Litere
Paul Corn ca
INTERPRETARE
ŞI RA ŢIO ALITATE
Sentimentul general al oek)l ce nm pAŞlt in secolul XX I este că lucru ule nu
merg bme, că lecţu~ tmg•ce oJe treeu1ului nu pn.r să ne fi învăţat m1nte. că
echihbnll de putere ş• consimtămin t pe core se in terneuuă octuakl ordine a
l~.m~l e frogll ~ameninţa t s.ă se dcstrame . Cu adevărat ingrijorăto1 nu o faptU
că tot mai muhe ob1ecte, conduita, sentimente tind să se tronsfomle in
,.prob~me", dea să deVlnâ 1nterpretabtte, a că un număr tot ma1mare de mterpretă n pnr comandate de teamă, frustrat•i. paranoin, hedonism iresponsabil,
donn ţh de putere. ingrijorAtor este că auZim tot ma. numeroase voa care
culpabiltZeaz.A ra~unea. ca~ cind ea ar purta raspunde1eadogrodMi rekl~ilor
omul.,. cu transcendenta. cu cetlal!• oamem, cu el ins u şa . A devenet oare
rottonatitatea o marfă desuetă, fără valoare?
Această carte, o sin t eZă 1nterdtSC1phnarA a praebalor interpretahve loloSite in
şti intele umane . critica lite rară, comunicarea coti<ba nă etc , incearcă
fum1zeze ekmlentele ~ motiva~1le necesare unu1 examen nprofoodat aJ
chestiunii.
PauiComea
sa
Edl1ura POLIROM
www.polirom.ro
Paul Comea, doctor în filologie şi profesor la Facultatea de Litere a UniversitJ.Iii
din Bucureşti, acroalmenle profesor consultam, fost director genel'ill in Ministerul
Culturii (1953-1965), secretar de stat in Minislerul invăţJ.minrului, şef de caledră
şi decan al FaculllJii de Lilere (1990-1996). Membru in comiletul executiv şi
vicepreşedinle al AsociaJiei lnternaJionale de Lilel'ilNrl Comparati (1991-1997),
preşedinle in aerciJiu al AsociaJiei de Literatură General! şi ComparalJ. din
România, vicepreşedinte al Societ!Jii de ŞtiinJe Filologice din România. Dintre
..alumele publicate, amintim : Studii de literruurd romând modernA (ESPLA, 1962),
De Ia A.laandrescultl Eminescu (ESPLA, 1966), Originile romontismu/ui romanesc
(Minerva, 1972), Conceptul de istorie literord in culluro româneascd (Eminescu,
1978), Rtgultljocului. Ver.rantul colectiv alliteroturii (Eminescu, 1980), Itinerar
printre clasici (Eminescu, 1984), Aproapele si dtparttle (Cartea Românească,
1990), Semnele vremii (Eminescu, 1995). De acelaşi autor, la Editura Polirom a
aplrut /nJrotblcere in teoria lecturii (ed. a 11-a, 1998; ed. 1, Minerva, 1988; aad.
italianJ, 1993). La implinirea vinlei de 75 de ani, lbştii srudenJi, prietenii şi colegii
din l3rl şi sulinltale i-au dedicat ..alumul Ce1u11Jrea literord azi (Editura Polirom,
200J), coordonat de Liviu Papadima şi Mi~ea Vasilescu.
Lector : Magda Jeanrenaud
O 2006 by Editura POLIROM
www.polirom.ro
Editura POLIROM
laşi,
B-<lul Carol! nr. 4, P.O. BOX 266, 700l06
8-duii.C. Brltianu nr. 6, et.7, ap. 33, O.P. 37;
Bucureşti,
P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a RomAniei:
CORNEA, PAIJL
Iaterpn:tare fi n1ionalitate 1 Paul Cornea. - laşi: Polirom, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-46-0281-0: ISBN (Il) 978-973-46-0281-0
Prînled in ROMANIA
Paul Cornea
Interpretare
şi raţionalitate
POLI ROM
2006
Cuprins
În loc de prrfafd .
······ 13
1. Înielelerta ....
. ... 15
Defini,ii standard .
........ 15
intelegerea ca "sesizare" ..
....... 17
Ce lnsr:amniJ .a intelege~? ..
. ............ 17
Afectivitatea, plaslicitatea. autorrglarea ................................... 18
lntllitia ........................................ .
. 22
Caracterul prrjudicial al inJelegerii ..
. ........ 23
A • crrde • cd fntelegi si inerrnJa aprruimdrii . .
2S
fnfelegerra celorlalti.
. .......... 29
fnJelegerra )ltrbald şi nonverbal4 . .. . ..
.......................... .
.31
Întclegera. ca .. st!pinire a unei tehnici" ..
. .... 32
intelegerea ca .,sesizan: a intenţiei" .. .
. .................. 35
. ............. 39
intelegerea în contextu1 comuniclrii .. .
Dialogismul. BaiJJin şi Şcoala de la lblo Alto .. ..... ................... .. 40
.Dramaturgia ·lui Goffman li etnometodologia ............................. 42
Pragmatica .
. 45
.... 48
intelegerea ca .,acord". Gadamer .
2. Interpretarea ...
Origini.
Dcl"ini)ii .....
........................... .
Percep! ia şi bqclegerea primari .. .
La ce ne ajuti intcrpmma? .
. 54
. ............... 54
. 51
. ... 59
. ............... 61
irm "a şti" şi ,.a prezuma" .
Re:la~i
inut in'elegerea primad. şi interpretare ....
.,Dimensiunile" inierpretlrii şi condi~ile ei
de semnificativitate. De la "aerul de vorbire" la .,discurs" .
Corelalii ale interpn:tlrii : divinalia,. lectura şi n:lecrura ..... .
Interpretarea şi jocul
.E>pli<area • şi .explica(ia • ...
Sensul ca Jlu.t semantic" şi .,ntgociere" .
Resursele cognitive ale inrerpretdrii ........ .
Comprehensiunea. Explicarea fn sens larg .. .
Explicarea in sens restrins (.. propriu-zisd ") .
3. Confruntarea Ori de sfiFJit dlnlre raJional
"lnterpn:wa. este un act raponal" ..
Un termen greu de dcfmit
Semnifica,ii actuale
De la Platon şi Aristo!tlla Lumini .
Ra/ionalişti şi empirişti
. . .. .. . . .. .. . .. . .. . ..
............ 65
..... 67
. ..... 73
... 76
... 80
8S
86
. ... 89
......... 96
98
şi in~lional
.. 103
103
..................... 104
/OS
......................... 107
............. 112
.. ... .. ... .... .. ... .... .. ... liS
Uuninil<. Kmrqi H<e<l.. .
DesChiderile modemit.aJii ............................................................ 119
Mimjele noii epoci. AMgwte Co1t11e .
.. 119
Pozitivismul. ClDude &nrard. Gherea, lAnson
.... 122
Remodeldri ale rafÎoNJlitdfii. De la geometriile
noneuclidiene la ideal-typus-ullui Ma:c ~ber .
IlS
O societflle filozojicd din Viena Q/IJIIui 1911 .
......... 127
Pozitivismul logic# ilw.iile lui ...........
.......... 128
1fllerludiu "' Witlgenstein. irure .a spUIIe• şi .a ardta• .....
130
Evolulia pozitivismului logic. Un eşec productiv...............
.. 132
RtJiioNJiişti contemporani. KDrl Popper •
...................... IlS
HabermtlS şi cele dowlw.uri ale limbajului .
. .. 141
.Ra/iUIIea com~~t~ica}ioNJhJ" ................. .
./4S
Criza ra~ona.Jitl~i contemporane ......... .
...... /SO
RaJi~~t~ea ca foTJd auJodestn4ctivd. Hortheimer şi Adonro
153
Ftyerobend şi limitele mtionalitdiii ..
. ............... ISB
Asaltul irotioNJiului ..............
168
Rnaloriuura miturilor.........
............ 169
Gilbert Durond şi iiNJginarvl simbolic ..
. .. ······· .......... 173
Magia in viziunea lui Uvi-Srrows .......................................... 176
Culianu, magia, erosul ~i m.wca aplerd .
.................. 179
Credinta religioasd ti mtionalilalea
...... 184
Perplexirdiile ~riîntelor dure ......... .
.. ................................ 190
RafionalirtJie, imaginaJie ti frl/ionalizarr
................... 197
lnrrl mythos si logos .
. ..... 202
Cririci postmodeme la adresa mtionalirdtii .
. 205
• Who is rhe masrer ? " ...
.. 210
4. Genurile iDterpretlrii ...
.. ............... 215
Modalil1P ale "traducerii"' .
Traducerea inlerlingWsticd ..... .
Executia ~i aplica{ia ............. .
A.legoria ......•... ..................
E._plicarea ca explo~ a conexiunilor
.. .. 216
.. ........ 216
.. ....... 226
.. .. 229
... m
.. .......... 235
ExegelJJ ...
.. ... 235
.................................. 243
Modtlul si pcMSiirea
. 247
Comenlllriul .......... ..
Conjecwra .......................................... .
.. .. 249
. 251
Descifrarea ...................................... .
Explicarea ti modalirdtile ei .
5. Substnu:turi jl contslt ale raponalitiPIInterpniiiU•e
ce lac cind îmi 1:U111p1r o clmaj.! 1" ......
Structurile anticipative ale raţionalil1Pi iruerpretati~
.Ştiu
DisponibilitQ/ea orienJDid ......................... .
Ofenomenologie a i11/elegerii ca ,.mod de afi- ..
Cercul hermtneuric ......................... ..
Prejll/Jecalll ti reabililllrea ei de cdtrr Gadamer
Foqa modelaloarr a traditiei ...... .
Umbaj li ll!ldi/ie
Clasicul ti YiralitQ/ea rradiJiei ..
~FIIlîunea orizonlurilor" ..
Desprr rradiJie ~; lradiJii ............... .
,.Revenirea la lucrurile iruele" ....... .
De la teoria precomprehtruiunii sprr ~tiinJele IUNUie
....... m
. 256
. 261
. ........ 261
... 263
267
.. 270
. 274
.......... 211
.. ....... 281
.. .. 28S
.. ...... 281
........ 289
............. 291
6. O piinll a îllConştitnluJui "
..... 298
Contro'imt in jurul lui Freud
.... 198
... 300
ln~ll!.ieşi
rigoare ................... " ................. .
Freud şi rom.ânîi
ŞilO!UjlJ>!iunea ..
Co!UJliU) psihanalitic de .iruerprewe" ........ ..
Aplicatii psîhanalitice la liten~nni ..
7. Flln-otul prt..Oai, (Jhckg,.••ăJ .....
8. Coudijiooana socio-culturall a at:ti•itllilor cognitive ,..
.. 302
... 303
.305
... 307
.. .... 312
.. 316
. ... 323
Devenirea sociali a individului ..
' .. 323
en.lin!ele ............ ..
.. .. 326
TtOria dispozitioMld o crtdinfllor ..
..326
...329
Fixarea convingen"lor dupd Pti!tt .
Crrdem ct voim ?
.... 332
Crrthm ce asendm ?
....... 335
Crtdin!tlt şi inttrprtltlrro
... 336
Altgereo tafiottaid ii injlutnţefe inco~~Ştitnlt .. .......... ".......... . ..... 339
Cmiilftelt coltcriw
... 343
Ideologia
.346
Cont/U'Itrst IJSilpra definiJiei ,.
.. .. 346
Fftcte de .pozilie· şi de .disp<nifit• ...
.. ........ 349
Fur~c:fiile idtologiti ....
..351
//Jll sfl'lit ideologiilt ? ....
...355
lnltfec~Ualii şi idtaJogitJ .
... 358
În loc dt epilog .
.361
~ilelQClale
.. 361
9. Oral li scriptic .................................. ..
Statutul oralill~ii şi inferioritatea scrierii la Plaron ..
Ftrple:<itl!ile ornlitapi. O analw CQO<ret'l .•
AstrţJ'uni ti octe de vorbire.
Alfred SchUtr.. Aaron Cicourtlti procedurile interpreUJiive
Probleme olt dialogului
Dialogismullui F!'Mcis Jacq11es ...................... .
. 371
. 371
...373
.. .. 376
.... 378
.......... 381
.. ..... 383
-~
.
~
~~~~··················~~~·~·········w
............ 387
Crle trei modalit6Ii ale rut111Jii'l4rii ....................................... 388
intre semiotic si anistic ........................................... .
... 393
/conicitatea sensului ...
. .... 3!14
Conceptul de lireraritate ...
. 396
Experienra esteticd ...
................................................ 398
Jdenriwrea operei lirerarr: autonomie SaJl dependentti de receptor ? ..... 400
SepuraTPa emitentului de destinatar
10. Funflionarea interpretArii .
. .......... 404
. ... 406
. ..... 406
Autonomia obiect1dui de interpretat .
............................ 407
Principiul coerenţei ....
. ...... 409
.Drepturile lutului· .. ...................................................... 410
. ..... 412
Principiul economiei ..
Principiul caritd/ii
······ 413
Condi(ii de posibilitale ..... .
Dorinfa de a intra in joc ..
Constituenlii procesului interpn:tativ .................... .
..................
A. Fixa~ şi tematizarea scopului
........... ················· ........
.............
8. Problemele coruexrului .
..
Situa/it # contat
413
415
416
416
Contat primaqi contat seciWlar ..
. ................................. 417
Conturul in Wziunea Sperber- Wilson ....
. ................... 420
..422
Condiiii ale come.rt111Jiiz6rii operelor literore ...
. ..................... 423
Punerea in contat ....
..426
C.lnfereolf:le ...
. .... 427
Ra(ionamente 1:300nice ..
...... 428
Deducfia ....
........ 431
lnducfia.
........ 433
Ra(ionamentul nonc.anonic
. ..... 434
AbdULIÎO .... .
..435
Analogia .......... .
.438
.Modelele mentale· ji .illlliile cognitive•
. .......... 442
Alte rofionamente nonranonire .. .
.. 442
Pc ce se bazea..rJ infen:~le? ............ .
....... 446
D. Arbittajul sau conjecrura
. ......... 447
E. Finalizarea. Cind şi cum se incheie o iDterpn:tare?.
11. Strategii interpretat in ..
lnterp~tarea
textelor refe~nţiale ..
Ce se intimplA cu t9tele literare? ..
Avatarurile inteo,ionalismului
.... 450
........ 450
. ... 4Sl
...... 4S6
..4S9
AnliintenJionalismul si problemele lui .....
Rtciclarra intell/iei şi ~ comenlariul rrdublant • al lui Derrida .......... 461
Programarra comprrhensiunii
Rtgdlirta autof'Jilui ..
Controctul de Jecturd
... 462
..... 464
.466
.467
O tipologie fn functie de conJe:tltlt seCJUJdarr..
... 472
Contatllilliwrra geneticiJ ......
......... 472
Con1at110lizarra sllbiecriviJ .. .. .
... 473
Con1at110lizarra fenomenologicd ............................................ 473
ContaiiiD/izarra transtatlltlld (inJenatlltll4) ..
. .......... 474
Contatllillizarra alegoricd ...
. 474
Contatlltllizarra politico-idtotogicd ......
...... 474
ContatUilliwrra lingvisticd ............................. .. ................. 41S
ContatUilliwrra rrtoricd ...
....... 41S
ContatUilliwrra deconstf'Jictivistd
.41S
Profani şi expeJli &ti cu interpretma literaturii
............... 476
Fbate fi reglemellla.IJ inltrpretaru literari? .....
. .... 480
.Tesllrile" lui Armstroog.
... 4112
Practica lecrurii literare e..pene ..
.48S
Tipologii ale interpretârii ...................... .
Il. Limitele IDierp..tlrll
..... 491
Nonconceprualizabilul şi nonverbalul ....
............... 492
Animism şi detcnninare ....
... 494
bnproprietl!ile limbajului şi lipsa transpareni<i.
. ...... 497
Intre nihilism şi dogmatism ........... .
lorerpret.area şi discursul mitic ........ .
............................... 500
Insttumentali.zarea arectivJ şi ideologici .
. ..... SOl
Limitele interprctJ:rii io literarurl ......... .
..... SOl
.Expresivitarea involunwl" c:a alibi ...... .
. ....... SIS
inue "uzul liber", interpretare şi .,suprainterpretare"
.......... Sl8
Supr11întcrpretarea cabalistid. Infinitatta sensului .............................. S23
1'thnicilt inltrprtlative ale cabalistilor ... . .. . .. ... ..
. ...... S:ZS
Rudicalismul cabaliJtilor 1i radicalismul modtnrilor ....................... S28
Il. Probleme ole Ylliditllfi ........................................................ S30
Vulidaro şi coduri ...................................................................... S30
<"ri~eriul roncordanjei dinlre emmluri şi realilatea descrisi! .................... S34
C'rilcrîul coen:n~ei ..................................................................... S38
C'rilcrîul consensului ... .......... .... .. ........ ... ....
.. .................. S39
Vulidan:a .prelellliilor de validare" ................................................. S42
.Eoica discupei" ........................................................................ S4J
Nein!Oiegerile şi depl!ioealor ........................................................ S49
Argumeowu şi penuasiunea .. ...... .... ... .. .... ... .. ... ... .
...... SS4
Mudelul Toulmin.. ... . .. . .. .. .. .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . ... ...
. .................. SS9
Mumigne şi pmlirerma inmopredrilor ...
•.....•. S61
.. S6S
A fi rajional .............. .
Bibliogroflt ............... .
lndrz nomiruun .........
.S69
. ........................................... S89
În loc de prefaţă
Am scris aceastJ. cane in inten(ia de a studia statutul inLerpretJ.rii : a-i
analiza originile, modalitJ.(ile functionArii, vecinătJ.(ile contextuale, domeniile aplica.rii, influen~ele care o modeleaza, limitele de validitate, rentabilitatea cognitiv!. Nu (in sJ-mi rezwn aici ideile, nici sA aduc lamuriri
suplimentare asupra temei. Moti'iul e clar: daca o-am reuşit sA ma. explic
suficient in cele 600 de pagini ale cartii, voi izbuti cu atît mai pu(in s-o fac
in citeva rinduri. De altfel, asemenea oricui şi-a încheiat tocmai o cercetare
preteJllioas.l şi ampla, sinl încJ. prea aproape de ea spre a o pri'r'i cu deraşare­
conditie primordiall a unei serioase interoga(ii critice.
Singurul lucru pe care simt newia sJ-1 împlioesc în aceasrJ fald prefa\1
c s:i-mi exprim gratitudinea fa\1 de cei care m-au ajutat s-o scot la caplt.
Doresc, in primul rind, sa. mui(Umesc so)iei mele, care a fJ.cut tot ce i-a stat
in putinta. - şi chiar ceva pe deasupra - ca sA-mi asigure un climat de confon
psihic şi sA ~ sprijine în învingerea momentelor de impas; familiei mele,
lui Andrei şi Octa'r', Alinei şi Adei, care m-au înconjurat cu o aten,ie
afectuoas1 pe intreg parcursul muncii.
Le sînt recunoscator lui Mihai Zamfir şi lui Andrei Cornea pentru
osteneala binevoitoare de a-mi fi citit manwcrisul şi de a-mi fi imp1rt1şit
pretioasele lor observatii.
Adresez multumiri calduroase doamnei Magda Jeanrena.ud, care mi-a
t.lo'r'edit o data. in plus fidelitatea prieteniei ei, acceptind, într-un moment de
suprainca.rcare cu treburi, sa. intreprinda. o lectura. exigentJ. şi minu,ioasa. a
textului ; domnului Adrian Şerban, redactor de cane, pentru priceperea,
!iirguin'a şi, nu in ultimul rind, tactul demonstrate pe iotregul parcurs al
muncii; domnului Sil'r'iU Lupescu, directorul Editurii Polirom, pentru
sprijinul sAu constant şi amical.
in prefata la editia a doua a Societtltii deschise şi duşmanilor ei, Karl
Popper spune: .,0 cane nu este niciodata. incheiata.. in timp ce lucrăm la ea
14
iN LOC DE PREFAŢĂ
invllJim indeajuns de multe lucruri penlru ca in momentul cîJKt ne-am
intors ochii de la ea sll o glsim imaturi" (trad. rom. de D. Stoianavici,
Humanir.as, 1993). Poate el urui vor socoti cuvînrul "imatur" exagerat. Dar
dacl Popper il crede valabil pentru sine, arunci il pot admite şi eu.
P.C.
iunie 2006
1. Înţelegerea
Definitii standard
Faptul psihic al întelegerii este atil de complex incit nu sînt sigur dacl
un singur concept ii acoper! efectiv toate speciile şi spe\ele. E oare
acelaşi lucru si înlelegi o teoreml matematicl, un poem modernist, un
sentiment, un mit, o sonată, un vis, comportamentul unui necWlOscut,
planul unei case, cauza unui eveniment, functionarea unei maşini etc.?
d te înţelegi cu cineva, in sensul căderii de acord asupra unei chestiuni
oarecare? si ai ioJelegere, altfel spus, ioglduin\1. tolerao\1. pentrU
felul cuiva de a fi?
Cu perspicacitatea-i cunoscuti, Wittgenstein a relewt complexitatea
tennenului şi şi-a mlrturisit perplexitatea. Folosim cuvintul - spunea el ,.şi cind e vorba de cineva care cunoaşte bine o limba., şi in cazul unui
incepl!tor, şi cînd e vorba de o frază muzicall, şi cind e vorba de un text
scris". Impotriva procedurii curente de a ca.uta .,ceva comun tuturor
lucrurilor pe care le subsumlm. in mod obişnuil unui termen general",
el preconiza ca, in locul unui substral unitar, sa avem în vedere notiunea
~reu de explicitat, totuşi foarte sugestivă, de .,asem!inJ.ri de familie"
(Wiugenstein, a, p. 51-52). Altii dati, inclina sll creadl el faptul de a-i
atribui întelegerii "caracterul de •proces psihic• unifica., deşi intr·un
mod înşel!itor, diversele varietlti. Cu toate astea, esenţialul procesului
trebuie s!i fie acelaşi, de vreme ce ne servim de acelaşi concept" (idem, c,
p. 74-75). Ultima fraz.!I a pa111g111fului e decisivi: existli probabil un
"numitor comun" indus de utilizarea unui "singur" cuvint (cum ştim,
termenul "in).elegere" are şi un sinonim: "comprehensiune", însă, cum
vom vedea imediat, echiwlenţa ridicJ unele probleme). Definitiile
standard ale dictionarului inceard tocmai sa identifice şi s1 sistematiuze
16
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
accep,iile principale ale cuvinrului, care-şi ofer~ umbrela generoasă
atîtor nuan'e şi panicularită'i.
Românescul .a illJelege" vine din latinescul intelligm, care in franceză
a dat substantivul intelligence, dar nu s-a păsuat ca verb. Proprietatea
de "a intelege" e exprimata în francez! prin verbul comprendre, cu
semnificaiiile: a cuprinde intr-un ansamblu, a coniine in sine (a îngloba);
a da un sem clar (a descifra, a sesiza, a interpreta), a-(i da seama de
cauze, motive; a avea o cunoaştere intuitivă (comprehensiune). Aceeaşi
sferă semantică este pailial interrecLarJ de verbul entendre, care înse.amn1
a acorda atentie, a avea intentia ; a percepe. a sesiza ; a percepe prin
auz, a ascu1ta; a accepta, a conveni, a se pune de acord etc.
Românescul "a intelege" preia semnificaJiile centrale ale ambilor
termeni- şi comprendre, şi emendre -, adăugîndu-le chiar una in plus.
Avem astfel, in mod esenlial: l. a sesiza, a perrepe cu mintea, a pricepe,
a pătrunde la cauze; 2. a accepta, a conveni, a cădea de acord; dar şi
3. a avea bunJ.voinţJ, a manifesla toleranţJ.
Hans-Georg Gadamer observa că germanul verstehen (rom .• a inielege", eng. to undersllJntf) pare să fi fost utilizat originar pe teren
juridic: a apa:ra o cauză (eint Cause versteherr). Prin extindere, termenul a ajuns sa însemne cll apararea cauzei striine a devenit o cauză
proprie, ca: ea a fost asumata. atit de trainic incit niciun contraargument
al adversarului nu I-ar mai putea descumpăni pe avocat. Înielegerea ar
implica deci o "apmpriere" a obiectului, o corelare cu sinele. Cele
două accepiii contemporane ale lui verstehen : a inielege ceva şi a se
pricepe la ceva (er versteht nicht auf das Lesen = n-are abilitatea de a
citi), prima de .inielegere" propriu-zisă, a doua de savoir{aire (aptirudinea de a se achita de o sarcinâ la nivelul practic), manifestă aceeaşi
conştiin~ de sine în rapon cu ceva exterior ("ştiu cum trebuie sa: mll
descurc") (Gadamer, a, p. 52). Prin urmare, comentează Gadamer,
misiunea de baU a înlelegerii constă in elaborarea de proiecte autentice,
care să corespunda obiectului. Însă această deschidere spre Celălalt nu
se obline printr-o neutralizare a subiectului : "Nu e nici posibil, nici
necesar, nici de dorit ca s1 ne punem pe noi înşine in paranteza:"
(ibidem, p. 81). intelegerea implică sinele in mod necesar, e pinâ la un
punct o autocunoaştere.
ÎNŢELEGEREA
17
ln1elegerea ca .sesizare"
Ct•
înseamnă
"a înfelege" ?
Intelegerea e o functie centrala: a inteligenJei, care vizează sesizarea
cun1inutului semantic al unui enunt sau al unui text, plltrunclerea esenJei
unei situaJii, unei probleme, unui comportament, unei s!J.ri de lucruri
etc. Cind .,intelegem", ne facem o idee ciad despre "ceva", confonnli
lli.lturii sale, ne reprezentlm adecvat o problemll sau un aspect al ei,
surprindem cauza unei actiuni sau mobilul ei, ne descurtllm in haosul
11parent al unei imbulzeli de date, instaurllm corelatii pertinente intre
uhiecte, persoane, evenimente, fenomene etc. Sesizarea comportă integrarea selectiv! şi evaluarea de noi informatii în orizontul cognitiv al
subiectului . ..inteleg" doar dac! sint in stare si absorb infonnatia noul,
punind-o in legAturi cu stocul meu de reprezentllri şi cunoştinte (Repertoriul), şi dacll dispun de strategiile necesare pentru a o asimila (abilităli
procedurale). Practic, înJelegerea unui elllllll ar ronsLa din: 1. identificarea
a ceea ce "spwte" referentul (despre ce se vor~te); 2. conectarea
rcferentului cu ceea ce e predicat despre el (infonnatia noul conJinu!J.
in predicat trebuie integrată la "adresa ei corectă" din memorie) (Brown,
p. 64). ÎnJelegerea reclama deci o anumit! competent.i, care se bizuie
pc însuşiri native, dar şi pe o zestre de cunoştinte indispensabile (privind
limba comuni, sistemele de convenlii şi stereotipii de uz curent, o
vulgata enciclopedici! minimala etc.). Aşadar, ea implica, deopotriva,
natura şi culturi, spontaneitate intuitiv!, dar şi un anumit grad, fie şi
elementar, de cunoşlinte şi antrenament cognitiv.
intelegerea intr! in acJiune automat, ori de cite ori plonjlm in
activitllli cotidiene - bricolaje, întîlniri, conversaJii, tranzactii etc. -,
cim.l receptăm sau producem texte, conducem automobilul, traversi!m
.~trada, ascultăm radioul, ne uitlm la televizor, cînd învli.Jim, judeclm,
ne amintim, rezolvlm probleme etc. Trecerea de la reflex la reflectie,
de la automatism la deliberare, de la spontaneitate la actul conşlient al
iutcrpretllrii se săvîrşeşte prin stadii intermediare, adesea dificil de
tliscriminat.
Un exemplu tipic de pasivitate il oferli visul, in care individul
inrcgistreazl imagini de persoane, decoruri şi intimplllri, ca şi cînd ar
18
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
fi luat prin asalt : siluete mai conturate sau evanescente, bizare, inv:I.Ima~ite
intr-un soi de balet enigmatic, i se impun cu tărie, fără ca, aparenl, eul sa.
aib:l. vreo iniţiativă. În acesr caz, conştiinţa pare a funcţiona asemeni unui
"organ de simt care pennite perceperea calită(ilor psihice" (Zamfirescu,
p. 106). Dovada c:l. nu "ştim" ca. visăm e dl, trezindu-ne, in prima clip!
de buimllceal:l.. se intimpl:l. sll nu ne dlhn seama dad ceea ce am
"văzut" şi am trăit a fost sau nu .,aievea".
În schimb, in lectura unui afiş publicitar sau in răsfoirea unei gazete,
e posibil ca elementele aUiomatizate ale componamentului (in spetă
capacitatea de decodificare a limbajului şi cunoaşterea convenJiilor
culturale curente) sll functioneze in paralel cu o anumită conştiintă a
situaiiei. Evidenl, aceasta variază, poate fi mai mare sau mai midl, dar
cine ar fi în stare s-o măsoare şi, la unna unnei, la ce ne-ar folosi?
Deşi teoretic grani(a intre intelegere şi interpretare ar trebui sa. se afle
"undeva", in cele mai multe cazuri ea e greu sau imposibil de stabilit.
De altfel, e şi inutil s-o cllutăm. Important e ca., in punctul de plecare,
actionam spontan, ca de la un moment dat inainte, cînd pe traiectul
comunicării survine un blocaj, un incident neprevllzm sau cînd, pur şi
simplu, simiim nevoia de a aprofunda ceea ce ni se dezvllluie incon·
sistent sau promi(ator, dar aburos (de exemplu: ce a inteniionat interlocutorul sa. spuna.? e oare corect ce a afirm al?), declanşAm un soi de
mic! "anchetă". trecem pe o treapta superioara. a fonnilrii sensului.
Adie!: ne "implicăm", luăm act de situatie, ne rechem!m instantaneu
în activitate eul "pensionat", reconsiderăm atent starea de fapt, cintărim
cirt:wnstan(ele, analizăm îndreptătirea expresiilor folosite, c!utăm solutii
de clarificare şi deplşire a crizei de semnificatie. le testlhn mental
eficienl3, într-un cuvînt - interpretăm.
Afectivitatea, plasticitatea, autoreglarea
intelegerea mobilizează toate resursele spiritului, amestecînd diverse
niveluri de activitate mental! într-un complex de imagini, inten(ii,
emotii, supozi(ii, ra(ionamente logice şi analogice, intuiJii. Citind-o pe
Harmah Arendt, Edelman consideră relevanta sugestia cunoscutei eseiste
de a imagina ca. intre activilătile superioare ale intelectului ar avea loc
un fel de dialog intern, un soi de "doi în unu", purtat intre Vernunft
(raiiunea pura.) şi Verstand (o comprehensiune direct legală de procesele
INTELEGEREA
cu~~,nitîve
19
subliminale, de perceptie, afectivitate etc.) (Edelman, p. 267).
t'clc doua. tipuri de activitate ar corespunde, din punct de vedere
neuro-fiziologie, celor doul emisfere cerebrale, disimetrice şi, in acelaşi
timp, echipotentiale (intrucit, in cazul unor leziuni, fiecare emisferă are
pusihilitatea s;l preia o pane a functiunilor celeilalte); stînga guvemea.za.
JIÎUdirea analiticll, abstracta., rationalitatea şi calculul, secventialitatea,
indinJ.rile spre tehnicl, masculinitatea, in vreme ce dreapta controleaza.
Mindirea inruilivl, concreti, compreheru;iunea, simultaneitatea şi sinteza,
~.:umunicarea psiho-afectivll şi ana, feminitatea (Marin, a, p. 89-90).
O chestiune de insemna.rate cruciall, dar nerezolvată satisflcJtor
pinA in momenrul de fali o constituie interacţiunea dintre activitatile
intelectuale superioare şi sistemul afectiv. Desigur, nimeni nu conteslă
existenla influentelor reciproce, îmA, din pllcate, nu dispunem ind de
n teorie care s3 explici teze in mod precis legllturile celor doull domenii.
Freud a flcut mull pentru lllrgirea cunoştinlelor noastre in materie.
·n.Jtuşi, unor cerceta.tori de azi, srudiile sale, tinzind d explice eli
uparatul nostru psihic devine ineficace cind e invadat de pulsiuni şi si
~:onditioneze învestiliile cognitive de mecanismul sublimlrii, le par
prea speculative.
Cei mai multi psihologi comiderl eli perceptiile, amintirile şi interpretllrile coru;tituie ingredien1i esen1iali ai emotiei. Dacll o stare de
excitatie poate fi trllita. din unghiuri emo1ionale foane diferite e tocmai
din cauza modului în care aceasta e identificati şi interpretati. Pe de
:dlll pane iru;ll, reac1iile emotive sint adesea mai rapide decît interprelllrile situatiei, de vreme ce resimtim anumite emotii înainte de a le
~:unştientiza, ceea ce s-ar explica prin existenta unor trasee neuronale
~:arc ocolesc ariile corticale legate de gindire. Richard Lazarus se
numllr~ printre cei ce SUS\in eli o evaluare cognitiva. a situatiei precedJ.
de obicei emo1ia. deşi admite şi el eli r.lspuru;uri emotionale de tipul
atractiei ori dezgusrului nu impliell neapllrat o luare de act conştientă
1Mycrs, p. 454-457) .• Ceea ce lipseşte fundamental in psihologie e o
teorie falsificabill a relatiilor intre cele două sisteme" - scrie Annick
Weii-Barais (Weil-Barais, p. 57). Termenul .,falsificabil" în enuntul
acesta e luat in seru; popperian, allfel spus, vrea si accentueze necesitatea unei cercet.lri .,ştiintifice", în intelesul tare al cuvîniUlui.
Al!minteri, corelatia dintre gîndire şi emo1ie e resimlitl intens de
nri~:e subiect. Ştim foarte bine, din proprie experientJ, el oricit s-ar
20
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
lli.sa cineva absorbit, în anwnite momente de har, de propria-î meditatie,
oricil s-ar abstrage lileralmente din contextul sli.u de viată, devenind una
cu ratiunea, pinlla urmă gravitaţia teluric! îşi spune cuvinrul. Gindirea,
ca şi intelegerea depind de senzatiile trupului şi de emotiile suflerului.
O iritare bruscă, o secreţie sporită de adrenalină limi1eaza resursele
individului. Odata. cu pierderea stăpînirii de sine, scade agilitalea sesizarii, intelegerea se tulbură, devine confuzâ. tinde să se blocheze.
Orizonrul mintii pare să se restringa., iar putinta unei reacţii alternative
se reduce pîni la disparitie. Dimpotrivă, o stare de jubilatie sau de
exaltare, produsă de un eveniment fericit ori de un efort creator, în
armonie cu predispozitiile lâuntrice, augmenteazâ posibililăţile intelegerii. Subiecrul capătă aripi, e parcli. purtat spre ţel in mod rapid şi
luminos, de o forJa supranaturata. Devine pard. mai limpede decît
oricind afinnaţia lui Heidegger că înţelegerea ne proiecteaza spre
propriile posibilitli.ţi.
Printre atributele caracteristice in1elegerii un loc insemnat îl deţin
"plasticitatea" şi "auton:glarea". Ele explicli. de ce natura a ceea ce
trebuie în1eles prelimin~. pina la un punct, aptirudinile mobilizate şi
modul de desflşurare a procesului sesiz~rii. Mijloacele par de fiecare
dală adaptate san::inii asumate, mizei puse in joc, gradului de motiva1ie
a subiectului. În funcţie de hazardul confruntllrii cu anumite obiecte sau
de alegerea lor intenţională - probleme ale meseriei ori specializârii,
conversaţii intime sau pe teme generale, lecturi ale unor opere de tip
diferit (ştiint~. filozofie, muzid, ane vizuale) etc. -.ne dovedim capabili de prestatii adecvate siruaţiei, aşadar variate în accentul cognitiv şi
investiţia emoţionalli..
Dar, desigur, ceea ce frapeaza. este exuaordinara dive~itate a înţele­
gerii la scara interindividualli.. Unii manifestă o preponderentă evidentă
spre viziunile de aruamblu, spre aspectele globale, alţii inclina spre
particular şi concret, au parca. un organ special pentru detalii şi nuanţe.
Mulţi subiecţi, probabil majoritatea, fonneaza semnificatia sau o asumll
secvenţial, pas cu pas, flră a opera discontinuilăţi ori salruri. Alţii, în
schimb, de obicei mai puţin numeroşi, in condiţii de solicitare motivata,
caulă de la sine cli.i nonrutiniere de rezolvare a unor probleme; ei
pli.răsesc adesea procedurile algoriunice, deja repertoriate, în favoarea
unor proceduri euristice, ingenioase, care accelerează drumul spre
soluţie sau inlărură obstacolele prin ipoteze alternative sau mişc~ri
INTELEGEREA
IICII~tcrnate.
li
Unii se simt "acasa" in matematica. şi fizică, exceleazA in
l·npa~itatea de a gîndi logic şi a rationa deductiv. Al(ii au o deschidere
~pedala pentru literaturi şi arte, îşi stapinesc anevoie pU.cerea de a
imagina, de a-şi investiga conştiinta, in ascunzişurile şi subterfugiile ei,
de il se lăsa purtati de vibratiile sensibilita(ii, nu neapărat in crearea de
npcrc. ci în bucuria lecturii, a spectacolului, a concenului, in rJ.sB.pd
l'U culori. sonuri, fantasme, fictiuni.
Howard Gardner a teoretizat intr-o cane relativ recenta. (1983)
l'AÎstcnJa a şapte tipuri de inteligen~. cărora le-ar corespunde tot atîtea
li1rmc ale intelegerii. Dupa psibologul american, inteligenLa ar pmea fi:
lin~vistidi, logico-matematid, muzicall, spatială, kinestezică, orientata
spre sine şi orientata spre alte persoane (Gardner, b, p. 250 şi urm.).
Nu cred oponunJ. o discu~ie asupra acestei tipologii, care-şi are, in mod
~·vil.lcnt, puncte de sprijin, după cwn, tot atît de evident, prezintă şi
laturi vulnerabile. Am citat-o pentru a sublinia că monolitismul intelectualist, multa. vreme dominant în .,intelegerea intelegerii", e azi in
pierdere de vitezl. Nu e important dad pot fi distinse trei, şapte sau
1cec varietă~i de inteligentă. ci ca e inexact a reduce polimorfismul
termenului la unitatea rigida. a logicismului ~i a gindirii conceptuale.
In orice caz, o diviziune majorl separt latura sa .,rationala" de cea
pc care aş nwni-o "existentialll". Cea dintii are în vedere aspectele
logice, coerente, inteligibile ale lwnii şi operează cu criterii, reguli,
temeiuri, noliuni. Cea de-a doua promoveazl emotii. experiente. ima,.:ini. trăiri sufleteşti, fantasme etc., aducind in spatiul conştiinţei şi
sugerind existen\3., dincolo de ea, a inepuizabilelor zăcăminte de irational. cu care raţiunea, vrind-nevrînd, rrebuie si convie(Uiască. Cel
•naî bun exemplu al functionArii intelegerii de tip .,existential" îl gbim
in ••bordarea pertinentl a poeziei şi, in genere, a anei. În aceste domenii,
prccumpaneşte ceea ce I.A. Richards nwnea .,limbajul emotiv", unde
ll'fcrinta e subordonata. "atirudinii" şi, prin urmare, nu se pune problema
;uh.:v~rului ori falsitlţii. De aceea, cei ce vor ~ .,înteleagl" creaţia
1rchuic .,si poatl primi şi unifica o experieniJ. f1.d. si încerce si o prinda.
mir-o plasă iniele<:tuala sau si sroan:.l o doctrinll" (Riclwds, p. 260, 277).
lu lectura unui poem sau în audierea unui solo de vioarl, ceea ce ni se
i111impl~ deplşeşte sensul şi referintele. Starea noastra: de spirit nu poate
11 rcll;•tă prin concept, inteMitatea şi dramatismul trăirii nu sînt comunil·allilc prin niciun fel de parafraza..
22
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Intuitia
Exislă doua. acceptii ale conceptului de "intuitie". Una e cea intelectualist3, a filozofiei clasice, exploatală de Kant şi fonnulat! exemplar
de Descanes: "Prin intuiţie nu înţeleg - spunea cel din unnll - acea
impresie nesiguri pe care o dau sim(Urile, nici judecala inşeHitoare a
imaginaţiei, atunci cind cirp!ce~te lucrurile împreuna., ci ideea unei
minţi limpezi şi atente care este atit de simpli şi de distinct! incit nu
mai poa1e exista nicio indoiala asupra lucrului pe care il intelegem.
Altfel spus, intuitia este ideea neindoielnic1 pe care o elaborea.ză o
minte limpede şi clari, atunci cînd se ajut! numai de lumina ratiunii"
(Descanes, p. 144).
O a doua accepţie, antiintelectualist!, favorizata. de romanlici, des
intilDitllla poeţi şi la matematicieni, a fost teoretizat! de Bergson drept
un mijloc de cunoaştere opus inteligentei, pennitînd un acces direct la
interiorilatea vietii spiritului. În acest din unn! sens, deşi nu neapArat
în expresia dati de Bergson, conceptul e azi extrem de raspindit. Multi
il echivaleaza. cu presimtirea ori Herul, ira)ional in subslanlJ şi intraductibil in cuvinte, ca~ ghideaza uneori intelegerea din preliminarii
directia concluzie, firi a mai urma traseul lung şi laborios al argwnentlrii.
