro_mîn şi italiari salt forma sau gramatica
altor douc: ţw_lect! {1~41), să proscrie din limb ă termenii
n?romamc1 ş1 _sa faurească un imposibil lexic italienizan~ .. At~cunlor ce se înteţesc asupră-i le răspnnde
?u o 1.ntapc ce sporeşte pe măsura constatării că proiectele lui întîmpină rezistentă.
Ţotuşi, pînă _Ia 1848, deşi ~riticat de ici şi colo, şi
v a~lm~ tot mai multă neconcorda nţă cu tenclint:el(>
ob1e~t1ve ~pre pr~g;es social. flelia?e îşi menţine poziţia
d_om1nanta p_e .tan m cultural, prm amploarea initiat1ve!or, energia 1mp etL1oasă a activităţii, mulţimea ideilor
vehiculate. Rolul pe care-l j oacă în rcvolutia de la 1848
~ o u:-mare _fire.ască a poziţiei sale de clasă şi a împrcJUl"ă~ilor oh~ect1':'e. într-o situaţie în care grupul democraţ1lo_r 1~amtaţ1 .nu a.~·ea deştulă forţă spre a decide
h~crurile iar roa.cţ1onaru erau prea încolţiţi ca să treadi
direct la rcpresmne, moder atul Heliad e n d even.itfigura
V
V
A
centrală.
Comitetul . , Frăţiei" a apelat la el în ultimul moment
spre a împnunuta cauzei marele său prestio-iu si a-i
:f?losi legăturile cu bur ghezia. Postul profesor fa „Sa, a"
ş1 condu~ătorul Curieml1â, mai hătrîn cu apr oape
20 _d~. ?m decît fnu:i_taşii railicali ai mi şcării, deţinea
poz1ţu mflueute în viaţa publică şi avea r elatii st rîme
cu s~arost_ii şi negus torimea Capitalei, cu L·upe~, T rifon,
P r ofn , S1scu, Moşoiu , Scurtu. Înteleuînd că răzvră­
Lirea e inevitabilă, H eliade a primi~ ofer ta rcYolu-
tionarilor cu intentia, i-ubliniată insis u~nt în ,nărtu ­
; i~iri ul t erioare, ctc' a îrupieclica clczordincn. E l voia
;;ă lucrezi: pcntnL ,.panrlizarea anarhiei " şi stingerea
.. ~pirit11lui incPndiar" . Ţ e lul să u 1-n formulat cu la<·1.m is m 1;- i imparţin]ita '-" caragialesct1 în cunoscutele
1
a fo:ri s u1e : ,. Urii.se tirania, mi-e frică de anarhie" ;
.. Respect la p roprietate, respect la persoane" ~i „Foloas e
!!t'nernle în p<1guba 11i măn ui".
'
1,a al căt1.lir~ a Proclamatiei <le la Izfaz, contributia
lui e certă : stilul introdu~cril, cu tiraue Lomhasti~e.
genuflexiuni în faţa provindenţei, protestaţii de bună
intenpe îl trădează ca autor . Î n schimb, cele 22 puncte
ale programului propriu-zis sînt rod ul unei elaborări
colective, în care reprezentanţii stîngii revoluţionare
an. avut rolul principal, judecînd cel puţin după reven·
clicarea înscrisă în articolul 13 : abolirea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor, cu car e Heliacle n-a simpati:;r.at
niciodată.
Pe tot parcur sul celor trei luni de putere revoluţionară, ca ministru, ca m emhru al locotenenţei, de
fapt ca principal exponent al inter eselor burgheziei
mari şi mijlocii, Hcliade s-a străduit să frîneze dezv oltarea mişcării şi să îndrumeze lucrurile pe o cale
conciliato-de faţă de regimul răsturnat. În toat e pro·
lJJemele de bază a căutat soluţii oportuniste, demobilizind masele şi zădărnicind înfăptuirea programei
auunţate la Izlaz. La început s-a adresat - absurdă
contradictie ! - tlomnitorulni, cerindu-i să sanctioneze
cu autoritatea sa princiară, consfinţită de Regulamentul Organic, o constituţie republicană, n et orienta tă împotriva spiritului r egulamentar. După abdicarea
lni Bihcscu, a tergiversat rezolv area problemei ţărăneş ti,
făcînd jocul moşierimii, a combătut v otul univer sal
,-n sţinnt d e Bălcescu, a menţinut în funcţii de răs­
punder e, în guvern şi aparatul de stat , pe cei mai
îndîrjiţi duşmani ai noilor aşezări, a iniţiat o politică
de concesiuni faţă d~ turci, care a dus finalmente la
capitularea şi prăbuşirea rcvolu ţi ei.
~ ~•18 apNrf'a la Paris clin lnltiativa lui Victor Hugo ziarul Evtoimeniul,
1·urrind ca epigraf următoarea (rRTi : ,, Urli t:igur()Q-ld «norhiei, drugo, ,e- caldă fi profunclci.
populu•··. Simpl i cQitJc;:idrn1 d ?
·l
164
165
.. , .i
În perioada cxiluluj , Heliadc a revenit în nenumărate rînduri asupra evenimentelor de h 1848
subµniind ~e fiecare _dată,_ ?a o faptă de glo:ie, că
r~Vllle mentul de a f~ pac1~1cat lucrurile şi a fi împied_1cat _recurgerea la violenţa. Spre deosebire de Transilvania, unde_ se ~ăvirş~seră „neomenii" ,,de către iobagi
asupra propnetarilor ~i vice-versa·<, Heliade constata
cu ~atisfacţie într-o scdsoare din 1851 că „în cele trei
luni ale rPgenerafiei romfoe nici o picătură de sîn<1r
ni: .s-a vă~sat, nici o bonetă de cucoană nu s-a pierd:i.
n~ci un fir de barbă fanariotă nn s-a rc,tăcit"l. Aibă
cine va v~i să ajbă - spune el_ în altă parte - ~loria
d~ turburator~ c~ eu n-am dorit-o nici pe seama m.ea
;n,. ~u- aitt ~ai virtos pe seama naţiei. Eu, n ici în, ţa rc,.
nic~ in str~inătate n-am prea pronunţat vorba revoluJie;
mat pretutmdenea, vorbind de evenimentele noastre din
1848. le ccilific ~u numele de .Mi.Jcarea·RegeneraJie ...
Eu mi ~unosc _Mi!cflre de l~giiită decît ceea ce se face
spre aparare şi mei RevoluJie salutară decît ceea ce se
face în idei" 2.
î~. viltoarea ?elor trei luni de guYern prov izoriu,
conşt~nţ.~ r~lulru pe care-l juca şi a puterii pe care
o dobindisc ~ 11 amcJeştc pc Heliade. Un contemporau
ne spune ca imh:i:acaso o manta albă, domnească si
purta pantofi cu cio:rapi de mătase. Se tinea înlr-'o
supcr~ă i~ola~e. şi-l trir?itea p e aghiotant· să anunţe
pe ~e1 ce-1 sol~cltau audienţă di e prea ocupat de t te hur~e. statulm3 • La ocazii rostea discursuri umflate.
potnV1te să uluiască mu1ţimra, sincer entuziastă, dar
naivă ş.i credulă. Cu prilejul fu ncraliilor celor 6 . victime
ciizute cu ocazia eşuării complotului contrarevolutiooar
din 29 iunie, el declamă cu o poză sublimă : ,,A'ceasta
nu e înmcmnînta~e ( deşi era din păcate!) e o splendită
trecere la nemurire... Aceasta riu e moarte e nastere
,
'
e ·rnaţă, e ceremonia botezului p riri cal'e ia' un nume
libertatea noastră,"4 .
ti
.
1
I. UeliaJc RUdulescu~ Scrisori tli11 eX-il, Ruourcfti. 1891, p. 121.
• Ide,n, p. 78.
• C. D. -~tlce,cu, op. cit.. voi. III, pp. XVI-XVII.
4
G. Dogdon·Doică, op. ei,., p. 190.
166
Vanitatea lui c atît <lr inge nuă, incît chiar şi la~i tăţ.ile ş i Ic po~csteş tc c u a(;l"Ul <l e_ a rdata _fapte,ero~c<-'.
Nimic nu e<ralcază în savoar e episodul din 1\!lemoires
sur Phistoi,~ de la regen hntion roumaine. u nde scriitorul ne r<'latează fuga sa din Bucureşti, după complotu l
de la 29 iunie, cînd pentru o zi se instaurase cu compli-
citat ea mitropolitului Neofit o că imăcămie reacţionară.
Fără a schita
vreun "est
de rezistentă,
H• eliade sc
,
V
•
,
strecoară i epureşte din Bucureşti spre ~U~}l· Pe~ drui:n
se ascunde să nu fie xecu.uoscut, cu o lipsa de barbăţ1e
jenantă. La Pucioasa e sechestrat în casa suhadministratornlui si păzit de m.ama acest uia, o bătrînă care-l
tratează cu' dulceată şi cafea. Stoic, Heliadc cere doar
apă. I se propune să evadeze, dar el r efuz~. A doua ~i
cred e că i-a sunat ceasul : patru călăreţi se apropie
într-un nor de praf. Ur ma, probabil, arestarea. Dar ,
lovitură de teatru! Sub administratorul, informat de
nereuşita complotulni din Bu~urcşti, îi cade.la ;pici~ai:.e,
te<•ăsindu- si disciplina de shtJbaş al statulm, ş, striga :
„I~rtare ! Iertare, domnule I Trăiască constituţia. I Trăiască
guvernul provizoriu! Trăiască libertatea! Trăias~<t
H.eliade !" Prizonierul se emoţionează, e copleşit.
Uimirea - se co nfesează el în cartea citată împinse pînă la fanfaronadă". Şi adaugă fără urmă
de ztmhe·t : .. Există oameni care ţ;tiu set suporte neno·
ro cirea , dar pe care fericirea, îi ::drobeşte". Plecarea spr•'
Bucuresti e un ttitimf. L a hariera Mogoşoaiei aşteaptă
o imen~ă mulţime cu drapele şi flori . S-au scos torţe,
căci c noapte. Entuziasm , aclamaţii. Cîţiva cetăţeni
exal tati d eshamă caii d e la trăsură şi se pun în locul lor.
Atunci cu o voce măreată, Hcliade impune tăcerea :
. Cetăte~i - ii scrmonează el - astfel răsplătiţi pe cei
v -~u servit? Am supnivieţuit nenorocirilor mele ca
să-mi văd fraţii coborîţi în starea de brută? Ridicaţi-vă,
Nit,,ţen.i, la demnitatea de om ~i lăsaţi caii la l~cul lor.''.
Şi ca şi cum n-ar fi d e-ajuns, cu acea capac1tatc ce-1
era proprie de a descoper~ îndăr.ătul incid~ntelor pr o:taice un arierplan filozofic, R ch ade concrudc superb :
.,AstÎel cad popoarele dintr-o tira.nie în a~tati·_şi creeaz_,i
ele înşile propriii <lespu/ i :ji e:r-pluatatori. 1•if_i oameni:
căr i altfel mă cobor din a,·eastc"i. trc'isură ca.re-nu pare mm
0
il
:e
t67
lugubră dec~ 1ui dric. Caii la locul lor, cetăfenii şi Poporul
la locul lui de suveran. Trăiască demnitatea omului I
Trăiască poporul romîn !" Caii fură <l.in nou înhămati.
cortegiul îşi urmă drumul, dar în faţa palatului mare'l;
o~--ne spu1!e, în~uio~at retrospectiv de modestia purtam ~ale, ca se dadu JOS pe neobsenate şi dispăru prin
mulnrue 1
VN.'!- mai p~ţin semn~icativă e scena dramatică a capitularu puteru revoluţionare în faţa turcilor. Cei trei
locote~enţi a~teptau. î~ , Pala~u~ administrativ, lipşiţi
a,e apara~e Şl nedec1ş1 ln pr1vmţa hotărîrii de luat.
o}~scu şi_ Tel1 nu v ?ia~ _să-şi cedeze J>rcrogativele nici
daca ar fi fost dest1tu1ţ1. 1n schimb Heliade socotea
inutilă orice rezistenţă. Opunerea faţă de dictatul
turcesc - ar gu menta el - ar lăsa să se creadă că locotenenţii sînt nişte ambiţioşi, care se cramponează de
ros t. Da~ iată. că SC a~unţă intrarea trupelor Otomane
m oraş ş1 nurrurea arbttrară a unui caimacam. Hcliadc
s~. ridică, îşi .s~oate e~arfa şi propune nn toast pentru
v_ntorul patne1 : ,1M,.-~~. îndeplir_iit sarcina. Capitala
şi ţara smt acum zn munde turcilor. De-acum înainte
ei '!lor răspunde de toate conseci11Jele actelor lor. ln ce mă
pr~v~~tc, ~u mă retrvag" . Oamenii care umplu cu:rtea
i1 mtrcaha ce c de facuL. Hdi.-1tlc le recomandă ca1 m,
Să fi~ con~ecYenţi pri~cipi!1or lot· (? !), să şe 1·isipească
mergmd 1.~care acasa, .sa nu furnizeze pretexte la
sam.avolmcu gra_ve. ..F1e rc'ful de oriunde - adăugă
~el!~.de - numa~ 71:u f!,e !a no~·- agresorul va fi responsabil • Poporul msISta sa se ia armele. dar scriitorul
îşi co;1t~uă P:cdica : ,, N_11 dispunem ' decît de forţă
morala ş~ legala; nu trebuie s-o prăpădim prin impru·
denţ~"2 · ,Cu 1mea c ~a, toata aceasta manevTă a pozei
subli~e m _nenorocrre nu e o şiretenie retrospectivă
a scmtorulm; e greu d e ştiut dacă lucrurile se petrecus~ră chiar _aşa sau dacă imaginaţia nu retuşase cumva
1·eahtatea; sigur e însă că Heliade credea cu toată con·
vinger~a în. propria s~ versiune asupra evenimentelor ;
tragedia Iru (poate ş1 marea circumstantă atenuantă
a acestui om atît de complex) e că îşi t{ăia rătăcirile
(
7
.f
V
l
1
f{omfoii se inueselea
rlaca se 111 i cşorc,.
Că
D-o mai verii 1/iad
Claca s-o desfiinfa.
. \ rici ipota.fi 11,-or 1riai fi,
Cmierii vor lipsi.
Lumea că s-o înveseli. 1
Heliade {'Ste arătat mai departe ţinînd piept sultanului. Cînd acesta vrea să -l dea gealaţilor să-i taie
1.:apul, el ~i desface cămaşa şi arată cele 7 peceţi,
de care otomanii se sperie. Se speriau de el ~i boierii,
căci iată ce spune poetul popular :
Frun:ă verde liliac
La poartă la Iliadrt
S-a r idic11t baiuracu ;
Boierii S · at• sp~riatu
C,uoanele-a u oftica11,
De frica fui Iliadu. 2
V
Mimoiru n,r l'ltiiioir() dt la rlg€nira,ion, op. cit., pp. 121- 191.
329- 330.
U,.,., pp.
cu sinceritate; dădea iluziilor un trup, apoi le im:ita
la masă, făcea convcrsatie si sc mira în modul cel mai
naiv, cît de rezonabil si 'de heliadist îi vorbesc oaspetii !
Un echivoc a per;istat continuu: pentru cei mai
puţin informaţi, Heliade a jucat multă vreme rolul
11nui conducător revoluţionai· autentic. I se plăsmuis~
u11 mit care a rezistat faptelor şi a supravieţuit propriilor
sale acţiuni şi declaraţii. În ciuda poziţiei capitulante
în revoluţie, el trecea în ochii maselor <lrept un luptător
împotriva boierimii. Iată cum îl pnzenta un cint<·c
popular al v remii :
Mulţi dintre paşoptişti s-au străduit să-i definească
rolul, separînd legenda ele realitate, denunţîndu- i
erorile şi combătîndu-le. Materialul difamatoriu asupra
lui Heliade, rezultat din actele şi corespondenţa foştilor
tovarăşi de drum, dacă nu şi d e idei, e voluminos.
Dar, adesea, î n rostirea aprecierilor intervin resentimente personale, iar judecăţilor le lipseşte perspectiYa
t
C. D. Ariecscu.-. op. c;,., p, JilO.
: Idem> p. l:r!.
168
169
istorică. D intre caracteriză rile date atitu dinii lui Hcliadl,
la 1848, se poate
l'eţine aceea a foi Bălcescu, de bună
seamii cel mai înaintat, cel mai lucid şi cel mai pur
dintre oam enii timpului: H eliadc „căru.ia îi lipseştr
tot felul de capacitate de om de stat" s-a purt at „mişe­
lPşte" - ne spune Bălce~cu - şi cu „laşităţile liâ .. .
cu preten[iile lui înuedera.te lei domnie... ci acoperit
frumoasa noastră revoluţie de o coloră ridiculă, aceeo
t'I! întinea.ză orice frumollsă cauzc'i" 1.
După 1848, H eliadc străbate o perioadă de ,lramaticc frămîntări intelectuale şi mare zbucium su fletesc .
.Experienţa revolufiei şi a anilor de exil, cornhin ate cn
avataruri personale : ostracizarea din viaţa p ublică,
penuria mijloacelor de întreţinere, risipirea discipolilor
1·are căpăta în ochii săi deformanfi proporţia unei
ingratitudini istorice, i-a u obturat cu încetul chiar !Si
rest urile acelui hun-sirnţ C<'-L ferise pînă atunci să lunc~,<'ll <lesăvîrşire în lumea himerelor. În p.rim11l rînd dau
greş sforţările de a uni în juru-i emigraţia. Între e) ~i
major itatea foştilor conducători )·evoluţionari se instal ează nu numai abisul deosebirilor ele concepţii, dar
fl răfuial a violentă de o parte şi <le alta a acuzatiilor
~i incrimină rilor reciproce. Abandonat de cei mai n'.i.ulţi
priet eni şi colab orat ori, Heliade devine tot mai sus·
ceptibil, tot mai fantast şi v indicativ. P r intr-o înclinare
firească a spirituh,i să u. chinuit de vanitate şi demonul
<:On traclic·tici, el adoptă rozitii cu atît mai exccsi, c.
1m cît e ~ai puţin ascultat. Scrierile lui [ Smwenirs .,;
impressions d'un proscrit (1850), Epistole .5i acte ale
oamenilor inisccirii romine din 1848-1851. Memoires
sur i'histoire de la reieneration romnaine (1851), Cyclopele tristei figuri (1854), Descrierea Europei după Tratatul din Paris (1856)], combină un ton apocaliptic şi
tirade profetice c u nn limbaj capabil de ulti ma trivialitate .î n combaterea adversarilor. ,, Care fură inamicii
mPi în luptele literară şi politică?" -se înt1·eahă retoric
scriitorul într-un pasagiu <lin Riblice. Răspun sul e o enumerare fabuloasă, prea lungă pentru a fi citată în într egime. Spicuim : ,, ...şarfotanii în ale reli.iriunii, - voi1
l
Scr.i.$oare t-lttrf.
\ 6, nr.
170
J
p. :!7.
Al. G. Goltl.t U din ft
l'l'Hlrlie
1849 În net·i~tn li'undnfii lor
tainştii,
scepticu : theocapili, deoparte, şi ateii de alta;
patriei în pace, despuietorii ei cînd ea devine
teatrul rezebelelor; demagogii şi anarhiştii, paralizalorii
~i încurcc'itorii drepturilo r în timp de speranţe şi de regenerare; ... urdorile, lepra, ciuma morală a. naţiunii,
fiii corupţiei, ai perieiunii şi păcawlui" (ortografie
sugătorii
111.odemizată) 1 • O asemenea polemică furibundă nu
pute a avea al t cfrct dccît a face vid in juru-i, înst.răi­
nîndu-i orice simpatie. Iar faptul de a se descoperi
singur îi agrava intemperanţa ieşirilor şi-i accelera
procesul de hipertrofic a eului .
În anii şederii la Paris şi Chios (1851-1853), Hcliade
i,e ocupă de doctrinele socialiştilor utopici şi pe haza
unor idei smulse la repezeală din L eroux, Louis Blanc
(din care traduce Cateşismul socialiştilor, rămas in
manuscris), Fotuicr - preţuit cu deosebire ca „cel mai
mare, cel mai adevărat din toţi profeJii" - amestecate
cu iufluen-ţe ale mcsiaoismufoi lui Lamenuais şi um.anitaTismului evangh elic, formulează un soi ele socialiiam
creştin, care, de fapt, travesteşte sub o peticeală eclectică vechea şi statornica sa gîndire conservatoare.
Intenţionează să scrie o jstorie universală, însă „nu după
cum le-a pocit catolicisnml papal şi cezarian'\ începînd
cu antichitatea, continuînd cu „istoria christianismului
şi eclesiei" şi comentarea apocalipsei. Cu vechea lu.i
aviditate de a epuiza domeniile cunoaşterii anunţa
că prepară manuale elementare de geologie, fizică,
chimie, istorie naturală, aritmetică, a l gebră, geometric,
mecanică, ridicar e de p lanuri, astronomie şi că lucrează
la u n dictionar 2.
Stadiui final al evoluţiei sale id eologice îl consemnează fastidiosul comentar a l Vechiului testament,
publicat sub titlul B iblice, şi Echilibrul între antiteze
(1859-1869). Î n Biblice, scriitorul vrea să apere .religia
împotriva lui Prou dhon, pe care declară a-l st .ima totuşi
cît priveşte caracterul şi t alentul. l\Ietoda de lucru
e haotică şi dile tan tă : explicăril e etimologice, raţio­
nament ul analogic şi enormităţile afirmate fără a clipi
l I. lleliudt• JUdulescu, Diblte,;le sau nOlifii. hisiori«, phitcnop/Jice, reli;;Luase
~i politice asupra Bibliei. Pari:o1. 1858. p. 72.
2 Scrisori ăin exil, op. cil., pp. 144-l<ij .
171
di11 ochi servesc laolaltă descifrării sensurilor simbolice
~le miturilor şi legendelor biblice. Niciodată poatţ
hteratuta noas tr ă nu a mai cunoscut o carte asemă­
nă~oarc : o erudiţie prăpăstioasă, o prezumţie ostent~tivă, o cramponaxc de fleacuri, obsesia unor idei
fixe, r:are răsar d e unde uu t e aştepţi, un amestec de
teozofie, ocultism, subtilităţi teologice, amintiri person a)e ~ totul e bizar, neaşteptat, aberant.
_lichihbru între antiteze, din punct de ved ere filo:'ofic, o e!u~ubraţie f~ră fundament, conţine - pe lin gă
10terpreta~1. tendenţioas e asupra principalelor eveni~en·~e ]olitice ~e la 1821 încoace şi ţipete de indigna1·c
1ste~1ca împotl·1va advexsarilo:r politici - pavini admirabile d~ pr~z~ memorialistică şi pamflet politic, dintre
cele mai sclipitoare de vervă şi talent publicistic din
cîte ne·a lăsat scriitorul.
Ulti_ma f~ză a existenţei lui Hcliade, după întoarcer~a dm exil (1~58), se scurge în a ctivităţi publicistice
:·anate, foarte megale ca v aloare, şi încercări fără
1zhî1~d~ de a mai juca m1 rol de prim-plan în viata
pubh ca. _Aceasta însă e! a imposibil. La 1859 e învil;s
m aleţerx de Cez~r BoJhac, c~Ţe ~e vremuri se prosternase m faţa „g1gand1oaselor · lm fapte dar acum se
număra printr e cei mai înverşunaţi dus~ani. Curierul
romînesc, reînviat în acelaşi an, e suprimat de 0rruvern
ca „scandalos şi se~iţios'_'. Bur~h~zia îşi delegase puterea
unor reprezcntanJ1 mai supli ş1 mai îndemînatici cu
r~e~i:e mai m~ci în trec~t, deci fără aureolă şi d repturi
c1ştt."'a te .. Heh ade era 1ncomod, nutrea p roiecte fautast1cc, aJ unsese megaloman, se certa cu toată lumea
mereu nemulţumit şi veninos. Prin J>Olitica sa filo:
turcească (în timpul războiului Crimeii) ş i atitudinea
foa~te reze~vată în problema unirii, jignise sentimenţul
na-ponal ş1 se comptomisese în faţa opiniei publice.
De .a.ceen, cu toate (;ă ideologia politică expusă î11
Ecluh?r!;" între. an;i~e:'e constituia, în fond, o justificare
teoretica . ~ c1;.daş1e1 l~mghezo-.mo şi~reşti, accesul in
sferele oficiale 11 fu închis. In schimb, i se oferiră onoruri
pentru aportul adus dezvoltării culturii. În 1866 i se
dccerne o re~ompensă~ naţ~o~al? de 24.000 lei şi o pensie
de 20.000 lei anual. E primit intre m embrii Academiei
ales preşedinte în 1867, dar provoacă aci mari disnqii în problemele de limbă şi, pînă ]a urmă, se vede
.. onstrîns să demisioneze.
La suirea pe tron a lui Carol de Hohenzollern,
redutabilul moşneag se trezeşte parcă din închipuirile-i apocaliptice şi, găsind consonanţa cu sen timentele
adînci ale naţiunii, pronunţă un admirabil discurs
l'Ontra dinastiei şi a prinţului străin. ,,istoria omenirii proclamă el - este o dramă în care cei mai infami şi
mai scelerc,ţi actori sînt di11astiile." Vigoarea repuhlicană
a rîndur.ilor ce urmează pune în uimixe : ,,1789, par/ial
prin fapt, dar general prin influenţă fi mîntui1oare
l'Onsecinţi, el cel dintîi a ridicat glasul şi a ::is: nati,mPa
este suverană, iar nu acel individ ce trăieste a:;cuns în
hu; şi desfrînare, sugînd din spinarea pop~rului, înconjiirat de linguşitori, corupţi şi jefuitori; acel individ
care iese numai la zile de paradă şi însoJit de suitari
trece prin mijlocul unui popor desculţ, Jlămînd ~i osîndit
ignoranţei"l. Totuşi, pînă la urmă, H eliade votă nlcţcrea prinţu lui stră-in.
Sfîrşitul lui Hcliade e tragic. Clasele stăpînitoare
l-au tratat brutal şi fără menajamente. Omul care
rîvnise la demnitatea de p edagog al naţiunii, vo.ind
să tuteleze şi să îndrume nu numai cultura, dar şi să
aibă o influenlă determinantă asupra d estinului poporului romîn, aclamat d e t ofi şi ridicat în slăvi odi11ioară, se stinge în oprobriu. Ca să utilizăm foxmula
lui Ihrăileanu, împrejurările l-au „selecţionat" şi l-au
făcut reprezentativ; tot ele îl scoteau de pe rol. Meritele
profesorului, literatului, ale ziaristului şi luptătorului
pentru luminare nu i se puteau contesta 2 , dar ele
rămăseseră înapoi, deveniseră un capitol de istoric,
înconjurate de o aureolă aproape legendară , în vreme
ce prezentul, contrariat de inabilităJile p oliticianului
~i exasperat de p-retenţiile grand oroane ale omului,
,;ii
l I. llcliadt Rădulescu, Ver itatea. Pro/eJia lui. ... D"pulal a J Constituantei romine
din 1866, Bacurefti, 1887.
Ulcă iu 1870, iniotca ueastîi:npăratit a bă trioului ani ma.tor al culturii nu,~i
A o.ademii cu 2S- 30 .wem..b-ri
~i e luborarea trn,1i vast dicţionar e nciclopedic, l)Otiibil de reafrzat îu 5 ani ! (Scriso ri
din e:cif, op. cir., p. 6:!6.)
i.
gă,;;~ a li.ni~te : proieNa la al'e1u.t. ă dsHii o rgi:u:iizA.re~ \\.uei
172
173
îl condamna fără nici o clemenţă, ped,epsindu-1 cu
osînda celor ce nu se confo1·mează sistemului de valori
do~inant : uitarea . Doar moartea putea elibera pe
unu de teamă, pe alţii de mînie, făcînd posibilă o juaecată mai dreaptă . Aşa s-a şi întîmplat. Scriitorului,
decedat la 1872, i s-a făcut o înmormîntare grandioasă.
Au vorbit, înt1·e alţii, Gheorghe Sion şi Hasdeu. Erau.
prczenti Kogălniceanu, p e atunci ministru si alte
notabilită ~i. Cordoanele carului mortuar l~ 'tinură
foştii colegi de locotenenţă r . Golesclt şi Tel1, 'fostul
c?leg de la „Sava", Petrache Poenai:u, şi, în fine, injunatul Cmr.ar Bolliac. Acesta din urmă declaTă : ,,Moartea
a venit si, pună cununa nemuririi pe numele foi Heliade'·.
Anim ozită tile tăceau în fata trupului neînsufletit si
personalitatea dispărutului. lua proporţii. Bolliac avea
dreptate : numai după 9 ani, la 1881, statuia lui
Heliadc fu înălţată şi pusă <le straj ă în fata universităţii din Bucureşti, unde veghează şi astăzi: cu capul
puţin înclinat, probabil ca să surprindă, dincolo d e
larma zgomotoasă a străzii, lenta edificare a cultm:ii
în hătrînele săli populate de mereu alte generaţii.
I
CONCEPŢIA
J
DJ::SPH.E LlTEB.ATURA
,
ŞI
'
•
ROST URILE EJ
Cr ea1ia lui H eliade e probabil mai însemnată prin
ceea ce scriitorul a stimulat în juru-i decît prin contribuţia sa litc1· ară propriu-zisă. Dacă el n-ar fi foi:t.
n-am fi pierd ut doar opera lui , ci şi operele altora.
Heliadl! e unul din cei mai hotărîtori agenti ai acelei
fermen taţii spirituale, care a izb11cnit în Ţara Rom înea scă în pn:ajma răscoalei lui Tudor Vladimirescu,
a continuat să se dezvolte in tot lungul secolului al
XI X-lea şi , arzîncl etapele, a suit cultura noastră, u1
intervalul a trei sferturi de veac, de la provincialismul
modest al Văcăreştilor la universalitatea geniului eminescian.
Beletristica e una din faţetele activităţii lui Heliade.
Pasiunea de a pune pietre fundamentale pe toate
t~r enurile viran~ . ale culturii, i;piritul ·receptiv, rapiditatea concepţ1e1 , încrederea n eclintită în propria-i
174
persoană totul l-a împins pe scriitor să prnducă îu
doroenJile cele mai diverse, de la filologie şi istorie
biblică pînă la filozofie şi teorie literară. Lipsa de tracliţie a culturii noastre şi aprinderea romantică a epocii.
de a clădi pe mari dimensiuni, căutînd rădăcinile instituţiilor actuale într-un trecut î ndepărtat şi vizîud,
îutr-o intuiţie de unitate in pluralitate, solidaritatea
diferitelor ramuri de cunoaştere umană, i-au favorizat
:;i consolidat teudin~ele euciclopedicc.
Concepţia lui H eliadc despre literatură şi misiun ea
scriitorului se desface din nevoile ţării şi corespunde
pînă Ja un punct intereselor obiective ale dezvolUrii
is torice. Ca cei mai mulţi dintre contemporanii săi.
el a pornit de la luminism; credea în atotputemiria
procesului de instruire, capabil tocmai prin aceea
că alungă norii ignoranţei şi edifică intelectul. ;;ii tran:-fonn,.; societatea şi să -i remedieze m;ajunsucik; 1.;redect
că opera literară trcbuio să urmărească un scop moral
şi patr iotic, că ea are datoria să corijeze şi s ă educe.
Din această convingere, că literatura e un instrument
al luminării şi că ea posedă forţa de a înălţa poporul
1·omîn din starea lui de înapoiere şi umilinţă, Hc!iade
a d edu s o întreagă politică cu lturală. După cum se
~tie, el a înfiinţat ziare, a dat avînt teatrului, a trad us
~i a pus să se trnclucă, a editat pc alţii şi a creat singur,
<'U o rîvnă neo b osită. I s-a reproşat, mai tîrziu, lipsa
de spirit critic, interpretîndu-se în mod caricatural
faimosul apel : ,,scriţ i cit veţi putea şi cum veţi putea. f·'
De fapt, punctul său de vedere a fost istoric şi de bunsi.mţ. Mai e oare nevoie, astăzi, să -i argumentă m
temeinicia?
În primul rînd, orientare~ lui Heliade în promovarea
creaţiei originale (prin aceasta înţelegîndn-se tot ce
ieşea în limba romînă , deci ş i traducerile) er a tactică.
,,Nu e vremea de critică, copii - spunea el în introducerea la traducerea Iliadei de Aristia - e ·vremea de
scris şi scriţi cît veţi putea şi cum veJi putea; dar rm cu
răutate; faceJi, iar nu stricaţi, că naţîa. priimeşte şi
binecuvtntează pe cel ce face şi blestemă p e cel ce stricii."'
> I. Helîad.: Rădulescu, Opere (ed. O. Popovieî), IC, B u cureşti, 1943, p. lO,J ..
175
În altă parte, în Biblice, mărturisea că .,sublim mediocru
CQpilăr~fc, tot ~r'! bu~ P.entru «Curie~ul ~omîn» ~e încuraj;
P_e toţi, .1:, .~ara sa ignore necesitatea perfecţionării
ş1 a cahtaţu_ (d~vada, prcoc.uparea. lui asiduă de proV
blemele teone1 literare), Hebade afu ma, in momentul
is.tc~~ic al celui. d e al patrulea deceniu, primatul atitu dmu constr~ctive, al creaţiei, asupra criticii. Şi avea
dreptate. Limba era necultivată şi apăsată încă de
umbrele Fanarului; modele nationale nu exist au:
se silabisea de-abia abecedarul; d~ unde, dar, scriitori
în înţelesul cuvîntului şi pe ce se put eau r ezema pretenţiile faţă de ei? Mai mult decît atît, e de crezut
chiar că o exigenţă severă ar fi putut înăbusi în far-ă
mişcarea literară ce se înfiripase, încă plăpînd si an evoi'e.
Atitudinea lui Heliade avea şi o r atiune 'teoretică
pe car e de altfel a enunţat-o limpede. iu<leca ta critică
se întemeiază pe „pravili" - s ustinea el pra~~le!t ~c Jac ,~leţiu~!~rii", . în~ă la .noi .;rn sînt nici ::pravil~ '. m~i „ţegiuitori .; Exist ~ deci o singură cale pentru
~ 1eş1 dm impas : sa se scrie. Ast fel se , ·a da posibihta te publicului
să aleagă, multimea
ofasurilor se va
.
' t ,
f ace pravil ă, iar
principiile unui sistem critic se vor
cristaliza între coordonatele mişcării reale a lit eraturii
noastre. Şt în această privinţă el avea dreptate.
Unde, însă, Heliade greşea er a în confuzia instaurată
între creaţia originală şi traduceri. I ndiferenta fată
de ceea ce aparţinea unei surse străine caract~rizea;ă
f:1za eroică a culturii noastre, cînd de pe coperta tradusă
lipsea numele autorilor iar împrumuturile se comiteau
frccvenl :;;i larg, fără nici o idee d e datoria contractată.
8~t~ .m~rele merit i~t?ric al lui Kogălniceanu şi al
Daciei hterare de a f1 inaugurat o nouă etapă la nui,
formulînd îndrumarea justă că o adevărată literatură
nu poate înflori decît pc solul realitătilor nationalc
oglindind via·ţa popor ului, t r ecutul şi ~aractcr~l său~
_ '~ot~şi, deşi yrogramatic p rincipiile lui H eliade şi
K.ogalmceanu difereau, practica le era asemănătoarf'.
mai mult decît s-ar bănui • .În a nul în care Kocrălniceanu
osîndea traducerile şi imitaţiile, el localiza <louă piese
1
176
l. Hcliade Riidufo!l'cm,
frantu:.1eşti; în schimb, nu o dată tendinţa cosmopoli Lă
a lu( H eliade a cedat pasul în faţa unei inspiraţii autohton e, ca în O noapte pe ruinele Tîrgovi~tei sau în Sburr1torul. La fel, Kogălniceanu, care preconiza o critică,
..nepărt init.oare, aspră·', a acor dat, din mot ive extrini:;cce hunului-gust, circumstanţe atenuante unor bucăţi
slabe de Asachi şi Hrisoverghi; în schimb Heliad e,
care postula indulgenţa sau mai degrabă nonbeligeranLa s-a năpustit nu o uată artăgos si incisiv asuvra
uno~ 'scriitori, ca d e pildă Alc~anclr;sc11, acuzînd Lt-i
de încălcare a regulilox pTozodiei..
Rezultă de-aci că legile de fier ale realităţii şi mod alitatea concretă a temperamen telor în luptă cor ectau
txcesele u nor d eclaratH. izv orîte din spirit de sistem.
)Jai rezultă că politic~ culturală a lui Heliade nu era
11ici ieşită din comun, şi nici singuratică în ep ocă. 1
În contact cu teoria romantică a geniului, concepţiile lui H eliade despre misiunea scriitorului şi rolul
literaturii s-au modificat. N-a intervenit o ruptură,
t i o îmbogăţire ş i o altă dispunere de accent. Încă în
1832, ideea despre funcţia civilizatoare a operei de a:rtă
capătă, într-un articol din Curier!il romînesc! ~ coloratură saintsimonistă : ,,Cele mai vechi religii, cele
mai înfelepre legi, cele mai însemnătoare civilizafii afirmă Heliade toate sînr datoare poeţilor. Ei mergeau
,'naintea tuturor noroadelor lumii întregi czi lira în mînă,
pe deosebite drumuri ce au 11mhlat. Poeţii singuri au <lat
prici nă şi azi împins înainte spre sporire toate înţe/e~
;erile." 2 În perioada exilului, sub influenţ~ . lui
\'ictor H ugo - după cum a arătat IJ. 1'opovic1 scriitorul nostru face clin poetul de geniu un profet
ca Moise, un conducă tor <le popoare ~i un meiliator
,1l <livinitătii, adesea martirizat de conlen1pora11ii n eînteleaători, 'ca Dante sau T asso, fără însă a abdica v r t!O·
dată de la misiunea-i sacră. Vechile idei luministe .iu
fost astfel înghiţite în conceptul unui mcssianism romantic nebulos şi apocaliptic, dar care conserva si aceasta e esentialul - încrederea în finalitatea
~orală şi poli tică 'a operei de artă.
t
Biblite, tJp. tit.~ p. ,6.
V. ~i D. 11opovici. ldeofogia liu,rard a lui [. llt!liode, Buc.:u.reşti, 1935, p. l.:;e.
f(lm(nt'K > }8:};t, nr. 71, pp. 287--2:88.
.: .Ptnrru pO"·:i.t>, Curit;'rul
)2 -
C. -1~\I
177
. d
nolemică
C'are întreprUl e O t·
r.
întrei de poe:rie ge~iera :~nonizării aristotelice ~ ~rtt,
,., ehernentă îrnpot r~va
. .. i
sen sul prc1eţe1 ~
recomandă imit_aţ1~ . nat1lT;:,m
literatură, pl ed~a~a
Crom1Vell, ca pr!uc1p1u. sul de Chateaubriand, . ~ar;ia
n entru 9coala mte~<:1.at Victorii Hugo, Eugenu
W!
1
•
îi• aparţin
,. Lamartinn,
.. .
· · contemporaru:" 1 ·
.;:i to!i principu hteraturti
l
S ub raport ul teoriei literar.-, HeJiadc înclină spre
romantisru, dosigur nu fără ezitări şi nu fără contradicţii. În erurlita sa monografie asupra Ideologiei
literare a scriitorului, D. Popovici a studiat în amănunt
ch estiunea. După părerea noastră el a greşit, însă,
in terprctînd „stricto-sensu" unele afirmaţiuni ale scrii·
torului. De aceea a ajuns la conclu?.ia că Heliade s-a
lrn îrtit întn· clasicism şi romantism, fără a-şi conlun1
cu limpezime preferinţa 1. D e fapt, clin cauza ambiguităţii termenilor pc care-i foloseşt<' şi a capacită ţii
sale n eistovit<' de a-şi Clllegc inspiraţia din t oate
punctele cardinale, cu regretul că sînt numai patru ,
H eliad e induec adesea în er oare. E adevărat că a tradus
pe Boilean: rlar cîntul 1 şi cele cîteva versmi din
ciutul III al A rtei poetice, pc care le-a dat la iveală.
cuprind reco mandări pc care orice estet.ică realis t ă
lc·ar s ubscrie . Gramatica poeziei de la 1831 c o tra ·
d ucere după Levizac şi Mor,sa n t, car e la rîndu-1('
co mpila seră p e Marmontel; contribuţia originală a lui
Heliade e nulă şi, chiar de n-ar fi aşa, orientar ea cărţii
c ele a r etu~a doctrin a clas i că, extinzînclu-i graniţe!(·
;;pre a conţine fenomenul lit erar m ai nou, din secolul
al XVIII-iea şi începutul secolului al XIX-lea. De
altfel, m ui tă vreme în concepţia l ui Jleliade t er lllcnul
de clasic a coincis cu acel a d e evaluare estetică maxima lă. A lteori, 1-a identificat c u acela de culoare locaUL
cu iu se vecle iu articolul despr e traducerea lui Sau/
d e Alfieri de către Aristia.
Afa ră de particularităţile roman tice în alegerea
temelor, în concepţia şi în stilul operelor beletristice,
care sîr1t hotărî.toare, fiindcă re prezin tă practica sa,
Heliad e a ajun s pînă la urmă l]Î la o declaraţie teore tică
de fidelitate faţă de romantism , rostită în deplină cou;; ti inţă. E vorba ele articolul Despre epopee din Curs
1
Or . cil., pp. 66- 86. Reproducem co11cluziu lui D. Popo,,ici: ,,~prijinil po J\far·
montei. el ••
ridică
irnpot , fr« lui Roilttnu ; ,p,ijir1it pe Iluso„ roioltc, lui. m.f''S~ pini ln
a cue $ă n inlălure tOCllt outoril.ăJile; ~i Mtu.1i~ dupd cum com 1•edM„ el u,m~uă eu <locilitatc p• J\1armoniel, oluu.c i când expun e re.gulii.: :11obilile de ace-de autorităJi, Şi fo.1 ~&
r-c t•.-,Jca. ,o„ imbră.catJ ;,, h1sa revolu$i1111u rc; o ,muelui. ro,n<.an,i~ /ro.ucu, n« eah ele, na.turo
să nt
a,a,c eă. Jlcliade- at·ea, in clomt r1iul ideilor„ 3truci..m1 omului care H cere wrdttrn>u
,,~triat„ fi om.viul cor-e•.,Î polrir:eft4i loldtauna şi e;orba Ji gt.stul după un ,n.otlel t sişttlll
undcv,i?-
178
V
;n
POETUL
.
.
. întinde de·a lungul
1·1nca
· - ,a lui dHehadec .sepoezia Erato, t r adusă
te e vca ·
,
z
· ·d
'\ aproape o Jumata
tv 1819 iar Poetu.
murin '
·<lin Cristop ulos, e data
a ·t"tă 'la Ateneu •lil 1866."
·
Lamartine, a fost c1 i
ilustrează probab1l
c lu pa
.
dr. preocup an
.i
A.ceastă contin~ut.ate .la i timp şi permanenţa i.H1c
o v ocatie, în sa in ace ş
pu s uneori s ub focul
bitii:
Căci
scriitoru}
a
cr~emcc·:t
încleroînare a unui
am , . .
l
· însa cu
•
· mult
i.nspiraţ-1e1, a _teon care consuuicşte veTstil nia1
mester laborios, '
..·· decît ascultînd <le vocea
l '. preceptele retoncn, ,
< 1~pa_ .
. .
L 5 noo ta·
tnlffill.
,.
, , , să·ŞÎ atribuie Jaru
r •v
Lui H eliadc n ph~cea ·. enial, născut , iar uu fac_1.1t,
neitătii, fac~1ltatea art1stuh1fţli premeditare, ca tr1 Io~
b c;re cîntecul ~îş~e~te a
nai.d'1 Jcspre ~ale1;1-t1.1
. . ··hetoI·ii . Aceasta ·iclcr.
cam
. -·1lt priJ1 i nstinct
pnv1v
" dl se xnal ....
·
ce pr~du cc capodo_Pe~e- JU~1ă;ici
atmosfera _ro01ant1~~
,lecit prin arta, prinse~e r . eului e1·a şi <;onvin_gerea ~:
a veacului. D ar to~ ,1. ~c;~ socială, politică ŞL ~~or:1 .'
o final1ta
dif"1carea con,;tuntelm
'
, vc~tc
1 •
t
obţine e
,
'
scn. s\1.l s"r
c·'i pun ycrs ::,e pon el . . ·toriceste n ecesare .
'
nor 1 e un 1s
,
l
llutest c
uetnonstrarca U •
a oza Îll CTC,llOrtl ce ' .
,
P c lîngă clonnţ:1 c
P întinderile gîn dulm, preo:
.
an si imaterial pest e_
'bil f-Ieliad e o avea
,-,u ver
,
.
a punn tang• e,
h
t
cupat ele idcahu1 ţne
1~ I oetu]ui n ational, c ema
;:.i pe aceea ele a J~ca ro ·l ;nainte si ~ă-i înzestrez_e
~ă arate popon~Lt~1 <l:;.:~ive al e pr~tenţiun~or. narpoezia cu titluri Jus_t1 i l d enii ale veacului ziare e,
ona1e. Şi tlacll în Ţ1Tb1~e e, .;firipau - poezia, în înţe·
. u I, scol
t eatr
, il<> ci<> a , a sc l
.
Creaţia
•
v
V
V
•
lu
d
- - -- ·-·
.
·• d< oroi• &"'"alv . li !S70, P· ~I.
' I. l-fe,liatlr H1'Jttl""('U, Cut:< ,ntn l'>
fJ
lesul modern o,j major al cuv'
I .
în faza silahi;irii aheccda l 1~t~/1, s~ ~ăsea ţa rindu-i
tică a lui I frfr1dc 1'11 s ~u u1. - ~ aci intenţia patrio• ,
· cr,sul caru ia st • b
lll(·ntalitatca lui lcnfoh't· y- •
ra ate ceva din
matica de Ia l 787 . • I,a
acarescu, care în Gra,, ompunea dcmonst t·
d e Yt'rsuri JlC t
·1
ra iv un număr
. ,
n ru l ustrarca rcaulilor d
d'
a 1111 P<>trn Maior, care tradu ·o
rr,, e_ prozo ie, sau
a dovedi că :<i romîn1·1· a
li~ca pe .t. t·lemaque, pentru
p
,' .
. u o t eratura.
e o tnapta supcnoară 1 •
. .
năzuinlc, II <'liade Yoia să r' h< .ar 1ll spiritul accleia~i
O
posihilitătilc }' b'·
. P
czc, cu ostentaţie chiar
.
. ·'
un " noastre de a î b ă .
'
11urilc lu1cii universale si d' , l <l m r ~1 şa toate elainiţiativa prcdeccsor.iloţ, s~nco ~ e st:<l1ul ~e epuizas<>
său exemplu că spirit 'I
d?, edcasca, prm propriul
. _ di
'
u ronuncsc e deJ· a ca hil •
su1<ţma
alogul cu Euro a Cu
.
pa
sa
spc:a în fa~a nici unei dihc~ltăt? tf'm'c~1tat: ce nu .deudata e tape!<' să • l
.
_ , ' el 'oia sa ardă dmtr-o
m ocu1asca traditia ·
·
,
e Iaborarea rapidă d
l I , , inexistenta prin
d
h. - .
c moc c c m toate
·1
•
f'SC 1da rnspiratici cîmp J'b
•
genune, sa
cardinale. Înainte de a a I c~ mspre toate puncte1e
să ved em mai de ap;oap~ prcc1.a ce-a reuşi!, e necesar
Prin tcmatic'i bi
. cc 91-a propus sa facă.
rival în epocă Î~
::\zo?td
de idei, Heliade nu ar<>
1
receptivitate, ·eh· 1 d - rm e. remarcabilă la el larga
.
iar aca nn v1b
f1
lungimile de undă J>oct'
. , _ra su. eteşte la toatc
.
1cc, a\ ea m schimb c lt I
..
arte, pasnmea de a încerca „ d
.
~ u mar11
~~rii şi a putf'rii de atractie asa, esc1frczc tama î nch<'1t111crariul său liric căl !t
_capodoperelor. De aceea.
. .
a orc,;te pe toate d
il
])OCZJCJ, jlOJ)OSCRle Ja toate r'i . , • ii}'
• rumur ('
fiecărei statui 'N
I
'ep1ut e, se îuclmă în fata
T· .
.
. um(' c unor Sapho, Dant B il ,
. asso, A nosto Ossian V 1t .
S .
e, o eau,
13) rou, Victor 'nu«o sin' t col a1re,. chiller, Lamartine,
o
e c ma1 so · d ·
mult mai 1, orrată ce cob . ,, în- nore mtr-o listă
"
'
oara
·
I
ncomo ogat1 ·de postcr,·tatc , P a Ia autori mo d eşti,·
'
rn cata1O"'ul v l il
. F aptul că &crutcază toate di
.. o
a. or .or.
Şl este dispus să împrumute de recţ1ile .spaţi~Ut literar
nu însemnează că Hcli d
f:'rctutmdem cîte ceva
.. ]
a C e Ull SOI de nom d
msta ezf' cortul suh orice lat·t
.a 'ga ta sa-ş ,
1 1
spirituală din orice le .t ~ me ~· sa-şi facă o patrie
r
cc-1 seduce prn'lrea
· ·
n•· oi.eră
moti,e <le
a·n onu
.
E o eroa re care
;-i:e rta~ie sau pricini de exaltare'
li·a acut adesea, de a confunda cnrio:
;ri
a·
. -
w
•
:t.itatea lui intelectuală, facilitatea adaptă rii la puncte
tic vedere diverse, un eori contradictorii, cu lipsa de
versonalitate. Heliade nu se a~et1ză în faţa modelelor
,-trăine ca statuia lui Condillac în faţa realităţii, primincl impresiunile exterioan· printr-o depozitare mcl'anică. Spiritul său (' desigur un receptacol pentru
influenţe mulliple, dar concepţia d espre lume, forţa se11tin1ent11lui, particularităţile moral,·, tot ceea cc îi
e particular ţi spccifi(, condiţio n ează aceste infltwn~e,
Ic integrt·ază într-o anume constelaţie, le aduce la
11umilorul comun al unei mcntalităti. Putem discuta
măsura în care opera heliac.Ustă este 'mai mult sau mai
putm unitară, mai mult sau mai putin elaborată si
izb'utitii, dar nu putem face din ca un' hibrid, în car;,
de pildă , se amestecă în do:1.c cchivalC'nle clasicismul
::,i romantismul.
Echivocul care stăpîneşte pc cercetători, cînd
<' vorba să definea~că apartenenţa literară ului H cliade,
nu ni se pare moli'\ at. Într-o asemc111:a problemă
nu poate fi hotărîtor consiclercntul că scriitorul a tradus
din Boilcau şi ,Iarmontel, că a culth at unde forme
ti pice c lasicismului sau că se închina în faţa autorităţii
modelelor. Decisiv c să Yedem cc rcpn·zintă ca pondere,
în totalul operei, momentele de .1dcziune la idealul
da~fr. să urmărim în cc directie se conturează reali:1.ărilc c('le mai ele seamă şi cc u~ghi de refracţie capătă
-.ub cou<l eiul săn <liferitele teme abordate, să dcs(·operim care est e timbrul caracteristic al scrisului
:-i ce fel de implmirc reclamă principalele ,alc·nţe inlei<'ctuale şi afective ale omului. Din acest punct tlt>
, edere, ni se parc <'ă o cer cetare, fie şi sumară, dar
degajată de superstiţia unor interpretări tradiţionale,
uu poale duce decît la concluzia că Heliac.le e romantic,
un romantic cu trăsături bine marcate şi o serie de
particularităţi ce-l diferenţiază de ceilalţi paşoptişti,
fisîndu-i tm loc proprill în cuprinsul litnaturii noastre.
În primul rînd, prin materia liricii, care constituie
f'ei mai vast şi mai cutezător repertoriu tf'matic al litera tur ii noastre pînă la Eminescu. IIl'liade se a taşea:1._ii
sferei de idei şi probleme pe care au îmbră1işat-o cu
predilecţie romanticii. Versurile lu i se ocupă de originea
180
181
universului, destinul omenirii, relaţiile dintre uman şi
divin, organizarea socială, înălţarea patriei; ele dezbat
soarta poetului în lume şi frămîntărilc conştiinţei,
conflictul dintre bine şi rău, suferinţele dragostei f: Î
geloziei, calamităţile vieţii, consecinţele scurgerii inexorabile a timpului.
În slujba unei traiectorii lirice ce-şi propunea obiective atît de ambiţioase, făxă pereche în epocă, Heliade
a venit cu ideologia lui în permanentă căutare cit'
„zei tutelari" , cu vanitatea lui de a voi să descopere
piatra fiJ07,ofală, cu pasiunea de a înălţa p est e tot
eşafodaje teoretice, în fine, cu resursele uuui temperamen:t vulcanic. A rezultat o poezie inegală, cu ciuclate salturi de nivel, mai mult interesantă decît frumoasă, cu elanuri superbe şi stîngă cii deconcertante,
cu suişuri şi coborîşuri între prozaism şi retorică, între·
demonstraţia frigidă şi exaltarea sentimentală. Par
a-i fi specifice înclinarea spre rcflexi vita te şi simbol,
o anume fol'mă de îmbinare barocă a elementului
raţional cu cel afectiv.
Încă din primele vel'suri, scriitorul aduce o viziune
filozofică, deocamdată neclară şi incompletă, dar care
1n anumite date esenţiale se v a menţine de-a lungul
intregii sale activităţi. El intuieşte universul ca uu
sistem de raporturi interdependente. Înapoia fenomenelor lumii sensibile, pe care experienţa comună le
se pară, poetul presimte o unitate transcendentă. În
fiecare obiect e implicată seria, iar graniţa dintre
lucruri nu formează o b arieră de netrecut. Realitatea
apare, cui ştie să- i surprindă esen-ţa ascunsă, ca o imensă
ţesătură de legă turi reciproce, implicînd multiplul în
unitate şi unitatea în multiplu, comunicarea constantă
a lumii ideale cu lumea materială. Gîndirea e idealistă,
colorată de r eligiozitate, dar cuprinde un sîmbure
dialectic prin admiterea conexiunilor în spaţiu şi timp.
De pildă, de oricîte ori e vorba de a prezenta un
eveniment, Heliade îi caută corespondenţele r eale sau
simbolice printr-un mecanism de intel'Ogare a istoriei
şi de asociere a scnzoâalului cu suprasensibilul. Scriind
Odâ asupra aniversării de 2 septembrie 1829, pent ru
a exprima bucuria romînilor la vestea înch eierii p ăcii
182
Ad . opole lieliade fi,xf'a'l.ă , ictoria ~n'.1~t elor
d e l a . nan
, .
.,, in stituită de d1, m1tate.
ruse într -o cr on0Jog1e necesara,l
f
rea lumii spre
În Milraida actinnea î ncepe le a ace
. .
8
1
a se de~~operi }~cui l ui Mihai î~ planu~t~r~~ J1.p~~: j
t.:cînd istoria cu fabula, poet~ nel ar • . , ., apărut in
. , ·s i i apoi o1nu , cun1 •
cmn s-a creat unn ex l '
. .
anatema
. t onsolatonll sărac ilor, care···· at~ pus
·"
„
1lll l'.IC eh
~ TlS , C
~ Jc.,.rauarll
.11,u si. pe se zavie
· " ' cuin ' C'ct• o consec1n ~a " n ;:,A
Je
J
1
1
'
fine
}
o .
..
'd'
te ea otomana, cui
•
erestinităţu, s-a n tcat pu r l .
· Jentei menit a
a ~părut Mihai, , instr~lmentu yrov1
' '
.
· uul ronnnului ce geme ·
. . d
,. , umpe ]Ui:,
1
·1 sub semnul conceptului e
Tntel'pretarea ucrun or ·
l .
totalit;te, a ideii .că pl~nut/c d~v~~s\al~::al:e u~~~;~~
uică între ele ş1 au m_ţe esun .,,sun o ar; H eliade a
· n '1nsă.::i structura arhitecturala pe c
• .
t
,
l 1836 el anunta ca .
,·oit s· o dea întregii sale opere: ·~ 1 . V .•. se p~emile.
1\,f. s tinea f,ericit să urmez şi sa l esav1,~rşe
.
.~
.... a, .
.
.
, .
o le«ătur<i intre srne ca ~11
ce mi-a.m propus şi care işi aii . ~
. . o ,eratie
tot" 1 Mai tîrziu în Biblice, pnntl -o L
.
.
j .acei
un
. .
, . . r 1 va situa tot cc prode sistematizare retrospec:n ~, e l
. f •l de tablou
dusese pînă atunci (1~58) mlauntn1 )1~~~ă clocuri aoale
al lui Mendeleev poetic., care. convsen a. . si implică un
entru ceea ce urma d e ab~a sa creeze ·. . . Planul
P
.
.
d
ganiza1·p a matcnei.
principm unitar
c or
<
•
,·olumul î.
consta în elaborarea a pa_tru , ol~1rr.·~o:·. volumul ll,
Biblice, din ca1·e iiumeşte Ca<lerea .diaci ' . l · voluEva.11ghelice, exemplificat cu. poc~ia Cuu~;e:~~ Ruinele
social, din care cD l l B
sc,·mu l Ul Pcitria sau omul
M 'I ·a M' cea u.e u
uze.
Tîruo·vist.ei, Sburntorul, i iai ~' ir l ' l f'f-T Omul
"' ·
z v
·t . 'n frne YO umu
~ ,
lor cu hanu tatanor, 1 .
l l • Serafimul
. .
l
b ·, să contma, intre a te e,
:J '
indw,du.a., trc uia
I ll' d'f
. t dacr, acest plan a
.
·
l
·
l
1 cr en
< '
si hen.tl'imu Şl i u. .
. 1 ··1 I . ·1, 1836 sau a
·
•
te art1cu atu c Lll a
'
fost conceput in toa .
. b'toarc si caracteristică
fost .improYi~·a.t pos~e~or,a: i w~~osiden; operele drep~
tendinţa scn1torulu1 e „ ş te leaa te între ele ş1
.
l
. constructu vas ,,
;:,
l .
piese a e one1 .
.'
la unitatea ansamblu u1.
•
d·
se
pnn
rapm
tare
·
lmnuun u1 mai revelatoare trasatUl'l
Poate ca una .am c~ e
·1· . locului pe care-l
ale lui Heliadc reiese thn stab1 ucu
i
V
v
'
V
v
v·s
:
9
V
V
l
t
•
•
•
Cu.:eto Teatrului i\uţio11t1l, (8:16. P·
n.
Hiblit-,i,, 01,, r-it .• P· 5:t
183
oc1:1pă Şi a_ fuxncţiei P:- care o joacă raţiunea înlăuntruJ
un1ve~sulu1 sau poetic. · E neîndoielnic că scriitorul
a!>arţme acelei fa1:°ilii de spirite care resimte nevoia
s~ raporteze eazunle particulare la principii si să justifice coi~ctet~l p~in idei generale. Suh haina' mai mult
sau mai puţm p1tore~scă a evocării, poezia lui a:;cunde
tot?~auna prezenţa duectoare a unei idei filozofice sau
poht1:e. P e de altă parte, în toate ocaziile, seriitornl
11;1voca_ argum?':te pe1;1tru a convinge, apelează la bunulsimţ
la .log1ca,. deş~ _n~ ~xclude în procesul posedării
adevar~tl~u calea llltmţ1e1 ş1 a revelaţiei. Totuşi, cu toattalunec~·1Ie de ~u~ă 1848, in spiritul lui Helia<le este
anc.o~ata p~tcrmc 1~c~ederea în raţiune, pe care nnmai
orb1~1 trecat?a:re, niciodată un scepticism sistematic.
o ş!1rhesc dm. rolul ei major. Nu o întîmplător că la
c~patul experienţelor sale, într-un moment în 1:arc
parea ~ă setea de sublim, de infinit şi de transcendent
il dommau cu P?tere, el definea încă opera de artă
drep~ ,,o _emanafie a raţiunii însoţite de o mare doză
de filocalie".
~re:t.;cnţa u~1ei tendi-?!;- raţionaliste în gîndirea lui
Hehad~ nu c mcompal!bilă cu romantismul sau mai
clegraba . nu e _incompatibilă cu varianta r~mîneasră
~ 1·omantismulm; S1;1re deosebire de ceea ce s-a p etrecut
m Fra11;ţa, la _no1 ~uşcarea rom~ntică nu a apărut după
r~v~l~ţia buxgheza, ca o reacţte la spiritul luminilor,
? mei :11u a l'ep~ezentat, ca în Germania, echivalentul
1deolog1c al unei profunde crize economice sociale ::;i
morale, pe care o t raversa statul despotis~ului Iumina t.' Re_!'or,mele preconizate de Aufklarung au fost
a_rh,c~tc m rările. Uomîne în mod incomplet, cu multă
~1m1d1ta~e~. ş1 deci n-au putut să- 9 i probeze ineficienta.
!ar ?on_d1ţule co~e:rete ale luptei naţionale şi sociale ~~
~mpie<licat_ :n~nU:es.tarea tendinţelor centrifugale ale
mt~lec~ualrtaţn. Dimpotrivă, împrejurările obiective
~u ~1:'-pms_ pe oamenii__ cu ştiinţă de carte, atît de puţini
~ne~ ~n Prl_?Iele d ecenu ale veacului, să-şi caute fericirea
rnd1v1duala pe terenu! r~alizării fericirii obşteşti, să
e,c lege de ~umea reala ş1 de problemele ei.
R~ma1;1t1sm_ul rom!nesc e~tc expresia deşteptării
conştunţe1 naţionale ş, a unei dez\·oltări social-econo-
J1
184
mice impetuoase, î n sen s antifeudal. Priu aceasta_ d
se leagă de luminism, fără discontinuitate. De aceea
constatăm în literatură de la primii Văcăreşti la Dinicu
Golcscu, şi de la acesta la paşoptişti, în pofida a o
seric de diferenţe de men.talitate şi optică, prezenţa
aceloraşi directive fundamPntale : lupta pentru emanciparea de sub tutela grecismului în cultură, eforturile
de a înfiinţa ziare, t eatre, şcoli, preocuparea pentru
limba natională, interesul fată de soarta politică a
ţării, mai' tuziu şi de amelio{area condiţiei sociale a
<"lasei ţărăneşti. Exprimînd vederile unei pături subţiri
r.le boieri şi boiernaşi înaintaţi, mai tîrziu ale unei
hurghezii slabe, luminismul romînesc n-a imbrăcat
forme radicale, n-a făcut din critică o armă tăioasă,
negînd violent şi în ansamblu ordinea feudală, şi nu
a propovăduit un umanism precis conturat în sens burghez, rezemat pe o filozofic materialistă. Romantismul,
care îi va prelungi pe tăl'Îm literar opera, v a ocoli şi
el, din pricina aceleiaşi structuri sociale insuficient <l<'
r.ristalizat c, poziţiile extreme. În această situaţie s<'
înţelege de ce raţiunea, instrument ai luminilor, m1
va fi abando1rn1.ă <le romaulici. Nici muntenii Alcxan·
drescu şi Băl cescti, cu atît mai puţin moldovenii Alecsandri, Russo, Negruzzi, nu vor cădea în misticism !;i
nu vor acţioua 'tn spiritul acelei „mentalităţi a miracolu,lui", pc care un cercetător recent, H. Brunschwig, o
aşeza la temelia romantismului. 1
In politică, în cultură, în artă, paşoptiştii se Yor
conduce în acord cu nevoile istorjce obiective; ci uu
vor căuta solu-ţii extraordinare şi individuale, nu vor
înclina spre cmoţiiic tari care dctrnchează nervii, nu
vor cere :religiei să î:mhlînzească hazardul, nu vor
urmări să se diferenţieze de p opor, ci, dimpotrivă, v or
cău ta să se apropie şi să se lege de el, nu vor resimţi
nici plictisul sătuilor, nici nevoia ele a evada într-o
lume imaginară. Cc exemplu mai caracteristic pentru
romantismul nostru decît un Bălcescu, spirit pătruns
1 Heuri Dn.o„clm·ig,. Ln .;ri,e de ,~a,u, pru,.sicr&> ti l«fin JlA XPlll•tnn .si~,c;lcs .;I I .
gcnCu dela menta/ir€ romantique. Patis, 19,l7. Autorul are o concepţie sociologică a9upr ...
faptului de cultură" rămiuincl în!it străin de marxism. Er,; foit lt roman.t€sme e,t une
fa.ţon de p1.mtr form11lie sur la mcntoliti du mirac/r, p. 300.
185
de fervoare, car e însă, pentru a găsi răspun s la problemele
pcezentulu.i, anchetează <lupă cele mai riguroast: me tode
~tiinţificc trccuti1l, care un eşte pasiunii judecata cea
mai lucidă asupra societăt.ii si oamenilor!
H.diadc este omul acestei ~poci. luminist în p11nr.t.1il
de plecare. ca to ţi in te1ectualii înaintaţi ai momentulni, ideolog încrezător în perspectivele ce se deschid
poporului romîn, pătruns de ră s pundere cetă ţenească,
militant pe pozi fiilc unei arte edu cative şi mobilizatoare. Angajat într-o gigantică operă d e înălţare a edificiului culturii, atît pc plan ul gîndirii, cît şi p c planul
acţiunii, el se sprijin i'\ pe raţL1111e , fără a -i suspecta metodele şi fără a-i pune în discu ţie limitele. Să nu uităm
că învăţa se agrimensura Cll L az ăr 1 şi predase matematicile .la ,,Sa va", că era într-un fel inginer şi, dacă
nu p utuse a junge specialist într- un domeniu al ştiinţe­
lor, le respecta p e toate, cu o deplină încredere în capacitatea lor d<'" a spori cunoaşterea ~i a afla adevărul.
B a ţiu nea Îlj'Î afirmă , aşadar, <lrcpturile în cuprinsul
1omantismului romîncsc, care <' activ, militan t, st en Lc,
optimist, cliberîndu-se prin humor de tentaţia exceselor şi, prin legătura cu poporul, de pericolul conflict ului dintre idei şi sentiment<>. Dar, dacă î.n frontul în
gener e un itar al p aş•>Jltiştilor c cineva care, împărtăşim!
cu toţi tovară!jÎ.Î săi <ÎP arme ţi destin crezul momentului,
~c simt e totuşi chemat spre nltc zări, dacă c cineva car e,
jurînd pc ratiunc i:i crc:tînd cinstit în ceea ce 1·ostcste
cu "occ tare.' e to tu şi transfug în fundul ,rnflrtului, ac:-~L
om e tocmai Brliadc. P c e l îl caracteriza o tencl intă
di n ce în ce rnai pronunţată d«• a naviga spr e un roma~tism tumultuos si vizionar. Sîmburelc r ational va
dăinui mereu, n u~ai că, pe măsura n·eccrii 'tim pu]ui,
H· va în(°ăsura a lît de mult în fal<luJ·ile u nei verbozităli
necontrola"te, încît n u o clat,1 vom avea impr esia că 'a
pierit. La sup ra faţ ă vorn con~tata d oar că claritaten
liniilor tl e forţă poematice se destramă, sensihiJita t ea
în cep«: sii danseze iar gîndirca a lunecă spre zone din
t'e- în cc mai nebuloase. Concn·tul v a' rămîne u n stadiu
0
- ...:riu lli·lindf' lt l8GO- ..tt pu u m a.i f11tii a-şi ing1mi el~t,;i in ~tiinl,
el CUIIO!IÎrtţa 110.tmii mwi triungh, 1111 Q Jet pt t oal( poeziile Jî,i lutlH:. · ( Ribli,,
teca portativ:!, L'X V, Pa1>zii ir1t>dit~. V· ';'4.t
1
4'MlCte:
186
initial sau un pretext, însă r epede părăsit. Pot:tul se
va' ins tala pe un soclu; îl vom vedea gesticu1înd p rolix,
absorbit de caract erul dilematic al problemelor, combinînd luxuriant imaginile, vorbind ca u n iluminat
căruia adevărurile i le dictează duhul sfînt. Lirica
va căpăta o turnură frenetică, despletită, adesea sibili·
nică, prin dorinţa de a simboliza cu orice preţ .
La un moment dat, scriitorul va ajunge să se îndepărteze în aşa m ăsurii de .realitate, încît a nu.mi °:n
l ucru Ya deveni ident ic pentru el cu a-i lu.a în posesie
,iubst anta, cu a-l crea. Iar undev a , în Curs întreg de
poezie general<!, va face t eoria hazardului în creaţie,
pledînd p entru iraţionalitatea actului p oetic. Prin
analo"ie
cu mod 111 vechilor sacerdoti
ai Iudeii - va
o
'
explica Hcliade - care dădeau oracole, aruncînd
terafimii (adică niş te figuxi emblematice, corcspunzî~d
cu literele alfabetul ui) pe o tăbli1ă de aur despărţită
în 12 patrate - la fel şi el, ori de cîtc ori t rebuia să
compună la repezeală \W cat ren, se r efugia în domeniul
asociatiilor fortu ite şi al combinaţiilor în tîmplătoarc :
,Alergai la terafimi, să spui aşa cum vor câdea ei, ce
fraze ar scoate hazardiil, să 11u fiu, soli,lar nici de rele,
nici de bune cn ce voi scrie; şi iată că de unde nu aveam
nici o idee, nici o vorbă, de unde nu ştiam nici c1un să
încep , nici ciun să termin, 7 cărţi sau te1·afi1ni imi ,lau
snjetul sau materi<i la 7 versuri, şi aşa m-am mîntuit de
multe ori, cre~înd cii <lm o mulţime de idei,, cînd eu nu
aveam ni::i una"I.
A.tîta timp cît încercarea de a descoperi semnificaţia
rcalitătii concr et-istorice sau de a explora domeniul
obscur' a l vietii. sufleteşti nu vor fi falsificate de un
p arti-pris de ideologie reacţio nară, ~î~ă vreme. Ileliad~
se va 1nen tinc p c ·terenul obser vat1c1 1·eale s1 al uuc1
rationalităti de v iziune, care, fără s'ă exclud ă freamătul
se~sib ilităţii şi zborurile fanteziei, nu va degenera însă
în subiectivism şi mitologie, el va ob ţine, fragm entar
sau în an samblu, realizări memorabile. Acestora le
aparţine d esigur Sburătornl, cap odop eră nu numai a
liricii sale, dar şi a literaturii paşoptiste.
•.f„11:,ir
t
Cităm
I. Hcliade Riidllleseu, Curs inireg dq,o•••• gencrold, voi. I , 1868, p. CXIL
ca orto::rofia modenti~tă).
187
Poezia, a p ă ru tă în 1843, se distinge p rin atm o~fern ei m 1ilari't. de tensiune dramatică i:i tuJl,ură t or
lirism î n zng rit virca proceselor d e con s Liintă 1<i a moclificăriloi: frl'.iologic e. I'aţă d e Bolliac, · Sta;nati 7i Alecsandri, ra m an tra tat a celaşi moti,·, Hdi ad l' aduce o
intuiţie psihologică superioară şi o capacitate r emarcabilă de a obţine prin augmentări succesive încordarea
s cn s ibilită!ii pînă la in can descenţă. El ilispune şi de
o tehnică a su sp en sului emoţional , realizată prin fra gmeu tarea propuzi fiei, comunicarea v oit misterioasă şi
obscur ă a gîndului,
alte1·ncn:ca dintre frămîntarea
neliniş tită şi chinuitoa re di n prima şi ultima parte a
poe,r,iei şi calmul împă cat al părţii mediane.
Înregistrînd confesiunea fet ei surprins ă în plină
criză puberală, Helia<le pune în lumină, cu fineţe, caracterul inexorabil şi fa tal al tulbură rilor ci. De-aci modul
con tradictoriu şi sp ecific feminin de a le s uporta :
„ 1\1u sp eriu, dar îmi place" . Pastelul înserării taie brusc
atmosfera de s urescitare ncrYoas ă a începutului. Însnarea coho:nă tre ptat ~i a git aţia bucolică a s atului
s<' p o tol eşti' . O noapte .. n altă, naltă" pune s tăpînire
pe lum e :
·r ,rc~Ye este l()lu{ {iÎ
fl t'tn i~Cll f l!
p /irtif ."
lncîntec sa n descîntec pe lume s-a /lisai ;
;Viri f run::« ,w se rni.5ccL nici i·i"niul ni• suspină
:ji tipele dorrn ,lu.se, §i morile a rt stat ... 1
Jux t apunerea halucinaţiei ~i a n eliniştii pest e viaţa
ţărănească, atît <le calmă î n ritualul ei p a triarhal,
amplifică, prin în su§i pTocesu l confrunt ării, rezonanţa
sentimentală a fiecăreia din cele două părţi. Sosirea
Shurătorului, tras ca prin inel, eu părul bălai, dar fără
pic d e sînge în v in ele-i sla b e, e prezentată în dialogul
unor tărăn ci , cu o n otă de humor caracteristică - ar<'
un n a's „ca vai de el'· - dar şi cu o expresie de teamă
ancestrală , care n u t n·buie neglijată.
C ăci iz, orul a <lînc al poeziei e tocmai acestă s paimă
a omului pri(nitiv, conserv a tă ele-a lungul tim puri] or
~i nes tinsă nici prin p racticele magice, nici prin cel<·
religioase', de fe no menele uecttnoscute şi t eribile ale
1
188
I. lltl ioJo H,Jult •cu, Opu, (cd. D. Popovi<i). I, 1939, p. 189.
n aturii. Florichii clin Sburălorul i-a \o Cnit şi ci rîndul să
t re acă prin frămîntăril~ d e. care nici o. ~uritoare n~
poate fi absolvită, iar lemeilc s1~ple . ~~n JUr cons t ~L:
clin nou r egularitatea eternă a legllor fJ.1'11. Marca reuşita
a lui Hcliadc e <le a fi s tiut s ă s ituez e a ccet moment al
iuv aziunii erotice p c 11~ complex suflet~sc _cu r~dăcini
m ilenare si de a fi lă sat v orbele, cu un mstmct sigur al
f'fcctului 'artistic, neclusc pînă la capăt, oprite parcă
în marcrinca unor teritorii t enebroase.
Re1~ită este 1-i O noapte p e minele '.l'îrgoviştii, (1836) .
E o meditaţie p ~ mine îi:'- n o ta. lui Cîrl~v~. ~i A~exau:
drcscn , cu o e,·ocare a t1mpunlor de --.-iteJ1c s trabuna
şi un past el <le î11sc~1ue . Influc~ţa l~i Volney, d e ca~~
s -a făcut c az, c ma1 mult o 1nn1d.u-e de atmosfera,
în orice caz, t e ma preromantică a ruinelor e a ci naţiona­
l i:r. ată , iar izvorul s trăin, chiar de există , c doar u_u
catalizator ce si-a p ierdut rostul, după ce a înlesmt
r cactia poe tică. Deşi limba arc improprietăţi şi e folosită
di 11 ' plin obişnuita recuzită romantică a oftărilor,
umbrelor trecutului, ,r,îtlurilor ciophţite de vreme,
pvczia c s ah at.ă p i:in sinccrita ten şi ad cYărul notaţii­
l or. Tensiunea liric ă se obţine printr-un proces paralel:
de introsp ccţ.ie, p c el e o parte, d e zugr ăvire a sp eet~·
colului ex Lerior, perceput obiccti", pc d e alta. Scnt 1·
mentnl acut al puls aţiei v itale în cadrul lini~tii înc~c mcni.te a nopţii (,,la locul lor stau toate ca moartea neclm·
tite") creează o a tmos feră de încordare crcscîml ă . Par t1:a
mijlocie a pue:r.iei, animată ele u11 cal~ ~atriotis.:n~,
oroa !].iază p c „e„oii Romîniei" şi nu numm. ai Valahlc1 ,
'în i1~s tantauec repezi, cam clczlipite unul ele celălalt
~i a păsate de prea multe ab s tra cţii. Finallll n e r ~c~cam}
iarăsi în r ealitatea concretă : sfîşia t de îndoieli, stapînit mai rnult d e melancolia p entru ceea ce timpul
a s fărîmat d ccît ele speranta că el v a aduce Yreo r eparntie poe;ul se trezcst e în ' veselia agrestă a dimineţii.
' Poez ia confesiunii' e bog at reprezentată la Hcliade,
ca la toti roman ticii. D :.n- expresia m omentelor d e
frămîntar'c a con~tiintei g ăscste r ar tonul franc şi
spontan al comun'icării de . la ' i~imă la inimă., Eroul
liric se afi~c ar.ă cu os tentaţie, pare preocupat 10 perma nenţă de impresia p e care o produce, copleşe~ ţc
0
189
prin abundenţă declamator ie. Gtitorul are senzatia
dezagreabilă că nu e angajat într-un dialog personal 'cu
poetul, că spovedania e rostită în văzul hunii.
Din acest punct de veder e, primele versuri scrise
de H eliad e sub influenţa lui Lamartine, pe care-l
descoperă pe la 1827, pentru el, ca şi p ent ru întreaga
noastră literatură, sînt mai plauzibile, deşi o anumită
no.tă de afectare şi de simulaţie persistă şi aici. E în
pnmu] rî n cl vorba de Dragele mele nmbre, elegiacă
evocare a părinţilor răposaţi şi a fiului scriitorului.
decedat p rematur, cu unele lunecări spre motiv ul
preromantic, al familiei fericite, care se reaăsest(' în
cer, cum î ncercase şi I ancu Văcărescu îu L~ m:oartea
m<.iicii mele. Aceeaşi a tmosferă de melancoli că nostalaic
lamartiniană pluteşte peste Trecuwl, u nde, pe fundalul
timpului care g alop ează irc, ersibil, e d esfăşura tă
epopeea dragostei de 1a începuturile ei prenupţiale,
prin căsă torie, hucnriile p a ternităţii, hărţuielile cazaniere, pînă la bătrîneţea sufleteş te consonantă a celu1·
doi soţi. Forma umană de rezistenţă la eroziunea vrem ii
e iubirea, dar, lucru v red11fo de semnalat, nu în manifes!ările ei instinctuale sau în erup'ţiile pasionale caracteris tice romant ismului byronian, ci în comportamentele
aprobate de biseri că şi codul moral.ei curente.
Motivul mor ţii celor d ragi l-a preocupat şi JH'
Conachi, iar erotica a constituit, după cum se şt ie.
principalul domeniu de manifestare a Văcărestilor si
nna clin Lemele predilect e aJe romantici lor. Î; rapo1:t
cu predecesorii sau cu contemporanii săi, Heliade aducE'
două particularită ţi : pe de o parte un sentiment de
cvlaY.ie_creştină, care-i limitează chi.ar şi timidul protest
împotriva crur.irnii divine, ce se lăsa auzit în v er surile
lui Conachi ; P? de altă par te, imaginea legăturii con jugale ca expresie a d r agos tei rezemată p e sanctit atea
ideii de familie . Fără tl fi conformist, romantismuJ
lui Heliacle nu e nici o r ebeliune împotriv a ord inii
exist ente. Scriit orul care va t r aclt1ce insistent din B yr on,
înccp înd d in 1834, va prelua d e la marele liric englez
gestul răzvrătit, nn şi ideologia ră zwătirii. Lucrul
se vede cu claritate în voeziile Serafimul şi heruvimul
şi Visul, datînd, respecti v, din 1833 şi 1836.
190
Aici mom ent ul autobiografic tinde
să
se obiectiveze
aşa c a „suietul să se poată aplica la tot omul, în tot locul
~i în tot veacul". Serafimul şi h erusimul p ar a con stitui
nu d ouă clemente antitetice, ci do uă ipostaze ale cu getului : ele o part:c n ev inovăţia, îmrăcarea cu sine, euforia
momentelor d e calmă î nflorire a vie tii si, de altă parte,
mustrările coMtiintci, chin mile s~flc~ul ui apăsat de
pov ara grcşel il~r. P~ima jroaginc c asociată cu o natm:ă
pastorală ş i s e întru pcază într-o fiinţă a n gelică, a doua
e încorporată într-11 11 arhanghel vindicativ şi se în soţeşte cu d e zlănţu irea stihiilor, cu erupţia v ulcanilor
şi turbarea mării. În în Lrcgul ei, poezia şchioap ătă
din cauza n ecJa ritătii simboh,lui si a emfazei. D ar,
pe a locuri, declam~\ia capătă a~pli tudinc, ritm şi
s onorităti cu rcYerbcrati i ,,bsedant c .
VisuÎ c alcă t uit diu 20 'sonete puse cap la cap , inclusi,·
cîteva intermedii cu versuri cr oite pe alt calapod. 111t cn tia e de a infătisa ciclul vietij omc11esti, de la naştere
la ,;10arte, cu fix·a;f:a î n plam'il si mbol~lui a celor mai
caract eristice episoa<lc. Îns ă r esen timentele autoru.lui diminuează din forţa tipizării. Aluziile la dram a
sa familială, certurile cu soţia, dis puta cu Alexandrescu
sîn t s trăv ez i i. 1 A p oi, cînd c v orba să-şi j u dece propriile
fapte, scriitorul deYin e, ca de obicei, părtinitor r;i
prcznm ţio:- :
Voi11m .sti.·mÎ sp"rg veninul. să uit cele trecu te:
,\ fw~cQ îmi era dragă, ca r,rÎ<•Ş mttnCCQIII ;
Rorluri
:iCtJl ea-11.·sttlile
puter-ile-,n.i pier<lute:
Voiosul l-aren alţii. eu lipsa dobî11.1lcam.
2
ln fond, tendinta poemului c pesimis tă; după o
existentă c are se scurge în hărtuieli, lumin ată din ce în
·CC mai ~ar, p c măsura îna intării' în vîn; tă, de calm ul un or
clipe :senine, omul îş i dă scama, îns ă prea tîrzin , că şi-a
risipit timpul. Viaţa c vis, ,.la ·virla es s ueno" - cum
a spu s Calde ton - iar <leştepta.-ea, trezirea lucidă din
Yîltoarea vij elioasă a existen ţei , ar c loc l a marginea
groapei, cîud t otul e inutil.
• G. Ciiline„cu . .\ficî jocuri le i.s,orit lhcrn.,.if, io Rev,'sro F,rnJaţiilor. nr. 8. 1?10,
pp. 397-03.
' Optr< (ed. O. P opovici). 1. 1938. p, l n .
l9l
În poezia socială, acţionată în punctul ei de plecare
de tendinţa lăudabilă a flagelării viciilor şi a compasiunii
pentru umanitatea suferindă, lleliade se abate cel mai
mult de la cerintcle dezvoltării istorice obiective. Aici
cu deosebire va î~cel'ca el să explice realul prin mijloace
alegorice, construind o mitologie care falsifică înţelesul
~i cauza veritabilă a lucrurilor. Contrasensurile restrîng
generozitatea potenţial ă a simbolurilor cu care operează
scriitorul ~i anulează aclîncimea fjlozofică :l versurilor.
Se adaugă'la acestea, în operele posterioare revoluţiei,
improprietatea limbii şi pretenţiile excesive, care acuză
grav discrepanta dintre intentie si posihilităti.
Cu Cutremilrul, H eliade inaugurear.ă <lire~ţia liricii
umanitariste, un filon productiv în literatura paşoptistă,
care va J.a o vegetaţie bogată mai ales în opera lui
Bolliac. Scrisă su1 impresia catastrofei de la 1838, cînd
o ma1·e parte a Capitalei a fost dărîmată, poezia transmite o emoţie reală, în ciuda lipsei de cizelare a formei,
JHÎn sinceritatea sentimentului pentru cei sărman i.
Săracu l e strivit de stăpîni lacomi şi trîndavi, el hrăneşte.
\'U sudoarea fruntii, ghiftuiala îmbuibatilor, dar pînă
:-i biserica rămîne 'surdă la vaierele lui. 1'~tu,;i îndemnul
;. la răbdare şi calm:
'
JJ,frbaţi,
11n
ridicaţi
bm/11/,
1:ă
pacea i·a domni ...
Justiţia se va înfăptui la judecata de apoi: atun,:i
ct·rnrilc se vor d eschide, exploatatorii vor fi sancţio­
naţi, .îm păriiţ.ia fariseilor ni micită, se va instaura dom11ia „verbului" cchiYalent în gînclirea lui Eliade cu
.,logo~-1tl", cu raţiuuea divină. 1 Evident că îndărăLul
frazeologiei biblice se a!"cuuclc, ele fapt, temerea <le
revolutic.
O ~ondamnare directă a :revoluţiei este rostită în
Ci'iderea dracilor, scrisă clupii afirmaţia autorului la
1
Poe.~ia e om.bsi în mod inexplicabil t u td. D. Popovic•.(fn Curs iutreg ... , op. cil.,
pp, 2!9-233). De ohf<"I. t•tlÎ!ÎR Pop <1vi,•i u,uito.! ,i nhc pie~c iulporu,nt.e diu. dotinru. l
)iric cil lui Heliade Rîidulescu. lldevim dt.eva: tn. lJ.~ttpiarc• lui 18-l.8 (psolm îo Yf"r)';
liber!), l>tu!3i« (o arlil poetică in !lpfrit militant), So.,u,.. ce.tatt, O ,·occ (dedicată hă.ue s,•i
Ei!aterino Gblca, a c irei \'OC-e era ule.brll ~ 1uan;he:17,li interesul srrlitoruJui pentru mu.·
? Î.f'ă), P(irlreoil~ 1'r11d11âi1orur for. ITuro ( ,lntatU P11ri~, 18:iO. l't\ ne.te de intetnMţi.o.
)1:11.ă,m l:i BYCÎnliHu utopic-) etc.
192
1838, dar publicată la 1840, cînd. D. Filipescu, N. Băl­
şi tovarăşii lor ]nau drumul închisorii. Împrumutînd d e la Milton mitul naşterii diavolilor, de care
s tia şi Budai-Deleanu, Heliade loveşte în „progresiştii
~ebuni şi mai vîrtos ipocriţi şi cti rea-credinţă". Subiectul
poeziei e artificios, cu mari licenţe, unele ele-a dreptul
intolerabile. Dumnezeu îşi aşează fiul căpetenie peste
îngeri, dar un arhanghel „al. doilea·ntru ~ sla~ă şi-ntii
în săvîrşire", muşcat tle orgoliu, se revolta. D1n capul
,,. Igi.e" , ZJCe
.
.
să u d ă naştere ,,pnntr-o
grozava ceJa.
G. Călinescu - păcătuirii, geniu rualign, dar seducător,
căci, vorba lui Heliade :
<'eSCll
~
Ce rn(lre şi gro::av(L in îngeri ispitire!
Pc cine frum11seie<1·i 1w. l-ar fi 1nrb11ra1 ?'
O fiică de arhanglrnl, n,!scut<i clin gîndirc ~
Un duh! şi d11h~femee ! lipici impersonal.
1
Mulţi înge.ri se lasă ademeniţi de inf~rnala curtezană
~i-l secondează pe Lucifer. Urmează, fireşte, pcdeaps~
divină, care e năprasnică. Rebelii, hulitori ai cerului,
;;înt azvîrliţi în genunile spaţiilor, într-o cădere colosală,
rare durează 9 ~ile. Îngerii se prefac în diavoli, arhangh,·lul se transformă îo Satana, iar 'J'a1,·tarul, unde- şi
"'ăscsc cu totii i, ăla ş, dev ine sediul viciilor şi al t uturor
~cl<•lor, locul în <'IH<' mişună păcatele şi, adaugă scrii·
torul, ,.dospesc" războaiel e civile .
Trei decenii aproape după publicarea Căderii dracilor, Hcliade îl informa într-o scrisoare pe Bariţ că aceal'ltă poezie ar constitui cî.ntul I dintr-o. vas~ă epopee
intitulată Anatolirfa, cuprmzîn<l 20 de cmtun. În v ol.
11 al C1irsului întreg de poezie gen.eraW, (1870), el rcpro·
duce Cr1.derea, dracilor sub titlul bizar d e Tohu-Bolm
(denumire ce vine din Biblia ebra ică prin int~rmediul
lui Pierre Leroux: si înseamnă amestecul haotic car e a
precedat crearea l~mii. v. D. P opovici 2). Tot aci sînt
pnblicate cîntul I1 - Imnul creaţiunii; cîntul ţţI -:Viaţa sau androginul; cîntu.l IV - Arborul ştiinţei~
ciutul V - Moartea sau fraţii. Potr ivit programultn
1
r.
Uc}jude Rătlulc:.seo, Optrr (cJ.
o.
PopoYld), J, 1939, P· l!/4.
: Idem, p. 988.
13-c. 459
193
anunţa t
1,ura:rea
Bariţ, lucrarea trebuia şă continue desfăcărţilor Genezei, apelînd iusă şi la mitologia
lui
greacă
(cîntul X : Saturn şi Jupiter, cîntul XI : Prometeu şi Pandora etc.) şi terminînd cu cîntul XX Victoria omului asupra zeului Forţa) . Intenţia n-a fost
realizată şi opera a rămas fragmentară.
A natolida (poate de la grecescul „Anatoli", care
tlesemneaz ă Orientu l iu geueral) derivă din aceea~i
„foră de preoc upări cu Biblicele , lucrare informă, în
care se în c<>r ca explicarea Vechiului testa.meni por11ind
de la premisa că e vorba de o operă ieroglifică, ale cărei
simboluri trebuiesc descop erite şi interpretate. Inspirată
de Paradisul pierdut al lui Milton , A natolida se serveste d e cărtile Genezei ca să dezvolte o conceptie
fil~zofică despr e raporturile omului cu divinitatea '~i
sensul d estinului uman. Ca şi la marele poet en gl ez,
p ersonajele au o valoare simbolică. Adam e omiil în
general, umanitatea; dumnezeu este E loim, adică
„Forţa", .,Puterile" (de unde şi cel de-al doilea titlu
al epopeii : A.natolida sau Omul ş i Forţele).
Interpretarea mitului hihlic, cel puţin j udecînd
d upă cînt urile care ne-au 1·ăma s, sc î11depărte ază fo.să
de Milton. P aradisul pierdiit. epos a] :reYoluţiei burgheze,
deşi
în
aparenţă
demou:;tra teza că nesup unerea înîn Lucife r p o marei.-
seamnă păcat, proslă,·ea de fapt
răzvrătit î mpotri,·a diYini tălii,
pc luptă torul pentrn
lih ertate. d uş man al autorităţii oarbe şi al>solute . A dam
însuşi, prin păcatul său, deschidea era faptei creatoar e,
a civilizaţiei şi istoriei ; abandouînd beatitudinea paradisiacă, stadiu de inerţ ie, de pauză şi Yid spiritual, omul
î,i începe carie1·a-i patctit'ă si vlorioasă de domesticire
va demonstra că progr esu] tehnicii şi ştiinţelor duce la
distrugerea ciclurilor de civilizaţie omenească.
U tilizînd o arguţi e confoză, autorul ne dezvăluie
că 1·cdem pţiun c:1 v a fi dohîndită prin „ DumnezeuCu vîntul"', d eoarece divinitatea care l-a izgonit pe om
din rai nu e vindicativă, cum pretind „infamii. ci
dreaptă ş i călăuzită de principiul binelui şi armoniei.' ·
Anatolida nu exprimă decît una din veleităţile
scriitorului, aceea de poet universal şi cc!tăţean al lumii.
Ca şi Tasso, Ariosto şi Camoens, glorii ale latinităţii
din secol ul al XVI-lea, care încătuşaseră sentimentele
fÎ aspiraţiile unei epoci moderne în forma arhaică a
eposului, Heliade se si mţea ch emat la rîndu·Î să creeze
epopeea naţională romînească . Opera, intitulată
.,Mihaicla", n-a fost dusă pînă l a capăt, doar două cînturi
au fost scrise. In centrul ei domină figura lui Mihai
Viteazul, personaj cu un destin glorios şi dramatic, pe
care patl'iotismul ardent al momentului il onora cu
deosebire.
Punctul de vedere filozofic e fideist. După o lungă
digresiune introductivă, în care se expune o teorie a
concilierii liberului-arbitru cu predestinarea, intrăm în
desfăşurarea propriu-zisă a naraţiunii, redui:;ă la un fir
de subiect să răc~tcios. Prin axhanghelul Gabriel, Mihai
primeşte o solie divină . .i\ .rnhasadorul ceresc, după cc
poposeşte pe munLele Caraiman, il , izitează în somn
şi-i ordonă să scuture jugul turcesc. În accfoşi sens îJ
î n<k amnă
ş i chiriarhul Eftimie clin
prettrsit. ca ,;i clomnitorut
A real/a poporul
E:remple de
ş·a dli
11Hiri
[<ipte
Tlrgm,işte,
şi
P.l
L"iitori,nii
şi
c11.grt n~C(?,5.oriu~
0
a naturii si instaurare a do!inatiei '1 ui. Co mpu nîod
Anatolida 'tn tr-o stare d e spirit ~ontrarevoluţionară .
înveninat dP aJ ve1·sităţilr şi rPplllsiiJe lui a ntipa~optis te, Heliade se ţin e aproape de Yiziunea religioasrt
asupra lucrurilor. Între C<iderea dracilor, care-lînfjercază p e Lucifer şi reprobă TăzYrătirea. şi celelalte cînturi ale poem ei e o deplină unitate de sens. Abia dacă
poetul îndrăzneşte din cîud în cînd să-şi exp rime o
nedumerire; de pildă, i se pare paradoxală interdic ţ1a
ele a gusta clin arborele ş ti inţei. 'rotuşi, în cîntul I Y el
Mihai ar e o explozie în contra nobilim ii : ,.Boierul
e prea fi<iră", şi apoi o discuţie lungă cn Eftimie, din
care nu aflăm. amănunte, fiindcă
... pînă la noi fc1ma nu ne-a adus nimica
Din cite .ţe t•orbir,i în doma prinţiară
Cu dom,uil numai m11r1ur. 1
J
Open (t:d . O. Popovi<:1), J, 1939. p. !!18.
195
194
Cîntul al 11-lea al Mihaidei a apărut de abia în 1859
puternic schimbăril e petrecute, în concepţiile
lui Heliade, după revoluţia de la 1848. Poetule încredinşi acuză
ţat acum de Yocaţia sa profetică. Într-o notă introdttc·
tivă o proclamă emfati c: ,,Intre spiritul domnului, ce
s-a pus peste mine şi mă devoară, intre în inimile 11oastre !'· 1
Tendinţele retrograde ale operei s-au accentuat; sens ni
antiturcesc al primului cînt e aproape total răsturnat:
atitudinea fată de boieri, ostilă la 184,6, d evine acum
favorabilă. Lămurind cîntul II într-un pasaj din
Echilibru între antiteze, Ilcliade îşi precizează clar pozitin : ,,Natia. îsi adoară eroii săi ce se nzimea boieri,
n~ţia cons:n:ă ~1ivenirea lor, cîntă dimpreună cu mine
faptele lor ..." 2 Afirmaţia că ar fi renu11ţat să continue
opera, deoarece a aflat de „legiitura lui 111ihai", c dezmintită ele faptele înseşi.
' Scrise de la aceeaşi altitudine a poetului bard şi
profet, poeziile Traducătorul la V. Hugo şi Sania ceia.te
sînt rodul anilor d.e exil, cîn<l scriitorul a v enit .în contact m a i sist ematic cu doctrinele socialiştilor utopi6
şi s-a pasionat d.e Foutier. Interesant e că, Yoind ,;:'i
prezică viit orul societăţii omeneşti,
Heliade pornea
de la o înţelegere raţionalistă a conceptului d_e profe\
acesta ar fi un „spuitor de necunoscute care prin calcul ·
trece „ca algebristul" de la necunoscut la cunoscut. 3
În ciuda vocabularului umanitarist ~i socializan t,
,,algebristul" pr oceda însă în spiritul matematicii hurghcze ! În Santa cetate, viit.orul lumii apare ca realizare:1
unui ideal comunitar egalitarist. Poezia, schimonosită
ele ab1mdenţa italienismelor, st ranie prin p enumbra
misterioasă în care se sc aldă ideile şi prin încătuşare a
Ycr sului în tiparul <lantesc al endecasilabului şi ter::.ei
rima, se co rupune din do u ă părţi : în cea dintîi c
evocat „Crist-popolnl" , năpăstuit <l.e-a lungul istvnei,
ultragiat ~i martirizat, în cca de-a doua e zagi·ăvită
„santa cetate", unele domnesc „verul, frumosul, ma.rele
şi bimul". Lipseş te ceea cc lipsea şi î n Cutremurul.
soluţia rea lă a trecerii de la ordi nea vech e, nefastă.
]a ordinea nouă, radioasă ~i desăYir,:,ită.
u •tale, unele
Uns împ,,rat J,, ambe 1'es1mne111e
Verb s,weron în f ine se pro,·illmci.
196
.,
'
'
.,.tremunt re"ii, slirpea purcitou.s(i··,
soarta c „nwi
ata-·' ,
d iferitele JH~poarc trăiesc î~ solid~rit~te,Jus~iţia, frăţ~a
.-i vil'tntca ~î111 !'tăpîne. Ş1 totu ~1, crndaţcmc, <lar at1.t
;Ic· rc\'clatoare pcntrn concepţia politică a autorulu_1,
în acelaşi timp „propriul e sacru" şie „risolvat comunu/·'.
Ca si la 1848, Heliade voia „foloase generale in paguba
ni,,;,ănui". Fondul duplicitar al gîndirii sale se intre:dtTeste încă o dată sub perdeaua de fum a utopiei. 1
S-ar părea că fabula şi poezia satiTică, domenii î~
cu-re Heliade a produs în răstimpuri cu scopul de a l_ov1
în numeToRii săi aclvcrsari, ies din cadrul preocupărilor
de care a~ vor bh pînă acum. Î n adevăr, fabula şi
satira au fost atît de insistent cultivate în secolele
al XVII-lea şi al XVII1-1ea, încît mulţi cred că~ vorba
ele specii literare ale clasicismului . De fapt, tipar ele
genului pot fi utilizate în mod .d.iforil, şi Heliade c î~
a ce nstă priYinţă un exemplu edificator. La el pro~m~z~~
mea tipologică e sacrific ată în. folosul caractenzar:1
de esenţă pamfletară. Resentimentele per~onale 11
<·opleşesc pc scriitor în aşa măsură, încît el nu izbuteşte
să-şi decanteze ven inul şi să-l sublimeze în subst~nya
unei arte echilibrate, ironice, cu simetrii de compozrp.e,
care să cri tice, claT ele pe poziţiile unei obiectivităţi
aparnn tc, ale unui punct de veder e gcn?:ral u~an .
Polemica lui Heli:1do transfonnă pe adversari în cancatu1·i . El ,-e năpuste~te asupra lor, ca în Ingratul, cu o
adevărată erupţie de injurii şi ba:tj~curi, ~ăr~ a .s~
preocupa măcar să simuleze imparţialitate ş1 fara mc1
o strategie a a tacului. Adesea şi în fabulă, ca în !Vlăcieşu!
.~i florile, a t mosfera e violent subiectivă, poezia le_gata
tic circums tanţe - şi deci incapabilă :,;ă suprav1eţu:
ia scă estetic. Aceeaşi predilecţie p entru vorba de ocara
V
marc trud,ţie privitot la San-ia «tote • dat D: Popovi~i.
care 1-n (l()nstru.it ru pasiune ctreclWtvrul :,tnvctte. pnn
••
OP
·· s I
'-pt·,co.tiile
t1AIP, vu!oartţl propriu.;isă o poeue,.
. o_pov u.,"t, o.n u
,unp1oorca. • l......
,
•
C(.to.u. J111,e uloplt fi putzie, Duture, ti, 1935, pp. 118-13.:. .
1
1916. p. 2M.
În Sanl<t
Un studiu J.e
O
- h ---• b"blfovcatic pe
1ns.accnanul
,t
r,
197
şi ~~cabularul de mahala se :regăseşte în Areopagul
bestiilor (1856), unde lupii „cilibii" (boierii conservat ori) şi v~pile „nlfoiunale" (liberalii rosettişti) sînt
condamnaţi deopotrivă . Aprecierea lui Bolintineanu :
,,Nimeni nu reuşi ca Heliade în satirele politice de circumstanJă" 1, priveşte nu atît valoarea de fond, cît ecoul
momentan al operelor de acest gen. Totuşi Heliade
manifesta dispoziţ.ii certe pentru gen. Mai mult clecît
atît : vehemenţa tonului, verva p1n·siflării. suculenta
limb~jului, co~orînd pînă la trivialitate, dar vigu:ro's,
plastic, expresiv, clovedcse încă o dată resursele remarcabile de care dispunea scriitorul.
Resurse .remarcabile... în adevăr, iată o constatare
cum nu sc poate mai adevărată, asupra că1·eia merită
să insistăm: poetul dispunea de resurse 1·emarcabilc;
ele îşi mărturisesc prezcn ţa la fiecare pas, deşi arareori
se împlinesc în rotunjimea unor mon1unente durabile.
Heliade aparţine de fapt acelei categorii de scriitori din
care e greu a reţine bucăţi antologice, însemnătatea
lor constînd în totalitatea creaţiei, în suflul ce o animă.
Afară de Sburc'[torul, O noapte pe ruinele Ttrgoviştii şi
încă una sau două poezii, restul a încetat de rnnlt să
mai figureze în circuitu.I viu al literaturii· şi totusi
prin ~orţa t alentuh1i, })articularităţile şi ti~brul liris:
mulm, el arc dreptul Ja o considcratie deosebită: chiar
şi faptul că opera sa a acţionat ca 'un ferment pozitiv
asupra debutantului de geniu Eminescu e un criteriu
de valoare.
Pentru a desprinde profilul literar specific scriit?rului, ve _recomandabil ~ă n e adresăm numai cu precauţle lucrarilor sale teoretice. În studiul despre satiră, el
condamna mobilul personal îu critică, însă - după
cum se ştie - acest principiu 1-a încălcat în mai toate
cazurile. Profesînd literatura la „Filarmonica" sau în
paginile revistelor, călăuzit cu alte cuvinte de ideea
co~stituirii unei estetici, deci a unei pedagogii de cncenrc a frumosului, lectorul lui Boilcau, Marmontel,
V ardalahos, al lui Victor Hugo şi al atîtor altora încă,
mari şi miei, s-a străduit să degajeze anumite Teguli,
1
198
Cit. îo.: G.
Bogdan~Duică, op. cit.,
p. 305.
a indrumat spre rt>spectarea autorităţilor şi . stu?i,~l
marilor modele, a căutat să aşe;r,c arta pe t emeha d1sc1plinei şi a r-xcmplelor; clar nu mai e tlc doYedit în c1.;
măsură s-a abătut sin(Tur de la preceptele pe care le
,:,
l
b" .
propovăduia cu patos. Teoria îi servea, < ~ o_ 1cc1, c_
a
1111
advocaws di,iboli'·, ca să-i justifice d1fentelc at1ttltli~i sau ca să-l plaseze avantajos în raport cu una
:-1au alta din împrejurările vremii. Hotărît.oare ~entr~
a defini natura creaţiei lui Heliade e practica sc~1sulm.
Căci condeiul scriitorului îl ţinea în mînă un 001 impulsiv, nestăpînit, cu mintea în perpetuă agitaţie; dialectic~
v ioaie a spiritului său nu s_e .lăsa caytu~ată_ pentru ~ul~a
vreme de formule. Însusuile veritabile 1 le dezvalme
,;tructura beletristicii p~oprii, şi nu declaraţiile ele
principiu faţă de care se poartă mai des ca un franctiror,
uneori ca un eretic.
Pe terPnul stilului şi al limbajului poetic, romantismul lui H eliacle se afirmă în forme izbitoare. Pe contemporani î i depăşeşte prin universalit~te~ t~melor _şi
amploarea viziunii; se deosebeş~e ~e e1 ş1 pnn e_ne.rgia
declamatiei. În vreme ce maJontatea paşoptiştilor,
din motlestie, prudenţă, poate dintr-o mai bună foţe­
]eo-crc a ccrintelor xnomc11tului, îşi interzic elanurile
tu~ultuoase c~ nişte alergători ce-şi menajează respiratia autorul A.natolidei se încrede în plămînii săi viguroşi
~i
dezlăntuie fără rezeiTă; el are verva marii peroraţii
;omantice 'în care torentul liric se revarsă peste partitura strofei, iar forţa impetuoasă a verhului poetic
sustrage aten~ia de ia defectele parriale de_ r:tm sau
vucabula:r, concentrînd-o spre sonoritatea Şl mţelesul
ansamhlnlui. Nu e intîmplător că i se datoresc două
î ncercări de epopee. lată cîteva versur~ din Serafi~'::l
si Heruvimul, cu o desfăşurare în cascada a determina~j1or, simetric adunate în jurul pauzelor de cezură :
;e
şi aievea .fiin!<t-li !nc'i-nso[eşte;
•
C/ripu-Ji mi-e faţ-ori1inde, in pre<qma mea el ::boara:
Din soare se repede, din litnă striilu<:efte,
Dr,pă pămint se-nal{ă, din ceruri se cobo.art'i:
Pe la fîntîni m-aşteaptă, m 1mda. se rasfnnge.
C1i Jrunz11. îmi şopteşte, c1i zefirn~ suspin«. .
C,i v«lea îmi răspunde, eu. pM1ma mtrt pltng,:,
C,i dealul se înalţă, w cîmp1tl se alină.
-5-în .,omnu-mi
l99
CI! floar~a se dă-n leagă11, cu iarba 11n1foiază;
Livedea zi arată, dumbrava-I sulJtascunde ·
î,~ rw_apte, l« umbrii. şi Î/1 razd, '
Nu e nal';'ca-mi spune, mă mîngîiP oriunde,
fn ziuă fÎ
Durere mi-o adoarme, lacrcima el mi-o sterae
Şi pe pămî,., J1'.-n ceruri nădrjdea mi-o' 11r::1ă.
T emperament puternic, mistui t de
1
COlltradictii
cap?bil de aprinderea entuziasmului şi indigna1·ea u;ii:
Heliade . caută ~ereu_ ec~il~rul şi calmul conştiinţei,
d~r nu-J~ dc~leaga a~t1tu~1:11Ie d_ecît acolo unele pasinnea
aie __?caz1a sa se clezlanţuie m voie, răfuindu-se cu adver-
s~n~- sau aplic!nd~-~e asupra mecanismelor tainice ale
v10ţu suflet~şti. L1nca sa c a extrPrnelor, trccîncl de la
a:-ru! grav Ş1 sentenţios al metlilafiilor, la rîsul mucalit
Şl acid al ah1;1lelor, d.e la tonul cald, plin de compasiune
pentru mizeria umană, al poeziei sociale si filozofice la
unproşcarea înveninată a satirelor. 'J'ocU::ai din acea~tu
~auză traducerile din Lamartiue, cu toată marea lor
~nsemnăta;te istorică şi Î:11 J)ofida np1·ecicrii înalte pe care
1-au dat-o. con.te1:1porann, n-au ~upravicţuit. Ele supă·ră
adesea pr1l1 lipsa de .flui<litat(' :
f
~imţirile-s .fiorate. inimile se pătn, nd,
Ş1-,i '!erul car! sună de glasai cel trem11rind
lutu.ror tipctelor, transf01·mă sfîsietoarea tristete in
melancolie ~i dramele conştiinţei' :în obiecte ale' u nei
('or1tcmplatii lini~tite. Vocati:1 lui Heliade se afirmă în
pasajele d;, brav~ră, unde s~ creează tensiuni, sensibilitatea se încordează, iar tem peratura creşte dincolo
,.le punctul de fierbere.
Nenorocirea e că nu şi-a înţeles singur chemarea.
C11 toate că improprietăţi de limbă şi stîngăcii de expresie există ~i în Sb1irătorul, această poezie va însoţi
literatura noastrrt cît de departe în vremi vor înainta
<lrumurilc sale, tocmai peuLru că autorul şi-a articulat
inspiraţi a pe clatele autenLice ale 1·esurselor lui : evocarea conflictelor, in cazul de faţă a surescitării ner voase într-un cadru de îusera1·e rustică, notat cu realism,
unde liniştea pietrificat ă face parcă posibilă starea
de halucinaţie. Pc porţiuni, monologul Florichii c
criticabil, clar î n ansamblu fervoarea lui se transmite
zpuduitor :
Ah! inima-mi zvicneşte .'... şi zboară. de la mine!
!mi c!'re ... Nu -ş co-mi cere! ş i nu ştiu ce i-aş da!
Şi cald §i rece. uite. că-mi furnică prin vine;
ln bra1e 11-am nimica şi parcă 11111 ceva.
Parc(• al murfilor st.iflet pin el s-aude trecind" ...
( ft<'tzboitil)
sau:
Că
Şi
Şi
uite, ,nii vozi, manul? aşa se-ncrutΧM::ti
nici rm prinz de veste cînd singurel mă strîrr.g,
tremur de nesafiu, şi ochii-mi văpiiiază,
Pornesc dintr·îrr,yii lcicrărni şi pUng. 1nci.icutti, pUng.
ă-mă a r1moaşte drumul cil sfin1elor tale voi.
·n(es1ieş1e 11 mea lipsă şi mă sprijină-11 nevoi;
lnnna mea o hrănefl/J cu piine a se-ntări3 ...
F'<J
( Nugiiciunen <le
seară}
I nc~1~acitatca ~e.. com~nicarc a vaporoasei armonu
lamartm1cne, a staru de mefabil şi reverie vaoă vine
la H~:.ade di_n n~ad?renţa sa. la substanţa sufle~ească
~ onc,~aluhn. Îi hpsea sen~nătatea cugetului, acea
Judecata de sus asupra lucrnnlor, care }>une O surdină
1
Opero (ed. D. Po1>0,icl), I, 1939, p. 157.
• ldam, p 103.
1 Idem, p. 99.
200
la pune mîna, mamii, pe frunte, ce sudoore !
Obrajii... unul arde, şi altul rni-a răcii !
Un noei colea m-apitcă, ici coa.,,a rău mă doare;
111 trup o pirotea.lă de 10t m-a stăpînit. l
Heliade e un re toric ca toti romanticii. Dar retorismul lui e energic, dramatic, vizionar, diferit şi de senti ·
1.nentalismul lui Bolintineanu şi de lamentaţia discretă
(afară de primele versuri) a lui Alexandrescu, şi de
patetismul tealral al lui Bolliac. O adevărată prăpastie
îl separă de limpiditatea, cuviinţa şi robusteţea lui
201
Alecsandri. Retorismul lui Heliadc e mai degrabă al
oratorului ele tribună, deci :mai aproape de Bălcescu,
însă fără a poseda distinctia tonului si noble·tea sufletească a acestuia. Helia<le' e poetul îmbrăcat în odăjdii
de mag, car e vrea să conducă mulţimile fără a şti bine
unde, presimţind pe undeva lîna de aur şi constatînd
mereu că s-a înşelat. Hevărsîndu-şi apele, lirismul său
inundă pietrele de hotar ce despart în literatură haosul
<le arta adevărată, care e or ganizare şi efort lucid de
a supune materia ideii. De aceea, gafele şe înşiră unele
după altele şi, dacă privim bine întreaga traiectorie
pe care a d escris-o, vom constata că în mare parte ea
e o succesiune de eşecuri.
Umhlînd pe atîtea căi nebătute, Heliade experimcntea:r.ă tot felul de formule literare. Pentru a reusi
,,o orchestraţie serafică" în par tea I a Căderii dracilo;·,
unde se zugrăveşte empireul, şi a obţine senzaţia de
r ostogolire apocalipLică în haos din partea a II-a,
Hcliatle r ecurge la un limbaj care evoluează Je la încercarea de a transcende materia şi a o spiritualiza pînă
la cu~nularea de orori, de superlative fonice şi optice.
rmagmea e cîteodată grandioasă : zgomotul căderii
îngerilor e sugerat printr-o catastrofală dezarticulare
a cosmosului :
r:;n,1 toate s-ar e-Sniulge din ,narea Încentrart,
Eşind din a
S-a r prlivăli
lor axe şi nu s-ar m(li finea.
în .spafitt spre vecinică pierzarn
.:ji una peste alta zdrobi„d,i•sc-ar ciirlea... 1
Nici „esmulge", ni.ci „încentrare" nu sînt singul arităţi.
Lexicul e plin de născociri :
a gustului, ci pur şi simplu se situează în afara artei.
În Anatolida ele pildă, efortul de epurare a limbajului
pentru a s ugera aLmosfera de ingenuitate edenică, de
transparenţă şi erudita te a simplicităţii antid cluvienc,
r0uşeşte rnr. Opera e căznită, dedusă parcă dintr-o
schemă logică ,
Şi sîr1 la sin ferice se-mparadisă mirii
Ţiindu-se de mînă i'n ,nutuali afecfii 1 ,
sau:
Stăi, bel/a mea dilectă. Îlltoarce-te, o. Eva.!
Os nobil, adorabil, din propriilP-mi oase•,
sau :
E om
Fireşte,
obiecţiile sînt posibile, <lar înariparea
nu e de contestat. Din păcate însă, destul
de frecvent, inventiile la care recuro-e Heliade sînt
.
.bile; el e nu couLrariază
'
o
1mpos1
numai o anumită
ortodoxie
1
Ope.te (t:d. O. Popovici)a J, 1'39, p, 196.
'f,J,m, p. 190.
1t-(lre oamiJ, c<• l eul o
lionă.
Cîteodată, totuşi, mişcarea penibilă
durează cît flacăra unui
străpunge întunericul.
ce
3
a versului, în-
chihrjt, dar în
această clipă
În Jliihaida, elaborarea lexicală con<lllce la rezultate tot atît de nefericite: cititorul nu mai ştie dacă
textul e în romîneşte sau în esperanto. Iată de pildă
cum se confesează Cuvîntul, ,,încarnat" ca să „dei
face" pe Omul:
Şi.
î11. triunif re~ollc'i, uinic1te custodia,
lnfericarea rumpe şi-n cemri se realiă.
Lăsî11d jos fructifere divinele-i sem infe...
Pe care le-ncolf6§1C, le cr~te §i le coace
Al 11eri1ăţii spirit fn stcoli, gener(llii. •
La artificialitatea exprimării se adaugă diluarea
materiei, incapacitatea d e concentrare, discursiv:itatea Heliade utiliza rar metafora, înclinarea sa fiind spre
o poezie conceptuală, car e cultivă ca figură de stil,
• Opere (•d. D. Popovic;), I. 1939. p. 372.
• lcltm, p. 371.
• Id,m, p. 366.
4
202
şi
crustată pe splcndoa1·ea stranie a decorului, pare a
învinge gravitaţia; ca se înalţă atunci într-o plutire
.) i cluhri-l 1ningtierii burea:ză caldă 1nttnâ
JVUirgăriteaui vecfaic prwsfin1ele sădiri 2 , te.
inspiraţiei
dP-a dreptul ridiculă , pe fragmente, prin
siluirea limbii.
Idem, p, ~08.
în mod predilect, antiteza şi defineşte obiectul prin
$Înonirn ii .repetate. Lamentabil c mai:ales în versul alb.
Obligaţia rimei îi disciplina iuspira1ia şi, chiar dacă
ca <livaga, pivoLîn<l confuz fo jurul ideii, din timp în
timp tot se acluna în cîtcva , crsuri rem,u·cahil<'. Din
Poetul murind sînt multe s trofo de citat:
,_I
11ieţii
Nenorocirea lui Heliade a fost că el credea că ajunge
încordeze lira ca să sc oată oricînd sunete armonioase : din cauza infatuării excesive, obiecţiile pe care
le întîmpina, în loc să-i dea <le gîndit, tl exasp erau
lfÎ-i consolidau obsesiile. Numai aşa se explică liberta tPa cu car e s-a erijat în reformator al limbii şi furia
cn care şi-a stri C'at treptat propria-i creaţie. V crrnl :
să-şi
O , loc.,
md<> wpâ ~e sparso tn((, pi ină:
lu lun~i ,"iu,spint 1•iu{u-1ni ~e t/uce
şi
det·lin<1;
Viei lnrrimi. aici ,·egrete n -o pot inti,·oia.
bron:11/ ce mii plîngc în ~on1tri precurmate,
A mor!ii mînă rere uUima,mi orii bate.
Să gc1n o,u·e? sau 1tt(LÎ bine <!)(i caul a c:ln.t(l? 1
iii
Scriitorul se simtea Ja largul său în fabulă s i satiră.
Chiar cînd motivul 'e străin, atmosfera e aci n'ationalizată. In Corbul şi vulpea (1830), Heliade îl aduce pc
La Fontaine. pe malurile Dîmhoviţei; vulpea e o „jupîncasă„ căreia îi place să şe plimbe ca oricărei cucoane :
ea îl salută pc „jupînul" corb cu „plecâciurie", iar
acesta laf'ă să-i caclă un „chilipir" de caş. 111 Un m1âeroi
şi o fenieie (1861), portretul „miâeroiului·' pahtnagiu
ş1 c,1ropcnizat, la modul coanei Chiriţa , e ilcseu at cu
" peniţă acidă , neiel'tă to::ue :
VJ„iernşw,
ne1'Cist11.ic1,,
Ochi de tinx, but de curnic,l.
1\ 11L sui. foculu.i ni.,('iru,n ,
·
O lua p1ip11c !rt drum,
Tot
ornşut
"I'rcieru
şi
rolindn,
vînfltra.
/,or. r<is111li nn lăsa.
Peste tut s•amestew . 2
Preferinţa pentru exl'resia , erele, licc n~ioasă, pc
can: buuul-gu:;t o expulzea ză de oLicei din domeniul
poetic, o o altă clon1dă a for·ţei cu care se ilnpunc în
a rta literară a lui Heliadc ceea cc e temperamental.
Cît de departe sîntem <le protocolul lexical al clasicismului care osîndc~te toL ce nu e nobil ş i conform
r tichetei !
'
Opu• (ed. D. l'opovi<i), I , 1939, 1>, 11 I.
t·Qi
~tirui tr'f(:ute~ pe~teri ~;, pcl.du1·i icmbroa.se
din ('dii.ia de la 1829 dcven<.'a în 1847:
O. lac: §i voi. ,ti11cr 11111tc, speltmr.i, sell•c•lor 11mbrr,r,se...
., Tuciul cîmpen(sc·' clin Singurătate :,c L,·au::sfonuă
în ,.rustica campană", iar „sunete viteze" cli n Rli.zboiul
(1829) devine în Resbellul (1860) ,,bellice sonun:". ltalimim1ul, semn în definitiv al prezumţiei bo]năvi­
cioase care pusese stăpîufre p e scriitor , i-a dat loYitura
fatală.
l\icăicri nu c mai dăunătoare dccît în cazul Jui I leJiade rigida judecată belferească, înte meiată pe ca tegorisirea metafizică in bine şi răit , oL'i pe acea tcndiu-ţă
<le a extrage din trecut exclusiv moLi vc ele admiraţfo
sa" pricini de osindă. Adesea me:ritelc lui Hcliadc
sclipesc prin no1·oaie şi pulberi aduse ele toate vîntul'ile:
şi, nu o ,Jată, cusururile lui sîn t mai instn1ctive şi mai
vrednice de atentic dccît virtutile altora.
S-a spus că el' ar fi fost un )~are poet dacă n-ar fi
trebuit să-şi sleiască energia luptînd pentru formarea
limbii. 1 După noi, datele problemei sînt mai complexe.
În ultimă insta11ţă, nereuşita lui H eliade e datorntă
conflictului dintre ideologia sa, din ce în cc mai refractară isto1·iei, şi literatur a vremii, care printr-un vast
efol't colectiv, prin descoperirea poeziei populare,
autohtonizarea i11spi'l'aţiei , respinger ea ab eraţiilor latiniste, tendinţa spre observarea mediului local, se făcea
într-o măsură tot mai mare ecoul experienţei ist orice
şi-i împlin ea d ezideratele. Apoi vine şi celălalt decalaj,
1
1
*i
f
r...
CiU_ine.3cu. i'<foteri«J tlocjtme11uir, iu Studii l'
cercetări
dl' Wfto„i, , iltrat• ., ,
ot,t,,,. nr. J- 2, J9;9, p. 381.
Idem, 1>. 2 '.H .
205
204
to t atit de drama.tic, acela dintre intenţie şi mijloace,
d intre aspiraţiunile de dimensiuni tulburătoare ale
spiritului său neastîmpărat şi insaţiabil, pe de o p arte,
şi limitele determinate ale constituirii limbii şi explorării res11rselor expresivităţii poetice, pe de altă parte.
Acest om, pe care totul îl atrăgea şi nimic nu-l
putea satisface, care a căutat continuu, fără să găsească
vreodată idealul în stare să împace contrariile printr-o
miraculoasă şi imposibilă armonie, care a deschis mer eu
şan tiere, ducînd rareori clădirile pînă la acopenş,
a fost, în ciuda tuturor erorilor săvîrşite, un mare
poet. Un mare poet, în sensul zbuciumului lăuntric,
al capacităţii de intuiţie şi viziune, al imaginaţiei g ranrlioasc, invins în să în bătălia eu materia reb elă a Yer-
c;nlui, deşi printre sfărîmăturile rămase în urma tr~cerii lui printre oameni s-au păstrat şi unele ziclir i
trainice .
PROZ.\TOR.UL
IIcliadc a cr eat proză beletristică nu1uni nccidentnl.
A. fost mai mult un jurnalist, luccînd sub imperiul
,pontaneităţii şi al momentului, impresionabil, tn1nultuo:;, cabotin, cu treceri iuţi de la înduioşare la
,.;arcasm, de la tirada umflată, în care vibrează o con::tiinţă de sine maladiYă şi o aprinsă exuberanţă romantică, la tonul sfătos şi glumeţ al convorbirii familiale. Prin cuergie tcruperamentală , orgoliul ideilor
prop rii ,;;i :;ele vin<licati, ă, avea înclinaţii deosebite
spre pamflet. În acea s tă direcţie a şi r ealizat cîteva
mostre ren~ite ale gcn11lui.
E ele observat că anul 1848 diferenţiază pamfletele
h.!liadiste în două categorii : de regulă, cele scrise
înainte de revofotie fac haz de ceea cc c r idicol şi prezumţios, muşcă, dar nu distrug; cele scrise după revoluţie emană fum şi pucioasă, ca un crater vulcanic.
Din prima categorie, portretele Domnul Sarsailă,
Coconiţa Drăgana, Cr>conu Drăgan vor să fie o caracterizare tipologică. Dar ele evadează din zona generalităţilor uman.o, coborînd la modelul din viaţă pe care-l
denuntă
aluziv. Construcţia narativă e simplistă :
autorttl pleacă de la cîteva date· elementare, alese
fără sistem, şi procedează prin circumvoluţiuni, definind
obiectul, redefinindu-l, asaltîndu-1 cu salve de epitete
si caracterizări, car e înnegresc şi ridiculizează . Unei
~semenea pr oze, ca să-şi producă efect ul , îi trebui('
ver vă şi pregnanţă
coloristică.
..
( citeşte Bolliac) e victima „autor~culu1 ·· '.
un incapabil care vrea să simuleze. ~ers~nalitat e ~·
talent prin mijloace deşucheate : or1gmahtate ~eşt~~
mentară, fizionomic tragică, absorbită în med1taţn
(,,ochii în gri11dă."), limba împestriţată cu franţuzi~in(',
manej sentimental pe lingă vreo cuconiţă. Dacă :-c
atino-e cineva de „dibla" lui, Sarsailă ia foc. El patetize;ză totul : ,,apşoara i se pare o mare în talo.: u ri",
.,cîrnp1tl păstnrilnr, o tabării sîngeroasii, flu.ierni, o lrîm:
biţii d-ale mari" . La fel cu ţiganul care se pusese sa
clocească un dovleac, crezînd că-i ou de b idiviu, Sar sailă .,îşi cloceşte pe mîrţoaga de Pegas cu_ aripile. de
balaur, pe care are de gînd să zboare la nemzinre, cu dibla
fa spinare şi părul vîlvoi" . 1
Coconiţa Drăgana e o mahalagioaică în r ol t.le l irn11
dome5tic, pc picior de modernizare, care se l eapădă
de orijilc oospodărioi, trîndăvind toată ziua şi
sule~enindu-~e cu tot felul de d1·esuri. Pe i:.lugi l e
ocărăşte, şi chiar p e „frăţica", coconul Drăgan, îl sudu~e
fără menajamente. Suprema plăcere e să meargă duminica la biserică, ,,gătiţică", înţepa tă, ,,întindichiată",
mai v"utos cînd Frătica i-a făcut si ceva nou ca s-o
Yadă oamenii şi să-şi d ea coate. '
Coconu Drăgan, ,,frăJica", ,.scumpul jurnută/oi-'
Sarsailă
al coconiţei Drăgana c un ciocoi care în. vremea fana ·
rioţilor „scotea lapte din piatră, pupa pe rumî~ în bot
$i-i Ina din punoă tot". A ajuns însă, cu schimbarea
timpurilor, pat riot, slujbaş şi „ţanţoş mojîcos" de
.,nu-i ajunge nimeni cu strămurarea la nas" 2 • D e citit
nu prea ştie a citi, iar slujb a şi-~ împline~t~ hrnftuind
pe cei mărunţi, linguşind p e cei procops1}1 ş1 strecurîndu-se printre treburi fără să facă nume.
' Opere (ed. D . Popovici), I, 193~, pp. 217-249.
' Ibidem.
207
Savoarea portretelor vine din oralitatea inimitahilă
a povestirii. Autorul se insinuează lîngă cititor îi vorbeşte pîndind efectul poantelor, cu o loc~acitate
torenţi~lă, nelăsînd.':1--1 să- ~i tr~gă sufletul. Limbajul
e .Pl~st1c, .cu expresu argotice ş1 cuvinte tari. E o proză
v1oai~e, pl.mă de nerv, imnică pînă la cruzime : ,,Hei!
Ce gindiţi? .cum să nu meargă bine zmei astfel de case,
!in~e coc~niţa Drăga_na pe D-zeu şi-l făcuse singurii,
inc a de cmd era la sinecuJă-sa, vătaf de curte sau armas
sau zapciii ! D-zeu nu mai are acum decît să stea cz~
gîrbaciul în mînă, să tot dea cînd în unul, cîrul în altul_
unde. va porunci coconita
: patt, plici' chiuu ' puf'. ....
,
m cine să mai dau, coconiţă? să dau si în Frătica? ~ar să-i bată. D:zeu pe toţi, că s-au p;s set-mi ;nănînce
:alele! - Auzi? ia-l de păr, ceau.s arhanohele că coconita
a zis s.~ tîmuim niţel şi pe Frdţica." f
'
'
Scrutorul, căruia îi plăcea muzica - ceruse să
se cînte la î!'1?1ormîntare finalul actului II din Lucia ( !)
~ : ~10 avuditiv. Portre~e:e. sale sînt scrise într-o proză
g~lagLOasa, dar cu sonontaţ1 care nu se adună în armonii,
c1 se des~ac în ţipete de piaţă bucureşteană. Şi nu o dată
e~ se al1m~ntează cu provizii lexicale >;i vulgarităţi
drn don~emul suburban. Cind ţiganul se aşezase să-~i
cloceas~a dovleacul, ,,boboroşa ochii, se îmfla, se spo.
1
rovea din trup, pare câ ar fi avut pene şi fiicea: cîşşş J·' 2
. ~Juma e groasă, dar caracteristică. B eliade nu a,,ca
în accepţia YOltairiană a cuYîntului, ci umor,
u n umor zgomotos, mucalit, corosiv, accesibil masei.
Aplecarea spre glumă era o tendintă a firii lui dar
!:i~ o. meto?ă de lucru. El se temea d; academism,' voia
'-a ir1stnuască amuzînd. De aceea, cîncl aborda un
subiect arid, părăsea imediat tonul solemn aluneca
spre causerie şi-şi pipăr<J. textul cu snoave' si vorbe
d.e duh. Avea replica ascuţită, provocatoare ~i torcu;rnl~ a unui_ meridional trăind într-o mahala ' a Capitalei, cvare-y1 cam bîrfeşte vecinii, ajunge repede la
s udahna, flde cu voluptate ele aspectele caraohioase
a le oamenilor, el simţindu-se mai deştept decît toţi.
;a: p1r1t
1
208
Opere (ed. D. Popo,ici),
ldtm, p. 248.
r,
1939, pp. 425-426 .
La 1847, inauvu.rase prin numărul 3 al Curierului.
romînesc o rubrică de şfichiuiri ironice intitulală
Urzicele, iar în se1·ia de la 1859 începuse alta, den~mită
Brebenei şi ghiocei. În articolul_ consacrat gravei ~nobleme : Propriul ,:i comunul. (Dive'.·s~, II), plasa o 1sto:
rioară amuzantă
un chir Ioniţa, care socotea ca
altul, dar se supăra foc cînd trespur1înd că lipseşte dreptatea pe
caricatură de profesor ?rdele~u,
,.filozof şi teolog absolut", prefigurare a Im M~rms
Chicoş Rostogan, c strecurată în notele : Proiectul
pentru instrucţia publică. Profesorul îşi avea meto<la
lni infailibil~ :
cu
e normal să ia de la
buia să clea înapoi,
pămînt. O nostimă
No, ia sii-mi spunefi unde e Marea Roşie.
N u sci m, riispunseră în fine şc?larii, d':pă ce se
uitară mult şi la charte şi la profesor şi între sine.
.
- N o, ci cătaţi-o, adaose profesorul cam serws.
- N u scim unde s-o căutăm.
- No, dar asta! ci acolo pe charte s-o cătaţi .
- Nu scim pe care. Arată-ne-o, domnia-ta , domnule
profesor.
"J.
- Că- z eu nu m-am preparatu-m-am puui ac1tm.
O excepţie în creaţia heletris tic~ a lui ~-Ieliade o formează Florile de mai, un poem 111 proza de un surprinzător lirism, de o rară distincţie· a. tonului. Scrii.,-
A
V
torul asociază s uavitatea i,ură a flonlor cu tabloul
i-îngcroaselor ciocniri din sînul s~cietăţi~ uma~~e. Între,·cdc cu oroare perspectiva un111 război pustntor, cînd
pămîntul întreg ar putea cleve~i cîmp el_? b~tălie şi
flo1·ilc ar fi distruse. Dar omerurca „desfacuta de elementele dărăp ănării" prin ,,credinţii, ai~orv şi ideal''.,
se va reface. Şi pămîntul ~e va. popul~ wraş1 de fior~:
„vane fantasme ale nemuntoa.re1, beleţe , .. embl~me r~ci
ule nepieritoarei armonii". Condusă în plan s11;11b.ohc:
rncditatia se încheie graţios şi muzical: .. Atunci şi voi
asemen;a, regi ne orgolioase şi delicate, roz_e ale par·
terelor, caste iacinte, lalele înflăcărate, .veţi merg~ fn
locuinţa oamenilor împăcaţi a vei mănta cu nawele
1
Repiodui io Sui,ri
p()li1ic-t, M,tidlP ~i
lir,,g.11is1ict- (~d. r;. Bak uletcu), op. di.,
pp· 321-:122.
209
m . .• •
wa:ii
~~ agala~e şi. mai pe1fecte
fuJTi ale
singurdtăţii si feluri
na.şte-se-vor
din im~neele
Astfel de suavităti sînt
re,.
.
Omul era ni:~a soli '·t
d rare m sensu] lui Heliade
<l
I'
c1 at c ev ·
I
·
'; un temperament prea
len~mente e veacului si
ragazul
. exp o~l\" ca
.
1 semne
Mai al
'
..
şi. . a1. b.atrmcţii
a pus în t t
· fă
ei:: m .ann exilului
contP.mplări'
să-şi găseasc'ă
c~ atît .mai intolerantă \:ec;t acut o :pornire pătimaşă,
~1 er a, realmente înlăturat d. el se sn?-ţea, şi ele fapt
pe care le ()cupa.::e • d . m posturile de comandă
d .
·- cm ·va Du1)ă 1818
evm răfuieli cu a<l--versarii · li . . · ' , scrierile lui
adevă.rate acte de . d
pCo t1c1, executii sînocroase
..
•
~ en et a. u cît • t' . '
t?
•
rc„astenta cu atît ~, . d'
. m imprna roa1 multă
• l
, ,
,e in igua 1ua1 t . E
ca umea trăieste. de,,· I
• aie. ra parcă uimit
t
• l
.,
.,.1 e se supara"
d'
rmm< ca un profet din V
.
.e pc msa. Blesteorii absurde
o în . "b -i~hi'.tl testament, for rnulîn<l
ioi;,îndu-se faţă de mer~1cl~1 l a s~uranţă de sine. îndut.~rmeni de comparatie , sale drn trecut şi căutîndu-si
Relia<l<· a Jun~ca/1\ p a~theonul. gloriilor mn;h,mer clor şi a început să f :c unc1 tot mm.mult în lu mea
numai că rstc: un ncî
l ceea cc nn~lta vreme p ozase
-::are, fără 1ndoială
~~c ~s. A~estc1 stări de spir i t
· · · ·
' nu 1· a 1ntcrz1s
d'
·
m,ţiattvc
folositoare
·
·r
· ' :spora ic, anumite
51 rnanuestă i d
b
r-orcspuns un .,. 1 E' . I
r
e un-simt i-a
F, h ·z·b
~ 11 ·
sti1u pa1nflet l ·
,,
c i i ru ÎnlrP antiteze a l
. ..
u u 1 veninos din
a~ extaz1tlui ::i dziunil~r
.Pe munte_ din Biblice,
swns d' un prosr.rit al t p
~m. Souremrs et imp resM cmoires sur r histoi;: r;sv;ctiv:1, g~·an?ilocvente din
Nu intră în obiectul e a regenera/ion roumaine
<l.octrina
"Î te a?ilestodr rîndnri
c
f.
·
.n unţatc (Jr; Hclia<le·, în 1 on ,.. e·1 e filoz
. . o ie a istoriei.
rescuză incid<:ntclc c h u] cr~n ~ ammt1te.
Aci ne iute·
. ·1
l
,
ll
e etr1st1cn ,.1. •
tnlJ oace c ci,• care
„
l
' :r , in spetă, mai ales
scrntoru •c s
'
·
p ru3 a con, ingcrile
er,·e~te pentr u a-;.i
V
cu
mtăţii,
uf;·e:~~l'
I
filo,1ofică
să cercetă1~
.
)
s
~ ensul activitătii p ublicist'
cont:.rarevoluţionar.'
Faptul c'i IH /e clupă 1848
gra}1~, că discipolii îl aha'
e iad': se. află în
estr
dizpolit1ce ~I ocolesc ca pc un ;~o~asera, . iar . p artid ele
nu trebuie să inse]e a'll
atrm malllaC mcorioibil
c
"il
; · " pra apart enent · d 1
° ·
·cpf1 or sale. Desi în C"a· L"
,ei e casă a conne
~ r a cu toată 1
1
a za, am mai ::>pus-o' în I'm:nt
. el e s1stemulu"
.
u mea,
e ·actio1 doru1n
an
' t,
v
2(0
,
al cîrdăşiei burghezo-moşiereşti. 1n Echilibru între
antiteze tendinţa e de a concilia antagonismele de clasă.
Respingtncl dualităţile himerice (viaţă-moarte, lumină­
întun er ic), care se anulează reciproc, şi dualităţile
monstruoase ( doi bărbaţi, donă femei), care se distrug
prin concurenţa ter menilor, Heliade simpatizează cu
<l.ualităţile naturale, capabile de u n rezultat productiv
prin uuircn lor (suflet-corp, progres-conservaţie, guvern.·
popor). Împotriva doctrinelor „empie şi inumane",
ce proclamă lupta dintre suflet şi corp, dintre progres
~i conservaţie, clintre guvern şi popor, el caută să stabilească echilibrul antitezelor, deoarece acestea „sînt
create de la început de u fi in eternă nuntii şi armonie".
Mai e neYoie să demonstrăm că nu există aici nici
un grăunte <le gîndire dialectică şi c:i. o influenţă hcgc·
liană, de care unii au ,·orbit, e cu totul neverosimilă,
1
dincolo de o anume potrivire de termeni?
Care e modul de argumentare al scriitorului'?
Adaptat circumstanţelor.
Cîtcodată, ca în prefaţa Gramaticii dP. la 1828,
adevărat model de bun-sirnt în actiune, cu o artă desă·
Yirşit11 a :;iroplificării di.fic~tăţilo'r, Heliade călăuze~te
la ade\·ăr - socratic, silindu-l pe lector să gîndească
~ing_ur.
ln g1;ucre, presupnnindu-şi auJ:itoriul nepregătit,
el caută sil pol'nea,-.cli ele la abecedar~ concentrîndu-~l
a tt' ntia asupra ,-.taJiulni i.nitierii. De aceea lucrărilP
lui în toate domeniile, în e ramatidi, t.corie ]iterară.
istorie, incep lle la zero, c.fortul metodic al a11t orului
fiind ca, ..
atft cu dtitorii
cît de multe ori
si cu noi însi ne de Ici cele cunoscute către cele necu ·
~wscute., sli. ajungem la
a objectulm
despre care crnctclm
prin urmare,
putem a-i da.
(J definiJie rredriică de dînsut·. Din acelaşi imbold uerivă
pasiunea p e ntru t>tiiuologii, conYingerea că cercetarea
păfind
noştri,
cunoşti11ţa întreagă
şi.
să
-ensului primitiv al cu,intelor, eliminîud contaminările
de în1eles adău~ate î.n decursul timpului, conduce irevocabil la aflarea ::t(lC"''ărului.
I ln edi;•• Ed,;,a,.,1,.; inur onlitc:,, pe care a dat -o lu 1916, l'etn V. D=•t
, ;••••~ pe uo _bun c uno,c61or 4j ,.,,.-drii /ilo:ofict in•Jcrn<~, o « ;.,,,tituia l egiitura
dintre •Î•t•n",I
J·,,ţ,·I.Jn
~i teun• lui Jlc\ja~e (PP· :XLY-XV l).