Rationaliştii explic! scuncircuitara etapelor drept consecinta unui
travaliu subconştient. Eboşa solutiei s-ar ivi sub fonna unei revelaţii, a
unei bruşte emergente. aparent nemotivate, insi numai dupA ce problema
in discutie a fost supus! unei cercetări serioase, a fost ginditA şi râsucit!
pe toate fetele. "Inrui(ia - scrie Henri Wald - nu este nici logici, nici
supra-logic!, ci infra-logicl, deoarece nici nu se opune logicii, nici nu
o deplşeşte, ci o p~gAteşte. Intuitia este, de fapt, o induqie incomplet!,
amplificatoare, care în loc s! se desflşoare treptat, de la o premisl la
alla şi apoi la concluzie, salt! strlfulgerător de la individual la general."
(Wald, p. 53) În aceeaşi perspectivA, Umbeno Eco considerA inrui1ia
drq>t "o foane rapidl mişcare a mintii. pe care teoria semioticA ar
trebui s-o poală descompune in toate elementele" (Eco, d, p. 182).
Aşadar, practic : toti au vlzut mere cAzind din pom, dar unuia singur
i-a venit ideea legii gravitatiei. Newton avea desigur o minte genial!,
dar era şi preocupat pinA la obsesie de legile mecanicii cereşti. De
obicei g!seşte acela care ştie să caute. Intuitia nu e un dar divin, e un
iNTELEGEREA
ll
11nvilcgiu al celor superior dotaţi, capabili. in acelaşi limp, de un efon
perseverent ~i pasional. Ea gratific:J o munci trudnică şi obscuri, care
1111r
şi
simplu scapi observatiei curente.
Cu totul alt sunet de clopot întimpirtam la Cari Gusr.av Jung. El
intuiJia drept "o funqie psihologiei de bază", "care mijloceşte
pcn:cptii pe cale inconştientll". Nu e nici senzatie, nici sentiment, nici
dcduqie intelectualll, "deşi poate si apari şi sub aceste fonne" . .,Conti~.:nnsidcrl
nutul (ei) ni se înfltişează ca un întreg definitiv, firi ca noi si fim în
stare si spunem sau sl intelegem în ce fel s-a constituit." Conţinururile
iniUitiei sini "date", ca şi cele ale perceptiei. contrariu continuturilor
nfcctive şi intelectuale, care au caracter de "derivat", de "produs". De-aici
~iguranţa şi certirudinea cunoaşterii intuitive. "Intuitia- conchide Jungeste o functie iraţional!~, deşi componeruele ei pot fi ulterior analizate, iar
apari1ia ei poate fi pus~ de acord cu legile ra1iunii." (Jung, p. 491-492)
I>e notat insi el, pentru Jung, "ira,ional" nu inseamnl contrariu raţiunii,
d situat în afara ei.
Caracterul prejudiciat al intelegerii
Voi vorbi pe l:ug în paginile urmltoare de caracterul prejudiciat al
interpretării. Remarcabil e ca. acesta se contureaza. ind din faza întelegerii deoarece, în chiar momentul primelor relatii cu un obiect ce intii
in raza atenţiei noastre, proiect.bn asuprJ.-i un fascicul difuz de predispoziiii, cunoştinte şi experiente trecute. Vreau sa. spun ca. nu există
abordare perfect ingenua. a unei elteriorităii. ca. totdeauna in eerci1iul
sesizării e implicat, chiar şi dacă in doze minimale, un parti-pris, o
aprehensiune, un mod specific de comportament. Acest unghi particular
tJe refractie e1priml, deopotrivă, personalitatea individului şi modelarea
lC care i-o impune momentul istoric, fonnaJia şi ambienrul cultural.
n1elegerea ne apare ca individuală, e totdeauna a mea, a ta, a lui. Dar
fiecare singularitate emerge pe fundalul unui plural, pluralul intersuhiectivitătii care ne constituie. Asta înseam.că: înrJ.dlcinarea intr-o
limha., cu orizontul ei categorial şi organizator al experientelor senzoriale: comunitatea unei culturi, cu referimele, valorile şi limitJrile ei
inerente; solidaritatea unui grup de interese ori de electiune etc.
Anticiparea prejudiciall a lumii, proprie oricărui individ (sau .,subiect".
~.:um spun mai ales filozofii, sau .,agent", cwn spun indeosebi sociologii,
l
24
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
sau .,actor". cum spun adesea psihologii), numita. de Heidegger şi
Gadamer .,precomprehemiune", include toate determinările mentionate,
care ne situeaza. ca fiinte istorice, dependente de locul imerţiei în viaţa
socială. E adevărat că precomprehensiunea nu actioneaza. in toate
imprejurJ.rile cu aceeaşi intensitate. Ea se manifestl, de pildă, estompat
in schimbul cotidian de informatii; dar şi aici iese indata la suprafalii
cind sînt puse în discuţie credinte. valori, motivatii, criterii, norme.
De regulă, anticipările pol fi atit de puternice incit există adesea
primejdia ca individul sa sesizeze mai mulr ceea ce aşteaptă să vada.
decît ceea ce poate fi efectiv vlzut. De aceea, nimic nu e mai necesar
decit capacitatea autoscopiei şi a controlului de sine, desigur nu în
scopul regăsirii unei închipuite, imposibile neutralita.ti originare, ci
pentru a ne conştientiza propriile inclinliri. pentru a şti, pe cit de lucid
e cu putinta.. care e baza noastra de plecare. În felul acesta, cel care
"în,elege" se poate deschide dtre obiect, captindu-i proprietltile "reale",
pe care trebuie sA conteze, fie cJ-i plac, fie d-i displac. Evident, nu e
uşor sA distingi intre ce .,ai dori" ca un obiect "sa. fie" şi ceea ce efectiv
"este", ai nevoie de tenacitate ca sA reuşeşti sA-ti dai seama şi de
inJelepciune ca sa accep1i ce te contrazice. Gadamer spune cJ "cel care
inJelege nu revendica o pozitie superioara. ci recunoaşte ca propria
prezum;ie de adevar poate fi pusa la incercare" (Gadamer, c, p. 117). E
insa. clar ca., in enuntul acesta, verbul la indicativ prezent se refera la
cel ce efectiv, in sensul plin şi autentic al tennenului, .,intelege", nu la
cel care asculti doar cuvintele ori se preface cA le pricepe.
Precompreheosiunea nu constituie un dat fixat odatl pentru totdeauna,
nemodificabil pe partursul existen1ei. Daca. aşa ar sta lucrurile, atunci
individul n-ar face altceva decît să rlspundă mereu şi mereu doar acelor
stimuli care convin aptitudinilor sale, confinnîndu-şi aşadar cu fiecare
prilej propriile presupoziJii. Altfel spus, el s-ar reproduce continuu pe
sine. In realitate, cum voi incerca sa. demonstrez în detaliu ulterior,
această conceptie fatalista e falsA. Structurile prejudiciale nu sînt încremenite, ele reprezinti un pachet de disponibilitl)i aflate intr-o pennanenta. interactiune cu mediul ambient. Datorita. indeosebi educaţiei,
experien1elor proprii de via!J, dar şi capacitălii de autodetenninare
limitata, totuşi efectiv!, subiectul se "construieşte" fărA încetare, chiar
şi atunci cînd nu-şi da. seama de ceea ce face. Tendin)a inertiala de a
persista in habirudini şi reflexe cîştigate e compensata. de ispitele noului,
INTELEGEREA
1lr 111nhitia perFonnanlei, de winta adapta:rii la cerintele proaspete ale
vlrtli. Omul e o fiin(ll care înva~. capabilll sll se auux:ritice şi si se
autncrcc7.e, sll-şi impunA teluri şi sa se lupte pentru alingerea lor. Pariul
acr!Uci clllfli (druia sint totuşi departe de a nu-i percepe grlluntele de
ntupic 1) este eli "se poate".
A • rrede"
că
inJelegi şi inerenJa aproximllrii
In ce mburl intelegerea îşi aringe )iota? La aceastl întrebare capitalll
1111 c"'ista. un raspum general: dacl intelegem sau nu depinde de difi~·ull:uca a ceea ce trebuie în)eles, de competenta pe care agentul o
11rund in joc, de conditiile in cm se desfJşoarl procesul sesizlrii.
1)11c~ rezultatul scontal întîrzie d apari, agenrul are lalitudinea fie sa.
rtnun(e, cum se intîmplll cu profanul nimerit inlimplllor la o conferin~
IUIViiDlll sau cu cititorul dlruia i-a cAzut în mînJ. o cane înlr·o limba.
necunoscuta. fie sa. se angajeze intr·un demers interpretativ, mai mult
uri mai puţin laborios, aşa cum vom vedea desluşit mai departe.
Chestiunea e insJ. d nu e chiar simplu şi nu e dat fieclruia sa. ştie el
nu ştie. Există oameoi care sînt pur şi simplu deplşi)i de ceea ce va.d sau
nud cind se întîmpla. si iasa. din cercul babitudinilor cotidiene, ori care
detesta. s~·şi recunoască ignoranta. fie şi fa~ de sine, ori clrora li se
pure ca. pricep orice, indiferent de materie şi de propria prega.tire. Cei
mni mulli cred fiii si ştie, altii. din vanitate ori snobism, se prefac a şti
l'nri'l sll creadl. Uneori intervine şi comoditatea: n·avem destul timp sll
rcllcctllm sau sa. apreciem eli exigenp. de a pune lucrurile la puncte prea
custisiiOare. Oricum, partea proastă rezidl în aceea el înţelegerea
l·nrcclll nu poate fi ~rificată deplin decît în anumite cazuri privilegiate,
in mouematicl, in logicl, in ştiin)e in genere şi in cele experimentale in
nul(.! special. Cind îos! ne fonnJm rapid o opinie intr-<1 conversaţie cu
l:incva din afara cercului nostru de cunoştin)e sau pe baza lecrurii unui
11ocm sau a audierii unei emisiuni despre originea universului ori cind
im:crdm sll surprindem subtextul unui discurs politic sau sa. ne explicam
1111 comportament bizar etc. - în toate aceste cazuri (şi in altele,
ilscmi'lnlltoare) n-avem posibililatea de a ne "controla" inJelegerea decit
in limite restrinse.
Ceea ce putem face (simplific foane mult) e, in primul rind, sll
l'fcctuilm un demers interprelativ, în alte cuvinte, sa. reflectăm sistemalic
!6
INTERPRETARE
Şi RAŢIONALITATE
lsupra "datelor" problemei, reluindu-le in discutie şi analizînd atent in
:e măsură semul comtruit in mod spontan, pe temeiul lor, se justifică.
Su intru acum, evident, in detalii de procedură, voi reveni asupra
:hestiunii pe larg, in fond aceasta e însa.şi Ierna Căilii de fa~. Pentru
momenl, să admitem cA .,rejudecarea" (aşadar interpretarea la "rece" a
?UDctului de vedere degajatla "cald") dă cişlig de cauză opiniei ini)iale.
Sint acum mai "sigur" decît inainte de îndreptl!tirea mea, ceea ce e un
lucru pozitiv. Dar e oare suficient spre a fi convins că nu greşesc, dispun
:umva de o .,garantie" solida că nu sint victima propriei subiectivita.ti?
Ajung acum la cel de-al doilea mijloc de control: prac1ica. E vorba
de confonnarea celui care asculta. ori cil~te Ia ce i se transmite prin viu
grai sau scris: daca. şeful batalionului execută ordinul comandantului,
daca. cercetltorul respectă intocmai instructiunile în vederea realizhii
unui experiment, daca. turistul care asculta. buletinul meLeo se orientează in
functie de indiciile prognozei etc., inseamna. ca. fiecare din cei numiti ofiţer, cert:etător, turist -a inteles exact sensul celor spuse. În)elegerea
functioneaza. in aceste cazuri (şi altele similare) ara. probleme, iar
verificarea e faptid. Dar sJ. nu uiiAm, ne aflăm aici într-un stadiu
nonambiguu şi comunicativ al limbajului, cind locutorii se gbesc fală
in fatJ., sub umbrela aceluiaşi contelt, uzind de un registru elementar şi
impersonal al vorbirii, evitind orice complicatie şi pliindu-se intocmai
pe nonnele comunitare. Procedura devine ins! inaplicabila în exemplele
mai pretentioase, de la care am pornit: o conversatie atipica, semnificatia unui poem ori a unei conceptii ştiintifice, semnificatia acoperită
a unui discurs, intentia exprimatl de o anumită punare etc.
in acesre cazuri, opereazl un al treilea mod de control, deşi indirect,
anume ghidarea în functie de consensul existent Ideea e ca agentul sa.-şi
compare judecata personală cu opinia majoritari., pe principiul că mai
multi văd mai bine decit unul singur; concret, i se cere s!-şi amendeze
ori sJ.-şi rectifice major punctul de vedere, apropiindu-1 sau identificindu-1 cu cel ce are "curs", creditat de autoritatea num!ruluL AccepiAm
cu totii aceasta. filozofie, neavind incotro, deşi nu e greu de observat ca
prezinta. inconveniente serioase.
Mai intii, fiindd, in probleme de interpretare şi evaluare, deciziile
prin vot tranşeaza. efectiv discutia, dar nu constiruie niciodata. dovezi
peremptorii. Spre pilda., ele pun capăt dezbaterii unui juriu (de acordare
a unui premiu de creatie) sau incheie o disputa. intre magistratii care au
iNTELEGEREA
27
a pronWl)a o sentin(ă (deoarece, pînlla unnll., "trebuie"' hot!rit intr-un
fel sau altul). Soluiia dală cauzei nu are facultatea de a valida o teza, ci
doar pe aceea de a o plebiscita; ea nu sLabileşte nici care e .,adevll.ruJ",
nici care e "dreplatea", ci ceea ce consider! un grup de decidenti (a dror
desemnare e de obicei mai mult sau mai puJin aleatorie) el este "adevarat" sau "drept" intr-un anumit conrext istoric, pe baza anumitor criterii,
in functie de anumite relalii de putere, desigur şi de competenta şi
onestitatea respectivilor. Chiar şi în domeniul ştiintelor dure, unde
liberutea de manevra. a expenilor e strict ingri.dită de legi, probe,
experimente, conventii (relativ) univoce de limbaj etc., avizul consensual valideaza: doar provizoriu noile descoperiri şi teorii, în spe~.
doar cind, potrivit lui Popper, sint "falsificabile" ori, cum spune Kuhn,
se inscriu in limitele "paradigmei" dominante.
La toate astea, sa. adllugllm faptul eli, pe terenul practicii cotidiene,
fiecare dinrre noi are de făcut fatll unor solicitllri decizionale in chestiuni
de o extrema. diversilate, asupra cllrora consensul nici nu e stabilit, nici
evident. În concluzie, de vreme ce principiul consensului nu ne e
totdeauna la indemînll şi nici nu e infailibil, de vreme ce, în cazul cel
mai bun, ne orera. probabilitllJi, nu cenirudini, ni se impune sarcina de
a-1 considera cu spirit critic şi de la caz la caz. În alte cuvinte, nici aici,
ca niclieri în altll pane, nu putem face economie de o interpretare
personala.. A in,elege nu "corect" (tennenul e prea "lare"), ci mllcar
"adecvat" constituie o rllspundere a conştiintei şi o exigen(ă a vietii.
Reiese insll din cele de mai sus el, de indata. ce deplşim raporturile
comunic!rii cOtidiene şi accedem în sfera culturii şi a valorilor, a
intelege .,adecvat" nu inseamnll nimic ahceva decit a avea "impresia" eli
intelegi .,adecvat". Obiectivarea acestei impresii sll fie oare posibilll '!
Întrebarea e tulburlltoare: nu cumva in mod curent ne amllgim
continuu- şi cind ne inchipuim că intelegem. şi cind socotim eli sintem
inteleşi? Căci dubiile şi perplexitlltile mele sint şi ale Celuilalt, de fapt,
ale tunnora. Şi arunci cum reuşim sll comunic3m? De unde senzatia
tonic! pe care o avem uneori c! ne aflăm in unison cu iubila, cu
partenerul de dialog, cu pagina pe care o citim? E totul iluzie, cum
sustin scepticii ori relativiştii?
Pentru a justifica aserţiunea ca. textul T inseamnll S şi eli A şi B se
inteleg unul pe cellllalt, tot ce se cere in viata de toate zilele se reduce
la existenta unor .,circumstante brute specificabile in care asemenea
28
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
aserjiuni sa fie legitim enuntate" (T.J. Taylor. p. 75-76). Desigur insa
că oricine ar putea pretinde - aşa cum am arătat mai sus - că aceia care
"cred" că se in,eleg in .,realitate" se inşaHl -şi in multe cazuri ar exista
şanse să aibă dreptate. Pentru a stabili riguros diferen)a dintre aspectul
subiectiv şi cel obiectiv al lucrurilor, am avea nevoie nu de .,condi)ii
asertive" ale înJelegerii, ci de "condilii de adevllr" (care să ne poală
asigura că textul TinseamnJ. "efectiv" S, că A şi B se in)eleg "efectiv").
Or, asemenea condi)ii nu pot fi gllsite; cel mult, e posibilă imtituirea
unei legitimităli de habitudine: A şi B se "în)eleg" daca. ei .,cred" el! se
inteleg, iar aceasl.ll credintA se întemeiază pe faptul că actioneazA ca in
ahe imprejurllri similare, eli amindoi simt "ca şi cînd" ce s-a intimplat
.,cîndva" s-ar putea intimpla şi "acum". E poate inconfonabil s-o aflăm.
pentru unii chiar dezamăgitor, dar corectitudinea absoluiJ. a intelegerii
rămîne, în numeroase cazuri, indemonstrabilll. La fel şi faptul c! ceea
ce ne spune o persoanJ., creditabil! ca sincera. şi bine intentionatll,
despre un Iert ne pennite doar sa. .,credem" ori sll .. presupunem" eli e
deplin adevarat. Şi aceasta nu fiindca. neaparat persoana în cauză ar voi
să ne mintă, ci fiindca motivele de a se autoinşela sint atit de variate, de
frecvente şi uneori de perverse incit ajung sa. nu mai poată fi controlate.
În aceste conditii. nu e de mirare că, pentru observatorii lucizi (care
nu se lasll amllgiti de aparente) şi riguroşi (care cauiJ. exactitatea),
neintelegerile par a fi mai numeroase decît reuşitele procesului de
sesizare. Lucrul acesta l-a subliniat, ind la începurul secolului al XIX-lea,
Schleiermacher, unul dintre clitorii henneneulicii moderne. L-a reluat
ins!, sub o fonnll radicala., remotivîndu-1 filozofic. în zilele noastre,
Jacques Derrida. La unna wmei, din cauza caracterului lacunar, imprecis,
idiosincratic al limbajului, dar şi a infinitei variellti a situatiilor contextuale şi interlocutive, s-ar putea pretinde, în mod teoretic, el, la
limiiJ., niciun cuvînt nu ne serveşte de doul ori spre a exprima intocmai
acelaşi lucru.
Două remarci ne vor ajuta să nu dramatizăm excesiv situa)ia. Prima
comiJ. în faprul eli intelegerea, în sensul "tare" al cuvintului, deci
incluzînd şi interpretarea, e, prin excelenLă. o aptirudine fiabila şi
adaptativă. Ea e în stare s!-şi sporeasca. randamentul prin exercitiu, în
chiar procesul funcţionării, al angajllrii in elucidarea obiectului. in
niciun caz nu trebuie conceputa. sub semnul principiului "totul sau
nimic", clici nu se manifesiJ. de regula. sub o ipostaza. radicală (.,inteleg
ÎNŢELEGEREA
29
deplin sau nu Îfl1eleg deloc"), ci implic! o multime de stadii inter~
mediare, capabile de relevantă partiala.. Or, tocmai aceastl gradualitate
a situatiilor ne pennite d ne descurcăm in cazurile obişnuite ale
existentei, la nivelul a ceea ce voi numi de-aici inainte .,cotidianul
comun", nivelul standard al vietii de toate zilele, in ambientul social
propriu fiecăruia.
De altă pane, înţelegerea e .,negociabilă", ea se află mereu in
disputa:. cintarind argumentele, acceptindu~le ori refuzindu~le, dar,
oricum, imboglltindu~şi şi variindu-şi mereu presupunerile, stratagemele, unghiurile de atac. Deşi teoretic nu putem ajunge la certitudine in
privinta semnificatiei adevărate a multor texte, evenimente, Fenomene
şi nu putem decit bllnui ceea ce altii gindesc, in practicii ne descurcăm
suficient de bine spre a ne rezolva problemele. Motivul e simplu:
dispunem de abilitatea pragmatică de a stabiliza sensurile cuvintelor şi
propozitiilor, .,aici" şi .,acum", cu ajutorul contextului. Detenninlrile
rlmin desigur aproximative, insa. gradul de toleranta: se annonizeaz!, de
obicei, cu nivelul de complexitate ori dificultate a textului, creşte cind
emitem sau receptllm enunturi simbolice şi scade cind avem a race cu
enunruri infonnative sau ştiintifice.
Aceste aproximatii nu constituie o prezenta: incidentală in lumea
noastră sublunarl. De Fapt, ele ne caracterizează limbajul, deci modul
de a elabora conceptual, de a avea raporturi cu Ceilalti, de a evalua
oameni şi opere. Ele nu ne împiedică nici să facem ştiinta:, nici să
comunicam. Un atribut central al contemporaneitltii constl tocmai in
Faprul eli ea dispune de o veritabila: .,cultură a aproximării", care e,
deopotrivă, a intervalului, a tranzitiei, a hibridilJrii, a conexiunilor
aparent imposibile, ce nasc metaFore, generind astFel poezia, iar uneori
conturind noi ca:i ale cunoaşterii. Mă opresc la aceste preliminarii.
Notiunea de "aproximatie", nu incape indoiala:, e cruciala: in intelegerea
intelegerii.
ÎnJelegerea celorlalJi
Un obiectiv predilect al intelegerii il reprezinta: cunoaşterea oamenilor,
a firii şi a spiritului lor. Cind întîlnim un necunoscut, ii examinam
fizionomia, tinuta, vestimentatia, limbajul şi adop~ in gind, B.rll
mediere analiticâ, spontan, pe baza clasificărilor categoriale de .,statut ..
30
şi
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
.,rol", pe care le-am deprins din experientă. o supozitie asupra felului
s!u de a fi. Romanticii sint cei care au intnxlus în cunoaşterea individului o merodl înddzneată şi revolutionar1, utilizat§. de muh de moralişti
şi literali, dar fhă a o fi sistematizat: p!trunderea intuitivll în psihologia
celuilalt. E vorba de o serie de inductii care nu sînt guvernate de
justificllri logice, ci de capacitatea îTW.scut! de a atribui semenilor
noştri înclinaJii, tr!slturi şi atiwdini detenninate. Subiectivitatea strll.inl
ne devine lizibilll prin transfer empatie, datorita. faptului ca. posedllm cu
totii o aptitudine mimetic!, allfel spus, ca. sintem in stare .,să ne punem
in locul altuia", s! ne reprezent!m cu claritate cum reacjionează cineva
intr-un momen1 dramatic, de suferinţl ori tensiune, cum resimte o
ofensa., o bucurie, o rana. a vanita,ii etc.
În cazurile fericite, de intilnire a panenerilor pe o lungime de undl
comunl, apare o vibraţie a sensibilitatii, o fonna: irational! de divinaţie,
dreia ii ajung vorbele pe şoptite, tlcerile sau jocul privirilor. În
asemenea momente faste, ai senzatia intensA ca. omul de lînga: tine a
devenit transparent, d-i înţelegi firi dificultale problemele şi mesajul.
Sensul scapă din caplivilalea cuvintelor, devine clar şi inechivoc, ocupa:
intregul spa1iu allocuirii sufletului. RaJionalitatea nu e exclusă din joc,
dar îşi pierde pe moment privilegiul de a ordona mecanica intelectuală.
E evident ca: acest tip de cunoaştere, pnxlus de o intuitie simpatetica:
nwnit! de Dilthey Einfohlwrg, iar de francezi empathie, nu are un
fundament de cenitudine. Toru.şi, in nwneroase cazuri, observatii concordante, emanirxl din divene unghiuri de privire, ii confinna: credibilitatea. Nu e mai putin adevărat ca:, pe măsură ce individualitatea
subiectului e mai pronun13tA ori mai devianta:, iar investigaţia coboara:
la detalii, pare ca. rezultatele obtinute devin mai ipotetice. De notat ca:
posibilitatea cuno~terii prin transfer empatie e confinnata de psihologia
populară, care opereaza: lesne caracterizări şi judedti de valoare, în
numele credin)ei intr-o analogie de facultlli, deprinderi şi comportamente proprii, in genere, naturii wnane.
În anii '60 se bucura de prestigiu critica zisa: de "identificare" a lui
Georges Poulet, care-şi propunea sa dezvăluie "interioritatea" spiriruala:
a marilor autori prin trlirea "experientei imanente" operei lor. Se
observă însa: el, Ia criticul francez, accesul in realitatea sufletească a
autorului nu e nemijlocit, ci mediat prin creaţie, ceea ce schimba: datele
problemei, dar, dupa: plrerea lui Pierre Bourdieu, nu şi deriva narcisistA,
iNTELEGEREA
li
extrem de stînjeniloare. Oricum, construirea psihologiei autorului pe
baza romanelor sau poemelor sale e o operatie delicatJ, cu mari şanse
de a se Ii.tJci in speculatie. Motivul e ca autorul implicat nu coincide
niciodata cu autorul empiric, deoarece cel dintîi nu-şi transcrie personalitatea, ci şi-o interpretea.ză, în functie de un proiect liber detenninat,
dar infiltrat, în grade imposibil de decelat, de elemente subconştiente şi
o retorid. doar in parte supravegheatJ.
ÎnJe/egerea verbală şi nonverbală
intelegerea functionea.ză în mod esential prin limbaj; il controleaza. şi,
în acelaşi timp, e conlrolata de el, deoarece limbajul nu e asemenea
unei unelle de care putem dispune discretionar, ci se manifestJ ca o
entitate indisociabiHI fiintei noastre, ca o .,fonna de viaJJ,", cum spunea
Wittgenstein: ne apar1ine tot atîl cit ii apar1inem. gîndim prin cuvinte,
iar cuvintele ne exprima gindirea. Aceasta constatare, justa in esenta.
lrebuie totuşi nuanp.tl. Şi anume fiindca., pinJ la un anumit punct,
situat jos pe scara intelectului, limbajul poate fi toruşi instrumentali.zat dovada. eli in cotidianul comun ne servim de el spre a spune ce vrem;
insa, de indata. ce ieşim din sfera utilitara. şi accedem in cea a gindirii
creatoare, îndeosebi pe terenul poeziei şi al filozofiei, limbajul cîştiga.
acea dimensiune existential! la care se refera. Wittgenstein ori Heidegger,
el ajunge pard sa .,ne vorbeasca". Oricum, d~i anterioarlllimbajuluicum sustin Piaget şi Jacques Monod -, gîndirea a fost imens potentati
oda!J cu ecloziunea vorbirii, iar inreractiunea lor apare azi multora ca
indisolubilll.
Cu toate astea, ideea d. absolut orice gînd trece prin limbaj, respectiv,
eli fiecare fenomen prezent in conşliinta e de natura. verbala, corespunde
unei viziuni fonnaliste şi intelectuale a vieiii psihice. Einsrein se numllrll
printre cei care au avertizat impotriva acestui tip de exclusivism cognitiv.
Înlr-o scrisoare adresa!J matematicianului francez Hadamard, ii făcea
unnatoarea marturisire: "Cuvintele sau limba, aşa cum sînt ele scrise
sau rostite, nu par a juca niciun rol în mecanismul gindirii mele.
Entita.tile fizice care par a servi ca elemente in gindire sint anumite
semne şi unele imagini mai mult sau mai putin clare care pot fi •voit•
reproduse şi combinate" (Sebeock, p. 187). La rîndu-i, biologul Jacques
32
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Monod scria: ., Toli oamenii de ştiinţJ au trebuit, cred, sa. devinâ conşti­
en)i eli, la nivel profund, nu gindesc in cuvinte; e vorba de o experienţJ,
imaginara, simulată cu ajutorul fonnelor, fo['\elor, interactiunilor care
alclltuiesc doar cu greu o •imagine• în sensul vizual al tennenului"
(Monod, p. 133).
Trebuie reamintit, de altfel, eli intelegerea muzicii nu presupune
recurgerea la concept şi ca. exista. o intelegere nonlingvistic!, semiconştientJ. sau inconştienta., indus! prin practici sociale încorporate, aşa
cum voi adla in alt capitol. Alît semnalllrile gestuale, cît şi cele mimice,
atit de frecvente in comunicarea interpersonaHl şi lesne inteligibile în
context, impliclllimbajul verbal doar în mod indirect şi uneori estompat.
Comblltind teoria "vorbirii subvocalice" a lui John B. Watson, potrivit
cllreia gindirea silentioasll ar fi o activitate corporal.li care nu ajunge
iml la producerea de enunturi. Nelson Goodman remarca in stilul s.liu
provocator: .,Aşa cwn anumite gînduri se exprim.li în cuvinte inaudibile,
altele o fac in imagini invizibile. Imaginile în minte şi gindurile in
cuvinte - iat.li o concluzie menit.li s.a.-i şocheze pe cei ce se mindresc cu
probitateaştiilljific! de aafii1JI3 c! orice ginde verbal" (Goodman, p. 23).
intelegerea ca .s~pinire a unei tehnici"
Un punct de vedere sugestiv şi fecund in privinta înlelegerii il aduce
Ludwig Wiugenstein. Extraordinari la acest filozof, ale c.lirui observatii
incisive şi decapante, deşi enunta-te nesistematic, au contribuit major la
conturarea climatului filozofic contemporan, e marea distaoţ.li aparent!
intre opera de tinerele Tractatus /ogico-philosophicus (1921), singura
publicat.li in timpul vietii, şi lucr.lirile tip.lirite postum Philosophical
/n>estigations (1953), Philosophical Grommar (1969) etc. In Tractatus,
Wiugenstein se ocup.li de propoziliile asertive şi de logica validit.litii
lor, conlinuînd directia Frege-Russell, inlr-un spirit apropiat de
şcoala pozilivismului logic vienez. Manuscrisele tirzii par a proceda,
în schimb, la o r~tumare total.li de optiune : limbajul e prezentat ca o
coleclie de .ictivitlli (.,jocuri de limbaj"), înscrise in "fonne de viaţ.li",
iar filozofia e concepută empiric, ca o "clarificare", şi nu ca un "sistem
de explicalii ".
iNTELEGEREA
Alian Janik şi Stephen Toulmin au argumentat îmll convingator ca
problema central! care 1-a obsedat pe Wittgenstein, de la inceputul pin!
la sfirşitul carierei, a fost aceeaşi: a "naturii şi limitelor limbajului, şi
nu a fundamentelor cunoaşterii". ,.Aidoma unui compas ce nu se poate
înşela", el s-a stdduit d rezolve mai intii aceasll problema. cu ajutorul
logicii simbolice a lui Frege şi Russell, la nivelul unei generali~Ji
apriorice; ulterior, in anii '30 şi '40, a pus în eviden'~ modalillJile prin
care "semnificatia, întinderea şi limitele fiecărei reprezenllri simbolice de narurll lingvisticll, precwn şi matematicll - depind de relatiile prin
care oamenii se leaga intr-un context de viaţa. şi comportare mai cuprinz.ltor" (Janik, Toulmin, p. 209-212).
Concentrindu-mll asupra a ceea ce ne intereseaza. aici, voi pleca de
la citeva propozitii-cheie . .,A intelege un enunt - spune Wiugemtein inseamnJ a intelege un limbaj. A in1elege un limbaj inseamnJ. a s~pini
o tehnica.." (Wiugeruaein, c, p. 199) in alte cuvinte, in~elegerea nu e un
.,proces mental", ci o "abilitate", este a şti sa. faci ceva, sli te folose~ti
de cuvinte, cum se cuvine, in cadrul diverselor "jocuri de limbaj"
practicate in societate.
Ideea eli intelesul coincide cu uzul, cu "folosinta", contrazice o
serie de opinii bine incell~enite. De pilda., pe aceea eli semnifica,ia unui
cuvînt (sau a unei propozitii) rezida. in faptul ca .,reprezint!" un anumit
lucru (sau stare de lucruri). Wittgeruaein combate imistent acest punct
de vedere, in felul său caracteristic, inventind exemple contrafactuale
ori punind intrebari "incuietoare". Astfel, nwneroase cuvinte: adverbe,
prepozi\ii, conjunctii, dar şi unele cuvinte abstracte, precum: timp,
tramcendenlă, aleatoriu etc., n-au reprezentari. Pe de alta. parte, există
cazuri in care avem o reprezentare. insll aceasta intovllrllşeşte semul,
fiii sl-1 comtituie: de exemplu. cind mll doare capul, sau piciorul, un
minut sau o ori, intelesul durerii nu se contopeşte cu senza\ia; in plus,
elementele mentale îmotitoare diferâ de la om la om (pe fiecare il
"doare" in felul său, dupa. cum "frumusete" imeamnă altceva pentru un
aristocrat ori un plebeu, un chinez sau un european etc.). În fine, din
imaginile mentale ca atare nu putem deriva denwnirea lor, dovadă d
acelaşi lucru e numit altfel in diverse limbi (francezii ii spun calului
ch~al, germanii Pferd, englezii horse ş.a.m.d.).
Dupll Wittgemtein, una dintre marile surse ale răllcirii filozofice e
.,sll cau1i lucrul care corespunde unui substantiv" (Wittgemtein, a, p. 21).
34
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Relalia dintre obiect şi nume se imtiruie in cadrul fiecârei comunita.'i
lingvistice pe baza unor practici sociale îndelungate, care se conventionalizează şi, de la un moment înainte, îşi pierd caracterul arbitrar,
pllrîndu-le locmorilor ,.naturale". Convenirea obişnuintelor in reguli
are desigur un caracter mai strict in logicll şi mai interpretativ in limba
comună. in ambele iposlaUO îmi!, regulile ne călăuzesc ac~unea. anltindu-ne
cum se procedea.ză, cum e .,nonnal" sll se procedeze in cadrul comunit11ii noastre. Constringerea regulilor e de natura: social.~ şi se manifestă
spontan, cel mai adesea zdrobind orice rezistenta. personala.. Totuşi, in
pofida opiniei lui Wingenstein, cel putin in unele domenii, mai entropice
prin natura lor, ca, spre exemplu, in creatia anisticll, subiectul are
latitudinea să uzeze de reguli in mod selectiv, operind pe baza unor
coduri pe care le-am nwnit în Introducere in Ieoria lecturii (ITL)
"pennisive", întrucît tolerează un anumit coeficient de înc!lcare a
nonnelor curente. Oricum, experien'a arată di, exceptînd matematica
şi logica, regulile nu sint niciunde imuabile, ci, aşa cum atrlgea
atentia Habennas, se dovedesc susceptibile de tramfonnâri şi ameliorâri
(Habennas, g, p. 190-191).
Imponanta ideilor lui Wiugerutein pare evidentă. E neindoielnic el
a intrebuin)a in mod adecv.u un cuvint, a-1 pune in contexte potrivite
inseamnâ a-i cunoaşte semnifica)ia. Se pune doar problema daci "folosinJa" epuizeaza. aceasta semnifica)ie. Nu cumva in arierplanul uzajelor
particulare ale unor expresii lingvistice, de felul lui "mi dor dintii" ori
"mi doare sufletul", se iruinueazl o idee, fie şi wgl, a ceea ce este
conceptul de "durere"? Wiugerutein respinge "tendinla de a ciuta ceva
comun tuturor lucrurilor pe care le subswnlm in mod obişnuit unui
tennen general". Plrerea lui e el proprietltile comune pe care le
identificlm nu au un substrat unitar, ci se profileazl ca .,asem!nări de
familie" (Wittgenstein, a, p. 51-52). Acceptind, fireşte, precauiia in
materie de generalizlri şi clzînd de acord cu sugestia "asemWrilor de
familie", nu rlmine mai putin pe rol problema daca exista sau nu un
anumit "numitor comun" al cuvintului "durere". Faptul ca vorbirea
comuni mll deprinde sll asociez cuvintul intr-un caz cu ceea ce mi se
întimplâ la din)i, în ah caz cu ceea ce mi se imimpll pe plan moral nu
presupune oare o intuitie a conceptului, care arunca o punte intre
senzatia fizici acută de disconfort şi sentimentul intens al unei sfişieri
lâuntrice?
ÎNŢELEGEREA
În orice caz, dupa cum observa A.C. Grayling, .,legătura dintre
in1eles şi folosire nu e nici atit de strinsA, nici atit de evidenta. precum
o implica. uneori remarcile lui Wiugenstein" (Grayling, p. 166). Daca.,
de pildă, se pune chestiunea de a în,elege aserţiunea ca ... in pofida
progreselor medicinei, tuberculoza a ajuns să fadl ravagii nu mai pu,in
mari decit cancerul", simpla cunoaştere a semnificatiei intersubiectiv
impWşite se dovedeşte insuficienrl, e necesar şi sa. ştim care sint
.condiliile de adevi!r" ale propoziliei. Aşa cwn pe drept noteaz.ll Michael
Dummett, a reduce cunoaşterea la ceea ce locutorii sint .,obişnui'i" sa.
creadă inseamna. .,a rlglidui autonomia dimensiunii cognitive a limbajului". .,Jocul de limbaj", in concep1ia lui Wiugenstein, se rezwnâla a
formula enun~ri uzuale, flrâ a le justifica ori a le recuza. însa. practica
limbii impune evaluarea fiecărei expresii şi a fieclrei situa,ii de vorbire
spre a vedea in ce măsura. sint ori nu legitime. Iar faprul ca W1 enunt
satisface condi,iile sale de adevAr nu e, cu siguran\1, o caracteristica. a
folosirii sale. Din faptul ca. multe neinielegeri survenite în cotidianul
comun sau în disputele aprime dintre politicieni, critici, filozofi etc. au
la origine neconcordante sau erori in utilizarea lexicului, sintaxei etc.
nu rezulrl în niciun caz că toate dificulllltile cu care ne confruntam în
plan semantic sint de ordin lingvistic. Daca. aşa ar sta lucrurile, dacă
singurul efon relevant pentru a ne înţelege corect ar fi unul de clarificare
a felului in care ne exprimam, de mult ar fi fost solUtionate toate
litigiile. De aceea, inca. o data., "folosirea ... nu poate reprezenta in
niciun chip întreaga poveste despre inteles. Poate face parte dic aceasrl
poveste, dar nu epuizealJ tot ce ar constitui intelesul" (idem, p. 167).
Înţelegerea ca .sesizare a intentiei"
În cotidianul comun înţelegem cuvintele şi propozitiile pe care ni le
adreseaza. cineva daca. ne dăm seama de intentia cu care o face. Se
intimplA însa. adesea ca vorbirea celuilalt sa fie lipsitli de transparen\1
deoarece emiten)ii mesajelor practica un joc dublu: enunlâ aparent un
lucru, dar vor sli dea de inieles altceva, nu numai diferit, ci uneori chiar
contrariu celor afirmate nemijlocit. E, de exemplu, cazul ironiei, dar
nu doar al ei. În desrule alte sirua)ii, divoi'\ul evident dintre semnificatia
manifesta. şi cea ascunsa. nu e indicat. Locutorul (in cazul oralitătii) sau
)6
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
autorul (în cazul scripruralilătii) contează pe iscusin(a decodificatorie a
receptorului, cîştigată prin educa(ie şi experienţa relatiilor inlerpersonale, a lecturii, audiovizualului etc.
Oblicitatea, ca lipsă de transparen(ă căutată, nu e o descoperire a
modernităJii. Oamenii şi-au dat seama de mult de facilitatea cu care
limbajul ne permite să insinuăm fJră să spunem, să ne disimulăm
intentia real!, să trişăm, dar şi,la rindu-ne, să ne !Wm înşela~. Motivele
exprimării indirecte sint extrem de diferite. Uneori, la originea lor se
afla politetea, distanJa socială dintre locutori, eventual dorinta de a
evita expresiile crude, lriviale, siiUa)iile jenante ori poate tabu-urile
general admise. Alteori, recurgerea in comunicare la ocoluri şi peri fraze
derivă din voin13 de a persifla sau de a dedramatiza conflictele de
interese, de a da mai mult! culoare vorbirii sau de a o intelecLUaliza, de
a spori productivitatea estetic3 a crea~iei (ştim fiind el. ceea ce e spus pe
jum3tate sau pe sfert sau in mod echivoc stirne~te curiozitatea şi
stimuleaza ipotezele de lectul'll).
in orice caz, intr-o societale ca a noastră, unde dictatura comunislă
a impus vreme de o jum!tate de secol minciuna ca regulă de joc conduclltorilor ca sa-şi camufleze eşecurile, intelectualilor ca sll-şi
salveze libertatea spiritului, maselor populare ca sa se descurce in
relaliile cu autoritJ.Jile -. nu e de mirare eli s-a ajuns la o suspiciune
generalizat!. Nimeni nu se mai increde in ceilalti. fiecare bhuie~te
urz.eli tenebroase in spatele declaratiilor de bunâ intemie, orice coincidenll banală capăta. o explicatie in tennenii teoriei conspiratiei, torul
pare citit in perspectiva unui redutabil sens ascuns. Trebuie să acceptăm,
in acelaşi timp, el. lumea modernilătii tirzii promovead pe scară mare,
datorita. zarvei mediatice ori amestecului de limbaje, registre stilistice şi
ritmuri diferite de evoluJie, un uz indirect al vorbirii care afecteaz.â
şansele bunei in1elegeri.