211
De obicei, IT clia<lc fj)o~ofează intr·o atmosferă faminici un pedantis m, oarecum ]a modul „în
scufie t:i, ho/ar' 1 . Lncrul e cu atît mai frapant, cu cît
scriitorul se re feră la probleme mai grav e. De pildă :
cum se dc m on strcază tc:.i:a că la baza univ ersului sîn t
trinităţilc (dualit ă ţi naturale plus rezultatele 1es·
prctin)'? Cu un 1wnct. spune H eliade, nu se poate
trage o linie; cn două puncte aceasta e posibil, însă
linia formată ar c o sin gură direc ţie, înainte sau înapoi,
adică în t r -o p arte ; dai· ,.într-o pa,rte numai nu poţi
s1'i-ţi mrisori ni.ci uia, nici mo~ia , nici magazia cii bucate,
ba nici baniţa cu ,n(i/at·. Procesul concretizării e con·
tiouat cu o Yădită plăcere de a sporoYăi : ,,1ntr-o
part-e e totdeauna nwrwi Într-o parte, fie vodă, fie vlădicii,
.fie boier, fie neguţător , fie .săte(l,n. Cind vcid pe cineva
fotNJ parte, să ierte că, cu wauI afeqia şi cu tot res·
p ectul, nu pot să- i z ic decît : «1V ea ntro·pa1·te». O spui
citrat mai dill(â nte, ca sii nu fie vorbă rnîine, poimîine.
Deci, ce e de fc'icut ?<: Urmează o apos trofă reto1·ică,
dar în acelaş i t on d egajat, mi~cîudu-se cu ingenuitate
printre paraclo"Xe: ,..-\ u, Jupîne, nu, domniile; nu, excelenţe!, nu, e:rcelentissi me, mie ,;orbele numai într-o parte ,
la ureche, mi-mi plac ... De la anrită s<l-ţi fie gura pînă
la mine ~i de la mine pîn<1 ln aurită să·fi .(ic g ura e numai
o linie. .. D e. la dumneata pfnă la urechea m ea i,i ln
11rPchea altuta, iacă-mi-ţi un unghi ;\i, daccI se publică
şi ajung e la urechile tuluror, iacă că se nmple ţara .~i
t.oa!ă Europa de unghiuri, de triunghiuri şi vorba se
întinde peste lot. Prin t rir.inghiu,ri numai se măsoanr
spafiul .~i ştim multe şi multele n e ştiu pe noi:· ,, Din
triunghi în irinnghi - continuă Heliadc - î n nemăr·
ginit se formează triunghiul triunghiurilor, ce este Cercul
Universal sau Omega, arlicii O cel mare." 2 E evidentă
~ci. capacitatea de a plasticiza abstracţiile şi a descoji
1dcile de aus teritatea lor îngheţată. Dar este şi o t endinţă de s peculaţie t eoretică în vid, o dizolvar e a abs tracţiei filozofice 111 anecdotă, printr-un sistem de
asociere, iu reacţie lanţ, care pînă la urmă vulgarizează
liară , fără
212
l
Tudor Viaou,
(tta p r<>z<ll1>r ilor rouii ui, Hucme-,ti, l '.H I , p. ! 5.
~
lid ilih,.,• .-,,,,,
,,,.,i, e:::e.
011,
cir., Pi'· 19- :!..
.
' '
1 l rău al cu..,,înltllui , şi trausfono_ă
lucruril e, lll w1e esu ...·, ]· 0 ce a;:c ă d e cafea nca~nL.
filozofia într-o conversa ~H- a
h.. o<·t1·v : s tă Vorbind
.
d 1 ·. 1: acnt su h . . ,
·
.
Alteon m e to o ~ ~ ia
.
,: miti v autorul prevmc
tlespre i.storia c:eştm1srn1,L).1'.1 dpo~i~me ,; t cle ryi izv oarele
.
ca ar n e ca l]d
. . .
•
:întimpinare"
·
.
. , aj'lă n sip1-te 1n
.
l\lf 1, document e rar se
I .
auLenucc : " ' u e
..
. . d ctin decl1icfia, ana, ogia,
şi ap~i. int1.nţia, i,1 u 1···10',. studiul epocluilor
j ·,-a."11illnle
o
. . d.
Io 1, s1 a popo t '
'
. Ul· ,l vizi
d.
l
dit1 ,,cele Ppoce ce
j 'iziolog1"
. . ..
s,. al Joct. rute
o,·' ş·1 ere
. 1111e Ior ·1 , , glomerafwnu
.
1·· . om niele C"I or ,
. ..
mi.scat
popo
.n, cun ·. . , d ;:,
te
si mărw ru, ;
.
..
. . resus de oc11mer1
·.
ou
•
smt
- .
can
. ·t
niste şt. nnţe mai. 1' d , l . - do<·i·1·n entele si mii.rtuni e
·
- •
era G a< 1t
, • ·
,
'" t
ca să se poat,ci inve ,
·~,e asem enea st iinţe le judecn .
s~nt adev ărate sau. fals e, m .. , lis't ci un inspirat,
.
b est c un rat1ona
,
c um nu. rna1 v or \
l 1'1·1· 1·a1: cnv intc lc semne .
-,\>cntru
·a
'le sînt 1eve a ,
. ,
care l e1
.
. d d ' Î lo"i i s tona 11 poarta
J
1
l
·
H
elia e e a O "
.
el
În genere, mo ~ .m: . . . Fa1)t efo s1nt cl euatm:ate,
t111nire
1n
uururc
.
'
.
.
t:111 ·
r tT·O premisa
]US a
l)C c1tLtor
.
]
cast epta te tras e cin
•
î l
cunsecmţc e n ·..
. , A1
arainnen tele s1nt n o·
• su
, fennta
.
· 1n
aclnc I0«1ca
, · .<. csca
. .. 1 ., ' nt î.n t eme1ate
pc
' ·
"
r·
·· · r afnmat11 e s1
c uite cu aunna·p1 , H\ '
. ,
' n·Le analo(rkc sau
.. fonte:t.1st
· c , pe ..rat1onam.,
"'
c tiJnulo"ll
.
. .
,
0
·
l
· presu capricioa$t: .
·
lJlll" 7i ,;imp u pe. ~m. - f
damentală a E cliilibmlui
Tonalitatea st~1s t1ca . ulnl . 1>ol c roice din cca de-a
·
a art1co e or
,
intre antaeze, ca }1_.. lui . lleliadc (ca S candal.ul sa1~
doua -pa1·w a , ieyn "bi'
·t e.) este pasiunea adus a
, r.cproll us . w_ B1,E ice ,c co·:'rnunică n rin violeuţe
Piedi.w
·
n ~:x.u ua
a se
I'
d t ,1n
Ja v1.braţta
. J.
f O"le a m vect'1v c·1 fără rnecc c1l
.
.
d e lini l)aJ, cu. o t • •
.
s arcas tică . dar ş1 prin
. . :-- )nn non te
,
..
literatura 11oas tra , t
. ca -rneri.td .or proprii.
•
·orba J c aprec1er
1c
1
liri.Rm, cm< e "
..
1 ,' ,pv U·' e în t oate par t1
. . • h .1 - crlltOl'\I
,
Bănuitor ş1 mta .1 ' . "
_
.
• _
J cclară el pro·
. .
]\T
lip s·t insci si noi
·
inami ci. " u v om - ,
le 'întoarce înapoi cit a.ceeaşt
grauiatic şi rlizbunator - , .a d" t pentru dinte, mîncî
.
I .
tni oe n
. 1n e
.
""~
,ni'isura : oe ii p en
, . . . ar s ură JJentru ars·ur<•· .
,
v
·c'or p ent ru, ptt101, ·
v
_
mina, pi b
.
ate«orie m ora1a ras·
Pentni
·
·· p c care-1 socotea o c
,
"'
.. • ·
1
As tfe1 c1o con ,
•
l
. tY t'. fiind pri.ncipll u sat
,îndită în t oat e c~ase ~ soc1e aL,~r'
n'" 'Ei !,'-au zămislit
· •
' f1erat1
cu pa 1 "'·
d uş:mar 11 , s1nt 1n
' •
. . a·
0
-
:
•
.
v
•
l
--
-
-
Op. d t .. ~-"". 2 1 l .
• lde•n. P· 2•,Z.
l
213
,,din tiria de urdori .~i de s· "
.
corupţiwiii ... ca vie~mele ~noe, dm frammtarea olu.atului
V
'
vru[ din care iese" c·
_eulse nutreşt~ din însuşi cada. ·
· 10co1
e ·, servil, ttntor,
• •
·
mincinos,
declamator
s ,r·
hnnari•
•
,
oJ ist arou
·
o
r•
.JOCoritor, provocator cu . '. . .loa,u, . impertinent. battlPUTH e
cal
.
t ravdator rapace d
Jd
,
omniator s:pion
'
, espot, cru cum l' "
'
·
lot ~l tună şi fulgeră asu ra '.
.:P it etc., e_tc. ,,Ş·apoi
naţional pînă în • .r, lp cioc~~lor, tot el din partidul
.
virJit nasului·'l Ad
~o d ahtatea caracterofoc,iei h
.
.esea, părăsind
wştc portretul pe viu
t>
a s~racte, lfehade le cro. a·lvidua.
itzare
ce dovedeşte c·' cu o pasta
. bogat:a ş1. o m
metea
s1mtuI
·
d
'
D ar, mistuit de fJ:-'·
Ul sau e ohscrvatie.
··
acan ca un
.
,
scrntoru] se opr c„te de d . ~ d.
pcrsonaJ dantesc
t
r
o a ~a
at
·
'
eaza cu sumejia omului ce a 10
_ac ŞI .se lamen,,De multe .ori v-am '11pus, rom.ini
• ·1 predicat m desert .
or cu d · ·
· . ·
cu zece am mai încifrte ~
.
'
oi şi cu trei si
··
• ,, • u cine era ·ă
· d
•
~i ce vcs prenarati sinoztr·
,
.
s aveJi c· a }ace
'd
r
•
B
i a va veni pe
·
.
si erat, m-aţi tratat cum n. . d
_cap, şs m-aJ1, con·1.:ostri de rău Ce {' a fiv icz.o atei n-afi tratat pe viitor•;
'
·
· - m acut o p
z ·d
••
Cu t oate maril
'. ' opo e şi omn al meu?"~
.
e cusu.rm·1 ale
. l .
.
<l upă 1818
. ideile b
.
prozel UI Hel:îadc cle
. il
·
o scurantISte
h· · .
<llll
or, ostcntatfa af1·r ă .. d '. su 1ect1v1tatca atitu,
·
·
'
'
m
ru
c
sine
t rtvia
· · J1tatea
·
tnlc11, e neîndol·elni'c v
,
pole.
ca macar p t· I î
pr~n ~pectacoluJ unic al unui t
ar,1a ' n fragmente,
1:rm lllcărcătura electrică
f einpera1:1ent dezlăntuit,
Şl plasticitatea limhaJ· .. 1 • a ra<lz:1• prm familiarit~tea
• ·
tUUt ea
a masura
•
ie~1t
din comun.
'
unui talent
V
v
V
•
,
v
V
CÎTEVA CONCLUZII
Rolul lui Heliade Rădul
fost în acela~i timp
J
es~u
cultura noastră a
sa utar i::1 daunit
·
poster1taţu, apreciindu-i fa t;lc
< o~, iar c1ntarul
mtre extreme adcsc d. P
' a vanat evaluarea
·· l
<
a iamctr aJ opus
ş·
r an_u -~u. judecat pe R eliade
e• . 1 c?ntemp~rna1 puţ1n1, cu r egret si adm. . cont~_ad1ctor1u : unu,
~u violenţă şi indign;re T 1:.a~c, ~lţu! ~ai numeroşi,
•
o,1, insa, ljl in vremea lui
•
V
..
,
' Op. cit., p. 87,
• ldm,. p. 192.
214
?1
A
şi
mai tîrziu, au fost de acor d
să-i recunoască
cel pufin
un merit principal : acela ele a fi clat un impuls hot ă·
ritor dezvoltării culturii ro mîneşti, în cel de-al doilea
~fort al veacului al X I X-lea, p rintr-u n efort Litanie,
,lesfăşu rat
ap:roa p e în toate ramurile de activitate
al Gramaticii, creator al „ Filarpresei romîneşti, patron a l scriitorilor clchutanti, mediator , într-o cultură ce-si căula
modele, ale capodoperelor scrisului univtrsal, ' H eJia<l e
c caracterizat just prin denumirea de ,. p(frime al lite·
intel ectuală. Ca autor
monicii", începător al
rci.turii romîne .. ,
Pornit de la luminism, Heliade a evoluat spre un
liberalism retrogrncl, din ce în ce mai în d epărta t ele
aspiraţiile maselor populare; destinul lui s-a împletit
cLt destinul clasei căreia i-a aparţinut clin punct de
, cd.ere ideologic. El a ilustr at tendinţele acelor pături
ale burgheziei romine, care, în primele decenii ale secolului al XIX-iea, s-au desfăcut cu prudenţă de legături)P
<·u vechea societate, evitînd ruptura deplină cu aristocraţia fuucia.ră. ~i domnitorii r egularuentul'Î, lupu.ud
pentru l'eforme, dar pe temeiul conservării relaţiilor
,le cbsă existente. Pînă la 1848, H clia<le a fost omul
momentului. o pnsonalitate reprezentativă a acestor
forţe ale <lez, oltării sociale. De aci imeni,:a populari ta te
1lt: care s-a .b ucurat.
E drept că, la temelia sirnpatiei generale ce i !:>•!
arăta, stărui a o eroare tragică; un ochi a tent ar fi
putut distinge în corul ovaţiilor motive de preţuire
felurile. Cum 1nsă u1 epocă domnea o stam <l.e coufuzic
u i deilor si ele euforic a bunăvointelor chemat e la opera
comună de redeşteptare a spiritului naţional, echivocul asupra veritabilei sale orientăt"i ideologice s-a
putut menţi ne oarecare vreme. Prin 1nsuşi.ri neobiş­
nuite, prin Yersatilitatea spiritului şi facilitatea simu·
lării, prin capacitat ea de a intui rapid situaţiile şi a-şi
compune circumstanţial o atitudine, ca un actor car e
pîndeşte cu coada ochiului la efectul replicilor şi gesticulaţiei sale, H eliade a izbutit un Liwp :să <lca unor
oameni diverşi iluâa că le c consubstanţial.
A venit îns ă an ul 1848 şi mitul omului reprezentativ,
situat dea;mpra clas1'1or, s-a sfărîmat în ţăn<lări . Con215
fru~tarea cu revoluţi~ a ,desi~ărtit fa_Pteţc de aparenţă.
re~litate? de legcncl,~. 1 ~ata energia mtclectuală pe
care VHeha~e a cheltuit-o ş1 o va cheltui şi de-aci încolo
sa a~oc1~ze c:-ea ce vi~ţa r~ală şi istoria separaseră
1~1 m~d ne, ocah1l , ~fo.rturile_ lui ele a împăca pe cxploat~ton ~u exploataţu ş1 a ohţmc din idei culese din toate
Yllltur_ile o u13:it.ate . a _concepţiei despre lume îşi vor
dovedL zadarmcia ş1 vidul lăuntric. Se vor îndepărta
el masel_e, il. vor. aba_mlona prietenii şi discipolii,
11 vor r?pudia . chiar .~1 a~e1a al căror purtător de cuvh1 t
fusese 1~ mod uem13_loc1t : liberalii hlll'ghezi.
Dupa .18~8, Jleliade ca<le în dizgratic. Dar 1m
P,entru c_ă 1de1Ie sale ar fi ieşit din sfera intereselor burg11ezc, c1 pent1·u că devenise incomod ca om, îsi atră­
s~se p~ea m_ulte ini~iciţii, inspfra suspiciuni pri~ a mhiţ ul~. _şi ,'"amtate.a Im. exag~rată, era prea conştient dt>
mc1~tele sale fL vocifera mtolerant, contcstîucl oi·ic,mcnt al :!tora. _Pără:3i_t de cei pc care, împotriva aparenţelor, u sc1·v1se ş1-1 servea încă, el nu se va mai
putea re~res~ niciodată. Trăia <lrama izolării, îşi pierduse legatunle cu poporul, iar hurghezia îl trata
ca pe o rudă săracă.
, Î~. slujba id.ealului său de clasă, Hcliadc a adu:<
111suş1ri contradictorii, ma1·i calităti si mari cusururi ·
o rar~ ~uriozitat:' intdectuală şi d r~marcabilă pute'!:~
d~ _.asmularc, u~1te cu o extrcr~ă suficienţă; o imaginaţie tenebr?asa, <le mare amplitudine ş i un bun-simt
<l~ mah~lagm ~u:u~cştean; o ..e~udiţic prăpăstioasă
d? a11tod1clact, fara s1mtul valoru 1zvoarelor 1;i o terih1lă .st~~crficialitate. Mai ales însă îl caracte;i~a o suscept1bilitatc holnăvicioasă, luînd foc la cca mai neînsemnată provocare, rcacţionînd pătimaş si exa«erat
coh?rîud P!nă l_a invective şi sarcasm. Avea 'şi o etormd
vanitate ~1 o nepresihilă tcndintă de a simula de a
a<lopta în fi~care moment poza 'cca mai conve~abilă<.
1
1~ a se :idmu~ ca statuie, cu ochii posterităţii. Suflet
arde~t, lmp".-'lsn:_, t~tmultuos, avînd vocaţia prozelitis~1u~?~~ dorm: sa f1e_ pedagogul neamului, profetul şi
JUStiţl<lrul sau, H ehade s-a străduit zadarnic de-a
J~n._t?ul unei vieţi frămîntate, să împace severitate~ princrpulor cn o tactică fluctuantă, să concilieze patrio•
;a
V
?e
216
V
tismul cu cosmopoliti~mul, socialismul cu evanghelia
şi proprietatea, legea naturală ~u J?uterea cr~~to3:re a
«eniului, disciplina normelor
ş1
rigoarea
;evă:rsarea furtunoasă a sensibilităţii.
ştnnţe1
cu
Influenta exercitată de He]iade ţin" mai pu:ţin de
conţinutul 'operei proprii ~i mai i:nult ~c stil~1l perso~
nalitătii. Într-o tară în care cei mai mulţi hteraţ1
er a u ~terili, îşi sleiau puterile intelectuale înainte
vreme sau se amuzau diletant cu literatura, el s-a
devotat scrisului cu o pasiune de benedictin şi a fost
pînă l a moarte într-o necontenită fierbere creatoare.
lotr-o epocă de silabisire a a~eceda7u~lui ştiinţelor
şi artelor, el a parcurs cu sete enc1clopcd1c~ toa~e dom<>uiile, deschizînd scria geniilol' laborioase ş1 polivalente:
Eminescu, H ascleu, Iorga. Într-o cultură ce- şi ?:opunea
teluri modeste şi se mentinca într-un pract1c1sm cu~inte, el a ini~iat şantie'rc gigantice şi a dezvăluit,
in toate problemele de care s-a atins, un sîmhure teoretic şi o rezonanţă filozofică. .
.
.
.
.
Tot atît de exemplare i-au fost lipsurile ŞI eşecurile.
Înstrăinîndu- se de -popor, a degringolat intelectual şi,
ca eroul mitologic cc-şi înghiţea copiii, şi-a devorat
propria-i descencleuţă spi1·ituală. Înzcstr~t cu un talent
literar iesit din comun, a dat prea puţme opere car•~
să-i supr~vieţuiască, deoarece a rîvnit totdeauna a~tCf'Va dccît putea face şi mai mult decît era nc:?1c.
Prin politica echilibrului între antiteze, de _conc1!1cre
verbală a antao-onismelor sociale, a întruchipat 1ma«inea liberalis~ului fanfaron şi laş, pe care Camil
P etrescu a avut dreptate să-l figureze în Un om între
aameni, într-un portret care, fiind al Jui, aminteşte
Lotuşi de Farfuridi.
.
v
•
Pe Heliade l-a caracterizat cu o excepţionala luc1<litate Mihai Eminescu. ru însă în poezia trimisă, p!·
cînd a vea 17 ani, Familiei lui Iosif Vulcan, în care SPextazia în faţa teribilului moşneag (La lleliade), ci.
în cunoscutele versuri din Epigonii, care figurează în
fruntea acestui studiu, si mai ales în articolul publicat
in Curierul de Iasi din Îl martie 1877 : ,.Eliade se vede
ci fi fost în tinereje un om foarte inteligent. Prin grama-
oe
ti.ca sa eliminea,ză din ortografia romînă toate semnele
217
prisositoare, prin cărtile sale d 'd . .
..
stiintifice din t .
·.~·
.
i. a~tice a dat fnn/ă limbii
:10 si 50 '
ipograJ ia sa a M;~il la Iumină între anii
'
aproape iot ce s-a tradus mai b.
•
Cam pe la anul 1845 înce e îns. •
~ne m ro_r~îneşte.
0
. i~ mintea scriitorului
bucureştean O suficumr P
Lectual i
·
. · a _nepomenita şi o decădere inte. ·. l, cu atit mm primejdioasc'i, cu cît Ileliade e.
pnv~t in '/,Temea lui ca un fel de oracol L. b C , a
,. u Lui de ambe sexe»
L . .
im a « une.
.
se atinuea:::a si se franţuzeste l
'ncepe lL scr,e c-o ortou rn{ie .
·.b 'l
e
un product basta d
imposi l a, nesistematică„
r
·
a
ipsei
sale
de
stii
t
r1
z
·
pozitivă si al unei ·
. ..
. i n,a 1" o ogicav
însusi tal~nt
·
:magmaţii utopiste. Făr-a avea el
poetice a !o~nc, d.a cu toa_te acestea tonul rm ei direcJii
'n . .' :r· ca.rei merite consistau într-o limbă pocită si
i
-ie, s1:, icarea unor ab ·t .
..
.
.
pe ·umăt .
d·
· .), , acţ ~i . pe Jumătate teologice,
-. J
. ate so1iste.. . lntzmplarile politice de la 1848
;,i
petrecerea
sa
în st1.ainatate
•· •
,. • . • .
.•
,
, •
•
t1 n,pira si restul de b
stmţ cit ii mai r
v1 l
.
,
un- h. . .
. amasese. .c, c e1;e1u din ce în ce ma;
inc ipuit si mai
~
Jo
El.'·
apoca iptic ... Aproape tot ce a fcăcut
"!'n
iade, modestul fnv,Itător de I
S!'
(l just caricat de ELi<ide Rlidnles~u. "1.
a « 'J. Sava»,
V
•
z"z ·. .
•
V
•
,
'
V
y
•
<
y
.Pc~te acest~ cuvinte
n 1m1c <le ada11gat.
r ·
pătrunzătoare si,
drep t e nu ma1·
1 Cu Oc•1z1a Jezveli1ii ~ttHuii lui lh.·Ji,,dc E .
.
2l uoicn1 l,rir:.· , l88J~ un articol ,
~. . . .. 1
:~nil(!~('IJ a p,,bltcnL
îo 7'impul.
.
care rectrlu:u. ~lprec1erea d' 1877 '
rotntele cuhurale a lP „ r-.. t
u,1
ia.Lrucît pri,·estt!
.. C
u oru 1u,. o a promolQf' al
I
.•
'
priu.derilor liu:rurc din ,:remta _
. ( ..,
. .
cu turu, ca membru activ al ; 11-trc.
uulQiald rtt>pretuil de m.are·• C't:"J_muw_u sau u,c-. ,rn puotc fi. pu:s tn Jişc.uJie, căli e fiJ r(i
• •
•
i tu
opo1 lJD htt!:,ruent dia Crauuui
d J 1 2 -.. . .
~P Ullf"ft: •• ()411, .ict'ust.:I prol.,d 3e n, vedea C<c.n• I! meritul
..
~u e ~ 8 8, En:uu,.,; nu
•
<'U,n se vorbeşte:: c:iul grai
Jo·& J
„
. ,le taptttsnc.o a lu, Elicei. El scriu
O
1 11
jornu•/e co,wen/io11cde de 'C . , I !tSt'tt,,. ' " de .sir/, i>rin e; Jimba ~-a Je:bărat de
::i rtere a e evului, r"-t'Jin
· 1
.., •
o u11ea.ltJ ,i„ură pt,uru _ .
, .. , . .
~~ a e Curţilor ed1>11ÎCul-ice, a devutit
o
muuurea orirnru cdei „ d
D'
c: j<Js1 ce.I in&ti u. scriitor modern o.l ro)· - ·t
'~ 11:n~, ui acest P U1lCl Je t·eden, Eliad
o i ,;trrbit-inţăm ulii::i." l'f. F.tuine„cu ,.-,u ~r 1' partn,elt ~~el(•i. li1nbi literare pe cart
, V pu,, t:d. Perp,.,.li•~m<>, vvt. (,. P· 263.)
NICOLAE BĂLCESCU - DEMOCRATUL REVOLUŢIONAR
ŞI SCRIITORUL
ISTORICUL
O vocaţie certă, manifestată precoce, încă de p e
de la Sfîntul Sava, a canalizat eforturile
creatoare ale lui Bălcescu în direcţia istoriografiei. În
această dominantă a acLiviLăţii lui spirituale trebuie
t3ă vedem mai mult decît o simplă preferinţă personali\.
Explorarea t recutului, fie pentr u a spicui întîmplăr.i
eroice şi faptn ,lrmnatice drept suport al 1mor luc'!'ări
beletristice, fie pentru a cerceta în mod metodic evoluţia
p oporului r omîn d e-a lungul veacurilor, a constituit o
preocupare centrală în epoca revoluţiei burghezodemocrate de la 1848. ln această vreme de puternică
afirmar e a conştiinţei naţionale, de avînt al luptei penttu
unire, independenţă şi dreptate socială, studiul istoriei
reprezenta o necesitat e obiectivă : era mijlocul de a
îmbărbăta sufletele dezgustate de înjosirea prezentului,
calea cea mai sigură ele a justifica pretenţiile la o schimbare radicală a regimului d e vasalitate politică al P rincipatelor. T recutul a devenit atunci o adevărată şcoală
a energiei naţionale : el furniza argumente adversarilor regimul ui feudal şi inspira la acţiune pe toţi cei ce
simţeau necesitate,i unei urgente îndreptări a lucru·
rilor. Dacă, aşadar, predilecţia lui Bălcescu se r ezema
pe înclinaţii adînci a le firii sal e, ea era însă consolidată
în contact cu n evoile şi cerinţele momentului.
De altfel , p e autorul Rominilor sub Mihai Voievod
Viteazul l-a caractedzat tocmai r eceptivitatea faţă d e
ceea ce numim astăzi comanda socială. Avea capacitatea
băncile şcolii
219
P rincipatele Romîne în deosebite ti~npur~:
l84 5 cleschidf' scria documentatelo1·-rceh1z1toru
c in
,
•
.
1 ··1
xl"ltC
tm otrh·a moşierimii. continuata pnn a uzu e l?resa •.
,m Ph.iogra i···1
Dacia,
u e d·i·n. ,'Va,,.azinul
:t o
· istoric . i1Jentru.
·
l818
articolul Despre fmproprietărir~a )ăran1,lor_ ~c 1_a . "
şi cu1minînd cu .l{efonna, socwla la r~m.mi (,e.rs~un.
;om'încască a lucrării Question 6cono11uque dPs Prin_ci.~
•
IV
1• V a dezvoltanr
pautiJs Dan11bien11 es), nrng1stra a ana 1~a . . .
. . •
i> robkmc1 ·tăriinc sli în tlPClHSul vrem1lo1 ~1 v1g_u~o,•:a
tk rnonstraţic a 1;cce!-i tă ţii în lăturării reg1muhn 1obaluuari in
de a oglindi in fiecare c}ipă, prin gîndir<'a şi fapta sa.
nă,m inţcle maselor po-pubre şi îşi recunoştea drrpt
cca mai înal tă obli gaţie morală în<la torirea de a participa
cfectiY, prin acţiune directă, cu preţul oricărui sacrificiu,
la rezolvarea rnal'ilor sarcini istorice, pc care epoca
revoluţi ei burghezo-democrate le adusese la ordiuea
zilei. Spre deosebire de atîţia paşoptişti bine intcnţiouati,
nnii chia1· gen eroşi ,;i mi,;tu-iti rcalmt!n tP df' dorinta :1e
a-şi înălţa patria di~ ,;tarea i i de înapoiere, dar c;re îşi
,'roiau ideile despl'c cc e n ecesar lării din lecturi sau
icoanele fugare prinse în goana diligenţei, Bălcescu
dispunea de o lcgătuni nemijlocită cu poporul. În el
~c adunau a;,pirnţiilt: multor generaţii de oameni necă­
jiţi şi împilaţi; cele mai an.:utoare probleme ale contemporaneităţii î~i amestecau chemările în spii-itul său.
Întreaga operă istoriografir.ă a lui Bălcescu, în chegată în mai puţin de 9 ani ,;i terminată la 33 de ani,
vîrs tă la care cei mai mulţi <le-abia pornesc la dru m,
l•Stenindu-r;e să se cman cjpeze de tirania lecţiil or
învăţa te pc de rost, c o parte ill tcgran tă a ac1iunii lui
rnilitarllt-. Istoria n tt t·rn pcrrtru el o ~tiinţă ca oricare
alta, c i o metodologic a explicări i prezentului prin treu1t ş i a anti<,ipă1·ii \ iitoml ui, deci o încercare d e a
fundamenta ştiint.ific politica, de a-i da acesteia o
direcţie cu adeYărat ncces a-ră ş i justă.
Lucră l"ile lui Bălcescu, oricît de adînc s-ar scufunda
în trecut prin temă, izvorăsc totuşi din cele mai acute
preocupări ale paşoptismului. Ele sînt pătrunse de
patos c1:Lătenc,;i;, au îuflădiran: a ~i forta agitatorică
a unor pledoarii C\> vor 11n numai să ins ~fle cititorului
o convingere, dar i-i să-l smnlo-ă clin inertie, să-l mobilizeze la luptă. Striinu de i~pi~ teo1·ctiză~ii în vid şi de
er udiţia privită ca SCO]! Îrt sine, ele sîut rodlll unc·i
reflexii profanele asupra realităţii romîneşti, reflexie
:ilimentată de însăsi dialectica cvolutiei istorice .
Pw.erea arm au,
art a mi lita.ră de Iâ întemeierea principatului Valaliiei pînc'i acum, primul său studiu, puhlieat
în .Propăşirea din 1811. atrage atenţia asupra problemt' i organizării militar e, de rare atîrnă forţa oricărei
naţiuni motlerne şi caută să deştepte dragostea romînilor pcntrn armată . Despre sta rea socială a muncitori/or
;i
220
P1.
0
aist.
::- 1ll
,
• •
.
A
•
Curînt preliminar despre izvoarele. 1 tston
e1 romin_,.
•
1
lor (184,5), t ipărit tu fruntea pnm:uu_i r~u~ai- <, w
:Magazin istoric pent.ru Uacia , rc:uind ,d '.:~. din intrlo;l~1;
cerea la Puterea. armată ... , Ba_lees~u 1ţ1 formu ?.1za
('onccptia :sa înaintată despr ~ istorie . ca eerce~~1.e ~
YieLiÎ poporului în toată 1nttndc1·ea Şl . complex1ta~Ccl
ma~ifcstări lor sale. Vasta tnonograf1c asupra ~~
:Mihai Viteazul este o aplicare a acestei couccpţu }?~ u
amploare;
- aHa,
d J ol
,
. .
ob ·
1cct d e .studiu de O ncobisnuită
.
1·
.
d
.
e
an,
cr<r uJ'ă este ·p n vrta n e 1u11 a u
persona 1tat<' e n1.u '
c,
·
.r: •
.,
··
l
b ·
atc într-o frescă cc îmh1na o oor.11,cpocn sa C z llCLUffi
,
•.
r
.ile
mcntar e erudită, aproape ex:ha~stn:a pe~tru conc 1ţ1_ ::de acum u 11 secol, en o e:xp:r~s1c ht~rar;t elf~ o nob~~~
tlemnitu te, pritrnnsă ele 1~n hnsm barbatcsc, tulbm a
toar e ca o cadentă de v10lonccl.
.
. .
în cite va arti~olc pnMicate în exil, ,\lersul rcpolu]'!'I,
în istoria, romînilor (1850), Trecutul şi prez_entu~it 8;:,"'~~;
.\![isca.rea rornîni.lor din ...Jrdeal la 1~48 (_l.8t>l), a e_e~
sintetizează cauzele, forţele inott·ic~ ş1 . ~erspectt~d e
luptei revoluţionare_:' popoi:nlui romrn, ţuwul scam,1 ele
t''l.pcricnta înfrîn"ern <le la 184,8.
.
_ . _ .
· Du ,ă' cum s<· ~-rtle, opera istoriculm ~ alcatu1ta din
pic""e Âisparatc . Dar păTţile se întregesc rntr-ui: ~a blo~
1
unic H"in identitatea punctului de ved ere ce 1~ r~11u
in vesii "'atia , prin actualitatea şi co~wcrgcnţa oh1cct1~'~lor l,)I;p{isc, prin implica1iHe rec1~.roc c al\ materiei.
În primele decenii ale sccol~lui. a l X l X -lea: ten-.
dinta spre construcţii s1>ecuht1 vc era. ? eos_eb1t _d~
-' .- • Ba~Lce<:cu nu clispr etuicste lumrn1le f1lozof1c1,
pute.rn1ea.
'
•
.
l f.
t ·
· · nu a ba n donează
a . _apte or,
ar
u 1e1
, tercn nl s1«ur
o
d
>
V
v
V
.
.
221
e un veritabil om de · tiintă
... ~
.
pe O documentare ri"U~oa ~ , ar~·Şl Sţ>r1Jl1:'-a Cercetare a
să inventeze ci sa:- roe
dsa.~ upa cJ, 1s toria nli trehtlia
'
· ·· Ş t· oh'1ec11v
· realitatea t i:mpuriloi·
a useproD u ca
. autcn·t ic
~abilă rostirii une1 ju~ăt:,t~:ea soc?tea tăcerea prefe-
0
?e
l ntr-o scrisoare di.o marli( 18 ~~ u~!Ul sfert
adevăr.
ex plicînd <le ce r efuzase :;, . Cdt~e A~. (,.. Golescu,
d e 1a 184,8 B ~J
s a luc.re;"e o tst one a r evolutiei
, a cescu '-p11ncn . J z·
.
,
depline (a fap telor _ p C )' · " 1~ ~psa tinei cunoaşteri
să scrii o istorie ipoteticu:, :
,~iai bine sci te a.brii tlecît
istoric conştiincios." I
:;,. fa sa. A ceasta e datoria unui
l
În ce privestc ex actihtea s· .
Juj informa tiv ' el
<
• :1. acura teţea ma tc:ria lu'
c un p oz1tiv1s t pri t·.
· .
l in savant de O iufl cxihilă
.. :- .?
.rom~_nhc1,
unui audi toriu indulacnt 1:~nrl1Jlţ~1 ?ntica rn m1J locul
scază cons tant i zvoaordo:r p în a 1:-a1v1t a te. ~l se aclrecctări d e arhivr
·
:
trc pnr1d c ost eIUtoare cer ,
a. epu,:1.ca'.l.a ap.roa
h 'l,l'
f·
..
t ului proplls, ceea cc e ele-a d 'pc i . r~gra ia suhlec~e ptul ,nrmto.r în rap ort
cu conditille deosebit <l - •
tu ale d e• a cum un vea c e Ât~e~oio~se ale mu ncii iutdcc-
.1:
V
•·itează O l.i•., tă< d c •31 d c t1t
: l un
~~;m s.
e pilda, Putuea armată ...
li h · l
d,, act e in manuscri·s R
~ .. , ,ibs \. m 1, J> us u n număr
s u ivl'I
· r,· ·
zu f Pste bazată ·TJe 0 · .onu nu
i iai voievod V itea.
,
,.
mm u t1 oasă ci
·
b' .
lor Jin mai m ulte tăi·'
. • .
h :spu1ere a 1hhoteci•
•
'· flC o c1nc cta care
; r,
n1m1c cn
· '
• .
n-a w.spretuit
.
p .:Lru a-ş1 îmhogat1 rezultatele ele 1 <l
,
H·cmograiic si p oe zia lo' 1 ~ , , ,
a ocumen Lui
lor vecine si ·cro11icil~ J {u ara pma Ja ~1._1alclc popoarcCît de p' recis,· si •le~n- erln e, p e atu nc, 1ncă needita te.
· t,:
,Ic B a, lce~cu O ,{ · ~ 1, ,lu, enL1c,, ,•rau
·• d •·1 t cl c f"unuza
'
,. O\ cc este rn t rc ah J f.
~
" ău Qiiestion econonl
' e e. aptu1 ca stu<liul
·
que · · · a serYJt dr, t
· · I
izvor documentar pu blicisllllu.1 f ..
"E J'.·P _P;·rnc1p:1
uutor al unei Elistoire
/" .
t,li'\ C(':t,.
ias. R egua11lt,
1
pautes O unu.bien ncs (P!:~: ' ·ţt~~ r .socu~!~ des P ri'!cise. ocupă de situaţia clasct tiir iin es ti ; d:~1et U_? ca1?1tol
'"J· . , ·
P ca Heliad e
Radulescu a contesta t
Bălcescu sa tului r~r '. : ·e n ic1t a~ca imaginii date de
nm<se· M<•:r,.,u1d înt~
.·,
· ·
.spre Călu gărcni el riu • ·t' I . ' e
• ·o uumm1 că
•
•
rn 1 01 se J cc· t f1
.,,nduminicaţi" , jucînd h . . ·
' . uca1 ş1 1ete
or<1 cu antren, to \1 curaţi, fetele
5
v
l
fou C.I kt1 ,
11, P· 211.
222
lmi111iri ,Ji,1 p r il,1·::i,1 ,lll111î /li/.; S .•
• . '"' ' " "
I
•
rC111t 11ie,, c-,
v .
•
•
.,.
Craiova, f. Do ,
a vîud la git salbe cu hani de aur, de un<lc concluzia
„auton,l «Chesti1mii economice» Χi avea interesefo
coteriei safo'' ş i c ă ci ..agită ţara" 1 • Dar în afara , ·ocii
sing uratice a lui Jfoliarl r, toată lumea. în ţară şi. străin ă ­
tate. a r ecunoscut meritele lui Bălces cu. Deoseb it
de interesant este că îns uşi Karl Marx, a cărui exigenţă
în selectionarc a documcnLă1·ii si al cărui scrnpul d e a
nu greşi erau fără pereche, 1-'a utilizat p e Bălcescu,
fără s-o ştie însă , întruc1t a făcut-o prin inter mediul
lui Elias Rcgna ult, care uneori trans cria de-a dr t'- JHul
din Ocwstio11 fronomique.. . , clar fără a -l cita pc auto r~ .
În general, Bălcescu a ex tins m ult graniţele u1form aţici is to riografice, În<'orporîncl tradiţiile folclori,·,~
printre izvoarele utile cc:rce tă rii, în aforă de legi, cronici.
m onumente, a cte şi in scripţii, scrieri asupr a m o raYu r ilor. A p retins îns ă interp re tarea cu spirit critic a poeziei
şi tradiţiilor populare, după cum, de re gulă, a ş i procedat
<:u orice altă s m·s ii do cumentară. În Rornînii s11b
Mihai Voievod Viteazul se ved e limpede cum el d elibera
asupr a d atelo1· bibliografice, cum şupunc a mărturii le
că
con t r olului n1ţiunii, cum se interoga m e:rcu a s up1·a
irnpliciqiil01: lor ~i le folosea nnmni cînd rezistau exa-
menului critic;;_
Mai presus de t emeinicia do c umentării, lui B ă l cescu
îi revine ma1:cle n1crit d e a fi p romov at o m e todă înaintată d e cerce tare a trecutului. Alături de Kogăln i­
ceanu, el est e creat orul ş tiinţei. istorice la 11oi, îo accep ţia
mod ernă a cuv intului. Cu B ălcescu se încheie d efi nitiv
perioada is torici dinas1icc, pc care o ilus treaz ă cron icarii , ·cacu:rilOt" al X VII-lc:1 şi a] X VIII-lca , şi a istorici
cronologice, C'are î 7i ma ni festă pre:1.enţa pînă în prag u l
secoh1lui al XI:X-lca, c u Gheorghe Şi ucai . B ă lcesc u
înlătură concepţia s impli stă că trecutul poate fi înfă­
ţişat în mod autentic print r-o si m plă foseilarc <Ic
.. oarecare întîmplă.ri politice sau militare uscate. fărrî
1
I. H t liRJf! RUdule.,,·u, T!.'r h ilibru int, e u11titc:r, lJ uc. 1 19 L6, pp. 28G- ::?87.
.: G. Z•nc, J\J"a,.\ şi Di1/cc$W , l a11. 1927.
jJ Asupra mod11lu i cum 1ucrn Bâ lcc!cu c in u ructi, a ve<lca adootlrllc lu i pc un
t .xeruplar :;kl eU:rţ. il luj Kogâl.nieeauu, lli.stoire d e le J ,,foc/1ic... Y. artic1>lul lui V. Cindc~.
Hist.oire de la Vn l«ch ic de ;li[ . Kogă ln itt<tm,. arl nc>tat.'i d1" 1\. ll ăl rr!'!(' U , î u Slud ii ~,
ccre<"tări de l,ihlî•l~B;l', l?~ i, ll
223
nici o culo<ire, fiiră nici mi aclevc'ir local" . Deoarece
veritabilul creator al isto1.-ici c popoTul, iş tiiota istorică
„n!i. tre~1âe să .~e preocupe numai d" oarecai·; persoane
privilegiate, dar să ne arate poporul romîn cn instituţi ile.
ideile, simtimentele şi obiceiurile lui în deosebite veacuri" 1 .
Dincolo de tabloul sec al succesiunii domnitorilor cercetăt?rii tr,ecutului au obligaţia să surprinllă existeuţa
!iOC1ală, m ansamblul manifestărilor si-n îutr eaO"a <"Î
pulsaţie v ie. I storia Liudc să devină în a~est mod r""oma :nul ~eal a ceea cc a fost, după cum roma nul poatt· fi
considerat drept o ipoteză ve1-idică a ceea ce ar fi
µutut istoriceşte să fie. Iar istoriograful arc Jatoria !'ă
îmbine răhdal'ea şi metoda severă a eruditului cu puterea
de evocare şi dibăcia utilizării amănuntului semnificativ, proprii literatului.
Criticîn d cu tărie modul metafizic d e a trata istoria
ca o înlănţuire arbiti-ară de evenimente, în care epocile
se succ~d ?tră legătură, iar ma1·ilc personalită}i joacă.
rolul p~1~c1pal, Bălcesc~l . a năzuit să pătrundă îuapoia
puzdene1 de fapte empl1'1cc, cc au ajuns pînă la noi din
rn arca rostogolir f' a , cacu1·ilor, si să în, •ederczc tendinţele dezvoltării, lege a oliiecti{·ă a trci:erii de ]a o
perioadă la alta. Dar el nu căuta sen sul istoriei în afara
istoriei. De aceea, în practica cercetării a abanclount
providenţialismul şi interpretarea teleologică, str ădui n­
du-se să aprofundeze motivarea so cială a evenimentelor
,:<i să <lcscopert'- escn1a proceselor, legalitatea lor ascun><ă .
E firesc , în acest e condi1ii, di a foşt cd dintîi care ~i-a
ales la noi drept obiect de studiu evofo t ia institutiilo1·
r;,i. a clasel_or: A l;'ti1~ t îns~, plasîndu-se în :ona suprain<lividualulUL ş1 a s ocialulm, să nu neglijeze nici împrcju1·ă ­
rilc particulare şi nerepetabile. E l a încercat si:i d epă ­
şească atît vechea istorie narativă , care se oprea numai.
la evcnin1cnte, cît şi ist oria sociologi că, atentă d oar
la soarta instituJiilor. În fond, pînă la Bălcescu , n-a
ehlst a t o atlcvărată istoriografic 1·omîn ească . D e la
el, fiindcă drumul fusese deschis, nc•a rămas muuai
să -l continu ăm. şi să-l perfcctionăm.
Desigur că abun~enţc_l d e ~ateri~l pc cnre a:U procurat-o cercetările roa 1 001 au. mvech1t 1~ul~e .dm t~1:el~
lui Bălce;;cn. Dar dacă o serie de aprec1er~ ş1 exphca~u
s-au p erimat, spiritul ce le animă a rămas :7rn; Precauţia
metodică a scriitorului. discernămîntul sau m selecţ~o­
narca şi interpretarea izvoarelor., rcc~ugcr ~a la materia:
Iul concret sînt pilduitoare. Cei ce 3udeca _valo~rca lu;
Bălcescu numărînd adevărurile locale cuw:ms~ LD op~rn
sînt niste iremediabili pedanţi. Din Tacit ~1 _Y oltau·~
lucrări incont estabile.
În~a)'
au r :-m'as
a c tot atît de putinc
,
•
un istoric nu e un sportiv la care . ric mtP-re~e_:1z~
valoarea p erformanţei. Rezultatele. parţiale ale oncar~1
cercetări îrohiitrîncsc şi sîn t depăşite de .etap?le ~lten~
oare ale stiintci: tocmai de aceea meritul 1stoncuh~1
se jud~cu' în ~aport c~ :impul în care ~i-a zămisl_1:
opera; valoarea lui rezida, de a~emcne~, m concepţw
de care s-a călău zit, în metoda ş1 în stilul clemo"nştrn·
tiei. Căci dacă limitele cunoaşterii se deplascaza llH'~cu, gestul tlc a cunoaş1e i-ăm."llle întotdeauna acc·Iaşi.1
Migălos colector ele mater~ale.? Bălcc~ct: nu se putea
limita să în registreze fa p te şi sa con_c~1<la prudent P.,~
xnaro-inea lor. Avea pasiunea romantica a sintezelor ., 1
apti~udinea generalizării. El îşi_ dăd_ca seama c_ă a evoc:
fidel O realitate istorică determmata e doar 1>r!1;11a eta~a
a ştiinţei. Cea de-a do~1a ~onst~ î1: ~ sta_bib o. ~em:
cam:ală, depăşind stadml rnreg1straru pnn acc:l,1 al
explicatiei. Din acest punct ele vedere op?ra ~u~ pte. ·t - p'unctc de contact cu aceea a u nor 1stor1c1 conzm a
C '
t
,l
ternporan i, ca de pildă italianul Cesarc a~tu, au or ,1.
unei I storii universale în 35 volume, sau M1~~elet. Ar f1
totuşi n-reşit să se atribuie unor su~se strame un rol
predonrinant în for marea s~riitorul~1 _nostru. .
.
Influentele străine nu smt la ongmea. con:vmgenlor
lui Bălcesc~, ele au contribuit doar să _cnstah~cz_e anumite îndrumări preexistente, să consohdcze ş1 sa completeze cu sugestii p eriferice id eologia sa, formată pe baza
1
, ··t
Despre N. Ri\l(:eseu istoric: Andrei Oţt:teo, Nic:ola~ Bălce.scu. în l{~~işux Fuo·
n.r
194.6 . Al Grecu Nico lai, Bâlres,u . Isto1ic11-l i,1 cadru.l re,·otu1ie, la 18-1-B,
·1,
,
·
,
,
l ''N n·1
mineaseă„ DC. 2, 191-8; V,uile Maciu, Actidt4tfa i.uuriogrc:..f•că a u: 1 • • ~ ~
aa:uor..
i u Viole
1
N. 0.ll.looi,cu, Oper~., BucuTe~ti„ l953. l:;41. Acid. ll.l'.H . ., I„ p. 59 . To.il.e citat.tic
Ji11 OJltrn lui OJ;Jccscu au în v Nlt·1"f' a<'Pa~t :l e<.liţie.
224
74
e,escu, În Studii şi o.rii4.•ole do ;şioric, 1, D o.o.• l956.
15 -c 459
de 1·calităţilc~ co11cretP afo TJrilor Romi ne.
în curent ru mi)'carea <le idei a timpului,
descoperit în pnginilc unor rcprczcntanti ai
i•toriografo•i romantice, cu O('osebire la J\lichelct, m~Nlc
<'ampion al libnalism11lui rlr. la ColJc,.,,~
de France
0
it.~t·i, oricutări de metodă ~j s!il care coo Hncan aspira:
ţulor sale. Dar operdc lm l\hchdrt ca si ale altora au
jucat mai mult !·olul el<· fc1·mru\i dPcit p1' acela ele
~1or!.~Je. \şa, tl.e pildă, romanticul frm1cPz concepea
1stona ea un m111u11at pocm epic, cu compozitie sime·
tricl=t ~i o finalitcJLI' prog1·csivă. în care: ,;, cn.irnentcle
~c tranc<formau .În idei, .i.ar iclcile se ciocneal1 isi s<: înlăn-
:;-i în
funcţii;
Ţinînd1t-se
Bălccf'cu a
1 uiau !'pre a realiza niştc ţeluri suprcrnc. Bălcescu nu
m·ca accla„i mod de a pri"i lurn,rik, oar rl'ţinra dPsiaur
1lin scriNiie lui \1icht>lct tendinţa de a căuta isto;ici
un sens ,i o motivart> cauzală, convingerea că c" cni111rntelc sînt rezultatul n(·cesar al legilor uni" ersale.
La Bălcescu forţa impulsurilor subiective şi a clanurilor poeticr e stăpinită de disC'iplina cercetătorului
obiectiv, care , rea ;.ă ,-nvea~1:ă î11ai11Lt · ue toate arh·vărul. Că..- i numai adn·ărul, fără nici o înflor ire, dar
7i fără vren omisiune, put·ea acluce unui 1wam an"ajat
în !optă pentru libertatl': prohe t.le 1wc.lintit all) drept unlor sale contestate. Experienţa de reYoluţionar şi
răspunderea de cond neător al lup Lei politice a poporului i-au întărit viziunea realistă asupra lucrurilor
corectîndu-i. excesele, atît în direcţia practicismului:
a tîrÎJ•ij î11 urma faptelor, cît 17i în directia elaborărilor
teoretice detaşate <ll" e:-.pericu~a vie.
'
Ca şi istori cii franc<'zi buri;rhczi din , rcmea rc:;tauraţ1c1, Bălce!':CU a fo1·ro.ulat, deşi intr-o formă insufiricnt de dară, idPPa luptei de claf<ă. În Jrnza ei a Pxpli<'?t p~oce~':11 istoric al· depo!Scdării ţăranilOI' de păruînt
şi a JUSt1f1cat lupta T<'' oluţionară, prrll1tind<'ni unde
~ocietatea ~e î~partc iu <'X~loatatori şi exploataţi.
·\.~a, ?e pilda, 1n Trecutul
prezentul, el afirma :
,. lsiorw omfnirii nu r1e înfăţişează deât lupta neconteniti'i a dreptului fn contra tiraniei~ u unei clase dezmostenite de dreptul său contra u zu.rpatorilor ei, luptă arzâtoare care adesea a.vu cnracterul unei răzbunări, luptă
Jiiră efîrfÎt, răci se urmează încă fo timpurile de azi ~i
V
226
.,i
c va urma pîm'i. cîml nu va mai fi umbră ele. 1iranie:
5
pfoă cînd popoan>/e n-or fi întregile în drepl unie lor ~i
e(J'alitatea n-o domni în lume·· 1.
0
Ideea unui mer;, progre!'.iv al istoriei care se între~ c~l,·
în pasajul de mai sus e clariffcată şi_ argumentnta. 1~
multe alte locuri. Într-o scrisoare dm 1849, a<l_re><ata
lui Ghica, Bălce:,cu ,, orbeşte dceprc progres ca l_ege
istorică ~i Î!;Î anunţă i.nt<'nţia de ~ pu~lica. un arll~'.~l
cart'. să facă „aplicaţia ac,•stei leţi. ~a .istor.ia not~st7:o ·
Articolul nomis e }vTnsul rt'V?lu.ţie~ U? 1_storw rommilor ·
1
Aici se s\.u,ţine existenţa unei .~le~t unu:ersale a dezvol·
u1rii i.<;torice a naţiilor" defin ită drept ,Snălţ<irea J?lebea.nismulni la putere" sa'.t _,între.girea_ romînulu.i, t·er.;umfo~.
şerful 11eawlai de mijloc în drepturile sale ele um. ele cet<Lţean ~i de naţie".~
• . •
De O mare ins<•moătate c faptul că .Bălc<·:wu 1ş1 tla
seama, deŞÎ ÎnCă În moci ncde,~\ În;-it, că UlOltU~ d~
ductie «· temelia de care atîrnă structura s_on1•taţtlor.
că ~arnenii ::ie reparti;r,caz:i în das<· antagomstc, core.,. · Ior f'a,a
t" d <· m 1"loacclc
punzăLOr cu poz1ţ1a
J
,. ele produc·
.
tie. ,.Rînduil'lilor eronomice" - termenul 11 ~parţ1nc_
Îc co1e"pnncl<' un anumit regim de P,rop1·1e·~atc Ş~ o
anumită formă de :-.t,1t. Pc această haza, 1:,tona socială
a Principatclur e periodi.t;ată, cleoscb~ndu-sc suct;C,·
siunea rnai 111ultor orî11duiri . .. Statid, clui dorrm~sc sau
absolut, s-u făcui boieresc sau c~ris.wa~tic, cip<>1 J<1~ariot s,m oriişenesc (biirge.r), apo1, ciocoiesc sou bu~,c~~~
şi acum e pe cale a se face romînesc s,~n ,frmocrnti~. ·•
Derivarea fazelor vriu care a trecut ~oe~el~t~a e cles1gll1:
grcio,itii: dar. principiul acestei dJStnb\~11'1 pe Ppocl
ist;.rice e remm:caba deoarece <:ordea:,,;a d~zvolt~re~
institutiilor politice cu structura econom1co-,;oc1~l~
şi adin'ite existenţa unei legităţi ol>iecti've care explica
trecerea d e la o etapă ia alta.
Este totm,i caracteristic că i<lci atît de :nansal~
pe tărîmul fil~zofiei-istor~ci, <lcp~şi1;1d .:-tt.lese~ i:iu nu~a1
istorismul Lurghez, dar ş1 pe soc1ahştn otop1c1 de lipul
rrn·
J
Opere. 1, pp. '.\21-325.
~
tdtttt, p. 310,
:; Ibidem.
227
CÎNDITORUL POJ.l1'1 C
lui S~in t- Simon, care socoteau exploatarea un v iciu
orgamc ~l societăţilor, coexistă la .Bălcescu cu O serie
d~ tc~dinţe. confuze şi de noţiuni teoretice contrad1cton1 sau msuficient elabora te.
În int roducerea la Romtnii sub JYiihai Voievod Vi-
tea::::d, ca. şi în alte lucrări, autorul afirmă existenta
ur:c1. P:Ov1denţe care călăuzeşte omenirea din transfo~·man m transformări către ţin ta dinainte hotihîtă
,,ce Du1:1nezeu ascunde şi unde >ie aşteapti1". Influco.1at,
p~obabll,
vocabularul romantismului Jihcralo-r'elig1os ul Ju1 Lam~~nais, Mickicwicz, Mazzini, Bălcesc u
~orhe~te. de . ,,misiunea evanghelică pe care o are de
rndepltnit orice. na{1:e" 1 • Lucrul nu c de miral'c. I n
ge~ere'. concPpţia lui despre lume, ca şi a luminiştilor
ruşi ~mtre 1830-1850, Ceaadaev, Stankcvici Granovs_ki, ?a şi a lui Bielinski clin prima fază, se ;limenteaza, dm punct de vedere filozofic, din surse idealiste.
lrnp~rtant c însă că ea nu-şi subordonează materialul
faptic. c?ncrct, că :rămîne exterioară interpretării p.rocesul~ 1_storic pro1>riu-zis. Aşa, de pildă, explicînd în
nceeaş1 rntro<lucere a mono••rafiei lui Mihai Viteazul
cauzele pr::ibuşirii imperiului°roman, Bălce~cu se rcf;ră
la mare~ p~·oP.rictate şi_ l_a cxisten1:a sclavilor, ignorînd
total . pnncip1ile mctaf1z1ce cu privire la căile providenţei, expuse cu puţin înainte. La fel, îu cea m ai
mar~e parte. a . oi:crei, prelucrarea faptelor se face pe 0
haz:1 ~atcrrnhsta, te;,;e]e idealiste neavîncl nici o influenţa. directă în mccnnism ul dcmonstra1iei si limitîndu-ş1 rolul la o simplă prezenţă declarativă. '
. . Cî_t ~rivei:te .această prezenţă însăşi, ea se explică,
I~ ~rmc1pal, pri!1 an7mica. dezvoltare a gtndirii matenahste la noi, 1n prima Jumătate a secolului trecut
~a urmare a faptului că proletariatul încă nu exista'
i~r burghezia, avînd un caracter predomil1ant corner:
cial, nu era profund interesată de pro"'r
esul stiint clor
0
de studiul . n atur_ii şi al legilor ei şi îşi ab~and~n as:
foarte de timpuriu orice veleitate cu adevărat pr o·
?e
gresistă.
' Opue, I, pp. 10- 11.
Nicolae
Şl
!,OCTAL
Bălcescu
a f'ost unul din cei mai r emarcabili
ai gîn<lirii politice şi sociale din secolul
t recut, singurul car•: la 1848 s-a ridicat la noi, în mod
const>cvent, pînă la treapta ueruocrati~muJui revolutiooar.
' S e ştie că majoritatea oomonilor înaintaţi clin prima
jumătate a secolului al 19-lca au suferit d<' pc 1n·nt:1
contradicţiei dintr e întocmirea socială şi de stat a
Ţărilor Romînc - care însemna înapoiere în toate
domeniile - şi minunatt'lc aptitudiui creatoare ale
p op ornlui. To\i ,•ăutau un drum pentru înălţarea
p atriei, observau şi <lcplîngeau cu amărăciune starea
cca tristă a lucrurilor. Li sc părea că .soluţia c în
reforme întreprinse de sus în jos, că mizeria poate fi
în lăturată şi întunericul străpuns p1-in înfiinţare de
şcoli şi 1 ipărire de că1·ţi, prin luminarea conştiinţei
şi cultivar<·a virtuţii .
Spre deosebire de toţi prNlecesmii şi alături de prea
puţini din colegii de generaţie, un Ionescu de la Br ad,
u n Al. G. Gulescu, un Cezar Ilolliac - şi aceş tia in
mod unilatera l şi ezitant - Bălcescu a rupt-o hotărî t
cu luminismu l celor mai buni dintre nobili şi cu reformismul burghez. El a ajuns la concluzia că pentru
ridicarea poporului romîn nu c suficient să se lupte
împotriva unol' boieri, ci trebuie să fie atacată boierimea în întregul ei si în baza materială a existentei
sa le. ,,Re1:olufia de 'la 1848 din Ţara Rominească
- spnue Bălcescu - singură pricepu că spre a asigura
libertatl'a tn·buie a lâsa p e boieri a putrezi în pace şi a
ncide bnieria prin proclamarea dreptu/ni cnmun." l Băl­
cescu a înţdes, df' asemenea, legătura dintre revoluţia
democratică şi problema eliberării naţionale, propovăduind în mod consecvent a l ianţa popoarelor împotriva îm p ăraţilor şi complet::rea indt>pendenţei naţio·
o ale cu eliberarea socială a ţărănimii. El a ajuns lu
convin~cn·a, mai ales după întîmplărilc anului 184 8,
că o schimbare hotărîtoa:re în soarta poporului r omîn
reprezentanţi
l
Op,,rt, II, p. 2.61 ,
229
228
•
poate avea loc numai pe caJe revolut ionară fiindcă
.. împ~raţii, domnii şi boierii pămîntuli;i nu
fără
1wmaz aceea ce smulg popoarel,e"l ,
. Toate aceste idei sintetizea:.1ă stadiul cel mai înalt
a Lms la u01 de gîndfrea politică si socială a vremii .
ele sînt fun~lat~ }Î ~t'monstratc' printr-o profundă
analiză, caTo 111 liniile ci csenţi,::.lc a rămas pînă astăzi
i n picioare.
Bălcescu a văzut ,· u 1impezi1ue si a demascat cu
f<?rţa u_rii _11ccruţ:ătoarc monstruozitat;a r<'gimu1ui social
dm Principate, bazat pe asuprirea sălbatecă a cîtorva
rn~i~an~ ~e ţ~rani. clăcaşi, în folosul unui pumn de
pnvileg1aţ1, d1spumnd de t oate dreptm·ilc si scutiti
de orice în<latorire.
'
·
Cu o l~gică_ precisă, susţinută de pasiunea care
dogoreşte dm fi ecare gest al său, a demonstrat că în
d?curs~1I s~co]vclor ~oierii au uzurpat pămîntui:ile ţăra­
m!o: lihven, ca. decaderea clasei ţărăneşti din starea ci
ongmara de libertate în aceea de iohăo-ic a coincis
cu . ~i~rdere~ ~dependenţei naţionale şt' cl'estrămarea
politica a Prmc,patelor. ,,De atunci, de la Mihai Viteazul
- _ar~ta el, r eferi?du-se la faimoasa «legătură a lui
/\lliharn, car~ a_ l;g1fera! lipirea ţăranilor de ]>ămînt !ara s~ ~mparţi in doua tabere vrăjmaşe avînd interese
nnpotrii•ite. De_ atunci poporul se făcu nesim/itor la
g las~l domnul_m şi al boi?rilor, nu mai vrii a se jertfi
pe1~t1 u o patrie unde nu i s-au Uisat drepturi !ji pentru
o libertate de care el nit se poate bucura şi ţara, în loc
a se ~e~ZJa, merse cit ţrăbire spre scădenie."2
Cnt1ca pe care o adresează mosicrimii feudale
întrece. în vir.u~e1;1ţă tot cc se scrisese la ~oi pînă atunci.
În c__uv1~te .h1~nutoarc, Bălcescu smulge cu curaj masca
hunavomţe1 ş.1 a dragostei ipocrite fată de tărani cu
care se împodobeau boie~·ii, dcz:ălui~d pe baza aptelor caracterul :rapace ş1 asupritor al dorninatiei for
de cla~ă. 1~di la 184~ scria : ,,Jncît pentru aristocraJia
noastra, 1~oi, care stl!d1.~m d? atîta vreme istoria patriei
noastre, sintem convinşi mai de mult decît orişicare, cr!
dau,
A
f
1
Opere, I, p. 312.
' Uem, p. U-0.
egoismului, mîrsavei ambi[ii şi laşită/ ii ei, ţara a fost
datoare toate s11:ferin/ele sa fe·' 1• Iar la. 1851, în ~verfomcnlul care prccrde Que.~tion ewnoma!~LP, conşt1<·nt d_t
violenta rcchizitori1tlui pc can·-l rostea m faţa Europei.
el sub'ii nia caracterul ::;tiiu ~jfi1,; al ufinuaţiilor ş1 con·
d uziilor la care ajunsese: •. Acrst mPmoriu. conţin,
ade~ăruri foarte aspre p('1'.1rn_b~ieri,_ tlar - li .rnl,li11iP._m nu conţine nici exagerăn, nin June: ne-am stos aftnna·
1iile din realitatea iw,riei ~i a faptelor" ~.
· Din cercet area istoricii a JH"or,,rniui ~erLil'ii ţăra­
nilor şi analir.a 1·on:aecinţelor nefa, L: ale rc~i~n ului
iobăc·i~t Bălcescu a drdus în mod f1r<·~c IH'Ct:s1tatca
b • .,
.
1·
C:
.•
aplicării uoei vaste i::i radt<:ale r<· oruH:· agnire . .. e 7l1 c
că pro<>ramul re\ oluţ iomH d1· la l 848. 1·u11,,scut suh
numelt de Procl1u1wţia eh la lsfoz prcvl'<lt'u îu arlÎt·olnl
13 <lcsfiin1.nrca iohi'igi<•i ~,i împropriNărin•a ţăranilor.
Şi alţii an' fost, dN·i; parli'.1.~nii mă;,~uilo~ prec.on~:1:atc
Je Bălcescu. Dar spre <leosf'h1rc de cei mai m11lţ1 drntre
contemporanii săi, Bălcescu a afirmat prioritatea
acestei revendicări asupra tuturor celorlalte, fOUs1d_erînd-o cum 'li era Jc fapt. principalul ohiecth al m1~1·ării pa[ioptistc>.
1mpre,j11rărik care au <.lcLcl'm inaL . ucînd<>plini:e~
art 13. <Yrăl,ind priu aceasta priibuşirca re\. oluţ1ei ,
:;.în~ cu~o;cute şi nu c <·uzul .1 le e~oca t~in nou ~ici~
1n or<lin<·n ideilor car" ne (HPOcupa, se nnpunc msa
obser, atif' ru f'arat:ter principial. Chiar dacă ne-am
0
închipui i;tlposibilu l şi anum<-' că . refort13;a c~r.ută d.c
Bălcescu ar fi fost r1·alizată în litera 71 s11u-1tul c1,
fără 1tici o moclificarc ~i fără a-1 atC'nua din inten.P.i!c
proo·ramatice, e limpede că ea n-ar fi înscmnaL rum1c
maf mu lt decît o usurarc H·emduică pentru o pnrtta tărănimii urmată' neîntîrziat, cum s-a dovNlit la
)864, de o 'asuprire mni brutală şi de o mizerie încă
:iporită a vieţii satului. l~~I1•f',scn cred ea, în mo~ ab~olu :
sincer că prin împroprietărirea cu rndcmmza1 ,c ş1
constituirea micii proprietăţi, alăluri de cea mare,
problema so cială va fi pc deplin .rczoh ată în 'fara
C.
, Opere. I. p. 100.
• N. Bălc'8cu, Opere (ed. G. Zane), I , li , Bucoreşti, 1910, f'· ~.
230
231
Romlnească. Aceasta era o utopie, o adevărată naivitate. De unde izvoră ş te ca?
Dacă pc terenul criticii acb.tse regimului iobăaist
poziţia lui Bălcescu e pe deplin justificată, şi, ;ri~
fundamentarea ştiinţifică, ven:a polemică si intransigenţa tonu.lui, nu-şi are pereche în literatw'.a vremii,
în domeniul soluţiilor propuse, el sc mişcă în sfera
revoluţionarismului burghez. Lucrul e firesc, dar merită
totuşi o explicaţie şi în orice caz n-ar trebui trecut cu
vederea din acel spirit. dulcea!?, a1>0IO "Ctic uneo1-i fată
d e cIas1c1,
. . care l c estompea?.ă~ contradicţiile
"'
'
g1udirii,
aşterne cu trandafiri drumul spinos al evolutiei lor
spirituale şi face să dispară deosebirile de p;incipiu
intre vremea noastră şi trecut.
Cu toate că Bălcescu a demascat caracterul uzurpator al proprietă~ii boiereşti şi a dat în vileag toată
~mb.rezenia teoriei aşa-zisului drept de moştenire, el
n-a formulat revendicarea confiscării p ămîntulu i moşi_eresc, c~ n umai ,Pe aceea a ?xpropricrii cu despăgu­
bire. Raţmnea aclmca a acestui fel de a vedea lucrurile
se găseşte în poziţia burgheză a lui Bălcescu, de apă­
rar~ a inviolahil~tăţii proprietăţii private. În Reforma
socială la romîni el arată că nu se alătură acelor mii
de 8lasuri puternice (care), strigă anatemă asupra proprietăţii, arătînd crimele, mizeria şi pustiirea cu care ea
a umplut lumea" 1 • Şi mai departe, se întreabă Băl­
cescu „dacă exageraţia principiului proprictăfÎÎ a prod1is
toate aceste rele, este oare un motiv destul de puternic a
curma din rădăcină orice proprietate individuală? Excesul trebuie oare a condamna uzajul?" Răspunsul este
negativ .. F~i~?că, ne spun_e autorul, ,,acest principiu
al propnetaţii a creat agricultura, comerţul, industria,
artele ~i toate comorile civilizaţiei. " 2 Dar credinta în
caracterul sacru al dreptului de proprietate înJătu_ra
prin ipoteză posibilitatea unei măsuri radicale îndreptate împotriva boierimii.
Cu alte cuvinte, deşi prădăciunile şi silniciile
comise de boieri de-a lungul veacurilor pentru a-şi
V
1
Opue, I, p. 277.
* [dens, p. 277.
232
întemeia şi a-şi rotunji moşiile aT fi justificat confiscarea pămînturilor, Bălcescu nu-i urmează pe socialişti, calificaţ,i de „visc"itori", ci propune i-ezol varca în
cadru bu1·ghcz; nu desfiinţarea p.roprictăţii, ci extinderea ci asupra unei mase cît mai largi, prin împroprit>tărirf'. S oluţia preconiza tă de articolul 13 al Pr?c/amaţiei îi apărea, deci, nu numai oportună, dm
motive tactice ci pe <le-a întregul necesară şi justă;
ca conserva principiul proprietăţii şi în acelaşi timp
a\ ea menirea să-i aplice un corectiv democratic.
Împăr tăşind ac1;st punct de vedere, :situat în mod
net pc terenul gîndirii burgheze, Bălcescu avea cel
puţin o scuză : era incapabil să-r:;i imaginez;- perspectivele dczvoltăi-ii capitalismului în genere ş1 ale dezvoltării capitalismulu i în agricultură, în mod sp~cial.
El nutrea iluzia explicabilă prin gradul înapoiat a
ev olutiei economice a Principatelor, că instituirea micii
proprietăţi parcelare va completa armonic _marea_ proprietate, alciituinJ împreună cu aceasta un sistem mter<lcpcndeut, temelie a s tabilită fii sociale şi a prosperitătii t>conomice. Pentru el, dîberarea rlc cl acă şi împroprietărirea erau începutul şi sfîr~itul. Credea în mo~
nuiv că dcYenincl proprietar, p opornl ,,azvirle cea mai
din urmii exploata/ie·'. O ,·orbă arnncată undeva, în
treacăt, luminează su bstarq a adîucit a gîndirii sale
•. ..de 60 ani aproape, de la, marea revoluţie Jranţnzeasâi,
de dnd l1imea a tnceput sâ .~cuttuc lanţlirilc a orice fel
de robie". E vădit că Bălcescu n-a avut nici măcar
prcsirnţ:irca crînccuci robii salariate căreia bubuitur ile
revoluti.ei francez e nu fi\cuseră decît să-i anunţe începu tul. 'Nu şi-a dat seama că reforma agrară pc care o
preconiza, rleparte de a tranşa definitiv problema
mizcri('i tărăncsti, nu face <lecît să înlo cuiască o formă
a cxploa1.ă.-ii c~1 alta :;;i ~ă tran:-p ortc suferinţa poporului în Yiitor, sporind-o şi agravînd-o.
Referindu-se la luminiştii hur:zhc?:i occidentali clin
sec. XVIII sau cei clin Ru sia. dintre anii 1840 şi 1870,
L<'nÎl1 sublinia că în timpul lor „toate problemele sociale
se rezumau la lupta împotriva iobăgiei şi rămăfiţelor ei.
Noile relatii soci<il-economice si contradictiile acestora
mai erau incă p e vremea aceea· intr-o sta,; embrionară.
233
De aceea ideolot3ii burgheziei nu ,1<1deau dovadc'i atunci
de nici un fel d<> <'[!,Oisrn; dimpotrivii, atît în Occident,
cît fi in Rusia, ei credeau în mod absolut sincer în fericirea ge11<>rctlă ~i o d()rP<in în mod sincer .ţi într-adevăr
nu 11edeau (în parte nici nu puteau încă .~i, rndt'i) contradicţiile orîuduirii care lua nasterc din orînduirea
iobagă.'' 1 Accaştă remarcabilă tczi't. leninistă nr prrmi t e
să înţelegem ele pliu ('i-;cn \ a ati tn<linii lui .B:'.\lccscu fată
<le problemele re·, olu ţfri !) ur;hrzo-dcmocra te. i nap~ierca r clatiilor ~ocialc- din Pri.11cipal1· l.i mijlocul , eaeului trcct1 t. cara1·t„rul liJ•FÎ t d<' m ahnitatc al <l<'zvo1tării
capitalii;mului
an Îlll}JÎ<' dicat asc11ţi1:1
11
int<' a
lui l3ălcc~cu, scriitorul care a dnmntr;t cu atita luciditate ~i ,igoare 11lăgile regimului fruc:al, i:ă şcrutrzc c,1
claritate pcrsp<>ci.i'l.e]e rînduidilor hurfhezc. pc-atunci.
Ia noi. de abia în stadiul <l1· a fi introduH· sau î11că
inisufil.'Îl.'llt rud.ite.
Î 11 oriei· caz.. aholjrca clăcii ti împroprielă rirea !ăra11ilo-i- constitui:111 rv, end ir ări objt>c1Î'I. vro"nsiste la
1848, ele fiind <lirijat,· împoll'Î\ a ft.1Hlalii-m1~lui ~i <lc•ei
iml>onlona te sarcinilol' :re, olu\ i<·i 1rn rţhczo-1!t..nHJcrat<'.
ln dr H' exprimă. in forma cca mai carnctt•ristică,
una din tră~i:Huril<' principale ale dl'mocratismului
paijOJHist : apăran·a inflăcărati'i a intn·esclor maselor
populun·, în >-flC'dd ale ţărănimii, căutarea gcm·ro?.să
şi pcr8l'' 1'rc11tă. a unui drum p,~ntru îmhnuătă·tirca
v·eţii f'Plor mt1lţi. î topi,m111l lui Rălccscu , ilustrat 'prin
uepntin ţa de a da hora o imagine ic;to riră conl'retă a
viitorului capitalist, nu elimină rara<:tcrnl istoricel'tc
înaintat, prin xaportare la coordonatele epocii, al c~nccpţiilor ~u~. A~cst~a reflectă cu putere aspiraţiik
ma~elor \arancşn, sătttlc de C'l:ploatarc, dornice :,;ă st·
elibcn·zc din lautul ioLăgit·i ;,i. ,iil-si croiască n , iată
mai bună.
'
·
·
'
fdeal 1d dE' <lrq>tate sor•ială, hrănit rlE' <lragostN1
n_ctărmurită pentru popor şi ura adîncă faţă 1le bofr-
ruuc. dar, după cum am "ăzut, elaborat ştiinţificcşte,
pe baza unei temC'inice nnafo:e istorice şi în lumina
concepţiilor inaintatc alt- epocii, s-a împletit la Băl-
cescu, în chip indestructibil, cu a~piniţiile ~ale patriotice si nationalc.
Ideolo..;ja pasoptismului a promovat, după cum se
ştie, pe 11:'i.mul 1;lan al atenţiei, lupta pentru eliberarea
de sub jugul otoman şi unirea Ţărllo1· Romîuc î:1tr-u~n
stat de sine stătător. Dar în problema naponala,
ca şi în toate celelalte probleme arzătoare ce stăteau
în fata re,-olut iei burghezo-democr ate, s-au înfruntat
la 1848 coo,cep~ii diferite. Pe de o pa~tc clcmcntc~e
mai avansate înţelegeau prin naţionalitate cxpr<'Sla
vo-intci popoYului impunîndu-se regilor ca şi Yechi1or
cla~c' dominante, atît prin superioritatea numărului,
cît şi prin legitimitatea pretenţiilor formulate; pent~u
ei, conceptul de n aţiune a, ca un sens dcmo~rat1c,
presupunea libertatea şi implica o constitu1ie. D1mpo·
trivă, p entru reprezentanţii păturilor avute, ataşate
încă prin mii de fire de societatea feudală , i deea de
nationalitate era legată <le menţinerea tradiţiilor politic~ si :reliaioase, de respectarea vechilor obiceiuri şi
mai ; Ies a preponderenţei claselor privilegi.itc, a căror
autoritate cobora din trecutul cel mai îndepărtat.
Cei dintîi invocau în sprijinul lor dreptul natural,
proclamat de R evoluţia franceză şi contractul social,
adică înţelegerea stabilită între iudivizi pe baza armonizării intereselor lor divergente. Ceilalţi se bazau
mni ales pc dreptul istoric, propovăduit de romantism~!
reactionar oennan, care justifica prezentul prin adm1·
tere~ unei continuităţi organice cu trecutul medieval
cel mai înapoiat 1 •
Poziţia lui Bălcescu în problema naţională este de
partea grupului radical. La el, mai mult decît la Loţi
ceilalti conce1)tul Jc con»tiiu tă natională se colorează
demo tTatic. Termenul de popo1·, de care au u?:at ~ 1
abuzat libe1·:dii 1a 1848, tra11sformîndu-l într-o formn l ă ~1bst ractă şi găunoasă, avea la Bălcescu înţelesul
cel mai democratic şi cel mai palpabil: ,,erau tabacii şi
mărgina.~ii capitalei'', despre care zicea că au ,7salvat
rer;oluţia·' şi „fără flaterie·' că „au întrecut cina r pe
0
,'
'
1 t>b<'1ttnrtu
1
234
l.tum, Op~u. voi. li
Uu<uri;~ti, 1~5}. p. 500.
,
,
;o
problc111el la Geo,gc.. \\,•iii, L',.;ur-0pe du XIX·c si;,cJr
•
ei
fidie
t/t naiionalill;. PMb, 193H. PP· 6-16.
235
parizieni". erau ţăranii apăsaţi de boieresc, <lar care
se relevase;ă ?d:tă, ~a 1\Hn)i~a, capabili să poarte
arma pe umar ş1 sa scnc pagun de bravură în cartea
!stor.iei: eral~ moţii lui Iancu, chipeşi şi viteji, cu care
1mparpse zile însorite şi ploi năprasnice în muntii
lor de piatră.
'
. C~prinzîud problemele întregul ui popor romîn 8i
as1m1lmd rezultatele prncticii şale revolutionare Băl­
cescu a _înţ~lcvs n~ai presus de. to'ţf c~ntemporanii: legă­
tura ob1ect1 v a <lmtre revolntrn ş1 eliberarea nationa!ă.
~ent~u el, împlinfrea idealului naţional (indep;11denta
ş1 umrea) era posibilă numai în legătură cu rezolv.u-~a
r:obl~mei sociale ( desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea
ţara~ilo:\ ~er.~etarea_ is:oric~ ~l convinsese ~ă deposcd:irea ţaramrun de pammt ş1 libertate constituia principal~ cau~ă a slăbirii capacităţii de apărare a Tărilor
Rommc ŞI a îngcnun<'hcrii lor în faţa 1.urcil~r. Pe
de altă parte, era limpede - şi evenimentele de la
184,8 ~ confirm~seră-:- că descătuşarea poporului din
lanţurd: fe_ud_ahs~ulu1, formarea unei „naţii de fraţi",
d~ :•cetaţeni liberi nu se putea r ealiza a tîta vreme cî t
Ţarile R omîn c rămîncau sub ju!!'Ul imperiului foudaI
otoman - D e aci eonclu:âa că „libertatea diniiuntru...
e peste Ptt:_ti~ţ<I a ~obîn.di fczră libertatea di,; afari'i" că
tr:nsformaril~ s~cial~ dcmo~ra ti ~e sînt inscparub il
le0 at ~ d e înfapturrea 1dealulu1 naţ10nal, că ,stat romînesc mseamnă stat democratic", iar ,.,partida naţională".
ca~c ~ <le la 1821 ,.voieşle a mîntui poporul prin popor,
adica est(! ,o partidă revoluţionară" . 1
. E_xperic11ţa anului 1848 i-a arătat lui Bălcescu
prioritatea momentului social asupra celui uational
cel puţin în anumitf• împmjurări determinate. Âstfol:
~n a t r~10~fera înc?~dată i_nstaurată în Ardeal după
izbucnirea revoluţie1 magluare, c.înu la un moment dat
lupta fratricidă părea a f i cursul firesc al lucrurilor
el şi-a dat scama că masele exploatate ro mînesti
maghiare au aceleaşi aspiraţii şi că sarcina este ;cee'a
de a_ le uni împotriva asupritorilor co1nuni. ,,Ast<izi
este invederat pentru tot romînul cu minte şi cu inimc1.
1
si
1
236
că libertatea naţionalităţilor 1m poa!e veni
împărăteşti şi ,lin mila împilătorilor şi a
ci numai dintr-o unire strînsă între toţi
- scria el de la curfile
despoţilor.
romînii şi dintr-o ridicare a tuturor î,npreună şi în solidaritate cu. toate popoarele împilate". 1
Tocmai din convingerea necesită-ţii urgente de a
constitui această solidaritate a împilaţilor şi-a luat
.:isupră- şi, din proprie iniţiativă, riscu1·ile grele ale
tratativelor între Kosuth si Avram Iancu, pentru a
pune capăt vărsării de sîng~ dintre romîni şi maghiari,
de care profita doar reacţiunea habsburgică. ,,Proble!71ul
de dezlegat în Ardeal - a afirmat Bălcescu în cuvrnte
admirabile, pe care de-abia timpul nostru le-a văzut
traduse în fapt - era şi este nu cum 1•or f<z:;e _ro1.nînii:
un13urii, sa~ii !Şi sucu.ii, ca să n,mtru'i numai ei si_nl!,un
într-acea ţară şi s<'i. gonească pc celelalte popoare, ci proclamînd dreptttl comun sau <:Balitatea pentru indivizi
,5i naţionalităţi, S<'i caute mijlocul de a armoniza împremul". 2
•
Mai t îrziu, în t impul exilului, animat de convmgcrea
că revolutia e indivizibilă, el a înnodat legături apropiate cu fruntaşii emigraJiei polone, maghiare, italiene,
ru:;e, m.ilit1nu pentro unificarea wjşcărilor de eliberare
a diferitelor popoare, apăsate de temniceri egal de
exccr.::rbili şi pc care-i ura deopotrivă: ţarismul rus,
absolutismul habsburgic. autocraţia otomană, Napoleon III şi, în fine, clica conducătoare engleză care
mentine î n colon ii „infamul sclavagiu" .
Patriot fierbinte, Bălcescu era în acelaşi timp străin
de orice înrrustimc natională. Rîndurile ele mai jos,
r eferitoare 1~ nefcrieituÎ domnitor al Moldovei, Ştefan
Răzvan eroul de mai tîrziu a l lui Hasdeu - o evidenţiază cu prisosi nţă: .,Niiscut ţigan, dintr-un neam
osîndit de veacuri de robie, el fu încă o dovadă puternică că în ochii Providenţii nu sînt popoare al-ese şi
popoare osîndite, că ea răspîndeşte deopotrivă_ în1urările
sale peste toţi oamenii fără deosebire de naţie şi clasă,
puind în fruriiea fiecuruia pecetea du.mnezeirii ş1, decla-
Op„e, I, p. 309.
J
Opere, 11, p. 335.
t
Jde,n~ p . ~62~
237
rţndu-l cu drepturi deopotrivă, ca toate! omenirea, la
hbertali', la egalitate, la virtute si la adcvăr"l.
Bălccsctt a ridicat gîndirea · politică si socială romîncască la nh ciul _celei mai înaintate gîndiri burgheze
europene. El a duspus de capacitatea de a desfărnra
pYOhlrmclc poporului romîn pe:: fundalul si' în
im1)li<'aţie cu istoria contemporană a Europei. El n·a
fost un ideolog ilintrr acria cart> rccrăscsc în univers
obsesiile ,:;i fantomde proprittlui lo; spirit. Dacă a
reuşit să creeze o teorie justă, aceasta s-a datorat
tocmai faptului că a plecat de la realitatea concretă a
Ţărilor Rornîne, refuzînd să transpună mecanic idei
zămislite sub alt<: mei-idiane. A~a, de pildă, cu toată
marca lui aclmo:aţic pentru :Maz:âni 2 , mărturisită de
mai multe ori în pcrioacla exilului f'i o dată într-o
seri.soare din ma1:tie 18S?, <'H un acc/nt i,Ieoscbit (,.cel
mai mare reroluţwn<tr din Europa - Mazzini·'.; ). Băl ­
cescu ntl a căzut în eroarea fundamentală a a.,.itatorului
italian, care a subPstimat total rolul ţărăni1~ii îu miscarea d e eliberare şi a renunţat să lup te pentru reform.'a
agi:ară. pn,;1.:ouizînd reconcilif'rea aristoera tiei mosic:reşti cn ţifrănimca.
'
'
Ocşi la Rălcf'l',CU se intrcvedc o anumită influentă
a 11mauismului. creştin (combătută pe-atunri, clupă cu~1
o arată exemplul lui Lamcnnais ori Mickicwicz, de
rc}j~ia oficială). şi cu toat<· că în considcrntii!c despre
societate porneştf' de la premisa aspiraţiilor individuale
:,µre a rl:'găsi, prin adiţionare. tcnclinlele colccti, itătii
el nu ajunge niciodată ~ă predice lu d~scrt ori să înah;
utopice castele în Spania. Chiar dacă,' uncot·i, prc,ui~a
c eronată !'<au, pe parcurs . inter,·in sugestii eterogene
şi centrifugale, în celr din urmă concluzia se integrează
sistemului de ansamhlu al \ e<lnilor sale, <l<- un 1)ro·
nunţat şi netă găduit caractn progrP!'Îst. De p ildă
în Manualul bunului romîn , lucrare prelu crată dun ă
Renouvicr şi nepublicată în timpul , ie~ii, .Bălcescu ;c
1
UpHe, II„ p.
157.
Y. \lc,andru lSalud. Lt•t•thtnlt• lut N. Bălc~fl.c,: C'u Gfo$t'J>Pf' Jfu::.;,,; 1i 1,alio,
:,'tudii iu,lirne. Bu('11J·f' ,1i J•):iR.
străduieşte să
descopere temeiarile egali tă ţii ci vile şi
ale democratiei în natura însăsi a fiintci umane.
,,Inima ne în~aţă despre bunul acestei vieţi şi despre mijloacele de-a ajunge la adeviirata fericire." Dai·, curo
,,aceea ce esie bine pentru fiecare în parte este şi pentn,
toţi", rezultă că socicta tca trebuie clădită pc bazele
<le neclintit ale frăfici, iar fră~ia înseamnă regim repuhlican, vot nnivero;;al , ,,nn stat de <'l'tiiţPlli liberi şi egali
sau deopotrivii, unii cu alţii, fărâ domnie şi boierie".
În acccasi lucrare atrage atcntia conclamnarea arhicimoscut~i teze l·eactionare, pc' care social-dcmocratia
de dreapta a scos-o din lacla de vecl1ituri ca să şe !',:rvească de ea împotriva Revolu~ei tlin Octombri4>, ~i
anume că poporul cc trăic~tc Îtl înLunci·ic nu ,, copt
pcnt.r:u Jihcrtatc. Poporul „are trebui11J1'i t/P in,titu{ii
libere ca sii se poată lumina diti sub tiranii> 1111 so pot
lumina popoarele" 1 - spune BălCP!" C u.
O însemnătate hotărîtoare 1wntn1 rarnctnizarea
ideologiei scriitorului o au conccpţiil,· ::.ak despre r,',o·
lutie. Bălcescu a teoretizat rcvoluti:i ca u11icul drum
eficaci; p4)Utru transformarea soeh'tl:i~ii romîne,iti. ,,.,·f'·
sitatca oi roz.ulta din 1nsă:;i ,lc•fă~urnr<·n prner>.- ,ului
istoric. l.'l'.lişca:rea de b 1818 nu a fo~t o marfă d,• import,
cum au susţinut <1tct•nii tic-a r1ntlu1 n·prezentan ţii
gîndirii reacţionare rom,ncşli. r i n·zultatul unui proces isto ric obiectiv şi ineluctabil. ,. UnC'ltitori i ci - s1l u·
nea Bălccsell - sfnt l8 reamri de trude, .wjerin{c ;;i
lucrare a popornlui romî11 asupra lui fnsu.~i /· ~ El a
înfier at at.icudinca de ,luplicitate ~i compromis a guvc1··
nului pro.,.;zoriu, care a abdicat la 181.8 el e la sa rcina
<IP a tnfăptni r,, ,·,·ndicările cl<'mcwratict fă::ră,l uitf' maseloT prin Proclanuiţia di la Islaz. A plrdat; to t timpul
pent ru o aLitudinc formă, lipsită dr indulgenţă. faţă
,le duşmanii r egimului instaurat la 11 Iunie, pentru
repr imarna strnşuică a împotri~ irii clasri răsturnat•'
de la putere. După înfringerea mişcării f:,i·a îmbăr­
hătat prietenu, sigur că c vor1>a nlrmai <le un dPclin
vremelnic. ,. Tira11ii - scria el la 1850 - pot îndoi
2
în
J
238
S<·ri~. lltpuLli,·<,t.i . pJ„trbtiÎ la fo~tc1c.: 4\-:tzai111iute •; '-\, .Oultf·~ cu''.
' o,, .._,.., r,
PP· as t . 352.
: l iem, p. 307.
239
cruzimile, pot întrebuinţa puterea lor pentru a opri
pror;resul. Nu vor izbuti niciodată. " 1 El îndemna :
':Fiţ~ 15at~, d~r, a vă lupta bărb<Tt'3i~te, căci prin lucrare şi
Jertfi prin sinsele vărsat, poporul dobîndeste cmwstinta
dreptnrilor şi a datoriilor sale."
'
'
·
într-o scrisoare din 16 iunie 1850, încă inedită
~ălc~escu îl înd~mi:ia pe A. ~~nne să meargă în ţară
şi_. sa. pro~a~~ ..;d~1le revol:1ţ1c1, căci „principiile sînt
d~1ecţia lucrarn . ln ce-l pnveşte, el se apucase să stud1c~c a~ta ~Uitară, conştient că împlinirea idealului
so~1al !}I 1~aJ1onal . al n eamului romîncsc nu c posibilă
pr,n p red1c1 sentimentale : ,,Acum sînt lwtărît ca la 0
ure'!le _de care wrbim, .ţă mă fac cata11ă şi să mă lttpt
mai lnne obscur într-un cimp de biitălie cn du.~manii
na/iei sale, decît să mă lupt in piatr'i cu demaoouii si s«·
•
l
'
b b
l
ma amestec a guurn. Pentru aceea mă pregătesc reînceP!nd oarecare stu1ii de a~tă militară de care m-am ocupat
suii vreo zece a11i. Ţeon~ trebuie scl precedeze practica.
Aceast<t o Jac cu atzt mai mu.lt că nu e alt nimeni care
vreri s-o facă şi C(t cred că numai cu rezbelul ne putem
mîntui." 2
~oncepţiile ~o.cial-poli_tice ale lui B ălcescu reprezintă
st~dn~ cel m:11 malt atms de ideologia paşoptistă la
noi ŞI una dm cele mai preţioase moş teniri pe care
secolul trecut l e-a transmis vremii noastre. Bălcescu
este gî~~itorul ron_iîn care s-a apropiat cel mai mult
de niaru clemocral1
xevolutionari
rusi
împărtăsind
cu
>
>
• '
,
aceeaşi ~nv~rşuua tă ostilitate faţă Jc iobăgie ~i rezolvrnd ca Şl f'l problema transformării sociale în sens
revoluţionar. 1.n mod spontan procesul "'în<lirii
sale
0
a_vea ? orient~rc . d_ialectică 3 • Din păcate, conccp1,iifo
f~ozof1ce, d~ş1 ~uc1ocl~tă expuse sistematic, îi erau
patrunse de 1deahsm 4 • Semăna cu acei savanţi care nită
e:
•
•
A
de dumnezeu de oricîte ori intră în laborator, a căror
operă c o ofensă şi o pcr?1ancnt_ă. dezmin \i:~ a proni_ei
divine, dar care totnş1, dm Lrad1~1e Jc fan:nlic sau dm
comotlitatc a spiritului, îşi recunosc pe actele de stare
civilă cali tatea <le credincios. I se aplică într-o marc
măsură strălucita caracterizare făcută ele Lenin lui
Herzen : ,,Drama spiritualc'i a lui H erJen a fost produsul
şi reflexul acelei epoci ~ _istoriei universale_ în care revoluţionarism1tl dem ocraţiei bur3heze era deja f!e ca!e de
a dispărea (în Europa), în timp ce revoiufwm~nsmul
1
proletariatului socialist încă nu ajunsese lei maturitate" ·
SCRJTTORlL
Multă ·vreme printre ocupanţii vastelor teritorii al_r
l iteraturii, istoricii au fost înregistraţi alături de poep.
La vechii greci, Xcnofon şi TuciJidc s tăteau lîngu
Sofocle şi Aristofan. La Roma, Tit Liviu şi Tacit
t ineau companie lui Horaţiu !:i Virgiliu. Litcratnr_a
franceză a s ecolului al XTX-lea învecina încă pe M1chel et şi Guizot cu Victor Hugo şi La~artii:e.
Astăzi lucrurile s-au schimbat. ln primul rînd.
ca şi alte discipline umaniste, istoria s-a pozitiva_~·
înstri:iinîndu-se tot mai mult de cerin tele hleratur.u.
cultivîndu-şi 1netodele prop1·ii Lle inYcs tigaţic_ ~i dc_vcnio<l ca singură un univers atît ele <'olosal ş1 de ln1 posi_bil de străbătut într-o viaţă rle om, încît i-a condamnat pc cei ce i se consacră s-o servească în mod
exclusiv. în al doilea rînd, ca o consecinţă a aprofundării cercetărilor în toate domeniile cun.oaştcrii
şi a specializării pe sectoare, an dispărut din isto·
rie i11 tuitiile filozofic:e organiza te în sistem, care
ambition;rn o a1,recien.: mai degrabă logică ş i e;, ..
o
tetică, d ecît existenţială. Desigur, au rămas inca
multi idealişti, ohiecti vi ~i subiectivi, care n-au depus
arm~lc; sub diferite forme, fideismul continuă să aibă
prozeliţi printre gînditorii clin Occident. Dar oper~le
l or constituie nişte simple epave pe care marxis•
r,
p. 326.
ll s,,.l"ito, pl'h.t.rut-l la fo,nete Aşezăminte „N. Hă:lcescu~.
3
Uc1 mic exemplo: Îo .i.\ f~rsul r~o!uJi,tii ...• Biilc""""-\1 seri" la un mont~nL ,lnt:
~Una~ din co11di1ii.lc dt>;t:cJtiirii, 0111-e,airii este nu nunwi cil pu,grcsul ,iaşte p,0,.,.eilll ~
4..1„ co adesea ~, di,a COVir§itea. ră«lui iese binele... (Opere, l, P· :ms.)
o
11
Pentru arnănunt<• usu1,ru <!Orlc"f'rţiilor filo-:u,f.icc v. C. I. C1.1li.<Ul, Cim.li.rea .sotfol
politică a lui N. Bălcescu, Bueure~t.i, 1954 şi lleclaţi, Conupţia Jiloz.ojică a lui N,B6lce1cu.
tn :Str,dii şi refere.te despre .V. Bălces<.u, Bu<:ureşti„ 1953.
' O pere,
240
l Lt:nin
A
dupre
,;::tdhuci ş& arin',
E.P.LP., P• 133„ Bur .. l957.
mul le împinge 111 pt·numhra i-1 a <:ăror incou~i ~Lentă
o dovc·<IP-:tP chiar faptu l că "'t' inlo1·u1cs(' unPl1· p<' ,;1.
tdc şi
C'.\. tPrrn ină în ruutl rr,·iproc.
chiar ct·i <'I' 1m 1w sîn t I' ril'lcni i n rîn ,t urilr
istoric1Jor tind ;:;"1 1w impn1m11tr. fnmduJo;. :-au nu.
măcar unde t·k•m1·11t1· dr mt'totl„Jo;.:i1•. Ei "<' .:triidui1·:-c.
, rîncl-nnrînd. ~ub inflntnta rf'no, .1toan• a man.ismului
;i fiiu<lcă aţa Ic i111p1 ne <lf':.w11ltare,l stiinţ1'Î cont.f'ml'or,me, să-~i cil'ct1n1scriP ~o<'iologic ohi1·ct11l dl' studiu.
s!"t gen,·rnlizc,,;c pornind de la fapl1'. ".J <'\ ilt' clt•ducţiile
fondat1• P" l'OllC'c·pt.- npriuri, t• s.111 111.icar :-:ă 1'" itc
apan·n•n t·ă prn,.... ;ca:r.ă :u·bitrar „j "uhie, th.
\[otlul de a scrii' i,-toria i;-a ;chimhtl :-i el. Ornanwntck ;;tilii,;Lfrc şi I fr·ctdP rl'tori, ~· azi n~t mai con,titmc un m erit. Pun!'rea în pagină. arhit,•ctura an~arublului, jmt<::i dr,-igur rol ca :;-i în trecut, iar autorului
cure fonuuleaz,i dl'gant, couci~. gasin<l id1•ilor o 1)xpre1<ic
plasticii .itru:!ăloJrc. ii :-mt1•m n-cu•11,-.călori. În,-ă,
în conc~pţia nva~tră, putnea .. lilului 1• 11 <· indi;:pt•n,ahilă manifr,:tarii a,11', i\rului. Un marr i.;toric nu mai
l''itC a:1.i. ca 1w , re1•af'·1 lui \ ol tain·. m scriitor de s1•amă.
ri ttn erudit, un saY<1nt, cinc, a car~ ,tfr 1·,acl multe
lucruri, nu cine, a cari' prr:;intii imprcai>il ce1·a ..:c ~til'.1
J ată cite, a COJ1sicleraţiuni utili' 1wntru cine Yrca
-1'\-şi e,pltce partieularităţilc şi i-;ă 1·val11ei,• mcri.tl'le
"''riitorului Bălces('u. El M' gă:sl':;,t1• tocmai fo limita
htor~ci-lill'ratură : acth italca i s1 :-rurgc într-o epocă
,lomrn:-i ~ă ele r~m-a II Li~ rn. înainte dl' pn tn·nica răspîndirc
a mnt";;nrnhu. lo cca ci,· a dou.1 jum:itale u ~<·colului
al .\.1:\.-lea. o dati'i cn tlcz, oltan"a imprtuoasă a s tii nţdor spirituhti, o dat:1 <·u .,utonomu:an·a ,.,i funcla;nc; n·
tarra lor t,·orl'lică, istori1·ii-literaţi thrn ·împuţinat şi
pmă la urmă au pierit. Situaţi.1 lor mnhi2:11ă 1--~ do, edit
imposibil de con~en at. Ei au trt'huit ;ii all'agă între
( "lio. dcopartl', Erato :;,i Pol} mnia d1· altă par tr; "ă
l't'
,\stă,1i
devină snvnnti snu să fahriC'c •,ersuri. Singurii c.arl'l . an
•
,
· t
C'-tt't a terputut ocoli îu oare<',tr<' măsura gravita ea ac..
.
n ativ<' au fost istoririi litt•raturii. deşi:. în oe~. m.ultorn,
ei apar pînă azi în po„tura lmOr copu ~elcg1t~m1:·· .
Lncrînd a:;-aclar suh i:-cmnul rom:~nu~m~l~1, ..cm1l .':~
istoric ştiinta ~c împrrecht·a cu poezia ~1 f1loz_ol1~,}~a .
ccscu a scris după cum îi itnl',:neau_ împre)ur~~r~ c, :'
OllStLll Vl"CIUÎÎ.
;mltc niiuc :;oi
])in l!pOca :,;a 11('•.lU ramaS,
pnţi11c
li~
t:Clltr •
11111nltmc11tc . .Ac~a:,ta ;-.a '.ntim~ ·\~
. •
cazu.I constntt·tiilor :;pcculut1...-c <',u,ht~,. pc
u1
•
·
• I
I I ua ~ ·1
'\lbr!'d:, t<'rtH'lil• fautic.1 ţÎ .1turu1 cin< er11c •. l · - ·
1
,s
•
.•
I B"I
\I
'C
displ'mat dr g<·ncralizarc. lm·ă a . ~· c<·~~u om ~ s.
Rtiintă şi poetul au gă~il d1·op1'.tn,? nuJlocul s.,_ , ~
ş1
iutel~·irră fără a-~i impnt1· oLhgaţn oner?a"'c
l><' tnt<'la,· unul l"' celălalt.- Hatmnea
.
I
"<'ntia de~pr•·
I.,on·ază la rl i•u ,-ent1a1eutu . ron, ,, .
·
,:,1 .1
col,,lume
. •
<'li forta impuJ-.ului instinctual. Po,,Le că ~on~1a1 11:
acc::,L 1,~}11 1iliru al p11tcrilur iutdl'ctului tr~bnw caut..tla
taina ~cnin:Hu t ii ~i purităţii in,1lt1rab1lc a pcr~on :dităl ii -al,·.
Am' arătat 111a1· '-li"' 1•,1 Rălc1•,c11 a, r·1 -rrupulul
•• ]
'tr l · · r"l>d··i·n·l ,)to a dc..,1n1ia iz, oard(' p1na n
c:xac t 1 ,1, 11 • "
.. «
'
. . ..
.
l I · .· · ·
cail=it m,,to<la riguroai,;ă a r1t,m1 !;'l contro u ~1 cutH
• '
· '
• ct· • • • P1• dl' alt~ J)art1·
al' mărturiilor,
pn•ca•tţta 111 1t1 uc\11:.
.
«
.
,.·
idealul lui politit 1111 rqm.:zenta u11 ar~1rol ~le '.-rcdn~ţa.
acceptat înaintt•a ('~ pcrientei SUI\ III ala~a _l'l. !~ra,. clun)OLrh ri. confjrman•a prin i:,tudiu Lc11w111~c ţi prmu-o
~icti, itatc· nemijlocitu de militunt rc,1>luţ101_1ar a _u~o~
· ·
·
· · " · l· adu«i••e la orchn..::t zil1·1 ,1
1tlPi pc cari' 1,-to11a 1noa~1 " •
- · . . .. r-• I
.·
•
t
il
t·a
IL
·
·1r:"ita
clrumnl .împh111r11.
\ l"H
<':ftrora ,
(.
• .. ..
·
l to1nm•
verile sînt juste ,i izvoră!'r <lan rl'alil_att· e •· nu i:,m.t
~ci surpriMi·. nici ron_trar;ate_ dr m1,carea !t'alulu!.
Bălci•i:,cn ~i-a a, ul, desi~ur,_ '.·lipdt· tic re~tnţ,le. _E.I
._. ·nooit dacă po,ttc fi ter1c1t pe planul 111t11n i;-1 ,1
: ;:.r:it zadarnic în înviorar<'a , alului re, oh~ţ~unar clup.a
1
Al'
l l·i 10•3
Dar uid 1111 fu1,t,. 111c1 un dT
C'- cn11n r111 "cl'ea l t· <
o• .
0
înccrc·.t,,:1
A
Pentru .,. k.turca e,·oiuli8 iJt1i 1.h: ... p,.. pţ4,fe~J,l ;_.. tonc~alui,. t~ln::!CDl o.rmA'•rnl'co f'orntulart- ,fintr-o tuC'UY<' ,lt" 1netuiioJ,1~1c, celt•hr.i pe vrtmuri, ari cu totul
Jtplşjtl: ,.C:r11Jit,J ,-.Jll" ptnlra nni,. <'fi şi p,n,,.,,, I'>/•, omul uv-c Jt'scopttrli fupltlB ,rtr.111uJu,, le •propit· lt rulnhilt'I~ i11 mu,1n1#Jul ~i co-1hn•1tat!a l•r. Cindfopi~le 0 J„ 11 acr
d, rrudit •uit m•porffl/111 ~au
UHIÎ t1xad, Clnd 111udiwl or• tlil, U n.4min d• obit,i
J-.,,,ri<'.k (P L. vm.lJt, Dt (hi.,,,;, "''uid~,; rormnc scknce_, Pari.11, 1H9i, 1'· YJI.)
1
,i
• •
r~sturrlllrl" j,;tor icu II L1 1-au mo 1 1ca l
JllCl O
u
,
.
•
~
.
pt•r!.pecti, a 3 11 pra vi,•ţii ,-o<·ialc ţ,1 nu 1-a~ pn·tins "a-~1
rN·tificc l'iht•ril, în 11r ohl1•m1·lt> fundam< ntale. J'.a" 1.~
m<•Dl,
„
principiile erau consolidat<' ,I~ ekmt'n~c~e rcali~a\'.!
concrete 1;oi. wvcr;.;. pu zdi•ri ti d1· fapt<' einp1ncc ale , 1ctu
243
242
Nouă ui sc pare că ce c cu dco~eb_irc remarcabi~
~c 5prijinca pc con trafortii unor idei profund d aho r~tc .. -~l~tafizi_c~. nu~-1 ÎSJ•itea; orient area s pontană
a ginrlm1 1 se d1 ri1 a catr.- 1puu:ze a propiate de dialectica realului. l n a-;tfol clC' om ou pu tca transforma
istoria în mitologic: acPa,ta cu atît mai mult cu cit
îi;,i simţea răspunckr<'a unui luptător 1wutru l ibertatea
naţional.i şi socială, care, înainte de orier, în în"luş i
i11Lcrcsul camei trebuie i>ă distingă ade, ărul de fabulă
,şi să procure poporului său umilit sprij inul unor ::ir~-
nientc incontestabili-. A!<upra juste{ri operei lui Bă1crscn vr<-mra nonstri'i i;i-a rostit t·tt limpezim.- "crdictul;
d a ati,11, hotardf' în1dcgerilor po::-ibilc î n epoca sa,
în unele privinţe a pipăit chiar materia, încă în fer·
mcntatie, a zilei de mîiur. O r ccunoastne mai condu dcntă 'a meritelor sa, autului niri nu ~ cu putinţă. Dar
cc rămînc cu poetu l ?
P oetul a fost umbrit de cugetător, de revoluţionar,
iii' istoric. Sau a fosl tălmăcit unilateral, p lecînd de la
particularităţi de suprafaţă, ~le pild ă d<' la atributcle
C<'·l încadrează in ,·atcgo:rin scriitorilor retorici. '.u
protestăm împolriva acestei caracteri:1.ări , dar ni se
pare că ea trrbuie c,plicată pornind de la substanta
ideologică a scrisului, <l<' la mesajul pe care Băle,•c;~u
vroia să-l transmită. Căci publiciştii reacţionari, car e
încercau pc ~remuri să calomnic;,c mitcarea paşoptistă,
constatînd şi ci rctori5mul scriitorului, îi croiau pc act'st
t<'mei un portr1•l Jc ,.,,izionar" :,;au de ,.iluminat in
posesia adevărului". Din aversiune fotă de t·ou<·epriile
sale democratice, ci sr făceau c-ă nu bagă.dc seamă osatura
realistă a . operei, validita tea prcmis,•lor , stringe nţa
<lcmoostraţ1ei, jul-tcţea concluziilor. Subliniind cu insistentă caracLnul aprins ,i r czonanta afccti, ă a stih,h;i, treceau sul, tăccr~ !'au îi p'oncgrcau gîndin·a
înaintată. Astfel, iştoricul l ucid, n1ctoclic '7i obiectiv
sr transforma într-uu fel de lfrliadc, mai puţin apocaliptic, dar ca şi el în conmnica!ir cu tran!<cendcntltl, de
unde căpăta prin rc,daţie ide; ~i [)HOCle de ,edcre.
Să ne oprim aci. Despre cc frl de retorism c Yorba
în opera lui Bălcescu, cc-I ap ropie şi cc-I diferenţiază
d1· alţi scriitori rom:mtici?
214
la autorul Romînilor sub ~Jib ai Voiei;od Vireaz,il e Locma•
îmbinurea dintre 9tiin ţă fjÎ poezie. De o p~rtc avem
sinteza unui mare număr d<' docume~t~, ~1t~t1' ~u o
dei;hîrşită p robitate~ de altă part.~ o .~mma _f1crb10 te:
intrîn<l u~or în vibraţie, cu rearţu vu, d~ş1 r c\ula~c
într-un pJ.an int,·rior şi as~u~s~ celor mai mu~ţ1 dm
discrelie sau pudoare. De obwc1, 10 as t fel c~c ca_zun --:-:m
amintit·O mai sus-cruditia înglli t e pocz1~ ~· _c~1~ata'.n
un produs arid. în care pînă ';'i lal·rim1le Sf' JU~llf1ca prm
t i,uit<'ri lu snb;iol; sau fiC intîrnplă eontranul : ca pe
r cmca romantfrilor t orentul liric dizoh ă datele. con·
~r
.
. .
f d .. . ai pot
·rt'tc în asa măsură încît mc1 ;,,ca an r11 nu m
dl•~srbi iJu~iile de- fărîmclc dl· adn:ă~ căzut_t· in. fundul
apei. La Hălce5CU, patosul cxprt·s1~1 .?-u ~mr m contra<lictic cu temeinicia argumentam. cald~ua ~cr~~~lui .'.iu prejudil-iaz:i a:,upra ju:,lcţt"i fund~ulw. J~ 1~c\
Exelllplul cd moi <'OO'\ ingător în ucea!t~. pn vmţ~ 1.
Rom1nu sub .A-J1ha1con~ t 1·t uh or<'r~
,, ·sa ele c)\pl'lenic:
..
Voiet•od Viteazul.
. , .
ln acea~tă vastă monografic, la can• a trud_1t c1ţn~a
a ni în ~ir, pînă cînd moar:ca i-a smuls 1~ana d1~ ~u~a!
.Bălcescu nu si-a pn1pu!< sa rrceze o versiun~ pl.iu_ztb1Ia
asupra trecutului, combinînd <late autenuce ş1 ele·
weut•· de irna.ri11alic, în fel ul în care a procedat la
î~ All'!ran<ln.t Lăpufncanu, 1;,au Odobescu
n oi Ne„ruzzi
"'
' i!-toricc. Dirrpot~1va,~!'prtpnin.
· ~
··· · d 11 -.sc f"d
pc ol
în nuvrlc-le
snlc
documentare laborioasă, el v roia sa r econ st1t111~ 1 c
tabloul istoric al unei epoci z~~ciu~~te, }educmd la
minimum posibil partea fantcz1e1. \ 01~ sa arate cu m
i,-au pl·trecut lucnnile, nu cum s-ar f1 .put~t petrc_c~.
Voia. i;u a l t1• cu, inu.', să scrie o operă solidă Ş l durabila.
să focă i,tiin ţă ~i nu biografic ro_munţ<1t~.
•
..
Dar R omînii sub Nliliai l 1 oiei:od Viteazul, m m:11
marc măsură dccît orir.<> altă luCl"arc, avea daru~, prin
în să~i uatura subiectului, $ă-i dc~cătuşezr t o.ata
vizi ..~ de pasiune. Ern vorba.de.un erou cu m~r~. cal'.taţ1.
victimă a propriilor gre~eh ş1 a _u~or an1~n1n p< ntr:1
care nu sunase încă ceasul infaptumlor. '.\Jm mult d~c•L
d e 1lestioul t nwic al unui om c_·ra vorb~ <le ~destinul
,::,
tra gic ol unei idei;
i d cca dc unitu te no,t 10nalu , căreia
·h
.P:~-
2:s
Bălcescu îi jertfea Yiaţa picătură cu picătură, fără să-i
vaJă perspectiva unei a propia Le izh1nt1iri. Era vo1·La,
în fine, de un şir de evenimente sfîşictoare şi sublime,
menite prin e, ocarea lor să slîrnească într-un p opor
asuprit încrederea în sine şi bărbăţia gesturilor temerare. E prin urmare firesc ca o asrmenea operă să fie
acorda tă la pulsaţiile unei emoţii adînci şi traversată
de ţipătul i n<lignării . Fiecare împrejurare trezeşte
parcă un sentiment, fiecare idee contine, dincolo de
sens, o încărcătură de pasiune şi e~ergie nervoasă.
Şi în pro:t.a lui Heliadt: RăJulcscu se dezvăluie un
temperament clocotitor, un lirism al sufletului zbuciumat şi ];>lin de patimă . Dar cîtă deosebire faţă de Băl­
cescu! Pentru autorul Echilibrului între nntiteZP. realitatea concretă este pl'etextul unor specu1atii bizare,
ar gila pe care imaginaţia sa tenebroasă şi apocaliptică
o modelează arbitrar, în dispreţul total al datelor concrete si al tendintclor obiective. În proza filozofică
şi isto~iografică a 'lui Heliade asistăm la o răsturnare
totală a proporţiilor; faptele sînt dcspriusc <lin context,
amănunte
nesemnificative
devin ver iga
prin-
cipală a explicaţiei; avem permanent impresia ele a
fi
vijelioase, în c.uc tor ente de
luvă se năpus tesc asupra inamic ilor, în vr eme cc aut orul, drapat parcă în mantia albă a unui semizeu infailih~, se contcmylă pe sine însuşi, cu înduioşare şi admiraţie, ca statuie.
Bălcescu nu pier de niciodată contactul cu viaţa . La
el. logica realuJui precumpăneşte asupra dispo:âţiilor
afective. Î n el învinge cliscjplina omului care caută
adevărul obiectiv şi îl rosteşte în toate ca?:urile, ch iar
atunci cînd e supărător şi nccon, enahil. Cînd cercetarea dă peste fapte care tl contrariază, ca de pildă
grcsclilc lui Mihai Viteazul în politica fată de tărăni me
el
le ascunde; se mărgineşte doar ca; expt~nîndu-le:
să le judece cu reproş. Cel puţin în intenţie, în procedarea sa deliberată, el nu falsifică niciodată realitatea
isLOrică, ci o epiloghează numai , bncurîndu-se sau
î1:1trist :îndu-sc. V asta mvnografic asupra lui Mihai
V itcazul c asemenea unui şCt'nariu, în care, pe de o
parte, asistăm la rcronstituirea riguros obiectivă a
mar t o rii unei
,;u
246
dc?:J ănţui,·i
unui deceniu eroic din istoria Tiirilor Romînc, i;ir
pe de allă parte, înregistrăm reacf.iile <:f'ntimcntale alt'
aulorului, ca ni~te indicaţii eh• _joc de SC<'Uă, <'C nu pot
schimba nimic din destinul pc:n,onajelor, ei le clubleaz~
numai 1-(f'stnrilc !:-Î vorbd(· cu 1t.n comentariu Yihrant ~'
:;,,gud 11itor. l\lomcntul obiectiv i,C contopei:,tr cu c1·l suhi1•ctiv. domeniul percepţiei rcalultti cu . acc~a al nalu ăr ii lui lirice. iar naratitmea arc plcnnuchtH'a 'LC a
unei opere unitar<·.
llctori,mul riu l'~tc la Biilc<':-cu o foru agre<:,.,,~a a
"llbit>cti\ itălii, care im„unc lumii <ă i:.c· c-nstume1.r în
~trafr \ipăt~ar,•., ci o n:ocl::ilitatf' a. comenlarii~h1i liric,
îusotind marrrin,\l e,ptrnc,i'a C\ entml'ntdor >;'l ncalterînd:o. 1)!' ... i inc-orporP:1zi1 o ;:?;am:: largă d<' mijloace.
acelea tt,cmai de care vorbc,;c trat.:tele df' stilistiC'il
(intrrjecţii, apostrofe, exclamări. intc-rol-(aţi~ ete.), rcl.ori.,mul nu e nici !.,trident, niri. osu:utatl\. AllLorul
Romînilor sub Mihai Voie1 •od Viteazul c - clupă cu.m
a <,pus cu cuYintc nimerit, 'futlor Vinnu
.,un sujlet
cucernic fi pur'" 1 • care pnrticipă cu 1-fî-;:ine lăuntric~
la <ln1nw 1,oporuloi romîn. 1,iri,-nw I său f'C carac1;e~1:r.eu1.ă prin pudoirn• ~i gravilatt>. ~'onu~ ~ cald _ş1 rn
acclnşi timp sofomn. Avrindcrca st1Iulm Şl patehs:ffiul
f'Xprf'f'ici. indică uu romantic <l,_ar străi~. ck -~go~entri~m.
dr u·mlinta atît <i<' fr<·cvcnta la f'.cr11torn din pruna
jun1 ătatc ·a ,eacului trC'ent d~ ~ se înduio~a ais~1na
"if'tii lor inl1·rioarP, a;.upra Htfe;:111\elor n·.:de sa lt im_n:
gir~rc.: ale pYOprfri pcnoane. :i\u întîmpi ttăm ~a. <c>l, ntf'l
, a11itatca gt·n iului ucîoţclcs, ca . lu E)ron! n.ic1. hip~r:
trofierca t"ltlui ca 1n Chateauhrian,1. nu rnt1lmm nici
limitarea la v:opriil<' expf'rienţe de con~tiiuţă
i<l~~a
că ac('s1 "~' "înt suficientt> ca să explice lumea. Ravagule
indi vidualirnrnlni romantie nu se simt la Hălccsc11
pcutn1 că pînă în nltima lui fibră su.flet~ască se contop~a
cu ai-;piraţiile ~i scutirnentdc popo1·uhu. E ra un :ep,.czentao t ,d colectivită"tii, un purtă l or de cu, int al
natiunii •:refforul c:s..puicnţci ei i flt<iric<' . Spectacolul
tn:'cutul~/'ii ,-tîrnca o meditaţie gravă, căci făr~ î~doială soarta nefericită a 'fărilor Romîne, care, prin hpsa
,t
în
, TvJvr '\lanu
„1,-ta pro1otorilor romini„ Rueur<:$lÎ. 1941, J>, 29.
247
de indcpendenţl şi unitatf', 1•a şi prin pi:ofunda injustiţie a. organizării sociale, se prelungea pînă în epoca
pa~opnstă, nu era de natură :-ă stimuleze nn 1_,1od
de a prhi Iurrnrilc superficial şi ui;uraLic. Si nu e
îuLîmpl.1tor că în aceaMă pri"intă :c const.ituisc o
trafliţit>; de la crnnicari pînă la Ghr~ro-)1c Şincai rruăsim
mereu ochii plini ele lac,imi, timbru{' ura v ~i iml~ioRat
al compasiunii.
b
'
'
Cît<•odală, in po"cstir<·a ~a, R:ilces<'u :ne momente
de exuberanţă : Re bucură de o trrcătoare i:,hîndă sau
uoLcază cu admirat.ie meritele• eroului njunrrînd prin
h,i11cr ~oliza~·u s~-i p'dud:"i pe frunte cu~una :poteoiei.
F.vocm~ v1ctorm de la Călugăreui, ci scrie: .,Cinstea
cea 1!1ai mare a. biruinţei se cm•itui cu lot dreptul vitea=ului domn. Prin Î11/()cmirilo sale cele in°e11ioase, prin
I
.
I:>
srn;e ! . rece şi 1!einspâw1întarl'a se, ~i prin primejdiu în
care _zş, puse viaţa, el asigurli birninţa. lntr-accastă
bt11alie, ca în multe altele, n u ~lim de ce a ne minuna mai
mult îrt acest mare Mrbat: de geniul său de general ori
de 11itejia liii de soldai." 1
Dar celo mai ade:,ea reacţiile !'motive sînt vehiculate de i:1omenHle de rcstri~Le alt: eroului, de greşelile
sau de unpru d<'nţek salt-. S!' ş tie că J.\1jh ai Yitea:.ml
a avut o domnie dramatici!. Pe d(' altă parte în fiiuta
lui Bălcescu, minată de o boală nermtăto~re si în
spiritul său, conştient <le iminen ţa un~i sfîrşit 'pr.-.
mutur, găseau ecou tocmai acordurile patetice ioi orave
al<' existenţei. În el î~i dădeau întîlnire sufletul° ~tu tor
generaţii ele oameni a i tri·-teţii ~i ai sufcrintei, a căror
~ăzu!nţă !1<'S tinsă şi niciodată îwplinită du1;ă mai bine
u a11ţa s.rng~lc ca ~n ,l'nin . A tî t tema pc c.i 1·e şi-o
alese.se, ~1t ş1 alcătmrca_ su sufletrască îl î111 pingcau cu
predilecţi e ~pre o naratrnne a CdlTi atmosfr ră o dădea
Jir~ismul. grav, bărbăteşte reţinut. dar străbătut pînă-n
a<lmcu:r1
de •accente
d ureroase si
amare, de indianare
...
•
• •
,
r,
1mpotriv_a ".1tr eg1ei soartei, de r egrete p entru sfă rîmarea v1sunlor efemere de mai hiuc.
!n~ă t abloul dcza1Hrelor şi nenorocirilor, abundeJl ţa
lacrunilor cc se revarsă în pa<rrnile
cărtii
nu se canali~
'
A
A
1
248
Opn-r. 11, P• 9 i.
•
zcan m Llirectia unei viziuni pcsimi:,te asupra lumii.
l)impotrhă. s'ub raportul persp~cth·e,i is~oricc, Băl­
.
c un 01,timisL: crc·<lea c u tăr1t:, atll p nn îndemnul
<,CSCU ,
bil
· li • .. } .
rutiunii cit ~i prin înclinarea irczisti ă a v1.tu ta!H u1
sufleteş~i.
istoria nrc o finalitate progrl'~h ă, c~
_.suferinţa este un bolcl mai muli c1itre _perfecfio':.arc ş,
din excesul răului iese binele" L, Daca oaml'nn ~a~,
popoarele pînă la urmă triumfă. Plingîn<lu-1 pe Mihai,
rec:rrelînd penlru sine că nn va putea a pucu. ,,vremea
izbindirii"', l3ălcc,c·u na totu-;-i ferm încrcdrnţat ~
omenirea ru 1:rgc înainte ~i că jer_tfolc ci· p~rcsara
drumul spre pro"rc:; nu !SÎOt zadarnice. Aceasta con-
ca
!!tii.n tă
ti·agică,
dc~ump~a
cărt>ia
~e, dPr.chi_tlc în I o t cl'.·a~n a
un orizont de spcranţf1, aceasta 1m1'.le~uc a !ac.1:1~ilor
cu cca mai dîrztl hotărîrc de a prtm1 lu1>tu fara ':a
c"ecurile să descu rajeze şi sacrificiile să prov~ace t1•ama,
a~e ceva din s ul,slanţa spiritului bccthovenrnu.
.
ÎntÎDlpinăm deci in opera lui Bălcesc1;1 u~_re~?.nsm:
car e nu impictcuză usupra cara.ctcrulu1 ş L11nţih~ ~·
fidelitătii faLl de adevăr, un r oLorism curat ca lacruna,
de O ;ară 'austc1·itate morală şi înălţi me ele cuget.
Dar c cazul :,ă ne intrebăm : avem oare ele-a fac~. cu
un scriitor veritabil? Este oare Bălcescu nn ~crut or
în întelesu1 propriu al cu vîntului, sa~ este . mai mu_lt
u n d ilelal\t dotal cu talentul de a-ş1 cxpmna cur~1~
gîn<lurilu? Apaqine el litera\ilor la care p reJ~1U1J1 u
i; pontanoitatca oxpros ici, sau acel ora _lll c_arc, dunpo·
triv::i mi,;earc-a s tiluluj e permanen t ţinuta su~ ob~ervatie• în 'scopul unei neîncetate cizelări ? Căci .~cn sul
în 'măsura în care e artă, adică meşteşug 11ract1ca~ c~
măiestrie, implică în mod necesar cţortul de _a d1sc1plina ma teri a cu \"Întului, de a re~ c?-1_ mere':1 ?1 me~e~
asupra formei, pînă la treapta h_rn~ta, deci tmp~s1b1I
de atin'I, a gă:>irii cehi, alcnt,~!ui . 1de.'1I pcutr~a. idee.
Contrariu <le cecu cc cr ed unu Lmeri, autcnt1c1talc~
nu e in compat ihilă cu mun ca dl' şlefuire a formei,
iar stilul neplivit d e buruieni nu doved~şte tot~cauna
sincerit ate, dar denotă în to '.lte cazurile ncp~1ceycre
şi uşurinţă. Lipsa Jc premeditare a expr cs1e1 ş1 de
• Opere, 1l, I'· I O.
2'19
cultivart' a limbii e o formă de pro;:,tituarc a artei,
tle anemiere a conştiinţei profesionale şi dacă uneori,
la foarte mari talente, origioalitatca nu este înăbuşită,
ca arc 1le !-,ufniL intotdcmma.
Din a<>r~t f>\Wct ele vcdcrr, Băk<>scn ne oferă un
exemplu din cele mai instrue th. ('. Dl'~Î n-a fost un
ere-alor ele hclctristică în înţclc•rnl propriu al termenului, d a acordat o atenlie drosehită laturii formale
a operei. Chiar printre c~nt<'mporu11i ca Alecsandri
sau ~cgrnz:,i, scriitori e:xigcn\i ~i arti~ti , critabili,
el nu rămîJtc mai prejos hi stăruinţa de a ciopli cite
o ;,tatuio.: din fiecare bloc 1Jt- piarră al frazei şi de a
atinge triplul ideal ul proiwi 1k bună calitate : exprrsivitatl', limpc.r.im" ~i nuantă iutdl'rtunlă. Trimitînd
)a 184 7 din Paris ,'\.1a;azi.,;,ultti i.,coric pmtm Ddcia,
articolul Campani<i romînilnr fn contra turcilor de la
anul 1595, Bălcescu făcf"a la sfîrsit următoarea ohservaţie se01nifieativă : ,,Noi fnchei~m cu pilrere de riiu
această povestire pe care am lucrat-o CIL dragosr.e, de.~i
Cmprejun'irill' nn 11e-au iertat. ci cfo, stilului c:o,-ecţiri trcl,uincioas<'i. Dar - adăuga el -fapte.le ce am descri.~
fărr'i podoaba stilului, t·orb<>sr put<•rnic fn inimile romîneşti.'' 1 Această ...,corecţie trefmincioasil" "8tilului, Băl­
cescu a urmărit-o ronsecvf:'Ut în tot lungul atît ele
scur tei sale acti"ităţi. Dovadă clesrre asta o constituie
manuscrisele, în special manu1,crisu1 monografiei asupra
lni Miha~ Viteazul, unde (mai ales în primele căr\i,
cînd a '11~pus de 1·ăgaz în dabornrc) ia fj<'carc pagină
se în, cdercază :nt istul pretenţios, nicioclat:'i mulţumit
cu 1wrformanţa at insă. ml'l'en dornic tic mai bine.
P,,t.rc V. Han<'ş a citat pt' vrC'muri cîtl'V:l din l'azurile ele am<'liorarc a formei, comparîntl 11nt'le cin intc
sau rxpr<'sii şterse în manuscris ett aC'elca carf' k luaseră
locul. 2 E xemplele în acest ;.ens abunJă 1-i sînt concludente. Din păcate însă, publicată post~1m şi nefinisată <le autor, monografia asupra lui l\Tihai nu c
pe deplin l.'dificatr,are suh raportul dcsăvîr~1rii fo1·malc .
1
N. Uii14'e ..,:u, Opnr, l 9S3. J. p. :?IS.
: Pet.rc \ . H111wş, n._~rollrtna li,,,bii lil('rll,rP romi.'nt an primn jun,dJalP n ·"'""'ofolui
ol Xl X -lca, ed. • li-a, Bucurc~ti. 1926, p. 182.
250
Avem totuşi, în mod excepţional, posibilita:ea ~e ~
examina modul de lucru al lui B ălcescu ş1 a 111tu1
r ezultatele ele a11samblu, la care ar fi ajuns, pc c~cm:plul concret al unui capitol existent în două ".ersrnn!.
E vorba chi,u de articolul semnalat : Campania rnminilor în contra turcilor de la anul 1595, publicat în
Magazinul ... (1847, T~) .. şi încor.po~at î~tr-o ~~dacţie
îmbunătăţită în Ronurm sub 1V.frha~ V?ievod T tleazul.
Lăsînd deoparte m aterialul proprm-z1s docume~tar,
mult mai bogat î n tex t ul postum, ~ucru ,:eA nu ne U1te:
rescază aci, să comparăm o aceeaşi fraza m cele doua
versiuni.
Text postum
1847
„Ostaşii inimati fifad foarte
'iwpotriva turcilor, precum sîut
toate popoarele cînd seu tură
jugul robiei, înct1:rajati şi _de
cuvintele tlo,nnulu, l or. dar Jt•·
Juzi încă mai nmlt ca cu o bi·
rninţă strălucită să eclipsezf
glorioasele biruinl,i a~c '<:ci·
ni lor, cerurr, cu bu<'urie ,le la
prinţul
lor să-i povăţuia!lcii către
(Opere, I. p. 199.)
vrăjmaşi.''
Astfel
,orl>i
~păimîn tatul
l\lihai.
VOE'VOd.
n eîn·
şi ostaşi i
inimaţi foa rte împotriva turcilor. învăpăiaţi şi de aceste
cuvinte, dar jah1zi încă mai m ult,
d -a eclipsa printr-o bi ruinţ~
stră luciti1 toate glorioa,C'le b11·uiuţi ole v~ciuilor, ră,pun~
invirtind în mîiuilt- paloşele şi
Ir,ncile
Uc
o
şi,
prin ~•rig:lri mari
războinică
veselie,
cer
de la domnul lor c.1 să-i ducă
îndată către duşman:· (Opere, 11,
pp. 89-90.)
lmbunătătirea e cvicleută : în texttJ al doilea a fos t
suprimată referirea nepotrivită şi emfatică ~a popoarei~
cc-şi scutură jugul robiei; au fost s1;1pr~mate ?oua
cacofonii; verbul „învăpăiaţi" l-a subst 1tmt p~ ,,i'!'curajaţi". ceea ce sporeşte cu o nuanţă dctcrrrunat1v?l
inimati" · scena a fost îmbogăţită cu un detaliu
"plastic ·: ostaşii
'
care rid ică săbiile; _î.n .r·rn__e, a f o__s.t m 1
cuită expresia imp1oprie: ,,a povafm catre vra1m~~ ·
în genere, procedeul lui Bălcescu e ele ~ ampI1f1e~
r edactar e a primiti vă cu noi amă1:n~nte mcmte .a SP?.1"1
dramatismul 1,ovestirii sau plast1c1tate.a sce'.'e1; grIJa
lui se îndreaptă de asemenea spre hmrczirea un?r
eventuale obscurităţi şi r otunjirea p erioadelor din
punct de vedere sonor.
A
.?.-
25l
Iată încă un ex m plu :
În"u i planul monografiei despre Mihai Viteazul
relevă atenţia dată c ompoziţiei, structură rii. materiei.
Op r a într eagă trebuia să cuprindă 6 cărţi, drntre care
1847
„În sfîr~i t , mica o:tirc romînă
Împo ă rată de muÎtimca vrăj:
ma,i lor, triiznilă de numeroasa
lor crtilerie, este sili.tă a se
trage îndărăt. Hctragcrea ei
în să e frumoasă si metodică
Spre a nu s lă. a' a fi împre'.
surată de turci. ea tl în tocmeş te
în figu.ra unui colţ şi înfăţi,înd
ll blfel îndoit' focuri vrăjmaşului,
~e trage înapoi cu În cetul ,
luptîn du- se neîn cetat." (Opere, I,
p. 200.)
,Jn sfîr!;,it. furia În . bă.rbătînd
d?o~oLri ă pe uuji ţ(l şi pe al\ii ,
hJrumţa s·t a să rărnînă numă­
rului şi mica oştire romîoea ·că,
îrnpo,·ă rată de mu lţimea vrăj­
maşilor, trăznită de numeroasa
kr art ileri e, e~te nevoită a da
îudărăt. Hrtrngnea ei este însă
frumoasă şi mO?todieă; s pre a nu
~e lă a a fi ocolită de turci
spartă şi risipită. ,,a se întoc:
meştc în fip:ura uu ui colt (cu11e n m i) şi, ·lobozind astfel de
toate laturile focuri a u pra vrăj­
rn aşuhU „ se relrao-e în.apoi cu
înc etul , Jnptîndu-~e neîncetat;
această retragere este o minune
de vi tejie, de sînge rece ~i de
eroism." (Opere, II, p. 91. )
Superioritatea ver iunii a doua este e iclentă, iar
migala efortului de cizelare reiese în mo<l clar. Monografia a.s upra lui iih ai Viteazul e o operă muncită
de la primul pînă la ultimul rîn<l.
Capabil de cazna giuvaergiului în şlefuirea frazei
Bălcescu e îa acela şi timp un arhit ct cu viziunea an:
·ambhIJui. Familia lui tilis tică e a romanticilor fruncezi din prima p erioadă, la care sensibilitatea, încă­
tu ată într-o formă <le o c eritate clasică, nu numai
că nu refuză concursul raţiunii, dar uneori îl si solicită,
din obişnuinţă şi tradiţie. În cazul lui Bălccse~, în afară
<le un~le circ~mst11nţc propri i într egului rom antism
pa ol~ist, pas~lln 'a pentru în treguri rotunde şi dezv~ltar~ . mctod1cc rezultă şi din specificul fo:ionomi ci
lui sp1~1tua lc ;_ era un om clar, logic, conştient de răs­
puni.l~r~I~ ·ocial _ce-i reveneau, şi deci preocupat de
ac~e '1~1htatea_ cnsului, un cr ·ator cu pudoarea coufe 1unn, dormc să se obi<'ctivfaczc într-o operă durabilă, construită sol.id, prin îmbinarea părtilor într-un
edificiu arhitectonic monumental.
'
252
autoru l ne-a lăsat patru terminate şi pe a cincea dusă
pînă ap ro a p1: de cupăt . Diviziunea materiei urmea ză
curba P · ist cnţ.ei lui Mihai, înregistrîndu-i ascensiunea
,i anoi brnsca prăbuşire. Titlurile cărţilor precizează
întclesul cscn tia l al fiecărei perioade din viata eroului :
m;crta l a naiională, Că1 ugărenii, unitatea' naţional ă,
M ir ăslău . Cărţile sînt la rîndu-le împ{1rtite în capitole,
adesea cu valoare de episoade de sine stătătoare, car
delimitea:,: ă discontinuităţile în fluxul povestirii ş i dau
autorului ocazia să circule între mai multe fire <le
actiune. Căci una d in marile dificultăţi, pc care el trebuia să le înfrîngă, provenea din obligaţia de a urmări
imultan desfă urarea evenimentelor în Turcia, in
Tara Romînească, în Ardeal, în Aust1·ia, făr ă a risipi
;tenţia cititorului şi a d pla a centrul de greuta ~e
al povestirii. Ch iar şi nmt1ai din ace ·t mod de orgam.zare s desprinde imaginea artistului conştiincio , tăpîn
pe uneltele sale, care introduce ordine în datele ex perienţei ş i temperează izbucnirile ce ar depăşi mi:isura.
Alături de raţiun , poate izvorînd din ea sau în
orice caz în interdependenţă cu ea, e i tă la BiHcc·cu
o predilecţie spre concep tualizare, adică spre refl ctarca
realitătii nu atît sub latura ei cnzori a l ă , cît ub cea
abstra~t-loo-ică.
Bălcescu e un poet-filozof, dublat
de
~
.
un om J e şti in ţă, care găse,t rnai repede comurucare~
cu lectorul pe terenul refle iei decît pe acela al '?vocăn~
plastice a !urnii. Lăsîn d deoparte des.ele afor~. me şi
judecăţi universale ce-i populează s n ul? e h~p~d~
pentru cine urmăreşte cu atenţie, în cea mai belctnst1ca
operă a sa, Romînii snb lViihai Voierod Viteazul, modalitatea limbajului figurat, tehnica descrierilor <le natură
sau a portretelor, că scriitorul nu e un col01·ist, cu toate
eforturile p e care le-a d pus î n această privinţă (în
primul rînd prin î mb ogăţirea vocabularului cu p r~v izii de pitoresc coa e din cronicari şi cărţil vechi).
Să vedem lucrurile mai de aproape.
În genere, cel mai simplu ş i mai frecvent mod de a
dramatiza o naraţiune adică d a-i da vioiciune, culoare
253
şi s~ntimeut, constă în utilizarea epitetului şi a metaforei. L~ Bălcescu, acţiunile sau pl'rsonajele sînt aşe­
z~tc, prmtr-_? ~ugară caracterizare adjectivală, pe un
c~!ar, ale carui ac_e evoluează__înt~e pozitiv şi·ncgativ.
fara nuanţe deosebite. Termenu utilizati sînt de valabilitate geuerală, mai mult abstracti; au 'calitatea m1mită
de lingvişti proprie1ate, li11sindu-Ie de fapt tocmai
p1·cţnanţa plastică : ,,sabie puternic<t" . traclat în'J·O·
. ,,.,
./'.
l . . . ...,,
..
' ~,
sitor , ,,tru_,aşa ut, unma , ,,nesuferitul 1·oc al tiraniei"
„crima uricioasa
etc. Uneori, asocierile <lobîndcsc
put?rc tle nuanţare psihologică : ,,recea vitejie" sau,
c~ m cxE-_mpltll următor, unde e:xprimă o veste supă­
raLoare ~1 neaşteptată : ,.Auzind Jvlihai aceasta de la
deputafi, rri.mase încremenit de mirnrc ,ţi de ciudii,".
Cîteodată, dăm peste comparaţii ele tip' clasic : ,,Po•
"'
A
•
"'''
'
porul romin se <·ittremurase de turbare cti un leu rănit
1:Jre1t f,i aceasUt cutremurare pare că era larma înecată,
prevestiton re de vijelie mare·'. Mrtaforele sînt rare si
accr.si.bile, nu urcă dea~upra hmLajului comnn si n~
l'_r~pun jl~rop~<'ri llP-Ohi~nuite dP t<·;mf'ni. l ln exc~uplu
t1p1c_ : ,,1 e cmd acest nor ameninţător de groazniră
vi1~ie __ ( e 'orba ele armata _turcă .. n.n.) se apropia de
ţaru... t'tc. În genere aY<'lll impresia de tinută intclee'luală ~i de corectitndine, dar pc undev~ se strecoară
1m ac1: d(· acad:·i~ism poate fiir1dcă. se simte prea insist ent c1o('anul ~1 rucovala la can· a 1ost prelucrat textul,
poatf' pentm că se întrP'\-Cdt· uneori un r•1odcl stilistic
scos dintr-un manual df' retorică ehs1că .
!-Jnc,ori întîm piuăm ~nici notaţii de,wripti" e frapan te.
lata un <''(cmplu : .,Dw aceas(â gro::al'ii îmbulzeală r},,
oameni şi de rite se auzea uneori o murmurare ce zbîrnîia
î1u.>c<it, alteori o alarnut mare a•nestecat<i'. de oemete si de
. '-I
b
.
ţţroazr~1n.1 u eş~cme". San: ,,Un geamăt de {!,roa::ă umplu
atm:n tu::·ul ş_.,, f ,~ăp<1st.iosul adinc al rîuliâ, czi gura câscată,
sorbi ~~ znglnţi rnlr·odată gfoate de Hăjmaşi" 1. În mod
d eoseh1 r pe scriitor îl ademenesc scendt: <le bătălie.