E relevant sll reamintesc, în acest context, că, in primul tratat de
henneneutică pe care-I cunoaştem, Aristotel definea interpretarea ca
"rostire autorizatA", prin unnare ca asertiune directă, adevărată ori
falsll, nu ca enun1are secundă, apropo de un prim nivel al spunerii, aşa
cum consideram noi azi. Retinerea Stagiritului de a explora terenul
alunecos al derivelor de la fonnele directill)ii ne apare consonantă cu
predilec1ia vechilor greci pemru univocitatea sensului. Gindirea elena.
tindea sa desconsidere deplasarea şi metonimia. Asta explicll de ce
iNTELEGEREA
37
filozofii au subapreciat comedia care batjocoreşte şi derormeaza sensul.
admirind, în schimb, tragedia, devotata. adevărului şi purilicllrii pasiunilor.
in zilele noastre, lucrurile s-au schimbat radical : vorbitori şi receptori.
căci sintem cu to)ii şi una, şi alta, cind una, cind alta, dispunem de
abilitatea de a ne exprima cu subînJelesuri şi de a citi printre rinduri.
Ştim bine că ceea ce cineva spune nu acoperă totdeauna ceea ce .. vrea"
s~ spună. Pe de alta. parte, cadenta vertiginoasă a vielii contemporane
tinde s:l introducă intre cunoscuJi modalităii de implicitare a comunicării. În cazul tinerilor, dar şi al unor pături marginalizate (vagabonzi,
puşcăriaşi etc.), expresiile contrase ori invenJiile lexicale servesc adesea
drept fonne de proteCiie, deoarece prin "criptografierea" limbajului se
obJin alit nota distinctivll a grupului, cit şi confidentialitatea faţă de
strllinii neconvenabili. De aceea, interpretarea valabil~ a mesajelor
presupune o familiarizare cu jargonul vorbit in cadrul grupului şi cu
mentalitatea componentilor slli.
Altminteri, în cotidianul comun, intentia cu care cineva ne spune
ceva nu e, în principiu, greu de descoperit. Chiar dacll vorbitorul se
exprimi eliptic ori pe ocolite, i1 în,elegem prin raportarea spuselor sale
la context. De pilda., un mesaj aparent anodin, dar total imprecis, de
tipul: .,E deja opt", devine inteligibil şi cu "adresă" într·o situatie de
enun!>re determinată (.Începe filmul pe canalul X al TV" ; .Grlbeşte·te, o sA pierdem trenul"; "Ce--o fi cu băiatul că încă n·a venit?";
.. Alimentara din colt a închis şi am Iimas flrll piine" etc.). Desigur
insi, intenţiile nu se lasll totdeauna dezvăluite cu uşurintă, fie din cauza.
cll emitentul nu vrea sau nu reuşeşte să fie lizibil, fie pentru că receptorul
nu e în stare s! decodifice corect.
Modalitatea enun~rii travestite atinge un prag mai înall in cazul
ironiei. Să ne imaginhn un scurt dialog intre doi prieteni : .. Ai auzit că
l·au numit pe B director general in Minister?" - .. Nu pot să cred." "De ce te miri? Doar ştii că func1ionarii superiori sint numiti pe baza
competeniei. .. " Fiindcll il cunosc pe 8 ca pe un om cu minte înceată şi
capacităli extrem de limitate, intuiesc că sensul veritabil al asertiunii e
exact contrariu sensului literal. Amicul meu a vorbit, flră îndoialll,
ironic. Ironia e o figuri retoricil a disimulllrii, neconventionalizată,
depinzînd totdeauna de contexrul pragmatic. Uneori, apare insotitA de
semnale extralingvistice: clipire de ochi, accent insinuant al intonatiei,
efecte de mimică. Potrivit analizei lui H. ~inrich, mesajul se desflşoarll
38
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
simultan în două directii: o primă serie de infonnatii se adreseaza. celui
care face obiectul ironiei (în cazul nostru B), spunînd .,da"; o a doua
serie de infonnatii extralingvistice se adreseaza. unui teil, codestinatar,
spunînd .,nu". Infonnatiile din unnll, care le anulează pe cele dintîi,
constituie, de fapt, mărcile ironiei. Ele nu sint indispensabile, in cazul
de fată, fiindcă îi cunosc şi pe A, şi pe B, A îmi e prieten, iar modul
nostru de a gîndi este asemănător (împlln!şim acelaşi sistem de valori) ;
de aceea, enun{Ullui A despre B se poate lipsi de orice acompaniament
gesrual ori emfatic, f3ră a risca sa. fie inteles candid (califlcativul de
"competent" pare atît de nepotrivit cuB, incit sugereaza. fld dubiu câ
e utilizat contrafactual in mod intentionat).
O precizare imponantă: vorbind de "intentie" nu mll refer la evenimentele mentale din capul locutorului, ci la modul sJu explicit de a
fonnula ceea ce are de gind. A şti "efectiv" ce vrea cineva nu e posibil,
nu numai fiindcă nu există niciun mijloc obiectiv de a-i sonda interioritatea, dar şi fiindcă, adesea, individul însuşi îşi clarifica starea de
spirit cu diversele ei annonice şi implicaJii de-abia cind se exprim!.
Vorbind, omul îşi etaleaza ideea, clariflcindu-şi-o lui însuşi; fie că
spusele lui aseneaza nemijlocit .,ceva". fie c! vrea s! sugereze de fapt
.. altceva". singura baza auten1ic.! pentru a ana ce inteniioneaza. o
constituie discursul şi fofla sa ilocutionara.. respectiv, accentul, tonul,
riunul, mimica etc. "Semnificatia intentionala. a unui text nu esle cea pe
care autorul a dorit s-o producă, ci aceea pe care el a produs-o efectiv :
este wrba aici de inten1ia de acJiune, aşa cum este ea sanc1ionată de
regulile lingvistice şi pragmalice." (Ducrot, Schaeffer, p. 70)
Pentru a fi bine inJeles, problema locutorului consta. in a face astfel
incit sa. se adecveze posibilitl!tilor decodificatorii ale receptorului,
alegindu-şi de fiecare dată varianta de vorbire convenabila.. Esen)ial e
ca el sa. respecte "conditiile de adevar" reclamaLe de actele de vorbire
enuntate: daca. spune că "iarba e verde", iarba trebuie sa. fie in adevăr
verde, dacă spune că "profesorul X are barba roşcovanl!", profesorul X
trebuie in adevar să aiba. barba roşcovana. etc. Într-un anicol despre
John Searle, Habennas ilustrează sugestiv acest punct. Mai intii, afiilJl!
el, Searle explica procesul de comunicare din punctul de vedere al
inLeniiei locutorului (a), astfel ca rela)iile interpersonale (c) şi starea de
lucruri (b) sa. fie aduse la (a). Ulterior, dîndu-şi seama că reprezentarea
stărilor de lucruri introduce un raport cu lumea şi o dimensiune de
INTELEGEREA
)9
validitate care singure fumizea.z.a. criteriile executarii reuşite a intentiei
de comunicare, Searle şi-a lărgit modelul. Mentinind pretentia eK.plicativa a inten)ionalismului, el a accentuat pe reprezentarea fidela a ceea
ce fonnea.d obiectul comuniclrii, preconizînd o su;uegie schimbata, în
sensul eli (a) şi (c) sînt aduse la (b) (Habermas, g, p. 139-140).
Rezumind într-o propozitie viziunea intentionalisla a intelegerii, am
putea cJ.dea de acord cu definitia dată de Oucrot, Schaeffer in Dictionarul
lor : ..Înltlegerea este aerul primar, de obicei mut, al recomtructiei
semnificatiei intentionale a unui text .. (Ducrot, Schaeffer, p. 70).
in~elegerea in contextul comunicării
M-am ocupat pi~ acum de descrierea modului in care sesizăm, ne
folosim de cuvinte şi descoperim inten)ii, intr-un cadru de psihologie
generala, focalizînd cercetarea asupra unui om chintesential, reprezentativ pentru însuşirile şi aptirudinile speciei. Far~ ca rezultatele
consemnate sa fie inexacte, ele rămîn totuşi incomplete şi vulnerabile,
cita vreme nu integram procesului intelegerii o component3 sociala.
Nimic surprinzAtor în această afinnatie. Una dintre cele mai impresionante schimb~i de directie în ştiin}ele umane ale secolului XX o
comtiruie tocmai trecerea de la subiecrul psihologic la subiecrul social,
aprehendat istoric şi concret, în funclie de loc, moment şi apartenen}3
comunitara.
Viziunea traditional.l a metafizicii, imtaurata de Descartes, a unui
"ego" liber şi rational, conştient de sine şi capabil sl se obiectiveze
(dispunind de un raport imtrumental cu propriile-i resurse), dezangajat
(deciziile nefiindu-i comtrime de factori extrimeci) e astlzi total abandonata. Ştim acum ca individul ajunge la conştiin1a de sine prin confruntarea cu ceilalti, prin jocul de interac(iuni cu familia, şcoala, cultura,
grupul din care face pane, în alte cuvinte, prin comunicare. "Sinele scrie George Herben Mead, unul dintre cei mai de seaml antropologi
contemporani- se comtruieşte progresiv; inexistent la naştere, el apare
în experienLa, şi activitatea social! ... Individul se conştientiz.cazJ. ca
atare nu direct, ci doar indirect, plasîndu-se din diversele puncte de
vedere ale celorlalti membri ai grupului social sau din punctul de
vedere generalizat al intregului grup social căruia îi apa11ine." (Mead.
40
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
p. 115-118) Azi "nu mai e cu putin(ă studierea individului in mod izolat,
decit cu riscul de a-1 priva de o dimeru;iune esen,ial~ a realit!tii sale: la
toate nivelurile, fiinţa uman1i e fundamenral comunicant!" (Baylon.
Mignol, p. 190).
La exparu;iunea exponenţială a comunicării in socieratea contemporan1i au contribuit, din punct de vedere conceptual, cercetlltori de
formatii dive~: autorul teoriei matematice a informa)iei Claude Slwmon,
ctitorul cibemeticii Norben Wiener, politologul Harold Lasswell (.. o
actiune de comunicare e descrisă rbpunzînd la urm!toarele intrebllri :
cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?"), lingviştii
Fmile Benveniste (accentueaza. impor1an)a "enuntării", ca .,punere în
functiune a limbii printr-un act individual de utilizare") şi Roman
Jakobson (sugerea..ll schema comunicării, adllugind trinomului: emi,lltor-mesaj-desrinatar no,iunile de context, conract şi cod), semioticienii
Charles Sanders Peirce şi Charles William Morris, filozoful Ludwig
Wittgeru;tein (.,Expresia •joc de limbaj• trebuie sa. punll in eviden(ă ...
ca. a vorbi o limbll e parte a unei activitll,i, un fel de a trlli") etc. Pentru
a unnllri ce devine in,elegerea in context comunicational mi se pare
relevant sa. mâ opresc sumar asupra citorva nume şi direc]ii de cercetare.
Dialogismul. Bahtin
şi Şcoala
de la Palo Allo
În primul rind, teoreticianul literar Mihail Bahlin. in 1929, Bahtin
publica sub pseudonimul Vol~inov, in URSS, o cane remarcabilll:
Marxismul şi jilowjia limbajului, care avea sJ. ajunga. la cunoştinl!
Occidentului mult mai tirziu (prima traducere franceză a apllrut in 1977).
Două puncte de vedere imi par indeosebi esen1iale. Cel dintii postulează
eli fonna enunt).rii nu exprima. gîndirea autonoma. a subiectului, intrucit
coru;tituie o adaprare impusa. de circumsrante exterioare . .,Nu activitatea
mentala. e cea care organizează expresia, ci, dimpotriva., expresia organizeazâ activiratea mentala.. modelînd-o şi detenninîndu-i orienrarea."
(Bahlin, b, p. 122-123)
Cea de-a doua afinna]ie conslă in sustinerea ideii, revolutionara. în
momentul formulllrii ei, eli la temelia activitll]ii lingvistice stau rela,iile
interpersonale, ceea ce s-a numit .,dialogism". faprul el vorbind sau
scriind nu facem decît sll .,răspundem" unor inciratii ale altora, directe
INTELEGEREA
41
(ca in conversa)ia face ci face) ori indirecte (cînd reactionam la o
lectura., la o amintire, la o ştire, la indiferent ce provocare a exteriorit~tii). cu materialul verbal şi conform regulilor instituite de colectivitate .
.,Substanta veritabila. a limbii - scrie Bahtin- nu e constituit~ dintr-un
sistem abstract de forme lingvistice. nici de enuntarea monologala.
izolată, nici de actul psiho-fiziologie al producerii ei, ci de fenomenul
social al interac)iunii verbale, realizate prin enunţare şi enunJări. Interacliunea verbală constituie astfel realitatea fundamentala a limbii."
(idem, p. 136) .A fi- mai spune el- înseamnă a comunica." (Revelatorie
îmi pare observatia, flcut~ de Ivana Markovă, ca între termenii "dialogism" şi .,dialogistică", pe care Bahtin îi considera sinonimi şi deci
interşanjabili, poate fi introdus~ o distinctie: .,Dialogistica se refer~ la
caracteristicile esentiale ale cogni1iei şi comunicării umane, în timp ce
dialogismul reprezinta o epistemologie a ştiintelor umane şi sociale"
[Markovâ, p. 136].)
În acel~i sens cu Bahtin, dar independent de el, propunînd dezvoltarea problematicii şi adincirea ei, se situează importantele contributii
ale Şcolii de la Palo Allo, un grup interdisciplinar, reunind psihiatri,
antropologi, sociologi etc., cunoscut inel şi sub denumirea de .,colegiul
invizibil". Caracteristic acestor cercetltori inventivi, buni observatori
ai cotidianului comun, e el extind conceptul de comunicare asupra
tuturor componamentelor, atît verbale, cît şi nonverbale. Dar daca. nu
numai vorbirea, ci şi gesturile, mimica, intonaţiile vocii, pOsturile,
proximitatea sau distanta fală de partener, t3cerea îns~şi, daca. totul are
semnificatie şi .,spune" ceva, atunci reiese ca. "e cu neputinţă sa nu
comunici". În aceasta. perspectiva n-ar trebui să ne surprinda ca o mare
parte a proceselor comunicative se desflşoara in afara conştiin)ei .
.,Ignoram în mare masura. procesele prin care ne fabricam mesajele, ca
şi procesele prin care inJelegem şi raspundem mesajelor celorlalti ... La
fel, nu avem conştiinta. de obicei, de multe atribute şi componente ale
acestor mesaje." (Winkin, p. 132)
Reprezentan)ii Şcolii de la Palo Alto au analizat atent raporturile de
implicare reciproc! dintre interlocutori in cursul unui dialog, cind
fiecare incearca. sa. anticipe reac)iile celuilalt şi sa-şi adapteze vorbirea
la partener. Nu are loc un şir de ac)iuni relativ autonome, ci o interactiune
implicind o dubla participare . .,Modelul comunidrii nu corespunde
imaginii telegrafului sau a ping-pong-ului -un emitent trimite un mesaj
42
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
unui receptor care devine, la rindul d.u, emitent -, ci e ilustrat de
metafora orchestrei. Comunicarea e concepută ca un sistem cu multiple
canale, la care actorul social ia parte in fiecare moment, fie d vrea, fie
d nu: prin gesturi, privire, tlicere, dac~ nu chiar prin absenti ... În
calitate de membru al unei anumite culturi, el apar)ine comunic!rii, aşa
cum insuumentisrul face parte din orchestra.. ins~ in aceasta. vastă
orchestra. cultural.l nu există nici dirijor, nici partiturii, fiecare cîntă
acordindu-se celorlalli. Doar un observator exterior, adiel un cercetiltor
în comunicare, ar putea elabora progresiv o panitud scrisă, care s-ar
dovedi l1rl. îndoială de o mare complexitate." (idem, p. 7-8) După cum
observa. Robert Vion, metafora orchestrei e interpretabill atit intr-un
mod .,sistemic", accentuind nu pe oamenii care comunicJ. intre ei, ci pe
regulile prelucrlrii informatiei, cit şi intr-un mod "interacţionist",
tinzind sa. pună in lumină eforturile conjugate ale subiectilor care
încearcă să se _înleleagă" (Vion, p. 33).
_Drumaturgia" lui Goffman
şi
etnometodologia
Tocmai aceasta ultima. direc(ie de preocupari ne intereseaza. in mod
deosebit Printre cei care au ilustrat-o cu stralucire in lungul anilor se
impune Er11ing Goffman. Marele merit al acestui savant, antidogmatic şi
flcind putin caz de teorie, e de a fi introdus in practica cercetarii vial3
cotidiana., surprinsa cu o extrema. acuitate, in toate detaliile raporturilor
interpersonale, cu strategiile lor de acredirare, mistificare, definire a
situatiilor, perfonnare a rolurilor etc. Una dintre ideile de baza. ale lui
Goffman constă in compararea comunic!rii cu un spectacol de teatru, în
care interlocutorii interpreteaza. "roluri" ( = "modele de actiune prestabilite, dezvoltate in timpul unei reprezenta,ii, dar putind fi utilizate şi cu
alte ocazii"). Metafora teatrului nu constituie o simpll analogie, cercetătorul american fiind convins ca. în "înslşi natura vorbirii sint profund
incorporare ... necesitltile fundamentale ale teatralitltii" (Goffman, a,
p. 10). Tocmai asta ar explica familiariratea sim{Ului comun cu variatele
fonne manipulatorii întîlnite in relatiile sociale : locutorii deprind rapid,
din propria experienta., cum d-şi gestioneze comportlrile in public spre
a produce o bună impresie, spre a controla reactiile de rlspuns ale
celorlalti. a salva .. fal3" unui partener in situatie defavorabil!, indeosebi
spre a-şi pune în scenâ propriul personaj etc.
ÎNŢELEGEREA
41
.,Dramaturgia" descrisă de Goffman inventariaz! de fapt. cu o
perspicacitate neobişnuitA, intregul repertoriu al procedurilor utilizate
de "perfonneri" - cum le spune el subiec(ilor angajati în dialog -,
proceduri care devin. prin nenumărate exercitii cotidiene, adevărate
.,constringeri rituale". Viziunea cerce~torului se îndepărtează de orice
iluzie "umanisrl". "Interactiunea- spune el - nu e o scenl de annonie,
ci o situa(ie penni,îm continuarea unui ·rlzboi ~-" Iar da~ "societatea nu e războiul tururor împotriva tuturor nu înse~ ca oamenii
convieruiesc paşnic, ci doar d un război pe fata ar fi prea costisitor"
(apud Baylon, Mignot, p. 245). Alti dati!, vorbind despre tipul de
conseM care se iMtaurează .,cind fiecare individ prezent exprima candid
ceea ce simte cu adevărat şi e efectiv de acord cu sentimentele imp!rtaşite de ceilalti", el declara. ca .,acest tip de annonie este un ideal
optimist, dar nu neaparat necesar bunei funcţionlri a socie~tii". Mai
degraba - crede Goffman - "fiecare participant îşi va reprima sentimentele reale imediate, traMmitînd o perspectiva asupra siruatiei despre
care crede că ceilalti o vor g~i cel pu1in temporar acceptabila". Menlinerea unei "suprafete de intelegere", existenta unui "conseM superficial"
are la bază faprul ca .,fiecare participant i~i ascunde dorintele proprii in
spatele unor afinnatii bazate pe valori la care toarl lumea prezentă se
simte obligati! sl! adere" (Goffman, b, p. 37).
Spre deosebire de Goffman, care nu se ocup! în mod preferential de
comunicarea verbal!, citeva curente de idei şi tendinie ştiintifice importante ale celei de-a doua jum!rlti a secolului XX au dat un impuls
decisiv explodrii limbajului verbal in conditiile concrete ale raporturilor
interpersonale. Mă refer mai ales la etnometodologie ~i pragmatic!. În
ce priveşte etnometodologia. lansata de Harold Garfinkel, în anii '60,
sînt interesante cele cîteva concepte ilustrind principalele tendin(e ale
acestei ramuri eretice a sociologiei, care-şi propune sa studieze în ce fel
oamenii de pe strada semnifica. şi-şi dvîrşesc activirliile cotidiene,
altfel spus, prin ce procedee interpreteaza. realitatea sociala şi o reinventeaza intr-un bricolaj pennanent.
Un prim concept, împrumutat lingvisticii, e cel de indaicalitate.
Dacă în lingvistic! tennenul denumeşte categoria limitarl a .,deicticelor",
de felul adverbelor (aici. acum etc.) sau pronumelor (eu, voi etc.), care
capăt! semnificatie în functie de context, pentru Garfinkel caracteristicile expresiilor indexicale se extind la totalitatea limbajului. Reiese
44
c~
şi
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
e negală existenJa unei semnifica1ii transindividuale a cuvintelor (dar
a enun[Urilor, gesturilor, regulilor), d, de fiecare dată, in rapon cu
situatia concretă trebuie gâsită semnificaJia convenabilă, sensul fiind
totdeauna .,local", acmalizat, strict contingent Un ah concepte cel de
reflexivitate, care, cum atrage atentia Alain Coulon, nu trebuie confundat
cu cel de reflectie. E evident el nu se pune problema ca oamenii
angajaJi inlr-o practici! sociala. sa.-şi teoretizeze activitatea, de obicei ei
n-au habar de ceea ce fac. Dar sînt în stare sa.-şi jus1ifice in mod ra)ional
ce intreprind (chiar dadi opiniile lor au sau nu valoare "obiectid").
Reflexivitarea "desemnează echivalenta dinlre a descrie şi a produce o
interacJiune, între comprehensiune şi expresia acestei comprehensiuni"
(Coulon, p. 35). O a treia oo)iW>e, cea de descriptibilitale (accowrtilbility),
are in vedere faptul că actorul social îşi descrie (dl socoteală) în tenneni
rationali şi inteligibili actiunile sale, relevindu-le astfel sensul şi, implicit,
instiruindu-le ca "realid.ti" ale lumii (clei lumea socială nu constiruie
un "dat" preexistent, ci e continuu construită de actori). În fine, un rol
important in etnometodologie îl joacă notiunea de ,.membru", care nu
trebuie inteleasa. ca aparlenentă la un grup, ci ca însuşirea de a utiliza
competent limbajul institutional comun. Un membru e ,.o persoanA
dotat! cu un ansamblu de proceduri. metode, activit!ti. dexterităţi
(savoir-faire) care o fac capabila să inventeze dispozitive de adaptare
spre a da sens lumii inconjuratoare" (idem, p. 42).
Etnometodologiei ii e esenţială ceea ce aş numi ,.luarea în serios" a
omului de pe stradă, socotit de sociologia profesionala drept un "idiot
cultural" fiindcă nu poate sesiza sensul veritabil, dar inaccesibil lui. al
actiunilor pe care le săvîrşeşte. Pentru Garfinkel, orice individ dispune
de o cunoaştere practic!, de o capacitate imerpretativă utilizabil! şi
utilizată în rutina activită(ilor cotidiene . .,Interpretarea, ca procedură
guvernat! de sim{Ul comun. e considerată a fi indisociabilă actiunii şi
egal împărtăşită de ansamblul actorilor sociali ... Cunoaşterea savantă
nu se deosebeşte prin nimic de cunoaşterea practic! întrucît se confrunt!
cu o problemă de elucidare similară : niciuna dintre ele nu poate avea
loc fir! sd.pînirea unui ..:limbaj natural• şi flră a pune in joc proprietltile
indexicale ce-i sînt aferente." (A. Ogien, apud Coulon, p. 46)
ÎNŢELEGEREA
4l
Pragmatica
Apărută ca o rcaqie la neglijarea "vorbirii", adiel. a limbajului utilizat nu
doar pentru a reprezenta şi descrie stări de lucruri, ci şi pentru a comunica
în conditiile concrete ale existentei diurne, pragmatica a cunoscut în cea
de-a doua jwnătate a secolului XX o dezvoltare exceptională. Considerata. de unii (Pein:e, Morris) drept o ramurâ a semioticii, de altii
(Ducrot) ca o ramură a lingvisticii, de o a treia categorie de cen:etâtori
(Sperber şi Wilson) drept o ştiinlă aşezată pe propriile-i picioare,
pragmatica ilustreaza, in fapt, statutul tipic al unei discipline de conOuen!l.
vizitatll de cercetători veniti din cele mai diverse arii ale cunoaşterii,
care-i interogheaza: obiecrul din perspective variate şi se servesc de
metode diferite. Din puncrul de vedere al intelegerii modului in care
.,ne" intelegem, contribu)iile ei sint esen)iale. Spre a fixa ideile, vreau
să subliniez indeosebi unnâtoarele trei aspecte.
În primul rînd, aşa cum au scos in eviden)â srudiile lui J.L. Austin,
pe lîngă functia sa reprezentativâ, limbajul o are şi pe aceea de a
aqiona, evident prin cuvinte şi propoziţii. Asemenea altor acte ale
subiectului, care unnâresc anumite obiective mai mult ori mai pu)in
explicite (sâ vopsesc un scaun, sâ-mi plâtesc facrura la electricitate, sa.
citesc o cane etc.), prin actele de limbaj (sau vorbire) indeplinesc, la
fel, ac)iuni : mă angajez in schimburi de replici cu cei din jut spre a le
face cunoscute intentii sau dorinte, solicitări, promisiuni sau dispozitii,
opinii sau argumente etc. La inceput, Austin a deosebil intre actele de
limbaj "constatative", de tipul: "Apune soarele", ., Trenul pleaca. din
statie" etc., care descriu stări de lucruri reale, putind fi evaluate ca
.,adevârate sau false", şi acte .,perfonnalive", de tipul: .. Declar şedinţa
deschisa.", "Îţi flgllduiesc sâ-ti înapoiez rapid imprumutul" etc., unde
binomul adevllrat-fals nu mai are noimâ; in aceste cazuri, nu putem
vorbi decit de acte "reuşite" sau "nereuşite". Spre deosebire de actele
.. constatative". "perfonnativele" se caracterizează prin utilizarea persoanei 1 a indicativului prezent şi prezenta unor verbe de tipul: a
declara, a promite, a ordona, a injura, a sugera, a interpreta etc.,
denumite performative, fiindd seosullor indicâ tocmai ceea ce subiecrul
face cind le enun(ă. Ulterior, Austin şi-a dat seama că deosebirea dintre
constatative şi perfonnative este mult mai pu)in marcata decit o postulase
46
INTERPRETARE $1 RAŢIONALITATE
iniţial.
La unna unnei, in mlsura în care prin diversele expresii lingvistice
unnărim inainte de toate s1 exercitbl o schimbare in ordinea lumii, fie
ea de ordinul unei influeD!e nemijlocite, fie de ordinul aluziei, oblicit.llţii, metaforei etc., putem socoti d. toate componentele limbajului au
un coeficient oarecare de perfonnativitate, mai puternic sau mai slab
accentuat
Ca atare, Austin s-a oprit asupra unei noi clasificari a actelor de
limbaj în: locu~ionare (rostirea unor enunpui corespunzatoare regulilor
limbajului, independente de contextul interlocutiv), ilocutionare (care
manifestl atitudinea vorbitorului- prin intonatie, accent, mimica etc. fali de conJinutul propoziJional al enunJului) şi perlocuJionare (exprima
efectele enunlării, care însă nu se referi atitia intelegerea a ceea ce se
spune, cit la reactia fata, de forta ilocutionarl manifestat! de emitent, de
unde aleatoriul unor ,.rlspunsuri" date de receptori). Teoriei actelor de
vorbire, în versiunea lui Austin, continuata. şi rafinati de John Searle, i
s-au adus multe obiectii. Unele vizeazl caracterul incomplet al clasifidrii date de cel din unnll, care, în afara celor cinci categorii posrulate :
asenive, direclive, comisive, expresive, declarative, lasă fllr! atribuire
o serie de enunturi ca, de exemplu: avertismentele, ofertele, propunerile, apelurile, invocatiile (Armengaud, p. 91). Consecinte mai serioase
pare a avea reproşul el studiul actelor de limbaj e intreprins, atit de
Austio, cît şi de Searle, în mod izolat, flrll a tine cont ca ele functioneuJ
cel mai adesea în procese conversative, implicind deci secventialitate şi
interac{iune (Jacques, c, p. 203). Nesatistlclltoare este şi explicatia dati
fiqiunii şi minciunii (Reboul, Moeschler, p. 29-34). Şi totuşi, in pofida
crilicilor, teoria actelor de vorbire, prin identificarea şi clasificarea
unitltilor minimale ale comuniclrii verbale, cautarea mărcilor lingvis1ice
şi paralingvistice ale intentionalitătii, jooctiunea dintre semnificatie şi
aqiune, dintre iotentie şi receptare, constituie una din1re contributiile
majore ale pragmaticii la elucidarea întelegerii în sensul complet al
tennenului.
Un al doilea aspect important pe care nu fac decît sll-1 numesc,
deoarece îl iau in considerare în alt capitol al acestei carti. priveşte
redefinirea conceptului de context. E uo concept esential intrucit serveşte interpretării, atît în siruatiile care pennit utilizarea modelului
codului (cînd intre panicipamii la dialog existi o cunoaştere comun
împ!rtaşitl), cii şi în siruatiile mai complicate şi mai frecvente, care
ÎNŢELEGEREA
47
reclama folosirea unui model inferen(ial (bazat pe induc(ii asupra indicilor
funtiza(i de emitent în scopul depislJrii inten(iilor sale).
Un al treilea aspect pe care pragmatica 1-a stimulat puternic îl
constiruie revalorizarea modelului teoretic dominant al comunidrii, aşa
cum il postulase initial Shannon, care opera cu unill(i distinctive
nonsemnificante (infonna(ii cuantificate), dar şi, ulterior, Jakobson. În
locul transmiterii de mesaje apare accentul pe interac(iune, în locul
unor variabile studiate izolat e luatJ. în considerare rela(ia dintre interlocutori. Obiecrul atenJiei devine, cum spune Habermas, intersubiectivi[atea
ins[aurată în şi prin limbaj. Concluzia care se desprinde din muiiimea
cercetărilor întreprinse posrulează eli dialogul nu constă într-o succesiune de replici, ci intr-o "punere în comun" a celor discutate. Dinamica
lui, chiar atunci cind nu se soldează cu un rezultat pozitiv, impune celor
doi parteneri sll-şi inverseze continuu rolurile, fiecare devenind, pe
rind, produdtor şi auditor, fiecare incercind sâ anticipe reaciiile celuilalt,
sll se adapteze cursului pe care-I ia convorbirea, sâ-şi refonnuleze
opiniile in rapon cu miza in discutie şi scopul urm.llrit. Pe !iogli mijloacele
verbale, se folosesc, uneori foane eficient, şi mijloace nonverbale:
gesturi, mimică, intona)ie, spre a conferi enunturilor întreaga lor foJlâ
ilocutorie. Are loc un proces continuu de negociere a referintei, solicitind
participaniilor recurgerea la competentele de care dispun (cunoaşterea
codurilor, a vulgatei enciclopedice etc.) şi utilizarea a diverse strategii
interpretati ve (cîştigarea influen(ei, dutarea comensului, eludaria temei
in discutie. neutralizarea adversarului etc.).
O ilustrare a modului in care pragmatica pune intr-o nouă lumină
însăşi esenta aerului de vorbire il dll exemplul următor. O aseniune
nonpragmatică de lipul: ,.Afirm că aşa stau lucrurile" devine, într-o
redefinire pragmatic!, dar noninteraciionalll: ,.Afirm eli aşa stau lucrurile incit sll incerc sll te fac s-o admi(i la rîndul tău". intr-o defini(ie
pragmaticil interac(ională, aser(iunea se transformll in: ,.Afirm d aşa
stau lucrurile incit s1 incerc, în func(ie de ceea ce ştiu despre tine, s1 te
fac să admiti eli aşa stau lucrurile, şi să ob(in ca să-mi spui dad eşti de
acord sau nu" (Kerbrat-On:cchioni, b, p. 11-12). De unde ideea el o
conversa(ie echivalează cu o "construc(ie colectivă", cu impact asupra
statutului celor ce paniciplla ea.
Pe aceşlia Antoine Culioli şi Francis Jacques i-au nwnit ,.co-emmt§tori ".
Tot Jacques, care a uiliJ.ărit insistent, in citeva clr)i, problematica
48
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
comunicării
verbale interperronale, a redefinit principiul bahtinian al
"dialogismului": "Am sus)inut intr-o lungă pledoarie - scrie el -el
analiza pragmatică a enun,ării are drept erect infirmarea autonomiei
comunicationale a subiectului vorbitor întrucil priveşte semnificaţiile
comunicate. Sensul încetează si fie ceea ce ego-ul vrea si spunJ."
(Jacques, b, p. 355). Şi tot el : "0 enunţare este punerea în comunitate
a sensului, produsA bilateral, într-un mod oarecare, de enunJători care
se ex<rseaz.'! în biwcalitare şi dubla Îllje1egere" (ibidem, p. 334). O concep)ie similari apare şi la E. Uvinas. A te "adresa celuilalt" precedă în
ochii filozofului orice ontologie. "Voi avaru;a mai degraba. el •a vorbi
cu ceHllah• preliminJ. orice sens ... CeHllalt, căruia ii e adresat enuntul,
nu e o )iolă eJuerioad, ci joacA rolul unui co-enunţator asociat produ~
cerii comune a enuntului." Şi mai remarc~ Uvinas c~. in mare mlsură,
dialogul rezistă conceptualilJrilor clasice (Uvinas, p. 187). Dar şi
unul dintre lingviştii francezi importanţi de azi, Claude Hagege, coru;i~
deri. că "omule dialogal prin natura sa", el "activitatea panenerilor
(intr-un dialog) se caracterizealJ prin comlrut)ia solidari. a unui sem"
şi d. cel mai bun mod de a conceptualiza subiectul unei interactiuni
discu,.iveede a-1 denumi "enunjăror psiho-social" (Hagege, p. 312-316).
intelegerea ca .acord". Gadamer
intre "a in)elege" şi "a ne intelege" exislă o legltur~ evident~; ea se
manifestă insJ in forme calitativ diferire. "A l'lll în~Clege" cu un interlocutor,
a cădea de acord cu el imeamnl să ne apropiem opiniile asupra temei
in discuţie, pînă cind: a) pozi)iile noastre ajung s~ coincidă (cazul
ideal); b) dac~ .,a" nu e posibil, să ne strAduim, prin reevaluarea
argumentelor reciproce şi negocierea unor compromisuri, si obţinem
ca punctele noastre de vedere sa devină compatibile, deşi ele rlmîn in
esenjă diferire (acord pa!1ia1); c) daci şi "b" se dovedeşre irea1izabi1,
sa. reuşim, cel puţin, să aducem divergen)ele dintre noi la claritate,
ahfel spus, să cadem de acord asupra motivelor noastre de dezacord.
intre în)elegerea ca "sesizare" şi înţelegerea ca "asentiment" nu există
aşadar simetrie. Pot sesiza ce-mi spui făr~ s~-li aprob parerile. În
schimb, nu pot si mll învoiesc cu ceea ce afinni fără ca, mai intii, să
sesizez sensul spuselor tale. S-ar pllrea, de aceea. cJ. in spaţiul comunicării
ÎNŢELEGEREA
49
chestiunea decisivă rezidă in a sesiza in mod adecvat ce au a-şi spune
in1erlocu1orii, in al'i tenneni, de a fonna corect semnifica,iile discursurilor sau replicilor lor.
Cu Ioate astea, "dincoace" de sesizare, există o tendin(ă cu valoare
originară: o anumit! propensiune spre consens, dar un consens, înainte
de !Oale, procedural. "Dincoace" fiindcă, la un nivel elementar, orice
inlerlocu(ie care-şi propune sll ducll la coordonarea sau annonizarea
unor puncte de vedere e precedată de un acord, cel mai adesea implicil,
asupra unui se! minim de "reguli de joc". Aşa cum la bridge ori la fotbal
1rebuie respectate nişte reguli, la fel şi o discu(ie se ba.zea.ză pe acceptarea
prealabila. a WlOr conven(ii, chiar dacll mult mai pennisiv definite. Ele
sint de obicei oeexplicitate, deşi, în unele împrejurări, de exemplu cu
ocazia unei reuniuni diplomatice sau cu prilejul unui colocviu intre
expelli, se inlimplă sa fie stabilite în mod expres. Conven(iile respective
concretizează o practică indelungata. a dialogului, care a indus, in mod
necesar, modalită(i, fie şi fragil protocolate, de eficientizare şi civilizare
a schimbului de plreri (de exemplu, prin asigurarea unitJ.tii de cod,
respectarea "riodului la vorbire", aplicarea maximelor lui Grice, utilizarea unor reguli de politete etc.).
Mai semnificative consensul de "dincolo". aşteptat sa se producă la
finalul dialogului, marcind eventualul dezoodămint pozitiv. S-ar pllrea
eli, de vreme ce oamenii "discută" (aşadar, nu-şi intorc spatele, nu se
înjură, nu se iau la bataie), ei ar voi sau ar spera ca, oricit de numeroase
le-ar fi disensiunile şi oricit de mare prăpastia care-i despane, sa
parvină, dacă nu la un punct de vedere comun, măcar la o apropiere de
pozi(ii. Pot oare s-o faca.? Au şansa s~ facă 1
E meritul lui Hans-Georg Gadamer, cel mai imponanl protagonist al
henneneuticii contemporane, de a fi slăruil asupra dialogului ca intelegere. El n-a fost, desigur, singurul gindilor de anvergură care s-a
ocupat de aceastJ. fonnă emfaticll a conversa(iei in umanizarea omului şi
progresul cunoaşterii. Au mai flcm-o aproximativ in aceeaşi perioada
Manin Buber, Karl LOwilh, Mihail Bahtin, Enunanuel Uvinas, Charles
Taylor, Jiirgen Habennas, Francis Jacques, Mihai Sora etc. Caracteristic
lui Gadamer e că pentru el cuooaşterea strict propozi(ionalll a limbajului
e principial neîndestulătoare întrucît propozitia singura. oculteW presupozi1iile, motivatiile ascunse, ceea ce r!mine implicit, dar poate reprezenta totuşi esen(ialul unui mesaj. În acest sens, intemeierea logicii
'o
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
occidentale pe propozi~ie co~tituie o decizie gravll, plinâ de co~ecinJe.
De aceea, spre a aproxima ceea ce transmite cu adedrat enun~ul, se
impune să abandonâm logica propozi,iei in profitul unei logici a întrebării şi răspunsului (Grondin, a, p. 182-183).
Foarte importanl e, de asemenea, raptul el Gadamer a adus clarificări esenJiale şi in privinta celor două consensuri menJionate mai sus,
a celui "prealabil", ca şi acelui .,final". Într-un bilanllardiv al activiiJiii
(din 1985), incercind să explice de ce intelegerea trebuie gîndită .pornind
de la situaJia de dialog, adică de la dialectica intrebare-răspuns, prin
care inrerlocutorii se explicll şi in virlutea dreia îşi arliculea:d lumea
comună" (Gadamer, b, 2, p. 15), el invoca două ratiuni. Pe de o parte,
ideea că limbajul constituie o entitate publicll, intrucit semnificaţia
cuvintelor, avind un caracter intersubiectiv, trebuie sa fie co~tant
reomologat! de agenti în cadrul con· vorbirii, cu acomodairile de nuanta
şi inteles reclamate de sirua1ie. Pe de alt! parte, teza ca, dat! fiind
noninstrumentalitatea limbajului, nu exist! alt mijloc de a clarifica în
mod corespunzltor o temă sau de a aplana o controversa decît intrebarea
~i Iispumul, schimbul continuu de replici, efortul mutual de a elimina
falsele supoziJii, superfluitatea şi arbitrarul. .,Nu existJ.- spune Gadamerlimbaj conceptual, nici maicar ceea ce Heidegger numea limbajul meta·
fllicii, care sa poata. circumscrie gindirea în mod definitiv... ceea ce
implic! acceptarea dialogului cu alte persoane. care gindesc allfel."
(idem, a, p. 196) Numai aşa putem ie~i din .,subiectivitatea subiectului"
(ibidem, p. 200).
În ce priveşte "co~ensul prealabil", Gadamer contează indeosebi
pe inwcarea autorit!tii "traditiei". Oare- se intreaba undeva filozoful.,oeînJelegerea nu e precedat! in realitate de ceva de felul unei intelegeri
fundamentale? ". Această .. înţelegere fundamentală" e tocmai datul
originar altradiiiei, impărtăşit.a. deopotrivă de toti locutorii. Fiindcă, in
pofida dise~iunilor ce·i separa, traditia le oferi tuturor o bază fonnativa
comunâ, ineliminabila, care reprezinta moştenirea culturala simbolicll a
naJiunii, incorporînd principalele valori, cutume, texte, maxime etc.
dotate cu autoritate şi putere nonnativă. De-aici imposibilitatea de a ne
sustrage influenlei ei. Sau, cum fonnuJează Gadamer, nu putem transcende
"dialogul care ne co~tituie".
Voi discuta conceptul de tradiiie la Gadamer, care ridică desrule
semne de întrebare, ceva mai incolo. Retin pentru moment critica lui
iNTELEGEREA
li
11abennas: ancorarea interlocutorilor in discursul tradiliei, postulata
llc Gadamer, ar reprezenta un tipic fenomen de falsi con.ştiinlJ. Oamenii
;au fireşte impresia eli iau pane la o comunicare ra,ionalll, pe cind, în
realitate, e foarte posibil ca ei sJ.-şi transmid. şi să recepteze mesaje
poluate semantic, în fapt pseudocomunicâri, ex.torcate prin violent~ sau
llistorsionate ideologic. Habennas consideri eli doar o henneneutid a
profunzimilor, de felul psihanalizei,
şi
o critici a ideologiilor, de
orientare net anlidogmatid, ar fi în mbură sâ demonteze mecanismele
deghizarii şi si destrame iluziile participantilor la dialog el judeci
independent şi în perfectJ. cunoştintJ, de cauza..