El Înlîrzic în expunl'n'a di!<pozjtiv ului oHilor ce urmează
~ se înfrunt~, cu pr_ofu~iuni de detalii şi descrie pe larg
fazele luptei proprm-z1se. Poate că ecle mai izbutite
>
ima(Tini silit cdt' auclith c, după cum o <loH'tl<'a;t'.· pasa·ul ~o-mătur, d,· a,1cvărnt b1·io orchestral: ,.~1111etele
~rîmbitelor udetdt' tunurilor, fofior<'itoaren şuierare a
nhiuleielo; ce 1:!' încruci5au. Î1l aPr, clănciiitul palo.~elor,
~trigărifP lupt<1torilor1 JLLmu~ praful1âz i'.i:;g~m~tnu <ter~ţ.,_
întunecau arul, ri'ispwdeau m Mate par/ile spui ma 111?' ţii
si cnrnw 11 ·vieti Jiin1 număr"·1. Dar în toat~ ac<'st<_' frag~entc c izbitoare o atrnmită căutare c,izmtă a p1_tor~scului. Avi·m parcă sC'nzaţia <'fortului <lci~u:-, ~uuţ1m
încă prcz(•nţa :,;1,;hdelur . :an- au îngădu,_t F'~tarca
faţadei, iar ,op-d1 Ic util:zatl' nu ne pat J, plin ar-
moni zate.
Si mai "ondndPntă din punciul de \ c~lnP al pn•po_nder~ntei factorului raţional - abstract <' arta portn·llstică ,{ lui BălcC',cu. Faţă de personajele pe care , re~
să le înfătir,;czc. un (Mohescu, de pildă. proc<'dca'lla
ca un pict'o{· c<> ,..,. f~ă:;e.7 tc înai,~tea 1~nui ol~_if'ct r\'al;
el înregistre.it.ă rC'acţiile s imţuTJlor. 111~pn·s,~k. pers~. nale, nemijlocit stîrnitt: ~<le moll_dul , 1~,, . ~,n1ti_nd .~~
din c.,tcrioi· i-;ă pătrun<la in tamrle ,1eţu suflet\-.t~
şi prin indiviclnnlizare sii_ .lif~-rcnţi'.:ze fi~n\\ om~neas.ca
]a care se referă, d,· toţi cc, c<> o 111co nJo:u,1. Ba~ccscu:
în scliimb, îşi îmhră1i şează personajul ~inLr-o in_ng ~rra
ochii-e, punctul să u de privire fiind al _1sto:.1~nlu1 ~1 _al
filozofului care alunrcă peste trăsătunle hz1ognonnec
particula1·c şi 1·e1-int· din alcătuirea morală acele aspcc~e
semnificati, c ce:I clasează pc individ într-o t'atq~on~
si ilustrea;,.ă istoria cu o pildă. A~ct nr i,;înt înfă~1şaţ'.
Rudolf al Jl-lea, "n1t:ralul Basta, Sioan Pa,:a. Andrei
Batory. Iată porţl'ctul acestui~ din u_nnă :_ .• ,~stfel
fu sfîr.ţitul lui lndrei Batory, prrnt, cardmal .~1. episcop
de Var~ia în Prusia. El era în 'l'Îrstă de 28 deam numai:
înalt la stat, barba şi părni cnpului galben, pe c,are <lu.pa
ritul religiei el avea obicei a le purta rase .. Er_a _de u~
caracter dulce şi blînd, şi mai bun pentru biserica d~cii
pentru rc'izboi . Din cop~liiria l~i- ~ruses_e pl~care cu~re
călul!iirie. Din nnwroc1 re, callfa/ de lu1 p rr i-atl' eh-ia~
făcu-;..ă din1r-în:ml un r<iri stăpî11itor; am bi/ia d,, a dom".i
îl pierdu; el cumpără printr-o cn ulii moarte o rlomnie
Op,·rt, 1I. p. i !S.
255
254
de 8 luni asupra A rdealului ~i fu numai o jalnică pildă
a ticălusiei ursitelor dom nesti. ''1
Se ~cdc că t ermenii descripţiei sînt generali, nu
rest ituie senzaJia vie a omul ui, i,e miş că într-un plan
conceptual. Dc:riv înd din ac eea şi portretistică de tip
clasic, specializată mai ales în intuirea trăs ăturilor
morale, e pasajul urm ător, privind de as tă dată pe
Sigismund Batory, care abdicas e din ~caunul Transilvaniei retrăgîndu-se în pala tul din Ratibor, în Silezia:
„Ca toţi domnitorii e<ire de bum'i, voie s~ pogorîse de pe
tron, el se hotărîse a o face stăp înit fii nd de ambiţia de
<J minuna lumea prin dispreţul măririlor omeneşti şi
printr-o f'aptrl neobişnuită. Dar, deîndată ce g;cest minut
trecu, el începu a dori după tronul pierdut. In mijlocul
plăcerilor din Ratibor, trăind o viaţă molatecă, Jării trebi
din lăuntru, fără griji dinafară, i se făcu dor de larma
taberelor si de acel cort deschis tn care aerul bătea în
wate părţile, Fiindcc-Z din puterea şi gloria militară nu
preţuise decît vanitatea lor, trufia lui suferea căci n-are
cui da destule porunci; inima, lui ofta după războaiele
care hrăneau dragostea d-a auzi pe to# slăti ind numele
Iui." 2
ln t rata:rca peisajului, ca şi în t ehnica p ortretului,
darul evocator al lui Bălcescu ne apare lipsit de însuşin:a culol'ii, de vigoarea şi rnai ales <le prospeţimea repr,~zentării plastice. În cuprinsul povestirii, notaţiile privind
natura sînt anemice : .,Sta să apun<t soarele d1Lpă
orizont, cînd vestea cii. ajutoru,! neaşteptat a sosit ..." etc.
Avem ele a face mai degrabă cu elemente care situează
cadrul acţiunii sau leagă între ele diferite . momente
narative. Uneori auton 1l realizează însă tablouri de
natură propriu-zisă. Iată, de pildă, descrierea Tîrgoviştei :
„Era atunci Tîrgovi~tea ora~ foarte mare, împodobit ;ii
populat, şi se întindea frumos pe ma.lul drept al Ialomiţei,
ocolit de mnlfime de ~rădini vii şi livezi de pomi roditori.
Scriitorii contemporani de feluri te naţii se minunează
de frumitseţea acestui oraş. declarîndu-l că e vrednic
de a fi c,ipitala unei ţări ş i locuinţa unui domn mare .. .'~
Consemnarea e în stil cromcarcsc, fără imagini vu,
utiliând termeni care nu individ ualizează. Pe scriitor
îl mişcă însă sp ectacolul decăderii oraşului şi brusc,
ahandon înd descripţia, se adîncc)'t e într -o digresiune,
tristă asupra singurului turn ce a mai rămas „din
vestita curte domneascii". Urme ază o meditaţie pe ruine,
Î'n p ur stil roma ntic, aşa cum au făcut-o atîţia poeţi
la n oi înainte de 1848, înt re ei şi Cîrlova, pe care
Bălcescu îl om a giază în cuvinte pioase. dar aprinse
de emfază : ,,Dar nimeni n-a simţit aceasta mai
puternic ~i n-a exprimat în cuvinte mai framoa:se simţirea sa ca tine. Cîrlovo ! floarea poeziei, june cii
inimă de fo c! Ca o cometă trecătoare,
tu strălucişi un
minu.t peste Romînia uimitr1 şi încîntată de lucirea ta.
O moarte c ru.dă te răpi .fiiră vreme ..."1 B ălcescu est e deci
mai mult liric decît pictor, şi particularitatea lui e de
a renunţa la zugrăvirea concret ă a obiectelor, fie antrenat de o expansiune sentim entală. fie, cum se· întîmJ>lă
în alte cazuri, ;,ub imboldul nevoii d e a for mula o reflexie
filozofică.
L a fd, descrierea cîmpului de luptă de la C ălugăre ni
e plină de amănunte topografice. în intenţia d e a preciza
teatrul actiunii cu caracteristicile respective, geogra fice şi str~t egice. A utorul îşi interzice parcă să privea scă n atura direct şi s-o redea prin prism a senza1,iilor pe care ea i le stîrneş te. Nimic nu n e sugerează
<> reacţie proaspătă în fa~a pd::;ajului, in<livi<lualiLale:,a
inalterabilă a percepţiei. În schimh, şi aici tabloul
se estompează. înghiţit de o lamentaţie mişcătoare
asupra indiferenţei prezentului pent ru "estigiile trecutului glorios.
Chiar şi faimoasa descriere a Ard ealului, ades
cit ată, cu care se deschide cartea a 4-a a R omînilor
:sub M.iha.i Voievod Viteazul e rodul unei cugetări, meticulos e.istematizată, şi nu expresia spontană, nemij a impresiei vii. 'l'abloul este construit pe două
locită,
idei : r elieful de cetat e, descr escînd de la p eriferie spre
centru, al ţării Ardealului şi bogăţia antitetică a peisaju'.ui. Planul urmat e m etodic. ca în tr-o demonstra-
1
Opcre11 II, p. 257.
• l dem, p. l9S.
>
Op,rc, li, JlP• 99- 100.
J7 - (',
1 r-~;
257
ţie.
Punc tul de vedere e întli al geografului, <:a re con ··
Ardeal ul îut.r-o im agine globală, de la înăl ­
ţime. Îurcgist.rînd clcmcntclo tabloului ·- după ohscrv::iţi a j ndicioasă a lui Mihai P t>trovt>anu în limbaju]
geom1·triei.1 Podi şu l transilvănean alcă tui eşte două
mari cercuri concen trice, dealurile „înalte ş i frumoase'"
sînt aşezate în mai mnlte şir u ri paralelr şi par nişte
conuri retezat e la vîrf, iar mai presus dC' ,,acel brîu
muntos" se înalţă a lte două mas i\'C ca două pirarnjde.
După această prn:erllare. văzută ele la dti- Lanţă. cu
ochi de grog.raf. VÎoP fo rînd n aturalistul, care ob1:;ervă
,·arietatf'a faun<>i ~i florPi : .. Asif,d mia:.nnoapte şi
miazăzi trăiesc în acest ţinut alături ..." Epitetele sînt
banale : .,Oriîncotro te-ai uita, vezi colori f elurite, ca
un întins curcubeu şi tabloul cel mai îni-întător ... ·' sa u
intr-o lun gă enumerare : ,.stî11ci prăpăstioase, munţi
uria.,\i ... p<ld uri întunecoase, lunci înverzite. li:vezi mirositoare, văi răcoroase" ctr. Aceste a„ocicri fără adresă
~înt pncloahele unui stil cla,oic, preocupat să clasifice
5i să d C'fin eas că speciilr şi nn să identifi<·e t1·ăsăturile
particulare ale indivizilor. Precumpănirea momentului
instructiv asupra celui pitoresc e subliniată în contiuuar(' prin indicarea pluralităţii de u nghiuri din care
p~ate in tr.rcsa ,-\rdNtl11l. După a rtis t şi natura list,
Balcescu enumeră p1· hlrateg, pe politic ş i pe is toricarheolog ; expunerea capătă uo aspec t informativ,
d e h erlek n tur.istic. Fără îndo i al ă e o pagt n ă f'Xcelen t
-;crisă, cum la 1848 prea puţi11i erau în s tare· s-o facă
la noi, un model de stil n obH, Iustru i L, plivit de orice
huru~ană, d~r abstraet, că utat şi, pe porţiuni mici. rece.
Ş, totu~1 să rel uăm lectura Lextului. D e unde vine
puterea dl' ronvingcrc a acestui memorabil pasaj? Pe
cc se bazează capacitatea lui de a Prnoliona ? DLtpă
părerea noa,-tră, l'fectul e o rezultau ul ' !I impresiei
totale, ca la acele construc tii car i' el e a proa pP. şi pe
fr_a~ll.lcntt.· nu spun nimic. d ar de Ja o distan ţă potriv:ta se decupează pe fundalul c<'rului în toată impunatoarea lor pre s ta n ţă . Tar în această impresie globală
nn mare
rol îl joacă mişca rea oratori că a frazei,
tcmplă
1
258
.U. Petro•1•.).uu, Uofr,-,;,.u-u:nilor,
Vioţu romi•1fflsc~,
o.r. J, 19SJ, p. %52 ...
desfăşurată
simetric, în uni1 ă ţi ritmic:e bine marcate,
cu sonorităţi savant şlefuite; de asemenea, joacă rol
în producerea efect ului compoziţia echilibrată a ansamblului, alcătuit din dou ă mari fragmeDte. separate
Ja · capătul unei lungi c·nnmerări printr-o propozitie
care cade, definitiv şi irevocabil, <'a o lespede de piatră
între ier i r:,i azi (. .. lstf,,/ e Ţara, Ardealulai·") . Întregul
text e scă lda t într-o emoţie difuză, nu t otdeauna perceptibilă în arnănunti> , d:ir profuntl rn.işcătoa r e in totalitate, prin nota <le C\ Ja,i„ retin ută i:;i <le mîn dră
admiratie.
·
'
Ce ~oncluzie dc!'pri ndem de aici? O conduzie can '
<·orelea ză şi obsen c1ţiile anterioare : că la Bălcescu
sentimentul c mai putl'rnic dccît senzatia i;,i finetea
auzului mult su p ei·ioară ar-uită-ţii văzul~ii. El po; t e
fi consi derat, 'in to~1tă putt'rca cudntului, u n ora tor.
Căci df' ohicfli nu 1nai cinf'va rare se ad re,;t•ază de la
o tribună posedă
într-un crrad
a tît de înalt simt' ul
•
e
compoz~ţiei Ji al. ~itmul ui, capucitatea de a capta
aud1torntl pnn utilizar ea savant controla t:ă a mijloacelor n·toric,, ,-.i a intonatiilor lirice.
Tudm- Via;w, c,w· a' dat ::, tudii :,ubhtan ţial e <lespre
î n su~irilc ş,i procedee le ,;ttlisticc ale lui Bălcei<cu, r emar ca
la scriitor metoda a mplif'i că1·ii , a for t ării consi mtă ­
mîntului prin acumulare de calificative.1 Faptu!' f
incontestabil r:,i poa t e fi do, edit cu uşurinţă . Î n pasaj ul
următor, ales cu totul la întîmplare. se , ed e cu ni
unor acţiu ni, s tări s au lucruri J eja definite. li se suplimentează dete rminăr i : ., Venirea lui Batory nu făcu
alt dedt re:,c;hiră (~ i goni) nn du.şm.an învin :, (~i demoral izcit), fi care (şi fără aceasta ) ar fi fost curÎnd nei•oil
,,, dPf,erta ţara. Datori a (şi g loria) lui Bmorv ertt a ,w
lăs<i nici un picior de turc sli iasă din ţară: şi ~r fi p11tut-o.
de nu. umbla a,, a moa./e (şi w s[ialâ)"2 • Aru închis îot n;
paranteze dubletele a<ljectivale, verb ale şi substa n·
tivale, care, neechi, alînd desigur cu niş te ~inonime ,:;i
ad ăugind o serie dt• nuanţe , ar putc.>a t otuşi lip si fără
1
'J udur \tituJ.u, ,,·. B cilu..(IJ,
<1rJÎ&f
al (!litÎntu/u.i, Ja Probfrmt. de atil fi
i.lltci
liu,-u,a, Buc., 1955, ea TP/inica hasVfeliejtJlui. Îtl pYo:.a lui '!\, Bt'Ucrsw, î.o Ptobl,m„l,
metafon_,, ti alte stu1l ii d,e siili.dird. Bu"'·~ 19$7.
< Opn ,. II, p . 132.
25':I
a cau7.a vreun prejudiciu. De ce to tn şi le-a folosi t
Bălcescu ? Primul răspuns care vine pc buze e că a
urmărit o augmentare a sensului. Lucrul e desigur
ade,· ărat. Dar după noi mai e ceva, şi anume : toate
aceste podoabe de stil constituie nişte unităţi ritmice;
rolul lor c gă echilibreze cadenţele, să favorizeze pauza
reSJ)Îra~ici după intervale egale, să ajuLe la nuanţarea
dictici prin diversifi carea intonatii101· - un efect asemă~ător prolongării <'ezurci clin' alcxanrlrinul Umbrei
lui J\1ir cea la. Cozia.
Întrf' prozatorii paşoptişti, Bălcesc u c probabil
cel dintîi prin simţul valorii muzicale, prin acurateţa
auditivă. El intuieşte fără greş tot ce tulbură armonia
frazei, atît din punct ele veder e sintactic, cît şi d in
punct de ·v edere morfologic. Manuscrisele lui relevă o
luptă pe1·scvcrcntă p entru găsirea unei melodicităţi a
formei, corespunzătoare eonţini1tuluj operei respective.
De pildă: el înlătură prin folosir e de sinoni me un termen
care se repetă în mai mn ltc propo?:Î'ţii succesive; sau
alege, ţinînd scama de con t ext, cuvintele cu cel mai
mare potenţial eufonic (în descrierea Ard calului înlocuieşte pe „zăpadă" cu „ninsoare" în expresia :
.. veşnică diademă de ninsoare"); sau, în fine, consideră
~ub r aportul sonor, am spune mai bine sub raportul
dramaturgiei sonore, paragrafe întregi, aducîndu-lc
remanieri de timb.ru şi accent ca şi cum şi-ar declama
fiecare propoziţiune înainte de a o aşterne pc hîrtie.
Iată un exemplu decisiv, un pa!=.aj despre dezastrul de la Mirislău, care pune în lumină o remarcabi lă
virtuozitate stilistică : ,,Astfel nestatornicul noroc în
cîteva ceasuri ne r<tpi aceea cc ne dedese într-atîţia ani.
şi după atîtea mari strădanii. Vai! cîte sperări ji·umoase
înşelă el! cîte proiecte mari nimicnici!
1Wirislău ! 1Wirislău ! blestem asupra ia, loc de pieire,
loc afurisit! Ce de sense eroic sorbifi tu Î1I această zi
pustie! Amar noiu:i !"l
În aceste cîteva rînduri. se conccntrea7.ă un întreg
arsenal de mijloace retorice, exclamaţii, interjecţii.
apos trofe. Analiza dezvăluie în plus schimbarea persoa' Op,re, fJ . p. 33 l.
260
nci verbelor (,.11e răpi", .,înşelă. el", ,,blestem asupra
ta"), ceea ce duce la o rapidă intenertire a uno-hiului
de privire : la început c un „pluralis majestatis" .'.::... solidarizarea cn poporu l, reflectarea înfrîngcrii ca o suferinţă proprie, a oo~tci !ii implicit a fit'căruia dintre
noi; urmc:11eă o tînguirc la persoana a III-a, pri n
care se exprimă jelania unu.i martol·, a unui jud,•cător
al procesului istoric; în fine , blestemul situi'ază Mirislăul în faţa noast ră, ca o fiinţă , pcrmiţ;ndu-ne materializarea maximă a in dignării, care e posibilă tocmai
î~ forma <lialogului şi a persoanei a II-a. Citincl întregul
fragment cn , oce tare, surprmdem acut a1lmirabila
i ncătuşarc ritmică a p rc•pozifiilor şi ne dăm S(·ama că
grafia în,:;cală ; de fapt avem a face cu versuri. E le
sînt dis puse simetric în jurul unei apoştrofc mediane
- ,,'A-firisli111 ! .Vliri.slău !" - cari.! răsu nă ca o sfîşiere tlc bocet încărcat <le toată drojclia amară a ireparabih,lui.
Acela~i principiu al so norităţii guve rnează n u meroase pasaje, mai a les acelea in care aut or ul comentează momentele <le recul. Pare că, după cc datele
fur11izatc de izYoarc au fost consemuate în mod obiectiv,
autorul î~i r e, arsă preaplinul inimii într-o cantilenă
<"are nu-:;,i pierde nicioda.tă măsura , distincţia tonvlui,
puri tatea gravă a timbrului, ca o arie <le Yioloncel
a unui hătrîn maistru. Sentimentele se înscriu ca nist,:
adnotări c u cernf'ală, p c rn.uginea alhă a pao·i~ii,
adnotă1·i stîrnite de faptele 'ii înlănţuirile reale,t:> dar
depăşindu-le
printr-un fel de dilatare cmotiona lă a
limitelor; iar adesea a, em impr esia că cern~ala e de
fapt sînge şi că autorul îşi moaie condeiul în in imă ...
Cu cît povestirea se apropie de final, cu atît lirismul
izbucneşte mai tulburător. T ranscriem finalul cărţii
a cincea sub o formă poematică liberă :
Dar spre a afe:m bine temeliile
usca tencuiala acestei zidiri
preci grnb11ic făcută,
îi ,rebuio vren,e;
şi a,
şi vremea ii J u de lipsii.
El n-apucase încă a incwmna zidirea sa
ct-abia
ridicată
261
iard glasul cobitor ol clopotului
~unri ru 111riP
.~1
:i
din toate părţile
mii dl' mii
*;
,as1riş1ei
i11vcrşuna/i "leargă duşmanii .,ăi
to(i î ntr-una
spre o·l dări111n.
c,ici nu 1lP·am putut opri ,1c1.
in crdmea triiimfului ttafitÎ ro111înP.
r,,;,
oprind îrnprt!nnii cu n()i
şi
şt·
timpul
istnrill? .'
Ptnrru, rt·,
draga pt)('e,1 i rr
atîtor nororitP
rfopă
rL
şi rnari i::bin:i
.~ri f im. O.ţîndifi
n descrie
şi
Nuntele noastrP 11nwrociri? 1
O grafie
adecvat ă
construcţ i ei,
facr să 1·eiasă mai evident sime-
armonioasă a accent elor,
sculpt.urale, terminate într-o notă scurtă,
<;a un dangăt de clopot. Siwtim că in întTistata meditaţie a scriitorului se str ccoun infinit de discret, pentru
că el însuşi hlaint;i s pr~ moaTte, regr etul că toat<' alunecă spr e neant, chiar şi momente-le ,fotoriei pe care
mai ales le-am voi e terne.
Prezenţa abundentă a roijloacclor retoricr în proza
paşoptiştilor i-a condus pc aceştia nu o d ată la excese.
J ,1 schimh , la Bălcescu, un lmn-gust, în cm·e trebuie
să vedem nu numai o temelie soljdă de c11ltură clasică,
d ar şi foiţa unui cuget ~cn1n, echilibrîncl vihraţia sen~ibilităţii prin disciplina 1·aţiuoii, ehi: mărilc instinctului
prin pudoarea inimii, au împietlicat oTicc t>xplozÎP.
imprurlentă. Nimic mai instructiv decît să observăm
eleganţa şi nohleţca impc cahflă dobîndită în opera
scriitorului nostru de acele turbulente mijloace expre1;i.ve, care în mîna unor con temporani ca BolJiac sau
Hosetti deveneau jiletca roşie a lui Gautier, semnalul
unui r etorism despletit şi 1,ipător. L a fiecare pagină
uăm peste inversiuni (anteplasarea vexbului 1Jau a
adjectivuhri), exclamaţii (,,O amar mare! atita fu uitarea
religiei su.venirilor, atîta fu încrederea tuluror în vorbPLe necredincioşilor, sau n.tîta fu m i~Plia lor încît această
tria
cadenţele
1
Optrfl.t U, P· ~8?.
Jcgănm·ca
,ume ; ;, lăsă reci ş1 in nepăsare"!), interogări (remarcabilă e lun.ga incatt>narc enuml'rativă din cap. al XII-lea
:1) cărţii [V , un tlialog patetic al lui Mihai cn propri a
lui conştiinţă2 ,) repetiţii (,.El, .Marius al osmanliilor.
el, triumfătorul Asiei. . Lfricei şi Europei, rl, Sirian
cel nebiruit ... "J) . Nu lipsesc nici hiperbole ( ,.Nlihai.
precum odinioară semi;:;eii cîntaţi de nemuritorulOmer ... "t J
şi nici, după , echea jJractică a iştoricilor latini, discursurile eroilor înaint<· ele luptii, care însă joacă mai
mult un rol cunventioual decît, ca la Tit Liviu tmul
d e caract!'ri7.arf\ p;ihologieă.
'
Există iÎ procedee mai puţin uzitatl'. Cu perspicacitatea şi fineţ.c:a-i cuno,;cută. Tudor Vianu a depistat
la Bălcescu o tehnică pc care a denumit-o a hasor1>liefului , C<mstîoci din alLernarea timpurilor trecute
ale , erhelor cu prezentul, în scopul de a ierarhiza în
adîncirne plan urile naraţiun ii, luminînd mai puternic
faptele eroului şi, dimpot1·ivă, îrnpingînd în penumbră
isprăvile adversarilor. 0
U n alt proceden interesant, tipic modalităţii discursului, constă în precipitarea ritmului pentru a d1:"amafr11a expunerea. De pildă, în paragraful următor,
cunoscuta arborescenţă a frazei lui Bălcescu e suprimată şi înlocuită cu propoziţii scurte, bazate p e frecvenţa verbelor: .,Duşman ii se apropiaii să-l împresoare. ~i Mihai. cu inima despicată de durere, ntt se
putea smulse din acel Loc. Toţi respectau acea 1.ăcută şi
adîncci (somhre et sinistre) durere; cit toate acestea,
duşmanii SP apropiaseră; trebuia a fugi. Aceasta strigau
cu r,1gare căt1e Nfihai, so/ii lui. El, Mihai! ... el str.fugă?
O! nu... Generalii săi. prietenii iubiţi îl înconjoară,
îl roag<'i, îl îndeamnă, îl tîrăsc. El se hotc'i.rî în sfîrşit. '' 6
• Oper<,
li. p. 85.
• JJ,m, pp. 2i7- 128.
~
IJ.-m, p. 133.
' u.,..
p. 93.
Tudor Vianu, op. cit, pp. 2S4- j()Q. Pe. rnarA,1Ut>a eonoderaţiilor yertiocot~
.1.lJe hu T1.1ctor Villnu formu!A,n doar reztrva dl procedeelt: 1'1.ai~Lice la cru-e M~, referit
0
nu s1nt u uÎ"'(•n:=:al valabile î:o or,~ra lui lll'ilcel'eu.
6
Op<!r~.. 1I, p. 333. Parauttza eu cuvintele „sombr"'°' ~i '",inistn•• e cariicteristicA
pt·uU'u tuttoda scriitorului. Negăsind pe moment CJ'Htttt1le potrivite, fi nevoind iă uti-
li·M•z,0 clouă ».eologi.F.mQ Etridenl~ Bilcctcu a »otot la grabl' h:rrucni.i !ruuce:U, pr(l-
punîn<lu„şi
desigur. să revină uherio1 ea d cor~ctez~ aproximaţia p:rimei veraiuoi,
262
233
Iarăşi,
procedeu t1p1c discursului, Bălcescu ştie
menajeze efecteJe, ţinînd lectorul în îucordare,
ca alunei cind, relatiml lnccrlitu<linea de pe cîmpul
de luptă după prima parte a bătăliei de la Citlugărcni,
te rmină un capitol cu cuvintele: ,,1'1ihai insă, ca totdeauna. liniştit şi trufaş în prime_jdie, mai are încă o
nădejde; el trimisese de dimineaţă să cheme lîngă dînsul
a ceată de pedest.rime, ce se afla departe de tabără ...
să-şi
Sosi-va ea oare la vreme?·'1 În
acelaşi
mod e pregătită
replica fina lă clin exemplul următor, care s ună cu
fo rta unui verdict infailibil: ,,Nlarea itlee a unitătii
na/ionala era dar pe acele vrem.uri un simtimerit popul;,.
l ri ochii poporului ea era aceea ce e şi. astăzi, un drept
,ii o datorie, singurul mijloc de a se mîntui de sub
stăpfoirea ·străinilor, de a intra in stăpinirea drepturilor sale naJionale şi de a le pc'istra nevătămate de bîntuirea duşrnanilor. Spre a o realiza, ce trebuia oare?
O sabie romînească puternică. " 2
Dacă Jcci în folos:u:ea mijloacelor retorice Ilăl­
ccseu rămînc de obicei stăpîn pe sine, dominîndu-şi
pasiunile şi l'vitînd printr-un control se.ver e"Xp:resia
bombastică şi puerilitatea sentimentală, atît de răspîn­
dite în proza vremii, el nu e totuşi străin de anumite
exagerări. Cum se întîmplă a desea cu sc1·iitorii de felul
o:ău, cusururile derivă, măcar parţial, din abuzul însuşirilor. În speţă e vorba la el de exagerarea modelajului, adică de elaborarea căznită a frazei, de cioplirea
asperităţilor pînă la stadiul pre}iozităţii, al unei false
emfaze.
S-a observat de mult că Bălcescu s-a străd uit
să-şi lărgească vocabularul î mprumi1tînd de la cronicari. Pe de altă parte, el a adoptat n cologu;mul,
fără prejudecăţi, în intenţia autoexp rimării totale,
potrivit cu nevoile unui intelect la nivelul celei mai
avansate gîndiri europ ene a vr emii. T ocmai arhaismul
în lexic si topică, îmbinat cu achizitia îndrăznea lă
de n eologii:;me, d ar mai ales cu moder~itatea fluxul~i
narativ şi eleganta lui cursivitate oratorică, îşi imprimă
1 Oper,, II, p. 9 l.
' Idem, pp. l 76-177.
264
o pecetie caracteristică asupra lucrărilor scriitorului,
şi în primul rînd asuprn Romînilor sub Nlihai Voievod
Viteazul. Găsim la Bălcescu termeni ca : u, se învîrteji,
a obşti, a purcede, /intire (scop), împărechiere ( vrajbă),
umblete, a zăticni (a stînjc11i), a în13loti (oştile), a reschim, cainic (vrerlnic de p lîns), a se trufi, a încinge
(a fi înconjurat), zdrumicare,. a se ş&nţui etc.
El utilizează frecvent cuvinte slavone şi expresii
pitoreş ti
de origine populară : ssMihai. îşi îrifipse tabăra
în locul părăsit de duşmani"; ,.Duminic{i în murgul
serii năpăcle~te peste avantgarda vriijma~ului"; ,,Sinari
Paşa cî,~tit,ase pe tainicii liaremului, care începură a
bii,:::a multe hule asup ra hti F,ir/10.d·'; ,, Petrecură toată
nnaptea aceea ·viermuind"; ,,Crtrsoarea ( soarta) ce tîra
pe iHiha.i"; ,,Acest mijloc fu norocit cu izbîndâ" etc.
Cu toate că scriitorul dispune într-un grad înalt
de simţul proprietăţii tcrmeni101· şi a.I puterii lor evocatoare, ci cade cîteodată în artificiu. Astfel deranjează întrebuinţarea abuzivă a iufinitivului (în loc de
subjon ctiv) : ,,comandantul ca.stelului ... despcră de a se
moi putea apăra .~i ,lete tri.~tul semn că 1wie.z;te a p<irlamenta şi a se preda", sau : ,,spre a domoli foc1il c,, care
creştinii se pre;săteau la război, meşteşugitul vizir crezu
că ar fi bine a face a străluci înai ntca ochilor lor ... " et c.
Cuvi.ntelc arhaice nu pătrund totdeauna deplin în
pasta graiului, unele neologisme au forme cc nu ş-a u
pă:;L.rat (a rczonci, jaluz, seanţct, tr<ictat etc.) sau au fost
deplin înlăturate (u isivitate, mcpriza, a 3rinta). Alteori
artificiile stilistice, frucl al 11nc>i căutări laborioase,
îşi tră<lcază parcă gestaţia chinuită (de pild ă, folosirea
abuzivă a anteplasării complementului et c.). Desigur
im:ă că multe din aceste dibuiri ş i s tîngăcii apal'ţin
stadiului incă insuficient de evoluat al limbii noastre
literare.
P..:u trn că, fără îndoială, în ansamblu, Bălcescu
trebuie a:;;c~at printre cei mai îndcmînatici mînuitori
ai instrumen tului lingvistic din epoca sa. Limba lui
clară, flexibilă, muzical ă, e capabilă să îmbrăţişeze
dialectica ideii în toată mişcarra ei capricioasă, trecînd
dţ la Yehemcnţă şi energie Yirilă pînă la dulceaţa melancoliei şi amărăciunea durerii. Stilul lui Bălcesc u orch cs265
trează mijloace bogate cu o putere de a domina mate-
rialul şi o 1inută intelectuală ce rareori se dezmint.
Fraza e densă, nutrită cu fapte, nu pierde niciodată
contactul cn ideea. nn se lasă posedată de hctia
vo rbelor goal e. Bălc<>scu a clat modele de proză cc ~u
n ~zistat eroziunii vremii şi sînt sub raportul vocabularului, al tăieturii frazei şi al ritmului interior, d e 0
~urprim1ătoare noutate. Din Romînii sub Mihai Voievod
Vitea,zuf sau din lucrări ca Mersul revoltttiei in istoria
rom.înilor, Mişcarea romînilor din Ardeai de la 1848
şi altele, :-e pot alegi'. pagini s trăbătut.- <le cloei11t.a
înaripată a unui ,nart• suflet, vrednice cu adevărat <l~
a intra în antologia srrisului romînf"Sc. Toate cercetările mai noi conffrmă apr ecierea lui Eminescu, făcută
la L87'i, cu o ~cnială per spicacitate. că : ,.limba Lzii
Bălcescu este totodat<1 wlmea la care a ajuns ~omîni mea
îndeob~te de la 1560 începind .~i pinâ as!ă:i"J.
Printre pa~optii;;ti mulţi contează îu ierarhia liter elor cn o pondere mai marc dccît Bălcescu întrucît
au ~ultiv at bel.<'tristica pe u_n front mai larg şi i s-au
d <'dt~at (·xcl us1,. Alecsandn. Negru zzi. Bolintineanu
au fos t scriitol'i-seriitori. adică in..cuLatori d e teme
şi creatori de tipuri, şi nu isLorici-:-criitori. adică oamPni
d,, ştiinţă dublaţi d e poeţi.
Dar în cil~Ja contactului colaleral p e care Bălcescu
1-.t avut c:u htuatura prvpriu-zisă si d inc-olo de măies­
tria sa mai mnrc s uu ruui llltcă d<· 'artisL ul cuvîntului.
e în o pera lui ceva r11~pieritor şi inalterabil, u suhstanti"t
tonifiantă şi propice hranei suflt>tului, p e cari' o desc~p_erim c~1 ~ratit~1dint' şi admiraţie.! Alţi paşoptişti
~•-.a~ obu' cl~~' ~.t ~dealu~il? ce-_i m.ist uiall şi aspiraţii lt,
tainice ale f u:u. m ,·roi imaginari. Alecsandri e VaH.
tînăr generos, cu suflet robust, jovial, optimi~t, scăldat
într-o lu mină calmă şi radioa~ă. Heliade e bardul
neînţeles li c con Lem por ani, p oetu I-mag, că lăuzitor dtpopoarr. un Tas..;o 1'onclam11::a1 i:.ă 11111cezească în tem1
in: N.
M. f:mi1w-.l u. BiJ/au:.u fi
Bălee-.cu,
Opere.
u„niaşi1
ljucur<'!zlÎ,
.sdi. 'l'i.inpul t.lÎ(l !? l uoinulJri.e„ 1877. H eprudui19.'.;2.
~ Decsipr ~ ec.·vt1rile penooaliU.!ii ~i oper(•'.i lu; Bă.J~1· 1:H.:u ; ., liHr:$.t\l.rA pn i:opt.i ~t.ă~
V. Ov. S. Crobm iiluicPanu: lnflumţo lui f\. 86-l"M(tL 11 ~upro dn,·oltării /i1er11 ...
o,rii 1;t;Olt1ri: , Îl., <:,muci fÎ culic<1lf', He.a"o'"tli. 1953.
266
.niţii sau, ~i mai bine, un Dante cu ve·rb p edepsitor.
izgonit de Florentini d in cetate. Personajul 1ui Băl­
cescu nu co fic1iunc. e autornl însuşi. e omul cu mintea
1>ătrunzătoare şi inima caldă ce a ars ca o flacără,
transferînd operei, pînă la istovirea combustiri, tot
ce avea mai bun în cristalul său s ufletesc; e omu I in
sensul deplin ~i major al cuvînLului. DatoriLă schimJ>ării totale d e conjunctură istorică, lui nu-i mai putem
c~r~ povaţă; În schimb, ca de la bărba!ii s uh]imi zngră­
V1ţ1 de Plutarh, şi noi, şi urmaşii noştri, şi urmaşii
urmaşilor noştri nu vom conteni în -veac a-i cer e exemplu
~i îndemn .
ALECU RUSSO, NICOLAE BĂLCESCU
ŞI c
CîNTAREA ROMJNffih
P entru cel care crede că istoria literară r o mare
iar profesioniştii ei sînt nişte corăbieri placizi,
apriga dezbatere ce se perpetuează de aproape un
secol în jurul Cîntării Romîniei s tîm eş te uimire. E un
privilegiu al acestei lucrări patetice, urzită în fierbe1·ea
unui moment de tensiune rnvolutionară, de a răscoli
pasiuni şi a aprinde, din răstimp în {ăstimp, zelul detectiv
a l cercetătorilor. Cine e autorul inf'lăcăn,tei poe,oe:
Russo sau Bălcescu? Discuţia naşte parcă clin propria-j
cenuşă, argumentele în favoarPa u nuia i-an altuia sînt
mer eu formulate şi mereu puse sub semnul întrebării.
Şi,
cu toate amănuntele adăogate cuuo ştinţelor
noastr e, mai ales în nltima vreme, n e găsim nu departe
de punctul de plecare : în faţa a dou ă ipoteze, egal
d e in tolerante, care-şi au fiecar e p artizani devotaţi
şi irevocabili.
Pînă p e la 1900, în ciuda protestelor insistente ale
lui Alccsan<l ri, părerile au înclinat spre Bălcescu.
probabil clin cauza marelui săn prestigiu, ca re eclipsa
cu totul personalitatea mai modest ă - şi pe-atunci cu
totul ignorată - a lui Alecu Russo. Studiile întreprinse de Petre V. Haneş, p e la 1900- 1901, cr editate
cu autoritatea maestrulni său , O. Densusianu, au
avut darul să schimbe opinia generală : paternitatea
lui Russo asu pra Cîntării Romîniei a fost admisă de
majoritatea specialiş tilor şi prin intermediul programei
şcolare, care a făcut Joc poemei în cadn1l operei lui
-ca lmă
269
Rus1>0 a <lobindit u consacr are oficială . Punctele de
vedere con trare au continuat să se exprime 1nsa n1a1
rar si fără ecou apreciabil (N. I. Apostolescu, Lucim'.
Pre,iescu)l. O interv,mţie recentă . în f~voareva l~n
Bălcescu a lui G. C. Nicolescu 2, 1mpres1onanta ţJttn
punerea \n scenă a probelor şi si.guran1 a ton~.lm, ~
învioi-at iarăşi dezbaterea, ~ovcdrnc1: ~el. putm, . cva
f'roccsul rămînc deschis. Rephca n-a rntirziat s~ vma:
ln monogr afia pe care i-a consacrat-o ele cunnd lu~
Russo\ Alexandru Diurn a combătut argumentele 1111
Nicolescu !;'i a pledat din nou, cu conv_ingerc, c~uza
scriitorului molclovean. Cum se vede, drnlogul dint r e
rtl· zanii lui Bălcescu ,;j partizanii lni Rus1,o se despa
>
f
•
•
l
făşoară mai d1~parte, problema ace 1,rnp!es~a c~ e . a
fel de încîlcită ca şi înainte, ceaţa ce 1m ahne orig1mle
Cîntifrii Romîniei pare a se :rjsipi pentru. ~m moment
ca să se adnnc iar, gr~asă ~j ~pen~trahila~ .
.•
Fată de acca,-tă situaţie smt mdrcptaţ1tc doua
presupuneri: s..tu că v sulu~ie salisfăc~t.~:'.re e în ~ocl
ohiectiY imposibilă. din cau:Ga pre~anta\11 mfon_naţu_lor
de car e dispunem şi a caracterului lor cont1·ad1~torm:
sau că ma teri:ilul foptil' f'xistent 11.11 a. fost . ,•p~112at .de
cele două ipote:te adus<' pînă acum tn d~scuţ~e ş1 a~m1:c
o altă intcrpretar1•. mai H·rosimilă ş1 rna1 cnpnmr.atoare.
. <l'
•
Fireste că nu , om putea :nea o ccrl1t11 11w m . problema ~utorului Cîntării Romîniei a tîta \ '.Pme cit n_u
va fi descoperit manuscrisul sau o mărtune a~~o~r~f~
a unuia dintre scriitori. Da-r în cercetana ::,tnnţ1f1ca
nimeni nu <lcir.arml'a"-ă pentnl că dnu~1ul sp~c ţi_ntă
e prcsănit cu ohst·aC'ol(· g~el~. Şi ~11 atît_ ma, p1'. \1t1 1,;!or!c~1l
marxist, care e un optimist ş1 r~sp~ngc drn prmc1pn~
orice agnosticism. Admitem toţi ca ~t':tlcl!:area u~e1
enigme nu cade din cer şi nu se face pr111 ch1.roD:ancu·.
Deşi cîteodată norocul ne poate scoate dm impas,
'
•
A
"'
•
V
l N. 1. AJ,o"tf'l(•.. ,·11 10 i1Hrod1J('t ·1' .. a ht Cinu,rr(l H(Jmi r,i,·i, Bu<·urt:~ti, 1911 ~
Lu.t>i•n P.redC.!'ICU, Q c<,11tr~ t'T<IIÎ u...-rcuii. duf' I ""L(lrul pu,·,,ir-·i ,.c,,..,(ITCJ~ Bomi,iiti" •
la.i, 1929.
· : G. C. 1'ii•olt"l'U, /'m <'roirnua .,...Cirudrii Rominie1", 111 /..,,mbU ,i
pp. 2,il- :!i~ .
.:. Al. llirnu.,
270
fi.,,,.,,
/l,.,. .. ,1. Ru.,,..--.l.:rei:tti, )9S.7.
liu-rawră,
11 recoman dabil să lucrăm ca 171 c·unl d n-ar exista,
lnlocuiud şansa 1nezumtivă printr-o metodă sigură.
Iată de ce, ch:iar fără a J.ispune d~ o prohă decisivă,
m1 e inutil a 1·elua discuţia asupra pat<'rnităţii Gntării Romîniei. Cu condiţia însă ca pe terenul celei
mai scrupuloase re::ipectări a Jatelor, a tuturor datelor
problemei , să găsim o cale n ouă. Căci ipotczelf' avausate pînă acum •t·au comlus la un rezultat concludent
ş i decît să rcc<litărn ,cchile argumente. hătind pasul
l"~ loc, mai hi.ne lăsăm lllcrurilc înt1·-o calmă paranteză. După rerna rcahi lf!lc contribuţii ale lui G. C. Nicolescu şi Al. Dirna, care grupează, fil'rau de partea
sa, tot cc e esential în sustine:rca tl'zelor respective,
ni se pare că există num~i il~uă posibilităţi: sau să ne
abţin e m de la discuţie, aştcptînd, cum un secol s-a
tol aşLeptat zadarnic, ivir ea unui argument material
hoturîtor, s,nt :să renovăm ipoteza rl1• lucru. Aceas tă de-a
doua calc o adoptăm în rîndurile de fa~ă. Vrem anume
să pl edăm ideea că autorul Cîntârii Ramfoiei utl e
uici Bălccsc u, nici Russo, ci a oiîncloi îrn pr<'m1 ă.
Înainte de toate, fie-ne pnnii,- să reamintim pe
scurt datele problemei :
La 1850, în Romînia viitoare. publicaţjc a u11ui
~rup de romi ni în exil Ja Pa:ris, anima tă de Bălcescu,
a apărut, cu o precuvÎntare a acestuia, o versiune
anonirnă a poemei, cuprimdnd 61 d,, versclf'. P este
5 ani, la 1855, în 6 numere diferite ale Romîniei
literm·e a lui Alecsandri, a văzut lnmina tipc1rului o
a doua versiune, foarte asemănătoar1' cn cca dintîi,
cuprinzînd însă 65 Yersetf! şi semnată la fragmentul
TV (nr. 42) cu iniţialele „A. R." şi la tahla ele materii
.a anului (nr. 47) cu numele întreg: .. A. Husi,;o·'.
După moartea lui Bălcesc u , su 1Tr nită î n noiembrie
1852, I. Voinescu II şi D. Brătianu, oameni ce foseseră
măcat· oarecare vreme 1n intimitatea dispărutului, îl
declară p c acesta autor al Cîrttării Rorniniei. Aceeaşi
părere o acrC'ditea?:ă D. Bolintineauu cu ocazia înce1:cării sale cle la 1857 rlc a versifica însufl<'ţitoarea poemă.
Ceva mai tîrziu, la 18631, aclresîndu-se h1i O<lohcscu,
1955.
t
R~1,ista 1'Qmitt4f,
HI. 1861, p. 362.
271
•
pe atunci djrector al Revistei romîne, cu intenţia de a
smulge uitării memoria lui Alecu Ru o, V. Alecsandri
dezvăluie că acesta e autorul Cîntării Romîniei, că
posedă manu cri ul francez al lucrării şi că Bălce cu
e numai traducătorul ei. În mai multe rîuduri, e act
încă de 7 ori .,i cu prilejuri diferite, Alecsandri î.,i repetă
afirmaţia pc un ton categoric. Ba chiar, în Post-scriptumul unui arti col de pre Bălcescu din 18761, usţi11c
că elaborarea poemei e legată de o înţelegere tripartită
între el, Bălcescu şi Rus o „cu scop de a exalta spiritul
si de a dezvolta simtul de rominism al tinerilor studenti
din Paris". În 1877 ~ anunţă pe ora lui Russo, Polyxcni·a
Spiro-Paul de ,lăruirea manuscri ului. 2 În 1886 ii
cric lui Ghica : ,,Acest poem în prozii e te de Russo,
şi nu de Bălcescu. L-a.m văzut compunîndu-l în limba
franceză pe atunci cînd, întors din Elvefia , unde îşi
făcu se studiile, el 11 u , tia încă sii scrie romîneşte. " 3 În
fine, la ace te mărturii se adaugă una, care - vorba
lui G. C. icolescu - ,,putea fi tulburătoare, dacii nu
hotărîtoare" 4 . Într-o
crisoare către Băl ce cu din
25 octombrie 1851, v orbind despre o baladă populară
despre Mihai itcazu I, Alecsandri e oferă, dacă n-o
a gă i, să ticluia că el una, " care te-o minuna şi tu
îi trece-o de baladii populară... cu chipul întrebuinţat
pentru compunerea călu 0 ărului A . Rusu"5.
Declaraţiilor lui Alee andri, care impr • ionează prin
stăruinta i fermitatea tonului, li se opune o infonnatie
comuni~ată de Jon Ghica, pro enită ca şi în ca;ul
bardului de la fuce şti, din contactul personal nemij• pp. 142- )4 3.
Sci-isoore,, publicnl!i de Pt"t.ro. lianei, in Literatura fÎ cu,a romind~ VII, 1903.
nr. 3- 4, p. 176. llcpro,fu„ de A. Semaca iiu Com1orl.iiri lilcrarr, ino. - fcb . 1926.
3 'M'4-. 805,
ri:produ, dl' O id Densui;.innu în l\oua rr11istiÎ romină. 1901, aprilie,
1
(,onvnrl>iri lit~rarP, 1876,
~
p. 305.
. C. ~ic.oiescu. op. t·it ., p. 2:)8.
Ovid Dtn..susian.11 1 ce r · o. public.Jt scrisoarea (op. cit., p. 304) , a citit oumdc.·
r-A. llu ;i u"". C. C. NicoleBc u a utrll s ate nţ ia (op. cit., PJ), 2:\8- 239) că lcc\iune#
.,. gre~itU ~i ci în t11anu,,.u·i ~ fignrea·.tA J. • Ru~u. Cond u.r.iu "'o c ă oh.izia poetulu i
:iie refer,'\ la N. Bu:su-Liicu~tennu 1 t:i nu la Rcriîtorul mol<love1111. Dar ce lcgăturil. pute a
fi intre Alcc!-a,ndti şi pri<' l enul llli Hcliad e Rlidulese11? Arg,1tueu tul lui G. C. Nil.C)le~cu
"o probă o fr11gilit5.\ii pn;-,upun,::rHor la are Tecurg cc rcc t ălorii î.n disperare de eau~il :
proh1;1bilitutetl e dii majusculo umudui e A ~i nu c J. ; dar. ch iar dRcă ar fi N . cum
vrea G. C. ~icoleseu , neea8l3 iued n-ar dovedi tib .-.olut: uimi·.
1
272
locit cu unul din autorii prezumtivi. La 1886, într-o
scrisoare către l ecsandri (sic!}, Ghica îşi amintea că
pe la 1847 Bălcescu îi citi"c fragmente din Cînlarea
Romîniei şi că la una din 1·etmiunile cc e ţineau la
generalul Mavros, de fată fiind si Laurian . i BoUiac.
„după o mare stăruin/cl a noast;<t a tuturor: Bălcescu
a trebuit să se ducă acasă, să- şi aducă caietul să ni-l
citească (poemul, n.n.). Era scris de mîna lui, cu multe
şt.ersiittiri şi îndrep tări . " 1
Caracterul ontradictoriu al acestor , tiri furnizate
de prieteni intimi ai lui Bălcc cu ş i Russo, precum şi
existenta a două versiuni romîncsti ale Cîntării Romfniei at'.t alimentat îndelungata ' contro ersă asupra
paternităţii poemului. Încercarea
de ree aminare a
împrejurărilor în care -a elaborat lucrarea, răsucirea
pe toate feţele a mărturiilor citate, stabilirea dl: paraleli rue ideologice şi tili tic · între textul Cîntării şi
operele celor doi scriitori - pe scurt, punerea la
contribuţi
a unor variate mijloace de investigaţie nu s-a oldat cu elucidarea problemei, deşi e neîndoielnic că -au cî,tigat lumini preţioase. Spcciali,tii -au
împărţit în două tabere şi, după cum am ăznt, duelul
continuă şi în zilele noa tre. Care sînt principalele
su ţineri, d e o parte .,i alta ?
Înaint de a le c, pune e necc ară o lămurire. După
părerea noa tră, prima obligaţie a m1U1 cercetător
lipsit de supers tiţia punctelor de \'Cdere tr~djţionalc
ă elimine din di cuţic toate argumentele care nu se
bazează pe realităţi
olide ,i inconte tabilc, ·u p ·cte
de opinii pre oncepute ,i ameniuţatc ă se năruie la
un simplu : ,,ei şi?" Cu bună ştiinţă vom lă!>a a ,adar
deopart o serie de upozitii, decluctii si · rationamente
analogice, adesea ingenioa ' , clar n e~on'clu<l~nt . Ca ă
dăm numai cîte a exemple : <lin faptul că uneori cmnar a prefeţei echivalează-cum arată . C. icolescu „cu un deghizat act de proprietate l iterară" nu rezultă
de loc că aceasta -a p tr ctit i în ca:ml Cîntării Romîniei; din faptul că în timpul Yicţii lui Ru so nimeni
n-a tăgăduit pat rnitatea lui Bălcescu au acela că
1
Ion Ghit·~ . Amintiri din prib„gia dup<i 184H, JJurnre-:1 i, 1889, p. 683.
18- e. 15 9
273
•
.a::1rul R?minilor sub Mihai Voievod VitPazuf a mai
P_ c!t ŞI alte op er e anonjme, în vrcmt' ce colegul
s~u" d1:° ~?ld~v:a n-a făcut a<'est lucru n,1 se poate
tta"'c
.
t
· v
d rnra,11
- -, mc1 o concJuzicl
· · I ' a 1cel
,. nmn l'me1ata
' ,
upa c~m am arătat în al tă parte - presupuner ea
ca rn r~u~rnnca ele I.a g~~eralu[ i\lavros, de cate ,omc1
n('ştc Gh1ca'. s-~r fJ . c1t1t Su.spinele unei matrnane,
bucata p~bltcat_a , chipurile. d e Alecu Russo în Foaie
pentru rm~te2. ici stabilirea d e înrudiri între anumite
fo!ro e lexicale şi stiJisL ieP ale Cînlifrii cu oper a lui
B alcescu
nu clo,·cdcH<'
nimic fiimlca· ra' m 1ne
'
'
· ·
• . .
•
JU p1c1oa.re
pos1bil1 ta. t c.1 ca aces ta să fi .rost
trad u~oru
·t
J -m•
1,
11.•;nuscr1s f~an: ez. R qinînd d eci numai ceea cc e
s'.our. recap1tulam probele în favoarea lui B ă l cesc u
A
-::-
A
V
'i l Russo in tab loul un11 ător :
P!:Nl' RIJ
HIJS:-ll
, a) i\.~ărtnriile lui Alecsan dri, cam p retindea că
un •neuna
c . ~ cu Rus
• ,so ,si B artcescu a pus Ia calc crt'area
p oem ei, ?a 1-a v.a~ut pe R usso <'Om p11nînd-o !SÎ că posedă
manuscnsul on .gUJ al.3
'
h) Faptul că în Rominia literară dt> la 18!l5 I11 narea
<: de două ori semnată . '
?) Dacă Bălcescu, · căruia viata dăruită cauzei
~aţ1onal~, s~lipitoarca inteligenţă {ii t t agisrn u l mortu
confer i.s era o aureolă neo~i~nuiLă, c are p e <leasup~a
fusc~e p~1et~n c.? Russo, ar f1 plăsmuit singur Cînta.rea,
c n cm~o1ehuc ca R.usso - om de o notorie onestitate 11
-ar .h puhJicat niciodată n varian tă ptoprit> fără a
1ucnpona într-un fel oarcrare pe , .-:dtabilul a utor.
u
r 1:
'i
TR C
aj Dacă mărturiile
U !\ L C E:, C U
lui J. Voîu('scu H si D. Brătianu
!>ot fi rccuza~1:, fii1~dcă ei citează p oa tr O ~pin ie curentă
m cercul enugrairplor, fără a fi d i.~pu,: de O informaţie
: <:.
C. \\1cof4"t-tu. op. ci,., p. ::3;,.
\, ,o lumul de fllţă pp. 3.'1<>·3.i(),
.. Pt>utt'u <·ă 1't'Î mai mnlţi ii:,-n.or5 lu1, tul. ..
iittr
•
·
..
·
ş tia J>e Ilu ...!-o autor ni Cî,itifri' R::, t • . V
. t"Ot
ttllt .~~ :i• "-ogufuu·eamt ii
diu 8 iulie 1856. 1~obl. d~ N
? ?'n.r~$ _lu; W-iHuh,, ~de Kotzebulc
Buc. 1912. p . 61.
·
J
n f ,h,ul K.ogtliu('tuuu . . fc.•Jint<dt·a littrarăe.
c. ,,.;O"'!u:·;-· \ ; 106
" G. C. l\'foo lt'.. t·u <:11,,.ţiue că a. fo„ t o ,.,. ,t" e«.J." D d
.. ,hîr::iită tecmai ('u Rn-. .. ,\'f J)._. Cf' H. "' { ul. ar ~ Ce g:re';'t'lll_U dubi/;.
uio„u n-• t e-zw.rnţ1t .:reşea l u't
~j
proprie direc tă. în schimb a firmafiile lui Ion Ghica
sînt precise. Chiar dac ă <lin ele nu rc1r.ultă că Bălc<'scu
şi- a atribuit lucrarea, o largă contribuţie a SR e evidentă
(,,Scris de mîna lui, cu multe ştersături şi îndreptări" !)
b) Un fapt extrem de important, pe care G. C. icolescu are m eritul de a-l fi dovedit definitiv, c că
între Cîntarea Romîniei ,..i opexa lui Bălcescu există
similitudini de iclci şi concepţii, incomparabil mai
m ari decît acelea dintrt" Cintarea şi opera lui Ru sso.
Am ajun,: aici la un p unct decisiv al demonstraţiei
n oastre. Procedarea uzu ală a celor care i;-an ocupat pînă
acum. d e problema Cîntifrii Romîniei a constat în admiterea argumen telor carr pled('a ză în favoarea unuia
din autori şi în r espin gert'a , iolentă a celorlalte. Ni se
p are că tocmai în aceasta e we::eala . De c<· să construim
un edificiu folusin<l 11urnai jlll11ă tate din că riimÎ7.Î '?
D e c c să acc1:,ptăm unele date, r cfuzind altele, car<·
au ace ea"i sansă el e· C\'rlitn,lirw?
n,~ CP,
d e pi l dă,
,;i1
suspectă~ ; i să eă11tăm contradicţii 111 afirmaţiunile
atît de ('. ategorice ale lui AJecsandri ? P oetul a fost
în ega l ă măsură prieten cu R usso şi Bălcescu ~.i n-avea
nici un interrs să în multea;;că meritele unuia în detrim entul celuilalt . Dar , pe' d•· altă parte. e oare motivară
sui;piciunea foţă dr mărturiil e lui I 0 11 Gliica '? E adcvăJ·at
că n1emoriali8tul a înc unat 1111 o dată amă nuntele !;'i
chia r în <'a7, ul cit' fa I ă s- a arătat 1n<·ă tf,, nnilt di întîlnitea din casa ge~eralului Mavros n-a putut a, ea
loc la 181'i 1 • Fiind falsă da t ar ea, ce n e dă însă dreptul
să presupunem că Ghica a născocit faptul instişi? Mai
ales că îl nlata întT·O scrisoare adresată rhiar lui
Alccsamlri. cu uuscut ca apăn'itor al tezei potrh nict::.
A-1 n:cuza p c Ru~so cel autor in3camnii n discredita
fără 11ici llll motiv pla uzibil p e A lecsandri. D ar a resping„
contribuţia lui Bălce~c n în i-eamnă a ponegri pe Ghica.
Atunci~
Credem că aceFt impa!- poate fi în" ins p e a ltă hază
clecît s-a incncat piuă în prezent, şi anume p ornind
,le la pr emisa că c valabil şi ce a spus Ghica ~i ce a spu s
Alecsandri, <.:ă trebuie găsită o explica ţi e care să d c pă·
Jc ce
274
275
I
,1
I
şească opoziţ!ile c~stente, subor clonîndu-lc unui punct
d:
v~dere ma1.cup.nnzăto.r. De ce am fi obligaţi să judecam. m tennem unilatrrah, sacrificîncl o parte a materialulm de car e dispunem? Din moment ce totalitatea
f~ptel?r nu se acoperă cu nici una din ipotezele în
<l1scuţ1e, nu e oare straniu să tăcrăduim cu încăpătînare
f
l"l
~
o
'
"npte ~' 1n oe_ s? s~sf~Ctăm , cum ar fi logic, ipotezele
1~scle. De ce sa fim s1hţ1 a alege între Bălcescu ~i R usso?
Nu s-ar J)u t ea ca opera să aparţină amîodurorn?
Jată o primă sugestie îu directia unei sollltii noi.
Alte sugestii le vom culege din rianalizax-ea atentă a
celor două versiuni ale Cîntării Romîniei. Decît
să ne aventurăm în labirintul unor presupuneri arh.itrare e mai bine să încercăm a smul"'e textu.lui operei
.
"d
o
- smgura sur~a ocumcnt~ră palpabilă' - şi alte indicii
peste cele dep date la iveală, sau care, dcsi semnalate, n-au fost suficient avute în vedere.
·
.. Cele două versiuni ale Cintării Romîniei (Rom.inia
viit!are, 185? şi Romînia literară, 1855) nu ,;tau una
faţa d e ~Ita m raport de lucrări independente (de pildă
traduc.en . sepa_rate din franţuzeşte), ci în acela ele
prototip ş1 varrnntă. Acest fapt, r emarcat încă de mult
de N. T caci.uc:Alb~ 1 , parc n cîncloicluic şi p oate fi probat cu uşnrmţa J•rm confruntarea text elor. Ascmănă cile
sî~~ a1:_ît ~e izhitoar~ din pt!~r.t ile vedere sintactic, topic.
lexic, mcit e exclusa pos1b1htatea unor elaborări diferite
şi de sine stătă toare. Nicioclată doi tradu cători n-ar fi
putu~ ajur~ge, l~1crînd fiecar e pentru sine, la formulări
1dent1ce ş1 ech1valen ţc stilistice depline. Astfel, unele
ver s~t e din versim1ea Russo şe deosebesc de cele din
versiunea Bălcesc u doar prin înlocuir ea unui cuvînt
a~l~uţarea sau omiterea unui epitet: v er se tul 22 (Russo)
c.1.if~ra de vcr srtul 21 (Bălcescu) numai prin punctnatie
ş~ ~oart~ uş?are, aş spune imperceptibile, particula~itaţ1. gra~at1c~le: versetul 31 (Russo) prezintă în 19 rind_un o srngura diferenţă faţă de ·versetul 28 (Bălcescu),
'?I anume cuvîntul „muncitor" substituit la Bă l cescu
prin ,Juptător"; la fel stau lucrurile cu. versetele r espectiv 36 şi 32, ,n şi 37 1;1.a.m.cl.
1
N. Tl!itciu,~·Albu.
Ci,1lt1fl'l1 Rorn1nil!i,
Rezultă deci sau că Bălcescu a avut în fată un
text romînesc primitiv al lui Russo la 1850. puhlicîndu-1
cu îndreptări, sau că Russo,la 1855, a prelucrat textul
din Romînia 1,iitoare. Care din t exte a fost primul şi
reprezintă cea dintîi versiune (rom1nească) a poemei?
Să cercetăm mai amănuntit natura drosebirilor dintre
cele d~uă variante.
'
Versiunea Cintării Romîniei de la 1850, îu rapo rt cu
versiunea de la 185S, e mai scurtă, muntenizată ca limbă
şi mai radicală în formulări. Atrag cu deoschin~ at1mţia
modificările c.ire tind să dea poemei o finalitate critică
mai ascuţită. Astfel, termenul ., moşie" din RomÎ,nia
literară (versetele 14,, 17, 28, 58, 61) apărea în Romînia
viitvare sub forma „pntrie" . Unde R. l. vorbeşte de
.,,măriri" şi „a.vuJie" (Yersetcle 50 şi 56) în R. v. se
vorbeşte de „boierie". ,,Ficiorii p rorocului" ( vers. 34)
,levine în R. v. ,,ficiorii spurcatului prorof'" (vers. 31).
Versctul 48 R. l. atenuează demascarea „vîslaşilor cei
dii care şi-au însuşit de a fi cîrmaci" ai norodului prin
utilizarea persoanei I-a plural, în vreme cc versetul
corespunzător (44) din R. v. lasă întreaga răspundere
a fărădelegilor pricinuite rării, inclusiv a iobăgirii
ţărani.lor, pc scama aristocratici. T extul R. l. ev ocă
im pel'SonaJ pe ,.,urieşii" ce s-~u aruncat as upra tării
s-o sfîşie (versetul 45). în contrast cu textul R. v., ~ar e
~enumeşte concret guvernele marilor puteri ostile. Î n
fmc, lăsînd deoparte şi alte cîtcva detalii de acelasi
fel, să reţinem că R. v. vorbeşte la prezent de mişcare'a
revoluţionară a popoarelor, iar R. l. utilizează în aceleaşi
propoziţii trecuLul : ,, Toate papo<irele se mişcă" şi uu
„s-au mişcat" (vers etul 51 R. v., 55, R. l.), ,,sfîr~itul
ispitelor se apropie" şi nu ,, ... s-a apropiat" (versetul
~2, R. c.: 56,. R. l.). Mai semnificatiY încă e pasaj ul
m care, pomenmdu-se d e calvarnl suferintelor poporului
şi de iminen ta prăbuşire a ordinii strîmbe a exploatatorilor, versiunea de la 1850 precizează ,.toate aceste
ispite le cercaşi, ţara mea... şi le suferi încă ş i acum"'
(vers. 53), în weme ce tcxLul d e la 1855 <leplasea:.1ă
lucrurile în trecut, omilînd cca ele-a doua p1·opozi ţi e : ,,toate a.ceste ispite le-ai cercat, p<'imî111 rom în"
(vers. 57).
Ct:rnRuţi, 19:l':". p, 30.
277
276
fli-ni
t'
,I <79
ce există între unele lucrări ale lui Russo şi textul
poemului, ca de exemplu frccvtnt citatul verset 28,
care evocă datele a utobiografice ale Amintirilor, sentimentul proaspăt ~i duios al naturii etc. A j tingcm astfel,
pe altă cale clecît a confruntării mărturiilor contemporane, la un rezultat similar : se pare că a, cm de-a face
cu o operă de creaţie comună.
Dar înainte de a încerca să ordonăm între()'ul
mate0
rial într-un ansamblu coerent, trebuie să ne oprim la
o întimpinare ce s-a făcut auzită şi în ultimul timp. 1
S-a susţinut anume, ca o dovadă că la ha,-.a t extului
din Romînia viitoare a st::tt un manuscris romîncsc
}Healahil al lui Russo, că Rălce~cu ar fi comis ni~te
lecţiuni eronate după acest manuscris. 2 Deci, ceea c~ e
neverosimil în cazul lui Russo, care avea în fată un
text tipărit, ar fi pc deplin explicabil la Bălcesc~ diu
cauza dificultăţilor în descifrarea grafiei. Cercetarea
atentă a faptelor incriminate nu numai că nu permite
o asemenea concluzie, dar mai <legrabă sugerează
pm1ctul de vedere dimr:eiral opus. Exemplele citate
sînt : .,sad" (versetul 14, R. v.) în loc de „sau" (versetul
14, R. l.); ,,vîltura" (Ycrsetul 37, R. v.) în Joc de „vulturi
mari·' (ver::;etul 41, R . l.); ,,popoare" (versetul 53,
R. v.) în loc de „noroc" (versetul 57, R. l .) . .Reproduccni
contextul primului exemplu : ,,slobozirea cea bătrînă
si luminoasă, sad puterriit.: :,i cu rădăcina teapcină si
~dînc înfiptă în pămmt" (R.' v.) şi „slobozirea ~ea bărbat<1.
şi lumi,wlisc'f, sait puternică .~i nt rlidăcina ţeapănă ..."
(R. l.). E clar că varianta Romîniei viitoare c supcrioar:'i
stilistic si că în nici un caz nu poate fi vorba de o lectiune
greşită. 'şi mai limpede apar lucrurile în cel de-al cÎoilea
exemplu: şi aci sînt formulări de sine stă tătoare, cart
uc pot place mai mult sau mai puţin, dar deopotrivă
admisibile. R . v. s pune; ,,corbi fîtfîia·pe d-asupra croncănind, vîltura ~i se învirlejea""; ~- 1. ; ,,corbi fîlfîia p e
deasupra croncănind, vul1uri mari se in·virtejea". E
evident că e greu <le acceptat că .,vulturi mari·' se
preface în „vîltura·' şi, dimpotrivă, c explicabil ca un
verh puţin uzual (,,a ·viitura·) să fie înlocuit printr-uu
1
AJ. Dima. op. cit., pp. 209-:?10.
' :\, Tcuc:iuc-Albu, op. cit., p. 30.
280
denominativ raportat la acelaşi predicat (,,vulturi ma:i
se învîrtejea") . Cu alte cuvinte, clacă rezultă ceva dm
exemplul dat, atunci <' tocmai că Romînia literară
utilizează textul Rominiei 1;iitoare, şi nu invers. În
fine, la versetul S7 (respectiv 53, din R. v·.) e clar că
e o greşeală de tipar : ,,noroc" pentru „norod". Propoziţia
sună 'În R. /. : ,.Norocul trebuie să se ispă~ească şi să
se cureţe de păcatele sale". În schimb, în R. v. citim
corect : ,. Popoarele trebuie ..." După cum se vedt nu se
poate conchide nimic în favoarea an~cri~rftăţii vor_s~unii Russo. Mai mult : exemplele date inchca probabilitatea că această versiune e posterioară.
Putem acum să înmănunchem toate datele problemei într-o ipoteză unitară, folosind atît mărturiile
contemporane vrednice de încredere, deşi divergente,
cît şi argumentele fundate pe compararea celor dou~
versiuni şi indiciile rezullate din raportarea opcrel
la momentul istoric, la circumstaRtclc biografice ale
celor: <loi scriitori şi la profilul lor spi ritual.
.
1. Pe baza informatiri comunicate de Alecsandri
lui Ghica, la 1886L, se' poate presupune că Russo a
scris în franţuzeşte un pri m concept al Cîntării, după
întoarcerea de la studii 2, dar nu mai devreme de
1839-1840. De notat că Russo traversase pe la
1835- 1836 o perioadă de 1::xaltai-c iacobină - dovadă
că închiua o odă lui Alibaud, atentatorul la viaţa lui
Ludovic Filip, celebrînd lupta popoarelo1· pentru libertate. Bineînţeles că această sc hiţă a poemului (sau . a
unei părţi din lucrare) e probabil că semăna încă p~ţm
cu versit1nea publicată mai tîrziu. Poate că ea conţmea
numai fragmente de descripţie peisagistică, fără evocarea alegorică a istoriei 'fărilor Romînt:; poale că
materialul avea o altă strucl.ură; nu avem, diu păcate,
nici un Jram Je certi tudine şi sîntcm reduşi la simple
supoziţii; o sigur, în orice caz, că acest eonc1~pt primitiv
' Ms. 805.
t Defi înt.oarcerc,1 lui Ru~~o de la studii c fixată ln 183S Je unii (Petre: V. Haoc,)
la l836 dt alpj (Al. Uima), dat.u. elaborărh prunei variante n poemei trcbui.e;: 1;-c,
8u.iiu fa. 1839 - 1810~ fi..iodcA plnl b JQ·ţ() Alec~andri era e.l 'iu.suei plecat în străină­
tate şi_, c:leci. uu putea - cum o ~puue - sU-~i „vadQ"' prieteuul co01vuoînJu-şi
luerurea.