Obiectii suscita şi viziunea lui Gadamer asupra celui de-al doilea
consens, cel care nu premerge dialogului, ci vrea să-I finalizeze. O
conwrbire, afirTJlă el, se incheie, dacll nu imediat, măcar in timp,
printr-o intelegere. Citim astfel în opera sa fundamental~: "Pleclm de
la ipoteza confonn d.reia a intelege vrea mai întîi sJ. spunA a ne intelege
reciproc, a conveni. Comprehensiunea e înainte de toate congl~suire
(Einverstcirrdnis). De aceea, cel mai adesea oamenii se inteleg reciproc
in mod nemijlocit; dad nu, unneazâ sl se explice pin! ajung la un
acord. Convenirea (Versliindigung) e totdeauna •CU privire la ceva-. A se
intelege înseiUill1l a se înlelege •Îllo ceva" (Gadamer, a, p. 198).
Ne izbesc in citatul anterior două Lucruri. Mai intii, faptul eli
filozoful pare a neglija in conceptul de "intelegere" latura sesizării şi a
supravaloriza larura "acordului". Toruşi, cum am subliniat deja, pot
ronna semnificaţia unui enun,, chiar dac~-1 dezaprob, iar in lumea
noas1r~ complex~ şi pluralistă, abilitatea de a separa con1inurul semantic
de sentimentul de plllcere sau disconfon pe care-I stîrneşte joad. un rol
incomparabil mai imponant decît in comunitll1ile organice, aflate în
raza privirii romanticilor şi, odatll cu ei, şi a lui Gadamer. E adevllrat
d., într-o lucrare ulterioara., filozoful noteazA d mult trîmbitarul "acord"
sau "asentiment" "nu reuşeşte niciodata. s! înece diferen1a in identitate".
Şi adaugă: "A afinna d interlocutorii se înţeleg asupra a ceva nu
inseamnll deloc d ei se ideruifid unul cu celălalt in convingt:ri" (idem, b, 2,
p. 27). Precizarea e bine-venit~. dar ea nu modifld substan1ialteza de
bază, care rmtîne, in opinia mea, prea generoasa.
În al doilea rind, Iin sJ. remarc eli, deşi in 1960, cind aparea Wahrheit
und Methode, lingvistica îşi deplasa aten1ia de la "limbaj" spre "\'Orbire",
iar pragmatica începea sll ia avint, Gadamer nu manifest~ niciun intere.~
S2
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
pentru studiul concret al activitătilor de interlocutie. Deşi descrierea
fenomenologicJ. a comprehensiunii captează o mare bog:itie de aspecte
şi se distinge printr·o acut3 perspicacitate a observaţiilor, orizontul
anchetei sale rămîne totuşi pur speculativ, refuzind principial aportul
ştiinţelor umane, fiindca - aşa cum vom vedea uherior - ele se servesc
de "metode" şi se revendidi de la ahă viziune epistemologie!. Insistînd
mereu şi mereu pe .,continutul de adevăr" al enunturilor, lld. a acorda
atenţia cuvenită .,motivatiei" (de care depinde însă foarte adesea elucidarea .,adevarului" imuşi! ). Gadamer ajunge Q nu remarce cit de friabil
e fenomenul convenirii. cit de uşor se destrama la o analiză exigentă.
De bună seamă că în experienta cotidiană, unde se schimbă mai
ales infonna(ii şi nu se aprofundează marile probleme, comunicarea
funclioneaza satisf3clltor. Dar chiar ~i în imprejurarile obişnuite, de
indat3 ce o discu1ie depăşeşte banalit31ile despre starea vremii, meciul
transmis cu o seară înainte la televizor ori majorările de preţuri la
transportul public. cind intervin opJiuni politice sau dispute despre
chestiuni sensibile la ordinea zilei, nu în1elegerea, ci neîn1elegerea pare
s1 devina regula. Şi nu neapărat fiindca oamenii ar fi rau intenJionaJi
sau prost-crescuti sau stupizi sau dezinrorma1i (deşi, bineînleles, cazuri
de felul acesta sint numeroase), ci indeosebi fiindcă transparen1a sensului constituie o excepJie, iar orice convorbire e condiJionat3 de afecte,
interese şi elemente ira\ionale, incontrolabile. Ca sa in1elegi pe cineva
nu este de ajuns sl-1 auzi, trebuie să-I ascul1i; şi nu e de ajuns sl-1
asculJi, trebuie s1 în1elegi ce spune; ~i nu e de ajuns sa ani ce spune,
importante d sesizezi ce .. vrea s1 spun!" ; dar, de fapt, şi mai imponant
inca e sll ştii ce "nu spune" - fiindca inteniia adevarata. e adesea ascunsă
(şi uneori ii e opaca pina. şi subiectului!).
Analizate de aproape, chiar şi cazurile de ÎnJelegere reuşit3 se
dovedesc adesea iluzorii, fie din cauza semnificaJiei diferite atribuite
aceloraşi tenneni (c3ci nu e de ajuns s1 pronuntăm aceleaşi vorbe ca Q
gîndim la fel), fie a elud3rii problemelor de fond, fie a uşurin1ei cu care
se conchide din premise false etc. Uneori, dintr-o dorinta de conciliere
ori din oboseala de a continua discuţiile, mai ales cînd ele se transforma
in Mrtuial! reciproc!, interlocutorii sfirşesc prin compromisuri superficiale, !Jd a-şi rezolva efectiv litigiul. Disputa e, de aceea, gata s! se
reaprindă oricind. Declararea formala a acordului, urmată de o pawazare
prematură (cum se intimpla în tratative diplomatice), face uneori mai
ÎNŢELEGEREA
mult rău decit bine. În orice caz, ceea ce sare in ochi e anvergura
lfnomenelor de neintelegere, frecvenţa deosebirilor de păreri, imc:nsa
energie consumatl in dialoguri de surzi.
La Gadamer însă lucrurile slau cu totul altfel. El pare a canoniza o
experienta fericită: cea a dialogurilor platoniciene. În ele, cum ştim,
cooperează pe picior de egalitate o serie de interlocutori preocupati
doar de degajarea adevărului referitor la obiectul discutiei (die Sache).
Ei îşi joacă rolul docil, manifestind deschidere pentru punctele de
vedere opuse, intervenind cind se cuvine şi, mai ales, fiind gala să-şi
dea asentimenrul daca argwnentele potrivnice sint convingătoare. Rezullatul
dialogului, în sinteza sa finalll, constiruie un progres substantial faţă de
punctul de plecare. intrebarea care se pune e iru! dacă o asemenea
situatie de comunicare ideală poate fi generalizată.
Gadarner iposlaziază o .,comunilate de gindire" originari, ca la
presocratici, unde distanta dintre subiect şi obiect ar fi eliminată, ar
functiona o preocupare obştească pentru binele comun şi s-ar manifesta
un acord imediat sau prezumtiv asupra temelor supuse discutiei, intrucit
ratiunea ar fi mereu triumfJtoare. lru3 aceasla reprezintă o corutruC)ie
idealll. Ea are prea putine tangente cu realilatea epocii noastre, în care
predominâ distor:5iWlile de comunicare, diseminarea codurilor, destdmarea solidaritJPlor organice. Cu faptul d trăim într-o lwne a multiplicării
şi afinnării ostensive a diferentelor, a banalizării practicilor de ruptura..
La Gadamer, teoria dialogului are aerul unei promisiuni utopice. Cum
glosează Werner Jeanrond, .,conceprul sAu de experienţă henneneutică
este exagerat de optimist" (Jeanrond, p. 98).
2. Interpretarea
Origini
Şi în domeniul interpretlrii, ca in atitea ahele, aşa-zisele .,origini" se
pierd in negura vremurilor, fiind 'esute in legenda.. În orice caz, pare
rezonabil si credem că, pentru a învinge dificuhllile legate de nevoia de
a şti ce ., vrea si spun!" un oracol, un înlelept, o scriere ori poate un
vorbitor care se serveşte de expresii lingvistice nonf.mtiliare ori le
utiliz.eazJ. într-un mod ininteligibil, oamenii au declanşat nenumlrate
incercAri de a gbi, prin reHec)ie şi testlri succesive, modalitl1i fiabile
de a sesiza sensurile obscure, încîlcite sau devianLe. Fonnarea notiunii
de hermeneia la vechii greci, asociati cu cea de hermios ( = preot al
oracolului de la Delfi) şi cu Hennes. zeul cu aripi la picioare, menit si
transmitlt plbnintenilor mesajele divine şi creditat cu descoperirea wrbirii
şi a scrierii, e desigur consecinta unei experien1e mulliseculare de
socializare şi domesticire a utilizării limbajului în scopuri comunicati ve.
Semnificatia primordiala. a lui hermeneia era de .. a rosti cu voce
tare", de a mijloci - cum fonnulează Heidegger - "aducerea la intelegere". Traducerea latină prin interpretatio a constituit ins~ o eroare; şi
aceasta fiindca prefixul "inter", foarte vizibil, îi confera. cuvintului
sensul de "intennediere, interpunere", contrariu sau in orice caz inadecvat
ideii de "rostire" ; corecll ar fi fost echivalenJa cu sermo = "discurs,
cuvintare". Cwn se intimpla. adesea, inadvertenta s-a dovedit profitabila..
Prin contaminare, henneneutica a ajuns d insemne, pe de o parte,
"asenarea" unor enunfUri, a unor .,spuneri" autorizate (de unde o
conota,ie nonnativă, pierdull in decursul vremii, dar inel functionala
în domeniul religios şi juridic). Pe de ali! parte, ea avea in vedere
medierea, călâuzirea spre g~sirea unui sens ascuns ori str~ in, "exegeza"
INTERPRETAREA
ss
sau .,traducerea". Accep(iei de "exuaversie", de recitare, de enun(are i
s-a adaugat astfel accep(ia de "introversie", de "patrundere în inten(ia
unui rext sau mesaj" (Gusdorf, a, p. 19-20; Pepin, p. 291; Palmer. p. 13).
Termenul"interpretare" vine din latinescul interpretatio, care înseamnJ.
cxplicare şi provine, la rîndu-i, din interpres, cu semnifica1ia principal!
de: mediator, negociator, go-between şi semnificatia secundarâ de:
persoana. abilă in limbi, capabila sa conduca negocieri, traducind dintr-o
limbă în alia (E. Klein, p. 807; Hancher, p. 277). E probabil ci!
interpres îşi are originea in pretium = .. pret pl!tit pentru bunuri ori
servicii". de unde fr. pri:r., eng. price şi prize, rom. "pre(", dar şi
.. premiu". Reiese ca, la origine, in1erprerarea era o negociere între două
paqi care putea reclama traducerea dintr-o limbâ în alta. in cazul
reuşitei, se incheia printr-un acord, un agrement comun al p~ilor.
De-aici nu e lung drumul pina. la ceea ce teoria contractului denumeşte
consensus ad idem, iar Gadamer, cu o meraforll cam "rare" pentru o
intelegere prozaica, "fuziune a orizonrurilor".
Interpretul, ca mediator, este un fel de "broker", servind drept
agent al uneia din p~i sau al amindurora. Pe terenul culturii scrise,
daca ar fi sa. prelungim analogia, i-ar reveni misiunea de a "reconcilia
interesele disparate ale autorului şi cititorului. flrll a-1 reprezenta fals
pe vreunul" (Hancher, p. 278). Deşi modernitatea tinde sa.-i amplifice
rolul, atribuindu-i o importantă sporita, traditia clasică se arăta mult
mai rezervata. Gadamer nora astfel că "interprerul are doar functiunea
de a pennite comprehensiunea, urmind apoi sa. dispară complet" şi
adauga: "Iata de ce discu~ul interpretului nu e un text, ci serveşte un
text" (Gadamer, b, 2, p. 220). În fapt, în cultura actual!, caracterizală
de proliferarea comentariului şi a controversei, contribu(ia interpretului,
contrariu opiniei lui Gadamer. capăt! adesea statutul unui discu~
autonom. Dar chiar şi în acest caz, în pofida atributiilor multiple pe
care le-a dobindit (ea a devenit, cum vom vedea mai departe, apropriere,
descifrare, traducere, executie, alegorie, diagnostic, parafrază etc.),
interpretarea şi-a conservat sensul primitiv, de negociere, trimi(înd
nemijlocit la practica dialogului, la cautarea unei anumite cooperâri cu
cela.Jalt, reamintindu-ne temeiul umanist şi democratic pe care se cladeşte
"ştiin)a" (sau poate "arta") hermeneutica..
Dupa cum am văzut, tradi)ia ii atribuie interpretării o structura
tripartit!. însa în zilele noastre se întîmplă frecvent ca rolul interpretului
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
sa fie asumal de fiecare dinlre locutorii participanji la o conversatie sau
de orice cititor angajat intr-o lectura. Printre cei care continuă sa
sustinâ şi azi că rolul mediatorului trebuie in mod expres împlinit de
cineva anume. deosebit de loculor sau de cititor, se numara şi Yvan
Elissalde, autorul recent al unei Critique de l'interprftation. El scrie:
.. Nu exista ... interpretare flrll lucru interpretat şi rara o persoanâ in
beneficiul careia e facuta. Interpretarea este totdeauna interpretare a
ceva de către cineva pentru cineva. Ea e triplu relalivă: fata de interpret,
rata de obiectul interpretat şi faţa de ceea ce vom numi beneficiar"
(Elissalde, p.l63). Exemplificllrile sint numeroase şi la indemînâ: in
muzica, interpretul e cel care da viaţa partiturii; în teatru, regizorul şi
actorii media..d intre textul dramatic şi spectatori; traduca1orul serveşte
de intennediar intre vorbitorii de limbi diferite; judecatorul se situea..d
intre legislator şi cei ce-şi caut! dreptate ; exegetul biblic intre textele sacre
şi credincioşi; criticul se inlerpune între scriitori şi cititori ş.a.m.d.
Se pune însă întrebarea : oare nu există şi interpretări flrt "beneficiari" exterioei? Nu putem aprofunda o lecturi sau proceda la o traducere sau întreprinde o exegeză etc. pentru noi înşine? La unna unnei,
una e clarificarea ori cautarea de echivalente ori gasirea sensului ascuns,
in a1)i tenneni imerpretarea, şi cu toiUl altceva comunicarea ei dire
ceilalti. Ar fi oare imposibil ca aceste doua momenre si fie ingemanate?
Nu se intimpla extrem de rrecvent ca interpretul sa se confunde cu
"beneficiarul"? Elissalde nu accepta cu niciun pret aceas1a eventualitate: "Interpretul circula de la unul la altul. Daca merge de la altul
spre sine însuşi nu face decit o jumatate a drumului henneneutic. EI nu
va fi interpret decit daca va emite la rindu-i semne noi spre celllalt,
orale sau scrise. sa numeşti interpret un om care păstreaza pentru sine
comprehensiunea unui text, a unei legi, a unei opere de arta sau a unei
limbi e in consecinl<! uo abuz" (idem, p. 175).
Teza lui Elissalde imi pare exagerata şi implauzibila. E evident ca o
interpretare nu trebuie neaparat oralizata sau publicata spre a-şi merita
numele. E ridicol si crezi el o traducere pe care o erecruez in interes
personal nu e interpretare, dar îşi cîştigă acest statut de indata ce mă
hotarasc a o tipari. În rapt, existenta unui "tert" (.. beneficiar", auditor,
public etc.) e inesentiala definirii conceptului intrucit rolul sau se
întîmpla adesea si fie asuma1 de subiect. Apoi, interpretarea nu trebuie
considerata doar ca o categorie a medierii, ea este - aşa cum voi artta
INTERPRETAREA
l7
pc larg în aceasta. cane- şi o modalitate a intelegerii. Or, daca., în unele
cazuri, în)elegerea poate funqiona indeosebi ca mediere, cum se intimpla.
cu traducerea ori executia(= .,intruparea" din anele spectacolului}, in
alle cazuri, func)ioneuJ ca explicare, ca exegeză sau conjecturll. Sub
orice forma. şi in toate variantele, factorul comun rezida. in caracterul ei
tranzactional, in faptul el se bazeazl pe negocierea sensului ( = o
dialectica. de ,.du~te-vino" intre ipoteză şi efectuare}.
Definitii
Revll.zind şi completîod dictionarele de uz curent, ne putem opri, intr-o
primll. aproximaţie, la urmJtoarele semnifica)ii principale ale conceptului
de interpretare :
1. Încercarea de a explica (in sensul larg al termenului), de a face
clar un enunt sau un text, de a-1 explicita (.,explicitarea se intemeiazl
existenlial in inlelegere" [Heidegger, a, p. 204]), de a restabili circuitul
blocat al sensului (produs de un bruiaj, un obstacol semantic, sintactic
sau formal), de a aprofunda in!Oiesul, de a p~truude cu mintea pi~ la
miezul invizibil al unui text sau de a desluşi ce se ascunde indărll.rul sJ.u
ori ce îl structureaza..
2. incercarea de a explica (in sensul restrins al termenului) modul în
care se inllntuie componentele unui proces, de a gllsi cauzele care
produc un anumit efect, de a descoperi originea unor fenomene, a da
socoteala. de ratiunile, motivele, inten)iile unei persoane, ale unui text,
de a indica verigile, fazele, momentele unei deveniri, ale desflşurării
unui proces.
3. Ac)iunea constînd în a da o semnifica1ie motivad cuvintelor,
raptelor, actelor cuiva. in logica modem!, a atribui sellUiificatii expre~
siilor unui limbaj formal sau, intr-o versiune simplificata., a atribui
Villori de adevll.r propozitiilor unui limbaj, pornind de la structura
predicativă a propozitiei (unde propozitia are forma Fa, in care .,a" e
nume, "F" un predicat, iar criteriul care precizeaza. cind e adevll.rarJ
expresia predicativ~ se numeşte .,condi)ie de adevlr" sau de .,satis!iJqie") (Fiew, p. 183-184).
INTERPRF:TARE ŞI
58
4.
Ac~iunea
RAŢIONALITATE
de a traduce dintr-o limbă in alta ... Traducerea iru;eamna
inlocuirea reprezentJ.rii unui text intr-o limbii printr-o reprezentare a
unui 1ex.t echivalent intr-o a doua limbii", no)iunea de "echivalen,a."
referindu-se la nivelul de prezentare (în ce priveşte contextul, semanlica,
gramatica, lexicul etc.) ~i la treptele de similimdine (la nivel de cuvînt,
expresie, propoziJie) (Beii, p. 24). Traducerea poate avea şi un caracler
intralingvistic, desemnind, în acest caz, aducerea la inteligibilitate a
sensului unei rraze sau unui text ori parafraza (restituirea sensului cu alte
cuvinte, mai pe larg, intr-o amplificare, sau, mai concis, intr-un rezumat).
S. incercarea de a face o conjectură, de a gilsi o rezolvare a unui
impas, de a arbitra, de a media intre doua. ahernative, de a urmări
implica,iile unei decizii, situatii, stAri de fapt etc.
6. Modalitatea de a reprezenta, de a recita, de a cînta, de a dansa o
etc. (execu,ia sau redarea unui
libret, a unei panituri, a unui text poetic, a unui rol dintr-o pies! de
tealru sau a piesei in intregul ei prin trecerea dintr-un registru semiotic
în altul).
operă dramatică, muzicală, coregrafică
7. (PsihanalizA) Munoa efectualâ de un pacient, ajutat de psihanalist,
spre a-~i descoperi dorinţa inconştienta care sta la baza unor comportamente personale.
De mentionat câ în definitiile de mai sus interpretarea este considerat~ o .,activitate"; ea con.stiluie insi, in acelaşi timp, la fel ca alte
nomina actionis, ~i .,rezultatul" acestei activitati (Giasersfeld, p. 207).
Pmem deci considera interpretarea sub aspect .,procedural" (calea de a
ajunge la o reprezentare clari şi adecvati a lucrurilor) sau sub aspect
.,obiectual" (produsul ob(inut în urma efortului de clarificare).
Imponant îmi pare sâ observ şi el definiţiile de mai sus trebuie
privite doar ca un punct de plecare, ca o versiune sumară şi esentializata
a notiunii de .,interpretare"; în capitolele Ul1Tl!toare wi aduce completări,
nuante şi puncte de vedere care vor îmboglti considerabil modul de a
judeca şi de a .,interpreta" interpretarea. De remarcat, de asemenea, că
diqionarele nu comemneazâ printre panicularilltile interpretarii faptul in ochii mei, de imponantl crucial~ - el interpretarea este o parte
integranta a intelegerii depline, o forrn.ă conştientizatl, problematiz.atâ a
acesteia, situati pe o treaptă mai inalti.
INTERPRETAREA
,.
l't!rceptia şi intetegerea primară
11sihologia cognitiva., care a trecut de la abordarea .,facuhltilor" la cea
a "runc,ionlrii" lor in conditii concrete (de sirua,ie, context, actiuni
finalizate, corelatii etc.), se ocupll de interpretare, nu atit ca act de
vorbire ori discurs - cum inten,ionez s-o fac în această carte -, ci ca
.,activitate", nemijlocit şi necesar implicată în numeroase fenomene şi
mecanisme mentale. Rega.sim astfel importante activillti interpretative
implicate in studiul reprezenllrilor, credintelor, manifestărilor afective
şi volitionale, indeosebi in studiul gîndirii. Mai putin însa. - şi nu
inrimpla.tor - în studiul perceptiei. Cauza este ca., pînă la un punct,
intr-o măsură 3De\'Oie de delimitat, perteptia poate opera in mod inconştient
sau semiconştient.
S-ar pa.rea ca. această afinnatie vine în contradic,ie cu teza, azi de o
larga. credibilitate, ca. perceptia nu e o .,copie" a unui obiecl exterior, ci
un .,construct", care-i restituie proprietătile, insa. filtrindu-le prin structurile specifice subiectului. În alte cuvinte, n-ar fi vorba de un efect
imediat tranzitiv al stimulului, ci de o .,prelucrare", de .,un moment al
sistemului comportamental propriu fiedrui individ, în conditiile particulare in care se glseşte atunci cînd percepe" (Ombredane, apud Zlate,
p. 93). De-aici nu rezulll i~. in mod obligator, ca ar trebui sl-i
atribuim perceptiei un caracter eminamente conştient. E drept ca. ea
poate deveni astfel, dacă ne concentrlm luarea-aminte asupra a ceea ce
vedem sau auzim etc., silindu-ne sa idenlificllm cu ex.aclilate stimulul,
sll-i evaluăm configuratia, sl-i detennina.m calegoria de aparteneniJ, să
indepllrtăm evenrualii factori de bruiaj etc., ahfel spus, data. tratlm
perceptia interpretativ. În mulle cazuri insi, mai ales in cadrul universului familiar al colidianului, pen:eptia se formează in functie de
parametri repelitivi, Brl participarea deliberata. a subiecrului (.,nu ne
propunem si percepem ceva, ci aceasta se inlimpll pur şi simplu"
1Halonen şi Santrock, apud Zlate, p. 84-85]). Procesarea are lot de jos
in sus, sub semnul modularilltii (dacA acceptlm leoria lui Fodor asupra
noninterventiei organelor centrale). Ea se bazeazll, după Piaget, pe
preinferen)e cu caracter anLicipaLiv (expecta)ii configurînd atirudini care
uneori pot merge pina. la a altera imaginea propriu-zisa a obiectului),
INTERPRETARE ŞI RATIONALITATE
scheme (produse prin generalizarea unor condui1e senzori-motorii indelung
exersa1e) şi organizarea intem1 a cimpului percepliv (in sensul motivllrii
unor efecte de influentă de la intreg la pane, de la parte la intreg şi din
aproape in aproape). Preinferentele lui Piaget ii amintesc lui Mielu
Zlate de o sintagma sugestiva. dar oximoronica a lui Helmholtz, cea de
"rationamente inconştiente" (Zlate, p. 142).
Reiese din cele spuse d perceptia are un caracter ambiguu, miş­
cindu-se inlre prereflexiv şi reflexiv. Pe de o parle, la un nivel elementar
al proces!rii, este spontana şi autom.atizat.a, pe de alta, de indata ce apar
.,probleme" (situatii nonfamiliare, confrunlarea cu obiecte cunoscute,
dar care reclama o conceptualizare, luarea de aci in vederea comunicarii
sau a aqiunii etc.), ea se conştientizeaza.. Aceeaşi siiUaţie o regasim în
cazul intelegerii. Aceasta compona, preliminar, o treaptă sponlan.ă,
nepremeditata, repetilivă, pe care am denumit-o "intelegere primari",
apoi. una superioara. complexa, deliberata, expresie prin excelenlă a
mecanismelor rationale, "intelegerea inlerpretativa" sau, mai simplu,
"interprelarea". Cind. spre exemplu, se transmile un anunt in gad
privind venirea unnlUorului tren. in cazul in care sunetele se aud clar,
inJelegerea mea e .,percepliva"', imedialll şi spontana; dar daca inslalaţia
de amplificare e defect~. şi mesajul imi parvine eliptic ori greu sesizabil,
atunci incep sa. .,judec". declanşînd inferente. spre a incerca sa deduc
ceea ce nu aud din frinturile inleligibile ale mesajului.
A intelege deplin inseamna, cum am vllzut. a perfonna corect
semnele verbale ori nonverbale prin care cineva comunica ceva. insa a
.,perfonna corect"' revine la a atribui semnelor respective semnificatii
adecw.te în contextul dat, pe baza unor reguli memorate (codurile), nu
lotdeauna explicile, ci impuse prin practicii şi intrate in reflex. Cîtă
vreme comunicarea are loc in cadrul relaţiilor interpersonale obişnuite,
mentinîndu-se la un nivel "ritualic". interventia factorului deliberativ e
anemică ori, in tot cazul, modic!. Ea se produce rapid, de indata ce in
cursul conversatiei sau al lecturii sau alluârii unei decizii apar intrebari
şi se nasc probleme.
Acestea provin, cel mai adesea, din incalcarea regulilor comunitare
ce comanda logica şi claritatea enunturilor (utilizarea de cuvinte necunoscute, obscuritllţi, incongruente sintactice etc.), violarea viziunii
uzuale privind filozofia vietii (folosirea unor expresii contrare nonnelor
religioase, etice, politice caracteristice in ceea ce numesc .,cotidianul
INTERPRETAREA
61
comun" etc.), contrazicerea unor aşteptări puternic motivate, confruntarea
cu o dilemă sau un impas etc. E posibil - şi cazul e foarte frecvent - ca
!<ilarea de .,bruiaj comunicational", traductibilă printr-o senzaJie de
disconfort, denumita. de Festinger .,disonanlă cognitiva." şi analll la
originea trecerii la interpretare. să aibl cauze subiective: factorul
declanşator nu derivă, in acest caz, dintr-o abatere efectivă de la
C(x.lurile socialmente în uz, ci din ignoranta individului, care, pe o
latură sau alta, nu stăpîneşte experienta comun.ll sau se îndepărteW de
ca. În ambele ipoteze. fie d individul e contrariat de devieri .,obiective"
Uc la codurile curente, fie ca are in mod subiectiv impresia că au loc
asemenea deficiente, recu~ulla interpretare, ca la o instanta. corectiva,
se produce identic.
La ce ne ajută interpretarea?
Interpretarea nu se reduce însă la negocierea mai mult ori mai putin
metodica. a cauzelor care genereaza stoparea comunidrii interpersonale,
în scopul repunerii in funcţiune, a restabilirii circulatiei nestingherire a
sensului. Ea intervine în numeroase alte situatii. unele deosebit de
complexe, privind cercetarea ştiintificll, buna intelegere a operelor
li1erare şi de artă, arbitrajul între discu~uri alternative, reglarea relaJiilor interpersonale, depăşirea .,distantei culturale" etc. Cîteva exemple
vor fi edificatoare.
Putem considera eli, în viziunea binara. a lui Saussure, perfonnarea
corespunzatoare a unui texl depinde, în principal, de conexiunea dintre
semnificanti şi semnificati. În ITL, am explicat eli în cazul textelor
referentiale (infonnative, didactice, ştiintifice etc.) relatia e tinuta sub
control de autor, care încearcl prin diverse mijloace (fonnulllri uni voce,
evitarea figuralillltii, nonnalitatea sintaxei, folosirea de redundante,
utilizarea metainsenurilor etc.) sll-şi programeze cit mai strict comprehensiunea. Pe mlsurll ce avansllm dinspre textele infonnative sau
didactice spre cele literare, iar de la cele literar-canonice ne deplasllm
spre cele de avangarda.. relatia mentionată devine tot mai Iad. Modernii,
indeosebi, in vointa lor de experiment şi de complicare a jocului, au
impins la limită practica violenlllrii codurilor, a ruprurilor sintactice şi
semantice, au desfiintat restrictivitatea predicativll, au flcut din uzajul
62
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
ambiguilălilor şi
al nedetermin.lrilor factori de maximizare a productivilă)ii
scriiturii etc. În asemenea cazuri, spre a da explicatii sau m!car spre a
indexa opera respectiva. intr-o categorie adecvată, sintem sili)i sâ recwgem
la interpretări, care capiltl uneori forme deosebit de sofisticate. De
notat faprul el demersurile interpreLative n·au în vedere doar semni-
fica)iile globale (sensul ori filozofia operei, explicarea temei ori a
personajelor), ci câ ele sînt convocate pe întreg parcursul lecturii, la
fiecare paginJ, uneori la fiecare frază. Şi nu neap!rat spre a clarifica ce
se petrece, ci pentru a răspunde provocărilor pe care operele valoroase
le adreseaza: inteligenţei şi sensibilitâtii noastre prin densitatea scriiturii,
supra- sau subdeterminarea propoziliilor, diversele modalităti ale indirectitltii (ironii, meLafore, eufemisme, simboluri etc.), recuperarea
implicitu.lui, a tâterilor şi a spatiilor albe ere.
În practica de toate zilele se iveşte adesea necesitatea de a ne da
seama, cu maximl exactitate, nu numai de ceea ce spune un text, ci şi
de ceea ce implicl: o lege trebuie inteleasa. de cei ce urmeaza. s-o aplice
in litera şi spiritul ei (în aşa fel încît chestiunile controversate sâ poata.
fi elucidate prin conjecturi asupra inten,iei legiuitorului) ; la fel şi un
prospect pentru punerea in functiune a unei maşini sau un curs de
specialitate (unde adesea se uzeazJ de formulări eliptice, care nu clarifica. suficient modul de operare). Printr-o interpretare serioasa.. care se
concentreaza cu aten~ie şi perspicacitate asupra textului, există posibilitatea de a afla intelesul corect al unui articol de lege sau de a explicita
fidel un îndrumar de folosinta,. Cu o conditie totuşi, dar indispensabilă:
ca tex.rul respectiv sâ fie bine intocmit (clar. nonambiguu, coerent etc.).
În epoca noasrrll de globalizare şi internet, de extraordinara: accelerare a inlegrării economice, tehnologice. ştiintifice, culturale etc.,
articularea experientei personale cu cea a strllinăta:~ii, sub forma voiajelor, burselor, cănilor, filmelor, CD-urilor, emisiunilor TV, publica,iilor
ş.a.m.d., a devenit o necesitate. Aceasta: exigenta, a vremii adauga. pre1
şi importantă aerului clasic de intennediere între limbi diferite: traducerea. A traduce înseamnă insll a interpreta, a opera selec)ii şi deplasări
simbolice. Fireşte, sînt cazuri şi cazuri: acolo unde limbajul utilizat, ca
în textele ştiintifice sau didactice, e pur denotativ şi univoc, se pot
obtine versiuni satisflcllroare, flrll rest ; acolo unde limbajul are valen1e
poetice, apare necesitatea unor conjecruri delicate, spre a alege varianta
de sens optimă, sub raportul exactităiii (pierdere minimă de substanta,)
INTERPRETAREA
şi
63
ill stilului (cit mai apropiat de expresivitatea originalului). Oricum,
lr:u..Jucerea rămîne unul din principalele instrumente ale culturii, care
atesta. mereu şi mereu ideea ca. drumul cel mai sigur către noi înşine
trece adesea prin aiiii.
Interpretările joaca. un rol imponan1 in sfera publica. a societăiilor
l..lcmocratice, bazate pe pluralismul opiniilor, unde ni se întîmplă si fim
solicitali de discursuri concurente, intre care e greu de tranşat, din
cauza asimetrici de avantaje şi dezavantaje. În mod obişnuit, decidem in
func1ie de interese, de simpatii ori animozilăli personale, de capricii de
moment, de sfatul unui prieten cu autoritate, Bra. a renecta suficient şi
a cumplni alternativele. Hd indoiala., nu e uşor sa. luăm o hotărîre
bună. clei sîntem cu toJii influentati de prejudedii şi interese, dirijaii
mai mult de afecte decit de ra1iune. Şi totuşi, în limite de succes
variabile, devine posibil un examen atent al argumentelor ce se infruruă,
sco1ind la iveala. punctele vulnerabile şi meritele respective. Cen e, în
orice caz, că alegerea solutiei optime intr-o situaiie dilematicl nu e mai
niciodată un rezultat al în)elegerii primare, ci unnarea unui efort interpretativ responsabil.
Un alt exemplu pri~te cunoaşterea documentelor apaf\inînd altui
context istoric şi de civilizaJie decît celui in care trlim, in alte cuvinte,
problema ,.distaniei culturale". Accesul cititorilor contemporani la operele trecutului culturii proprii sau ale unei culturi exotice nu trebuie
oare facilitat prin explicatii filologice, stilistice, istoriografice ş.a.?
Aşa s-a crezut tradiJional şi, din fericire, mai sint astlzi multi care nu
se sfiesc s-o creada. inel, deşi prospera o cultura a "anacronismului",
insolenta. cu memoria culturala., care revendica. exclusiv punctul de
vedere al prezentului şi exegeza ca act narcisic.
De altă pane, nu e mai putin adevlrat d una dintre caracteristicile
centrale ale literaturii şi artelor e el ele îşi transcend conditiile generative, tJblrindu-şi intactă capacitatea de a transmite intruplri ale
umanului şi valori spirituale, care renasc mereu in contemporaneitate,
insoJindu-i pe oamenii de azi in căutările şi în neliniştile lor. Activitatea
interpretati va. ne apare aşadar dublu solicitata.: mai intii, pe plan
exegetic. ca "elucida re", pentru a resirua operele lui Aristofan. Dante,
Rabelais, dar şi pe cele ale lui D. Caruemir sau Budai-Deleanu in
spatiul producerii lor (spre a penni1e in)elegerea lexicului, aluziilor.
figurilor, referintelor etc.); în al doilea rind, pe plan speculativ, ca
64
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
.,deschidere", spre a împrospa.ta lectura aces1or autori, care au nevoie
de reciclare, de o pennanentl reinseilie în actualitate, ca sâ fie smulşi
reculegerii muzeale şi inlegra\i intr-un circuit intelecruaJmenle pnxluctiv.
În fine, mai vreau să reaminlesc, ceea ce mi se pare esential, el
intelegerea, în sensul larg şi plenar altennenului, nu constituie doar un
act al "clarificării", ci - aşa cum am văzut ca. insista. Gadamer, cu o
stJruinlă ce nu oboseşte niciodatA. - e şi un act al .,invoirii". inteleg
ceva, dar, in egală mJsura, "ma." înţeleg cu cineva în legllrura. cu o
anumitll problemă, mJ învoiesc sau incert: sa. mă învoiesc cu el. Aceast;l
tentativă de depăşire a inevitabilelor divergen)e de opinii, de gbire a
unei platfonne comune, mllcar a unui minim de consens, prin concesii
reciproce, e indispemabil§ functionJ.rii nonnale a vietii personale şi a
vietii sociale. F§ra "tine", .,sinele" meu nu poate deveni .,eu" - au
spus·O Buber, Uvinas, Ch. Taylor, Francis Jacques, lvana Markovă,
atitia altii inel. Flld dialog, deci flra restarea şi împ!rt§şirea constanta.
a ceea ce gindim şi proiectAm, rnra deprinderea de a conlucra, de a
ciuta o annonizare a opiniilor ~i a credinielor proprii cu cele ale altora,
pe individ îl ameninll egolatria, izolarea şi eşecul. Cit priveşte ordinea
comunitar!, faptele demonstreazA c! daca nu se men(ine un grad con·
venabil al interlocu(iei la nivelul cet.a)enilor, panidelor politice, sindi·
catelor, organizatiilor nonguvernamentale etc., societatea risc§ s! se
prlbuşeascl, pur şi simplu, în haos şi anarhie. Ca functie a rationalita.Iii
şi a inteligentei critice, interpretarea este chematll s.ll gestioneze eco·
nomia discursiv! a unei societl)i, contribuind la clarificarea optiunilor
şi la aplanarea litigiilor.
Exemplele de mai sus probeazJ eli interpretarea nu constituie o
marot} a filozofilor sau a oamenilor de litere, nici o pedantll practic§
academica.. E un demers justificat de situatii dintre cele mai obişnuite,
alit în viata cotidianJ., cit şi pe plan intelecrual. Am vllzul el ea intrll in
actiune cînd procesul întelegerii se împiedică de un obstacol, ori cind se
pune problema de a da o explicaiie plauzibil! sau de a verifica exactitalea
unui continut semantic, ori cind e nevoie de a analiza o strucrur!
compled, ori cînd e necesar un arbitraj, ori cind trebuie sunnontata. o
distant! culturalll, ori cind se impune o politicll rezonabil! de compromisuri ele. Observlm el in toate acesle cazuri interpretarea functionează
ca o intelegere de tip superior, mai adecvatll situatiei, mai perfonnanta.,
INTERPRETAREA
65
mai edificatoare, avind rolul, dupa. caz, de a corija, de a adinci, de a
elucida, de a pune la indoiala., de a problematiza, de a anticipa, de a
explica etc.
Între .a şti" şi .a prezuma"
Ca şi intelegerea primara., interpretarea apatline aptitudinilor iruWcute,
care pot fi perfectionate, dar nu se invată la şcoala.. Consta., în mod
rundamental, dintr-<> .computatie"' ins! imbogătill, dialectizall, nuantall.
operind ca o fonnă superioara. de activitate a sistemului neuro-cerebral.
Caracterizata. prin reflexivitate, ea contribuie la conştientizarea separarii
eului de sine, de Ceilalţi, de Lwne, fflcind astfel posibile analiza şi controlul cunoaşterii la nivelul perceptiei, reprezentlrii, limbajului, logicii.
Principala diferentJ, dintre intelegere şi interpretare rezidă în faptul
ca. intelegerea .,survine", pe cind interpretarea e "asumata.". in alti
tenneni, prima este, in punctul de pornire, spontană, cea de-a doua
conştientl. Cînd, de pildA, salut o cunoştin~ pe strada., actionez adesea
maşinal, fărll a-mi da seama d. o fac. Dimpotrivii, interpretarea presupune ca. vorbesc cu cineva şi mJ ascult vorbind, că ascult şi reflectez,
in aceeaşi clipa., la cele auzite.
O a doua diferent11ine de natura certirudinii: intelegerea primara
nu merge atit de depane ca interpretarea, in schimb pare sigură de sine
deoarece verbul "a înţelege", ca şi "a şti", e factitiv, adie! atrage
veracitatea complementului (Olson, p. 139). Cînd sotia mJ întîlneşte în
fata casei şi mă întreabl: "Uşa din dos e incuiata?", îi pot rllspunde in
lloua. feluri. Sau, in mod peremptoriu: .. Da, e incuiata.". fiindcă "ştiu"
pertinamente acest lucru, fie, precaut: .,Cred ca. e incuiatl", fiindca. nu
am certitudinea faptului, dar ba.nuiesc ca. e probabil. in primul caz, mă
aflu pe terenul înţelegerii: enuntul corespunde adeva.rutui. in cazul al
l.loilea, ma. aflu pe terenul interpretlrii: nu cunosc cu precizie cum stau
lucrurile, de aceea reflectez ce e mai rational in situaţia datll şi fonnulez
o prezumtie. A intelege un text echivaleaza. cu "a şti" ce semnifid el
(mai exact "a avea senzatia" fermJ. ca "ştii", intrucit "ştiinta" respectiv!
poate fi implauzibilii ori eronati). A interpreta un text înseamnă a face o
ipoteza., a avea din capul locului doar o "bănuialll", a sugera o probabilitate.
66
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Dar daca. interpretarea se situeaza. in zona probabilului, nu inseamn1
oare cii ea se autoe:xdude necesannente din sfera adevărului, cel pu)in
in sensul pur şi dur pe care-I dlldea conceptului Descartes 1 Ne amintim
dl in ochii s!i doar eviden1ele apodictice semnalau exerti)iul plenar al
ratiunii şi numai demonstra)iile bazate pe .,idei clare şi distincte",
trllgind concluzii valide din premise, puteau pretinde la demnitatea
cunoaşterii autentice. Discursul asupra metodei consider! drept
"aproape fals tot ce nu este decît verosimil (vrairemblable)". E însA
limpede pentru noi, cei de azi, c3 acest maximalism al exigentelor
impuse judecătii (imblinzit totuŞi prin utilizarea adverbului aproximării
presque = "aproape" ! ) se refer! la un domeniu strict formalizabil, de
felul matematicii, logicii ori mecanicii, unde func1ionează - în ordinea
clasifichii date in ITL - "codurile imperative" (pentru care nu există
decit op!iuni binare, ca la computer) (P. Cornea, b, p. 7&-77). De allfel,
Descartes însuşi avea s! constate in numeroasele sale controverse cu
invâtatii contemporani, pe probleme nu doar metafizice, ci şi ~tiintifice,
cit de putin realiste ii deveneau cerintele epistemologice de indată ce
dezbaterea se deplasa pe teren empiric, avind de flcut fată pluralismului
inerent gîndirii circumstantiale, contextualizate.
Trebuie totu~i admis eli interpretările sînt, mllcar aparent, favorizate
de "credinie" şi descurajate de "cunoştinte", fiindcll cele dintîi sînt
doar probabile (adevărate sau false), pe cînd cele din urmll se caracte·
rizează prin proprietatea de a fi cu certitudine valide (in măsura in care
sint corect stabilite). Conditionarea pe care am introdus-o în privinta
cunoştinJelor ("daci" sînt corect stabilite) atrage atentia asupra faptului
că frontiera dintre "cunoştinţe" şi "credinte" e schimbătoare. Pin! in
secolul al XVII-lea, oamenii au crezul, de pildă, înl!rili in convingerea lor
de ceea ce vedeau direct cu ochii, că soarele se mişcă in jurul pllmin·
rului. Galileia spulberat această "credintă" prin calcul ~i demonslratie,
înlocuind-<:~ cu o "cunoştinJă" incontestabilă.
Reiese oare de-aici că progresele extraordinare ale cercetArii ştiinti·
fice ar trebui s! determine o creştere conlinuă a nwnărului de cunoştinte,
reducînd mereu sfera a ceea ce e doar ipotetic sau prezwnat? De fapt,
lucrurile se petrec exact pe dos. În realitate, tocmai succesele obtinute
pe drumul cunoaşterii amplificlltot mai mult aria întrebărilor şi stimulează
deschiderea a noi şi noi şantiere. Misterele elucidate scot la ivealA noi
mistere, iar problematizarea atinge pin! şi lucrurile obişnuite, cele care
INTERPRETAREA
67
ne inspirl nemijlocit incredere şi ne par evidente. Prabuşirea valorilor,
dcmonelizarea ideologiilor, conştiinp. acuta în mediile intelectuale el
.. Dumnezeu a murit" au generalizal o suspiciune universali a tuturor
li11ll de toate. PltrunsJ de spiritul neimblinzit al dubiului şi de un
~ccplicism iremediabil, civilizatia modernl împutineazJ evidentele şi
pune cenitudinile pe fugi. De aceea, avem in zilele noastre tot multi
nevoie de concursul interpretlrii. Într-o lume saturatl de semne şi tot
mai lipsiti de transparenţl, nu e de mirare el inlerpretarea pretinde si.
~cvin.l, după vorba lui Stanley Fisb, the only game in town (Fish, p. 3SO).
Relalii intre în1elegerea
primar~ şi
interpretare
lntr·un articol recent, Francis Jacques considerl notiunea de interpretare
un .lennen-lalisman, polimorf, supraevalual" (Jacques, d, p. 179).
Activitltile pe care le desemneazl ii par a nu avea intre ele un numitor
comun, de unde ideea cJ predicatul potrivit pentru a le articula ar
consta in faimoasa "glselnitl" a lui Wiugenstein, folositi tot mai mult
in ullima vreme, a aşa-ziselor "asemlnlri de familie". insi mi se pare
el ceea ce lipseşte uneori într-o familie nu este existenl3 unor propriellti
comune, ci posibilitatea de a le evidentia. Or, în cazul nostru, aceasll
proprietate e pregnantl : orice tip de interpretare constituie o dezvoltare
a intelegerii, cauzatl de o crW. a sensului (un blocaj pe circuitul
comunicativ, aparitia unor "probleme", dorinta de a investiga adincit
dimensiunea simbolici a textului etc.). Aluninteri, subiectul angajat în
relatii interpersonale cotidiene, dominate de rutinâ şi bazate pe cunoş­
tin(e comun împlrtlşite (acelaşi Background şi aceeaşi Enciclopedie),
inJelege ce i se spune flrl a problematiza ceea ce face, se suie în
autobuz, îşi composteazJ biletul şi avanseaza spre coborire flrl a·şi
~elibera gesrurile, dspunde maşinal la saluiUI pe care i-1 adreseaz.ll
cineva continuind sl·şi urrrtJreasd propriul gînd etc.
Pentru multi cercelltori contemporani, relatia dintre intelegere (primarll) şi interpretare linde sJ se dezechilibreze, în sensul estompJrii
primului tennen şi al atribuirii unui impact tot mai puternic celui de-al
doilea. Mişcarea aceasta pare a avea un net caracter antifundationalisr,
lucru vizibil în adlposlirea sub pulpana lui Nietzsche şi in adoptarea, ca
emblemă şi passe·panout, a faimoasei remarci din Der Wille zur Macht :
~tepl
"
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
.,Nu există faple, ci numai interpretări" (Nietzsche, c, p. 481). Expresia
aforislică a filozofului subliniază încărdrura de "teorie" pe care epislemologia contemporan! o implică in ce ar părea o simplll. constatare a
"ceea ce este". Ea ne spune ca totul e interpretabil, dar lasă în umbră
ideea că gradele de interpretabilitate sint diferite, in func~ie de natura
obiectelor ~i a corelatiilor dintre ele (în unele cazuri sint atit de reduse
incit nu mai sint reperabile ca atare!). Oricum, nu incape îndoiai! ca
vremea noas1ră impune, ca o fatalitale, un stil prin excelentll. interpretativ al comportamentului intelectual. De unde obserntia dezabuzat!
a lui Richard Shustennan: .. Fiindcă am renun~tla idealul de a ajunge
la o viziune nuda asupra realitălii. solidă ca stinca, imediată ca punctul
de vedere al lui Dumnezeu, se pare că sîntem împinşi să imbră~işăm
pozi)ia opusă, să privim orice lucru sub un unghi sau un voal interpretativ" (Shustennan, b, p. 51).
În orice caz, alături de pragmatişti ca Rony ("Orice cercetare este
interpretare ... orice gindire coru;tă in recontexrualizare ... n-am Bcut
niciodata altceva şi nici nu vom [ace vreodata" (Rorty, b, p. 201]), de
teoreticieni literari ca Stanley Fish sau de filozofi ca Anhur Danto, il
g:tsim printre sustinătorii preponderen1ei absolute a interpretării şi pe
"clasicul" hermeneuticii contemporane, pe Gadamer. Undeva, in Wahrheit
und Methode, el scrie: .,A in)elege înseamnă totdeauna a interpreta ...
Interpretarea e fonna explicitA a comprehensiunii" (Gadamer, a, p. 329}.
E tot atit de adevărat însă că prin felul specific de a da tîn:oale
definiJiilor, revenind asupra lor in contexte diferite, spre a le nuanta ori
ca să le tempereze reliefurile prea dure, Gadamer pare adesea să şovăie
in a-şi formula o poziJie tranşanră. Procedează ca şi cind n-ar voi să
decidă în chestiunile controversate, ci să lase mereu uşa întredeschisă.
Astfel, tot in opui său capital, el notea:d intr-un loc: ..Înielegerea
lişneşte nemijlocit Bra. ajutorul unei interpretări explicite ... Chiar in
asemenea cazuri trebuie ca interpretarea să fie posibilă, ceea ce înseamnă
ca. e vinual con)inut.a. in in)elegere" (ibidem, p. 420}. În aliA parte, reia
pe aceeaşi linie : .,A intelege o limbă nu inseamnl încă a o în)elege real
şi nu implicA niciun proces de interpretare. Este o opera)ie spontana. ..
Problema henneneutică nu e cea a stăpînirii unei limbi, ci cea a unei
intelegeri corecte asupra lucrului" (ibidem, p. 187).
Întrucît mă priveşte, cum am arătat deja, mă opun ubicuit.a.Jii henneneutice. Recunosc, fără îndoială, d existA un poten)ial interpretativ al
INTERPRETAREA
69
in1clcgerii, dar cred di actualizarea lui nu are loc totdeauna: actul de
n:llcqie, caracteristic interpretârii. se produce doar in cazurile in care
.omluliile de rutinll nu sînt cu putinţă. Interpretarea e solicitata. de
hlncajele intervenite pe parcursul formarii automatizate a semului. cînd
ne confruntml cu sirua,ii nonfamiliare, complexe, dificile, problematice,
~:u cnunluri care deplişesc ceea ce este normal şi ceea ce este normal.
Mi se pare ca. Searle are dreptate, invocîndu-1 pe Wiugenstein: "Ca şi
Wiugenstein, aş dori si rezerv cuvintul cinterpretare• pentru cazurile în
care performa.m un act de interpretare conştient şi deliberat, de exemplu,
dnd substituim o expresie prin alta" (Searle, c, p. 134).
in adevâr, cu percutanta-i cunoscull, Wittgenstein a accentuat distanţa
dintre înjelegerea curenll, imcrisl in orizontul convenjiilor şi habitudinilor, şi inlerpretare: .,Se întîmplă in mod firesc să interpretez semne,
sa dau o interpretare semnelor, dar asia nu de fiecare dat! cind am a face
cu un semn. Dac li sînt intrebat : •CÎt e ceasul"! • niciun demers interpreta tiv nu are loc in mine; reactionez, pur şi simplu, la ceea ce vltd şi
inleleg. Cind cineva se apropie cu un cuJit, nu-mi spun: •interpretez
;1sta ca o ameninţare»" (Wittgenstein, d, p. 47). Wittgenstein nu continua.,
dar urmarea e clară: evident, o rup la fugA, deoarece pericolul e
('ICTCeput şi .,inJeles" nemijlocit.
Desigur, nicio ex.perienJâ de sens nu se manifes!J ca neutli, dezangajall, nonselectivA. Dar faptul cA orice comprehemiune opereazA, ca
şi interpretarea, cu un parti-pris nu înseamnă deloc cA ea .,este"
imerpretare. In numeroase ocazii ale vietii curente, semnificatia survine
instantaneu: de pilda., cînd sotia îmi cere la masA: "DA-mi solnita",
dnd aflu d la etajul de sus s-a spart o teavA care-mi poate inunda
locuinJa, cind aud la radio d a avut loc un grav accident de circulaJie,
cind citesc o informaJie despre vremea probabilll etc. În toate aceste
~:azuri, intelegerea se bazeazA pe o competenjllingvisticA ordinarA,
implicind recursivitatea schemelor (jrames) şi a regulilor gramaticale,
angajarea reflexll a mecanismelor decodificatorii. Tocmai sesizarea
nenumăratelor situajii de felul acesta l-a determinat pe Emilio Betti sA
distingA in hermeneUiica sa actul .,conferirii de sens" (Sinngebung) de
interpretarea propriu-zisâ (Auslegung): dlm sens, în functie de "convcn,iile uzuale", în mod spontan; inlerpretlm, printr-o deliberare,
~:tm:ctind, dacă e nevoie, atribuţia initial!.
70
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
Un argument puternic în favoarea spontaneitatii inielegerii primare
(Sinngebung a lui Betti) il oferli aşa-zisa "cunoaştere prerefle~ivli" sau
de Background, pe care au postulat-o, de curînd, o serie de cercet!tori
dornici sa. explice mecanismele regulatoare extralingvistice cărora li se
datoreaza. coordonarea interactiunilor ce stau la temelia "simtului comun".
Ci!ci, in pofida rolului exceptional pe care-I joacă limbajul in cunoaştere
şi comunicare, ar fi naiv sâ reducem comprehensiunea la un model
elelusiv lingvistic. Aceasta se manifest! (vezi cap. 7) "şi" sub fonna
unor deprinderi incorporare, rezultind din acumularea, pe balJ. de
selectie şi interiorizare, a unor pracrici de viata,. Conştiinta im3şi eme11e
dintr-un univers de experiente nonreflexive. Natural, daca. vrem s!
vorbim despre ea, uzăm de limbaj, dar asta nu înseamnJ. ca ar .,apartine"
limbajului.
Dupa. cum spune Ch. Taylor, .,modul în care action!m şi ne mişclm
încodem componente ale întelegerii eului şi ale lwnii" (Taylor, c, p. 309).
Arest know how corporal se dezvllluie in faptul eli orice subiect ştie sa.
utilizeze ustensilele din jurul du, sl se descurce in ambianta familiara.
a locuintei, sa se orienteze maşinal în pllienjenişul de străzi ale cartierului în care domiciliazll, deşi blocurile sîni simetrice şi construite dupa.
aceeaşi re)etA etc. Dacll i s-ar cere si e:tplice cum procedeaza., ar avea
cu siguranlll. dificult!ti: uneori i-ar lipsi cuvintele, mai ales n-ar fi în
stare sll descopere totdeauna .,paşii" modului de operare. Wiugenstein
observa, în acest sens, ca adesea e imposibil de justificat felul in care te
serveşti de o regulA: .,Daca mi-am epuizat ratiunile, ajung la un sol
pietros şi cazmaua se dsuceşte in van. Atunci sînt înclinat sll spun : pur
şi simplu, fac aşa" (Wingenstein, c, p. 217). Sau: .,Cînd mll supun unei
reguli, nu aleg. O urmez orbeşte" (ibidem, p. 219). Daca un stdin vrea
sA cunoasca motivatia unui uz gramatical într-o limba. pe care tocmai o
invata. şi cere llmuriri unui nativ nespecialist, e posibil ca acesta din
urm.ă sA transpire din greu, fAd a reuşi în multe siruatii s!-şi explice
propria practica.. Nu e de mirare. În asemenea cazuri şi în nenum!rate
altele, actionJm fArll ezitare şi fAd greş, dar rlminem stupefiati cind ni
se cere sa. clarificAm cum am procedat . .,Putem dobîndi îndeminllriscrie Hilary Putnam- care sint prea complexe ca sa. fie descrise printr-o
teorie." (Putnam, p. 71) Nu încape indoiala. că dacă am restringe
intelegerea la cognitie şi reprezentări, ar fi cu neputinta. sll expliclm
fenomene de felul celor de mai sus. Ele fac dovada cA intelegerea
INTERPRETAREA
tnlc~rcază
71
o serie de practici nonlingvistice, fixate prin repetiiii şi
huruvcrsii. care ne mijlocesc un acces direct la o serie de componente
ulc limbajului cotidian.
Fie şi în treacăt, se cuvine si evoc ~i o alt.! fonnâ a in(elegerii de
uspcct nonlingvistic, extrem de râspîndit.! şi ocupind un loc privilegiat
in orice fonna(ie culturaU - e vorba de artă. Fâr! a intra in fondul
prohlcmei. mâ limitez doar la a reaminti câ ascultarea unui concert de
pian sau contemplarea unui tablou nonfigurativ nu au nimic a face cu
cnnvertirea în limbaj a muzicii sau a picturii. Despre o piesâ instruuu:ntata. sau despre un tablou putem vorbi, desigur, la modul tehnic,
indicind mijloacele folosite de anist, ori la modul psihologic, evocînd
impresiile produse asupra noastrJ.. Nu e îosă posibil sâ transformăm în
concepte ceea ce operele respective" vor" si spW. Dacă exista. temeiuri
de a afinna câ "înJelegem" muzica sau pictura, atunci trebuie sâ
L:lmvenim că la mijloc e o "cunoa~tere" de tip specific, care pune în
mişcare universul senzaJiilor, emoiiilor, intimilăJii eului, nu pe cel al
cnun(urilor propozi(ionale, al discursului şi raJionalitlJii.
Argwnerue imponante în favoarea legitimitJ.Iii unei intelegeri noninterrretative derivl din ideea că alternativa e o condiJie necesa.ra a semnilicativită(ii. Vincent Descombes ati~ astfel : "Ca si fie cu putintl să
interpretam anwnite texte trebuie d existe alte texte care d poat.! fi
injelese liră a fi necesar sa le interpretam" (Descombes, a, p. 259).
Jacques Bouveresse subliniaza şi el că "notiunea de interpretare nu are
pcninen~ descriptivâ şi valoare explicativâ decît in tmsura în care nu
se confundă cu cea de in;elegere" (Bouveresse, c, p. 15). Principiul e,
în adevlr, eli sensul unor cuvinte sau propozitii îşi cîştigă relieful
specific in contrast cu cuvintele sau propoziţiile cu care se afll în
raporturi antagonice. Pe de altl pane, dacJ am considera că orice enun1
hanal şi stereolip reclamJ. o analiza interpretativl, la fel, si spunem, cu
~.:utare vers enigmatic al lui Mallanne, atunci conceptul de interpretare
ar deveni sans rivages, ca realismul în timpul socialismului vulgar.
Exlinzindu-se nelimitat, el şi-ar irosi capacitatea definitorie.
R. Shustennan aduce în discupe şi un alt aspect relevant. intelegerea
primarl ii oferi interpretlrii nu nwnai un contrast dltJ.lor de sens, ci şi
o bazl care o prelimina. inlr-o anumilă mlsur!. Aceast.! sesizare prealahil!\, chiar dacJ se dovedeşte falsi, ofera. o ebo~ll a continutului semantic
re cii re interprelarea o va supune controlului ei rational. Ea corespunde
72
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
ideii lui Heidegger eli orice interpretare trebuie sll. fi în,eles deja ceea ce
trebuie sll. fie interpretat. Ceva asemll.nător sus,ine Wittgenstein in
Investigatiile filozofice, cind e:wnineazll. raponurile dintre conceptul de
.,regulll." şi cel de "inlerpretare", conchizind că nu orice actiune confortllâ
regulii esle o interpretare şi el!. ,.ar trebui sll. restrîngem tennenul
•interpretare- la substiruirea WlCÎ expresii a regulii prin alta" (Wingenstein,
c, p. 201). Dacll. am presupune că nu intelegem niciun lucru inainte de
a-1 interpreta, se pune intrebarea cum am in)elege interpretarea insaşi.
N-am fi oare obligati sl interpretâm interpretarea in cauzll. şi apoi sa
interpret1m interpretarea interpretării şi tot aşa ad injinitum (Shus1ennan,
b, p. 69-71)?
Aşadar, rezumînd, teza pe care o sustin postuleaza cll in procesul
intelegerii trebuie deosebite doull. Faze ; foane adesea, ele se încaleci şi
nici nu sint totdeauna lesne de discriminat. Cea dintii (in,elegerea
primari) e elementara. şi automatizatl; ea are loc in condi,iile obişnuite
ale cotidianului. cînd comunicarea cu ceila)li ori contactele cu ambientul
se desflşoarâ spontan, pe baza de conven,ii asimilate, recuren'e şi
practici incorporate. Cea de-a doua fazJ a întelegerii (interpretarea) e
premeditatl şi functioneaza prin problematizare, emilind prezumţii şi
judedţi. Vom vedea indata. ca aceasta inseamna. negocierea expresiilor
lingvistice (spre a inla.tura obscurita.ţile şi ambiguitltile, a inventa noi
trasee de sens, a ga.si echivalen'e etc.) şi producerea de inferente (care
sl aniculeze relaţii semantice ori fonnale, explicatii, rezolva.ri de
probleme, motivatii, deschideri etc., servindu-se de deduqii, inductii.
abducţii, metode euristice etc.).
Interpretarea ne apare astfel ca o componentă perfonnantă a intelegerii, care-i completeaza ac,iunea şi i-o perfecţioneaza.. Dat fiind
faptul ca. prima inspec)ie a unui obiect sau a unui enunt se poate dovedi
insuficientl, din cauza. unor dificultlţi de credibilitate ori de lizibilitate
(oprire la suprafata., blocare a sensului, exces de confienta. sau de
mefientJ, închidere a perspectivei etc.), interpretarea are functia de a
interveni reparatoriu, clarificator ori explicativ. in convorbirile obişnuite,
ea apare adesea sub o fonna. prescurtata.. neregulata.. E produsa cu
aprox.imlri, intreruperi, paranteze, salruri semantice, iar limbajul manifesta.
idiosincrazii de grup (social, lingvistic etc.). in functie de apanenenta
vorbitorilor.
INTERPRETAREA
73
.. Dimensiunile" interpretării şi condi(iile ei
de semnificativitate. De la .actul de vorbire" la .discurs"
() caracteristicâ importantă a interpretării decu~Je din faprul că se
CR:('Irimâ prin enun{Uri de dimensiuni variate, de la "actul de vorbire",
cuntras intr-o simpli propozi]ie, pinJ.la "discursul" intins pe lungimea
unui anicol, a unei ca.rti, chiar ~i (de ce nu?) a unei discipline, de felul
lliverselor ştiinte (fizică, biologie, sociologie etc.), care pot fi consillcrale eli interpreteazA raporturile noastre cu lumea, pe diverse paliere
ale realului. Aşadar, acelaşi termen serveş1e penlru a desemna enlităJi
extrem de variate: unele, restrinse la nivelul propozitiei, frazei, para~rarului; altele, foane cuprinzAtoare sub rapon semantic, compactind
numeroase entităli subordonate, inegale ca format, efemere ca durată,
cu rolul de a relansa succesiv în1elegerea "globală" a sensului, prin
alinierea la perspective tot mai largi, la trepte superioare de generalitate.
Flexibilitatea interpretărilor, capacitatea lor de a se resorbi unele in
altele, de a se condensa şi a se dilata, esLe generată de condi(.iile
semniflcativitJ.Jii: ştim că orice sens e traductibil şi parafrazabil, pUiind
li rescris, recitit, respus mai direct sau mai oblic, mai obiectiv sau mai
personal, intr-un spatiu mai mic şi o fol'lJlJ. mai abstractizată, ori într-un
spa1iu mai larg şi o fol'lJlJ. mai concretă. Prin restrucrurări continue, în
runctie de nuxul informatiilor noi, dobindite pe parcursul dialogului,
lecturii, reflectiei asupra obiectului etc., interpretarea are deci latitudinea să-şi ajusteze traiectoria, adaptindu-se continuu circumstantelor
schimbătoare. AceastJ. plasticitate extraordinară manifestJ. modul in
care funcţionează gindirea. "Gindim - ne reaminteşte unul dintre cei
mai de seama biologi contemporani ai cunoaşterii, Gerald Edelman,
laureat al premiului Nobel -prin configuratii sintetice, şi nu în termeni
logici, ceea ce explic! de ce gindirea noastră merge mai depane decit
relatiile sintactice, logice. • (Edelman, p. 234)
Sub forma sa elementara., de act de vorbire, ilocutionar, interpretarea
se comporti de obicei ca o amorsă a altor acte de vorbire, evenrual a
unui discurs. Separată de antecedente, aşa cum ne apare într-o propoziiie
scoasă din context, cum ar fi, de exemplu: "Escaladind balconul,
RomeoocăutapeJulieta", ea are valoarea unui "dspWlS"lao "intrebare".
14
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
FapiUI c~ orice enun) poate fi considerat drept răspuns al unei întrebări
a fost relevat - dupi cum ~tim - de Gadamer şi e crucial. Rosrul
interpretării ar consta deci in elucidarea interoga)iei : de ce Romeo
ecaladeaz~ balconul' Făr~ îndoiai~. fiindc~ o iubea pe Juliela; dar şi
fiindcă nu avea posibilitatea sa.-şi împărtăşească sentimentele în mod
"nonnal". De ce insa. nu le putea exprima "nonnal"? Întrebarea naşte
alte întrebări legate de mul)imea difuz3 de presupozilii şi implicatii,
grupate in jurul sensului, ca un soi de "halo" care-I conoteaz.li şi-1
explică. Pe unele le deducem din cunoaşterea piesei lui Shakespeare
(rivalitatea dintre Montagu şi Capule)i), pe ahele ni le sugerează cunoş­
tinj.ele noastre istorice (docililatea copiilor fată de părinti in societl)ile
traditionale, ori caracterul acuzat infractional al aerului lui Romeo in
condi)iile vremii, ori inca. utilizarea balconului deschis in construCJii,
caracteristica arhitecrurii meridionale etc.). Elucidarea acestor presupozilii şi implicaiii nu este indispensabilll inJelegerii ; toru.şi, Hlmurirea
lor completealJ cunoaşterea cititorului şi difereniiazJ nivelurile de
lectură (avizat, standard, elementar etc.). Cu cit cititorul este mai
cultivat ~i mai imaginativ, cu atit rezerva de .,annonice" linută in
disponibilitate e mai largă, iar interpretarea devine mai bogată.
În clasificarea lui Austin, părintele a ceea ce numim speech acts,
tennenul "a interpreta" apare la "veridictive" şi .,expozitive". iar in
anumite circumstanJe, la ceea ce Austin nume~te (în Addenda) "exercitive", fărll o motivaJie clară, care să distingă aceste calificative unele de
allele (Auslin, p. 149-162). Cea mai fiabil~ clasificare a ac1elor de
vorbire ii apafline lui Searle. Ea deosebeşte între: "reprezentaiionale"
(în versiuni mai vechi numite "asertive", prin care spunem altora, în
mod adevărat sau fals, care e siruaJia de fapt, cum stau lucrurile),
"directive" (prin care vrem s:i-1 detenninăm pe interlocUlor să facă un
anumit lucru), "comisive" (anterior numite "promisive", prin care ne
angaj~ să îndeplinim ceva), "declarative" (cu ajutorul cllrora vrem să
provodm anumite schimbări in lume). "expresive" (prin care ne exprimAm senlimenlele şi alirudinile) (Searle, d, p. 354-361). Unde ar trebui
plasată inLerpretarea?
M. Hancber, care a analizat atent chestiunea, remarcă faprul că
rareori interpretarea se manifestl ca un perfonnativ explicit. Ea implică
o expertizJ, soluJionarea, cel mai adesea Pa.Ilială ori provizorie, a unei
probleme, o judecată asupra unui lucru nonevident, de care e greu să fii
INTERPRETAREA
7l
sigur. De allfel, toate actele de vorbire se caracterizeaza prin aceasta
cornlitie a noneviden,ei, remarcata de Searle şi fonnulată de Grice ca o
maAi ma conversationalit ("Nu-ti aduce în conversatie o contributie mai
inrormativa decît este necesar"). Dar, inca mai mult decît actele de
vorbire, interpretarea îşi pierde "fata" daca se rezuma~ constate ceea
ce toată lumea remarcă sau ştie. O descriere capatl caracter interpretativ
numai cînd începe ~ fie problematica, sa cuprinda aspecte echivoce,
bizare, contradictorii, improbabile etc. (Hancher, p. 267).
S-ar pârea ca. interpretarea îşi gaseşte Jocul printre "asertive" sau
"reprezentaţionale" intrucîl acestea dau socolealit despre ce se pelrece
şi se subordoneaz.l clauzei: adevarat/fals, deci implid propozitii cu
valoare veridictiva. in practicii, in cazul unor senlinte judecltorqti sau
al unor postulitri dogmatice ale Bisericii, adevitrul nu poate fi îns.A
demonstrat peremptoriu, ci doar justificat prin argumente de autoritate
ori, in cel mai bun caz, admis prin comens. De aceea se şi intimpla d
rezultatele unor procese ori ale unor Concilii ecleziastice, deşi dispun
de putere institutionaHi, pot fi tot atit de contestabile ca şi deciziile
dintr-un meci de fotbal unde funciiooează regula că, pe teren, arbitrul
are totdeauna dreptate. Categoria "reprtzentationalelor" e şi mai putin
potrivită în critica literara, datoritl statutului fictional al limbajului şi
imposibilitătii de a verifica ipotezele de tip explicativ ori evaluativ.
Dacă pînă acum 20-30 de ani mai existau cen:elltori ca Beardsley sau
Hirsch, care ~ atribuie interpretlrilor literare calitatea de a putea fi
.,adevarate" sau "corecte", astăzi, inlr-o atmosferă dominall de scepticism,
disipare nonnativa şi subiectivism proliferant, au devenit rari chiar şi
cei ce susţin ca în literatură sînt posibile interpretari "plauzibile".
Se integreaza oare interpretarea în rindul "eApresivelor" '! in parte,
da. Şi anwne in mlsura în care se referi la tra~turile psihologice, la
starea de spirit a autorului ori a celui care vorbeşle. insa în numeroase
cazuri, in conditii de laborator, în abordarea unui sistem fonnal ori in
eforrul de obiectivare al istoricului (sine ira et studio) sau crilicului etc.,
interpretarea incearca~ se mentin! la distantJ, de mişcarile sensibilitlţii,
sa ţinJ cont doar de argwnente, sit nu amestece trairile subiectului cu
proprietăţile obiectului. De fapt, in mod ideal, interpretarea se opune
impulsurilor irationale, senlimentelor ori resentimentelor care altereaza
percepţia clară a lucrurilor. Habennas o defineşte - vom vedea - drept
.. un discurs argwnentat, capabil ~ suscite un acord flli constringere şi
76
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
să
creeze un consens". Gadamer focalizează şi el demersul interpretativ
asupra con)inutului celor spuse, şi nu a m01ivlirilor psihologice. Însă
nicio fiinţă uman! nu poate aplica standardele raJionalirJ.(ii in conditii
de imunitate la presiunile, mai dure ori mai blînde, ale factorilor
biologici (pulsiuni subconştiente, predetennin!ri afective, fixatii şi
panizanate irationale etc.).
Interpretarea îşi adjudecA şi unele elemente .,comisi~" şi "declarati~",
care privesc însă, prin natura lor, mai mult viitorul decit prezentul. În
adevăr, orice interpret care-şi ia in serios sarcina şi opereaz! public,
prin simplul fapt eli declanşează o interpretare, îşi asuma implicit un
angajament referitor la acurate\ea spuselor lui (in principiu verificabile)
şi revendid din panea interlocutorului sa. i se acorde incredere (ceea ce
rllmine prezumtiv).
Ce concluzie putem trage din acest rapid examen"! Cli no1iunea de
interpretare acoperi atitea varielă1i, incit nu se suprapune peste niciunul
dintre aclele de vorbire luale separat, el imprumulă cite ceva din fiecare,
in func1ie de domeniul de aplica1ie ~i scopul unnlrit. E legilim sa: ne
a~teptlm ca, pe mllsura amplifidrii ~i a 1ransfonnllrii în discurs, ea să
cî~lige ind în complexitate şi diversificare. Sarcina de a-i elucida
statului ~i funCiionarea devine cu atit mai anevoioas3, cu cît ne ocupăm
aici, în principal, de discursuri, convenalii, lexte ~i numai accidental
de simple acte de vorbire.
Corelatii ale interpretării :
divina]ia, lectura şi relectura
O tehnică obi~nuiiA a clarifichii conţinutului unei notiuni constă in
confruntarea acesteia cu notiuni înrudite sau interferente. Uzînd de
aceaslă procedură, voi spune, mai intii, că interpretarea nu este o
divinatie, de~i uneori pare a-i imprumuta modul de lucru.
Cind ma. aflu intr-o rilspîntie, avînd înainte trei drumuri, care nu se
disting unul de celălalt prin nicio particularitate, ~i sînt totuşi constrîns
s3 fac o alegere, ml decid finalmente rnra a interpreta, deoarece un
examen comparativ al avantajelor şi dezavantajelor e imposibil in sirua1ia
darJ.. M.li las, cum se spune, in voia sonii, încercînd să .,ghicesc"
INTERPRETAREA
77
vari:anta convenabila., fie uzînd de indici nerelevan~i. fie "dînd cu
l1anul". adicll incredinJîndu-mll hazardului. Deosebirea e evidenta.:
interpretarea e un act raJional de opJiune, bazat pe temeiuri ce pot fi
argumentate, ghicirea e o opera~e aleatorie, bazată pe prezum~i ira)ionale.
Nici cind extrag un loz dintr-un teanc de bilete de loterie nu operez prin
prCllictii logice. Cîştigul eventual nu dovedeşte ca am gîndit corect, ci ca
am avut noroc, altfel spus, că s-a produs coincidenta rara. dintre numarul
lozului scos la întîmplare din umJ. şi nUJDJ.rullozului pe care-I posed.
Nu e mai puţin adevlrat cll, in mulle situatii, interpretarea decurge
dintr-o intuiţie, adicll o gindire condensat!, in care. o serie de trepte
preliminare sau intennediare au fost eliminate, iar soluţia se intrevede
dintr-odatll, intr-o strUulgerare, ca şi cind ne-ar fi fost şoptit! de zei.
(Am incercat putin înainte sll explic cum stau lucrurile.) Oricit de
insolitll ar fi presupunerea de plecare, in sensul cll nimic n-o anun)a sau
n-o justifica, panicularitatea inlerpretllrii e ca-şi asuma. această iraţiona­
litate originara. şi o supune unui control metodic, rational. Prin unnare,
chiar dacll demersul interpretativ se deosebeşle de divinatie, ca şi de
inspiraJie, el se îiiiidllcinează adesea intr-una din ele.
Raporturi strînse, uneori indiscriminabile, exista. între interpretare,
pe de o parte, lecturi. şi relecturll, pe de alta. in condiţiile "lecturii
standard", ca tip ideal, aşa cum am prezentat-o în ITL, perfonnarea
decurge liniar, da capo al firre, cu întreruperi pasagere, reclamate de
bugetul de timp disponibil. Cum premisa lecturii standard e eli accesibililatea textului trebuie sa. corespundJ competenJei medii a cititorului,
iar nivelul comprehensiunii se menţine la suprafa(a, dificulllltile ivite pe
parcurs sint depllşite, de obicei, flrll probleme. În aceasta. situatie
interpretarea funcţionează mai degrabă rutinier. operind medieri verificabile in continuitatea textuala.. Ea e solicitata. mai ales in faza initiala.,
cind cititorul bîjbîie printre infonnaţii necunoscute (personaje, decor,
intriga. etc.}, a cllror coordonare ii va pennite sll se instaleze în universul
imaginar al operei. Relectura, privită la fel, ca tip ideal, funcJionea.zJ.
mai ales în cazul textelor nonliterare greu accesibile sau al textelor
literare cu înca.rcaturll simbolica, cele care, prin definitie, au toldeauna
de spus mai mult decit poate sesiza cititorul într-o primă lectura..
in ITL am denumit relectura interpretare, ceea ce nu e pe deplin
exact şi poate da naştere la confuzii. Interpretarea se manifestă toldeauna
ca relecturll, motivatA însă, indeosebi, cognitiv (aflarea adevllrului) şi
78
INTERPRETARE ŞI
supusă unui control
rational metodic. Relecrura constituie tot o interpretare,
RAŢIONALITATE
dar mai spontani, mai personală, motivată, cel mai adesea, ludic,
eliberati de exigentele rigorismului logic. Rectificînd ce e de rectificat,
imi voi permite totuşi s! reproduc, cu modificări minime, comparatia pe
care o instituiam in 1988 intre lecrurll şi in1erprerare (in)eleasă ca relecrurll).
Putem considera eli lectura srandard e o performare procesuaHl,
dinspre începutul spre
sfirşirul
textului
vreme ce interpretarea e o perfonnantă
(pe~pectiva
analitică,
"iepurelui"), in
de tip sincronie, in
care ansamblul texru.al e cuprins deodata. cu privirea (pe~pectiva .. vulturului"). Prima e perfonnare, intrucit e o realizare de amator (cu coeficient
variabil de reuşita.), cealalt! e o performanti, intrucit e, de regulă,
lucrarea unui profesionist, fie legitimată ştiin(ific (în cazul expertului),
fie Iegitimall expresiv (în cazul criticului). Cind e vorba de o operll
literara., a o citi înseant.oll a parcwge textul liniar, cu întreruperi nesemnificative (justificate de durata lecturii), stopind efortul în momenrul
încheierii; a interpreta înseam.nJ a reciti textul de mai mulle ori, pentru
a-1 stăpîni in delaliu şi a-i aprofunda trimiterile intertextuale. Lectura e
grllbitll, disponibila. învestirii emotionale, sensibilllla anecdotic, interesata. îndeosebi de "ce" se întîmplll: inrerprelarea e atentll, circumspecll,
distantatll critic de text, vrea sJ clarifice "de ce" şi "cum"; cea dintîi
caull mai ales să afle, ultima - sll motiveze. Lectura e manipulall de
curiozilate şi dorintJ, ea vizeaza pl~cerea. e prevalent personală ;
interpretarea e instnunentalizatll de un 'el demonstrativ, care nu exclude
desigur nici ludicul, nici afectivitatea, dar se justifica., in primul rind,
ca un progres al cunoaşterii; lecrura manifest! adevllrul subiectiv al
cititorului, interprelarea cauta. sa producA un text adjuvant, un comentariu judicios, nbuind d fie recunoscut in cadrul sistemului literar
(P. Cornea, b, p. 203-204).
Într-o cane recent tradusA în româneşte sub titlul A citi, a reciti.
Ci:Jtre o poeticd a (re)lecturii, remarcabil~ prin excelentele analize ale
unor romane moderne {Borges, Nabokov, Hency James etc., dar şi o
admirabil~ interpretare a Crailor de Cunea Veche), Matei Cllinescu a
încercat sll minimizeze aponul primei lecturi spre a ridica prefld recitirii.
În opinia mea strategia e greşitll. Rolul recitirii rllmine, făli îndoială,
esential, in m!sur! in care pune în lwninl bogătia de semnificaJii şi
frumuse'i ale unei mari opere (M.C. se ocup! numai de texte literare de
INTERPRETAREA
19
viri), ameninlate aluninteri si fie insuficient explicitate ori ratate de
cititorul lene~. Dar pentru a demonstra aceasta evidentă. cum o face
str!Uucit M.C., nu era nevoie ca statutul autonom al primei lecturi sa fie
rractic desfiintat.
E adevarat cJ citirea şi recitirea pot "merge deseori minâ în mînâ",
insii lucrul acesta se intimplil indeosebi in cazul textelor filozofice,
didactice, ~tiiniifice, unde dificulta.Iile de acces n obliga pe lector sa
avanseze la pas şi si revinâ mereu asupra frazelor (paragrafelor) parcurse,
spre a-şi clarifica in)elesul noţiunilor şi a le anicula cu restul textului.
in mod excepiional, citirea şi recitirea tind sa. se simultaneizeze şi in
cazul textelor literare, a caror lizibilitate lasa de dorit.
Altminteri, în condilii nonnale, indeosebi cînd citim romane care ne
intereseaza (fiindca ne introduc intr-un univers necunoscut, scbiieaz!
personaje atragatoare, propun enigme, ne sugerează posibilitiii de
transfer psihologic etc.), performarea decurge repede, se desD.şoara
intr-o veritabili! cursa, cu întreruperi motivate doar de timpul disportibil
şi cu reluilri ltK:ale în vederea restabilirii continuitll\ii sensului. Experien)a comuni arata el prima lectura a unei opere literare (pe care n-o
arunci după 20 de pagirti, din plictiseală sau "nepouivire de caracter")
e efectuata cu incordare şi curiozitate, fiind stimulata de placerea
asista.rii la executarea artistica a paniturii. De aceea, auzim mereu, cind
cerem cuiva parerea asupra cartii pe care ux:mai a ispravit-o şi i-a
plllcut, o propozi1ie de tipul: "N-am putut-o lăsa din mîoJ".
Afinna)ia lui Matei Cillinescu, anume ca "distinc)ia dintre citire şi
recitire, care pare atit de evidenta pe plan empiric şi pragmatic, este, pe
plan teoretic, pe cit de inevitabila, pe atit de imposibil de sustinut"
(Cilinescu, p. 32), e, cel puiin, imprudentll. O evidenii empirici,
pragmatici şi teoretica ou poate fi greu de sustinut ! Dovada : cei mai
muiJi cercetatori o şi fac. E drept, printre ei nu se număril Roland
Banhes, autor sclipitor, dar fluid in opinii, îi aflllm ins!, in afara de
Roman lngarden, amintit critic de M.C., şi pe Hans Robert Jauss şi
Paul Rica:ur, autori omişi. lata un extras din Rica:ur, care libnure.şte
bine lucrurile: "Citirea şi recitirea au astfel avantajele şi slllbiciunile
respective. Citirea comporti, în acelaşi timp, boga)ie şi opacitate;
recitirea clarifica, dar selo:teazJ. ; ea se bizuie pe înuebllrile lăsate deschise
dupa primul parcurs al textului, dar nu ne ofera decît o interpretare
INTERPRETARE ŞI
80
RAŢIONALITATE
printre altele. O dialecticll. a aştepta.rii şi a întrebării reglementeaza
astfel raponul citirii cu recitirea. Aşteptarea esle desehisll., dar mai
nedetenninalJ. ; iar îrurebarea este detennina~. dar mai inchisi" (Rica:ur,
e, 3, p. 257).
Interpretarea
şi
jocul
Continuind in direqia propusă, a eumin.Arii raporturilor pe care interpretarea le întreiine cu alte aclivilăli ori practici, mă voi opri la "joc";
dar, fiindca notiunea e de o complexitate redutabilă, mă voi limita doar
la citeva aspecte peninente in cazul şi în cadrul srudiului de fata,.
Trecerea în revistă a acestor aspecte, patru la număr, o wi începe cu
modul cel mai general in care e în,eles jocul - ca experienta, umana
elementara şi universală a ludicului.
Diciionarele curente ne dau, in acest sens, cu aproximări irelevanle,
o primll definitie, care ar putea fi rezumatl astfel: activitate mental!
sau fizică, pur graruitll, neavind pentru cel ce o practicll alt scop decit
procurarea plăcerii. De adll.ugat aici distinc(ia (pe care limba româ.nă,
spre deosebire de cea franceza, o pennite) dintre .,joc" şi "joaca":
într-un in(eles mai clar specificat, .jocul" e o inven(ie culturalll., instaura~
pe baza unui acord socio-comunicativ ; "joaca" e o modalitate spontani,
îruid!cinatll. in mecanismele biologice inconştiente, o zbenguialll. sau o
hirjoa.nll. pe care o regll.sim nu doar la copii (şi la copiii de toate
vi"tele), ci şi in lumea animala (P. Comea, b, p. 114-116). Daca joaca
are o naruralete ingenuă, jocul îşi afinnll. conştient ex.uberan(a unei stări
temporare de euforie şi libertate. El pennite rupmra, fie şi efemer!, cu
trivialit1(ile cotidianului, schimbarea momentanl a reali~(ii cu o trJ.ire
despovlrata. de orice am:ietate, in care omul înstrJ.inat pare a-şi regăsi
esenta umani.