281
al Cintifrii, clat'ă a fo, t elaborat in jurul anului 1840
e~a- incom p~et... i scris în franţ, uze te: Tot atît de posi~
bila poale f, l'i' pri'. 11punerc;:i că ac a tă Yariant::i initială
datca:r.ă . dr pe la 1846 .. d_i: .. i, l'f'n11nţînd la apropi~rile
<l.e d:talrn
carc> r.ut _fJ ~nuplf• coincid1·nţ(' - şi judecmd m _an amh_lu crJntle lni Ru.~so din această perioadă,
~n spr,cia_l S0re1a, ~~ v_cdem suficiente punt'1P de contact
mt.re stilul pubhc1st1<". spiritu a I, discret ironic din
oveja ,;;i aprinderea romantică a Cînt<1rii Romîniei.
La 1839- 184,0 sau la 1846. rămîne înl'ă că Rn so a
elaborat în limba franc •ză, eu m făcea cu predilectie
embrionnl înflăcăratei poeme.
' .,
. , ta.rea de ~pi:i~. din ca~t> izbucncl;'l(' opera tkcu.rgc
d~n avml ul mişcam 1le !'hbcrar,' în Tări)f' Ro01îne,
dm aseutirca luptei de c l asă a ma elor ţărăneşti
şi frărnîn°tărilr orăşenimii nemulţumite tlt' privilegiile aristo Taţiei ş1 rîuduiclilc f('udale. La 1839 a
fost clt:s('operită în foldo a couju.raţia lui Lconte
Radu, iar la ] 840 o tulburare rcv0Jutio11ar.\. cu teluri
~ai c.ont1:~at{' şi_ o nrg~t~izar{' mai trair;ică, fu es1· 1;r{'Îllh~prnata in ultima clipa dr domnitorul Tării Romînesti
prm aresta-r,~a g rupului de răzvrătiti. condus de J\llitită
Filipescu, <ljn care făcea parte
Bălc1>scu.
~ii
'.lintre 8~30- 1848 au fost anii de treptată cristal izan·
~deologtca a pJ~tf~rmpj luptătorilor patruzccioptişti,
m .?are. par~e~ tnamtată a iutcll'ctualităţii (profe ori,
s~rnton_,,art1şt1) au contopit patriotismului un d"mocratism m1htant, au legat dr cncerirPa libc:rtătii nationaJe
cî„tigan•a li~~rt ăţu soc~ale_. au unit nă~uiuţ:~ spi·c
progre ul _poht1c, 1·conom1c ' 1 cultural al Ţărilor Romîne
de necesitatea rleştrptării lJOporului din letaraie si
îmbunătăţirea oartei sale . Ctntar<•a Romfniei e, t~ un'a
<lin lu cră ril e străbătute de patos11T afirmării nutional<'
şi al ckzrobirii sociale, a a 11m a u fo t si altcJc. îi; ac astă epocă, dar prjn îoăltimt'a tonului, vibratia sen. ibilităţii. r.~djcali mt~I. irlei!o; şi srnLimcnt ul unei eJ.perienţ,
re 0I11ţ1onan: tra_,l'~, 111calecă aanl 184,8 ,i implică o
completare ,:11 o f1n1sar<' după această dată de răscruce.
. lzvorîtă din con diţiile specifice alt' Ţărilor Ro01îne,
alimentată de spiritul llc> re oltă ce e cocea în ma e,
Cîntarea a ptltnt fi oca:âonată în forma ei iniţială şi
!
282
,i .
de im pre ia produ„ă de un model literar trăin. Ocazia
şi nu cauza elaborării poemei tă aşadar (poate) îu
lectura celor ,două că rti, de mare circulaţie e urop eană,
Cartea naţiunii poloneze ~i a pelerinilor polonezi a lui
Mickiewicz J şi Cuvinlele unui credincios a lui Lamennais 2 , op ere de adeYărat i·cchizitoriu împotri, a tiralliei,
<l.e denunţare zguduitoare a Janţurilor ce încă tu\ cază
persoana umană.
ceste lu rări n-au fost însă decît
tm punct d plecare pentru autorul romîn. Deo birile
dintre Cîntarea Romînici i operele menţionate sînt
într-adevăr e,·idcntc.
Mickie" icz, cu o înaripaTc lirică şi fulguuţii profetice, ca-re desfid po ibilitatea unei căi raţional' de
însuşi.re a universului, e ocupă de martiriul naţiunii
poloneze, urmărindu-i de. tinul în emnat de divinitate,
din timpurile cele mai îndepărtate (începe de la o himerică idilă a comunităţii primitiYe, egalitari te i fericite)
pînă la evenimentele contemporane. Cartea lui
op ra
unui catolic, uneori dizid nt însă niciodată rebel,
cu accente de orgoliu naţional i d m ssiani m mistic,
tinzînd să restabilea că încrederea unui popor crucificat
în soarta a. Forma de c 'ptmcre e a parabolelor de tip
evanghelic şi toată lucrarea face impresia unei paremiologii religioa e cu ţel agitatoric; un fel de dilatare în
acţiune a credinţei sublime ce ardea cu · ăpăi în inima
scriitorului. De igur că se pot găsi unele apropi ri între
pasaje din Cartea naţiunii poloneze şi Cîntarea Romîniei,
dar, av'ud în YedeTe conte ·tul cu totul diferit în care
acestea se J)lasează, sensul general al celor două lucrări,
ideologia şi metoda utilizată, punctele de incidenţă
respective nu r'ut f arte :r levantc. 3 Dăm un singur
J Carl~a naţi.un ii pof<mt:.c „i. n pelerini.lor polontt:i. e lui Mickiewicz a ÎO:,t traJusi
i.n frEmţu?.cşte de }Iooto.lambe.rt la 183:i şi npo.i ioclu:sii l.I1 uadnf'eT R operei complete a ScJ".i itorulni polonez. dat.ii. de. Chri~tiau Osuovski îo nu nuti puţi.u de trei
ed.i ţii suece&ivc: 1841„ 1845, 1849.
1 Pa.rolc:.s d'u.r1 croyanl a apărut la 1833 ~i a avul un enorm succes. Despre rispÎndire& cU.rţ:ii la noi, vc~i I. Orea~u. Lamermai., la romi,,ii di.,1 '1'r,msi'.lvD-nia i" 1848.
lu Studii literaro, Cluj, J 9,18, IV, pp. 176-197.
ii Uo ce·rcctător polo:ne.i:,
t. Wcclkic~ieL, a ~u.sţiouL totu,şi ci Io. oti.ginea
CinHirii Ronu"niei. c cartea lui f1.IickiewiC7,
că autorttl ei e Bălcescu. iotrucît acesta
a Cost :scriit.o rul romiu cel mai apropint de ideologia romantică a emigraţiei polone:u~
Aeelaiti a sflmno.lat un n1onu.scri~ "omîn al Ciirţii n.a1iu.nii polon~="· datînd di.u. ~{olc..lova1 de la 1851. (llecenzie aEiupro a.rticollllui lui. St. Wedkiewicz.1 apiinn în 192 1,
de P. P. Panoites.icu în Hr.vi.ua i...ftorî.că 1 XIV, 1928, nr. 10, pp. 395-396.)
,i
283
•
exemplu, încă n eurnalat înă acuru de cercetători.
Mickiewicz : ,,Donc le rois se diront: Tachons de faire
en sorte que les peuples restent toujour dans l'ig norance,
afin qu'ils ne connaissent pas leu.rs forces et qu'ils se
querellent enrre eux, afin qu· ils ne se coalisent pas contre
nous" 1 .
ersiunea Russo (,crset 26): ,,Domnii şi boierii
neamurilor ziseră între dînşii : ă nn lăsdm popoarele
noastre în odihnă, căci odihna deşteaptă gîndirea şi
gîndirea mină la faptă ... să ridicăm stavile, S<L semănăm
zavistia şi ura şi să insuflăm lăcomia. ·uprinselor şi a
prăzilor şi să împinl!,em neamurile unele asup ra altora,
ca astfel să întindem domnirea ;~i puterea noastră" 2 •
Cartea lui Lamennais, inspirată ea însă) de Mickiewicz, după propria mărturie a autorului, e tot plă mui:re
a unui spirit profund religio , car
rea ă corije:r,e
catolici mul, desfăcîndu-1 din complicitatea cu tronurile
i potentaţii .,i propunîndu-i, utopic, să e asocieze cu
democratia i revolutia. Lamennais utilizează si I un
stil bibli~, adoptă şi 'el poza unui r clat, căruia cerul
îi încredi11ţ ază un m aj izbă itor, în · ă fraza lui,
strunită d e o di · iplină ev ră, prin profilul culptural
de medalie şi raţionalitatea imaginilor, temperează în
oarecare măsură emfaza retorică. O penumbră oită
tinde ă fa cineze pc cititor, dîndu-i nzaţia misterului.
Punctul de vedere al lui Larnennai e al societăţii
omen eşti în genere, şi nu al naţiunii, la el patria e
cerul (,, Votre patrie c'est le ciel" :3); libertatea e l eg ată de
adorarea lui dumnezeu (,,Pour i!tre fibre îl faut avant
tout aimer Dieu" 4 ) ; dezrobirea
o con ecinţă a carităţii evanghelice (,.Aimez Dieu pliis q~e tou~es ch~ses
et le prochain comme vous-mi!me et la servitude disparaitra
. )1ic kie wi\:Z. Oeuvres poetiq11.,., ,;orn1, lele~ lUa•i . Ostrov i..i, 1849. , ol. J.. p. (1) .
1 Da<.:ă tot.u~i ~e atribuie it.nportanţY. HCtS.tQr eonfn1nilri de pa..-ttj e deS,Jrinj.t-
rle couU>"t -
punct d
v dere
faţă
de
CO.l"e
o ern
.8Cri oa6t: rt'~C.l"VI'.! -
;UunC"Î.
f"n mult nrni pltmz.ibilă dccÎt raportarea occloiaşi ver-set la cap. 13 din Lemcunais, eum su s ţine .Al. Dirn1t (op. cil., p . 23 5) . i n,>t:im ori uru că idel"a plutea prin Aer.
,
O găsim ~i Io.
3
r·
uhu·y (E/froi el conJpir<Jtion des ' ~yran.1 1
.. Lamennai !!I, op. t:if. ,
281
111).
Lnme·nnai""~ IA·~ pQroles d'1m crc,:,an.r ( •ditie ·rîtieH Yv1·~ le Uir , Paris , 191 1J,
16.1).
p-
178.
cînd
ha o rice
cH.z J11poru.rc11 VC"rseluluî 26 ai Cl,trăr-ii ln tr>.rnJ lui ?t.f ickiewi c z, oşa cum um ru.cut urni
:!'mS,
-de la terre" iJ, oroar ,a umbră a apocalipsului c evocată
pentru a înfricoşa pe opTe. ori etc. Mai c nevoie s~ d_ .
monstrăm im nsa distantă ce
pară Cîntarea Rominiei
de opC'ra lui Lamennais ?' Al. Dima ar dreptate p~nînd
că pocmnl no tru c d făşoară „pe un pla11 dominant
laic" că „sîmburele « Cîntării Romîniei» rămîne lupta
pent;u libertate a poporului, ia r nu mistica năzuinţă
spre transcentlent" ,-.
_
_ ..
_
2. Schita frautuz a ca a lucraru, compusa deRusso,
e po ibil ă~i fi pa;venit lui Bălc~scu la Mî~ji1:1a, intr-una
din acele întîlniri anuale organizate cu pnl JUl onorua ticei lui C. 1 gri de cîţiva dintre tinerii animatori
mişcării de rede, teptare din Ţăril Romîne. Poate e~
aici e or fi întelc cei doi prieteni asupra sen ulm
operei, a modului loT de 'olahorare şi a mi tifi~ării c~
manuscri nl o-ăsit într-o mănă. tirc. Alee audn va (1
fost părtaş di cuţiilor purtat (deşi P:ezenţa lui, în
cadrul acordului tripartit la ca:r
c r feră :J, ar putea
fi asezată cel putin cu aceiaşi sorti de succes, în anul
1849,
p ntru' o perioadă nu pr~a lungă [octomh:i~<lecembrie, 1819 4] - el, Ru. o si Bălce scu -au gas1t
împreună la Paris).
.
~
~
Primind schita lui Ru so e probabil ca Balccscu a
tradu -o în romî~eşte şi i-a dat o primă r ·dactare, di~
care a făcut cunoscute lui
hica unele fragmente ş1
ocietătii adunate la "eneralul favros intregul te t.
I ici dl: data acea ta Cîntarea Romîniei nu e t definiti ă.
r iunea cuno cută de noi e fără îndoială rodul
unei munci depuse după 1848.
..
3. Care vor fi fo t modificările adit-e lucrăru la
Paris si în ce mă ură au participat la ac"«stă redactare
finală' cei doi scriitori? r u putem decît să dibuim în
căutar a ad vărului. C a cc e iCJ'ur c că, în ultimă instantă, Băle
u e cel car a dat Cîntării Romîniei forma
1
Lamenaa.ii,t {)p. cii. . 1 p. 178 .
Al. Dimn , op. ci, .. p. 2J7 .
Com,'ol'bîri literare~ op. CL1 .
t Rus O a v enit la Paris uu mai devrem e de frbruurie•martie. 1849, ~i a râmai
pină spre sfîqitul a.nului 1850. Alecsandri a pi cat din .Pari.iii in decembrie 1849 &pre
ţari'i. Diilccscu a ajuns la Paris in 16 octombTiC. 1849 (conf. Jon Ghica, Amintiri. din.
prîbt:gia după I8,J8, - ed. Olimpiu Iloito~ , Craiovu.. '"ol. II , p. 153) .
:t
3
285
ultimă i:;-1 că,
în totalitatea ei. opera e integrează pe
deplin atmosfer i mom ntului ;i cor: pund cu piritul
celorlalte colaborări din Rominia viitoare . Contrihutia
sa finală e de altfel indirect atestată într-o crisoare către
Ghica, din 26 octombrie 1850, unde - Yorbind de
aparitia Romîniei viitoare - Bălcc · cu scrie : ,,Cu poştia
viito<ire Î/ i trimil negreşit reristu. Sînt articole bune
într-Însa. dar cam apilpisit;e şi prea dau tu [,a,rda în
Dumnezeu. Le-am cam pilit pii(in, dar nu am putut
de ajuns:· t Dar, după toat<' apurPuţdc, Cîntarea
Romîniei n-a fo. t doar .. pilită" de Bălce · cu; aportul
său e consubstanţial, nu numai tlc zidar, dar i de arhite t. Poema respiră febrilitat<'a nnor oam<·ni care-şi
fondrază politica pe iminenţa unui non Yal revoluţio­
nar ~i în<luioi;area exilaţilor cărora jcoana pattie-i <lcpăr­
tate le stîrneşte o nostalţ!'ie fără pereche. E un act de
incredrre în forţa , itală a poporului romîn. o încercare
făcută cu o mari· frăgezim<' d(' l'imţire d<' a-i citi în
uflet ~i a-1 îmbărbăta. Ea împlineşte ţelul astfel
definit de Băle13scu la 18.50 : .. ... fiindcă precum mult
înainte de 48 aşteptam împreunâ o revoluţie 13enerală şi
âitttam a nr pregăti: din vreme, cum o începuserăm de
la 184,3, a~a .~i acum cred că are ii vie o revolurie mai
înfricoşată· şi· socot că e bine să ne preuătim şi pentru
aceasta a dezvolta. simtimîntul ncttionalitătii si credinta
romînului în el mai 1~ult decît Î~ str<'iin/" 2 .' Operă ele
patriotism fierbint<', pătnm ă le concl'pţii democratic<!
în.aintat,, .;,i. de îndemuuri mobilizatoare, făurită la
temperatura unei conştiinţ._, în t·buliţie, Cîntarea Romfniei rf"flectă, prin almQsfl'ra C'i g 1wrală, starea de
spirit a rn, oluţionarilor pro crii;,i la 1848. grupaţi la
Pari., în jurul capului lucid ..i marelui ·ufl •t ·arc a fost
1". Băkr,;cu. c,,a ta explică şi li.J:ismul incande cent,
şi rC'luri. mut ~i int1311ţiiJ13 de i'rozrlitism ale h1cră1·ii,
şi ee1mriJr 1' i mazl':ioii·n(' .
t' i:tii· în a<le, · ăr că Mazzin.i a fo;..t o p('r onalitatc
de prim rancr a c·migratiei Puropenc de după 184,8 şi că
numde . ău a pan• deseori în c-on·<:pomlt·nţa lui Bălcescu
1
286
C1Uca, op. l'it. , II, p. 285.
Idem , p. 5'17.
din . J.850. Astfel, iu lb februarie 1850, a ·esta i1i ·x prirua
donuţa, repetată o ăptămînă mai tîrziu dl' a merge
la ~o~ch:1 (unde fusesP lotu i cu puţin îna inte) pentru
a-l liltîJru în probl •ma organizării · olidaritătii rc'\.olutionar . 1 :Multe <lin ideile manifc telol' m'au;iniene' alianţa popoarelor opusă alianţei de potilor, conving~rea că_ ficcai: ~1aţiurn·. arc o misiune
îndeplinit şi
~a des~mul e1 rntruch1pează o leg· a proYidcnţei,
rntrau ·1genţa republicană 9i
rc<linta neclintită în
triumful rc...-oluţit-i, contopirea lui Dumnezeu cu poporul
:-- ~oate ace, ti- idei tipic,· ale agiLatonLlui politic
1L_alian e rcgă esc iutr-o for~nă mai pre i ă ,;au mai
<liluată în Cîntarea Ro,r.îniei. Li orice ca?., uacă :\'lickie" icz ;i Lamcnnai , fără a fi a, nt un rol d •tcnujnaut
".?r. ±:_i contribuit l_a crearea po mei, tot atît d , indrep~
taţ1ta pare apropierea de
'lazzini, a cărui gîndire nu
r vendică, poate ,
originalitate - fiindcă
năzuinte
asemănătoare St! formulau in publicatiile efemere ale
revoluţionarilor din toate naţijJc, c1~igrati Ja Paris
. au Lon_dra ~i ii_, a oc_iaţiile si comitetele c~nspirative,
·a~e e formau Şl e eh· făceau cu iuţeală - <lar impune
prm vigoart>a puhlicisti ·ă a afirmatiei şi prestigiul
d;.
personalităţii.
La 8 aucrust 1850 Bălcc 'CU aCrie pn·cu\'Înlarea
Cîntării Rominiei. CitatPlf' copioase de care se folo eşte
arată că opera na Ja această dată terminată. Între
octombrie 1849 şi augu, t 1850 se ,:ituează, aşadar,
de ă Îl:", irea poemei. Timbrul ei patetic :-..primă efervescenţa momentului istoric, ouYulsia spcrantt>lol' rare
e ciocnesc de o realitate ostilă . i Lotusi u'u or ă
abdice, con , ino-crea nel':druucinată în i ·to;ic1 revolutiei
în eliherarra poporului romîn dr aservire. în unirea'
şi independenţa lui na ţio11ală, îu gloria lui ,, iitoarc_
4. Da ă cele de mai su;; sînt cxa tr, la 1855 _ lccu
Russo reia l xtul Cîntării Romîniei clin R.omînia viitoare
îl retranscri„ amplificîn<l nun::ăru l ersetclor. moldoveni~
zîndu-1, cu uşo arc îndreptări ~tili tict> ( nu totdeauna
1011
l
Iun Ghica. op. cit., H, pp- 205 :i 'lOlL
287
fericite) şi atenuări pc ici pe colo, determinate de schimbarea situatiei si conditiile politice ale Moldovei la
data re pectivă.'
'
•
*
*
După cum se vede, ipoteza noastră asupra Cîntării
Romîniei pos Lui cază contribuţia creatoare atît a lui
Ru o, cit şi a lui Bălce cu. Recunoaştem că ea are
puncte vulnerabile, în primul rînd că îi lipseşte o probă
faptică decisivă. Dar ipotezele su ţinute pînă acum
prezintă şi mai multe <leza antaje, aşa cum ne-am
străduit să arătăm. În schimb, admiterea dublei paternită\i propuse ni se pare că rezolvă satisfăcător majoritatea elementelor divergente pc care c reazimă seculara
contro ersă. Ea dă dreptate şi lui Alee ·andri, şi lui
Ghica, folo in<l rn ărturiilc arnîndurora i făcîndu-lc
dcopotri ă acceptabile. • a lămure te cum e posibilă
similitudinea concepţiilor Cîntării Romîniei cu opera
lui Bălcescu şi în acelaşi timp de cc există unele puncte
de contact cu opera lui Ru so. Ea explică el cc ambii
au acceptat tacit rolul de autori, fără ă - i usţină
totu ,i paternitatea în forme categorice. Ea împacă
faptele cu bunul- imţ şi cu o viziune dialectică asupra
lucrurilor : memoria celor doi scriitori ne e la fel de
. cumpă şi fiind, pe deoparte, cert că amîndoi au conlucrat i pe de altă parte, fiind igur că nici unul n-a
avut un rol pa iv, e logic ca opera ă fi· rubricată în
istoria literară ub numele amînclurora.
Ce a făcut unul şi ce a făcut altul? Cum arăta manu crisul primitiv 7i ce modificări a suferit? Iată întrebări
la care încă nu se poate răspund e : bănuielile noastre
·înt prea fragile ca să merite a fi enunţate . Oricum,
de Cînlarea Romîniei, ca un viu imbol al Unirii Ţări ­
lor RomÎn(' ele la înfăptuirea căreia am sărbătorit dl}
curînd un secol, sînt legate pentru ccie numele celor
doi scriitori : moldoveanul Al cu Ru o şi munteanul
icolae Bălcescu , devotaţi poporului lor cu aceeaşi
abnegaţie şi inceră dorinţă de a-l şti descătuşat din
lanţurile a ervirii, scriitori care, în împrejurările înfrîngerii de la 1848, şi -au stăpînit lacrimile, au chemat la
288
loptă şi
au întrevăzut în zările viitorului lumina clară
a zilelor noastre .
NOTĂ
Studillhti de
'DJ.Bi
susJ apUntt. în
Vi.aţa
romincascti rtr. 3. martie. 1959 ~i repr odus
ac.i cu neînsemnate modif.icliri îi ud1.1cc1u urniU.Lonrf·lr Jl"(,'.'cizări ~i completiiri :
I. Îu.tr·uo articol iStridc.nt eu ton 1 cure rf'pctl\ multe lucruri ,tiute ~i nlu11tcă
dJscrct poste ceeu co nu-i eonvîne, to, Fmil Boldan ne-a rcpro.~nt cU tTc<:cm !';,uh
tăcere pe veritabilul r,iirilllC ul i.pote . ..ci dublei. pitternitU~i n Ci.,w7ri.i. Uominiei: Al.
Odob~sc1~ { Vi.aţa rominmi.oi:că, nr. 9, l9S9). În adevlir„ ln 18631 Odobescu ~t·riu îu
Revista romi,iă (pp. 361- 62): ,,A~adar,fru.,rwa.:sa po.o,uă nafi.o,i.a/tl ... a m'iscttl ima.~i,rnfi-:,_ ~ie şi. pat„i:o,icii a lui A. Ru,u, şi a lua, for-ma e.i. cura~ romincască ~i exp„u.i.t·i'i st,b
pcom1 lui.
. Băi(:escu.· 1 . Ln 18771 în precuvîntnrco Io. ]$Iod.a romi,lilor ~r,b 1llil.oi
7•
Vodă Vitita.zul, ci affrma că Bălce scu "'conlucră S(IU traduse poema in pro::n ce- pollrtii
nmnirca. cla (( Ci,d-arc:a. Rominici». (Opcre 1 E . .ll.L ,A., 1955, vol. I, p, 327.) l'utem
adăuga la ac.eagto. că Io. 1886 1 după. ee-i comuu.ica lui AlecsauJ.l'i ceea ce ~tia Je~pre
rolul lui Bâlcegcu în elnbor.nrea poemei~ chior ş.i Ioo Ghica admitct1 couce iv, încer ...
cînd pnre.ti. :!ă-'Şi adoermi':i. perple~itii~ile: ..,f',fo. fi.de de mirat că RC(!}ti doi tineri .:,-U.şi
fi iexer.!il.Lf. în .:auu,.,6 pana :,i imagi,J.<1ţia lor, unu./ ,An limba romin ii, celiiloll îu. limba
frattceo{f' (Opere, P..S.P.L.~ .. l956, voi. J, p. 311).
Se pune intreb:l.rea: e cazul s.\i bAt.cm lt'IOnedă pc tcn:.ieiul pi'ircrilor de nrni .!-i m,?
După noj, nu (deşi sîotem ~i:ngurii cu re avein Je pierdut, 'int:ruc.ît nr reieşi că rccuzăut
pe doi. iluştri protogoni-,.ti: o.i propri,dui nostru punct de vetlcrc !). ln împre jur5rile
concrete clod ~i -au expriuHit opiniile eitnte 1 atît Orlobe~cu. Cit. şi Ghi.en nu fli.celtu decît
eă emită s upoziţii, fi'i.ri1 o le argumci:lta, într•o formă vlLdit e:1.iumtii şi in pofid1) uuor
elemeot.c contradictorii de cate c:rau eouştjenţi . Tocmai pentru cil ern vorha. ln ,•i de
atitudini coocesive. reduso la i:olu.l de simple bi1nuicli, enre nu pot nici .spulbera, nif'j
fuudome:nta, îu chip d ecisiv, o eoovingere 1litii11ţiric:d, ni g-a p.1:rtJt inulH a le reluu în
studiul nost,·u ş i u eHidi pe baza lor. Oare se eonsolidcaz.5 ipoteza dublei p1tlerrdtiiţi
prin aceea c.il invocăm o. sprijiaul ei două mărturii evn7ive, prO\'enitc - ce-i rlriept.
- dr; ln oameni <le mare autoritate. care tocHnau în s ă spte uon <liu soluţii .ţi care,
îo ca~ ul clat 1 nici nu relatau fapte (cum a fucut Giiica vorbind dcspr
r eu 11jun,·a
diu co.sa genct"alului Mov.ros), nici 11u dtideau nl"gumcntc, niei un com:::hideau pe lHl:l:u.
uiu·i. cercetări directe. ci,,i impărtii.şe:1111 door nişte impresii ec ou nngajeuz,1?
II. Reg-retRtul cercetător cluje:im. 1. Brcni..u • .a se munlnt încă de mult in
Mi.t-ltdei fi. ro,ninii (Cluj, 1935, p . 103) un fttpt deosebit de intetciiaut, cn:re a :sc~tpat
pină ocmn Htenţiei. El a a.rătn\că printre hîrtiile lui M'iche\e1. nr "".!\.i:!!ota Lu.i. dosar den 1nn it
Ro•.mwnic eonţiuînd diverse ruam.J.Serisc. între eurf! ~i o lrndoeerc incompletă a
Cinif'fri.i. Romfnfoi (versetele l-9. 13, 26. 33. 37, 46-47~ 55 1 60 , i 61), datora.tă
probabil lu.ii I. Voi.nes.cu II (nu se motivează temeiurile o cestei atrib,ti.ri !l. Îo ucest
caz şi dac("i informnţ. ia lu.i I. Breazu e exaotii :
a) Uin morncot cc lui Michelet i s-a. trimis o trndL1ccren htll. Voi1;1c!'.::c u H fo scaorn,"i.
că ori n-n c.•dstat lH1 original frnnţu7.e.!c al lu i Rus:so, oT"i ncest. origiual franţu:1ese a
fost în aşa fel preiucrnt şi trnnsformat de Bălcescu la pub l icnrea lui în Rominia ri.izoare, îm:it s~o impus necesitatea u.uej noi traduceri dupU
versiunea .romim:agcii.
Reiese de nci că Bt'Hcescu n fo~t c~I priJin coautor. Ar rllmîae deschisă po~i.bili·
to.te o ca Bălcescu .sii fi avut 'in fdţil un text romînesc ni lui Ru8so;. a.ceasta nt1 ni
se pnrc iasă pl11u'T.ibiJ datorită măl"loriei Jui Alecs.andri şi celorh1ltc 1ngumente
aduse ia cuprinsul studiu.lui nosLru.
b) Dar dacă nu I. Voine:seu 11 este cel e(IJ"C a tradus fragmentele C.R. aflate
Ju Michdct? Îo. acc~t caz parc evident ci manuscrisul de la Micheltt c oricum
19 -
C
Vi\J
289
aftă. vc.rsiu.ue franceză <lccît prezumtivul original (francez) Russo. Căei e de neînţeles
d~ ce s·•u· fi trausmi~ lui Michelet doar traducerea cîtorvo versete dacă exista realmente
o versiune fraocezi'i iutegl'ală. Ajungea.n aşadar la ipoteza a, şi anume că Bălcescu e
coautor al poemei.
III. DupU elabora.rea studiului nostru, republicat aici, am luat cunoştinţă de
o pre~ioasă contribuţie a lui l.C. Chiţ.unia: Adam 1\fickiewics, N. Bălcescu 1i <<CintarM
Romi,liei» (Roma noslcu.1 ~(1, Bucureşti. 1958) care reia P,i completeazi o serie de argu•
mente privind apottul lui Bălcescu la compunerea poemei. Ne.a parvenit moi recent
o lucrate poloot"ză, EJnH Biedrzycki : Micolaj Balcescu, rtmaun.ski pisnr:i rtwolucjo•
nisra (Krako1, 1961), l.n care se atribuie lui Bălcescu paternitatea lucrării, în baza
••asem.lfoărilor mugirul până la. detalii" îutre Ci,ua.reci Romini.ei şi Cartea na.Jiunii. fÎ
a pelerinilor polonezi a lui ?vlickie,vicz. Am arătat mai sus de ce cowbatem o aserueuea
opinie exclusivi.stă care săvîrşcştc şi eroa.rea gravii de a-l transforma pe marele nostru
democrnt-revoluţionar intr·un siroplu ecou al unor scriitori progresişti de peste hotare.
s.ar putea ca uoi să greşi1n, dar nu există nici un motiv în stadiul actual al
1ucnuilor~ care să ne îndemr1e Io. revi.zu.irea ipotezei da.blei. paternităţi. Dimpotrivă,
parc că ca cîştigi. te.ren. În orice caz, noi aşteptăm ca adevărul &ă•şi croiască drul.ll
i,i.l vom ~aluta cu bucurie chiar dacă el ne va fi potrivnic.
Dtcembrie 1961.
PASTELURILE SAU DESPRE POEZIA NATURil
ŞI NATURA POEZIEI LA V. ALECSANDRI
Niciodată n-au avut parte clasicii de o posteritate
atît de înţelegătoare şi de respectuoasă ca aceea a
zilelor noastre. Moştenirea lor e studiată cu grijă şi
dată la iveală în ediţii din ce în ce mai bune. Răspîndirea
operei în zeci de mii de exemplare face cu putinţă ceea
ce pe vremuri era rar şi constituia doar apanaj ul uno1·
cazuri privilegiate : fructificarea mesajului lor în conştiinţa poporului. Se întîmplă însă că, asemenea cu vintelor care au o frecvenţă variabilă, unele fiincl foarte
des întrebuinţate în vreme ce altele se acoperă de praf
şi intervin numai sporadic în conversaţie, clasicii, deşi
dispun de posibilităţi egale de a fi cunoscuţi, beneficiază de un interes diferit din partea lectorilor : unii
sînt citiţi, alţii stau în vitrină. S-a pretins că Alecsandri
aparţine acestei de-a doua categorii.
Ireverenţa şi răceala faţă de opera celui ce fusese
numit, poate cu oarecare ironie, hardul de la Mirceşti
datează de mult. Excesul de favoare de care scriitorul
s-a bucurat într-o anumită perioadă a vieţii a fost
compensat, printr-un soi de pendulare a sensibilităţii
publice, de o atmosferă de suspiciune şi denigrare în
ultimii săi ani şi mai ales după moarte. Există o carte
interesantă a unui foarte harnic şi meticulos istoric
literar : Bogdan Duică, intitulată : Vasile Alecsandri Admiratori şi detractori (Bucureşti, 1922), care înfăţi­
şează cu lux de amănunte, pe lîngă omagiile adresate
291
poetului şi numeroasele şi de multe ori nedreptele
critici care l-au copleşit cam dintr-al 7-lea deceruu al
veacului trecut. Ceea ce c te mai semnificativ şi, dacă
vreti mai durero e că printre acesti adver ari mărturi­
siti' lui Alecsan'dri se numără a'proape tot cc a fost
ta'l nt autentic în generaţia tînără c i-a urmat ime~iat
lui Eminescu. De-atunci încoace, lucruri} nu s-au schimbat sensibil. Părerea a de tui tineri cu care am avut
ocazia ă stau de vorbă în timpul din urmă se rezumă
în următoarele cuvinte crude, ro titc cîndva de Topîr·
c anu : ,, u, orice s-ar spune, A lecsandri nu mai poate
u, adevă:rata
satisface exigenţele citit'orului modern...
no astră poezie artistică începe de la Emine cu. Şi pe
cînd Eminescu ci; tigă tot mai mulţi cititori, întinerind
mereu, Alecsandri a îmbătrînit, s-a învechit, a ieşit din
preferinţele generaţ,iilor mai noi . . Astăzi nu ştiu da~ă
se !!,ăsesc cinci oameni care să-l citească pentru propria
lor plăcere estetică, nu din curiozitate" ... 1 Din toate
laturile operei se pare că tocmai poezia, adică ceea
ce asigura c odinioa-d'1 reputaţia scriitorului, a căzu~ î~
dizo-ratie. Atinsă de rapida prefacere a gustulm ş1
mc~ti~ută într-o actualitate cam obscură datorită
circu'iatiei şcolare a cîtorva piese, destinate fie manifestărilor 'festive, fie ilustrării locului care în suita cronolo gică a dezvoltării literaturii. trebuia acordat totuşi
lui Alecsandri, tocmai poezia şi-a pierdut au, mai exact,
trece a-şi fi pierdut, în ochii celor mai mulţi, puterea
de încîntare şi d e vrajă.
Într-un c a prielnic de odihnă am reluat d e curîn d
Pastelttrile. Initial, cntimentul a fo t de stînjenirc : ua
ca i cum am fi văzut o femeie gătită în rochia bunicii.
Cel~ p e te opt decenii de poezie care -au adăugat
publicării primelor bucăţi ale ciclului în Convorbiri
literare ne-au familiarizat cu o expresie mai rafinată,
cu a ocicri mai îndrăznete, cu o mai mare elasticitate
a rimei . i cuvîntului. Pe de altă parte întinderea versului pe is şi 16 silabe, cu ţăcăneala de metronom a
căderii ace ntclor, izbe. te urechea ca o melodie de. netă.
Pe cît de actua l şi de aproape ufletului nostru ne te
;i
1
292
1n
e,mJ iiri liier(H'e, l919.
Eminescu, pe-atît de străin şi închis in mica sa orbită,
mulţumită de ine, acce ibilă plăcerilor mediocre şi
pasiunilor domesticite, pare, la prima privire, Alecandri. Mai mult decît atît. Sîntem dispuşi chiar, după
cum nota odată cu dreptate Paul Zarifopol 1, ă descoperim frumuseţi în texte cu mult anterioare lui lecsandri, de pildă la Budai-Deleanu, unde meşteşugul
propriu-zis de a croi versul pe calapodul intenţiei e
deficitar, unde însă există o sinceritate a intonaţiei şi
o pro peţime a impresiei, ce-şi con er ă forţa de şoc
în ciuda arhaicităţii limbajului i a neajunsurilor
tehnicei. Şi totuşi ... Şi totuşi, după ce biruim plictiseala
celor dintîi contacte cu Alecsandri şi ne epurăm de
apetiturile noastre de citadini n rvo i (la fel cum, începînd escaladarea unui munte ne degajăm treptat
de năravurile sedentare, obişnuindu-ne cu tăcerea
uluitoare a crestelor şi calmul pajiştilor verzi) după
această lentă dar necesară primenire a perspectivei
interioare, vom descoperi cu suxpriză în universul liric
al poetului vibraţii care răsună adînc într-o zonă
tainică a sufletului nostru. În rîndurile ce urmează
am vrea să propunem cititorului o e pcrienţă, singura
concludentă cînd e vorba de literatură : aceea a parcurgerii unuia din cele mai cunoscute cicluri lirice ale
scriitorului : Pastelitrile, şi a verificării dacă, în cutele
ersului lor, atît de fluid, de 01:izontal şi de transparent,
încît pare a-şi epuiza de la prima lectură toate secretele,
nu se ascund măcar cîteva fărîme din minereul marii
poezii. Să edem întîi în ce împrejurări s-au născut
Pastelurile.
Cea mai mare şi mai caracteristică parte a Pastelurilor a fost realizată de Alecsandri, după cum rezultă
din scrisorile sale către Iacob Negruzzi, în răstimpul
dintre 1867-1869. Scriitorul depăşise 45 ani, se afla
sub raportul vîrstei dincolo de zenit şi ub raportul
dezvoltării creatoare la o răspîntie. O epocă a vieţii
sale se termina e o dată cu abandonarea oricărei veleităţi politice şi in talarea definitivă la Mirceşti. Tinereţea
1 Paul Zarifopol, Poez:i":o. rominea:.st-ă. in epo,;a lui Astu:hi ~i Eliade Rii.dulent,,
Reoisra Fundaţiilor, 1935, nr. 9, pp. 494-504.
293
tunrnltoasă, cu încîntătoarele-i seductii, dar si cu entuziasmele risipite generos pentru înfăptuire~ Unirii, a
reformelor democratice, a propăşirii culturale se sfîrsise.
Intrigile şi scăllmhăielile politicienilor, lipsa de prin~ipii
şi macaronada dezbaterilor parlamentare, trufia niitîngă
a parveniţilor, împăunarea liberalilor cu meritul reformelor săvîrşite în ultimul sfert de veac, abuzurile sfîrşitu­
lui de domnie a lui Cuza şi condiţiile ruşinoase ale îndepărtării sale de la tron - toate acestea îl dezgustaseră profund pe scriitor de viaţa publică. Încă în 1863,
el se destăinuia unui prieten, cu o dezolare ce nu are
nimic din uşurătatea seniorului juisor: ,,Pe de o parte
înverşunarea partidelor politice, pe de altă parte, nepăsarea
celor ce se află la putere, a produs o stare de lucruri foarte
tristă de privit... astfel de tristă, că, dacă n-aş fi început
publicarea poeziilor mele, m-aş duce peste nouă m<iri
şi nouă ţări. Dumnezeu să ne lumineze, căci sîntem căzuţi
într-un mare întuneric." 1 Faţă de monarhia prusacă,
Alecsandri conservă o atitudine de espectativă. Cînd
în 1868 i se oferă să candideze pentru un loc de deputat,
refuză „a merge în Capitala palavrei-Or. Camera palavragiilor netrebnici" 2 • Pentru el, ca şi pentru alţi colegi de
generaţie, cum sînt Kogălniceanu sau Negri, izgonirea
lui Cuza echivala cu proscrierea din viaţa politică, fiindcă, indiferent de sentimentele ce le avuseseră pînă la
urmă faţă de domnitor, ei erau prieteni intimi ai acestuia
şi aparţineau deopotrivă unui timp de încredere naivă
şi patriotism curat; or, împrejurările se schimbaseră,
paşoptismul generos fusese înecat în apa de gheaţă a
calculelor egois t e, veniseră alţi oameni în fruntea bucatelor, cu fraza demagogică în colţul buzelor şi lipsa de
scrupul în drumul spre putere şi căpătuială; faţă de
această nouă figuraţ.ie în scena politică , Alecsandri se
demodase, devenise inutil şi chiar dăunător.
Spre sfîrşitul lui 1866, ca unul care nu era prin
nimic legat şi n-avea nimic de aşteptat de la noul
principe, Alecsandri întreprinde o lungă călătorie.
Trece prin Cernăuţi, unde e sărbătorit cu multă însufle1
ScrUoau din 14 martie 1863 către A. Hu.rmu~aki, în Con.vorbiri literare, 1906.
p. 5?1.
• Cu11uorbiri. litU'are9 1906. p. 953.
294
ţire, încît, notează el, ,,se vede că-s mare poet, judecind
dupa complimentele ce am primit" 1 ; apoi, prin Lemberg
şi Viena, se îndreaptă spre Paris, unde avea loc Expoziţia
universală ; în mai, ,,din cauza ploilor, a scumpetei şi
a marelui număr de străini", se desparte de „nămolul
ostenitor al Parisului şi de at11wsfera-i puturoasă" şi
coboară pe ţărmul Mediteranei la Nisa, unde e fericit
de a găsi „soarele cel mai aurit, cerul cel mai albastru,
marea cea mai frumoasă şi Juni prettitindeni" 2 ; de-aici
se retrage o lună de zile în Pirinei. Revenit în ţară, după
un scurt popas bucureştean, Alecsandri se stabileşte
în dulcea sihăstrie a Mirceştilor. Tihna conacului, care
aduce mai degrabă cu o casă ţărănească, clin cerdacul
căreia privirea îmbrăţişează şesul larg al Siretului, lunca
şi, dincolo de ea, se opreşte în marginea zării pe ridică­
turile domoale ale dealurilor Scheei şi Miclăuşanilor,
reculegerea calmă şi meditativă a acestui cuib încîntă­
tor trebuie să-i fi sugerat noi planuri creatoare. De
altfel, apariţia Convorbirilor literare în toamna lui 1867
şi insistentele stăruinţe ale lui Iacob Negruzzi conn-ihuiseră la înfrîngerea binecunoscutei lui indolenţe
şi-l stimulaseră să reia condeiul în mină. El promit e
a colabora la Convorbiri, întrucît în acest moment
consideră, în mod greşit, foaia
junimiştilor
drept
„sora «Rorn~niei literare»" şi observă cu satisfacţie că ea
,,ţinte.şte a dezvolta- gustul frumosului":!.
Anul 1868, pe care-l petrece ca „pustnic" 4 la Mirceşti, marchează un început de cotitură în activitatea
lui literară; se vede că Alecsandri, a cărui notorietate
fusese recunoscută oficial, la 1866, o dată cu numirea
în Societatea Academică Romină, simte nevoia să-şi
înnoiască mijloacele şi să-şi proptmă ţeluri mai ambiţioase; el nu mai conserva nici o iluzie cu privire la
îndreptarea lucrurilor în sferele guvernante, de aceea
îşi tăiase toate legăturile cu lumea politică, retrăgîndu-
• V. Al,csandr;, Scri,o,i (ed. Chenrli,Carcalechi). Buc., 1904, P• 2S9.
' Idem, pp. 260- 261.
• Id•m p. 28.
• Idem, p. 31.
295
se într-o sihăstrie de gentilom campagnard; după o
călătorie ce-i limpezise sufletul şi-i potolise pentru o
vreme vesnica sa nostalgic de pasăre migratoare,
se simtea 1mboldit să sporească prin dovezi de devoţi­
une şi ~siduitate autoritatea îndeletni?ir~i litcrarc_rracticate de el pînă acum aproape exclu siv m ~od. dilet~n~.
Constatăm, în adevăr, că în dramaturgie ia sfirştt
epoca de mici compuner i nepreten}ioase, î? P?.t1·iv~e
cu puterile actorilor şi cu neîndcmmarea hmbu 1, iar
sfortările scriitorului sînt de a realiza marea dramă de
mor:ivuri în Boieri şi ciocoi; în proză, autorul incid~n~al
al unor spumoase povestiri i;;i proaspătu l memonahst
al „misiilor" diplomatice, încredinţate de Cuza,. încea:c}
să realizeze un roman, de formulă autobiografica,
Dridri ; în poezie, în fin e, clillerîndu-se de lalll:ent~ţia
cam superficială a versurilor de dragoste şi de m~piratiile ocazionale, uneori izbutite ca nişte giuvaeruri, dar
~el mai adesea uşurele şi artificiale, con cepe ciclul
Pastelurilor.
Iată dar sub ce zodie s-au născut Pastelurile : într-un moment de chibzuială şi concentrare, c1nd senzatiile n u mai sînt gustat e în ardoarea lor frustă, ci
se' cern prin sita spiritului, cînd pasiunile îşi dornolesc
pornirea impulsivă s~b zăb~la i~1imii. îmbă~rîoit~, cînvd
o epocă din via ţa scrutorulm se inche1ase ş1 i~ sm gura:
tatea unui peisaj admirabil el se p:rcgătea sa înceapa
una nouă . Pastelurile reprezintă ancorarea de existenţă
a unui suflet viguros şi fraged, pe care societ atea ~-.a
dezgustat şi care în solitudinea naturii. îşf reface ech1hbrul şi-i regăseşte pe oameni. În acela~1 timp, ele r epre:
zintă dovada ce ~i·o oforii şie~i poetul, a excelenţei
mijloacelor de care dispune, cel mai de seamă trim~f
înscrts într-u n palmares deja bogat. Dar Pastelunţe
mai ilustrează ceva : ele constituie o treaptă în scria
istorică a liricii romî.neşti. Căci pentru prima dată, de
la Văcăreşti şi Conachi, poezia noastră, care a bîjbîit
între preromantismul epigonic şi romantica moderat. declamatorie, cu mai rare popasuri în zona cîntecului de
1 Sc.riso11re către A. U,umui:aki
1906, p. 598.
296
din martie
186S
în
Cotittorbi.ri
lume orăşenesc şi a versului gnomic, atinge într-un
ciclu lucrat cu meşteşug şi o egală ardoare, unde emoţia
pieselor separnte se amplifică prin înscenarea întregului, rotunjimea şi proporţionalitatea clasicităţii.
Poezie a naturii so mai făcuse la noi. Încercările
lui Iancu Văcărescu în Primăvara amorului, Heliade în
Sburătorul, Cîrlova, Bolliac, Alexandrescu, BoJintineanu, ca să nu cităm decît aştrii de prima mărime,
diferă însă radical de ceea ce a făcut şi a intenţionat
să facă Alecsandri; nu ne gîndim la deosebirea de măies­
trie sau la aceea de amplitudine lirică ; sînt şi acestea
importante, însă acum avem în vedere, în primul rînd,
chipul de reacţie în faţa spectacolului l umii, concepţia
filozofică, acel „ Weltanschauung" al scriitorului care
sălăşluieşte în substructura operei şi-i orientează cîntul.
Pînă la Alecsandri poeţii au anexat natura. Tristeţea
lu.i Momuleanu faţă de ireversibila curgere a timpului
şi n eîmplinirea vocaţiei sale îşi asocia peisajul tomnatic
al arborilor golaşi şi al vînturilor funebre. 1 Dorinţa
lui Cîrlova de a-şi găsi un suflet consonant, cu ajutorul
căruia să-şi biruie mîhnirea, se acorda cu înserarea ce
cobora misterios şi perspectiva naturii văzute lle pe
o înălţime, de unde solitudinea, estompar ea lentă a
zgomotelor şi a culorilor hărăzeau inimii rănite a poetu·
lui mîngîierea visurilor melancolice si a mcditatiei
tandre. Sufletul lui Alexandrescu se cdmplace într~un
cadru nocturn şi selenar. Notele descriptive îi servesc
să atmosferizeze o reflexie asupra trecut ului vitejesc
al poporului şi a dificultăţilor lui prezente ca în Răsă­
ritul lunii la Tismana, ori o izbucnire melancolică pre-
cum în Adio la Tîrgovi§te
şi Meditaţie.
La Bolintineanu,
adiacentă şi prolixă ca 9i
grandioasă în Cea din urmă noapte a
eroii săi. Calmă şi
lui Mihai Viteazul,
mîngîietoare şi serafi că în momentu1 despărţirii lui
Andrei de iubită, bucolică în Romîncele din Cavala,
n atura e
voluptoasă, colorată şi exotică în Florile Bosforului,
sinistră şi terifiantă în l\filmea şi baba, ea are de obicei
misiunea de a pregăti desfăşurarea unei acţiuni sau a
întregi rezonanţa unei s tări sufleteşti p rin mecanica
fiter4.r4'.,
1
Poezia 'J'o«mna în B. P. MomuJeamt, Poe:ii,
'Bucureşti.
1837.
'297
simplistă a consonanţei (poezie lun~r~ -:- inimă melancolică), sau a contra~tu~ui (ap~le hmşt1te ~le B~sforului - ororile din sera1un). Bolhac, cu patetica lui c?n~pasiune pentru dezmoşte~ţ~i vieţii, îşi pl~seaz~ vict1:
mele într-o natură aspra ş1 brutala, ca m ~il°: on
Carnavalul, sau, voind s ă evoce sălbăticia şi sub~m1tatea
sihăstriei ermitului, zugrăveşte, ceea ce s-~ v a~ut ra~
în lirica noastră, munţii cu furtuni năprasmce Şl culm1
înzăpezite.
.
La mai toti înaintaşii lui Alecsandri, natura nu
reprezintă O p reocupare pentru sine, cum ca a fos t ,
să zicem pentru un W ordsworth sau pentru un Beethoven, cînd a compus Pa.storala .. ~ ~tura inter:ri~e î.n rolul
de cutie de rezonanţă, amplif1cmd s~u d1m1m~nd u~
sentiment, ca un fel de reverb eraţie umana, . cve - ş1
întipăreşte luno'imea de undă în masa receptiva a
universul ui. Cu t>alte cuvinte, la cei ce l-au _P~ec~dat pe
Alecsandri natura nu este subiectul poez1e1, c1 metafora ei, adică un termen de relaţiona~e; vîn centr~
proiectului liric nu stă realitatea exterioara a lnmn,
ci gîndul, emoţia sau fapta omenea~că. N atura rezult_ă
în asemen ea cazuri dintr-un fel de dilatare a person~ţ1tătii; aceasta îşi regăseşte exultările_ sau lame~tayiile
în' peisaj tocmai f~ndcă şi-a construit. ace~t pe~aJ ~vn
premedit are, sau, 1ntr-o formular e mai puţi n extre~a,
natura apare ca o dependenţă umană p~ntru ca se
constituie în raport cu_un -~uflet _care o_p_reţmeşte s au o
repudiază, după inclina~le lm capncioase.
.
Perspectiva demersului cr eator la Alecsandri e cu
totul alta. Vorbind cu oarecare exagera~~ srre a_ ne
face înteleşi am putea spune că dacă scrntorn ce ~-au
premer; au anexat natura poetului, Alecsandri î~
anexează pe poet naturii. Ceea ce izbeşte ~ VPastelu~1,
est e in adevăr sentiment ul că natura preexista ovmul~1,
că ea are o realitate o~iecti~ă . indepe:1~en:a 7 vc~-1
inteurează p e om ritmurilor e1 vitale, ca .~nfaţ1şa~1l_e
si dimensiunile ei sînt neatîrnate de conştunţa privit orului. Universul e o vastă structură de f~n~mene
şi procese care se înlănţuie potrivit unor legi ireproşabile şi infailibile. Omul îşi are locul sau} undeva,
p e O treaptă a firii , şi tocmai fiindcă rolul sau e redus
V
V
298
la acela de compon ent al marelui mecanism cosmic,
prezenţa sa e modestă şi netulburătoare. Pare că sentim entele lui sînt guvernate de anotimpuri, intemperii
şi peisaje şi nu invers, cum simţim la alţi scriitori, unde
eul liric hipertrofiat îşi trîmhiţează melodiile in tot
universul, dăruind acestuia chipul turmentat, tandru
sau apatic al autorului. Dacă realismul constă în cap·
tarea, ca într-un focar de lentilă, a impresiilor produse
de lucruri şi în reflectarea lor, se înţelege print r-o reelaborare artistică, dar săvirşită cu o cît mai mare obiectivitate, într-o imagine cît mai esenţial apropiată de existenţa concretă, cît mai conformă şi mai universal
acceptabilă, atunci Alecsandri e un realist şi încă un
realist de un p rototip remarcabil prin puritate.
Dar deosebirea lui Alecsan dri de înainte-mergătorii
săi nu se reduce la antinomia subiectivitat e-obiectivitate. Pastelurile închid o filozofie senină şi optimistă,
c u totul specifică hardului de la Mirceşti, care a fost
încă de mult observată, fără a i se fi lămurit deplin
implicaţiile. Iată, de pildă, Serile la Mirceşti. În vreme
ce viscolul zgîlţîie ferestrele şi focul arde în cămin cu
pîlpiiri mist erioase, închipuirea poetului zboară pe
apele line si radioase ale amintirii. Nici o suferintă
nu-i îndure;ează sufletul, nici o umbră nu-i traversea;ă
ochii, căci pină şi tristeţile se sfărîm'ă de soliditatea
şi beatitudinea alcătuirii sale lăuntrice ; chiar timpul în
care a avut de pătimit scriitorul îl înfăşură retrospectiv într-un văl tandru, decretîndu-1 „mult ferice".
Iată mai departe poezia Sfîrşit de toamnă. Aici natura
ne e prezentată într-unul din cele mai dezolante momente, cînd ea se goleşte de podoabele verii şi, sub
imperiul unui soi de retractilitate universală, se zgribuleşte parcă , anemiindu-şi elanul vital; peisajul e
fă1·ă îndoială sumbru , dar în suma notelor lui nu evocă
doar tristeţea anotimpului, ci şi acele adevărate rituri
ale naturii, precum exodul păsărilor spre ţări calde,
vestejirea luncii, cotropirea cerului de norii plumburii
sau strîngerea oamenilor şi animalelor pe lîngă foc rituri care vorbesc de regularitatea eternă a ciclurilor
firii, de un univers care nu se răzvrăteşte ci-şi acceptă
destinul. Cea d e-a treia bucată a seriei, cunoscuta
299
lama, schiţează întîi tabloul copleşitor al ninsorii;
dar apariţia unui soare frjzat şi zborul voios a l saniei
sunînd din clopoţei elimină orice notă aspră şi înfricoşătoare. Chiar şi în Gerul, străşni cia frigului e atenuată
p rin bogăţia elementelor decorative şi vădita predilecţie
spre aspectele delectabile :
Gerul vine de la munte, la .fereastri, se
Şi
privind la fociil tesel care-n, sobe
El depune flori de
iarnă
opreşte
strălLLceşte,
pe cristalul înghefat
sau
Gerul face cu-o suflare pod de ghiaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Ill1 pe feţe de copile înfloreşte 1rand<!(iri.
Nu sînt necesare şi alte exemple. Toate, de fapt,
lucruri: euforie vitală şi accepta1·e
a rînduielilor firii, sau, altfe] exprimat, armonic şi
optimism cosmic. l:nive1·sul Pastelurilor e rotund şi
rezonabil. Ceea ce există se înlăţuie în zîmbet şi cordială
îmbrăţişare. Tristeţea amară e abolită, căci ea purced e
dintr-un minus de împlinir e a destinului implicat în
lucruri; or, natura lui Alecsandri cuprinde numai
vocaţii realizat e. Ano·timpurile vin şi pleacă : toamna
rugineşte lunca, aduce nori suri şi vînturi fi oroase;
iarna acoperă cu troiene cîmpurile, scoate lupii la
pradă în nopţile de viforniţă; prim ăvara se anunţă
pr in întoarcerea cocorilor şi rîndunelelor, îmboboceşte
mugurii copacilor, încălzeşte sufletele amorţite, cheamă
plugarii la muncă; vara, în fine, rodeş te holdele cu
ploile ci fertile şi soarele calcl, îmbelşughează osteneala
secerătorilor, încîntă florile şi păsăretul luncii cu concertul privighetorii. Zilele se scurg calme : înserarea
u rmează dimine'ţii, tihna somnului şi orăcăitul b roaşte­
lor su cced muncii h arnice şi agitaţiei diurne a Yietăţi­
lor. Forţele naturii, vîntul, ploaia se integrează marelui
mecanism cosmic repetîndu-şi lucrarea , la ceasurile
sorocit e, cu rezultate care nu pot fi niciodată catastrofale fiindcă structura universului e armonică şi inalterabilă. Plantele şi anim alele îşi desfăşoară existenţa în
ţesătura de interferenţe binefă cătoare ce alcătuiesc
sugerează, aceleaşi
300
firea. culegînclu-şi din pulsaţia re«ulată a v.ietii car e
gîlgî1e în ele strălucirea şi plenitudinea. Oamenii însisi
participă la j ubilaţia universală; ei sînt zuO'răviti 'î~
~od precu~pănitor, în două ipostaze, simple şi etc~~e :
m zbe~gumle. dragostei şi îu încordare a activitătii
pro.du~t~vc. E1 ~cprezi_ntă .rnai pufin ţărănimea un'ei
societaţ1 <letermmatc ş1 :m ai mult t ipul unei umanităti
a!c°:p~r~le, ap arţinînd nemijlocit naturii şi intcgrindu-;e
ei, ţara rntcrmedml ~ivinităţii. Căci. dacii religiile au
pretins t o~deauna ca lumea e opera lui ·dumnezeu
a!otpu;_erm~, ca.re tr_cbuie im1ocat pentru a hărăzi oamcmlor p une şi a-1 fon de calamitatea stihWor d ezlăntuite
la Alecsandri dumnezeu e îusăsi natura iar omul ' con~
fuu d at cu ca, pnmcşte
.
' sufără să ' reclame si-s i dăruie
doarea fără să se plîngă.
' '
iziolo_gii caract~rizeaz~ durerea drept o exagerare
.a s1mţ:u~u: ~.enc.stez1c . . ~~sigur că Pastelurile, expresie
a senm~_taţu ş1 h u cune1, sînt rodul u n ei excelente
cenestez.?; el e__ sînt în acelaşi timp şi manifestar ea unei
am.H~e _f~o~of~ de cl~să. Încred erea în natură, supoziţia
legrt11l1;1t.aţu . ş , raţionalităţii rînduielilor firii, ideea
.armoniei lll;1!vcrsale, h edonismul, juisarea, omul abstract, aluzule deiste - ce sînt ·toate acestea clacă nu
trăsături ale luminismului, ale acelei idcoJo,.,ii < care a
. t_m
' sec.o1u1 al XVIII-Iea tt'ndinţele bur
° gheziei
' '
~:xpruna
m asce~smne ŞI s-a P!elungit în Orientul Europei pînă
spre m1Jlocul seeoluhu al XIX-lea? Evident orientarea
lu~~~t~ la ~ lecs~dri ar ~ ~ serie întreagă 'de particulantaţ1 1zvonte din cond1t1ile social-istorice ale tării
noast 1:e şi din acel lung la~ţ de inele intermediar~ ce
se situează între datele cadrului economic şi datele
tempe_ramentale - toate cu posibilitatea ele a influent a
~ateria suflet~~scă din care se zămisleşte opera. Tocm~i
<lin acest spec1hc d ecurg o serie de deosebiri într e hardul
~e laiMirceşti şi volt~irie11ii sau enciclopediştii secolului
al XVIII-lea ; totuşi , la Alecsandri nu numai că există
<> ?.estre luministă, d<u- ca constituie latura dominantă
a ideologiei, vcrtehraţia secretă a aîudirii lui. Si est e
foarte semnificativ că spre sfîrsitul celui de aÎ 8-lea
deceniu, cînd capit alismul se d~zvolta accelerat acumulînd mizeria la sate şi în mahalaua oraşelo;, dar
r
301
Poate că fiecare modificare sf'mnalată mai sus nu
reprezintă mare luc1·u, dar toate la un loc conturează
o .P:OJ)abilitate. şi anume că prototipul Cîntării Rominiei e te:'tul . pt1blicat în foaia pribegilor de la Paris,
la ~850. E m adeYăr legitim să presupui că autorul poemei (deocamdat ă nu anticipăm as upra persoan ei)
a formu lat la 1850 comLati,, concret. cu adresă contemporană , căci momentul na încă de cfnvescc ntă
revoluţioiiară , ÎnYinşii df' la 1848 nu d c~armaseră
:eluarea lupt ei p entru victoria finală asupra tiraniei:
rntr·t~n superb e.fort c?l~cti~- al popoar elor descătuşate, se
menţrn e a la ordinea zilt'l. Cm c :ri'1sfoieşte celelalt e colaborări clin R omînia 'viitoare Ya găsi numeroase mărturii ale
acestei s tări de ·s pirit . , . Mălinesc u, în articolul Flamura
romînilor, vorbeşte de .,zioa cea mare, zioa luptei care nu
e ~eparte, cînd vor auzi iarăşi glasul poporului, 0(]Tasul
lui D-:::eu timînd fi chicmind tiranii la judecată" 1 . Grija
sa e ca „zinn încercării să nu ne afle iar·ă.~i dezarmati" 2
căci „nu~iai ,~;eln: e ~emn de l_ibertate. care' ştie ,H'i se lupt;
pentru dinsa · ş1 „z1oa luptei, luptei cei de pe urmă nu
e depar_te'~ J. Cronica poliii~<'i, a lui D. Brăt ianu anunţă
: u . emfa!a : ".Astfe! este virtutea revoluJiei, dragii mei,
inc~t astaz1 chiar, cind ea geme În lanţuri ş i pare pentru
mai multe vea,c:uri zdrobită, tot ea este Domnul lumii" u.
Pînă şi un :spirit reln, 11rad ca Heliade Rădulescu furat
o
'
. d erea mcssÎ allică
d e apnn
dio cercurile:: ctni"'ratici
şi
de exalta rea momentului, dczvăluju în Soive:ârs et
impressions 1.'un proscrii (1850), printre obişnu itele
1~1 elu~u~raţu, o tendinţă social iz an tă pronunţată şi
s1mpatn SLtuate la s t în ga. E deci mai plauzibil să credem
că are prioritate ver siunea Cintării Romîniei de Ia 1850
decît invers, că ver siunea mai moderată a lui R usso'
de la 1855, a servit la elaborarea celei clintii. Inseamnă
aceasta că autorul poe::rnci e Bă lcescu ? ~ u , fiindcă
s-ar putea obiecta <'ă Russo însusi a dat uu t ext mai
tăios într-o perioadă ele tensiuno' revoluţionară şi s-a
1
Romi.rifo a.·iitoare, Pari!J, 1850. p. 18.
rectificat mai tirziu, într-o pcrioa1lă d e relativă acalmie.
A vem sentimentul că ipoteza e ha,rnrdată; totuşi, ca
trebuie discutată.
Împotriva existn1ţei unui manuscris integral al
Cîntii.rii Ro,nîniei, dato rit lui R u:oi,o ~i publicat ca
atare ia Romînia. viitoart', pledează mai mult<' fapte.
Întîi, că v<arf'<ilmca <k la 1850 nu conţin1.: p articularităţi rlfalectalt· mnlcl oven1\şti. foarl.f' evidentf' în Romînia
literară, la 1855. Deci, măcar din acest punct de vedere, o
inteî\'cntie a lui Bălcescu e incontestabilă. 1 În al doilea
rînd. ad;,1iţînd pPntrn intc-rPi<ul df'monslraţiei că Băl­
Ct'~cu n-a avut nici un rol în cn,:uea Cîntării ;,j tinînd
seama tle faptul că totu'?i concepţiile sale c~re~pund
izbitor cu materia ideologică a pu1·ruei. ar nrrua că
Russo a putut într-un fel sau altul 1<ă urmărească sisă,si
însusească ac('st e conceptii: da,· afară el<' lran,;,~tere·a
oral~ şi dr telepatic, o altă posihilita t f' nu r~xista, fiindră
m ajoritatea studiilor şi articoldor lui Băk,·scu . con ţînînd formurnri înruditc sau coincident e cu c<.'lc clin
Cîntarea Romîniei, au apărut posterior dat.ci de
o augu st 1850, la care precm în tarea era gata, deci ş i
lucrar ea! În adevăr, încncarea minutioasă făcută dP
G . C. Nicolescu, d,, raportare a JJrin~ipalelor teze ale
Cintării la pasaj ele resp<·ctive din o p era lui Bălcescu ~
dovedeşte că în cca mai mare parte au fost puse la
contrihutie lucrărilr Mersul rPl'nlutiei În i.~Jnrio romînilor, apă;ută în noiembrie 1850, Trecutid şi prezm1ul.
apărută în 185), Romînii sub Mihai VoiePod Viteazul.
manuscris - toat e ulterioare elaborării poemei. Concluzia cart se desprinde e clară : ori Bălcescu e singurul
au t or al Cîntdrii Romîniei, ori Husso i-a comunicat
un text incomplet , pe cart' ::;criitorul muntean l-a îmbogăţit creat or şi 1-a fixat în limba literară (p rin tradu cer<> s a u eliminarea regioualisnH•l or , dacă m a n uscrisul
era rorn ÎTicsr). D ar presup u n ert>a că B ălcPscu t' singur
autor se ciocneşte n u numai de mărturiile con trarii
a le lui A lecsandri, clar şi d f' acde incont1·s1 abile pu1rţ i
• l<km, p. 16.
a lde,n,
p . 16.
• Id•m, p. 16.
• Ro17Uriia uiiloare, Paria, 18SO, p. 67.
1
lu.î
Da~u pre?.UU)hvu1 nlUDU.,.,n„ al lut llu~a<, (•r~
fro1JţU1tt•c,
, ..
l1,1,1«:•~s·'
\Cu r~hll
liălcest:u ,
în calitate de troducltor, devine şi ,nai impottant.
• C. C. iSi<oleocu, op. cil„ pp. 243- !50.
278
279
îmhuihînd o categorie burgheză lacomă şi fără scrupul,
cînd moşierimea, în plină descompunere, se împărţea
într-o pătură ce se alipea burgheziei triumfătoare şi
alta care sucomba fără glorie, - fostul paşoptist,
provenit din arii;tocraţia mijlocie, ostracizaL din con·
ducerea treburilor publice, dar menţinut la suprafaţa
lumii bune, graţie îndeletnicirilor sale litet"are, milita
sub steagul umanismului şi naturismului luminist.
Arta lui, după tot felul de cochetării tinereşti, îmbrăca
acum forme clasicizante, izolîndu-1 de cei mai mulţi
dintre confraţii care profesau romantismul, într-un
!!pirit de dei.curajare şi decepţionism , ce exprima pră·
buşirea iluziilor în ordinea capitalistă. Seniorul de la
Mirceşti se vede că le conserva încă.
Tocmai fiindcă în concepţia Pastelurilor există_ un
puternic filon luminist, nu e de mirare că Alecsandri,
în zugrăvirea naturii, explorează alte teritorii decît
Cîrlova, Alexandrescu şi Bolintineanu, dar îşi găseşte
puncte de contact cu Iancu Văcărescu. 1 Cine reia cu
luar e-aminte Primăvara amorului va fi SLlrprins de
înrudirea de suflet. Şi aici, ca şi la Alecsandri, natura
e plină de exuberanţă, e armonioasă şi echilibrată , lipsită de mistere şi perfect raţională; înfăţişarea veselă
a lucrurilor exprimă sentimentul obscur, dar invincibil
al plenitudinii vitale; totul e zîmbet şi strălucire, fiindcă
primeste ce i se cuvine si dăruie ceea ce e necesar. Se
ştie că în secolul al XVÎII-lea s-a zepovestit apologul
ce•şi are rădăcini în antichitatea greacă, al iovăţatului
care-şi sfătuia discipolii ca în nopţile senin e să-şi ciulească urechile p entTu a auzi nemaipomenita melodie
rezultată din învîrtirea stelelor pe bolta cerească. În
ipoteza lirică a lui Iancu Văcărescu şi Alecsandri, pă­
mîntul e un astfel de astru, care, în ciuda atîtor şi
atîtor motive de amărăciune şi vaier, prin puterea
1
G.
Călinescu sugerează.
pa.srtlurilc lut A(ecsondrC
ni se pa,re. o idee
ş.Cni un
ealenclar al
simaară
şpOfiului
cînd scrie : ,.,De fap•.
rurcil 1t al munc:ilor ,tmp1mc-ftl
(toamnii. iGrnă., primiba.ră. vară). Virgil. în Ceorgice. prin James
Thompson , Suint•Lamberi şi VelUle l~i găsesc un irn.itator in PrinciJJatde Unite" (Studii
şi ctrcetliri de idorie literară. fÎ folctor nr. 3-4, 1958, p. 296}, După noi, asocierea
respective
in.8-titvitl aci. nu treh,tie tont~ s.tricto-serum : ea indică mai mult o Î.n1'udirc spirituală
decît o
302
filiaţie propriu·Usă.
triumf~U a vieţii şi îmbinarea de perfectă orologerie a
mecamsmelor ce-l compun, degajă o muzică neasemuită
,ce umple spaţiile de cîntec.