În al doilea rind, jocul e o activitate organizat! a două sau mai multe
persoane (paneneri), in scopul petrecerii agreabile a timpului liber
(amuzament), pe baza unui sistem de reguli, care-i fixeaza modul
desflşurllrii, condi(iile în care se ob(ine succesul (victoria) şi eşecul
(înfrîngerea). Esen(ial! aici e no(iunea de "regulă". Ea are un caracter
detenninat, invariabil şi indepasabil ; cind unul dintre jucători o incalci,
inten)ionat sau nu, e sanc(ionat; daca abaterile de la regulament rJ.mîn
INTERPRETAREA
"
ncpcdepsire, jocul e, pur şi simplu, desfiin!lll. După Thomas C. Schelling.
nr fi posibil ~ clasificlm jocurile cu reguli in trei categorii : jocuri
.. c.:ompetitive", de felul şahului, bridge-ului etc., jocuri .,cooperative",
c.Jc felul şaradei. unde panenerii cîştig~ ori pierd împreun~. colaborînd
la rezolvarea problemei, şi "jocuri mixte", bazate în pane pe o stare
conflictuală, in pane pe conlucrare (Schelling, p. 84·85). O ali! ripoJogie fecvent utilizată opereaza. impărtirea in "jocuri de şama." (ruleta),
..jocuri de indeminare" (biliard) şi jocuri combinate, de .,şama. şi
indeminare" (poker).
Un al treilea aspect al jocului il comtituie perfonnarea unui rol
intr-o pies~ de teatru, un film ori un spectacol, ceea ce de altfel şi
poartă nwnele de .,inlerpretare". Voi reveni asupra chestiunii in capitolul4.
Ultimul aspect la care mă opresc pare şi cel mai semnificativ: e
vorba de joc - ca expresia cea mai inalta a imtinctului ludic, ca testare
a resul'lelor intelectuale şi creative în producerea ori receptarea de
opere literare, anistice, filozofice ori ştiinlifice. În frumoasa sa prefata.
la traducerea româneasd a clr\ii clasice a lui Huizinga, Homo lrtdens,
Gabriel Liiceanu ne atrage atentia asupra faptului eli "toate jocurile sint
imoţite de o coocentrare de spirit", el, "jucîndu-se, orice fiinlll dll o
raitll prin lwnea libert.lllii, fie aceasta şi libertatea exersat! în gol a
destinderii, amuzamentului, oeangajllrii sau uillrii ... Dar daci animalele
nu I-au aşteptat pe om pentru a invllta jocul, în schimb, omul abia a
creat o specie a jocului care a sporit cantitatea de spiritualitate ludicl
pinâ la gradul unde aceasta s-a precipitat cultural. .. Nimeni, jucindu-se,
nu este egal cu propria lui fiintll, ci doar tranzitoriu egal cu orice rol
şi-ar aswna. Dar homo ludens este singura fiint~ care a dat o biografie
aces1or evada.ri, şi in timp ce restul fiintelor juc~uşe (fie chiar omul
jocului de rind) comuml intreaga cantilate de spirit care •intra în joc•,
homo ludens o sporeşte, transfonnînd-o in fapt de cultura.. Doar aceasta.
istorie a evadlrilor ludice este culrura : ateslarea docwnentad a incursiunii
pe care fiecare generatie şi societate o fac intr-o ordine superioara de
exisrenlă" (Liiceanu, prefa!l, in Huizinga, p. 15-16).
O contributie semnificativă la valorificarea jocului ca expresie a
culturii inalte a dat recent compatriotul nostru Mihai Spa.ri.osu in Dyonisu.s
reborn, cane edilat3 în SUA, in 1989, şi tradusă la noi de Ovidiu
Verdeş, in 1997, sub titlul Resurectia lui Dyonisos. Spllriosu se concentreazll asupra teoriei moderne a jocului, de la Kant şi Schiller pinll la
82
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Deleuze şi Derrida, incluzind şi un capitol substan)ial despre discursul
ştiintific, de la Spencer şi Groos pîni la Vaihinger (filozofia lui "ca şi
cwn") şi reprezentan)ii iluştri ai noii fiZici, printre care Einstein, Planck,
Heisenberg ele. Materialul explorat este foane bogat, expunerea clară
şi ordonatA, iar lectura cănii e.:urem de stimulativA. Teza autorului e că
diversele conceptii asupra jocului exprimA conştiinta scindatA a modernită)ii. Gindirea actualA ar vedea în joc o formă de mediere între un
model preraiional (slăruind pe conflicrul haotic al Fo~elor fiZice, revărsarea
dezordonată a emo)iilor violente, satisfacerea necenzurată a sim(Urilor etc.)
şi un model ra)ional (axat pe agonul nonviolent, pe interac)iunea conlrolatA dintre hazard şi necesitate, pe disciplinarea energiei creatoare,
teoria "mimesis"-ului etc.).
Lui Spihiosu, traducAtorul ii opune in postfata sa, incisivA şi problematiL1JUă, citeva observatii critice care merită incontesrabil aten~e. Ovidiu
Verdeş sustine astfel - ceea ce mi se pare şi mie evident - cA Spăriosu
inclinA spre "o acceptie nietzscheanJ. a jocului, ca manifesrare a puterii".
De-aici vine considerarea regulii ca un simptom de rationalitate, de~i ar
putea fi vorba, pur şi simplu, de o "constringere constitutivA" a simbolului.
indreptAtitA imi pare şi o a doua observaiie, anume cA modaliratea de
dramatizare, a~ spune de patetizare a disfunctionalităiilor raJiunii (care
tin mai degrabA de o "rationalizare" cu veleitati mecaniciste decît de
rationaliratea propriu-zisă), constituie un .,instrumentar inadecvat unei
sinteze de istorie culturalA" (Verdeş, postfa(ă, in Spăriosu, p. 370-372).
Considerarea interpretihii ca joc este benefică in lectura şi analiza
operelor literare sau anistice, care uzeazl de proceduri ingenioase spre
a pAstra textelor - cwn se intimplA la Borges, Heruy James ori in
Jnspecriunea lui Caragiale - o ambiguitate irezolvabilă, o infuzie de
mister şi oblicitate, caracterul unui secret, pe cit de provocator, pe atît
de iscusit disimulat. Aşa-zisele .,reguli" trebuie folosite precaut şi
flexibil. Libertatea interpretului e limiratA, ca totdeauna, de constringerile sinractico-semantice, însl aceste conslringeri sint dinadins neclare,
indecise, infinit interpretabile, ceea ce impune renuntarea la repetitiv,
căutarea de căi noi, adaptate fiecărui caz în pane.
În schimb, in cazul marii majorităţi a textelor infonnative sau
didactice ori in conversaiiile vieiii de toate zilele, care se referA la
lucruri, cunoştinte sau evenimente aflate in sfera de competen)e obişnuite
ale locutorilor, intelegerea exprimArilor, fie ele orale sau scrise, nu
INTERPRETAREA
83
pune probleme. Acolo unde oamenii vor să comunice, iar dialogurile
lor au un caracter utilitar ori fatic, interesul predominant e ca 101 ce se
spune să fie inteles, iar lucrul acesta incurajeaza. vorbirea directă,
nonfigurativă, cu adres! precisă, ca şi folosirea stereotipurilor şi a
clişeelor. Aşa se face d intreba.rile puse ori asert,iunile enuntate au,
pînă la un punct, ri.spumuri precablate, ca în teoria deschiderilor la
şah. unde primele muta.ri, deşi implicA strategii diferite, sint practic
automatizare.
Hră îndoială, exista. minii ingenioase şi imaginative care re~esc
isprava de a face captivant§. şi banalitatea. Ele au calitatea de a găsi
unghiuri de privire surprinzătoare, capabile să rJ.suceascl monotonul
spre expresiv. Dar dac! exceptlm asemenea cazuri, prin forţa lucrurilor
rare, trebuie sa convenim ca deschiderea ludică are nevoie, în mod
obişnuit, şi de o ofertă generoasa., dar şi de o disponibilitate juduşa. a
consumatorului, cititor ori locutor. Cu sigurantl, nu orice clipă trivial!,
mohorita. ori deplorabil! a cotidianului e prielnic! relax!rii şi plăcerii
dezinteresate a ludicului. În orice caz, nici jocul, nici joaca n-au mult
a face cu practica uzual! a comuniclrii cotidiene.
Textele de tip simbolic, cele literare în mod special, dar şi cele
filozofice ori, pe alt plan, jocurile de cuvinte, anecdotele, paradoxurile,
şaradele etc. care par totdeauna subdeterminate, aşteptînd interventia
performativl a cititorului spre a fi rezolvate, comtituie mediul propice
al manifest!rilor ludice. Întrucît priveşte domeniul din urmă, cuprins
cîndva sub denumirea de .,enigmisticll", satisfac)iile dutate sint de
ordin cognitiv, în mllsura în care reuşim sll ne probllm agilitatea spiritului, decodificind ceea ce ni se propune incifrat şi abscons. Nu e la
mijloc doar plăcerea egotisiJ a vanitll)ii, ci şi multumi rea de a constata
eli sintem .,in formll", el musculatura min)ii func1ionead cu randament.
De o naturi superioarl se relevA plAcerea produsA de lectura şi
interpretarea marii literaturi. Ea ne angajeaza. inteligenta, senzualitatea,
sentimentele şi pasiunile, într-un cuvint, întreaga fiintJ.. Comparabil!
cu un joc, interpretarea nu comportă, propriu vorbind, reguli rigide, ci
practici şi modalita.)i procedurale destul de maleabile spre a fi mereu
remodelate în functie de detaliile sirua)iei. lniliativa interpretului, chiar
in cazul unor analogii, e mult mai solicitata. decit a jucltorului, de
vreme ce schimbarea regulii, de neconcepUI intr-unjoc, devine posibilă
intr-o interpretare. Florin Manolescu afinn! in aceastl privintl: ., Tipic
84
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
pentru jocurile literare este faptul ca. toate mutllrile pe care le face
cititorul sint rewcabile, el pulind să aleagli intre mai multe strategii şi să
revinli la mutari initial ignorate, dar pe care 1extul i le 'ine la dispozitie
chiar şi dupa. ce prima lectură s-a incheiat" (F. Manolescu, p. 265).
Relectura pe care interpretul o face textului şi care se aflli la baza
muncii sale poate genera plăcerea intelectuala. a jocului de ipoteze
(presupuneri verificabile şi euristice), cu atît mai slimulativ pentru
atitarea fanteziei, cu cit stratagemele folosite sînt mai putin aşteptate şi
mai ingenioase. Dacă nu e complet blazat şi nu şi-a pierdut nici prospetimea comprehemiunii, nici aptitudinea de a intelege liqiunea in propria
ei logicl, daca. o tratează .. ca şi cum" (als ob), după celebra expresie
popularizată de Vaihinger, interpretul se poate bucura de o trăire spectaculară, in care să uite de grijile şi necazurile cotidianului. Uneori pot
surveni şi momente de identificare cu personaje sau situa,ii de incens
dramatism, aşa cum i se întîmplă şi cititorului profan.
Totuşi, ceea ce-l caracterizeazA pe interpret e d el ia pane la joc,
dar, in acelaşi timp, este şi arbitru, şi antrenor. in alte cuvinte, că
alternează perspectiva "aproapelui", specifică cititorului de rind, cu
perspectiva .,depanelui". proprie criticului. El este interesat şi încearcă
să evalueze procedeele folosite de autor. modul sau de a-şi fabrica
universul imaginar. Îi studiaza limbajul, metarorele predilecte, felul de
a-şi anicula secventele, de a face trimiteri intertextuale, tehnicile omisiunii
(foarte frecvente la mcx:lemi), punerile în abis, hibridizarea genurilor
(spre exemplu, a fictiunii cu autobiografia ori eseul) etc. Pare evident că
toate aceste cerut.ări şi descoperiri nu se subsumează "doar" categoriei
ludicului. Plăcerea creatiei critice e indisolubil împletită cu un efon
investigativ, care costa. osteneală şi risipă de energie.
A considera că interpretarea, ca recitire, e comandata. in toate
cazurile de ludic e o naivitate. A-1 citi pe Heidegger nu e o joacă, nici
a te confrunta cu Finnegan 's Wake. De multe ori lectura îşi încearcă
puterile cu texte dificile, iar relectura, chiar daca. - ceea ce nu e sigur reuşeşte să le sporeasca. in oarecare măsurii lizibilitatea, o face cu caznă
şi "sudoarea fruntii", in speranta recompensei aduse cititorului d.bdător
şi devotat. Definiţia lecturii propusă de Barthes: "Muncă din care s-a
evaporat orice unna. de osteneală" (Călinesc.u, p. 159) mi se pare
frivolă. Ea corespunde răsfoirii ziarelor şi vizionării telenovelelor, nu
însă clr!ilor de mozofie, ştiin)!, romanelor de facturn simbolică, dispunind
INTERPRETAREA
85
de s1rucmri de profunzime, ca sa. nu mai vorbesc de 1extele experîmenlale
t)fi cele de avangardlt lnlerpretarea nu se limiteazllla joc, deşi uneori
il inlilneşte şi o bucata. de drum se bucura. de compania sa .
• Explicarea"
şi
.explicapa"
Am văzut inainte eli una dintre sarcinile centrale ale interprelllrii este sa.
.. explice". Dar ce înseamnă "a explica"? Termenul vine din latinescul
explicare (compus din .,ex" şi plicare = "a plia"), tradus prin "a
deplia, a face vizibil ceea ce era ascuru, disimulat". În seruul larg al
lermenului, "a explica" îrueamnJ. "a face cunoscut. a face inteligibil, a
face clar". Pina. la un punct e vorba aşadar de un sinonim al lui "a
inlelege" ; totuşi, tennenul desflşoarJ. alte latente ... Cînd se referi la
un produs cultural, explicaţia ii aduce la luminll structura subiacentll, îi
degajeaza. implicitul şi presupozitiile (un text, o operJ., un mit etc.) in
vederea determina.rii semnificatiei: scopul ei corutll, in acest caz, in
comprehensitmea obiectului studiat." (l'rolique de la Philosophie, p. 126)
În sensul strict (specific) al cuvîntului, a explica irueaJJUlă insA "a
gllsi cauza unui fenomen, a-i descoperi raţiunea, morivaţia, justificarea".
A explica presupune deci douA seruuri: "ce se intimplA, care e starea
de lucruri" (comprehensiunea) şi "de ce se intîmplll aşa, din ce cauzl,
în ce scop" (explica1ia propriu-zisa., determinarea cauzalll ori finalistll).
De exemplu: X a scris o cane; ma. intereseazA mai intii "ce cuprinde,
ce seru are, ce spune", apoi .,din ce motive a D.cut-o, ce anume a
detenninat-o". E evident cA intrebArile pot fi puse separat, dar adesea
ele se asociază. În ştiinJele naturii, ceea ce imponll este explicaţia (in
sensul strict al cuvintului) : savantul nu e interesat să în1eleagA natura
intimA a gravitatiei (rispuruulla intrebarea: de ce se atrag corpurile?),
ci sa. stabileasca. "legea", deci corelatia constantă dintre anwni)i parametri (care răspunde întrebării: cum se petrec lucrurile?). În ştiinţele
umane, chestiunea centralA (dar nu exclusiv!) este a inlelegerii seruului,
aşadar, compreheruiunea. Interpretarea este, deopotrivă, şi explicaţie,
in accep)ie larg!, de compreheruiune, şi explicare, in accepţie restrinsA,
de detenninare a cauzelor, ori inc! - dupA cwn vom vedea - combinarea
celor două demersuri, pe care o pledează convinglltor Paul Rica:ur.
86
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Sensul ca .flux semantic" şi • negociere"
Ce rezultl la capătul interpretării unui enun' sau a unei suite coerenre
de enunţuri? Evident, o înţelegere mai clara., mai bogat!, mai complexă
etc. a seruului enunţului sau a textului respectiv. Dar ce este sensul?
M-am oprit asupra chestiunii în ITL, distingind intre doi tenneni
apropiaţi, pe care unii ii inlervenesc tocmai din aceastl cauza.: sens şi
semnificatie. Am adoptat pentru "semnificatie" definita de ., valoare
semantica. a cuvînrului ori propozitiei, independent de conlext, identic!
sieşi in diversele ocurente", iar pentru "sens" explicaţia de "act de
limbaj ilocutoriu pe care vorbitorul pretinde sâ-1 realizeze cu ajutorul
enun,ării" (Ducrot, p. 21) sau, mai simplu, "ceea ce locutorii vor s!
spună prin intermediul enun~rilor lor" (Searle, b, p. 194).
În accepţia atestatll. de dic)ionar, semnifica)ia comtl in desprinderea
trll.sâturilor caracteristice obiectului vizat ("referentul") in functie de
două criterii: clasa de apartenenta şi diferenta specifici, deci în raport
cu ceea ce-lleagll. şi, în acelaşi timp, il individualizează într-un ansamblu
de obiecte similare. ind. con1inutul semantic al unui cuvînt folosit intr-o
propozi)ie nu se deduce pur şi simplu din semnifica1ia sa canonică, deşi
aceasta il explicll. şi, pînă la un punct, il preliminl. Ce imeamnll. "exact"
cuvintul depinde de rolul pe care-I joad. în lan)ul verbal, de vecinlt.ăti,
de situatie şi, binein)eles, de gramaticll.. in procesul comunidrii, semnificatia serveşte ca suport al negocierii dintre locutori. Altfel spus, cu o
metaforll. care i-ar fi fost pe plac lui E. Goffman, semul devine in cazul
enunţului "o punere in scenă a referintei". Cit priveşte semul unei fraze
sau al unui text, l-aş defini ca o "aproximare tatonant.ă şi procesualll. a
centrului (centrelor) de control semantic". Principiul este eli. enuntul
spune "ceea ce receptorii slli estimeazll. (pe drept sau pe nedrept, in mod
sincer sau pref!cut, de bunll. sau de rea-credintll) a fi pretentia şi inten)ia
semantica-pragmatica a locutorului" (Kerbrat-Orecchioni, b, p. 339).
Ideea esential~ a acestor consideratii este că semul nu trebuie
imobilizat, eli. nu comtituie o entitate rigidll., aşa cum multl vreme s-a
crezut. Cînd doi oameni comunicll. între ei, nu-şi transmit unul celuilalt
sensuri, ci senmale, pe care le traduc, datoritl priceperii comune lecutorilor
de a le decodifica şi a le interpreta, atribuindu-le semnificatiile cerute
imperativ de sirua)ia dată. O su~ll a rll.tlcirilor filozofice - spunea
INTERPRETAREA
87
Wittgenstein - consll în aceea cit "un substantiv (ca acela de sens) ne
l;u;:e sit cilutăm un lucru care sâ-i corespunda." (Wiugenstein, a, p. 21).
lw,~ sensul nu esre un lucru, ci un coctinuwn intr-o pennanenl.ă derulare,
un nux semantic care graviteaza (de obicei) in jurul unui centru unificator
(iar .,asta" ne pennite sâ-1 conceptualilJm). Mai simplu şi mai pregnant
exprimat, sensul e ceea ce "survine", ce ni se .,intîmplil" pe part:ursul
unei conversa,ii sau al unei lecturi. Ca atare, intelegerea consl.ă în a
.,.adulmeca" ceea ce spun explicit, dar şi ceea ce implica. un enun' sau
mai multe, intr-un efon comtant de a "converti" mesajul respectiv în
termeni adecvaţi situatiei, la un nivel sintetic şi fidel.
Sensul e comiderat, pe drept cuvînt, de Ion Manolescu, in recenta
lui carte Videologia, drept o "mărime Oucruanl.ă", variind teoretic între
un minim şi un maxim. Dacă ar funqiona doar valorile maxime n-am
putea să ne ic,elegem cu ceilal)i, nici s~ actionăm împreu~. Daca. ar
functiona doar valorile minime, n-ar mai exista subinielesuri şi ambiguir.ăti, iar un text literar ar fi tot atit de plicticos ca unul de chimie. În
cotidianul comun, fluctuatiile se situea.za îmă pe trepte intermediare,
ceea ce ne pennite in sitll sa. aproximăm suficient semul, aşadar intentia
locUiorului, spre a putea comunica (1. Manolescu, p. 22-23).
Potrivit conceptiei lui Charles Sanders Peirce, sensul desemne.azl
cel de-al treilea element din triada: seuuHlbiect-inll:rpretant. De eumplu,
cuvintului "scaun", format din cinci litere, îi corespunde obiectul
"scaun", iar acestuia semnificatul ("mobilă, cu sau Bd. spătar, pe care
poate şedea o persoa~"). Interpretantul e deci sensul, definitia obiectului în acord cu codul lingvistic curent, cu o unitate culturală. Orice
interpretam e posibil să aibă unul sau mai muiJi echivalenti substituibili,
cu care se ana intr-o relaJie paradigmatică (Ducrot, Schaeffer, p. 141).
Sinonimia e insi, cel mai adesea, pailială (suparare = necaz = mihnire
= întristare = amlr.lciune etc.), ori situată in registre diferite ale limbii
(apl = H20), ori diferiti in plan stilistic (Est = Rlslrit). În mod
riguros se poate afinna ca. nu exisr.ă sinonime perfecte, însă in vorbirea
de toate zilele, ca şi in practica traducerilor sau a parafrazelor sintem
constrînşi să accept1m formule concesive. De fapt, posibilitalea de a
exprima denumirea wtui lucru prin alte cuvinte, adică problema nwnil.ă de
R. Jakobson a "echivalen~ei îndiferenL§.", constiruie, dupa marele lingvist.
"problema cardinali a limbajului şi principalul obiect al lingvislicii"
(lakobson, p. 80).
''
INTERPRETARE Şi
RAŢIONALITATE
La G. Frege, celâla([ mare precursor al lingvisticii moderne. rela)ia
triadica. devine: semn·sem (Sinn)·referent (Bedeutung, denotaJie). În
schimb, Saussure, in faimoasa sa distinc1ie semnificant-semnificat, face
economie de referent (implicat in semnificat), ceea ce accentuează
caracterul mai formalizat al sistemului său. Cineva a propus recent ca
triada lui Peirce ~i Frege soli fie înlocuită cu un patrulater: semn-obiect-interpret 1-interpret 2, pentru a sublinia caracterul intersubiectiv
al semnifica) iei. Wolker Percy o defineşte in felul următor: "Actul de
conştiin)lt constind în a face inten)ional astfel încît un obiect să fie
ceea ce este pentru ambii interloclllori sub auspiciile unui simbol"
(Edelman, p. 378).
O observa tie interesantă asupra conceptului de "sens" o face Stephen
C. Levinson, autorul unui manual clasic de pragmatic!, deşi, în opinia
mea, ea nu duce la schimbllri semnificative în practica cercetării.
Levinson pretinde el noJiunea de "sens" generalizeaz3 sub o elichetl
comuni o serie de modalitAJi distincte, corespunzind divenelor configuralii lingvistice din care o inferlm în mod obişnuit. Deoarece fiecare
inferent3 îşi are statutul propriu, el deosebeşte nu mai putin de şapte
tipuri de sens: "condiJii de adevlr" (in cazul propozitiilor asenive),
implicalii convenJionale, presupoziJii, condiJii de reuşita. (jelicity) proprii
actelor de wrbire, implicaJii conversaJionale generalizate, implicaJii
conversaJionale panicularizate, inferenJe bazate pe structuri conversa)ionale (Levinson, p. 14). Deosebirile preconizate de Levinson dau o
idee asupra complexitAtii notiunii de sens. firi a fi insi suficient de
relevante ca s-o scoatA din uz.
De fapt, esenlial e el! sensul derivA din ,jocurile de limbaj pe care
le ingAduie cuvintul" (Ducrot, Schaeffer, p. 160), el! el nu epuizeaza
niciodatA conJinutul semnului de care e ,.reprezentat", cii e totdeauna
disponibil, deschis, negociabil, sensibil la contexte şi injonc)iuni. CitiOOu-1
pe Hans Lipps, Gadamer aminteşte undeva el orice cuvint sau expresie
lingvistică aduc cu sine .,un cerc al inexprimatului" sau o "infinitate a
nespusului" (Gadamer, a, p. 424-425). Nespusul, rezervA latentll a
semnificlrii, scoate la iveall, in conditii de solicitare şi competenlă
lectorall, surplusuri de sens. nuante şi conotatii pe care-şi întemeiaz3
buni parte a efectelor poetii şi filozofii. Marile probleme ale interpretArii rezidl tocmai in dificultatea de a exploata acest domeniu fiii
holare al exuberanJei imaginative. unde limbajul renunti la sau lasi pe
INTERPRETAREA
••
plimul al doilea inten,iile de comunicare, învestindu-se in expresiviiaie,
in producerea de sensuri adi,ionale, neaşteptate, fascinante, care nu
nsculta. de reguli şi nu induc modalitati cene de intelegere.
Resursele cognitive ale
interpretării
In nhuin1a ei de a identifica, de a manipula şi a gestiona seru, interpretarea
upereaza. convocind doultipuri majore de activitate cognitiv!, inerente
fiintei umane: ,.comprehensiunea" şi ,.explicarea". Alllruri de cele doua.
activita.'i (factori) actioneaza. şi a treia - ,.substimtia" - legata. de
caracterul specific limbajului, sistem mediator al raporturilor cu realitatea; ea este deci lipsita. de o fundamentare ontologica. şi, de aceea, îşi
defineşte relaţional componenta semantica..
Substitutia, cu care voi şi incepe descrierea rolurilor şi atributiilor
celor trei activitJ.ţi, comtJ. in faptul ca. semnificatia niciunui cuvint nu
poate fi clarificata. izolat, ci - cum au arătat Peirce şi Saussure - doar
ca valoare a sistemului, altfel spus, ca. orice cuvint se explici prin alte
cuvinte, care se explici prin alte cuvinte, care se explici prin alte
cuvinte ş.a.m.d., într-o circularitate f1.d sfîrşit. Avînd în vedere el
relatia care asociaza. un semnificant de un semnificat (S/s) e arbitrari
(dovadJ el acelaşi obiect primeşte denwniri diferite in limbi diferite),
singura posibilitate de a şti ce inseamol un anwnit termene sa.-i clutlm
un echivalent (sinonim) sau sa.-1 expliclm printr-o parafrază. Aşa procedeaza. dicPonarele. De pilda., cuvintul ,.scrisoare" e elucidat prin lantul
sinonimic: epistoUt, misiva., mesaj, e-mail, coresponden"- etc. şi prin
definitia (parafrasticl) : ,.scriere adresata. cuiva pentru a-i face o comunicare, transmisa. cu poşta sau cu poşta electronicl".
.,Echivalenta in diferen"-", de care vorbea Jakobson, nu ne apare
satisflca.tor rezolvata. în exemplul de mai sus. Riguros vorbind, din
cauzâ el nicio denumire nu-şi poate individualiza obiectul (ceea ce am
numit in ITL ,.schematism") şi pentru el orice concepte produs prin
eliminarea unor tri.dturi inesentiaJe, dar capabile sa. panicularizeze, nu
există sinonime perfecte. Vorbirea curenta. - şi nu numai ea - se
multwneşte ima. cu aproximatii.
Substiiutia nu e oricind posibila., nici dezirabila.. Spre pildJ, extrapolarea de la cuvint la propozitie şi de la propozitie la text e uneori
ilegitimll, iar deplasarea dimpre polul R cltre polul AR relativizeazJ in
90
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
orice caz găsirea de echivalen)e, din cauza înmul)irii conexiunilor
suprasegmentale şi a relaxării constringerilor tematice şi semantice. Pe
de alt! parte, interprerarea vizează adesea, dincolo de sensul prim sau
secund, sensuri suplimentare, care se construiesc printr-o modificare de
paradigmă. Rămîn însaprurile in care principiul substituirii funclioneazâ ;
aici, a intelege textul T înseamnă a enun)a un discurs T', care s!-i
restituie semnifica)ia prin alte cuvinte.
O explicirare a deplasării sensului, prin inlocuire, de la semn la
semn, a propus Peirce, aşa cum am arătat putin inainte. Pottivit lui
Peirte, rela)ia de semnificare presupune trei tenneni: obiecrul, un
semn (representamen) şi .,interpretantul" (care. intr-un În)eles mai larg,
e sensul, iar intr-un in)eles mai restrîns, raportul paradigmatic care-I
asociaza. alrui semn apa11inind aceleiaşi serii). Interpretantul 2 e echivalent, dar nu identic cu interprelantul 1, interprelantul 3 e, la rindu-i,
echivalent, dar nu identic cu interpretantul 2 ş.a.m.d. Deplasarea de la
interprelant la interprelant comporti noi şi noi contexte care produc
denotatii suplimenlare.
Teoria .,semiozei" lui Peirce a fost utilizată de Derrida, in sprijinul
ideii .,indecidabilitlltii sensului", a tezei dli nu există un .,semnificat
transcendenlal". univoc, care sa poatJ li cumva imobilizat, că nu avem
a face decit cu fenomene de "diferentll-diferantll" care fac din orice text
un spa,iu de "joc liber", incontrolabil, aflat in perperu.li deriva.. (Distinctia
introdusi de Derrida se bazeaza. pe dublul înieles al verbului diffirer:
a fi diferit şi a amina, de unde difffrence - cu "e" - şi diffirance tennen creat ad-hoc, cu "a".) Dar daca pentru Peirce există efectiv o
semiozll infinita:, iar cunoaşterea noastrll rllmine nedetenninată, el
introduce totuşi un corectiv important, in totalll opozi1ie cu optica
deconstructivista.. E vorba anwne de un aşa-zis .,interpretant logic,
veritabil şi final" care fixeaza. sensul, nu in ordinea limbajului sau a
texrualil1Iii, ci in ordinea praxis-ului. Acest "interpretant final" este
"obisnuinta". "ceva care, aici şi acum, intr-un moment detenninat,
furnizeaza. sens, chiar dacă acesla nu va fi imun la schimbllri viitoare"
(Madison, p. 113). "Formarea obişnuintei ca dispozitie spre actiune
opreşte (cel putin provizoriu) procesul flră sfirşit al interpretării" scrie Eco, care adaugă eli forţa obişnuintei vine din faprul eli este
garantatll intersubiectiv de comunitatea expeililor {Eco, d, p. 384).
INTERPRETAREA
91
Ajung acum la conceptele de "explicare" şi "comprehensiune", care
1h1s1read, fiecare în parte şi, îndeosebi, împreună, modalit~tile de a fi
nlc interpretArii. Prima observaţie e ca voi uza de ele într-o acceptie
diferit! de cea tradi)ional!, de provenienta: dillheyană. Dupll cwn se
$tie, cele două notiuni au fost puse in cuplu de Wilhelm Dillhey, spre
sfirşitul secolului al XIX-lea, în incercarea de a da o baza specific! şi
ubiectivll cunoaşterii cu care opereaza ştiintele naturii şi ştiintele spiritului. Scopul celor dintii ar fi acela de a .,explica" fenomenele narurii,
)lC cind cele din unnll ar unnllri sll "inteleagll" viata omeneasca, in
complexitatea fonnelor sale de manifestare.
La Dillhey, accentul cade pe Verslehen (intelegere, mai precis,
comprehensiune) din cauză cai tennenul Erkliiren (explicatie) se bucura
in epoca sa de recunoaştere unaniml. Mai mult, o serie de cercetAtori
umanişti, sub inHuenta conjuncturii de ansamblu a celei de-a doua
jum!tllti a secolului al XIX-lea, puternic impresionati de succesele
repunate în ştiintele exacte şi tehnologie, se sileau sa le importe metodele in propriul domeniu de activhate. Voind sâ reac)ioneze, de fapt,
împotriva acestei aonosfere de pozitivism contagios, sll prolesteze conlra
a ceea ce-i parea a fi un rationalism sterilizant, Dillhey intra toru.şi în
jocul vremii, încercînd sl facll din conceptul de .,comprehensiune" un
.. pandanl" al concepiUlui de Erkliiren, tot atît de legitim şi de "ştiinţific"
in zona lui specificll. Exista la el - dupl cum remarci Richard E.
Palmer - o filozofie romanticai a vietii, fascinatJ de imediatitate şi
totalitate, ca la Rousseau, Herder şi Fichte, dar, nu mai putin, vointa de
a funda o henneneuticl, inlellleiatl pe metodl (deci pe un sislem de reguli
independent de persoana utilizatorului), care sl propună o "cunoaştere
obieclivl validl" (Palmer, p. 106).
Comprehensiunea, in viziunea lui Dillhey, se referă doar la situa)iile
in care spiritul seslzea:d spirit, excluzînd opera)iile cognitive care au ca
obiect, de pildă, demonstratiile matematice sau ra)ionamentele întîlnite în
ştiin)ele narurii. Preocuparea centralll o co~tiiUie identificarea subiectivitlltii Celuilalt, aşa cwn ea se exprim!, sub o formă obiectivatJ, în
.. concepte, judecati, complexe intelectuale mai largi" sau în "acţiuni"
sau, in fme, in "expresiile tr!irii" (Erlebnisausdriicke) co~emnate de
operele de ana. clasice, unde adevllrul tliirii "fix, vizibil şi imuabil"
apare limpede şi poate fi cel mai bine srudiat in chip metodic (MuellerVollmer, p. 153-154). La baza acesiUi proces de descifrare se ana un
92
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
mimesis psihic, cu care am fi înzestra'i în mod natural şi care ne
permite s.3 ne punem imaginar in locul Altuia şi să-i intuim reaqiile
tipice: pentru d ştim, din proprie experien~ă. ce înseamnl teama,
gelozia sau din~a. ni le pUiem reprezenla in chip adecvat. Comprehensiunea mijloceşle, aşadar, o Lranspunere prereflexivă a spiritului
unei persoane in alla, accederea la specificitatea individuală şi la laturile
neconceptuale ale realitătii.
Concep)ia lui Dillhey privind deosebirea de slatut ontologic dintre
ştiin)ele umane şi ştiin~ele naturii e azi depăşită. Multi amori, printre
care Richard Rony, nu numai că refuză să le anLagonizeze, ci consideră
că aparţin in esen~ aceleiaşi paradigme. Ei argumentează că, în abordarea obiectului, atît ştiinţele naturii, cir şi cele umane sint deopotrivă
predeterminate de modele interpretative de tip cultural şi istoric şi se
comportă, egal, ca "fictiuni operatorii" ori ca "proiectii simbolice".
Cele două categorii de ştiinte (doul, potrivit unei clasifidri "clasice",
actualmente destul de erodată) n-ar fi decit "instituJii sociale", cu
funcţii specializate. "Biologul şi criticul literar uzeaza. de aceleaşi
operatii fundamentale de interpretare şi validare, insa. au in vedere
lucruri diferite." (Armstrong. p. 66)
Dar chiar şi cei ce nu merg pînă la a atribui ştiintelor naturii şi celor
wnane o baza epistemologici'l unitară admit că între comprehensiune şi
explicare există o relaţie de complementaritate, un dialog permanent.
Îod Max Weber convoca ambii termeni în definitia data sociologiei în
Wirtschaft und Gesellschaft, opera sa fundamentala sub raport metodo·
logic: "Numim sociologie (in sensul în care convenim aici asupra acestui
termen, utilizat cu multe echivocuri) o ştiintă care-şi propune 5.3 inJeleagă
interpretativ activitatea socială şi prin asta sa.-i explice cauzat desflşurarea
şi efectele" (Weber, b, p. 4). În aceeaşi cane, din dorinta de a-şi nuanta
gindirea şi a evita categorisirile rigide, Weber se folosea de sintagmele,
mai mult decit elocvente, de verslehen.de Erklărung (explicare comprehensivă) şi erklii.rendes Verstehen (comprehensiune explicativă).
Printre ginditorii contemporani, Paul Ric<Zur e cel care a insistat
asupra faptului d "explicaJia şi comprehensiunea nu constituie polii unui
rapon de excluziune, ci momentele relative ale unui proces complex care
ar putea fi numit interpretare" (Rica:ur, d, p. 134). În alt.l! parte, el arllta d
explicarea, privitJ ca "ştiin~ a validarii", şi comprehensiunea, echivalata
cu "geniul conjecrurii", se presupwt reciproc, într-o dialectica. de elucidare,
INTERPRETAREA
93
nu a autorului, ci a "lumilor propuse pe care le deschid referin1ele
h:xtuluin (ibidem, p. 171, 177). Pe acee~i linie se situează consideratiile
lui Edgar Morin din remarcabila sa carte La methode (voi. III, 1986).
Aici cele două concepte sint reciclate intr-o perspectivă antropologiel.
Ele devin tipuri de cuno~tere ireductibile, de care ne servim, deopotrivă,
in cimpul teoriei şi pe terenul praxis-ului cotidian, din nevoia de a ne
reprezenta lumea şi a aborda indivizii ca subiecti, dar şi din necesitatea,
nu mai pu(in presan[J., de a opera cu obiecte şi inlănţU.iri cauzale.
Preiau de la Marin principalele repere ale descrierii statutului şi
runqio!Urii celor doull concepte, cu adaptari dictate de problematica
special! pe care o am in vedere. O precizare importanta este el, in
opinia mea, tennenul de comprehensiune nu coincide cu cel de intelegere, aşa cum l-am definit în primul capitol al acestei cărti; cel dintii
constituie doar o laturi a celui de-al doilea, cea legată de intuitie, de
procesele infra-logice şi de cele ana-logice. De-aici şi reticenta de a mll
rolosi de cuvintul "comprehensiune" ca de un sinonim al celui de
nintelegere", deşi in limbajul curent, uneori şi în lucrllri specializate,
echivalenta pare a fi acceptati flrJ. probleme.
Comprehensiunea, in sensul propriu al cuvîntului, imi pare el
vizeazl, in primul rind, cuno~terea analogiilor, dar şi a ceea ce putem
sesiza dintr-odatl, intr-o intuitie sintetiel a obiectului sau fenomenului
(perceput ori numai gîndit). in al doilea rînd, ea se referă la orice
situatie umană, implicind subiectivitate şi afectivitate, atitudini şi intenPi.
Comprehensiunea opereazl spontan, nonsecvential, euristic, şi nu
algoritmic ; se orienteaza. clltre globalitate, ansamblu, întregul orizont
al problemei, nu eltre componentele sale partiale; induc)iile ei nu se
inlllntuiesc silogistic, ci par a functiona subteran, ex.plodind dintr-odatl
intr-o brusel iluminare. ActioneazJ. fulgerător printr-un mecanism de
proiecJie (a sinelui asupra celuilalt) şi identificare (a celuilalt la sine).
Prin acest mecanism rămînem noi înşine, panicipind toruşi, cu mare
intensitate, la viata alruia, ~a cum ni se întimplll cind imp~rtaşim
·durerea unui prieten sau cînd, pentru o scunll perioad~. p!rem a ne
contopi cu eroul din filmul pe care-I vedem. Datorita intimei asocieri cu
latura iraJionalll a psihicului nostru, cu sentimentele, imaginatia, inventivitatea, comprehensiunea collSiiruie unul dintre principalele instrwnente de
explorare ale artei şi literaturii. Însll validitatea ei nu trebuie limitat! observă cu îndreptl)ire Marin -la modul privat al relatiilor inte~ubiective,
94
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAliTATE
sub cuvint d ar constitui o modalitate prerationalli
şi preştiinţifid.
a
cunoaşterii.
Ea poate şi trebuie ~ se implice in toate strategiile cunoaşterii
care au ca obiect individul sau societatea, întrucîl pretutindeni e vorba
de intentii. motivaţii, finalităti.
In acelaşi timp însa e necesar sll-i precizam limitele. Comprehensiunea
nu este adecvati explor.lrii universului fiZic. Pe de alti pane, mecanica
ana1ogiei e sedud.toare, de multe ori fecunda, dar riscanti fiindcll
supralicitarea similitudinilor e amenintati de derive grave, iar excesul
fenomenelor de proiectie-identificare, în lipsa unui control raJional,
poate duce lesne la aberatii. De fapt, pentru a-şi împlini rolul productiv,
comprehensiunea are nevoie de concursul "explică.rii".
Explicarea consta nu doar in a face mai inteligibil un lucru, cî şi in
a descoperi originea unor fenomene, motivele unor acJiuni, dependenta
de anwnite modele. Are în vedere exteriorităti şi cauze, nu interioritati
şi intentii. Siruează obiecrul in spa~ul sJu generativ, spre a-i argumenta
producerea ori desBşwarea. Se serveşte, pe cît posibil, de un metalimbaj
descriptiv şi tinde sJ propuna aserţiuni riguroase, a clror validitate s!
fie testabil!. Spre deosebire de comprehensiune, care acţionează in
spatiul analogiei, explicarea e legată de rationalitate; cea dintîi procedeazJ prin transferuri identificatorii, cea de-a doua - prin pertinenta
logico-empiricâ a dovezilor aduse. Explicarea este, prin excelenta,, o
cunoaştere obiectiv!, analilid., metodică, adecvata. mai ales ştiintelor
naturii. Ea functionea.za. şi în ştiintele umane, i~ intr-un mod specific.
EsenPal e d a explica un fenomen narural inseamna. a-i afla cauzele, a
explica un comportament ori o decizie inseamnA a-i ara.ta motivele
(ra~unile); explicarea opereaza. in lumea fllid. detenninist, in lumea
wnană- teleologic (Morin, a, p. 143-150).
De fapt, fiecare operatie intelectuali pune la conuibutie cei trei
factori în grade diferite, uneori, mai rar, îi solicită separat, alteori - şi
aceasta e situatia tipid.- ii conjugl, flcindu-i să interactioneze. Lectura
poeziei accenruează laturile intuitive, analogice, subiective ale inrerogaţiei şi des.fltării, în schimb, citirea unui memoriu ştiinţific apeleazl
indeosebi la rationamente, metode, analize comparative. Dar şi în cazul
texrului poetic are loc un recurs constant la inductii şi conceptualiz1ri,
după cwn abordarea manualului ori articolului de specialitare presupune
receptivitate fata, de calitatea expresiei şi modurile exemplificlirii.
INTERPRETAREA
95
Chiar şi în acele împrejurări in care s-ar părea d una din cele trei
~.:nmponente functioneazA independent, o privire mai aLentă arată că
h1~.:rurile stau allfel. De exemplu, traducerea dintr-o limbă slri.inJ. nu se
reduce la o simpla. operatie de substituire, de vreme ce, în căutarea
cchivalentelor textului original, Lraduci'ltorului îi e necesarli o pătrundere
lin:! (comprehensivă) in tesi'lrura sensului, spre a selecta nu doar denota(ii la vedere, ci şi conotalii care-i dau culoarea, timbru! şi aunosfera.
Exegeza presupune atit comprehensiune, cît şi explicare, dar uzeazJ. şi
de substitutie, cind, de exemplu, cite..ază rezwnativ comentarii de autoritate. Conjecrura cintâreşLe logic alrernativele, dar, in egală masura.,
depinde şi de o intuitie, irationala. in esenJ.1i, a solutiei optime.
Raporturile complementare dintre comprehensiune şi explicare sint
desigur cele mai evidente. Limbajul însuşi ne apare, deopotriva., ca
metaforic (analogic), deci poLenjial comprehensiv, dar şi ca propozilional (logic), deci potenPal e>plicativ (Morin, a, p. 151). În istoriografie,
interogAm intenţiile (motiva\iile) actorilor implicaţi in declanşarea marilor
evenimente, însă, in acelaşi timp, studiem condi\ionJ.rile de ordin economic, politic, culrural etc. care fixează cadrul optiunilor posibile într-un
moment deLenninat. Stiinte wnane ca psihologia şi sociologia se servesc,
în functie de situatie, de demersuri comprehensive (introspectie, finalillili, valori), ca şi de demer>uri e.plicative (e>perimente, statistici, tipologil,
testări). Mai nidieri în cîmpul ştiin\Clor wnane nu ne putem restringe la
cen:etarea stArilor intropatice (atitudini, sentimente, stari umorale, e.plorui
ale subiectivitătii), mai peste tot sintem constrinşi să d!m atenJie şi
laturilor obiective (norme, mecanisme de reglaj, deLenninJ.ri, structuri).
Ştim bine că. în interpretarea literaturii, strategiile pronuntat explicative, de tipul analizei pozitivisLe de text (cu accentul pe preliminariile
istorica-literare şi reducerea conjecturii la stereotipuri de continut) ori
de tipul structuralismului (cu jocul sa.u de rela(ii şi echivalente), nu pot
avea succes in mod izolat (flră a chema in ajutor demersuri comprehensive), deoarece ignora. ceea ce dl pret marilor opere de fictiune, în
spe(ă, sensul simbolic, bogătia elemenLelor de culoare, sensibilitate,
agilitate verbală. Dar nici comprehensiunea singura. nu reu~şte sa.
producă rezultaLe multumitoare, dacă n-ar fi decît pentru ca.. spre a
identifica singularitatea unei creatii şi spre a-i dovedi calitatea performanlă. e necesar s-o comparăm cu altele, deci să uzăm. de categorii
conceptuale şi sclri canonice, determinate extrinsec.
96
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Probabil că cel mai convingător impuls spre o complicitate intre
comprehemiune şi explicare il comtituie dificultatea fiecăreia de a
exista in mod independent. Pentru a se intelege pe sine şi a se proleja de
riscul unor manifeslări delirante, comprehemiunea trebuie să-şi accepte
examinarea ca obiect, recurgind, ca atare, la mecanisme explicative {compula,ia cerebrală, autoreglarea sistemică, paralelismul psiho-fiziologie,
examenul din afad etc.). Explicarea, la rindul ei, nu se poate explica ea
imă$i, fld ca o conştiintă s3-i postuleze rostul şi limitele. Ambele se
afli înlr-o'relaiie dialogică, de colaborare uneori, de concurentă alteori,
dar totdeauna de implicare reciprocă.
Comprehensiunea. Explicarea în sens larg
in intentia de a adinci modul de operare a interpretării comprehensive
şi a celei explicative, mi voi ocupa, in primul rind, de problematica
specific henneneutic~ a intelegerii sensului, pornind de la modelul
prototipic al elucidării unui text Exista., din acest punct de ~ere,
patru situa'ii caracterislice :
1. A clarifica ceea ce textul .. spune" în chip explicit, construind
sensul manifest, de "suprafat.ll", exprimat în literalitatea sa. În aceasta.
variant1, conditionat!, in principal, de natura "referentială" a textului
(didactic, informativ etc.), interpretarea se ana. foane aproape de lectura
propriu-zisa., deci de ceea ce am numh "intelegerea primad". (Ieşirea
din automatism se petrece, aşa cum am arătat, la aparitia unei dificultlti; atunci e declanşat un act interpretativ in vederea rezolvarii
problemei, spre exemplu explicarea unui cuvint necunoscut cu ajutorul
dictionarului; apoi, lectura se reia la nivelul şi in ritmul anterior.)
2. A ana ceea ce textul ., vrea" să spunâ, în alte cuvinte, a repera un
sens (sau sensuri) situat(e) la un nivel mai profund; acesta (acestea)
poate (pot) să adînceascll semnificatia primă, de suprafatJ, ancorind-o
in simbolic (cazul metaforei, al operelor cu dublu sens), sau s-o conteste
(cazul textelor ironice, parodice) ... Simbolul, mitul, visul, arta, morala
se înscriu - afinnl Paul Rica:ur - într-un domeniu al semnifica1iilor
complexe unde un ali sens se dA şi totodatl se ascunde intr-un sens
imediat." (Rica:ur, a, p. 1&-17) În cazul literaturii, unii cercetlltori
(E.T. Hirsch, P. Juhl etc.) fac să coincidll sensul de adincime cu intentia
INTERPRETAREA
97
nuturului. Al)i cercetatori (Umberto Eco) considerâ ca inten1ia autorului
nu c nici relevantll. (intrucit o operâ reuşita. depll.şeşte mai totdeauna
pruiectul ini)ial), nici posibil de dezvll.luit (intrucit se bazeazll. pe pret.umtii neverificabile); ei propun să se aibll. in vedere .,inten)ionalitatea
tc,.tualit", dedusit din reteaua constringerilor sintactica-semantice, indepcnllent de inten)iile autorului empiric, ceea ce Eco numeşte inlenlio
llfleris (Eco, d, p. 41). Rie..ur pare a se ralia pozi]iei lui Eco: .Semantica
prufurxlă a texrului ou este ce a vrut să spună autorul, ci lucrul despre care
vorbeşte texrul, anwne referiJ11ele sale neosteosive" (RicCEur, d, p. 177).
Oricum, ideea care primeaz! in efortul de a descoperi poten)ialirJ)i pe
care o primll.lecrurâ sau o lecrurâ de suprafaţă nu le pun in eviden)Ji este
ca textele literare sint, deopotriva, .,subdeterminate" (fiindca lasll. multe
lucruri nespuse) şi .,supradeterminate" (fiindca. muhiplicll., prin diverse
procedee de simbolizare, semnifica)ia cuvintelor, propozi)iilor, frazelor).
Lccrura alegorid a Bibliei, exersati secole de-a rindul, ofera un exemplu
convingll.tor în aceastl direc)ie.
3. A gi!si ceea ce texrul .poate" spune, flri! a-i dep~i coerenta
global!, a deschide lectura spre anumite sensuri suplimentare, sugerate
sau posibile, insi in limita coordonatelor sale. Nu mai e vorba de a pune
in evidenta. un al doilea sens care sa se adauge celui dintii sau un al
treilea care sa se adauge celui de-al doilea, ci de a face fa)J unui
.,surplus de sens", unui joc de ipostaze şi de simulacre, care reclama. o
multiplicare a .,tipurilor" de interpretare (Descombes, a, p. 2Sl). O
serie de teJI.te moderne (Kaflca, Joyce, Borges) se preteaza. acesrui mod
de interpretare, in care primeaz! ambiguitatea şi polivalenta. Însă de-aici
nu trebuie trasi concluzia că lextele clasice, fie ele oricit de 1ransparente
şi de accesibile, ar fi imune durJrii de sensuri suplimentare. Derrida
şi-a ilustrat strategia deconstruc)iei, constînd în demontarea foJ1elor
conflictuale ale semnifica)iei ce aqionead în interiorul texrului şi
aducerea în prim-plan a laturilor sale marginalizate, pe un exemplu din
Jean-Jacques Rousseau.
4. A inventa sensuri conexe, cu mare libertate asociativ!. in aceastl
ipostaz!, receptorul se serveşte de text ca de un pretext, ignorindu-i
datele obiective, promovind o lectură capricioasă, subiectivi, de uz
peoonal (suprainterpretarea). Într-o fonnulare arnuzantl! şi paradoxal!,
dar nu pe atil pe cit pare la prima vedere, ltxrul devine "un picnic la
98
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
care autorul aduce cuvintele, iar cititorii semul" (Eco, d, p. 59). Intrală
in deriva., interpretarea nu se supune unor reguli şi nu-şi impune
restriciii; imi, in felul acesta, orice poate fi spus despre orice. Daca. e
adevllrat, aşa cum sus1ine Wayne Booth, ca. uneori e mai productiv sa.
pui intreMrile pe care textul nu le încurajează (Booth, b, p. 243), de
obicei insa. acest mod de lucru duce la abern.Jii. Totuşi, in practica., nici
Derrida, nici Harold Bloom, care apâril asemenea poziJii, cel dintii
vmbind de .jocul liber" şi .indecidabilitatea" sensului, cel de-al doilea de
misreading, n-au propus anaJize guvernale de principiul că anyth.ing goes.
Trebuie observat ca. in experien1a cotidianA comunicativă, interpretarea are de obicei în vedere un singur sens ori, in cazurile de
indirecritate, cel mult doua.: cel aparent şi cel secund (adesea prezumat
ca fiind .,autenlic"). Texrele scrise, fiindcli se desprind de ambianta
generativli şi circul.~ recontextualizate in noi situatii, mai ales cele
literare, create anume intr-o pe~pectivli de ambiguitate, sporesc posibilitlitile semnificArii. Opera literarli se înscrie rareori în cadrul unei
singure "izotopii" (=repetare în lungullantului sintagmatic a categoriilor semantice care asigurl omogenitatea teKtului).
Explicarea in sens restrins
(.propriu-zisă")
A explica îmeamnli în ştiintele empirice a stabili cauza unui fapt,
dependenta necesara. ori prezumtivli a unui fenomen de un principiu
generator (o lege, o regularitate probabilli), corelatia dintre o actiune
sau un comportament şi intentia, starea mentalli a unui agent. Chiar din
aceastJ. definitie provizorie se întrezăreşte complexitatea tennenului şi
varietatea registrelor pe care le presupune tentativa de a-l elucida. Cum
bine spune Jean Ladriere, explichii "i se cere să dizolve opacitatea
faptului, care, luat in singularitatea sa, nu e decît o purli aparitie in
cimpul general al experien1ei" (Ladriere, p. 116). Spre a-1 scoate din
izolare şi a-i justifica prezenta, procedura constJ. în a-l integra unui
proces, în a-l comtitui ca moment sau verig~ (necesad ori plauzibila) a
unei desflşurliri. in ultimli instan~. explicarea ne apare ca "recomtituire" imaginara a unei detenninliri sau conditio~ri, care ne trimite
retrospectiv de la efect spre cauza. şi, deopotriva, simetric şi prospectiv,
de la cauză spre efect. Parcurgerea traseului in ambele directii, tlra
INTERPRETAREA
hlucaje, este un semn incurajator, însă o verificare autentici nu poate
veni decit pe cale empiricll.
Din punct de vedere practic, a da o explicaJie insea.ntn1, in cazul cel
mai bun, să construieşti un sistem deductiv. in care factorul sau agentul
can: explica (aplan.ans) reprezintA premisele, iar ceea ce trebuie explicat
(r•:cplanandum) reprezintă concluzia. E::tplanans-ul constA în enun~rea
de legi (relatii necesare între cauze şi efecte ori generalizări nonaccilJentale, valabile oriunde şi oricînd, de tipul: .. Toate fiintele sint muritoare") sau fonnularea de regulariiAti statistice (care nu sint necesare şi
universale, ci doar probabile, avind o acoperire partialll, de tipul: "Cei
mai buni alergători de fond sînt africani"). Demersul punerii în chestiune
c detenninat de întrebarea : de ce 7 din ce cauzll7 (De ce a murit
defantul Bobo '! De ce un etiopian a cîştigat cursa de 10.000 de metri
la ultima OlimpiiUH '!).
in ştiintele naturii, relatia dintre "dat" şi "factorul generator" poate
fi detenninală, în principiu, in mod riguros, deşi nici pe acest teren
cenitudinea nu este lesne de atins. Fie, de exemplu, întrebarea: "De ce
recolta de fructe de anul lista e atit de slabl '! ". Rlspunsul unor pomicultori : "Fiindel a survenit un inghet în perioada de înflorire a pomilor
fructiferi" pare a fi sustinut de opiniile a o serie de localnici. To~i. el
întimpinJ. opozitia celor care atrag atentia eli .,nu toti pomii înfloresc în
acelaşi timp" (din cauza varietlltii speciilor şi a răspîndirii pe mari
suprafete. inegale sub rapon climatic) sau eli, in unele cazuri, sînt
utilizate specii aclimatizate, provenite din altoiuri care au prodm mărirea
rezistentei. sau el unii fennieri au reactionat la timp prin măsuri eficiente
de prezervare etc.
GeneralilJ.rile in ştiintele umane sint cu mult mai riscante. E oare
adevllratJ. propozitia: .,Elevii cu cele mai mari note la bacalaureat sînt
cei mai buni studenti" '! Experienta arată ca numeroşi elevi cu medii
mari la bacalaureat devin studenti mediocri. De ce 7 Presupunind (ceea
ce e departe de a fi cazul) el toate comisiile de examinare lucrează flrJ.
a fi influen~te de considerente extrinsece (de exemplu: .. Trebuie
ridicate notele spre a nu-i defavoriza cpe ai noştri•" ! ), apar deosebiri
flagrante de evaluare. Ele provin din aceea că multe comisii ierarhizează
diferit criteriile (apreciazA prioritar cunoştinJele 7 sau originalitatea 7
sau ordinea şi claritatea compunerii'! etc.), că, în genere, orice barem
e interpretabil. că, pîni la un punct, nota oricărui elev depinde de
100
INTERPRETARE ŞI
perfonnan~ei
colective,
că
RAŢIONALITATE
multor cadre didactice le lipseşte o
experien)ă exigentă a evaluărilor etc. De altă parte, unii elevi .,se pierd"
in situa1iile de examen şi dau maximum de randament in eforturile de
lunga. durată etc.
De fapt, in exemplul pe care-I discut, constathl eli. atît in rindurile
decidenţilor (profesori), cit şi ale concurenţilor (elevi), explicatia fenomenului pare a atîrna de comportamentul indivizilor agregaţi in cele
doua categorii. În .,acest" caz, par a se confirma cuvintele lui Max
Weber, ades citate, care declarn intr-o scrisoare din 1920 ca dad
sociologia vrea realmente să termine .,cu exerciţiile pe bazll. de concepte
colective", .. ea nu poale să plece decît de la aqiuni ale unuia, ale
cîtorva sau ale numeroşilor indivizi separa1i - drept care e necesar sll.
adopte metode strict •individualiste•" (apud V..lade, p. 389). (Se pune
insll. întrebarea dacă sociologia are "totdeauna" interesul sll. "tennine"
cu "conceptele colective", ceea ce, personal, nu cred; cazul mentionat
aparţine, e drept, situatiilor în care abordarea "holistll." nu e rentabilă,
ceea ce nu se întîmpla., de pildll., în cazul miturilor. De-aici şi acordul
cu ideea el "explicarea Fenomenelor sociale tine ... de un pluralism
metodologie care se origineaza. în diversele modalitllti de a le interoga"
[V..!ade, p. 400].)
Ladri!re distinge patru subdiviziuni ale explicarii: prin subordonare,
prin reducere, prin genezJI şi prin r.nalitale (Ladriere, p. 113-116).
Explicarea de primul tip consta în a Face din fenomenul-obiect o
exemplificare a unei proprietăţi genernle, avînd fonna unei legi sau a
unui principiu. Legea manifestă o constringere imperativa. care devine
condiţie de posibilitate a fenomenului. Principiile sint generalizll.ri
empirice, sintetizînd un mare numar de fapte, a cll.ror validitate e
extrnpolatll. la toate componentele categoriei respective. Explica1ia prin
reducere descrie Fenomenul observabil drept rezultantă a unor interacţiuni desfll.şurnte la un nivel subiacent. Explica)ia genetica. se prezintă
drept una din cele mai uzuale. Ea îşi propune să arnte d starea actuala.
a unui sistem e produsă de dezvoltarea unei faze anterioare, relativ
elementare, printr-o suitll. de etape care pot fi, teoretic, reconstituite.
Concatenarea tempornlll. nu devine insâ explicativa: prin sine însăşi:
mai lipseşte descrierea mecanismelor care asiguri trnnziiiile, ceea ce
uneori nu e uşor de fll.cut. Explicaţia prin scop corespunde idealului
aristotelic al ştiinţei, în m.burn în care implic! recurgerea la mijloace
nivelul
INTERPRETAREA
101
m.Jccvate spre a realiza .,schema necesit3tii ipotetice". Apare aici o
unalogie cu munca tehnicianului, care-şi anticipa ce are de facut sub
li1rmil unui plari detaliat sau a unei machete, angajind apoi in actiune
mijloacele judecate drept cele mai apropriate . .,Ideea dUuzitoare" .~pune Ladriere - e c3 ,.dad ana imita. natura, putem intelege natura
vMnd cwn proce<leazll anistul, respectiv inginerul" (idem, p. 115).
Datorită complexita.tii realului şi multimii factorilor care, cel mai
adesea, intervin în producerea fenomenului (faptului, actiunii, evenimcnrului ere.), fld. ca ponderea fiedruia sa poata. fi convenabil analizata,
cxplicatia, indeosebi in ştiinţele wnane, are un caracter fragil. Totuşi,
~radele de plauzibilitate difer1. Maximum de certitudine posed:!, in
principiu, explicatia de tip deductiv, care corespunde silogismului aristorclic al esentei. Ea reprezint!, in fapt, o .,explicitare", ajutîndu-ne sl
vedem in aplanandum .,exemplificarea" unui principiu sau a unei legi.
Limita acestei proceduri sta. - cum a sublinia! Descartes - în aceea ca.
nu ne spune nimic nou. Dar deduejia dmîne oricum edificatoare, mai
ales cînd leg3tura dintre premise şi concluzie nu este imediat vizibilă.
Exista. ins! şi explicatii pe bază inductiv!, folosire pe scari. largă în
ştiintele istorice. in cazul lor, validitatea e prejudiciat! fie de numarul
insuficienl ori de calitalea inadecvatJ a datelor de plecare, fie de filozofia
subiacent.a. a cerceta.torului, care opereaza. cu pani-pris-uri şi judecAţi
de valoare nemotivate, fie de logica îns!şi a sistemului, care e, prin
natura sa, failibil!, neputînd oferi decit supozitii. De altfel, problema e
ca. da1ele observabile dmin subdetenninale, intrucit exista. totdeauna
mai multe posibilitati de a le semnifica. De alta. pane, ,.chiar cel mai
simplu fapt istoric in aparenJ)i - conslatarea c1 acesr eveniment a avut
loc - poate fi inscris într-o multiplicitate de contexte de referinta.. fiind
astfel indefinit complexificat" (1. Revel, p. 56).
Din aceste motive, istoricul vremii noasrre e conşlient, de pild!, d
succesiunea evenimentelor nu se clarifică ,.doar" dinspre trecut spre
viitor, ci şi dinspre viitor spre rrecut, inrrucit istoricul reconfigurează
ceea ce s-a intimplat potrivit criteriilor şi unghiului sau propriu de
privire. Hannah Arendt descrie astfel detenninarea ,.inversa" a travaliului istoric: ,.Nu numai c3 sensul real al oricarui eveniment transcende
rordeauna •cauzele• care-i pol fi atribuile ... ci, mai mult, trecutul
însuşi nu emerge decît cu ocazia evenimentului. Doar cind ceva irevocabil s-a produs ne putem strădui d-i detenniiWn de-a-ndăratelcil
102
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
istoria. Evenimentul îşi luminează propriul trecut, nu poate fi niciodală
dedus. Cind survine un eveniment destul de important pentru a-şi lumina
propriu-i trecut, apare istoria. Atunci îngrimădeala haotică a trecutului
se schimbă intr-o povestire. care poate fi narată fiindcă are un inceput
şi un sfîrşit" (idem, p. 57).
Doui! fonne ale Ollplicapei sînt ast!zi cu deosebire cultiwte: .modelul"
şi "povestirea". Mă voi ocupa de ele in sectiunea dedicatl genurilor
inlerpretlrii.
de
3. Confruntarea fără
dintre rational şi irational
sfirşit
.Interpretarea este un act rational"
Aceaslă afinnatie la indicativ nu reprezinta de fapt o constatare, ci o
exigenUl. tradusa irW. in limbaj asertoric. Ea nu defineşte o stare de
lucruri necesara:, ci numeşte o preferinta:. Clei, evident, exista: şi
interpretări nonrationale: dirijate de emotii (in sensul larg al cuvinrului), de gusturi ori capricii (subiectivism), de vointa unirii mistice cu
divinitatea, de credinţa in actiunea spiritului la distantii şi proorocirea
viitorului (uzînd de tehnicile magiei) etc. Din această bogata. varietate
de inLerprellri, doar cele rationale (sau preponderent rntionale} au, în
opinia mea, tripla însuşire: 1. de a clarifica, de a aprofunda, de a
corija, de a supune unui examen critic intelegerea primară a enunturilor verbale ori scriptice; 2. de a oferi o cunoaştere eficace, obiectiv!
şi testabilJ (in masurn posibilului); 3. de a servi drept suport (intr-un
grad care trebuie precizat, de la caz la caz) tuturor celorlalte fonne
de cunoaşlere, inclusiv celor mistico-mitico-magice (ceea ce adesea
scapa atentiei).
Enun{Uiliminar (ca .,iDLerpretarea este un act ra\ional") suferi insa
şi de incompletitudine. in deme~ul declanşat spre a corecta, a problematiza şi a duce mai departe în\elegerea, joaca un rol esential, care
difera, fireşte, in functie de spetele considernle, şi imaginatia. Fara
concursul imaginatiei, adica a ceea ce Kant numea "facultatea de a
reprezenta un obiect in intuitie, chiar in absen~ sa", dar care constă şi
in aptitudinea de "a combina" idei şi concepte, de a produce noul,
.,inventînd" cai de acces spre semnifica)ii ascunse, de a promova ipote1.e
104
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
şi
reguli de joc necunoscute, interpretarea nu ~i-ar putea îndeplini
misiunea. Ar fi d.răcit~. lipsitll de atributii creatoare, incapabila. sll
atace domeniul raporturilor calilative.
Un termen greu de definit
Voi incepe prin a mll ocupa de "raţiune" (inclusiv derivatele sale
"rationalitate" şi "ra)ional"). Toata. lumea consimle de vorba de un
concept anevoie de Ia.murit. Cki, lucru ciudat, în pofida extraordinarei
notorietăti a tennenului, considerat de filozofii clasici a denumi o
caracteristica. esentiala. omului, care-I difereniia~ de lwnea animata.,
ne-am pierde timpul daca. am încerca sa. ne Ia.murim recurgînd la un
manual de psihologie. În manualele mai vechi nu se vorbeşte de ratiune,
ci de .,gîndire" şi .,inteligenta." (uneori cele doua. faculta.ti coincizind
ori subordonîndu-se una celeilalte). Psihologia cognitiva. contemporani
evita. nu doar cuvintul ,.raţiune". ci şi pe cel de .,gindire", uneori şi pe
cel de .,inteligenti". inlocuindu-le cu tenneni mai tehnici şi mai focalizati. Astfel, cartea de referinta. a lui Jean-Frant;ois Richard intitulata.
Les aclivilis menlalts îşi expliciteaza. sumarul in subtitlu: "A înţelege,
a rationa, a ga.si solutii". 1n L'homme cognilif, volum coordonat de
Arurick Weil-Barais, dupa. capitolele dedicate reperelor teoretice, perceptiei, comunidrii, memoriei, panea a cincea, privind problematica
gindirii, trateaza., pe rind, despre: "activita.ti mentale'" ... cunoştinte",
"fonnele şi mecanismele inva.t)rii", ,.raţionament", "judecata. şi decizie", "rezolvarea problemelor". Atributele ratiunii se dispersează astfel
intre diverse activita.ti, dintre care nu lipseşte, cum vedem, etimonul
rario, fie in utilizarea verbala. cuprinzătoare a lui "a raţiona", fie in
derivatul subsrantival mai îngust, "raţionament". Dar ce este, la unna
unnei, ,.ra(iunea"?
Conceptul are o istorie bogata., traditia 1-a inca.rcat cu conotatii care
diferi de la epoca. la epoca.. În alca.tuirea lui exista. ima., asemenea
temporalita.tilor descrise de Braudel, componente rezistente, înscrise în
durata lunga., ala.turi de altele, efemere, supuse unor prefaceri rapide. În
monografia sa asupra Luminilor, Emst Cassirer avertiza asupra necesita.tii unui eumen circumspect: "indata. ce recui'Kem la acest tennen,
istoria se reactiveazJ in noi şi devenim din ce în ce mai con.ştienti de
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SF!RŞIT...
105
importanta schimbllrilor de semnificatie pe care le·a suferit in lungul
anilor... Conceptul generic ca atare rhnine vag şi nesigur, citll vreme
continutul său nu primeşte o definitie specific.i, un sens cu adev!rat
precis şi detenninat" (Cassirer, a, p. 42). Cassirer are flr.i îndoiaU.
dreptate: spre a şti ce panicularitl)i anume sim scoase in eviden).i,
trebuie sa. punem notiunea în context, analizind-o de fiecare data in
rapon cu circumstantele date .
.. Ratiune" vine de la lat. ratio = .,calcul, rapon, argument, tema.".
Echivalentul grecesc este un cuvint polisemic, logos, cu semnificatii
multiple, grupare in jurul a doua. axe semantice. Cea dintii, accep)ia
comună
de "explica)ie veritabil.i, analiticll, de justificare ra)ional.i a
ceea ce cunoaştem", o intilnim la Platon ; Aristotel foloseste logos ca
sinonim pentru horos, horismos = "definitie" sau cu semnifica1ia de
"propoJ1ie matematică, rapon". Importante ca intelesul tipic de "raţiune,
raţionalitate" apare indeosebi in contextele etice, spre exemplu in Etica
nicomahic~ ("Prudenta consta in a viza ceea ce omul poate realiza mai
bine, unnind calea raţiunii", VI, VII, 6).
Cea de-a doua accep)ie a tennenului apare inca la Heraclit, insemnind
.. un principiu subiacent de organizare a universului"; ea e preluata de
stoici, ca .,ordine necesara a lumii, ideala sau realizata in cursul
istoriei", considerata divinJ, ca "forta activa, creatoare\ identic!
naturii. care intemeiaza teoria simpatiei cosmice si a legii naturale,
precum şi imperativul etic al .viepiconfonne nanuii" (Peiers, p. 161-163;
Granger, p. S-9).
Semnificatii actuale
Potrivil dic)ionarelor actuale, de uz curent (Le Ptlit Robert), conceptul
de "ra1iune" are mai multe semnificalii principale, dar şi-a pierdut
denotaţia heraclileanJ şi stoica, de organizare sau ordine a cosmosului.
Raminind la prima accep1ie, de tilpt, singura care ne intereseaza aici,
remarcam ca ea se ramifică în numeroase subdiviziuni : facultate a
gîndirii şi modul funcţionlrii ei, penniţind omului sa cunoasca, d
judece şi sa ac)ioneze confonn unor principii (include şi conota1ia
normativa. de gîndire "corecta", "rezonabila" = cu discernamint,
bun-simţ, măsuri); gindire discursiv!, logică (opusA instinctului, intui(iei.
106
INTERPRETARE ŞI
sentimentului); principiu explicativ,
RAŢIONALITATE
cauză,
motiv (adesea cu conotatia
de .,legitim", .,justificat"), argument destinat
să
probeze;
punare
"înteleapt.ă", care tine seama de situatie, de "simtul comun". In plan
filozofic, ratiunea este înteleasă ca o cunoaştere .,naturală" (contrară
revelatiei sau credintei) ori ca sistem de principii a priori, care reglementeazl gindirea (opus ex.perienJei, cunoaşterii imperfecte şi iluzorii
prin simţuri, opinie, rutina.) etc.
Două constatari se impun. in primul rind, ca in toate definitiile
mentionate se impletesc criterii const.at.ative cu criterii nonnative, ceea
ce dcwedeşte câ in limbajul obişnuit locu10rii nu pot face abstracJie de
caracterul "valorizant" al ratiunii, de conotajia ei pozitiva, asociată
ideilor de lucru convenabil, intelept, corect, dezirabil sub raport intelectual şi moral. În al doilea rînd, este vizibilll desp!rJ,irea ratiunii, ca
şi la vechii greci, in dou! sfere diferite, una avind in vedere aspectele
logice, regulile gindirii adecvate, cealalta. privind aspectele comportamentale, juded.tile asupra oamenilor, evenimentelor vieţii sociale.
Cele doull "specializări", tot mai conturate pe măsur! ce avansăm spre
timpurile noastre. corespund distint~iei instituite inca de Aristotel intre
"ratiunea teoretic~" şi .,ratiunea practică", distincţie care va primi o
fonnulare clasic! in opera lui Kant.
Cu trecerea vremii, observam că raiiunea teoretică se îmbogăteşte,
dar, in linii generale, suporta. adaptări care nu-i modifică esenţa. Logicismul antic reapare la nominaliştii Evului Mediu, la ra1ionali.ştii secolului
al XVII-lea (Descartes, Leibniz, Spinoza), la promotorii revolutiei
Lehnico-ştiintifice (Bacon, Galilei, Newton), e reluat şi radicalizat de
iluminişti şi de pozitivişti, apoi modernizat şi adus la diapazonul cunoş­
tinţelor actuale de Popper şi Haberma.s. Sîmburele dur al conceptului de
ratiune începe să fie periclitat de-abia în perioada interbelicll, din cauza
evolutiilor bulve~ante ale teoriei matematice (teoremele lui GOdel),
mecanicii cuantice, emergen)ei ştiin)elor cognitive etc.
in schimb, ratiunea practic~ parcurge un itinerar mult mai accidentat,
cunoscînd schimbllri majore deoarece fiecare epocă îşi elaboreazl standarde proprii, altfel spus, prescrie mereu alte criterii de apreciere a
ceea ce e bine. util, frumos, a ceea ce reprezintă spiritul şi credintele,
a felului in care povestim şi exemplificam. in acest sens, imi pare
edificatoare explica)ia tennenului data. in anii noştri de Simon Blackburn
in DiC(ionarul de filowfie Oxford (ed. 1994): .A accepta ceva ca
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎRŞIT. ..
107
1-;.1~ional înseamnă
a-1 accepta ca avind sens, ca adecvat, ca necesar sau
ca fiind in acord cu un anumit scop recunoscut, cum ar fi cllutarea
;ulevârului sau aspiratia clltre bine". Reiese câ scopurile: "adevărul",
.. binele" ramin mereu in prim-plan, dar felul de a le intelege variază in
func)ie de subiect şi circumstante.
Evolu)ia istorica. a modului in care a fost gindit ceea ce e "raJional"
şi ce înseamnă .. rationalitate" ar putea comtitui obiectul mai multor
teze de doctorat. De fapt, dispunem in limba româm de o bum sintez.ll
asupra stadiului in care se aflll reflecţia asupra rationalita-tii, canea lui
Andrei Marga, din 1991, Ra]ionalitare, comunicare, arxumentore. Ea
t.lezvllluie diversele ipostaze actuale ale conceptului, implicatiile sale in
definirea modernităţii, rolul semnificativ pe care-I joaca. indeosebi
rationalitatea comunicaţională, ca suport, stimul şi perspectiva. benefic!
in dezvoltarea societăiilor democratice. Întrucît mă priveşte, nu-mi
propun in paginile unnlltoare o dezbatere aprofundată a temei, ci W1
lucru mult mai modest: să identific ci1eva puncte de reper, marcind
sensul mişcllrii istorice a conceptului, atit în direC)ia imbog3tirii continutului şi a aplicaţiilor sale de succes, cît şi în directia inversă, a crizei
şi a contestllrilor tot mai radicale la care a fost supus in decursul vremii.
De la Platon
şi
Aristotel la Lumini
Un aspect definitoriu pentru destinul însuşi al gindirii rationale, intrucit
i·a conditionat elanurile şi replierile, 1-a constituit problema delimitării
de tipurile alternative de cunoaştere. Sub influenţa unor reprezentări
idealiste ale AntichităJii, in traditia lui Winckelmann, a unui clasicism
modelat de aspiratii umaniste, avem tendinta de a supraevalua autoritatea
filozofiei în secolele al V-lea şi al IV-lea i.Chr. şi a reprezentantilor săi
iluştri, în frunte cu Platon şi Aristotel. Ne inchipuim ca. oamenii vremii
aveau chipul personajelor din dialogurile platoniciene şi respectau
scrupulos cele trei principii logice: al identitătii (A = A), al noncontradictiei (e imposibil ca ceva sa. fie A şi non-A în acelaşi timp), al
lcflului exclus (ori A e adevărat, ori e fals). Savanti contemporani, intre
cilrc E. Dodds ş.a., au atras iod atentia asupra misticismului difuz,
lilarte prolific în secolul al IV-lea î.Chr., manifestat prin atractia penlru
mistere. inmultirea sectelor, reinvierea orfismului, "magia şi vr.lljile" JE
108
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
care Platon le condamna. undeva, cu cea mai mare severitate (Leveque, 2,
p. 110-113).
În introducerea la traducerea recentă a primului volum din Plotin,
Andrei Carnea ne avenizeaz.ă, în acelaşi sens, asupra sincretismului
mistico-ra)ional din epoca marilor filozofi clasici. Socrate, Platon şi
Aristotel ar fi întrerupt monismul .,poate naiv" al presocralicilor, ini)iind
.,un dualism n:laliv", constînd dintr-o "lume esen)ială, ontologic plina..
perenă, ce poate constitui domeniul ştiiniei, şi o lume a devenirii. a
temporalitltii, ontologic precară, domeniul opiniei". Acest dualism
platoniciano-aristotelic nu intrerupe de raptlegătura dintre om, Univers
şi Dumnezeu. "Goleşte, adevarat, de Dumnezeu •lumea întîi• (sau,
oricum, diminuează prezenta divinitl)ii aici), pentru a umple, pînă la
preaplin, cu Dumnezeu •lumea a doua• . ., Concluzia? "Ra)iunea nu era
pe atunci contrariul spiritualului sau al misticii, ci ea inslşi reprezenta
chintesenta lor." Cu rezerva esentialli eli "misticismul" lui Socrate,
Platon sau Aristotel este foane diferit de intelesul ulterior al conceptului:
marii filozofi "nu fac apel la o salvare din afară, la har, la un Mintuitor.
ori la autoritatea absoluta. a Legii divine revelate intr-o Cane. Ei, la fel
ca şi succesorii lor. sint convinşi eli omul este, prin spiritul sau, un zeu
şi poate dobindi Cerul prin rortele sale proprii". Unirea plotiniană a
constructivismului meLafizic rational cu elanul extatic nu trebuie sli
surprindă. De fapt, traditia cn:ştinli este cea pentru care .,raliunea şi
credinta. ştiinLa, şi mistica, mintea şi inima, dacă nu se războiesc, se aflli
cel putin într-o eternă rivalitate tensionatA" (Plotin, 1. p. 50-52).
ConcurenLa, Dwnnezeului unic al religiilor monoteiste, fondate pe
temeiurile revela(iei, se va dovedi, in adevlir, redutabila.. Pînă la unnă,
ratiunea marilor filozofi ai AntichirJtii putuse convietui Bd friqiuni cu
un Olimp populat de numeroase divinitli(i frivole şi laxiste, care-şi
apropiaseră in prea mare măsură obiceiurile şi metehnele muritorilor,
ca să le mai poalA inspira respect şi teamă. Existenta unui empireu
.,deschis", completat din cetate în cetate cu alte divinillti. şi, indeosebi
poate, lipsa unei autorirJti dogmatice, capabilli sli reglementeze fonnele
şi limitele cultului, mentineau o atmosferă destul de toleranrJ. Cu totul
altfel vor sLa lucrurile cu creştinismul ori mozaismul, ambele religii ale
Clirţii, care impun fidelilor exigente şi restrictii. Ele propovliduiesc
mintuirea, insuflind celor nedjili, năplistuili ori numai descurajati o
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiRSIT...
109
mare speranlâ. dar cu pretul strictei obedien1e fa)ă de invă)ătura lui
J)umnezeu, transmisA prin Biblie şi interpretata. de Biserică.
După ecloziunea creştinismului, pe mllsuri ce noua credin)ll cuce·
rcştc masele, ratiunea, in versiunea ei aristotelicl, îşi pierde prerogativa
de cale suverană spre adevar. Notiunea de logos e reinterpretatll de
Ioan, în cea de-a patra Evanghelie, drept identică celei de Christos.
Apostolul Pavel, evreu elenizat, predicl in areopagul Atenei, sfidindu·i
re filozofii epicurei şi stoici în numele noii religii care se adreseazl nu
unui singur popor ales, ci întregii omeniri. Ulterior, dupa cwn arata.
F.tienne Gilson, de la originile gîndirii patristice pina in secolul al XTII-lea,
tnatll istoria Bisericii se axează pe stridania gllsirii unui acord între
credinta şi ratiune. Singurele solutii concepute atunci sint fie a alege
Rcvela)ia, fie a admite o suprapunere a celor două domenii. Cea de-a
doua solu)ie pare a cîştiga teren pe masura. ce ne apropiem de sfirşirul
Evului Mediu: "Atit la Sf. Anselm, cit şi la Abelard, increderea in
puterea eficace şi în caracterul binef3cător al cercetârii raJionale se
manifesta. neîngridit; ei nu văd niciun neajuns, ci, dimpotrivă, numai
avantaje în ratiunea lasata sa cerceteze şi sa demonstreze toate tainele
~.:redinJei". insa. cunoaşterea tot mai adincitâ a lui Aristotel, ictermediatâ
rrintre altii de arabul Averroes, inspiră temeri autoritâ)ilor ecleziastice.
Incit - constata Gilson - .,de·aici inainte este dificil şi chiar putin de
dorit ca raP unea si fie sacrificata. credin)ei; dar este, de asemenea,
imposibil ca ele sA fie considerate coextensive; in mod vadit, raJiunea
lasata. liberll ajunge în alta. pane decît la dogmll sau, cel puJin, nu merge
alil de depane" (Gilson, p. 696-697).
Cel de·al doilea moment semnificativ al dialogului, de obicei
connictual, uneori înslltinzînd spre un armistitiu precar, dintre credinta
şi ratiune se siruează în secolele XV· XVI, cind lumea creştina e zguduita.
de rebeliunile lui Hus, Calvin, Luther, Zwingli impotriva papalita)ii şi
a doctrinei autoritariste pe care forurile ecleziastice catolice voiau S·O
impună fidelilor. E vorba de mişcarea cunoscuta. sub denumirea sinteticl
de Reforma. - un "eveniment hermeneutic", cum îl caracterizează
Wcrner Jeanrond, pentru ca a constat finalmente intr·o reinnoire majod
a practicii interpretative a Scripturilor (Jeanrond, p. 45). Reform.atorii
au revendicat, în acest sens, traducerea cărtilor sfinte in limbile credin·
cillşilor, lucru cu atit mai necesar, cu cit uzul limbilor vernaculare se
~cneralizase chiar şi pe terenul culrurii, in vreme ce cunoaşterea latinei
110
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
devenea tot mai muh apanajul unei elite înguste. Au cerut, de asemenea,
sub influenta gindirii umaniste, să se acorde fiedrui fidel accesul direct
la cuvinrul biblic, flră intermediar. Din cele două puncte, poate d.
ultimul e cel mai imponant: el credita ra(iunea individuală, considerind
ca. "oricine asculta. cu aten(ie cuvinrullui Dumnezeu exprimat in Biblie
şi-şi pW10 priceperea în slujba lecnuii va gilsi ceea ce caută" (idem, p. 46).
Dar asta insemna, in egalA mJsură, emanciparea de sub rutela tradi(iei
interpretative consacrate de Biserică, ceea ce unna să aibă consecinte
considerabile în extinderea şi consolidarea tendinlelor individualiste ale
gindirii libere. Nu e mai putin adevArat ca.- aşa cum a arătat convingator
Ioan Petru Culianu- depane de a fi o "mişcare liberala", Refonna "a
reprezentat, dimpotrivll, o mişcare radical<OnSenatoare in sinul Bisericii",
care, in inten1ia de a stîrpi .,culrul idolilor", a impus .,o cenzura. radicalA
a imaginarului", un iconoclasm dur, pu(in prielnic dezvoltArii anelor
(Culianu, a, p. 266-267).