Dar. în afară de teoria armoniei, atît de scumpă
veacului a l XVIII-Jea, pe Alecsandri îl mai apropie de
Iancu Văcărescu celebraţia iubirii. Bătrînul Văcărescu,
odraslă a unui neam }ibovnic, crescut în atmosfer a
senzuală a budoarului fanariot şi deprins probabil să
nu trişeze în scris, e mai indrăznet decît Alecsandri,
n~ai senzual şi, pe deasupra, dota t cu' o vădită pr c<lilecţ1e spre speculaţia filozofică. Fundamentul Primăverii
amorului este că universul îşi menţine coeziunea şi-şi
re~lează interdependenţa tuturor părţilor sale graţie
hu Amor, principiul unificator al lucrurilor :
Prin armonie nespusă
De acord unsunător
Firea e-n mişcare pusă;
Orice ton răsun'amor.
În devoţiunea faţă d e acest „monarc silnic", pe
care-l slăvesc şi zeii, Iancu Văcărescu merge pînă la
o extremitate, orice s-ar zice, cam dezagreabilă :
Ce-ai mai scump, meii sfînt, mai mare,
Legăminte omeneşti;
Gînd, păreri, încredini,are,
Toate sa mi le jertfeşti.
La Alecsandri, iubirea nu e locul geometric al
poeziei, nu e un mit atotputernic, nu e nici un Moloh
gigantic ce pretinde sacrificiul persoanei. Şi totuşi
erotismul traversează Pastelurile de la un capăt la
altul; e aspectul mereu relevat aJ armoniei universale,
analogia constantă ce vine sub condeiul scriitorului,
una clin temele sale obsesive.
Iată-l, d e exemplu, pe poet descifrînd în cosmos
îrnsoţiri pasionale prin metamorfoza unirii bărbatului
cu femeia:
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
voiosul soare ca pe-un mire lumin-0s ...
Aşieptind
Balui}
303
Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare
Celebreazii însoţirea naturii c1, blîndul soare ...
(Viniitorul)
Şi
cerul şi pămîntul preschimbă sărutări,
Prin raze aurite şi vesele cîntări ...
(Oaspc1il
primăverii)
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţiirţuri lucitori ...
(G,rul)
Primăvara,
ca
şi
la
ăcărescu,
Este timpul re-nvierii, este timpul re-nnoirei
Ş-a sperării zirnbitoare, ş-a plăcerii, ş-a iubirei
Căci în tine, luncii dragă, tot ce are suflet, grai,
Tot şopteşte de iubire în frumoasa lună moi
(Lunca din Mircc11i.)
De Florii are loc hîrjoana cu fetele în ritmul ăltăreţ
de badinerie :
Eu fi-oi da de orice f loore
Mii de săru tări şi mii
Hai i Floriile-s c,., soare
Şi soarele cu Florii.
(Floriile)
De Paşti, în satul vesel, crînciobul poartă „perechi
cu dulce înfocare'· ( Paştele), la cceriş,
flăcăii şi fetele schimbă sărutări (Secerişul), iar în
toiul iernii, cînd e „ger cu stele", apropierea iubitei în
sania neîncăpătoare umple sufletul de o căldură tandră
(Sania). oaptea, visînd la gura sobei, poetului i c
ni'tluceşte chipul Ilenii Cosînzenii, car -i amin te şte
„de-o minune ce-am iubit" (La p,ura sobei). La fel, în
pastelul programatic Serile la l\llirceşti, la un moment
dat fantom le închipuirii se evaporă.
îmbrăţişate
.Şi
mii de suvenire mă-ncungiură-ntr-o clipă,
Jn foţn mmi lainic şi drăgălaş portret.
Umbra
erotică
ame
tecată
piraţia calmă a
îşi dă mîna~
inspiratul cîntăreţ al
în re
Pastelurilor prin care poetul luncii Siretului
peste decenii, cu nu totdeauna
304
plaiurilor subcarpatice clin jurul Tîrgo iştei, această
prezenţă a iubirii, ca principiu activ al
lumii, e emnificativă, mai ales prin modalitatea
tonusului ei, prin calitatea afectivă. Lăsîndu-1 deoparte
pe Iancu ăcărescu şi avansînd în intimitatea . en ihilităţii lui Alecsandri se impune constatarea că iubirea
în Pasteluri n-are nimic din febricitarea romantică,
nu e nici o continuă mistuire a sufletului, nici o aspiraţie ci\tre o floare 'albastră inaccesibilă, nici o presimţire tulbure de <leza tre şi nenorocu-i; ea e te o
imanenţă a naturii, scriitorul o de coperă la temelia
c:,,.'Î tcnţ i şi o de crje cu aceea) simplitate cu care
ar zugrăvi o piatră, un copac sau un nor; iubirea aceasta
c una din formele pe care le îmbracă dinamismul irczi. tibil al vieţii, o manifestare compatibilă cu ordinea
universală bazată pe echilibru şi armonie; ea este, cu
alte cuvinte, moderată, adică lip ită şi de furia brutală
a in tinctului ,i de rafinamentele sterile ale lucidităţii.
m ajuns aici ]a un punct important. Pastelurile
înt o ilustraţie a doctrinei moderaţiei şi poate că de-aci
în primul rînd derivă impre ·ia de clasicitate ce o degajă cititorului. Se ştie în aclc ăr că nimic nu contribuie
mai mult la croirea unui stil cla ic decît simtul măsurii,
al propor~ionării înţelepte dintre explora;ea omului
lăuntric .,i aceea a realităţii exterioare.
Or, la le andri, totul e moderaţie. Moderaţie în ·
sentimente : el nu cîn Lă marile pasiuni, poezia lui e
plină J c chictudi ne, are seninătatea sufletului care se
apleacă a upra trecutului cu înduioşare dar fără regret,
car e i cază meleaguri hlsoritc cu o no talgic lipsită de
lacrimi, care c u1tă fără a-şi pierde cumpătul şi se
întristează fără a di pera. Moderaţie în
efuziunea
lirică : Al c andri foloseşte acea formă de dezintegrare
a atmo f'erei de adeziune la obiect, care se numeşte
nmor; astfel, cînd acumularea de imagini cc conturează
un tablou de natură ajunge la o anumită solemnitate
de ton, la Llll anumit prag de hieratism, intervine o
notă de ironie blajină sau de autozcflemisire, semnul
priveghiului conştiinţei, care rupe raja şi recheamă
din id eal la realitatea măruntă ,i t erestră; ele pildă :
după maje tuoasa zugrăvire a nopţii ce învăluie firea
stăruitoare
305
în giulgiul e1 de
urile:
taină, turnează,
cu efect de
duş,
ver-
, i-ntr-o baltă mii de broaşte in lung hor orăcăiesc
Holbînd ochii cu ţintire la luceafărul cere.se.
După
vînătorul
evocarea neliniştii păsăretului bălţii cind apare
în luntrea plină de arme, ni se arată că
Iar pe mal in liniştire un bătlon, păşind încet,
Zice: Nu-i pieirea lumei ... vînătorul e poet.
După tabloul feeric al cîntccului pri ighetorii în
lunca amuţită de c ' taz, ni se aminte~ te că :
Macul singur,
roş
la
faţă,
doarme dus pe ceea lume!
cu ridicolul unui burghez obtuz, surprins că sforăie la
un concert simfonic, etc.
În fin , găsim la lecsandri un pci aj care
inspiră
din aceeaşi tendinţă de a echilibra culorile şi d a evita
e tremele. E vorba de un colţ de natură decupat din
infinita varietate a geografiilor posibile, pe care-l
percepe deplin acela care cunoaşte solul bătătorit de
paşii poetului şi udat de lacrimile lui. Ţara versurilor
lui lecsandri nu e un liman al viselor, ,,das Land
wo die Zitronen bliihn", nici măcar regiunea cu înserări
tainice şi fioruri nocturne, pe care au evocat-o un
Cîrlova, un Alexandrescu sau un Bolintineanu. De
Bolliac, cu viscolele năpraznicc şi tîncile terpe,
înălţate deasupra norilor, unde doar sihastrul îşi
găseşte sălaş, nici nu poate fi vorba. Alecsandri e străin
de tot cc e excesiv, după cum e departe de tot ce e
indefinit . i tulbure; în Pasteluri, arta lui e un atentat
la viziunea romantică asupra naturii. 1
i Rep:roduc •111 di1J C. !brăileanu cîteva fol'mulări concordante. cu linia generali
a interpretării 110t1Sbe: "Alecsandri a avut nc1.tura cea mai echi l ibrară di.n lume. Nic,
u î,u-uşire: $ufletească Jişpropor/Wn,;1.t.ă, 1i. cu alit mai p•qin Jantc.:ia fi sensibilita.lea.
cele. două pirghii. ale mrnanti'.sm11lu:i ... Aleuandrî. n-a putut ,.;::ista. pre.'$iuni.i. medi..ului.
fi ~i-u.. pus lira sa clasică în slujba nulodie.i roman.tK:e ... Du.pti. 1860, Al~c.1andr i nu ma~
~ roma,i-lic1 ori. e: mai p1iţi11, sa.u mai- rar rornanti.c. Jn Pasteluri e clasi.G, iar pastelurile
-1:int socolife ca cele ma.i bune- poezii ale sale. Şi in (lderiir, QÎci în sfirşii t•orbeşie naUJ.r(l
lui i,uimă"' ( ro,e şi irnpre;ii, Iaşi, 1920, pp, 172-174). Eto.fu:ea lui Ibtăileanu constă
io aceea că a supraapreciat rolul fac.torului temperameDu.l şi că a utifri.at conceptele
de n1'omaniic" şi 11 dmic..., într-un sens inci în.suficient de c-011crct-istoric. Dar spiritul
ohservaţi il or lui U i'lnpiirtă~.im~
306
Imaginea Pastelurilor e - dacă vreti - una din
cele două chintesenţe caracteristice aÎe peisajului
romînesc. Căci e permis să ne imaginăm că s trăvechile
îndeletniciri ale locuitorilor acestui colţ d-e lume, păs­
toritul şi agricultura, au croit două din imaginile cele
mai reprezentative ale ţării, muntele cu tăpşane
înverzite şi văi urîzătoar - cîmpia subcarpatică
udată de rîuri, cu ogor fertil şi aşezări statornice.
Alee andri, care a dat la iveală MioriJa, a optat în
Pasteluri pentru civilizaţia sedentară a agriculturii.
Pastelurile descriu o zonă cuprinsă între deal şi
cîmpie, protejată de ariditatea caniculelor şi de furia
vînturilor printr-o perdea de pădure; clima nu are
dulceaţa mole itoare a sudului, dar nici -violenţa aspră
a regiunilor boreale, e variată şi aţîţătoare, îndeamnă
la treabă dar nu opreşte de la poezie; anotimpurile
sînt clar demarcate, hotarele lor nu se estompează,
încălecîndu-s , ci, a, a cum se întîmplă la jumătatea
emisferei, se di tribuie în perioade aproape egale;
în această zonă totul e limpede şi neted conturat, nu
există alte umbre decît cele ale nopţii şi alte ceţuri
decît ale amintirii; olul nu rodeste cu exuberanta
colosală a pămînturilor tropicale, 'dar nu are nici
sterilitatea şesurilor vlăguite din nord, el necesită
osteneală, dar o răsplăteşte îmbel, ugat; animalele nu
înspăimîntă nici prin dimensiune, nici prin rapacitate,
iar vegetaţia e multicoloră i gingaşă, a·r e graţie şi
o tandră cordialitate; aerul e fraged, cerul transparent, viaţa fierbe cu putere în inima materiei, fără
trăluci:re orbitoar dar şi fără încetinirea ritmului în
hibernatii monotone.
Peis;jul lui Alecsandri e lipsit de sublimitate,
n-are nimic copleşitor. Muntele şi marea, adică cele
două ipostaze prin car
e exprimă grandio ul cosmic,
absentează. E o regiune dintre extr me, unde exageraţiile se temperează. Şi dacă adesea ceea ce se găseşte
la mijloc e tranzitoriu şi-şi datore, te existenţa indulgen"ţei celor două capete opu e, care n-au înghiţit
distanta intermediară, în cazul de fată putem bănui
că nat'ura armonioasă şi dulce descrisă de poete celula
gcrminati ă, că din ea -all desfăcut alternativele
307
toride şi glaciare, care stăpînc c aiur a şi sînt ca o
e ·crescentă unilaterală a excelenţei peisajului din
Pasteluri.' ,,]'aime la force - spunea Stendhal mais la force que j'ai.me, une fourmi, l'abeille, en monlrenl autant qu 'un elephant". E ceea cc încearcă să
sug..:rez poetul, chiar da ă eforturile lui nu-,i ating
totdeauna tinta.
Dar oa~cnii din Pasteluri? E netăgăduit că aici
Alecsandri a făcut dovada unei miopii condamnabile.
•ir ,te, nu orice poezie, considerată izolat, trebuie
să conţină un prote t social, dar veselia ,i jubilaţia
tărănimii din Pasteluri sînt totusi atît de contrastante
~u împlinirea corvezilor prin bi~iul ătafului şi paza
dorobantului, cliferenta dintre idila Rodicăi şi cxas1 erarea ~atelor din ca're a izbucnit valul însîngeratelor
1·ăscoale e atît de catastrofală, încît ne reţinem cu
greu jena şi senzaţia de artificiali ta te. Pentru scriitorul
boier nu exi tă nici miz ric, ni i clacă; ţăranii înt
voioşi i f riciţi, ca la operetă. Pc chepl ~xcJama odată
Mihail Sadoveanu: .,Alecsandri scria «Rodica)) şi alte
perle idil'ice, auzea concertul în lunca de fo firceşti
şi
atul în rare-fi petrecea orele senine era - şi este
încă şi azi umil dintre cele mai triste şi necăjite sate
ale ţ,1rii" 1 •
Două circumstanţe se pot invoca, nu în intenţia
de a-l scuza p poet, ci în aceea ,de a-i limpezi gînd ul
.;i a-i preciza mai exact eroarea. lntîi, că în Plugurile,
Semă,uitorii ori Pastele
xi tă clemente :r('a)i te, desprin e din fon<lul suflete c autentic al poporului romîn;
ăci cine ar putea contesta că omul din popor, chiar
în vremile <le urgie, şi- a pierdut dragostea de viaţă,
plăcerea horei ş.i a glumei năzdrăvanc? 'l'ocrnai sănă ­
tatea lui morală, fermitat a plămadci lui . ufleteşti l-au
-ţ rit ă cadă în pasivitate şi i-au accentuat dorinţa
le a se elibera si a- i făuri o soartă mai bună :incit
ni se pare că g;eşcaÎa <le căpetenie a lui Alee ;ndri
con. tă mai mult în ceea ce scriiton.11 omite să ne ·pună
decît în deficienţele mate1·ialulu.i de viaţă pr zcntat.
Într-al doilea rînd, e de observat că în atitudinea de
,.gra11itate epică" 1 a semănătorilor, precum
toarele ersuri clin Plugurile :
)L
a.dovcanu Foi de loamoă , 1916, fi· 289.
urmă­
· de cifrabilă cc a mai mult decît o poezie a rusticităţii~
de tip horaţian 2; ai i munca agricolă nu e ~reţt~ită
pur şi simplu fiindcă pmifică de miasmele c1tachne,
fiindcă se desfăşoară în implitate, sub cer alba tru
~i aer proa păl; înţclc ul e mai înalt, depăşeşte planul,
con T'tului imediat; plugarul devine imbolul umanitătii active confnmtîndu- e cu natura şi domesticind-o
prin muncă, înfrîngîndu-i cerbicia şi fertili:;,.înd-o, ăci
ca îi e prietenă şi în definiti consubstanţială.
e
aceea, dacă
1cc andri este dincoace de aştcptărjJe.
noa tr~ prin lipsa de fidelitate în reproducerea realităţii, el e te .,i dincolo de aceste a., teptări prin scn ul
imbolic, posibil (deci obiecti ), al versurilor sale. În
orice caz c Yrednic ă nu neglijăm că scriitorul 11u a
<lo eJ it totdeauna ignoranţă şi nepăsare faţă de ma ele
obidite; dimpotrivă, în multe rînduri, el a dcplîns
inechitatea conditiei ociale a tarănimii. Lăsînd d oparte asemenea ~locuniente, cr( prefaţa la Operele lui
C. eg:ruzzi, cicJul Osta; ii noştri, poezia Plugul blestemat,
voi cita o propoziţie concludentă dintr-o seri ·oare
mai puţin cuno. cută, adresată lui Maioresc.u, ~a 1~75 .=
,.JWortalitatea prin urmare progresa cu mizeria, incit
satul Mircesti, care înafote era unul din cele mai îmbelsu15ate din judeţul Roman, se prefăcea zilnic într-o aglo'merare de bordeie ticăloase şi ele infirmi năruiţi, 01răviJi:
prin influenţa corosivă a vitriolultii" .3 Se vede că seni~-.
eul Jc la Mircesti - în unele momente - era capabtl
ă arunce o priv,ire lucidă a upra lumii din jur, dezlegîndu-se de prejudecăţile sale de clasă şi lepădînd optimi mul de circum tantă al omului trăit în bunăstar<'.
Cum e expli că' atunci atitudinea din Pasteluri,
und r ,alităţi crude înt ocolite şi indiferent de năzuinţa
1 Exp-re~ia
Rp!trţine
lui H.
anielev.i.ci,
o~ studii cri,iu, 1919, p. 155.
,..Luate in. total pa.$leluri.le r~pre:illfă o li.rjc:U. o li.ni1,ii ~i, a fericirii rurale, un
lrnraţiani$m.•~
"
308
în
{întă muncă de la iară, izvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu pă;nîntul în o dulce înfră(ire !...
!:
I
şi
( G. CAl.iuescu, op. cit., p. 295.)
c.ri.sori,
op. ei., . p. 7.
309•
su~ieci_,ivă a yoetului, care alerga după simboluri sau
voia sa nu-ş1 tulbure juisar ea, semnificatia obiectivă
de ofensare a adevărului vieţii e incontes'tabilă?
I~ţclege~ea lui Alecsa~dri presupune dificultăţi pentru. .CI.De pnveşte dogmatic şi ar e nevoie de răspuns uri
rud1~entar_e.. În spiritul finei şi extrem de profundei
a nalize l~n13:1st: a contradicţiilor din opera lui Tolstoi
e cu putmţa sa se deosebească în personalitatea scriitorului două l~turi. c~re se îmbină. Goeth e ofta, probabil
cu . oarecare !Pocnz1e : ,.2:wei Seelen volmen, ach ! in
meiner Brust . Alecsandn nu s-a plîns niciodată de
cont~oversa lui lăuntrică, el fiind încă mai multumit
de sme d~cît auli?u~ consilier d e la Weimar, deşi' ar fi
a vut motive temcm1ce s-o facă. P entru că în Alecsandri
~înt, d e fa_Pt , doi inşi cu acelaşi nume : unul e seniorul
mfatuat ~1 hoen:i, proprietarul d e moşie din protipenda~a occ1dentahzată a Moldovei, care trăieşte cîteva
lum pe an în străinătate, se flatează cu invitatiile
Carm:n·Syl:ei la Peleş şi admiraţia respectuoasă ce· i-o
poart~ J~mmea_, în cap cu notorietatea critică a regimulm,
Titu Maiorescu; celălalt e tînărul entuziast, cu
..
m1~a $eneroasă şi rîvnă patriotică, dornic să contribuie
la mamtarea neamului său, care caută calea spre
p opo.r, adunînd doinele şi cînt ecele hătrîneşti , ia parte
la 1;111ş_c~~ea de la 1848, semnează alături de Alecu Russo
PnnţiP,_iil~ .noas~re pent~u. reformarea patriei, unde se
r~clam~ mc~ mai mult, m c1 mai puţin decît împroprietă­
rirea ţar~~1lor. fără răscumpărare (ceea ce nici Băl­
cescu, sp1l'lt v1z1onar dublat însă d e un mare realist
n-a îndrăznit să pretindă la 1848 !). Cel dintîi Alecsandri
e un dom_n~ş~r puţin boem, puţin sceptic, puţin filfizon,
care vers1f1c~a pe albumele frumoaselor timpului, nu se
o:t~neşte. s a- ş1 aleagă o profesie, fiindcă subsidiile
parmteşt1 şi veniturile moşiei se însărcinează să-i asigure necesarul, care nu-şi simte vocatia severă si
puritan~ a unui Bălcescu care se reţîn~, în numele
1dealulu1, d o la 'v·oluptăţile vieţii. Celălalt Alecsandri
conservă }~înă-n . adîn~i bătrîneţe o capacitate de dezinteresar e ş1 o v11:r~pe ca!dă faţă ~e toate năpastele
ce ca~ asupra ţarn. Ammdo1, deşi adversari, nu se
duş manesc; cînd u nul, cînd altul, apar la suprafaţă
310
chemaţi
de valurile istoriei, de o încordar e a luptei deun moment de paroxism naţional sau d e o
împre1urare mai intimă legată de avataruri ale vieţii
personale.
Cîtcodată scriitor ul oferă sp ectacolul cclo1· două
tendinţe care se opun şi conv ieţuiesc în acelaşi timp.
R ecitiţi Iorgu de la Sadagura, laşii în carnaval, Chiriţele şi veţi vedea cum condeiul poetului ezită între
sentimen tele ce-l con t r ariau : biciuirea „ tombater elor"
ruginite, dar şi ridicolul ,.bonjuriştilor" dezlipiţi ele
năravurile pămîntului, condamnarea p rogr esului caricatur a l şi demagogic, dar şi zîmbctul indulgent faţă
de purtătorii lui, introducerea politicii în literat ura
dramatică, dar şi ocolirea ei în folosul divertismentelor
comice cu funcţia doar de a amuza. Citiţi în partea a
II-a d in Dridri is torisirea mucalită a păţaniei lui Vali
(tr a nsparent pseudonim al autorului), care e stăpînit
de înflăcărarea revoluţionară, dar şi de imensa can doare a fiului ele boier, rupt de su ferinţele şi n evoile
celor multi, pentru care tăranii sînt - vorba lui
Russo studie pitoreas'că"; zvîrlindu-se în lupta
pentru libertate ca într -o idilă romantică, bietul Vali
are, într-o n oapte, pe moşia Cantacuzinilor revelaţia
imensei distanţe cc separă dasa privilegiată de popor..
Amintiţi-vă că în 1877, după victoriile cucerite pe
cîmpiile Bulgariei cu ajutorul armatelor ruse, cînd
oficialitatea prăznuia în petreceri şi libaţii cîştigarea
independenţei, adică lărgirea sferei afacerilor şi p erspectiva unei nestingh erite propăşiri a comerţului ţării,
Alecsandri - care fireşte era nelipsitul b enchetuirilor găseşte totuşi în el resursele d e sensibilitate şi curaj
civic ca să cutremure constiintele cu versurile di.n
Ostasii
nostri,
unde apare e~ois~ul, d ar si
indioenta,
,
_,
,
t,
'
sfîsietoarea mizerie a vitezei ostiri de -cărani, sărbăto;ită în defilări şi în acelaşi ti~p aband~uată suferinţelor ei de ingr atitudinea claselor stăpînitoare . Amintiţi-vă de asemenea că la 1888, an de răzvTătiri în
lumea satelor, într-un moment în care relatiile lui Alecsandri cu palatul erau mai strînse <lecit oricînd, hătrînul
poet închide totuşi în PluBul blestemat un avertisment
al dramei ce abia îşi profila umbra de sînge la ori:tont.
clasă,. de
:,o
Slb
,
Pastelurile sînt scrise după o lungă călătorie în
străinătate, în condiţiile rupturii cu colcăiala de in trigi
a vieţii politice şi cu mondenitatea sclivisită a Capi-
talcj, la vîrsta cînd aluneca1·ca soarelui spre asfinţit
începe să-l dcta~ezc pc om de ceea cc c ocazional şi
să-1 apropie de înţelesurile p<'rmanente ale scurtei lui
t r eceri prin pulberea lumii. Pastelurile sînt rodul u nu i
moment de destindere, în care scriitorul nu e solicitat
de chemări patetice din exterior şi, izolat în oaza lui
de odihnă, se lasă dezmierdat de armoniile firii ; ele
conţin alături de imaginea unui univers scăldat în
lumină pe aceea a unei umanităţi voioase, fiindcă e
r ezultatul idealizării unui rr.omcnt d<: sărb ătoare şi al
ipostazierii muncii ca simbol al relaţiei eterne a omului
cu natura. Cei doi Alecsandri îşi amestecă mesajul,
dar în asemenea chip indistinct şi unitar, încît regretul
de a-l simţi p e artistul înmănuşat şi idilic e alter nat
cu bucuria de a avea to tuşi un tablou de ansamblu
de o senină p lenitud ine, de o surîzătoare, cumpătată
şi tandră gingăşie.
Experien ţa arată că
conjuncţii fericite înt re
poezia izbutită e produsul unei
resursele cele mai specifice ale
unei personalităţi şi un anume mod de dicţiune. înd oiala ch inuiLoar ~ a oricăx ui scxi.iLor cu p.r:i vire la nmşita
oper ei vine din sentimentul puternic, deşi nu totdeau na
limpede cristalizat, că n -a găsit formula potrivită să
exprime ·tot ce i se zb ate în suflet. Bietul Grigor e
Alexandrescu se văicărea :
Poci cum poi
1nră
ci
ma crede, cind a
lirei Dumnezeu
nu vrea sii-rni nrnte rnrP esLP felul tnet,?
divinitate foarte p arcimon i oasă,
anevoie harul pe capul cîte u nu i
aspirant la gloria muzelor, a fost d arnic cu Alecsandri
în Pasteluri. ,,Fciul său", pe care-l nimerise în Doine,
d ar îl căutase cu rezultate variabile în Lăcrămioare şi
Mărgăritărele, e realizat deplin în acest ciclu, mai
puţi n ultimele poezii, viciate de retorică (Bărăgan ul)
de convenfionalism (Portret ele galante ,dedicate unor
doamne din lu mea înaltă), ori pur şi simplu de facilitat e
Dumnezeul lirei,
fiindcă-şi
312
coboară
( P_e ~oastele Calabriei) . 1 Aplicîndu-se asupra dulcelui
pe1saJ moldovenesc, firea scriit orului : radioasă rezonab_ilă, lipsit~ de e~altări, ispitită de aspectele' deJec·
tah1le ale ex1stcnţe1, stăpî.o.ită d e o sentimentalitate
cl_e~cată şi mijloace~e sale poetice : simplitatea expres1e1, transparenţa ş1 ordonanţa discul·sului, clarit atea
desenului, stringenţa melodică s-au unit într-o împreunare fericită. Mai mult. Dacă e adevărat că secretul liricii de valoare nu t rebuie căutat numai în însu marea calităţilor poetului, ci şi în felul cum el stie
să-şi facă uitate cusururile, atunci Pastelurile sînt din
acest punct de vedere edificatoare : binecunoscut a
?ărăc!e a. epitct~ui la Alccsan<lri, lipsa de invenţiune,
1magmaţ1a subţu-atecă, metafora anodină, fără acele
ful~uraţij ~arc descifrează tainjcele corespondenţe a le
u m.:ersulu! - toate aceste dezavantaje şi scăderi ale
scrutorulu1 nu numai că nu stînjenesc în contextul
general a l poeziilor , dar capătă, printr-un soi de investitură miraculoasă, apr oape ran«ul unor însusiri
d~~in __părţi c~~poneote, justificafe şi necesare, 'al;
v1zrnnu sale ongmale asupra lumii.
La disc~ţie, cele mai mulLe p oezii îşi denunţă atît
d e rep ede ş1 de comp let mijloacele, încîL scnzatia că ai
da t ~~ - fund pare .a int erzice d elicii1l prelungit al deg ustaru. Ce reprczmtă faimoasa Jarnă clecît o însir uir e
de_ hanalităţi? Îi demontăm piesele şi descope~·im 0
suită de imagini de o simplitate deconcertantă : ninsoa~e~ :lhorul fulgilor pe întinderea ţării, cîmpia acoperi~~ de_ omăt, soarele se insinuează printre nori,
plopn hrazdează zarea, satele pierdute semnalizează
cu fumul din hogcacuri, cerul se înseninează, sania
zb oară în sunet do z urgălăi. Ext ra.,.ern. din cont ext
epi~e~ele, aliniindu-le, pentru a le :xamina separat ;
pal_uhtat ea lor expresivă sare în och i: cumplita iarnă,
t r~iene călăt~are, fluturi albi, u'!1eri ~albi, zale argintie,
~i7:dra ţara, ~oarele rotund şi palid, fantasme albe,
tntmderea pustie, clăbuci albi, sanie uşoară. Metaforele :
l Cele două p~stclitri chiaer.c poittc i:.ugcrnlc <le Tbeophâle Gautier, cur.n credea
Ch. Droubet (v.: V. A lcc&andri 4i scriitorii frnncr.:i. 811i'u r i'~t.i. 192 1 p. 45), pri.u
culoarea lor es:otlcă ~i data eh,Lorări i (io orice 1:a.r. 1>osterioară lui 1870) ies din cadrul
ce.netărij
prezente.
313
fiori de gheată, ocean de nirisoare şi pe:so~ifică~ile :
ai tării umeri mîndra tară se îmbracă apartm hmbaJulm
co~un. Doar' coropar;ţia soarelui c u vis~l de_ tinercţc;:
e realmente sugestivă desi întinderea pc doua ver suri
' ' Dezamăgitoare recoltă '. ş·1
îi dă un aer patriarhal.
totusi să recitim poezia : vom desprinde din limpedea
sncc~siune a sonurilor şi imaginilor sentimentul pu~e~nic al unui tablou de iarnă, d esenat cu arta esenţ1ah­
zării, cu ştiinţa perspectivei şi intuiţia eufoniei limbajului.
Alecsand ri si.-a denumit poeziile sale de natură
Pasteluri, indi~înd prin această titulatură modestă,
chiar mai mult decît avea probabil în intenţie, ceva
din însă 7 i particularitatea tehnicii sale. El nu este un
pictor în ulei, un colorist, ci -prin excelenţă un ~esena~or:
Lipsa de relief a epitetului şi anemia metaforei expnm_a
tocmai această inaptitudin e p entru o culoare complicată. 1n schimb , el surprinde conturul obiectelor pc
care le redă cu o trăsătură fermă şi seziscază cu acuitate mi~cările. În ver surile :
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa nin!fe iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mîndra ţara;
imaginea e definită precfs, ia~ amploarea uriaşă ~
zăpezii e sugerată obsesiv prm re_petar~a _verbulu1.
Sensibilitat ea pvetului reţine gesturi, acţiuni şi reacţiuni:
Boii rag, caii răndiează, cîinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gindtiri şi s·apropie de foc.
(Sfîrşii
de 1oa.nr,u..it)
El vine se înaltă, iri cercuri line zboară,
Şi, răpide ca gindul, la cuibii·i se c?boară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul de::goht,
Alear1:,ă, sar în calc-i şi·i zic: Birn,-ai
.
sosit!
(Oupl!ţii primăveri~)
E umbra unor nouri, cilbii, uşori, mănun1i,
Ce lunecă sub soare, clădind un lanf de munfi;
(Ttmtiul)
314
Imaginea lui Alecsandri are, dacă ni se îngădui e
expr esia, un caracter de orizontalitate; ea nu se a pro·
fun~ează în acele ecouri r epetate ce se aud din ce în ce
mai tulbure şi-şi prelungesc vibraţia dincolo de pragul
~onştiinţei: fa vorul liricii poetului e 2.ercepţia căreia
i se adaugă rareori materiale străine. În faţa naturii,
scriitorul deschide ochii, ciuleşte urechile, se aşează
involuntar la pîndă. F ibra lui nervoasă înregistrează
nemijlocit şi proaspăt spectacolul lumii sensibile. În
loc d e a fi o traducer e retorică a ideii, ca la atîţia
scriitori preeedenţi,imaginea devine o senzaţie adevărată.
Fiecaro pastel se bazează pc un material concret de
ob servatie. Ni se înfătisează existentul în clipa în care
a fost î{itipărit pe reti~a poetului şi surprins de mcm·
hrana sa auditivă ca şi cum elaboraţia poetică ar fi
concomitentă cu percepţia. Timpul Pastelurilor este
invariabil prezentul, timpul concomitenţei şi al eterni·
tăţii., căci în infinitatea vremii nu mai există trecut
.şi viitor. Intenţia ascunsă e d e a ni se insufla senti·
mentul fuziunii cu natura, al simultaneită ţii cu procesele şi ipostazele firii.
Metoda descriptivă, directă şi obiectivă, din Pas·
teluri, e forma elementară şi cea mai uzitată a evocării
lumii fenomenale, aceea de care s-au servit de obicei
clasicii, care nu urmăreau să prelungească sensurile
textului într-o nebuloasă de sugestii indefinite, ci voiau
pur şi simplu să transmită idei, sentimente şi pasiuni,
cu netezime şi claritate. Cît de frapantă c deosebirea
dint r e acest procedeu şi acela utilizat de romantici reiese
<lin comparar ea scriitorului nostru cu unul din antipozii
săi literari, îl numim pe Coleridge, liric s ubtil, de o
~xtremă fineţe, car e lucrează t otdeaun a cu aluzii,
nepr ezentînd d irect obiectu l con siderat şi v orbind cu
reticenţă p entru a produce impresia misterului. Cole·
ridge se situa, filozoficeşte, pe o poziţie idealistă; el
credea că aspectele descoperite de poet în natură derivă
din propriul său suflet, deoarece ,.noi nu primim decît
ceea ce dăm, iar natura trăieste din însăsi viaţa noastră".
De aceea, chiar atunci cî~d totul p ~re să anunţe o
descriere pe baza metodelor obişnuite - observă unul
15
din bunii cunoscători ai romantismului englez t a mintirea percepţiei nemijlocite e aproape eliminată
din opera poetului englez. De pildă, în Privighetoarea,
voind să ne înfăţişeze o noapte senină, în loc să zugră­
vească c1:a:a ce vede, Colcridgc năzuie, <limpotrivă, spr e
ceea cc nu o vizibil , ci numai presupus, prin tr-o asociatie de contrast : ,,Nici un nor, nici o rămăsitlf, a :::ilei
înt~necate nu murdăreşte apusul, nici o ,manţd ob.~cnnt
şi f,-emătătoare" etc.
Desigur, Alecsandri nu rămîne la stadiul percepţiei,
însă el nu apar tine nici acelor poeti care-si tălmăcesc
v ibratia în fata ~aturii cu ajutorul cărtilor,' nici acelora
care transfig~rcază peisaj ul printr-un 'lanţ de asocia1ii,
încît, ca în 1nuzică, obiectele nu mai sînt evocate prin
corporalitatea lor, ci prin sentimentele ce le inapiră ;
la Alecsandri p rincipalul I"ămînc impresia degajată de
lucruri, pe care scriitorul o completează cu închipuiri
sugerate de folclor şi de nostalgia pribegiei p e meleagurile meridionale. În adevăr, reminiscenţele livreş ti
sînt rare; abia da că nndcv a (Lunca din Mirceşti} se
aminteşte de grădinile Armidei. Apropierea unor procese şi fenomene din natură de alte procese sau fenomene cu care aparenl n-au puncte <le contact, gr afie
acelui mecanism d e echivalenţe specific poeziei, bazat
p e pătrunderea intuitivă a corespondenţelor tainice
rlintre lucruri, e iarăşi puţin frecventă la autorul
Pastelurilor. S-ar putea cita Miezul iernii, unde cîmpia
acoperită de omă t şi bolta cc se arcuieşte deasu1>ra sînt
a semănate cu un templu gigantic, sau relaţia stabilită
între dezgolirea copacilor, toamna, şi iluziile ce abandonează t reptat sufletul. În general, afară de puţinătatea
lor, aceste analogii au o temelie uşor inteligibilă, iar
inelele intermediare între obiectele puse în legătură
sînt apropiate 5'- i nu necesită nici un efort al fanteziei.
Adaosurile la matf'rialul furnizat de simţuri provin
la Alecsandri fie din folclor, fie din atracţia exercita tă
asupra poetului de cerul Sudului. Poezia Serile la
J\,firceşti, cu evocarea Veneţiei, ,,reg,ină ce-n mare se
oglindă", a corăbiei zburînd pe ape, a cocorilor străLeon Lemonnier, Les poite, ronuin,iqun anglai$, Po.ris, 191-3, p. 68.
316
bătînd spatiul, con tine un fel de declaraţie programatică, ilustrînd uJul din cazurile semnalate :
O ! farmec, dulce farmec al vie/ii ,ălătohrt',
Profundă nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingaş de lumillă, amor de dulce soare,
Voi mă r<ip iti cînd vino în ţară ,,spruJ ger ·'···
La fel Cocoarele, cu enumeratia tinuturilor misterioase : India Brahmină, Lacul Ciad, Nilul Cevlonul
,,Asia cu-a sale riuri,
Caşemirnl cu-a sa' vale".
î;
schimb, La gura sobei aduce o reverie în fata focului
populată de eroi din basme, ilustrînd cel d~-al doile;
<:az amintit :
Tat1i-o pasere măi astră, prinsă-n luptei c-un balaur;
cerbi cu stele-n frunte care trec pe p,mri de aur :
lată
lată cai co /u.g ca gîndul · iotă ::ntei Îrinrip<tfÎ
·
C<ire ascund în mari palaturi mîndrc Jele de-mpiira/i,
Structura imaginii la Alecsandri se îmbină cu
1?ijlo~cele_ comp?ziţionale şi se potenţează prin eufonia
l1mhaJulm. Arhitectural, e gr eu de conceput o mai
simplă c?nstrucţie: primele versuri, printr-o tuşă rapidă.
caracterizează , ca într-o sinteză lapidară , esenta peisajului:
'
fn păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
( ..Witzul irr11iî)
Zori de ziuă se revarsă peste vesela naturli, . .,
(Dimineoţa)
Urmează cîteva aspecte care înt regesc un tablou,
<;u o vădită preocupare de simetrie, căci poetul nu
întîrzie cu ochii pc un obiect, ci-şi deplasează unuhiul
priYirii în toate punctele spaţiului. Astfel, în Diminea/a. dnpă formula introductivă, ni se înfătisează
apariţia s oarelui, cîmpul cu florile scăldate de' ~ouă ,
muncitorii pregătindu-şi uneltele, păsărel ele ciripind,
caii şi turmele zbenguindu-se în soare . În Plugurile
procedeul nu mai e al instantaneului, ci al succesiunii,
dar în aceeaşi etalar e rînduită, impresie după impresie,
fără a s tărui cu in sistenţă pe nn moment anume.
317
Tabloul naturii se alcătuieşte prin a amblarea părţilor;
tehnica e a acumulării, prin suprapunere de detalii.
La sfîrşit, pastelul aduce de multe ori o notă personală,
adesea o „poiută" cu sens humoristic, în int nţia de a
destinde încordarea atmosferei. Compoziţional, prin
sobrietatea liniilor şi echilibrul interior al dispunerii
planurilor, poezia se încadrează acelui univers zîmbitor
i limpede pe care-l evocă criitorul.
Cît prive te acordul dintre imagine şi sunet, exemplele ni se par mai grăitoare decît orice comentariu.
Versul : ,,Caii scutură prin aer sunăt oarele lor salbe",
prin locul dominant al consonanteis, dă senzaţia f'zică
a miscării clopoteilor atîrnati de gîtul armăsarilor, care
prodi'ic un sunet într-un registru închis, surd, cu totul
diferit de: ,.ln văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi",
unde uuetul se subtiază, devine muzical, cri talin.
S-a arătat de cineva încă de mult 1 că, în Iarna, contrastul pe care-l evocă strofa a I I-a între alba imensitate a cîmpiei şi satele risipite se manifestă prin frecvenţa vocalei a şi a altor vocale sonore în primele două
versuri:
1'ot e alb pe cinip, pe dealuri, impregiur, în depărtare ,
Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în :::are,
în vreme ce acumularea lui u în ultimele două versuri
întăreşte o notă
umbră, melancolică :
Şi
Se
pc-ntinderea pustie fciră urme, fără drum,
văd satele pierdute sub clăbucii ulbi de fum ..
Dar nu asemenea reuşite sporadice marchează
izbînda poetului. Important e că în general lectura
ver. urilor obligă la recitare, dovadă că muzica îşi impune
legea. Şi mai important e că melodia poeziei se adaptează concepţiei care stă la baza Pastelurilor.
ersul
de 1't şi 16 silabe cu desfăşurarea generoasă, fraza
întin ă pe toată partitura strofei, cu ariaţia mai
mare au mai mică a pauzelor de cezură, dar cu desă1
D. Coracostea 1 La poisi e d'Alecsandrit Longu.e
ei iit1i:rtd1Jre 1
Bullctin da la.
.seclioh li.u6rai.rc, Ac. Roum. ,. Ducurc,ti, 1941. Interpretarea Jotă de au tor obs.er.vaţ.iilor
sale c în~U
318
grclj.ită ş.i abu7.ivă.
vîr ita fluenţă a ritmului, cu sonoritatea mereu rotundă
, i expresivă a intonaţiei, pare a fi unica expr ie po ihilă a universului liric al scriitorului.
i ori de cîte ori
ne întîmpină la un poet (de formaţie progresistă sau
cel puţin pătrun de sevă populară) senzaţia unităţii
dintre gindir a lui şi expresia ei materială putem fi
siguri de virtut a poeziei, chiar dacă totalitatea concepţiei filozofice nu acoperă dezideratele noastre .i
-chiar dacă - precum se şi întîmplă cu Alecsandri -e igenţa autorului nu e totdeauna la înălţime.
Şi acum un cuvint de încheiere.
V a întreba poate cineva : care e concluzia, cum îl
.apreciem pe poet, recomandăm lectura lui sau ba, îl
aşezăm în ierarhia liricii noastre dea upra sau dedesubtul lui cutare?
Sarcina i toriei literare nu e să dea note; ca trebuie
să caracterizeze particularităţile fiecărui scrii to:r si ă
le explice în acest scop să nu se rezum nici la c~rcetarea gencz -i operei şi analiza structurii ei ideologice,
dar nici la dezbaterea principiilor esteticii şi enumerarea mijloacelor ei tilistice : de dorit este ca ain.qele
.aspecte să se îmbine într-o unitate lip sită de artificiu.
Alecsandri e un poet remarcabil, de~i opera lui cuprinde părţi învechite, de un gust dulceag; în orice caz,
în Pastefori ubzi tă pe undeva şi eniorul u,uratic,
-uitîndu-se la ţărani din goana iligenţei, de care ne e
cam silă, dar se exprimă mai ale
uflctul lumino
şi tandru al omului din popor, legat de natură prin mii
de fire trainice, pe care-l iubim; prin robusteţea sentimentului, prin particularităţile viziunii poetice şi
-rotunjimea formei, opera îşi are timbrul pecific, carr
o individualizează în cuprinsul literaturii noa tre şi-i
.asigură un loc ce nu va fi măcinat de reme.
Se vor citi mereu Pastelurile deşi lectura lor cere
oarecare iniţiere căci totdeauna e mai greu de apreciat
pretul simplităţii şi e mai anevoie de descoperit
frumuseţea în ceea ce e modest şi nu iese din rînd.
Pastelurile reprezintă o treaptă istorică şi estetică în
seria poeziei romîneşti. Însă, de igur, nimeni nu-şi
poate astîmpăra setea numai cu atît.
319
I
Mărturisim, în ce ne priveşte, că am reluat poeziile
într-un ceas de vacantă, pe un tărîm inundat de soare
şi ne-am delectat sub' clara lor lumină şi calma voluptate a integrării în ireproşabila natură pe care o zugr~vesc. După ce farmecul s-a risipit şi am văzut cum. dm
norii indolenti si vinturile mîngîietoare s -a stîrmt .o
vijelie, cum din' albastrul ecrului s-a năpu~tit un. uh.u
care a furat o găină, am închis volumul ş1 a~ s1mţ1~
nevoia să mă caţăr pe munţii sălbatici zdrchndu-~1
genunchii, să mă vîr sub un ~t~Ş c~ apă de. gheaţa,
să ascult muzică de Şostakovic1 ş1 sa-1 citesc pe
Arghezi.
I
j
UN
PAŞOPTIST
RENEGAT: N. ISTRATI
Evocăm în rîndurile de mai jos figur a unui scriitor
peste care vremea a aşternut ele mult lespezile uitării,
d ar al cărui nume a fost rostit, în perioada 1840-1860,
rînd p e rînd, cu stimă şi execrar e. Preţuit de u nii, contestat violent de cei mai mulţi, I strati aparţine oamenilor
s ortiţi să nu lase indiferenţi pe cei clin jur. Viaţa sa a
descris o curbă surprinzăto are. Începînd prin a împăr­
tăşi convin gerile democratice şi patriotice ale colegilor
săi de generaţie, Kogălniceanu, Alecsandri, Russo, ol
a cotit în t oiul luptel or pentr u unire spre tăbăra separatiştilor, devenind campionul lor cel mai zelos. Acest
pas funest i-a zdrobit literalmente existenţa.
Devorat de mari ambitii carieriste, avid să se aflr
mereu în centrul evenim;ntelor, dispunînd de o cultură lacunară împlinită p rin lecturi inegale de autodidact, Istrati nu şi-a acordat tihna îndeletnicirii
lite1·are. El a practicat scrisul 1a modul dileta11t, în
marginea altor preocupări. Izbeşte totuşi varietatea
genurilor p c care le-a cultivat: dramă, eseu, poezie,
articol de ziar, adăugate cu editarea d e documente
istorice. Şi cu toată excesiva modestie a unor declaraţii din car e se desprinde un fel de scepticism ostentativ fa!ă de _propria-i creaţie beletristică, bucăţile
şi fragmentele sale, risipite prin periodicele tim pului
şi adesea ascunse îndărătul cîte u 11ui pseudonim,
dovedesc o netăgăduită v ocaţie literară. ,,El merită
să stea între scriitorii cei buni ai neamului - afirnia
în 1908 N. lorga1 . Bucăţ.ile L1ti de satiră, de imaginaţie
1
N. lOTga, Isiorfo literaturii romi1le41i ;,, v~awl ci XL"<•lta,
lll, 1, I'· 186.
21-C. 459
Bucureşti,
1908,
821
cu chipuri şi scene diabolice, se cetesc cu interes." Această
elogioasă apreciere, cu totul singulară, de altfel, în
rîndurile specialiştilor, exagerează de bună seamă
meritelt: reale ale a utorului. Nu rămîne mai puJin
adevărat că în penuria de nume a literatuxii noastre,
născută tîrziu şi înfiripată pe un front relativ îngust,
variet atea de domenii ahordate de Jstrnti, cercul
larg de interese spirituale, militantismul social şi
pat:::iotic, efortul spre expresie al scrisului - totul
îndeamnă la luare-aminte şi conturează imaginea unui
scriitor vrednic de a fi înregistrat şi cunoscut, chia1·
dacă uu c <le primul rang.
Deshumarea unui scriitor a cărui amintire posteritatea a pierdut-o e adesea ocazie de a-i exagera meritele. Nn credem să cădem în această greşeală protestînd împotriva regimului discriminatoriu aplicat lui
Istrati. Fără îndoială, am spus-o, nu avem de-a face
cu un scriitor de prim ordin. Dar, pentru a furniza exemple recente, dacă în Antologia poeziei romîne.şti de la
foceputuri pînă astăzit se găseşte loc pentru Hrisovcrghi, Costache Negri, C. D. Ariccscu etc., ne putem
într eba în mocl legitim de ce nu figurează şi Istrati.
Şi dacă nu se va admite că aceasta e o ingra titudinc,
va fi totuşi cu mult mai greu să se explice de ce, în
culegerea Primii noştri dramatzirgi2 , autorul dramei
istorice, în vers alb, Mi/ml - cea dintîi lucrare păs­
n·ată
din scria încercărilor de a construi un r eperwl'iu naţional roroantico-e.roic - nu numai că lipseşte
din materialul antologic, dar nu figurează măcar ca
simplă referinţă
bibliografică.
Pentru gravele greşeli săvîrşite în ultimii ani de
viaţă , mai ales fiindcă a adoptat o atitudine potrivnică
Unirii Principatelor, N. Istrati a fost, practic vorbind,
ostracizat din via"ţa publică. Dar n u e just ca anatema
aruncată asupra ultimelor acte ale omului politic să
se extindă şi asupra operei literare, în cea mai .marc
parte ante:rioară acestor manifestări greşite şi, dimpot:rivă,/1::iborată în plină consonantă cu ideologia demo1
2
.~.P.L.A., 1954.
f:djţie cu .introdlh~foro şi h.iMiogwt'ie J c l:'lorin 1'ornc'o, glc>ur
Jlm.:ur~ti, )956.
322
•le A1. N iaulcicu,
c~atică şi pa.trioti~ă a înt~egii generaţii patruzeciopt1ste. Tempennd orice entuziasm facil fată de un scriitor
ignorat, ni se pare însă că avem în acel;şi timp datoria
să pledăm pentru o intervenţie justiţiară în favoarea
acestuia, revizuind criteriile rutiniere ce cousfiutesc
ceea cc s-a apucat
ier arhiile care reiau mereu p~nctele de vedere trad1t1onale.
N. I strati merită' realmente a fi cunoscut. Scrierile
sale de pînă la 1850-1852, alimentate din izvoarele
c~rate ale patriotismului patruzecioptist şi ale năzuinţei
smcere d e a îmbunătăţi soarta poporului oropsit,
străbătute de conştiinţa comunitlhii de ideal cu toti
coleşii de generaţie, deşi sînt dep~rtc de a se ridic'a
la nivelul operelor unui Ncgruzzi, Alecsandri ori Alecu
Russo, contribuie la îmbogăţirea peisajului literar a l
epocii, adăugîndu-i şi unele nuanţe inedite. Pe de altă
parte, I strati furnizează elemente preţioase pentru a
înţelege contopirea diferitelor tendinţe, reprezcntînd
tot atî tc~ gr~păi·i d e clasă cu profil specific, într-o
platforma uintară, în ajunul şi în timpul rni~cării
moldovene ele la 181,8 şi modul de dezintegrare a acestui
front şubred , imediat după înfrînO'erea revolutiei în
Ţările Romînc şi în Europa. Cu respiraţia ci astn;atică,
burghezia romînă nici n-a apucat bine să-şi tălmăcească
sensul revendicărilor democratice; la pdmul acces de
tuse ea a fugit repede din stradă şi s-a aclă1lostit în
braţele aristocraţiei. Istrati ilustrea7.ă tocU1ai acest
caz de oportunism tragic. Adeziunea b o cauză antipopulară a sfîrşit prin a-i dfatruge viata si a-i sufocu
c:eaţia literară. Din ~cest punct d e v~de;.e, exemplul
sau e mereu actual şi se cuvine meditat de toţi cei
ce-şi închipuie că scriitorului îi trebuie doar talent,
nu şi o concepţie justă despre lume.
f
DRUMUL VIEŢII LUJ N, ISTRATI
E de aşteptat ca stabilirea biografiei lui N. I11tra ti
să întînipine dificultăţi din pricina sărăciei datelor
şi a materialului documentar disparat. La aceasta se
adaugă însă şi mulţimea imputărilor aduse scriitorul oi
323
după 1848, în legătură cu atitudinea
a politică n?t
îndreptată contra Unirii Principa~ lor, care_ l~a . .Pu m
conflict cu marea majoritate a mtelcctuahtaţn mo~do ene. Campion al antiunionismului, P? _car? l-a serv~t
în calitate de înalt dregător, de om pobt1c Şl de publicist Istrati a fost combătut, de a]tfel pe drept cuvînt,
cu ~ furie cu atît mai mare cu cît conving rile sale
erau mai impopulare şi mai in~~rătnic pledat~. În
focul polemicii, adesea a~'\ ersar:1 ~u .trecut d~colo
de ceea ce se cuvenea sa spuna; 1nc1t cercetatoruJ
trebuie să fie precaut pentru a alege _adevăr~l. de ~ro~ro
şi a nu da crezare defăimărilor ş1 cleYetuilor 1eftme
care-i înconjoară numele.
Nicolae I trati s-a născut la 1818. Afirmaţiile unor
contemporani., că se trage dintr-o familie. m?de.:'tă ~e
origine 1·ăzăşească din tinutul Romanului ş1 ca tatai
său s-ar fi ridicat ca i~tendeut al familiei Bal) 1, sînt
false. pi.ţa I tratilor coboară, pare- e, dintr-u~ îndepărtat strămoş înnobilat de Ştefan cel fare ş1 ~ dat
în decursul secolelor, din rîndurile ei, pe dommtorul
Istrati Dabija. Certe că tatăl scriitorului a fost paharnic
şi, în acea tă calitate, alături de cărninarnl Ştcfan~che
Gherahcl, a înrolat în timpul Eteriei 3000 de oamem c_u
gînd1tl de a izgoni pe fanarioţi2 • lişcarea yn-a reuşit
pentru că ţăranii i-au dat l'epede seam a ca se expu~
unor mari pericole fără de nici un fol?s, doar ca. sa
slujească interesele boierilor: Mayma ~111 l . I~trat1. a
fo t poloneză, contesa Il k1, ramasa de t1m~ur1U
văduvă cu trei copii: icolac - scriitorul, Melct1e -viitor episcop şi o fată intrată la că_lugărie. y .
Instructia lui N. Istrati a fost mcompleta, ş1 o
anume o te~taţic, proprie autodidactului, e transparentă
în conduita a. Multele întepături ce i s-au adresat,
în anii bătăliilor . ale politice, pe tema studiilor, par
a avea o hază reală. ,,. -a urmat nici un cur regulai
la vreo scoală si
. -a instruit mai mult singur", pune
.
I
Actiele ii document~ rela!LtJe la istoria ren-a~tuit l?omtni.ei,
III, p~ 1044; V, P· 4%
tî Vll, p. 171.
a A. D. Xcnoptt I~toria nmînilor (fi,,i. Daci.tJ. TraÎOr'lă, ed. a IJ{ .. a,.
p. 47.
324
I
voL X„
Dim. R. Rosetti. 1 La fel A. Pumnul ne a igură că a
studiat numai în patrie „şi mai mult drumul propriu
de sine"2 • De timpuriu ar fi început să lucreze în admi•
nistratie : în 1837 era functionar în Biroul contributiei' tiganilor sta tului3.
'
'Lăs~t în urmă de colegii săi de generaţie, un
Alee andri, un Kogălniceanu sau un Negri, care învă­
ţaseră sistematic, Istrati, rămas orfan de mic, s-a
format numai prin ine însuşi; pare a fi fost un ambiţios, mistuit de dorinţa de a face carieră şi un muncitor
tenace pe tărîm intelectual. Paharnicul Constantin
Sion, autorul Arhondologiei Moldovei, care avea o
limbă ascuţită şi un spirit maliţios, parcă anume
versat să spulbere reputaţiile, îi recuno ştea un •.geniu
deosebit" 4• Atît A. Pumnul cît şi Dim. R. Rosetti
menţionează că şi-a constituit o renumită bibliotecă.
Catalogul manuscriptelor romîneşti, întocmit de Ioan
Bianu, semnalează în multe rînduri preţioasele opere
provenite în fondul Academici din biblioteca scriitorului, de la Rotopăncşti.
Sub regimul lui Mihail Sturdza, I trati şi-a rotunjit
bună tarea (s-a şoptit ulterior că prin mijloace incorecte) şi, profitînd de politica de înmulţire a rangurUor
pe care o practica domnitorul spre a slăbi influenţa
boierilor mari, a obţinut titlul de postelnic:'• Că în
vederea acestei promovări nu avea nevoie să dea
dovezi de o fidelitate deosebită o arată faptul că numărul
privilegiaţilor a trecut în perioada domniei lui Sturdza
de la 853 la 37SOJ şi că principele l-a admis o vreme pe
Kogălniceanu
print re aghiotanţii săi, deşi acesta
începuse să-şi exprime foarte desluşit tendinţele opozante.
Ideologiceşte, poziţia lui Istrati pînă la 1848 st:
D.im. R. Rosetti„ Dicfi.onarul contemJJOranilor. Bucutc~ti . 1S97.
A. Pumnul, Ltplurariu ...• IV, II, p. 123.
• Acie 4i docu meni~, V „ p. 42.
' Arhondologia ~1oldoliei de paharnicul Const. Sion, laşi. 1892, p. 111.
t In Arlw,adolo,0ia lui ""i.on 8t:: tipll.ae că. or fi fon înăl1at la rangul de cihn.in111
fÎ numit prezident ttl indeditoriei de laşi, iar după tulburările de la 1848 ar Ii fost
Acut .spătar îo di~aolll o.polati-.,,
11 A. Xenopol„ listori.a TOmînilor „ ed~ a IV-a, voi. XI„ p. 207.
1
J
325
orientează
în sensul comun întregii sale generaţii. El
cu Kogălniceanu şi ceilalţi,
interesul pentru istoria naţională, se exaltă de magn~ficenţa trecut ul ni şi deplîngc degradarea pr ezentului,
se apropie cu un sentiment franciscan de sărmani,
opune corupţiei fanariote, ce s-a cuibărit în clasele de
sus, sănătatea morală a ţăranului, critică de pe poziţiile bunului-simţ invazia neologismelor în jal'gonul
filfizonilor şi boierilor cosmopoliţi şi strecoară printre
rînduri, destul de prudent, aluzii la multele racile ale
administraţiei feudale. Se pare că, un_eori, adversitatea sa faJă de stăpînire lua forme făţişe. Astfel, cu
ocazia unor alegeri parţiale din 181.3, ar fi încuraj at
deschis pc opo:r.anţi şi, ostentativ, ar fi condus la vot
pc postelnicul Costache Raco"-i~ă, care era orb, scriin.du-i şi bufotin ul. Faptul a fost semnalat domnitorului
print r-un r aport confidenţial al ministrului de interne,
C. Sturdza.t
La 18'1.6 Istrat i c amestecat în activitatea Asociatiei patriote, alături de Vasile Mălinescu, Al I. Cuza
- '.viitorul domn, Teodor Rîşcanu şi al\ii. Dovedit că
a adăpostit la via sa pe una din căpeteniile mişcii:rii
~i că a avut contact e repetate cu ceilalţ i răzvrătiţi
e arestat şi închis la cazarma din Galata. Fii-e vioaie,
ueastîmpărată, energică, el înţelege să nu-şi risipească
timpul si să facă, precum se zice, ,.bonne mine a maiivais je,lx", reclamă bîrtie de scris şi în temniţă compune la iuţeală o piesă de teatru, Comewl, şi nişte
fabule.2
Istrati debutează în literatură la 1810 io.augurind
o ]un(J'ă colaborare la Foaie pentru minte, inimă .~i lite.
raturrl cu poezii erotice3, care versifică supralicitări
de declaraţii, prelungind în veac romantic, cu re~uzita retorică de rigoare, admiraţia neoanacreontică
pentn1 nurii iubitei . Ceva ruai tîrziu, de prin 1842,
scriito:rul cultivă cu precădere fabula 9i satira. L ipsite
de agrementul înscenării, cu personaje cc nu trăiesc
împărtăşeşte, împreună
l.C. li'ili.tti, Domniile rornint $Ub Regulanienlul Organic, Bucureşti, 19 LS, P• 526
Gh. Ungureanu, Frămirilări, 6oci.«l•po1Uice premergătoare mifcării rei·oluJ«.J„
nu.ro el." 1848 tn Moidf.lvu, tu S,udii, 1958, nr. 3, Vl'• 63, 66, 67.
a Foait penJru minie, inimă 4l litera.tură.. 1840, nr. ~10, 184,l, ne. 4 etc.
326
în sfer a ficţiuraii art1sLlC4', ci au d oar rolul de a încorp ora _i~ei prolcslatar<\, fabulele sale şovăie stîngaci
sub luua de plutire a poeziei. Mai inte,·esantc, desi
tot paralizale de o tendintă demonstrativă
sî~t
aşa-numitele ,..scene diabolice'\ la care făcea' aluzie
Iorga, unde, uneori, p1·iyeliştca ticăloşiei triumfătoa re
în jur îi sîngerează in aşa măsurii StLfletul încît ironia
se pref~cc în sa r·casn1 l;IÎ alegoria capătă aripi.
. Des1g~r ~ns? cii partea cca mai trainică a operei
1~1 I~tr~t1 d1~tamte Je 1848 o constituie proz::i . .Merită
sa fie mreg1strat eseul despre moarte, puhlicat de
Asachi într-un foileto11 al A lbinei2, în care m,,ditatia
asupra caructenilui sm·eran şi irc, ocabil al pieirii 'în
?-cant ·e condusă pînă în pragul unor idei materialiste,
iar tema fortuna labilis c împletită cu admonesta1·ca
aristocraţilor cc i;,e făfosc absllr<l cu nobleţea rangului
lor. De asemenea, ,înt r<'t11mcabilc unele bucă1 i tr.imisc re\'istci lui Bariţiu. asupra rfirora vom ~·eveni
în l'apitolul următor, ca şi savuroasa Coresponden/it>.
î ntre doi amorezi sau limba romîneascci Ta anii 1822 si
1833a, în c_a;:-(.', cl~n grotescul a donă texte împestriţate
cu harhansme <(J puse fată în fată .:e obtine aiianta
J~~torului. împotriva stridătorilor
limbă cosmop~hţ~. Toi <lm::nnte de 1848 datează concepţia ş.i. prohaLil
prmia redactare. dacă nu si cea dl.'finitivă o celei mai
importante opere a Jui I strati. drama ist~rÎC'ă Ali/ml.
Nicolae fstrati ia parte la rnişcana <le la 1848 si
e implicat, alături de Kogălniceanu - ca autor ~l
h ro~u,ru Cc1in(a ~ncre~erii in boierii aristocrati şi sfîntii
hotanre de a nu-1 mai crede. Scriel'ca. după cum o arată
şi titlul. osîndea pc hoicrii nwri şi se o::-lenca să demonstreze că .. ciocoii sînt adevdrati romîni si notionalisti
ţării_ a.ceştia" 1 . E cunoscut că: prin Pr~testaţi11 de la
22 mhe 18,J 8, Kogălniceanu a respins cu indinnari>
paternitatea acestei hro~uri şi a hulit ideile sal;, pc
ca.re declara că nu Le-a profesat niciodată. lutr-o notă
adaosă la Protesta/ie, Kog3lniC'eanu arată că ls trati
'le~
0
1
1
2
2
2
Fo<1it ptntru minte. inrm(: 11 litc-raruriJ. 1H46. nr. Jl„ 184?,. "'· 28: fi S2 etc.
Albina -romi'ntoscă~ 1842. or. 78.
ld"m, l8-t4, 12 u>.:.irtie.
• Anul 1848 în Principnt~le Ro1ti.;n•1 "ol. 1„ p. ~SO.
827
află închis la mănăstirea Slatina şi nici nu hănu•
ieşto mîri;;ăvia căreia i-a căzut vfrtimă .. ,.Ca unul c!
cunosc prinţipele de care se află caracterizat - _declara
Kogălniceanu - făgă~uiesc cif, înd<~tă ~ce ~a f~ s~b~d
din închis1>are 'Va sti să rusweze şi sa palmuiasca m
public pe acei care' au cute~at, doar vor. aP_rinde u?
război civil cu influenţa şi numele acestor imeri populari,,
J\,1.K. si N:I."1 Lăsind la o parte faptul că afirmaţiile
fruntaşului partidei naţiollalc dm. Moldova nu -~lu~idează, după părerea noastră, roISter ul h_roşur~1 ~
vara anului 1848 şi că problema ar menta sa faca
obiectul unei cercetări speciale, să reţinem - cee.a ce
ne interese ază aci - aprecierile atît de autorizate
asupra lui Istrati. Pe lingă identitatea de opinii şi
eneraia reactiilor, Kogălniceanu îi atribuie not oriet ate şi se pro~unţă despr e ad versan~l ~ău de mai tîrziu
cu o simpatie amicală ce uu are mm.ic condcs~endent:
În ce împrejurări :se va fi produs ruptu:a lui I strati
de pat.ruzecioptişti .nu. ~tim e:-cact. Va f1 ~os~ ~oate
şi urmarea influenţei Im As_acb1, 1~ g~zeta c_aru1a mce:
puse să colaboreze din 1841·. co~tmUJ:?d mai ales dupa
1848, şi pe care-l ·vedem prefaţ1ndu-1 broşura asupra
r elatiilor dintre proprietar i şi ţărani în 18573? Vor
fi f~st anume speranţe ariviste, curo a_u. insinuat_ .~uş­
manii săi ce păreau mai lesne de îm~hmt cu SfrIJ_m~
reactiu nii? V or fi fost neînţelegen cu umomşt11,
dete~minate de pricini cu totul personalo în care
se amesteca poate nemulţ umirea unui rol subaltern
IJÎ setea de a p ar veni? În orice caz, in t eresele de clasă
au jucat puternic, in diferent de perdea1;1a de f~m .ce
le travest ea şi de incidentul car~. le•a mot1va.t ~ub1e.ct1v,
Fapt este că clupă 1848 scmtorul îmbraţ1şeaza c~
fervoare separatismul, devenin~ exp~n e!1tul . ?el mai
agresiv şi mai r eduta bil al marilor hoien . o:tili unirii,:
O poziţie fără echivoc adoptă_ Istrati m ac~a-sta
privinţă de abia în anul 1856, <lup~ ce ocup~se c1tava
vreme în 1853 sub Griaore Ghica, d emmtatca de
'
'
b
.
•
.
ministru al cultelor. Adeziunea sa la antmn10msm.
11 e
1 Anul 1848 în Prmcipt>Jelt Romino, Toi. II, P• 685.
• Albina romlneascll, 1841, n.r. 78.
& Couliea rtlaliUor dinlre propridarii de mo,ii din .\foldova, Iaşi, 18S7.
328
prin caracterul ei fulgerăt o r şi afişarea os tentativă,
a stîrnit grave suspiciuni. În adevăr, încă în februarie
1856, I strati sem na alături <le majoritatea notabilităţilor mold.ovene, lîngă Alecsandri, Kogălniceanu,
Alecu Russo , Donici etc. p e tiţia adresată domnitorului,
prin care se r f"vend ica menţinerea vechilor privilegii
ale P rin cipatelor şi se for mula, e drept cu timiditate,
necesitatea unirii celor două Ţări Romîneşti. Mai
mult decît atît, el desfăşurase o agitaţie furibundă în
susţinerea acest ei petiţii faţă de capu) statului, cheltuindu-se c u p asiun e ş.i exces de zel. Hur m uzaehi,
într-un articol din Steaua Dunării1 , îşi amintea că
Istrati ar fi chemat pe to ţi .,in corp1>re" la palat, spre
„a sili" pe domn să iscălească protestul şi să se lege
astfel solemn în faţa naţiunii că-i va susţine cererile.
..,Cine provoca . întruniri şi adunări numeroase apostrofează Hurmuzachi cine perom mai tare, cine
,ir.ica rol de tribun al poporului, de laş-agitator ?" 2 După
itstfel de afirmă_ri zgom otoase nu c de mirare că luarea
de poziţie antiunionistă, din broşura cu text bilingv
(romîn şi fran ePz), intitulată Despre cvestiea dzilei în
ft-Ioldova3, apărută cu puţin mai tîrziu, a contrariat
pe toată lumea. Că I strati însuşi era preocupat de
acuzaţia de versatilitate ce se r idicase asnpră-i o
dovedeşte o scrisoare prin care tăgăduieşte că şi-a schimbat părerile în ch estia u nirii şi susţine ritos că încă de
mulµ ani convingerile lu.i în clinau spr e sepi(ratjsm.4
Nu urmărim aici să cercetăm amănuntit t rib ulaţiile politice ale lui Istx·ati dintre 1856-1859. Nu ne
vom opri de aceea 1a aualiza broşurii sale antiunioniste Despre cvestiea dzilei ..., şi vom lăsa la o parte
şi celelalte broşuri 6• dintre care Cvestiea relaţiilor
1 S1eau1> D~tu'iri, ..• dio 3/ 15 iulie 1856, nr. 41,
• lltidc,n.
•
Iaşi.
1856.
• Acte fi documente... , III, p. 755.
• Afară de celt două b roşuri citate„ l)upre CPttrlico d:ilei ... şi Cvtatied reJa/iilor
Jintr9 p„op,-iC'tari . ..,. au mai ap&,.ut ruh semniltur4 lui N . ht.rnti Dupr• pul<trca legi•·
lalivă 1i prit1il('giifg Prirt/ipaldor lVloldo·Romîne„ I aşi„ Âtlt tJjiciol• de,pre daloria visle.
rieî 4 Prinţipatelor1 lati, 1857, Duprt alegători fÎ de1pr~ dep1J•aJi, laşi 1 1858. Tot
.tui i se d atoreşu, probabil, broJuta anonimă .Revisra domni~i prin/ului GTlgor• Chico
Je un mf'mbru. al panizci. nnţUmolt„ I i şi~ f. a.
229
dintre proprietarii de moşii din _Moldo~a cti locuitorii
lucrători de pămînt, obsen:ată din .m~i multe punct~
de vedere, consemnează din uou ş1 mtr-o problema
vitală înfeudarea scriitorului la politica de clasă a
marii boierimi, Înregistrăm numai, rapid, momentele
pTincipale ale unei activităţi pc_ cît ~e .fortun?~să, p_e
atît de obstinată într-o at1tudme vad1t greşita. Ps1:
[1 o}ofYia omului care se străvcde îndărătul actelor ş1
initi;tivclor p~blice, depăşeşte interesul ~deilor s~e.
rst~ati e un inventiv şi un pasionat; î11 slu3~a ţclu!ilor
nrmărite pune ho tărîre şi calcul; nu d1sl?reţrucşte
combinatiile de culise deşi e obsedat t?t timpul d~
ecoul so'cial al acţiunilor ~i comportărilor sale; îş!
sustine cu curaj vederile', cu toate că nu se poate sa
nu 'observe că e din ce în ce mai izolat;. ~şa cum s~
îutîmplă adee.ea cu cei dominaţi_. de am~1ţ1e, pa:e c~
greutătile ii o-alvanizează energule; însa, pc masura
ce nor~cul u nge clin cale şi suecesuJ ~l abando~ează,
el aspiră tot mai sus şi ameţeşte tot. mai ~ult; e~·ulcn~,
această disproporţie neb_u?eas~ă ~h~tre y 1dc~l ~ 1 posibil îi vesteste o amară ş1 rnevrtnbila prabuşire.
Vrednic' de remarcat e că virajul hti Istrati spre
reactiunea politică arc repercusiuni dir~ct~ ~s1;1pra
oper~i literare. În condiţiile izolăr~i de umou~ştl şi ale
trecerii pe 1>oziţiile aripei separatist~ a mari!or. proprietari inspiraţia scr~torului par~a se ":~agu~eşi.e.
Frămîntărilor sufleteşti el le cauta un denvat~v y m
afişarea din ce. în c~ mai rjf?dă şi mai ostentut1va a
unor convinaen greşite, ca ş1 cum faptul de a repeta
neadevărul l~ar face mai putin mincinos şi 1u conduce
conştiinta vinovată la calm.ci unei certitudini. Ist1:ati
1
traduce' în această perioadă din L~ Ro:~~f?ucayul?
şi publică prin calendarele lui A.s:ch1 însailar~ grab1t~
între care bucata cu_titlul prom1ţat_or Ce!e . dm ur~a
m;enimente a cetăţii Neamţul 2 , dar dezamag1toare p~m
reuşită literară. Asachi, care-i patronase în_c~puturile
şi de care-l lega o egală neînţelegere a sa:cmilor ctm•
trale ale momentului, era smgurul r eazim, împru-
f
l
Dia al, Daklli la Roefu,;old tu Almanahul do invt'lJIU,ml fi petrecere pe 1855.
• A,lnM>nahul de bvă1.Uurii şi pelrocere, 18S:'..
330
mutîndu-i din acreala lui de hătrîn ţinut la o parte şi
din repulsia faţă de progres. Oricum, Istrati e activ
şi amestecat în multe iniţiative culturale. Astfel la
1855 infiiuţează la Rotopăncşti o şcoală de fote, prima
jnstitutie ,le 'Învătrtmînt de acest fel în mPdiul rural
din M~ldoYa.1 Î n' 1856, îl găsim, alături de Dr. A.
Fătu, Dr. Szabo şi alţii, printre fondatorii unei grădini
botanice la Ia'?i.2
Sub caimacamul Tcodoriţă Balş, Istrati devine şef
al Departamentului lu cră1·ilor publice. Această funcţie
o ocupă numai 3 luni, din decembrie 1856 pină în februarie 1857, cînd demisionează. Vogoride, care devcuise
caimacam în martie 1857, îl tratează ca pe un colabornto.r intim şi- l foloseşte în t1·eburi gingaşe. Astfel,
în p erioada alegerilor pentru Divanul ad-hoc, se pare
că Istrati lucrează în strînsă legătură cu agentul diplomatic austriac Godel şi cu boierii separatişti P. Balş,
N. Cantacuzino şi Costin Cat:n-gi la măsluirea listelor
electorale, radiind p e unionişti.:l De altfel vehementele sale simpatii separatiste nu se sfieşte să şi le
mărturi:sească în forme publicitare gălăgioase . Contempo:ranii relatează că la venirea lui Savfet Paşa la
Iaşi, cu instn1c"ţi.uni secrete ca Vogoride să continu e politica lui rle mînă fortf' împotriva partidului
naţional, Istrati îşi clecorează ferestrele casei cu imense
di-aperii bicolore şi angajează tarafuri de lăutari pe
care-i orînduicşte să cînte pînă noaptea tîrziu arii
a11tiunfooiste. 4
Că multe din alegaţiile puse pe seama foi Istrati
sîut neadevărate, sau cel pu~in trebuie privite cu rezervă,
<' sigur. În , îltom·ea incriminărilor pe care şi le aruncau
adepţii guve1·nului, care lepădaseră orice scr upul şi
opoziţia exasperată de şi canele administrative şi de
falsurile comise în vifaul lumii, era inevitabil să se
1
Dr. C. Istrati~ Ptâmn 1co11l4 da fcie la şalt, Literatură ,;, ori,i rt>mină, 1901
.nr. 8-10„ p. 513. Autorul auun~ă un volum iu care va dovecli o.dcvărul despre Istratâ:
.,.Era ur, rnore pauU,1 m.oldorecin; nu a fosl c:onlra. Unirii, ceea ce i••u ereal aliJi iRomW:i
-,i l'l'l<>Or1ea - d#.r in conlra m~nl,i..lul ci1""' cca urma. cs ao /r,.co 14 (p. S17).
t N. A. JJogdan, Ora1ul Ia~i, ed. a II-a, p. 271.
• Actt 1i documeute... , vot V, p. 36.
• Act• fi documtnlt>... , voL IV, p. 81a.
331
săvîrşească exageran. Cu totul neverm,imilă aparn
astfel informa1ia parvenită agentului diplomatic
francez, Victor' Place, partizan entuziast al Unirii,
că I strati ar fi d eclarat în campania electorală că
vrea să ajungă în Divan pentru a ataca aristocraţia
proprietară şi că ghilotina a devenit necesară în Moldovat.
Candidat la Fă lticeni, Istrati se alege cu greu, ca
repre;,:entant al marilor proprietari. Din cei 35 de alegă­
tori, 18 semnează o cleclaratie protestîud contra ingerinţelor cîrmuirii, care cu ,;ademeniri, ameninţări ~i
alte mijloace a impus succesul reprezentantului ei" 2 •
P etitia n-are 11rmări şi Istrati figureaz ă în lista deputatil~r publicată de Gazeta de Moldavia.s
' Eforturile lui I strati şi ale puţinilor săi amici sin~
însă inutile. Scandalul imixtiunii grosolane a Im
Vogoride în consultarea corpului electoral atrage
intervenţia puterilor. Se cunosc împrejurările în care
alegerile pentru Div anul ad-hoc se reeditează, de astă
dată fără intervenţia abuzivă a guvernului, dînd o
mare majoritate unioniş tilor. Această , •ietorie e urmată
de altele, căci ideea unirii progresa irezistibil şi rezistenţele cedau rînd pe rînd. I strati era prea angajat
ca să mai dea înapoi, poate că devenise şi incapabil
să discearnă cu luciditate lucrurile. Fapt e că, deşi
toate estimatiile lui se dovediseră eronate, el rămîne
pe poziţii, pînă în ultima clipă, încăpăţînat, îndîrji t
şi fantast. Tocmai în actele finale ale momentului
Unirii, care pecetluiau împli.nicea unei năz1Linţe istorice
a poporului romin şi dezlănţuiseră în întreaga ţară
o atmosferă de jubilaţie, se consumă şi momentele
cele mai dramatice ale existenţei lui I s trati.
Ales în adunarea electivă a Moldovei din decembrie 1858, I strati are nesăbufrea să- şi pună candidatura
la domnie. Se gindea el realmente că are vre o şansă?
Sconta vreun avantaj din eYentualitatea acelor manevre
posibile, cînd se înfruntil forţe relativ egale şi o mică
• Acte fi dorumente... , vol . V, p. 1S1
• Idem, )l, 196.
• Co.J;t.CG Je Mvldae;ia, 1857, ur. -57.
apleca.re a ?ump enei într-o parte sau alta poate decide
v iet ona? Cmc ar putea-o şti? Orice ar fi socotit Istrati
g,estu~ să~ era ne?hih~uit Ji. cu atît mai supărător c~
cit sf~rla m. mod_ mu.Lil opmta puhlică. La şedinţa din
5 /17 ianuar~e 18:,9, cmd a fost ales Cuza, I strati, inforDlat pro~abtl ~ă b~tălia e d efinitiv pio'rdută, n-a asistat.
La 25 Ianuarie ŞI-a înaintat demisia. 1n v rem.o cc
popul~ţia c~pitalei Moldovei manifesta cu o caldă
?ucl~t·Ie r ealizarea nnui act ce părea, în entuziasmul
1na~1pat. al ~omcntului, că va deschide automat
zoru unei cpoc1 <le propă şire şi 3·ustitie socială o sin<>urav
I .
'
'"
b
ca.~a ram'.ne in. aşi neluminată - comenta corespond entul ~1al'nl~11 Steaua. . Dunării. Aceasta este casa
stegarului .foştilor separntifti. " J
D~pă 'f!njr?a ~rincipat~Ior, înfrînt şi compromis,
I s:r a ~1 a paras1t viaţa publică. Dar spiritul său întreprn:i,zator nu se putea resemna în acalmia vietii de
sen10r de. la 1-loto(>ăneşti. Aici în conacul somptuos,
P.e. c:re_ ş1:l eonst~m se după 1848, cu camere de musafU'1 mc~patoare şi un salon vast în care putea să se
întoarca o ealea7că t1·asă de 4 cai, initiază o formatie
d_e teat:u m~zica_l. Ajut at de italianuÎ Pietro Mezetti
Şl folo~md tmer1 ţărani, el ajunge să însceneze în
1~60 c1tcv: ~pectacole cu vodc,,iluri şi mici operete.
~intre lucrarile reprezen tate cităm Baba Hîrca Cinelcutel, Doi ţărani fi cin ~i. cîrJ~ni, Jl,famn An~heluşa.
Suc~es~l repurtat, m fan11he ş1 m tre prieteni, îl stimuleaza sa încerc~ un tur~eu Ia fălticeni şi să proiecteze
lm altu] la Iaş~, ~nerealiz~t din p1·icina morţii sale premature, survcm ta la 1 notembrie 1861. T1·aditia familiei
conservă amintire a unui deceş p riu otrăv~e. Fireste
e gr~1: ?e răspuns întrebării cui prodest? În lipsa altor
prec1za!'1 d~c~?Jen~a~e, consemnăm totuşi faptul. Se
par: ca u~tmm am 1-au fost ;,:buciumaţi şi de avotarurlle ~nu1 proces, pentru o pricină de moşie, cu familia
Catargm.
Din._ punct d e vedere literar, activitatea lui Istrati
de d~pa 1859 c ~ntr-o evidentă eclipsă - el dă la lumină,
<lupa 1859 o piesă de critică a limbajului împestriţat
V
l
V
•
•
Acto:• docu m ente. . ,, voi. Ilf„ p. 751.
333
Babilonia romfnească (1860), şi o carte de c1tue Amicul
copiilor (1860), cu orientare reacţionară, în piritul
articolelor lui cgruzzi din ăptii.mîna. 1
ENI(;MA UNUI P EUUONIM
DIN "FOAIA PE TRU mNTE. l'<DL\ .J LITtRATI BĂ~
Animată de zelul neobosit al lui George Bariţiu.
Foaie pentru minie, inimă şi literatură de ine în anii
premergători revoluţiei de 1n 184,8 una din publica\iile
cele mai de seamă ale "remii, poate hfar - într-u11
anume cns - cca dintîi. Cauzele care au determinat
această stare <l e lucruri sînt multiple.
Foaia acti\ a într-nu regim de pr să mai îngădui­
tor decît acela din Principate, unde administraţia,
înfricoşată <le progrc ul ideilor înaintate, exercita o
cenzură severă, mergîncl de la oprirea textelor cu presupuse tendinţe liberale pînă la suprim ar a revistelor;
cîteodată străşnicia politicii ei rcp1·csive nu ezita
<le
la gesturi ş i mai brutale : surghiunul sau arestarea
scriitorilor u pccţi de agita\ic împotrh a stăpînirii.
Stabilitatea asigurată a ăptămînalului de la Bra 7ov
contrastînd cu trista efemeritate, impu s ă de împrejurări potrivnice publicaţiilor din Principate, unită
cu mai larga libertate de expresie acordată colaboratorilor, care permitea c1ccstora să critice slobod rînduiclile anacronice şi ă militeze deschis pentru justiţie socială, reformarea radicală a instituţiilor şi
trezirea constiintci na lional , făcnscră din Foaia
pentru minte: ini:11ii ~i literatură uu refugiu al crîsului
romînesc, o tribună agreată şi preferată a mişcării
de emancipare spirituală a poporului nostru.
Conducătorul revistei de peste munţi, G. Bariţiu,
era un ~pirit constructiv, metodic şi reali t, în curent
cu ideile mari ale vr>mii, nutrit din i·,woare lumini te
şi liberale. Combătînd excesele, atît pe cele retrograde
cît şi pe cele radicale, profund convins de bogăţia posi 1
Tov. Ell~
GeoTga
ne„a pus la di~ptn:il-i t.: cu o.mubilitate o serie de ştiri şi docu•
l-,t„ati , ajutiodu-ne „4 stJplinim
ioente d~ famiHe h1eii nec11noscute asupra h1i 1
u.nele la(J.u.ue ale matcriailului bibliografi .
834
bilităfilor latente a 1 e n ·amului său şi de nece itatea
lnpte1, pe un front larg, pentru făurirea teme1iilor
cultur~ naţionale, el accepta cu bucuri colaborările,
tot mai numeroase după 184,0, ce i se ofereau din I\1oldoYa şi Ţara Romîn ască. Se trăduia să tină o cumpănă dreaptă între tendinţele ce-i divizau' pe literati
refuzînd osp · talitatea coloanelor sale pentru răfui~li
pe~ onalc ,i formulări agrc ive sau imoderate în sens
~cial. Î~ scopul de a înfăţişa un tablou complet al
literaturu romîne, trăin de orice e clu ivism de
"rup ~i unilatc.ral.itate de îndrumart', Bariţiu completa
materialele pnnutc cu reproduceri din Curierul lui
E{el~ad~,. Albina lui Asachi ori alte publicaţji cu caracter
s~rn10t:ic.10 . În pa~inile Foii se 1ntîlneau, Jaolaltă, şi
' '.rrs~mc1_ cu _c1:1tuz1asmul domolit şi pozilii cîştigate,
ş1 tmen phm de avînt, ostili concesiilor, deschişi
tuturo_r reformelor: rcgruzzi se înrecina c u B.tlcescu,
Asachi cu Kogălniceanu şi Ralet, Hcliade cu
le.·andrescu, el ri~ii J. Many, oac ,i Andrei Şaguna
cu tumultuosul Bolliac, autorul artiC'olului Poezie unde
î~ ciud~ rcd~cţiei care-i omisese cîleva paragrafe incen~
drnre, 1zbut1se totu ,i să trecoare idei inspirate dacă
n_u de un lim pccl<•, în , ă sigur de 1111 ardent rrf'z rcvolnţ10nar.
. Prin:re . colah.~ratorii Foii pentru minte, inimii , i
hteraturci chn anu prcmertYători reYo]utici de la 1848
r.~dc
a~a e . egruzzi, M. A"'. Coradini, ·. Istrati, Neofit•
Scnban, Ion Ionescu de la Brad, Iordache Mălinescu
. Donici, D. Ralet ş.a . din Moldova, de Hcliade:
Alexandre cu,. Bălcescu, Ion Ghica, Cezar Bolliac,
C. A. Rosetl1, ~ . Rucăreanu, H. loanidi s.a. din
funtenia - ci'i.rora li c adăugau Asachi, Kortăhriceanu
Ion Maiorescu,
ri tia etc. cu republicări - a fo ;
sem?alat încă de mult tm necunoscut, iscălit enigmatic cu o cruce au două cruci, ale cărui scrieri, divcr e
~a ~e~, ?ar uni~are .~ concepţie, remarcabil ca preocupan Ş! uncon fcr1c1te ca expre ie, par a învedera
o certă oca ţie literară.
Colaborările anonimuJui de care Yorbim au un ritm
capricios. loradice între 1843-1847, ele ajung foarte
numeroa e m 1847, an cu care în ă ş i încetează. Începutul
a,
!'135
I
îl face o interesantă Meditaţie pe ruini le cetăţuii Neamţul 1
din 1843, mostră de poezie a ruinclo1· cu obişnuita
idealizare a gloriei străbune şi amara critică a prezentului, dar şi cu o alegorie inedită a patriei suferinde i
o lucidă apreciere a vălmăşagului de patimi ce colcăie
sub aparenta de tihnă si seninătate a unei mănăstiri
de maici. Din 1845 dat ~ză o schiţă satirică2 la adresa
medicilor, cu ironie ieftină şi dialog ce e decupează
greoi. În 1847 colaborările se înmulţesc, semnificaţia
lor politică se adî11ccşte, noi laturi ale personalităţii
scriitorului e dez ăluie.
n es u 3 (Nici o faptă fără
plată sau Filozofia unui nefilozof) motivează interdependenţa fenomenelor şi-cu vervă i spirit, în tonul
povestirilor filozofice ale lui Voltaire - demonstrează
că o ju tiţie imanentă prezidează la alcătuirea universuJui. Sii pinul săracilor 4 e o lamentaţie cu ecouri
vădite din Lamennais, în care „toiag,.il şi ·varga dom·
ntilui" sînt chemate „se, restatornicească fericirea
umană" 5 • Suspinele unei matroaneO, considerată de
unii drept pwtotip al Cîntării Romîniei, aduce lamen•
taţia patriei, personificată de o vădu ă asaltată de
peţitori hulpavi şi lipsiţi de scrupul, într-un limbaj
retoric, uns cu toate alifiile sentimentalismului romanFoaio p(!nf,-u mi11te, inimi ~i lizer-a.lară, 1843, ar. 49.
Idtm„ ConJu!zul, 18,1,5, .o.r, 22.
1 /dem, 1847, m-. 20. P e nlru a ilu.!it.ra cont gînde~te autorul expunem parabola care
•ti fo cent.ruJ Jemoost.ra\iei : un hătrîn se retrăsese si cul tive flori într-un loc &ingu..
ratic; într-o zi cde curo un şarpe 1;ttiveşu p:r.i.n 'încolăcirile SAie cîtevn flori;. dar pc
tarpe n inhaţiî u:o uliu, pc uliu ii împuşcă un '\'Înăto.r, pe vîniltor ii prind , i-l jcfuieso
nitte pădu.ru.ri, pe pădurari îi cxpioateozil uu arcfuloş "c::u /diuri.m.i ds ::e.ciuit-li. fi. boi.fi•
rucu,i, eu J~liurimi d e torwri. şi padep1te'\ ÎtleÎ t bieţij oo.mcni »aju11sescră ,i.mpuriu l,(I
~cita ,sare do lip.să fi. li.călo.,i.a în care gem o marc pal'le di.nu" mmorociJii. pămi:rue,li" .
Dar fi a.rcnda,ul tşi primeşte ped<'npslt: el e ruinat Oe proprieuu, cnre, la r'indu·i , va.
fi ~i e.l nimicit de BOlll'ta neîndu.rătonrc. Portretu] p(opciel arulo.i e~te semnificativ :
ttAdora:or- muce::eufoi (? !) J~1Jdcdi>$mului„ li.11gu~i.10,- ~i. .r.lusar ci:i.,r-tt cd mari, de$pos JÎ
tiran căiră cei mki't la.cam la a11eri jtrăine ... (clf.lcind) cu ner-u-1inare t« toc prileju.I lcgifo·
na.Curale fÎ 1oc.it1'.11 1 a.J:iBÎd :i loiodaJă ipoc-r.il, el privea Ja m.inunil6 de ioure: .:ilde cu un
ath.i pr()fa.ri 1i lua tmiver.sul Înlrtig de e.Jcc, al in,împlări-i" (p. 161). ScciitoruJ are o c1,n~epţie ca.racterfatică mult.ol" pa~optişti, vede te.lele intocwiri.i l!I Oci11le, dar le- cor1J.;idni.
pricinnite de e.s.:.is te.n ţa unor indh•izi abuz.ivi ~i. corijabile cu ajutoru, pro .
vidtnlei•
1
1
• CormJrul, 1847, nr. 22.
• Tdern , 1847, nr. 22,
• u ..... 184,7, Q<, 31 1i 32.
336
tic. Frawnente dintr-o căl<1torie1 schitează în trăsături
rap~de,. dar .sch~ma~ice, figura unui ' boier palavragiu,
a cartu truf.e c10coiască e înfrîntă de liniştita demnitate a unui ţăran simplu. În fine, o poezie, Baba si
dracuI2, î.n care se _arată că banii sînt pricina tutur~r
relelor dm lume, şi o culegere de documente istorices
completează scrierile misteriosului autor iscălit în
toate materialele anului 1847, cu o sincrură cru~e şi
în toate mate1·ialele anterioare anului 184,7 cu două
cruci. Pentru moment, admitem ca ipoteză' de lucru
faptul foarte probabil (acceptat ca premisă, cum se
va v:dc~; de toli cei ce s-au ocupat de această problem~) ca e ~o~ba ~e una şi ace a) persoană.
Dm înseş~ t1tl~~ile înşira te mai sus e Jesprinde presupunerea ca crntor..11 necunoscut trebuie să fi fost
~o~dovea°:. Această yresupun~re e confirmată de fapte
md1scutab1le : Suspinele unei nw.troane, în afară de
crucea pusă în l?cul numelui, poartă indicaţia - Iaşi,
1845; la fel, sch1ţa Consultul e anun tată a fi fost trimisă din Moldova; iarăşi documci{tele reunite sub
titlul Trăsuri din istoria lvloldovci precizează data
şi /o~~l: ,,Iaşi, noiembrie, 1847'". Evidentele particuJantaţ1 moldo eneşti ale limbii scriitorului nu încră0
duie, de altfel, nici o îndoială.
E vredni~ <l.~ amintit că încă r. Iorga, care a semna_la t cel dmtu pe colaboratorul anonim al Foii ...
1~1 Bariţiu, rosti~d şi o aprecier din cele mai măgu­
htoare asup.~a sc;nsului. !lău, îl a~ eza fără ezitare printre
colaboTatoru mo.dovem. ,,Un alt moldovean - comenta
!orga~- înzestrat cit~ u_n talent superior, adinc în simţire,
inalt m cugetare, stapm pe o frază cu un deosebit ritm
;~i un însemnat avînt, publică începînd din 1842 ..." etc."
Cu această pTecizare, istoriorrrafia literară mai
veche îşi epuiza certitudinile. rdintitatea scriitorului
anonim era propusă şovăitor, cu ·poteze fragile. Iorga,
1
1
;s
ur. 49.
Foaie pentru m.in.te, i,iimă 1'- li,~ra.tură, 184'1, 'O.I', 46.
ldorn, 1817, nr. S2,
ldt-m„ Trii8«ri Ji.n istoria. Moldovej ,au T~la.men.lul prfo/rdui M '
I 1847
.
iron '
•
. lorga., /3,orid li.tcraturii ro11Un.tfti. &n l'tact4 l o:l XIX-l
II„ P· 255 •
ea „
B.
·
a car-eşti ,
1908,
337
de pilrlă, credea că „avîntul de stil mistic" din Suspinul
S<!racilor şi asemănarea dintre Suspinele unei matroane
şi Cîntarea Romîniei îl desemnează ca autor pe Alecu
Russo 1 . Argumentarea e vădit şubredă şi nu rezistă
unei cercPtări atente.
În primul rînd, Alecu Russo nu dovedeşte, în nici
una din operele sale autentice, ,,avîntul de stil mistic"
atribuit de Iorga, el fiind, dimpotrivă, uuul din cape·
tele cele mai lucide ale generaţiei de la 1848, ce-i drept,
cu o vibraţie de duioşie şi sentimentalitate tandră,
care în să nu-i anulează niciodată raţioilalismul moderat,
dar ferm al concepţiilor. Cîntarea Romînioi, care p1·in
exaltarea tonului realizează o stare de incandescentă
lirică, uu e încă dovedit că i-ar aparţine. Şi chiar da~ă
aceasta ar fi neîndoielnic (aşa cnm a afirmat recent
AL Dima 2, fără a aduce, din păcate, alte probe decît
cele deja cunoscute şi care, pină acum, n-au forţat
convingerea gcucrnlă) ar rărn:îne încă <le demonstrat
puternica înrudire dintre Cîntarea Romfniei lji Suspinele unei matroane.
Căci. fără a contesta punctele de contact între cele
două lucrări, zămislite · într-o atmosferă comună si
respirînd aceeaşi încordare a sensibilităţii, rărlită de
o realitate ostilă ~i revărsată torenţial într-o tînguire
de tip biblic, ui se pare că deosebirile Rînt flagrante.
Suspinele unei matroane se mărginesc a denunţa s fîşierile patriei, fără accente mcssianiee şi fără prevestirea dezno<lămînt11lui justi~iar. AI1'goria e aci transparentă, cu implicaţii politice mult mai timide şi
mai puţiTl viguroase decît în Cîntarea Romîniei. Apoi
lipsa de siguranţă a frazei , stîngăci.a e::-..presiei, abuzul
d e determină1·i care fac ideea să 1>ată pasul pe loc,
diltlarea :slilului lip:siL i,,i <le sen tinţe pn:gnauLc ~i de
acea penumbră voită ce comu nică lectorului impresia
că asistă la o rP velaţie JH·ofetică - toate acestea înlă­
tură, credem, presupunerea că autorul evocării din
revista transilvăneană ar fi unul şi acelaşi cu autorul
Cîntârii Romîniei.
r
I
Este adevărat că Al. Dima, în merituoasa sa monografic de curîml apărută, r eia vechea părere a lui Iorga,
acccptînd că Suspinele un~i m:itroane reprezintă
„o schiţă prealabilă a «Cintării Romîniei», ce e drept
primitivă cu totul. mai mult un exerciţiu neizbutit. carP
foloseşte însă, ~i el, aceea.Ji mistificare romantică, act>eaşi
senerală bazei ideologică înaintată a epocii şi aceeaşi
încorporare cilcgorică" 1 . !nsă teza nuc pledată convingător, fiindcă Al. mma nu aduce argumente noi, deşi
pune sub semnul înlrebătii argumcuLele vechi. D-i;a consideră că Alecu Russo ar fi au torul celor două lucrări
şi emite chiar ipoteza, foarte hazardată, că lecturn
de la 1847 din casa generaluluj MaHos, la care Ion Ghica
îşi aducea aminte a fi auzit Cîntarea Rominiei măr­
turie pe care partizanii paternităţii lui Russo de obicei
o repudiază - ar fi avut loc, dar ... citindu-se Suspinele
rinei matroane! 2. Afirmatia n-are evident nici un reazim
docurucutar; ea păcătui;şte îu:să ş i <lin punct de vedere
psihologic. Fiindcă, ele vreme ce admitem autenti-
1
citatea faptului mentionat de Ghica i:i nu solutionăm
simplist problema, d~Cl:etin<l - curn ;.a făcut :._ infidelitatea de memorie a scriitorului, e greu să ne învoim
cu ideea că el confunda două opere atît de deosebite
ca Yolum, conţinut şi expresie. Pc de altă parte, măr­
turisim că ne vine peste mînă să ne rcprezcutăm societatea adunată .în casa generalului .\fovro1, atît de entttziru:tă de articolul apărut în Foaie pentru minte, inimă
şi literaturiJ, încît să-şi fi propus citirea lui în colectiv_
Acela care s-a apropiat cel rnai urnit de dezlegarea
enigmei misteriosului colaborator al re\ istei lui Bariţiu a fost regretatul 1. Breazu <lin Cluj, într-un val eros
studiu intitulat Lamennais la rominii din Transilvania En 1848 a. Punîud în luw..ină ecourile larnennaisiene ale nrticolclor iocălite, cînd cu o cruce, âncl cu
două cruci . cercetătorul clujean foTmula d ubitativ :
.,..Poate tot Alew Russo ( sa.u J\:icolae Istrati?) să fie
cel care semneaz:ă... etc." 4.
Al. Ojma. Aleru Ruuo, UtlOW'-.:~ti~ j 95 7. p. 2U6.
JJtm.
8 Publirat în Stvdii litera7e, Ou.j, 19·18, lV, l'l'• 176-197.
' Public.&t iu Studii LiMrq.re, Clujt 1948 JV, p. 131.
J
I
' Idem, pp. 2SS-256.
i Al. Dăma, Alec:u Ru,,o.
338
Oueu.reşti,
1957 , 1>p. 193- 2i5.
339
Spunem că I. Breazu s -a apropiat cel mai mult de
limpezirea problemei, p entru că d-sa, continuind să
admită posibilitatea Russo, a adus în discuţie şi un
nume nou, aproape necunoscut istoriografiei litcral'e,
cel al probabilului autor. Reluarea atentă a chestiunii
ne-a condus în adevăr la concluzia că numai Nicolae
Istrati poate fi au torul ascuns sub p seudonimul figurativ al crucilor. A1·gumentele pe care sprijinim
această sustinere sînt de două feluri : indirect e şi
anume con~tînd în înlăturarea ipotezei Husso - şi
directe, constînd în coroborarea unor informaiii ce-I
identifică, materiahuente, cu cea mai mare pTobabilitate pe Nicolae I strati în persoana anonimului
colaborator al foii lui Baritiu.
Nu cred că e cazul să stă1uim asupra faptelor din
prima serie, căci dacă ulciorul nu poate fi împrumutat
fiindcă e spart, e inutil de a mai invoca şi motivul că
mătuşa nu-i acasă. Poate că totuşi unele scurte consideraţiuni n-ar fi de prisos (mai ales ţinînd seama de
recentefo afirmatii ale lui Al. Dima, care a reînviat
dreptul de pater~tate al lui Russo asupra unor Jucrări
ce e evident că nu-i aparţin). După cum se ştie, autorul
Cugetărilor şi-a scris primele lucrări între 1839-184~
direct în limba franceză şi ntl le-a încredinţat tiparului.
Ele au apărnt Jupă moartea sa, prin stăruinţa prie.
tenilor, graţie mai ales zelului admirabil al lui Alecsandri.
Chiar ~i closprc Palatul lui Duca-vodă, presup us a data
din 1842, Petre V. Haneş mai întîi şi acum în urmă
Al. Dima l au afirmat că a fost elaborat în franţuzeşte.
Prima manifestar:! publicistică în limba romînă a lui
Alecu Rus30 e din 1846 (Critica criticii). Rezultă
aşadar că, dacă Russo e autoTul necunoscut al articolelor din Foaia, debutul său ar trebui plasat la 1843
şi că pînă la 1846 el ar mai fi trimis revistei transilvane
încă două colaborări. Dar lucrul nu e plausGibil. Anii
18<tl-1844 au fost pentru scriitor un timp de încercări grele şi de impas sufletesc. Al. Dima spune :
,,Activitatea scriitoricească, începută cu oarecare elan,
1
340
Al. Dima, op. cil., p. 67.
l.
t
fn perioada dinain~ea m1:ncii_ s~le ca ase~o~, ..nu s~ _mai
continuă acum desiour din pricina dezamagiru fannliale,
o
. l a·~n I aşi.
'" i . I a~aş1
- .
a noii slujbe, ' a ruperii
de mediu
nu c greu de observat că între matenal~l.c dm Foa~a ...
şi restul operei lui Russo nu se pot s~abih rap?rtun _de
rudenie· nu numai modul de ideaţi e, dar ş, m nzwa
frazei şi factura stilului denotă imediat obîrşii litera1·e
diferite.
Procedînd, cum spun matematicienii, prfn ~educcre
la absurd, să acceptăm pentru moment, m ~teresul
demonstratiei că totusi Russo e autorul anomm ele la
'
'
1843 si 1845.
În acest> caz trebuie să sc exp1·1cc cauza
colah~rării sale la Foaia ... lui Bariţiu. Mai ales, însă,
ar trebui llă-1 acceptăm tot. pc ci ca autor şi al materialelor publicate în 1847. Aceasta ar însemna însă c~
Russo a cr eat şi poezii în limba r~mînă / Baba fidracul !), că el şi-a biruit slaba fecurnhtate. ŞI ~ rcuştt
în 184.7 să realizeze t urul de forţă de a publica m afara
versurilor 5 lucrări, dintre care o culegel'C <le documenLe
istorice (ceea ce n-a făcut niciodată). Apoi, o activitate
atît de bogată c aproape imposibil să fi rămas nec~1noscută prietenilor şi, în acest. ca~, e. de-a ~r.eptul s~ranrn
ca Alecsandri, care a pus at1ta 1ns1stenţa m susţrnerca
drepturilor fostului său amic, să fi ~recut cu vederea
o latm:ă atît de pretioasă a orcrc1.
Se vede că pas c{1 pas ne afundăm 1ntr:un hăţiş
fără iesire. Ipotezele devin <liu ce îu cc mai ncvero:
simile 'iar îndoielilor sth-nitc în :ritm crescînd nu li
se m~i poate opune, finalmente, nici o J'aţiu?1e .. În
schimb, motive puternice pledează pentru. atnb~1rea
colaborărilor din Foaia ... , lui Nicolae Istrati. lata-le :
1. Poezi a Baba şi dracitl, apărută în numărul 52
din 1847 al revistei lui Bariţiu şi iscălită cu o cruce:
0 regăsim în Almanahul de învăţătură şi petrec.ere al l~
Asachi pe 1852, sub semnătura lui N. Istr~t~. ~ ~c~1timă deci prcşupunere~ că cel~la~tc c?.luboran, 1scahte
cu acelaşi cifru, aparţm acclmaş1 sc~uto:. ~ .
. .
2. În brosura Despre puterea legislativa şi prwile:
giile Principa;,elor .Moldo-Romîne, publicată de N. I strati
Al. Dima, op, c.i., p. 67.
841
la Ia 7i, în 1856. se găseşte la p. 22 o trimitere la documentele ce a publica t în ) 847, nr. 49 a l Foii pentru.
minte, inimă şi literatură. Dar a('cstea nu sîn t altceva
<lccît actele rcun i Lc şuh titlul Trăsuri din istoria
\Ioldo,·ri sau Tcslamcntul prinţului .Ui,on l , facăliLc
cu cnigmatÎ('a crur.('. Încă o dntă, <lrci, taina anonimului r <l<'Z\ ălui tă fără cchirnr.
3. Î n fim·, un cpi,.;od <lin Fra.~mente dintr-o c<ilătorie,
apăr ut e în m1măr11l 46 clin 1847, se referă la un fapt
istor ic, despre car<' a i>cri~ unul singur din tre LO!i li t eraţii Moldo, ri, mari ::,i mi<'i, (lin periomla 1848 ~i
onumn N. l ~trati. b , orba de ,,cunj1irufia lui Vnsile
Ceouru ~i pustiirea cetăţii (N<'tnnţului - n.n.) prin
'\Jihai l J-' de la 1716, P" car<> rs tra Li le-a zugrăvit
pe larg într-o nal'a\ iun<' istorică, dn t ală 184 7 ( !),
dar publica tă în acela~i almanah al lui Asachi
din 1852. 1
4. Dcsi însumarea do\ czilor ndusc mai sns ni i;r
pare Mafi~icnlă pculru a »tabili cu ma"\.imun1 de pr o·
habilitntc putcroitatt·a lui Tstrali asupra colaborărilor
amintite, adiiugăm c•iî întro op<•r·u cunos cu tă u uccştu ia
,;i bucătile din Foaiit ... rnincidrntrll" clc gîn,I "i înrudirile d~ expresie ~înt e,iclenlc. 'I str a ti a fost, după
cum am arălat, un colaborator st ato rnic al re vistei
lui Buiţiu. A publicat, cu numele său, Hrsuri în 1810
(numrrelc 40, 47, .jO i;,i 51), 1n 1811 (numerele '1 şi 22),
1842 (mLmcrelc 3, 4, prnliabil 25), 1846 (nm n,i rul 18),
1847 (n umt·r<>lc 1'1. 18. 26, 27, 28). De ascam·nea, ~u b
r>seudo nimul 'Varrntnu îrlentu1u" 2 a trimi~ Foii ...
buca la Vădut•ile şi paragra.fiil 3 Ja 1842. foartl' apropia tă
Jc .Suspinul s<irnrilor şi a republicat Coresponde11/ie
între doi amore::i .Nit limba romineas<:ă la a11ii 1822
şi 18.32 1 apărutii pt·n tru întîia ci ată !>' ub uu mele lui
\. htrati în Calendarul pentru im:ă/iitura poporului
,Ic la J 844 ':'i în Albina mmÎlleasnl 6 cilu acela9i a11. Tot
1
AIMnttaJ.,./ J, tnrOl,d,u-il fi pC'fncurr
18~~
• l '..tudonimul t t-e:no.i:ut ţi ln IJil,lfo~rafia. hu Adonu·--<· ·• ·
• Foaâe ptnlru rni,ue, i11imcl ~i lîttrotur,1, 18·12, u. 34.
• IJu,., 18U. nr. 21.
• .Albi,u romiu ,,,rcl dio 1! martlt" 181. l . Vft-,.i .tudiul dln l...1m'-" ,.,,.;nă, n;s
11r. I al hti Ch. Dul~;r, iolitultt: Lexicul limb,i li.1u11r11ij1rl(or11d la 1811, p. '.l'i şj urm.
342
l
I
d e I s trati sînt documentele 11in i„toria }1old ovci, tipă­
r ite în mai multe numere din anul 1845 (încep în nr . 3
şi continuă sp oradic pînă la nurnărlll 21 ) s ub sem n ăt_ura
. ~ura- d a t-a la l' f'1r:;;1
' t. I
,,rolectorul documente1or" , pu a- o :-m
D e altfel, scrisorile trimise de fstrati lui Uariţ~u,
d int re care o parte se păstrează în fo1Hlul d1• 1:11anuscns_c
al Academiei doHdt><;C strîo<.rlc sal,· legături cu publicistul arclclc;n, În Moldorn, Istrati era unul dintr«•
cd mai de, otati sp1 ijinitori ai Foii p('(itrn mhite ...
At;,a. d e <>xc01ph;. h 8 febrnari~ 1~15 J"tr.ati ~ an.unţ~
pc Bariţiu cu, avînd_ î_n .:-1~!'<'a ş 1 :1.1 ~l a~u.l11•ny1 pri~ati:
la print .,în unele priam, w unele mtngt attt de Jrr~~i
la noi.. , a încerca să descopere .. w .; etarea'· uomnulm,
în cc i,riveşte 11Ianul de care se auzist·, că l<'oaia...
urma să fie oprilă ck a mai intra în ţari:. 2 H1•cunoaşterca
marelui aport pc care re, i~ta ar<lcfrauă îl, aducea cauzei
dcmocrnticc 11i nationalc a romîuilor de} dincoace tic
Carpaţi îmhr;că adc11<>a în paginii,• cor1>spondt•11ţci lui
htrati 1•aract crul unm onrn1,,iu împinf; pînă la <.",.•, ltare.
La 30 aprili<> 1843 11 ariţin ,. awrfrzat <'ii ':1n _g1·11p _a~
moldo, i•ni , rra ~ă-i foră nn ..act ilf' r,,cw1fl~ttn/<i publzrrt
însoţit de un inel drept sut•,mir'· . ..Fapta este pregătită" spune Ist rati - trebuia , ăzut n umai clacă „împre·
jurările politire iartii una ca asta'· 'l.
Ri:imînc Jc lămurit ,le cc btrali, în afara colaborărilor t ri rnişe Foii .... sub propri<' ~crunătură ~i a pseu·
donimnlui identificat încă mai demult ( ..).arratem
iclc11tiq uc"), a utilizat şi misterioasa isr:ălitură a cru·
cilor. Faptul cil mar('a majoritate a matcrrnlelor „cmnatc
astfel au o col oratură politică pn• ·isă, cxprimînd pro·
t estul contra relelor orîncluiri sociafo şi p uncte de ved<>rc
critice la adresa aris toeraţiri, sugerează ipoteza că
scriitorul a \oit i.ă-şi c, ilc sup1\rări cu autorilăţilc
moldo vene. O indicaţie cil aşa :-lau lucrurifr găsim
fotr-o !lcrisoarc trim isă lui Bariţiu . .Anunţîndu-i c:xpc·
1 L• i.t<:t:!:te J.ou.1meote (ace„ prt,btbil. Mluiii: liCti.iotuta lui l\
G. Buiţi• dia 29 de , wb,ie 1814, ,m Arad. R .r. tt., 878. f 64
• &l •
, 11<.
btro.ti
cilu.
1J:s, r. oe.
aia. r. 5.1.
343
dierea un.ui articol despre situaţia politică din Moldova
N. Is trati ara!ă. prec~~ţiile luate p entru a înşela supra :
vegherea adm1mstraţ1e1 reacţionare a Jui Mihai Sturdza :
a plecat în Bucovina, unde fiin<l stăp.înirc austriacă
nu avea a ~~ ma! teme de cenzur a poştei ; pe de altă
par!~· a ut1;1zat 10 cola~orare~ sa o exprimare în doi
fCI~ • .,,Daca autorul articoluJui acestuia are asa naive
l-~~i - : spune Tstrati lui i-au trebuit ji·asuri 'cu două
taife şi az! .făcut bine îmbrăcînd adivărul priri aligorii au
prin cuvinte echivoace" 1.
Dar dacă probele aduse m ai sus n i se par conclud ente p entru a demonstra cu sigurantă că N. I strati
e autoru~ materialelor iscălite cu o cruce din Foaia
P.ent~u minie... - de altfel cele mai multe şi mai semnif1cat1vc - t reb uie să recunoaştem că rămînc încă un
~e~~ de întrcb~arc p~ivitor la identificarea bucăţilor
1scalite cu doua crttc1. Nu cumva e ~orba de două
pe~so:me diferite?. !~trel>.area e, în adevăr, Jegitimă.
Co1~c1denţcle ~~ stil ş1 de 1<lce reprezintă desigur o indic~ţ!c, dar fra g1]a: O are nu s-a susţinut pe temeiul înrudmlor de expresie, cu o mare risipă de pasiune, ha că
Alecu ~~sso, ba că N. Bălcescu ar fi autorul Cîntării
!1,omîniei? 1~1 lipsa unei dovezi faptice precise, putem
mvoca totu ş~ o mărturie a lui Istrati care, fără a pune
pu~ctul pe 1, adaugă uu argument în p lus presupunerilor noastre că a utorul anonim de la 1843 şi 1845
ascuns sub misterioasele două cruci, e acelaşi cu acela
de la 184,7, iscălit cu o ct·u ce.
Într-un articol din 1849, publicat în Albina romtnească şi. invtit~1l~t- G_etăţuia NeamJu 2 N. I strati, după
ce ~mag1aza lruţiat1va l ui K issclef, do la 1833 de
a f1 oprit risipirea ruinelor cctătii deplîno-c Îipsa
d
.. ~.
, '
b
e gr13a ID această privinţă a stăpînirii lui Mihai Stur<lza.
,,1n zadar au fost ,~i toate provocările noastre - seric el pub.licate prin «Foaia Transil'Vaniei», elf.ci autorităţile
?aJionale - cu. tot entuziasmul lor patriotic erau departe
in urma sentimentelor fostului prezident KisseleJ: de
• M,. 878.
2
r.
s9,
Albino rominooacă, 1849.
11
fericită
aducere aminte," 1 Dar despre ce „provocări'~
(la plu:r.al !) e v orba?
ln primul rînd, desigur, de broşura lui Istrati
Unele documente din Moldova 2, reprodusă de Th. Codrescu în voi. IV din Uricariu3 şi apărută iniţial în Ardeal
la o dată incertă, în orice caz înainte de 1848. Într-o
notă de subsol, remarcabilă prin însufleţirea tonului,
Istrati osîndeşte „ciocanul vandalilor" mai periculos
pentru vechea ruină a Moldovei clecît însăşi lă comia
mistuitoare a vremii.
Dar alte „provocări'\ aparţinînd lui I strati, nu
cunoaştem afară de bucata publicată în Foaie pentru
minte la 1843, la care ne-am referit deja : Meditaţie
pe ruinele cetăJuii Neamţul. E drept că articolul nu
ridică în termeni expreşi problema salvgardării ilustrelor vestigii ale cetăţii lui Ştefan, <lar prin sensul
său atrage atenţia, fie şi în mod indirect, asupra gloriosului monument al Moldovei. Această colaborare
s-ar înlăntui. deci cu materialele ele arhivă despre
Cetatea N;amtului, descoperite ~i publicate de Istrati
în broşura me~ţionată mai înainte şi cu naraţiunea din
calendarul lui Asachi, d e asemenea amintită. Motivul
cetăţii l-a obsedat pe scriitor, care a r evenit în mai
multe rînduri asupră-i.
Deşi plauzibilă, argumentaţia de mai sus nu
e, desigur, pe deplin convingătoare. Cum însă nu dis·
punem de o altă ipoteză mai verosimilă, ea poate fi
deocamdată admisă - cu rezervele fire~ti. în orice
caz - şi e necesar s-o subliniem - chiar dacă arti·
colele iscălite cu două cruci din revista lui Bariţiu s-ar
demonstra că nu-i aparţin lui Istrati, totuşi acest a,
prin colaborările din 1847, iscălite cu o cruce, car e sînt
cu certitudine opera sa, ca şi prin restul activităţii
literare, risi pită prin periodicele şi foile timpului, merită
cu prisosinţă interesul şi luarea-aminte a cercetătorilor.
' Albina romlneam!, 1849, nr. 101, p. 428.
Exempla.rul de la D.A.R.P.R. e !Ară copertl. şi pagi nă de titlu.
• Th. Codrescu, Uricariu, IV (1857), pp. 310-343. Editorul afirmi el X.trati a
publicat bro~ura în Ttansilvwa.
1
nt
101
344
345
DnAMA ISTOJUCl MUIUL ŞI POLEMICA LlTEnARĂ CE A OCAZIONAT-O
. JE neîndoielnic ~ă ch·ama istorică J\Jihul 1 reprezmta punctul culminant al opcrl'i lui Istrati. Apărută
în volum la 1850 şi republicată ulterior de două ori 2
jucată la 18523 pe scena teatrului din Jasi, această
piesă, dacă. 1~11 :prin s_uperioritatea realizării, pri11 îuaripare: poetica ş1 tens1~n~a~ c.~nfli~tului,..atunci cu siguranţa sub .raportul pnontalu,
al mtentiilor
,
,
, al directiei
r
p~ <:_arc o ~n_:mgurcaz~ şi.al c~oului stîn1it în opinia publica, ~ent~ un loc m 1s tor1a dramaturgiei noastre şi
o consi deraţie ce pînă acum i-a lipsit.
Î~cc~uturilc ~f'atrn1~1i uostm. abundă, după cum
se şt1e, m comedie. Pleiada relativ numeroasă a scriit?rilor care, în jurul lui 1840, năzuiau cu rîvnă patriotică
sa doteze S?ena cu un repertoriu naţional, a preferat
pe~tru n:ot1ve ce nu pot fi detaliate aci, rîsui hatjoC?ntor Ş! farsa ~ără ..P,:etcuţii, tiradei plină de patos
Şt dran:ie1 cu. ~enpep; mt?rtochcate şi înalte cugetări.
Lucrlh·ilc ongmalc oe tip romantico·eroic desi la
_,
•
~
I v 111 A_pu_s, v1ş1 f ~c nrum
~o<~·
cu gi·cu şi abia după Răzua,i
şi Vidra c1ştiga o 1m portanţă reaJă. Pînă la încercarea
h:i, Istr~ti de la IJ~O abia dacă se înfiripă, pe acest
tan~ ~1teva l1;1cran : cu.noaştem din menţiunea lui
K ogallllceanu dm Rum.iinische oder walachische Sprache
und Literat!ir 4 titlurile a două piese, una despre Ştefan
cel Mare ş1 alta, a lui Asachi, despre Mihai Viteazul,
ambele din nenorocire pierdute, soartă ce-a avut-o,
de_ al.tfcl, şi ~r:ge_clia lui Bolli~c: Uciderea a doisprezece
boieri la Manastuea Dealului. La 1837 elevii conservatorului filarmonic dramatic din fa,a;i 3·ucaseră drama
•
7
"
scrie î.n două ncturi" Petni Rareş, a magistrului
A
A
,
'. ~Urui. O t7~$~ur~ "din redflul tr,i Şttjan Cl!l i'fci:rt cu Mruei
Ungane,, dramă or1grnal1, ,n 3 Q.Cte, Ia~i. l{l50.
Corrin,
regele
,
l~ Fooia pentru m!nte, inimă 1t lîtrraJurd, 1352, pp. 193, 201, ,i 18S3. pp. 5.
13, 2! ş1 29. A doun 01.1ra e reprodw-i de A. Pu.mnul în Leplurariu, IV, II, p,
123 ş.a urm. În C. AdauJ.eseu, I,toria l.ctr<UurH ro,nl1u1, Bibi. pt, toţi, p. 3<1o7, e semoalati greşit sub titlul M ;irei Coroin.
1
1
Cronica •pectaeolului în Ca:ela ,~ Mold•via, or. 29 din 22 aprilie, 1852, Re,11matul cronicii în T. T. Hurada, l,toria. ltaJ.ru.Jui în Moldova, 1922, II, p. 70.
' M. KogiU.o.iceanu, Oper•, l, 1946, p, t49.
346
..
I
I
lor Gh. Asachi.1 Textul piesei a fost însă tipăl'it de-nhia
la ] 863. Încît Mihul e cea dintîi dramă eroică ajunsă
pînă la noi. şi încă înainte de a-i cerceta meritele şi
cusunuile, ne putem desigur întreba de ce posteritatea
a dezminţ.it nimerita judecată a cronicarului anonim
al Gazetei de Moldavia, care găsea cuvinte de dreaptă
situare a piesei în perspectiva istorică : ..,Alte compuneri,
deşi cu mult mai mare măestrie 1esute, nu vor foturieca
meritul acestei întîi născute, ce îri astei privire va cuprinde
purure un post onorabil în literatura noastră". 2
Piesa lui Istrati împrumută sugestii de la Shakespeare, Jlliieri şi de la teatrul romantic, fără a se putea
localiza sursele în pasaje anume. E mai mult o atmosferă generală decît o raportare la un model precis,
făcută din binecunoscuta supradimensionare a eroilor,
exaltarea tonului, oarecare detalii de culoare locală,
tendinţa sp1·e filozofare cu lamenLa ţii pe tema „vanitas
muncli'', înclinarea de a dezlega efluviile sentimentale,
în cazul de faţă lacrimile dragostei curate şi grijile
inimii de părinte de sub tirania opreliştiJor raţionale.
Dar pe lîngă această obişnuită recuzită <lramatică.
mai veche sau mai nouă, partea de rezistenţă în Mihul,
care a vibrat în sufletele contemporanilor şi a făcut
din piesă un eveniment memorabil, o constituie sentimentul patriotic ce o străbate de la primul pînă la
ultimul r1nd. Trecutul e reînviat de Istrati în slava lui
atît de necesară unui prezent decrepit, ca să-l în·doreze,
să-l smulgă din apatic, să-i facă încă mai intolerabile
lanţluile ce-l încătuşau.
AcJiunea se desfăşoa1·ă la 1467, cînd Ştefan a repurtat
ma1·ea victorie de la Baia împotriva oştirii maghiare
condusă de Matei Corvin. Scriitorul, intimidat de personalitatea mar elui ~tcfan, nu îndrăzneşte să-i aducă
figura pe scenă, dar peste întreaga piesă pluteşte umbra
sa glorioasă. l\ilihul, un -viteaz căpitan de oşti, a răpit
pe fata pîrcălabului Gligol'cea, frumoasa Victoria, ~i la
începutul actului întîi asistăm, ca în Othello, Ia judecarea
acestei fapte, socotit ă de şoltu?.ul şi ptrgarii ce s-au
• Albtn-o romitteaicc'i, 1837, p. 129.
• Gcuela •• Moldavia, 18S2, or. 29, p. 113.
847
însă cu totul izolată de restul oper ei ; chiar şi pînă
constituit în tribunal ca nevrednică de un erou. Gli.
gorcea e un bătrîn d emn, cu atît mai sensibil la atingerile aduse onoarei sale cu cît, ~a şi Don Diegue, al lui
Corneille, nu- şi mai conservă din fala tineretilor decît
prestanţa ţinutei şi focul inimii. Şoltuzul şi pîrgarii,
conş tienţi d e pericolul u n ui iminent atac, n-ar voi să-l
piardă pe Mihul de care ţara avea să aibă at îta nevoie.
· El trebuie pedepsit, însă boierii povăţuiesc la clemenţă :
Căci
Şi
de la 1848, scriitorul, p r ofesînd dragostea
pentru popor şi stăruind pe lîngă cei avuţi în favoarea
săracilor, nu-si manifestase nkiodată iuc.rederea în
lupta politică ~ maselor; el era un filantrop şi un lihcral,
în nici un caz un democrat radical ca Bălcescu.
Şoltuzul e dus la rege spre a fi anchetat. Convorbirea are loc în culise şi sc termină cu osîndirea la
m oarte a bravului erou. Dar chiar lînO'ă locul unde
s~ăteau prizonierii şi urma să aibă loc e~ecuţia, apare
d mtr-o dată o ceată de moldoveni, în frunte cu Mihul.
Favorizat de întuneric şi profitîml de faptul că ungurii
petrec socotind că nu victoria în mînă, el reuşise să
însele străjile si să se strecoare eu cîtiva viteji în chiar
mijlocul tahe;ei duşmane. O luptă' crîncenă se dezl~nţuic. Dar se aud buciume. Ştefan a înconjurat tîrgul
Şl se abate năprasnic asupra duşmanului ameţit de
somn şi băutură. Oştirea lui Matei Corvin e nimicită .
Actul se term ină iutr-o „strigare p,en.erală" : ,, Trăiască
Ş1efan -vodă ! sîntem biruitori !"1 Se pare că acest final,
la reprezentaţie, unde domnitorul apărea călare în
mijlocul armaşilor, a produs un ef<'ct t eribil ,,şi de
publicul entuziast s-au cerut de trei ori a se repeia" 2.
Actul III, văduvit d e orice conflict, de aceea anodin
şi plictisitor, ni-i arată pe Victoria şi Gligorcca aşteptînd
reîntoarcerea lui Mihul, care a trecut în Ardeal cu oastea
moldovenească, în expediţie de mmărire şi represalii.
Tatăl şi fiica se preumblă printre morminte şi dărî­
mături, semne ale luptei ce avusese loc, cu dispoziţia
sumbră şi meditativă a doi poeţi romantici. Gligorcea
monologhează în spiritul lui Young :
dragostea-i scînteie de foc dumnezeesc
acel care iub"'jtC Îlji ui16 de rezoane•••
1
Mihul, în loc de a se dezvinovăţi, îşi asumă întreaga
răsp~mdere a celor săvîrşite, dar Victoria, cu poză
sublimă, îl supralicite ază,
atribuin du-şi
greşeala.
Elotărîre a judecă torilor e ca înflăcăratul tînăr să fie
tr~mis ca simplu ostaş într-o garnizoană periferică .
Mihul pleacă spr e a-şi îm plini pedeapsa, declarînd :
Jl,fă
plec,
părill/i, şi
/ie, Victorie, îfi jur,
în curînd
Că bra(ele acestea sau foarte
~or face, să te merit, să f ii
a
niea
sofie,
Sau tot braţele acestea vor şterge din viaţ11
Pe-un om ce nu voieşte, de tine despărlit
Să niai trăiască·n lu1ne2
Intre acestea vine vestea că ungurii au înconjurat
cetatea. În panica creată, Mihul, după ce trage clopotul,
dind alarma, rc uşe5> tC să-şi croiască drum printre
duşmani. În sch irnb ceilal ţi, ş oltuzul, pîr garii, Gligorcea şi Victoria, cad prizonieri.
A ctul II n i-i înfăţişează pe c aptivi într-o piaţă,
conversîn<l filozofic deşi împrejurările nu sîut de loc
prielnic_e.. Gligorcea şi Victoria se plîng că pop01·ul
e orb ş1 p1decă faptele p e dos, în pofida ratiunii, luînd
binele drept rău şi inver s. Gloatele sînt ' ,.monstruri
r,arbe ş i 11e~nic rătcfoite"' 3 • Fără îndoial ă aci se exprimă,
c~ o suhlinierc încă neîntîlnită la Istrati şi care nu poate
fi d ecît urmarea cotirii lui spre reacţiune, i n tervenită
după 1848, o opinie net antidemo cratică; ea nu este
.Mihul, Iafi, 1850, p. 9.
' Idem, pp. 14-lS.
• ldf!m„ p . 25.
1
348
la
mişcarea
Loca;, al n.esimfirii ! loca~ al
I
veşniciei!
Produsul trecătoarei vieţi omeneşti !
Morminte! voi, în care adorm orice nădejdi,
Adorm a noastre vise şi p <11 imi şi ambifii
De orice migăele zădarnici ca şi om1,l:
Deschide1i un repaos, primiJi-mă la voi! 3
' Mltiul, P• 46.
• Gazela de Moldavi•, 1852, or. 29, p. 113.
1 Mil,ul, p. 55.
. 349
-rele cum se întîmplă, poate dinadins ca să ,ţtrălm;ească
mai mult scrierile cele bune ale altora".
Victoria, la rîndu-i, cîntă o romanţă şi se tînguieşte
la modul pesimismului n egru cu care coch eta tinerimea
bolnavă de .,mal du siecle", d,1pă înfrîngerea revoluţiei :
că lumea e.~te o vatră de durere
cînd îţi pare un mare ţintirim,
Fiinţele lipsite de orice mîngîiere
Cînd seamănă că slrigă: noi to«te suf<Jrim•••
:t,Î
Cînd ••ezi
Pămîntul
l
lnsă confidenta Vict oriei, Telita, dă in bobi şi preMibul se va întoarce curînd. Soseşte însă
mai îutîi un tovarăş de arme, care-i enumeră vitejiile,
precautie de autor grijuliu să conserve şi modestia
între viI'tutiJe eroului său. În fine, apare si 1\fihul.
Încununat 'Je glorie, er oul îşi p oate acum reali.za visul
d e a se în.sura cu Victoria, căci răzho iul cu Matei Corvin
s-a încheiat prin alianta celor doi principi creştini. Un
trimis al lni Ştefan anunţă că domnitorul l-a dăruit
cu o moşie şi pieşa se sfîrşeşte într -o apoteoză.
Drama lui I strati a stîrnit o polemică aprinsă. în
esenţă, adversarii i-au tăgAduit forţa dramati<'ă şi
ro ăfost:ria formei. Partizanii s-au prevalaL în răspunsu)
lor tlc importanţa politică a temei şi de contextul general
al literaturii momentului: în starea de timidă înjghebare a miei d r nrna t urgii naţionale, criteriul de judeca tă
nu putea fi dccît relativ; mai presus de valoarea intrin secă a dramei Jvlihul ei aveau în vedere semnificatia
şi mesajul ci patriotic.
'
Vrednic de sem11alat este că autorul însuşi, în prefaţa lucrării nu-~i a rogă nici un Litlu <le glorie: ,... . Eu. nu
m-aş pittea recomanda dccît cioară cu iţ,norantismul meu,;
fiindcă n-(1111 lnvizţat nimică în roată puterea cui·întufoi;
vesteşte că
nici chiar vreuna din multele gramatici <ele limbii mele
şi nici m-au iertat pî11ă acum mijloacele măcar dea1 oiaja
un pas afară din pămîntul natal. Dacă nit cunosc nici
muzica, nici maniera de a face versuri, nici însuşi chiar
de a face proză, es1e prea firesc să fiu cum sint : fără
umbră de pretett!ie de <tutor" . Şi, cu o m odestie care
1
încopo
să-şi
divulge
pTcfăcătoria, continuă : ,,Scriu
făcut ~i publir scrierih1 mPle,
de cîte ori n11 am nimic de
·
Gheorghe Sion, cel mai v~he~nent di~tre _criticii
lui J strati, nu găseş te în fond p1ese1 ct1s unm mai_gr~ve
dedt acelea de care se arată conştient autorul ei. S1on
pornea rlc la un punct de vedere <l<' principiu, care
a fost şi al lui Kogălniceanu, clar a.I_>licat de ~cesta
<lin urmă cu circumspecţie . El susţinea necesitatea
unei examinări severe a producţiei literare, în!rucî~
indulgenţa duce pînă la urmă la însLrăinarea p ub!1cu~U1
de literatură şi perverteşte gustul. Pc un ton nome,
cu o afectare de super iol'itatc <lis tantă, reproşează
.autor ului că a utilizat versul alb, ostil, d upă el, natlnii
poeziei şi că a combinat o intrigă nev nosimilă, c u
inadvertenţe de pi:;ihologie şi sitnaţ.ie. 1
Un alt a dvP.rsar al lui I strati, un anonim ascuns
s ub majuscula H, reia t ot într-un foileton din Zimbrul i
obiectia împotriva versului alb, adăugtnd şi un protest
împotriv a incorectitudinilor de Jimbă,. spicuite c~
destul ă p edanterie în cele 1451 Ye1·sur1 ale dramei.
Acestor atacuri li se răspunde prompt. Replica
o dau combativ si tăios, fire~te, '.lu nuanţări felurite,
nu m:i puţin decît p atru ~reop~cnţi. 3
~uhliniaz~
-cu insistentă
o.iioioalit::rtea
s1 înălt1mea <1~ 1rle1 d
a operei.~
,
t,
R esping deopotrivă c-ritiea şicanat.orie, . în reptata
către mărunţişuri, tinzînd să aprecieze mdepcndent
de situatia concretă (Mihul era doar, cu m se spune
într-u n a'rticol , întîiul năs cut fiu a dramei naţionale" 4}
' '
.., ... .
şi să contrapună un ui conţinut de val~ar e s?ap a?.
de condei şi stîngăcjj de ex presie. ~umai. p~agiaton!
şi imitatorii, ele car e scena romîncasca e plina,. pot s~
subaprecieze meritele unei piese ~,rig~nal~. E1 cauta
n od î n papură autorului car e a pormt p1cpt1ş -pe drumul
r::i
J
t
,
1 Cronica lui Gb. Sion e. public&.ti în 3 nurot:re diu 7.it1ibr.ul. 185 1, r0;1pect,;-,
1,1r. 64 din 5 martie, 65 din 8 martie şi 12 din 2 aprHie.
: Nr. 64 din 5 n·,artie, 13Sl .
.a Un HeTrnt'zi, G«~PIR de Moldar:ia. nr. 22 din 1S u\a.rtie. 1851. M. Fiarhn1. du)
Roman, idem-, nr. 23 din 19 nrnrtie, 1851, o colaborare fantezi"ltă intitulată Bat,().
către redac,î.a Albinei, idem, .nr, 25 din 26 n·u ,rtic, 1851, ~î în flne uo cuigu\-.Uo 'P .....
4.n occcaşi publica.ţ..i.e„ nr. 29, din 12 •prilh•., l8SL
' Mihul. p. 57.
850
• Gcutla Jo Moldovio, 18!;}, op. c~ .• p, 103.
351
,în general, pe un teren fals. Ocolirea ri°;'"oi nu oo~stit~i~
un defect şi chiar ocolirea pe alocuri a . rect1tu?1!1n
gram aticale nu reprezintă un păcat cap~t~l. Cr1t1.ca
literară a timpului era ea însăşi stîngace ŞI m capahil~
să se aplice la obiect. Combătută p entru Jus,~run
secu ndal'e, piesa lui Istrati era, Î:11 sch1mb,_ ~pa~ata cu
zel partizan, cîteodată în t ermem apologet1c1, dintr-u n
unghi cultural şi politic. :Minus exagerările, :cest pu~ct
de vedere continea fără îndoială, o mare doza d e adevar.
Căci la naşte;ea u~ei opere care ~rnrchc~ză uu început
de serie xnt:dtul ivirii ei în lume ş1 rostnrile ce le anunţă
îi răsc\:xnpără în bună part e slăbiciunile.
Î n orice caz, judecînd după s_uccesul repurtat d~
reprezen ta-ţia d ramatică ~ lui ~ihu~,. în 1852, ~upa
cuv i ntele elogioase ale ed1t orulm Fon pentru mint~ ...
la r epublicarea piesei în colo~nel~ zJaru~~i (,;pescnp_ţiunile atit locale cît şi ale fort1tudine: spi:·iiului ,domm toriu pe timpul lui Ştefan cel Mare s_u!t sinl\~~~ in _st':re
a înt1ărsa mulţumire în inima cituorului ), ţmind
iară~i seama că Aron Pumnul a crezut necesar s-o
rep/oducă în intregim c în Leptur.ariul s~u, sîntem î?drep·
tătiti să consi derăm că opera lui Istrati, cu to~~e 1mperfe~tiunile ei si-a fructificat mesajul în conştuoţa c~nter:ipoTanilo~.' Aceast a î11;seamnă că ea~ şi-a atms
scopul. Căci dacă succesul hterar nu prob eaza totdea;1n~
existenta unei valori subjacen te, el demonstrează msa
w toate cazurile existenţa unei coucordanţe int r~
o operă şi un public. Istrati a răspuns, se. ved~, un~t
nevoi a nemii. Opera i-a fost, după expr esia Im l hr~ileanu, ,,receptată". Ea ~01~stituie d~ci mai m ult de~1t
0 piesă de muzeu, cons.titme unul d1_n mo~entele afir·
mării unui profil propriu al teatrului rommesc.
greu de a înavuţi teatrul rom.î.nesc cu o operă d e reală
pondere socială şi literară, menită să „recheme în aducerea aminte a patriei una din cele mai frumoase zile
a gloriei sale" 1 • Versul alb e legitim : în el putem afla
,,adevărata frumuse{e" 2 a poeziei, scrie unul din partizanii lui I strati. E greşit a crede că versul alh, u nealta
atîtor mari creatori ai lumii, s-a demodat, comentează
un altul, adăugînd că de altfel rima nu implică o îndemîuare superioară.
Iarăşi, afirmă unul din autorii citaţi , nu se pot
imputa neglijenţe de gramatică lui I strati, <le vreme
ce normele scr ierii romîncşti nu sîn t acceptate de toţi
şi în genere oxice pană îşi are gramatica sa. :i Iar cine
reproşează Yersurilor:
Că moldoveanul es1" în bătălii dtprin$,
Deprins a sta lu luptă, deprins u'i învingci
acela confundă o tautologie cu o repetiţie retorică şi
dovedeşte că nu e competent în chestiuni literare.
Pînă la urmă apărătorii lui I strati subscriu la „adevărul
mărturisit de litern1ii antici ~i moderni cei toate uvrajele
bune mi trebuit să aibă critici rele" 4 şi că ,.pe cînd se
vor evapora în noianul trec1ttului disputele despre ver•
surile albe, despre corecţia gramaticală şi despre ini·
ţialele enigmatice (ale autorului din Zimbrul, n.n.),
Mihul va sitpravie/ui, n1zămat pe a sa proprie originalitate" 5.
Evident, Mihul n -a supravie~uit şi desigur ou versul
alb, at.ît de controver sat în valenţele sale poetice,
e pricina înecării operei în uitare. Lipsurile fundamentale
ale însăilării dra matice a lui Tstrati sînt de căutat in
anemia intrigii, în diluarea substanţei dramatice, în
sărăcia cadrului istoric, în d ecupajul lent, complet
împotmolit în actul III, în slaba conturare a person ajelor care perorează abundent, cu emfază, în loc
să acţioneze. Dezbat er ea prilejuită de piesă s-a purtat ,
l Cauta d,- .M1Jld1tvifl~ 18S1„
1.
op. cil .., p. 103„
• Idem, J>, 121.
• Idem, I'· 97.
' ldtJm,
j).
121.
• Idem, p. l01.
352
I
Foc:sU pe,uru minl-t, inimă~, liJerruu:ră, \852„ nt. 47,
,s,
P• 193.
SUMAR
Pag.
I. Bu<lai-Deleanu - Un scriitor de
tim1iurie într-fi rPnaştere întîr: i,,,,;
ren,,şt-trc
Co~tachj Conacb.i satt Lu,nini.'-1nul În nn!Priu.
şi giubea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
79
O epocă luminoasă a literaturii romi ac : epoca
184/J
................................
103
Ion Heliade Rădulescu sau „echilibru într/J anti·
te;;e"
,u lt-oric
praclicu. . . . . . . . . . . . . . .
153
N icolae „ Bălcescu - democ;rutul revolttfio1mr şi
scrutorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
219
Alecu R.u~s?, Nicolae Bălccgeu şi CîntarPn
Romi.mei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
269
~j
Pastelurile sau Despre poezi<, natr,rii şi natura
poeziei la V . Alecsandri . . . . . . . . . . . . . . . .
Un puşoptist renegat : N. lstrnti. . . . . . . . . . . . .
291
321
Descargar