Paralel cu Refonna au loc şi alte evenimente, de importan(ă istorica.
universala., a caror pondere e greu de evaluat pentru fiecare in parte, dar
a caror convergenţă opereaza. in aceeaşi direciie, a restrucrurarii viziunii
despre lume bizuite pe sinteza Antichit1Jii clasice şi a gîndirii iudeo-creş~
tine. Pdibuşirea Bizantului (1453) aduce migrarea arhivelor culturale
elenice din Rasarit spre Apus, insuflind un mare avint studiilor filolo~
gice. Diletan(i şi erudi(i, cuprinşi de o extraordinară pasiune, se apleaca.
asupra textelor vechi. Se desflşoara o activitate febrilă de resuscitare a
limbilor clasice şi de traducere a capodoperelor, de stabilire a autenticita.(ii textelor şi recuperare tenace a semnilicaiiilor. Spiritele sint smulse
din letargie, se declanşeaza. destul de rapid o adevărata mutatie a
habirudinilor intelectuale şi estetice. Georges Gusdorf observă cit, ,.în
concordanta wnanista. dirure operele beletristice pagine şi traditia creştin!,
exista din ce în ce mai multa. beletristicA şi din ce in ce mai putin
creştinism". in adevlr,legarea textelor clasice de marea axă iudea-creş­
tin! pare mai degrabă o precauPe retorica. E în afara oricărei indoieli ca.
Marsilia Ficino şi prietenii săi, platonicienii Florentei de la finele
secolului al XV-lea, erau in mod sincer creştini. Însă in sinteza lor
spirituala., ei îl platonizeaza. pe Christ, mai mult decit sa.-1 creştineze pe
Platon. ,.Creştin autentic in intransigenta sa este rllzvrătirul Savonarola,
care va arde imaginile pAgîne înainte de a fi ars el însuşi, drept dovadă
a credinlei adevlrale." (Gusdorf, a, p. 92)
CONFRUI'lTAREA FĂRĂ DE SFÎ~IT...
III
Marile descoperiri geografice (Columb, Pizarro. Vasco da Gama)
cuntribuie şi ele la ruinarea elalonului iudeo-creştin de judecati: lumile
nni au alte moravuri, al'i zei, ilustrea.za. alte civilizatii. Extrapolarea la
dimensiunile planetei a cunoştin)elor, credin)elor şi valorilor n!scute în
sra)iul mediteranean se demonstrează a fi iluzorie. În fa)a exploziei
cxuber.mte a realului, atit de ~teptat şi de policrom, ideea univocitl)ii
scnsului devine tot mai pu)in acceptabila.. Pe mlsura destrăm.arii vechilor
evidente e tot mai solicitat un demers interpretativ, care sâ explice, să
ajute la in)elegerea unei lumi ieşite parca. din )Î)Îni, s~ scormoneascâ
t.liversila.)ile unui real mai prodigios decit orice fantezie.
lnventia tiparului şi extinderea culturii scrise conduc la o discreditare
treptat! a prioritâ)ii epistemologice a oralita'ii şi sugerează ca. obiecti·
vitatea se realizea.zJ. mai degrabă în scriere decit in vorbire, pentru că
..:ca dintîi e durabilă şi supravie(Uieşte conditiilor generative, pe cind
cea de·a doua e efemeră şi supusă contingenlei. Walter Ong, in două
dl.r\Î controversate, dar originale şi seducltoare, a încercat sa. demonstreze
c!l. imprimeria a determinat moartea retoricii şi a dialecticii, în1ocuirea
llispUiei speculative prin logica anchetei, trecerea de la acustic la vizual,
scoaterea discursului din context şi constituirea sa in obiect de reflec)ie
şi interpretare etc. Continuind pe aceeaşi linie, David R. Olson urm.ăreşte
in schimbările conceptuale care au deschis calea modemita)ii influenp
exercitata de un nou mod de a citi, interesat de semnificatia literală, de
ceea ce este expJicit enun)at, şi nu de ceea ce e doar bănuit ori imaginat
printre rinduri. Acest tip de comprehensiune ar corespunde şi unei noi
forme de discurs, un discurs de referin'ă şi reprezentare, nu unul
conven)ional ori alegoric, adecwt cunoaşterii empirice şi observa)iei
concrete, care - aşa cum cerea Francis Bacon - să "nu·şi amestece
natura cu natura lucrurilor", sa. nu se piardA in "conjecturi frumoase şi
probabile", ci să )ină mereu şi mereu seama de criteriul "adevărului"
(Oison, p. 220-224).
De fapt, ceea ce evocă Olson mai sus, noul mod de a citi, căutînd
literalitatea şi respingind specula)ia, dar şi de a scrie referen)ial, uzînd
lle o "simplicirate matematică a stilului", semnalea.zJ. "revolu,ia ştiin)i­
lid" produsă concomitent cu celelalte evenimente majore de care am
vorbit, legati emblematic de numele lui Galilei şi Newton. "Revolu)ia
ştiintifică" din secolele al XVI·lea şi al XVII·Iea inaugurea.zJ.- dacă e
s~ aplicăm terminologia lui Kuhn - o nouă "paradigmă" in istoria
"'
cunoaşterii.
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Ea se caracterizeaza. prin aducerea in prim-plan a "malema-
tiza.rii" ("Cartea naturii- spunea Galilei- e scrisa. in limbaj matemalic")
şi formularea unor reguli de metodA, comune tuturor disciplinelor, care
au rămas integrate pîni azi in propedeutica muncii ştiin,ifice : observatia
scrupuloasa., măsurarea, experimentul, verificarea fiecarei aseniuni prin
mijloace adecvate, descompunerea analitica. a fenomenelor complexe in
compooenle simple care pot fi elucidate progresiv etc. În plus, Michael
Fmkenthal atrage atentia asupra modeUirii ucor concepte, pe care le
denumeşte, preluind o sugestie a lui Culianu, "fantasmice". Ar fi vorba
de concepte flexibile, cum ar fi, de exemplu, cel de "acceleratie", care
nu rezulta dintr-o generalizare a experieflLei, deoarece e COD.lnlinluitiv, dar,
in acelaşi timp, e calculabil in termeni matematici (Finkenlhal, p. 73-74).
Avantajul tennenului .,fantasmic" este că mediaza., pînă la un punct,
între căutările Renaşterii, legate de magie ori de inspiratii neoplatonice,
şi marea inventie a secolului al XVII-lea: ştiinta nouă a cantitativului,
mecanica galileo-newloniană (idem, p. 48-49).
RaJionalişti şi empirişti
Expresia cea mai bogata. conştient! de sine şi departe văza.toare a
avansurilor gindirii rationale, survenite ca unnare a modificarii hotarelor
naturale şi spirituale ale lumii cunoscute şi a reinvestirii omului într-o
posturi wluntaristJ şi creatoare, o vom gasi. cum e şi de aşteptat, in
operele filozofilor. Descartes, Spinoza şi Leibniz. pe care posteritatea ii
va încadra în categoria ,.rationaliştilor", sint cu totii, fireşte, apologeti
ai ratiunii, socotit! ca singurul mijloc de cunoaştere legitirm a realitJtii
fiindca. nwnai ea ne mijloceşte accesul la adevarurile sigure, necesare şi
eterne, la sllllctura fundamentala. de conexiuni aflate dincolo de aparenţe.
Descartes subliniaza. rolul esen1ial al subiectului reflexiv ( .. cogiro ergo
sum") şi teoretizeazA spiritul critic, ca metodă a indoielii radicale. Tot
el fonnuleazA ,.regulile unei metode" destinate să intemeieze ştiinta.
constînd în "reguli simple şi sigure, a dror respectare conştiincioasă sa.
fad totdeauna şi pe oricine sa. deosebea sti adevaruL de greşeală"
(Descaltes, p. 147). Meloda se bazeaza pe descompunerea problemelor
şi reducerea lor la elementele cele mai simple (analiza), extinderea
raJionamentelor matematice asupra tuturor lucrurilor care intra in "sfera
cunoaşterii umane" (malhesis universalis), progresia de la simplu la
CONFRUtiTAREA FĂRĂ DE SFiR.ŞIT..
~.:umplex
pe cale gradualâ (sinteza), folosirea doar a .,ideilor clare
113
şi
Jistincte". Deşi despane filozofia de teologie, Descanes incearca. g
demonstreze existenta lui Dwnnezeu, flrl a-l imp1ica însă altfel decit în
(lOstura de "creator şi supraveghetor îndepărtat, care operează in mod
i1npersonal şi confonn unor legi imuabile" (Coningham, p. 247).
Una dintre consecin(ele cu blttaie lungă ale tezelor lui Descartes,
asupra clreia insislă pe drept cuvint Ch. Perelman, este restric,ia adusJ
conceptului de .,ştiintă ra(ionaU". În viziunea autorului Discursului
11supra me1odei, aceasta ar trebui sll nu se ocupe decît de "evidente", de
ceea ce poate fi demonstrat more geomelrico, .,de propozitiile necesare
~:are se impun tuturor fiinielor ra(ionale şi asupra cărora acordul este
inevitabil". Pentru Descanes, dezacordul este semnul erorii : "De fiecare
Jatl cind doi oameni enun11 asupra aceluiaşi obiect judecăti contrarii,
c sigur el unul dintre ei se Îll$all". Dar în acest fel o buni pane a teoriei
argumentării e "scoasl din joc", intrucit ea se ocup-i tocmai de probabil,
de opinabil, de ceea ce nu e investit cu atributul cenirudinii. însa. ar fi
absurd să limităm ratiunea doar la logica utilizatJ in matematici. Ea
funqioneaz.ll şi in domenii care scapi calculului, unde stăpîneşte empiricul
(iar adevlrul e căutat prin adecvarea la fapte şi probe experimentale) ori
Jomneşte interpretabilitatea, adiel echivocul, nesiguran~. ipoteticul,
ambiguitatea ; aici se pune problema de a înlătura erorile şi a clarifica
optiunile posibile, cu maximum de rigoare, uzînd de dovezi şi ralionamente nonfonnalizate, in mlsurl si obtinl "adeziunea" auditoriului
(Perelman, Olbrechts-Tyteca, 1, p. 2-3).
Baruch (Benedictus) Spinoza, modest şlefuitor de lentile din
Amsterdam, expulzat pentru erezie din sinul comunitJtii iudaice şi
privit cu mefientl de membrii comunitltii creştine, scrie Etica, o
tentativă flrl pereche in istoria filozofiei de a întemeia morala pe baza
unei logici "geometrice". Ne va retine ins! atentia aici TraJatu/teologico·poliric (1670), care, pe lingi un comentariu critic al Bibliei, contine şi
citew capitole despre fundameotele statului şi regimurile politice (monarhie,
aristocratie, democratie). Remarcabili, in conlextul vremii, este justilicarea segreglrii dintre credintl şi ra1iune, "flrl ca vreuna din ele si
devin! slujnica celeilalle". Spinoza sustine el o invltJturl poate fi
difuzata: fie f!.cînd apel la ratiune, fie la o expunere narativă, pe intelesul
t.:clor mai pu(in instruiJi. Or, "doctrina Bibliei nu e o filozofie, fiindcă
nu contine speculatii pretentioase, ci doar adevlruri foane simple, uşor
INTERPRETARE ŞI
114
RAŢIONALITATE
inleligibile penuu minlea cea mai leneşă" (Todorov, b, p. 126). Con1inutul
ei national e slab, in schimb, forţa persuasiva. - considerabilll. Ratiunea
e in felul acesta
despărtiiA
de
credin~.
fiecare cu func1ia-i proprie
şi
ireductibili.
Empiriştii
angl<>-saxoni- Frnncis Bacon, Jobn Locke şi David Hwnecontemporani cu rationaliştii au contrabalansat accentul exclusiv pus de
aceştia pe ratiune, prin sublinierea rolului esential al organelor de simt.
care furnizeazl spirirului informaţii despre lumea din afara, dar şi
dinlăunlrul său. Bacon, cllrturar şi remarcabil om de stat (a ajum şi lord
cancelar), a ilustrat conflicrul printr-o comparatie celebra: "Rationaliştii sint precum pa.ianjenii, care-şi tes plasele din propriile lor substanţe,
iar empiriştii sînt asemenea furnicilor, care string şi folosesc". Modelul
propus ar fi albina, fiindca. ea îşi adunl materialele, insll "le transfoi11ll
şi le ordoneazA prin propriile imuşiri ". Notorielatea lui Bacon vine
indeosebi din teoria .,idolilor", respectiv, a no\iunilor faJse care .,au p~
dintotdeauna stapinire pe ratiunea wnaJ:Iâ, inddllcinindu-se adinc in
ea ... Exista patru categorii de .,idoli" : idolii tribului (deformările produse
de amestecul propriei naturi a spiriwlui cu natura lucrurilor), idolii peşterii
(diversitatea innuentelor exercitate asupra min\ii care duc la actiuni cu
caracter intîmpllltor), idolii forului (haosul denominatiilor inexacte şi al
expresiilor improprii rezultind din adaptarea cuvintelor la inteligen\3
spiritelor celor mai putin imtruite), idolii teatrului (diversele doctrine,
principii şi axiome adoplate din credulilate şi trammise din gură in gură).
Teza principaJă a lui Jolm Locke in opera sa fundamenlală Essay
concerning Human Understan.ding (1690) este eli întreaga cunoaştere de
care dispunem e dobindita. La naştere, spiritul se prezintă ca o tabula
rasa, pe care experienca o modeleazA treplal. Aceasta actioneaza. fie
prin intennediul simturilor (seDL1tiile), fie prin intennediul refleqiilor
(gindurile); seDL1tiile reprezinta impresii cauzate de lucruri, gîndurile
despre 5eDL1\iÎ comtituie ideile; laolalta gindurile şi ideile deriva. din
experien~: .. Nihil est in intellectu, quod non antea fuerit in sensu".
Ca şi Locke, David Hume limitează sever sfera de competen~ şi
aplicare a ratiunii in Trearise of Human Nature (1738-1740) şi in
prelucrarea rezumativll An Enquiry concerning Human Understanding
(1758). El sustine ca nu putem justifica rational unele dintre convingerile
noastre cele mai profunde, ca de exemplu cea in existenl3 lumii exterioare,
a cauzalitatii ori a unui eu durabil (ceea ce nu inseamna. ca aceste
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SÂRŞIT...
115
ronvingeri ar fi false, ci el ele se bazea..z:l pe alle temeiuri decit cele
mlionale}. Dupil Hwne, noi avem un acces imediat doar la conPnmurile
mil!lii noastre, la reprezentări (numite de el .,perceptii"). Reprezentările
!tiÎIII de doua feluri: impresii (provenite din senzatii sau din reflec~ii) şi
nici (care se disting de impresii prinu-un grad mai mic de vioiciune).
h.lcilc derivl!. sau din memorie (cind ne amintim impresii mai vechi) sau
din .. imagina1ie", facullate majora. a intelectului; aceasla inventează
nici noi, combinînd idei deja cunoscute, contribuie la procesul de
uhstractîzare, de elaborare a ideilor generale şi aruicipll evenimente
viitoare. Imaginatia funqioneazl pe baza asemlnării, a contiguitătii in
timp şi spa\ÎU şi a cauzalitătii (produsl prin ,.obişnuinla" de a asocia în
repetate rînduri efectul de cauză). Deci, pinl la unnll, tot experienl3,
prin constanl3 şi coerenl3 perceptiilor, activeaza. imagina1ia, care ne
im.luce "credinla" irezistibila. in unitatea şi persis-tenla conştiin~i de
.cu .. ori în "realitatea" lwnii cu care ne confruntAm. Cum scrie John
Shand, "nawra are grija. ca argumentele scepticului sa. nu aiba. nicio
11utcre in fala unor procese care nu tin defel de justificarea ra1ională. ci
sim. toate, probleme ce privesc puternicele instincte ale narurii umane"
(Shand. p. 177).
l.uminile. Knnr şi Hegel
in pragul epocii modeme,lmmanuel Kant realizeazA in Kritik der reinen
Vernunft (1781) o sinteză conceptuală între dogmatism şi scepticism.
rationalism şi empirism, rapune teoretică şi ratiune practică, de o mare
li1qă emulativa., care n-a incetat nici azi să ne tulbure şi sa. ne dea de
~inlliL Trezit din "soDUiul dogmatic" de lectura lui Hume, el îşi propune
n analiză uanscendenlală a cunoaşterii, adică un examen critic al
wnditiilor ei de posibilitate. Prinu-o răsturnare pe drept cuvînt numită
.. ~.:upemican!" a filozofiei, Kant aşazl subiecrul in pozitia de legislator
al cunoaşterii, intrucit, conuariu a ceea ce consideră gindirea naiva.,
l·uno;tşterea nu se lasă dUuzită de realitătile fenomenale, nu este o
expresie a lor, ci obliga. aceste realitati sa. ia forma convenabila. spirirului
11nstru, f3cindu-le in acest fel inleligibile. În alte cuvinle, "raliunea
vede in natură doar ceea ce aceasta produce după propriul său proiect ...
( i11la prin care ne parvin şi sint modelare intuitiile asupra lumii c
116
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITAlC
sensibilitatea, cu fonnele ei a priori : spatiul şi timpul. 1 se suprapune
o iru;tantJ, superioara., intelecrul, cu patru categorii (ale cantitătii, calitălii,
relatiei şi modalitătii - fiecare continind cite trei subdiviziuni). Categoriile sint concepte pure, cu functie sintelid, iar intelecrul este o facull.ate
a regulilor şi a generalizării, care guverneaza asocierea inruitiilor cu
conceptele. Pe lreapt.a cea mai inalrJ. a acestei arhi1ecruri rascinante se
află ra1iunea, facuhate a principiilor, despre ale cărei conceple pure
(deci a priori) putem gîndi, dar nu le putem cunoaşte. fiindcă aparţin
suprasensibilului, lumii "numenale", a "lucrului in sine".
Trecerea de la ratiunea teoretică la ratiunea practicA, ahfel spus, cu
o superba metafori., de la "cerul instelat de deasupra" la "legea morală
din3untru", face obiecml celei de-a doua Critici kantiene, care abordea.zJ. "imperiullibenll.cii", de fapt şi al celei de-a treia Critici, care se
ocupa. de explica~ia prin cauze finale, de frumos şi judecata de gust.
Libertatea, ontologizarJ., devine, spre deosebire de cauzalitate, care
dominA lumea profanA, "temeiul unei alte lumi, suprasensibilll. şi morala.,
autonoma. şi spontanA, scoasă din orice şir temporal şi cauza!, determinîndu-se pe sine prin legea pe care. ca voin)ă pură, şi-o dll. sieşi, cu
excluderea a tot ce este de naturll. empirica.". Spre deosebire de regulile
abilitlltii sau de consiliile pruden,ei, ca~-i ghidea.zJ. pe oameni in
atingerea unor scopuri considerate necesare, vointa de a trece de la
"ceea ce este" la "ceea ce trebuie sll. fie" capll.tll. aspectul unui comandament incondi)ional ("imperativul categoric") doar atunci cind vointa
ac)ioneazl neconstrîns, potrivit legii morale, care revendică, in primul
rind, sll. nu-i transfonni pe ceilalti in .,mijloace" ("sll. te comporti astfel
irx:it conduila 1a sa poală fi instauraLI drepl nonnă universală") .• A<cenJele
comervatoare, proprii rigorismului protestant şi pe alocuri puritan, ale
filozofiei morale kantiene, coexisrJ. cu un spirit iluminist, punînd, vizibil
amprentele Marii Revolutii Franceze, chiar daca. atenuate ... confonn
idealurilor burgerilor gennani." (lanoşi, prefaiă. in Kant, b, 1, p. XXIV)
Oricum, Kant rll.mîne un reprezentant eminent al Aujklarung-ului, a
cll.rui semnifica)ie globala. a şi desprins-o admirabil : "Luminarea este
ieşirea omului din minorat", iar minoratul "constll. in neputinta omului
de a se servi de inteligenta sa făd. a fi condus de alrul". De unde:
"Sape re aude! Îndrăzneşte să te serveşti de inteligen)a ta proprie! "
(ibidem, 2, p. 255).
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFIRŞIT...
117
In concepţia celorlalti filozofi ai Luminilor. a enciclopediştilor, in
lrume cu Diderot, n.tiunea nu-şi mai propune sa evadeze din experien~
spn: transcendenta. ci - cum spunea Cassirer- unnllreşte "sll ne invete
'i~ parcurgem în deplin! siguranta lumea empiricll, s-o locuim comod"
(('assirer, a, p. 42). Ea nu mai e suma ideilor înnăscute, în mAsura. sa
clu~.:il1eze nemijlocit esenta lucrurilor. Într-o vreme in care "masa
A(luballl a infonnatiei sporeşte de cinci ori între 1630 şi 1680 şi de zece
nri cel putin de la 1680 la 1720", are loc o veritabil! "tn.nsfonnare
fcnomenologică progresiva. a cunoaşterii" (Chaunu, l, p. 396-397) .
.'iprc deosebire de n.tionalismul secolului al XVII-lea, Descanes e
cnrijat prin Locke, logicismul se aşază la şcoala faptelor. Cuvintele pe
tmue buzele sînt "ştiinta" şi .,naturi". Marele om onorat ca primul
~cniu al epocii e Newton. deoarece explicase. prin fonnularea unei legi
de o admirabila simplicitate, misterul gravita,iei universale, demonsuind
o1strel nu numai legitatea intrinsed a naturii, ci $i capacitatea spiritului
omenesc de a-i dezvâlui tainele. "El marcheaza. trecerea de la transcendcm la pozitiv pe care un Pufendorf incerca s-o opereze in domeniul
dreptului, un Richard Simon in exegezJ, un Locke in filozofie, un
Shaflesbury în morala." (Hazard, p. 295)
Raliunea îşi îmblî~~Ze~le aslfel rigidit!ple, renun1a la ontologie şi la
~.:l\utarea primelor principii. Se defineşte mai pu,in ca "posesoare". cit
~.:a fonnă de achizi,ie. "Nu e un con,inut detenninat de cun0$1inte.
principii $i adevăruri, ci o energie, o forta. care nu poate fi deplin
perceputi decit in ac'iune $Î in efectele sale." (Cassirer, a, p. 48) Un rol
extrem de imponant îl joacJ spiritul critic: ratiunea Luminilor este
combativâ şi implacabill, ea se ridici impotriva prejudecAtilor, argumentelor baza1e pe autoritate, a dogmelor religioase, a absolutismului,
a tcntativelor de a aduce atingere liberUPior. Una dintre reaJizJ.rile ei
~:apitale poate fi considerata. fonnularea "drepturilor omului". Este
adevărat el magnificarea ratiunii, credinta in progres, satisfactia de a fi
cuntribuil la inaintarea prodigioas.A a cunoaşterii i-au flcut pe oamenii
l.uminilor sl-şi piardA uneori 1111sura. Hazard citeaza. declaratia unui
Iim al filozofilor: "CAIAuzindu-ne confonn ratiunii, nu depindem decît
tic noi înşine şi in acest mod devenim un fel de zei" (Hazard, p. 141).
l'uJin:l. vreme trebuia s.A treaca pînlla spulberarea acestor pretentii pline
tic n incredere aroganta. de sine.
118
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Georg Wilhelm Friedrich Hegel iluslrează probabil puncrul cel mai
înalt pe care 1-a atins metafizica ra,iunii. În sistemul sJu, ra~iunea nu
este o simplă facultate a intelectului, nici măcar o determinare superioară
a gindirii speculative, ea constituie principiul însuşi care guvernează,
deopotrivă, natura, istoria şi viala spiritului. În opozi(ie cu Kant, care
impunea limitarea cunoaşterii la structurile conceptuale fundamentale a
priori ale lumii fenomenale, declarînd d "lucrurile in sine" ne rămîn
incognoscibile, Hegel consider! da postula "ceva" ca incognoscibil e
conlradicloriu. Căci simplul rapi că .există" siruează acest .ceva" sub
semnul conceptului de "existenta", iar ceea ce e conceptual intră în
domeniul de posibilitale a cunoaşlerii (deşi, bineîn)eles, nu ajungem să
ştim vreodată 101 ce e posibil să ştim). Afinna)ia peremptorie şi trur~ă
că întreaga realitate este cognoscibill duce la maxima, care a devenit
emblematică penlru Hegel, că .tol ce e reale ra)ional şi 101 ce e rational
e reaJ". Acest principiu atribuie existen,ei fenomenale un caracter
necesar, iar gîndirii, capacitatea de a destllşura o logică a autodezvoltarii
consonantă cu cea care guvemeazl procesele de autorealizare ale universului natural şi istoriei univem.le.
Această logică, spre deosebire de intelectul kantian, care absoluli·
zeazA opozi)iile (sau-sau). opereazA dialectic, adică depăieşle derenni·
narea dală (leza) prin negarea ei (antiteza) şi ridicarea pe o treaptă
superioară (sinteza). Dialectica este astre! dezvoltarea a trei momente
ale conceprului: generalul (das Allgemeine), panicularul (das Besondm)
şi singularul (das Eiru.elne), pe care le re găsim in întreaga arhitecrură a
sistemului, atît în componentele sale majore: logica, filozofia naturii şi
filozofia spiritului, cit şi în toate subdiviziunile aferente. Cu Hegel,
grani!ele dintre ra)ionalitalea teoretică şi rationalitalea practică se şterg
in elanul unui discurs unificator, pe care-I configureaza pretutindeni
aceeaşi schemă a autorealizarii Ideii. Despre sistemul hegelian, care
vrea sJ recupereze totalitatea existentului, d. reconcilieze lumea veche
cu lumea modernă, ratiunea cu istoria, subiectivitatea cu obiectivitatea, s-a
spus, pe drept cuvin!, că nu este o .antropologie, ci o teologie ratională",
avînd ambitia de a imagina nici mai mult, nici mai putin decit "conştiinla
de sine a lui Dumnezeu" (Philosophes et philosophie, p. 172).
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFIRSIT...
Deschiderile
119
modernitătii
1)up~ Hegel, ratiunea inceteaza. sA mai functioneze ca o "idee absolut!".
E:1 capătă 101 mai mult o semnificatie individuală şi se specifica predicativ
!prin unnare accentul cade pe ce este "raJional" acum, in contextul dat,
nu pe ce este .,raţiunea", ca esenţă). Devine astfel o modalitate a
~înOirii ori actiunii, configurindu-şi panicularitltile in funqie de domeuiul aplicării, dar şi de exigentele subiectului. În condiţiile începutului
"-t:t::olului al XIX-lea, după furtunile Revoluţiei Franceze şi razboaiele
llilfloleoniene, în epoca asimilllrii mai mult ori mai putin controlate a
ideilor proclamate la 1789, dar şi a încerdrilor de restauraţie şi remodclare a echilibrului european, putem distinge grosso modo două tipuri
llc rolosire a concepru.lui de .,ratiune": pe de o pane, ca factorpropulsiv
in dezvoltarea ştiinţelor şi în organizarea a diverse cimpuri ale spa\iului
public, pe de alta, ca alternativa. repudiala a cunoaşterii.
Mirajele noii epoci. Auguste Comte
Ca factor propulsîv, ra\ionalitatea, in conceptul ei forjat de Lumini,
care depllşeşte pura speculaţie logic!, implicind şi inducţia, recursul la
fapte, experimentul, inspira. încă din primele decenii ale secolului o
lilozofie pregnant antimetafizică, specificA promov.!irii ştiintelor- pozitivismul. În versiunea lui Auguste Cornle, autorul unui impunător Cours
de philosophit positive, noua filozofie postuleazi! cJ atît omenirea, cit şi
individul uaverseaz! în evoluţia lor trei stadii: teologic, metafizic şi
ştiin\ific. Cel dintîi se caracterizeazl prin recursul la explicatii supranaturale, de naturi animistl sau magică. Cel de-al doilea sladiu, analog
trecerii de la copilărie la maturilate, ind neîncheiat in secolul al XIX-lea,
tinde să-I înlocuiască pe Dumnezeu prin abstractiile metaflZicii, care
n-ar fi altceva decit "un fel de devitalizare a teologiei". Cu aparatul ei
llc idei nebuloase şi contradictorii, fiindcă ia aceiaşi tenneni în mereu
alte intelesuri, cu gindirea ei speculativă, uneori extrem de ingenioasă,
llar f3ră nicio baz! obiectivă, intrucit se bizuie pe aserţiuni neverificale
şi neverificabile, melafizica ri.tăceşte spiritele, deşi intr-o anumita.
măsură poate constitui un antrenament intelectual util şi oferi. o serie de
120
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
rispumuri provizoriî unor intrebari legitime. însa de-abia cel de-al
treilea stadiu, cel pozitiv sau real, rezolva problemele cunoaşterii exacte
a realilătii. deoarece utilizează singura cale adecvat! obţinerii adevllrului
şi cenirudinii: ştiin~. Sarcina ştiinlei, in concepţia lui Cornle, nu e de
a stabili .,cauza" fenomenelor, uneori greu, dac! nu imposibil de gasit,
ci de a depista .,cum" func\ioneazA şi a afla. in cele din unna, .. legea"
care le explică acţiwtea. Legea - adica relaţia comtanlă şi necesarll
intre faptele observate- pennite "previziunea", amiciparea modului în
care vor evolua lucrurile, ceea ce are o enorm.a. importanJă pentru
practica.. Comte combate energic empirismul steril, acumularea de date
D.rl anicularea lor în funcţie de un înţeles, confundarea ştiintei adevllrate cu acea erudiţie vană, care ingd.ma.deşte mecanic faptele, f1ră sa
incerce s.! gi!seasc.l legăturile dintre ele.
Filozoful preconizea.za şi un sistem ierarhic al ştiinlelor, organizat în
rapon cu gradul descresdtor al nivelului de abstractizare şi invers
proporţional cu nivelul de specificitate. Ordinea este, în aceste conditii,
urma.toarea: matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia şi noutate în contextul epocii - sociologia. Este ind eliminat.3 psihologia
deoarece introspec,ia e principial imposibil~. Cum ar putea cineva - se
întreahl filozoful, cu o ingenuitate egalată doar de siguran(a de sine a
propriei judecă'i - sA-şi conştientizeze actele intelectuale in momentul
chiar în care ele se produc? ,.Individului care gîndeşte nu-i e cu putinţ!
sa se împart.a in doua, într-o parte care ra,ionează in timp ce cealalt.3
I-ar privi rati<JniOO. Organul observa! şi organul observalor fiind, in acesl
caz, identice, in ce chip ar putea avea loc observa,ia?" (Comte, p. 82)
Sistemul lui Comte e încoronat printr-o pledoarie în favoarea unei
religii a Umanitătii. fundate pe solidaritatea iubirii reciproce, pe care
mai ales femeile au rolul s-o intermedieze inlfllcît ele .. sint totdeauna
dispuse sa-şi subordoneze inteligen~ şi activitatea sentimenrului"!
Maxima fundamentala a acestei religii este: "Iubirea drept principiu,
Ordinea drept temelie, Progresul drept scop" (Philosophes et philosophie, p. 248).
Popularitatea lui Auguste Comte a fost imensă printre contemporani,
iar influen(a exercitata - inconrestabila. Vulgarizarea rapidă a ideilor
sale şi succesul de audienţ! trebuie puse in legătură, B.ră îndoialll, cu
climatul de discreditare a metafizicii şi de scădere a interesului pentru
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SfÎRŞIT...
121
u:ligic. mai ales cu prestigiul in creştere al activită,ilor ştiin~ifice.
1)ct.voltarea acestora din urmă este, in adevăr, vertiginoasa., datorita atît
rcrintelor unui capitalism in plinl ascensiune, cît şi nevoilor presante
nlc modernizării stataJe şi extinderii semnificative a invă~intului. În
n..:cst sens, e probabil el spirirul public a fost mai ales impresionat de
descoperirile şi inventiile spectaculoase care se succed in tot lungul
secolului: locomotiva cu aburi, electricitatea, fotografia - in prima
j111n~Iale; becul electric, ielegraful, ielefonul, m010rul cu petrol, avionulIn a doua jumAtate. Un mare avint iau ştiinţele naturii, îndeosebi chimia
(unde se reuşeşle clasificarea elemenielor in func)ie de greuiatea atomica
1i se ob)in pe cale sintetica numeroşi produşi organici) şi biologia (prin
teoriile evolu,ioniste şi selec,ia naturalll a lui Darwin). Aplica,iile
ştiin)elor la iehnologie şi ritmul grlbit al industrializării constituie
factori majori de uansformare a peisajului social: demografia urba~
explodează, coşurile de fabrica se inmul)esc in periferiile o,..elor,
maşinile incep sa înlocuiasd munca manuall, calul vapor se substituie
calului de uacpune.
Pentru cea mai mare pane a populaJiei via13 nu e uşoad, insi
r.t\iunea calculatoare intrupalli in ştiin)! se drapează in culorile mitului.
MuiJi cred cu fervoare ca 1liin13 ofera chezăşia unui progres generalizat
şi ireversibil. Un optimism debordant, care azi ne pare naiv, plu~le in
atmosfera vremii. Ajunge sl-1 asculllim pe Emest Renan: .A organiza
şliin~ific omenirea - iată ultimul cuvînt al ştiin,ei moderne, aceasta e
indrlznea)a, dar legitima ei prelen)ie. Văd încă mai depane ... Ra\iunea,
du~ ce va organiza omenirea, il va organiza ii pe Dumnezeu· (Domenach,
~· IS). Ori si recitim in Mizerabilii lui Victor Hugo infllcăratul discurs
al unui insurgent Jinut pe una din baricadele revoltei pariziene din iunie
1832: .Celli)eni, incotro mergem? Spre şliin)a fllculli guvern, spre
li>r)a lucrurilor devenilli singura fof\1 publica, spre legea naturali
avindu-şi sam:Jiunea in ea inslşi şi promulgindu-se prin propria-i eviden)!,
s~re o anror.l a adevi!rului corespunzind rlslritului de soare. Ne indrep!lm
spre unirea popoarelor; ne indreptlm. spre unitatea omenirii. Destul cu
i>~veşlile, destul cu parazilii. Realitatea guvemalli de adevăr, ialli )elul ! •
(IJomenach, p. 58).
122
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Pozitivismul. C/aude Bemard, Gherea. Lanson
Ftlzitivismul se distanteaza relativ repede de amintirea tot mai stinjenitoare
a părintelui fundator, devenind incetul cu încetul o denominaiie genera1ă
atribuita. curenmlui .,scientist'', dominant spre sfîrşitul secolului. Un
rol insemnat in această se gregare ii revine lui Claude Bernard, savant cu
remarcabile descoperiri, autor al unei faimoase lntroduction ala Medecine
e:cptrimentale (1865). Cartea apara un detenninism riguros şi se opune
convingător explicaiiilor mecaniciste, care nu Iin seama de complexitatea
coerentă a organismelor vii. Ea încurajează observa1ia scrupuloasă, darprecizare esen,ială - o subordonează existentei unui punct de vedere:
orice cert:etare ştiiniifică trebuie sll plece de la o ipoteză, pe care
experimentul are sarcina s-o valideze ori s-o infinne. Claude Bemard
considera dl şcoala lui Cornle s-a "specializat în generalităti", apropiindu-se astfel de metafizica pe care o condanma declarativ. El ii
priveşre cu ironie pe filozofii ocupati s! producă discurswi asupra metodei
şi insistll eli ştiinta experimental! nu se poate face decît în labora10r.
Emile Durkheim, unul dintre creatorii sociologiei moderne, continuă
in prima sa carte, Les rtgles de la mithode sociologique (1895), sll-i
aduca: reproşuri lui Comte. indeosebi fiindcll ia ca premisa: a certet!rii
ceea ce de-abia trebuia dovedit (existenta progresului, a unui curs
ascendent al istoriei), altfel spus, eli, in pofida declaratiilor, se situeaza.
în zona speculatiei, ou a ştiintei.
Pozitivismul, în acceptia largă a cuvintului, debarasat! de orice
trimitere la Cornle, devine filozofia standard a legitimllrii activitlllii
ştiintifice. Respingînd imixtiuni le metaftzicii, accentuînd cu tărie sarcina
elaborllrii unor metode sigure de tratare a fenomenelor, ea îşi extinde
rapid influenta în toate domeniile cunoaşterii. Triumfl pretutindeni un
ideal de obiectivitate, transparenţă şi neştirbita: incredere in posibilitlltile
ratiunii. Vechea stradanie a cllutării de cauze generale, care produc
efecte vaste, acoperind prin totalitatea lor nediferentiată intreaga diversitate a realului, aşa cum o practicase cu mare succes Hippolyte Taine,
este definitiv abandonat!. În locul deschiderii de mari şantiere, e
preferat! cercetarea parcelară, pe sectoare sau teme bine focalizate.
Competentele incep s! se specializeze pe arii restrînse, pentru a face
fatll acumulării datelor şi a ingadui o cuprindere exhaustivă. Sinteza
CONFRU!'ITARFA FĂRĂ. DE SFÎRŞIT...
123
np;~rc
ca o operatie riscantJ şi dificilă, care încununeaz.a. o lungă,
lulk1rioasă, Ii.bda.toare muncă de informare bibliografică, de culegere a
lllillcrialului, de experimente şi verificări. in orice caz, spre sfîrşitul
-~l·colului al XIX-lea şi inceputul secolului XX, cultul ştiiniei, ca expresie
n atntputerniciei ratiunii, dar şi ca aUioritate supremă, pentru mulJi mai
presus de religie, atinsese apogeul : toate relele socielltii urmau să fie
t:tmălluite prin aplicarea consecventli. a principiilor sale. latJ ce declara
unul dintre marii chimişti ai epocii, Marcelin Benhelot: "Ştiin(a metamnrrou:ază umanitatea, ameliorind totodatJ conditia materială a indivizilor, oricit de umili şi săraci ar fi ei; dezvoltindu-le inteligenta ...
unprimînd in toate coll§tiinJele convingerea morală a solidarit.ătii universale, bazatl pe sentimentul adevăratelor noastre interese şi pe datoria
unperativli. a slujirii dreptlJii. Ştiin~ domină totul; numai ea ofera.
servicii definitive. Niciun om, nicio institu(ie nu vor mai avea de acwn
inainte o autoritate durabilă, dacă nu se confonnează preceptelor sale"
(apud Gusdorf, b, p. 234).
Aceleaşi principii de lucru se regăsesc şi în ştiintele umane, care in
ltll cursul secolului se dezvoltaseră semnificativ, cîştigîndu-şi treptat
aUionomia. Sub influen~ puternică a marilor succese ob(inule în ştiintele
tmturii şi in conditiile unei definitii "canlitativiste" a conceptului de
.. ştiin(ă", ele încearcă să împrumute metodele şi procedurile acestora.
C.a de obicei in perioadele intens mimetice, "adoptarea" nu e, la inceput
cel puJin, o "adaptare", adică o asimilare potrivitJ specificitJtii organismului receptor, ci o imitatie. o preluare mecanică, un transfer neprelucrat de modele şi practici. Aşa se explică faptul că nu doar în
.~uciologie, unde Vilfredo Pareto se străduieşte să-i dea noii discipline
.. un statut de ştiinlă experimentală dupl exemplul chimiei şi fizicii, spre
;1 rupe cu tendin~ dogmatică manifestatl de sociologia lui Comte, H.
Spcncer etc." (Sociologie contemporaine, p. 34), dar şi în psihologie,
IStoriografie, lingvistică, pînă şi în critica şi istoria literară se fac
~i1ntite tendinte asemăoltoare.
La noi, Dobrogeanu-Gherea cita cu aprobare cuvintele "savantului
profesor de la Sorbona, Bruneti~re", care socotea critica drept "o
adevărat! şti in\!
analoagA cu istoria naturalA" (Gherea, 7, p. 100).
l'ulcmizind cu aşa-zisa "crilicăjudecătoreascli." a lui Maiorescu, Gberea
;ma !iza opera liLerari. ca un "produci", căutînd "legătura de cauza."
lu1rc ca şi alllor, printr-o investigaţie care cobora de la psihicul scriitorului
124
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
la mentalitatea colectivă a .,poporului", apoi la "mediul natural" şi la
"inlocmirile polilico-sociale". De men\ionat că el respingea teoria "calitJtii dominarue şi generalrice" a lui Taine deoarece i se părea "metafaicl.",
.prea vasiă, prea pu1in sigură" (idem, 6, p. 30-33).
inca. mai semnifica1iv e cazul lui Gustave Lanson, teoretician şi
istoric literar de mare anvergura., spirit echilibrat şi perspicace, care-şi
dădea bine seama cl., in critică, "impresionismul e inatacabil şi legi Iim",
dar considera, in acelaşi limp, ca. esentialul unei metode convenabile
este "să separe impresia subiectivă de cunoaşterea obiectivă". El ii
comblllea pe Taine şi Brunetien: pentru ca. se lbaseră "imba.tati" de
mirajul ştiintelor pînă la a le copia "fonnulele" şi avertiza impotriva
utilizarii "cifrelor", a "curbelor", a "fonnulelor generatoare" (de vreme
ce nu putem cunoaşte niciodată .,toate elementele care intri in compozi,ia geniului, nici proportia exactă a fiecllruia in amestec").
Şi laruion se voia "ştiintific", ca toatl lumea, insa. mai avea şi
preten,ia rezonabil! ca. "ştiintei trebuie sll-i împrumutăm spiritul, nu
procedeele". Dacă savan~ii au ceva efectiv sa. ne inve~e aceasta este,
inainte de toate, "curiozitatea dezinleresatl, probitalea severa., răbdarea
laborioasă, supunerea fatl de fapte, dificultatea de a crede, de a •ne•
crede, la fel ca şi de a-i crede pe altii. nevoia pennanentă de critică,
control şi verificare". in acest sens. Lanson preconiza nişte reguli de
stabilire a sensului literal şi literar al textelor, astfel incit sl nu ajungem
"a ne povesti pe noi înşine sub pretextul el vorbim de Montaigne sau
Vigny" (Lansoo, p. 32-44). Altundeva, analizînd raponurile între istoria
literară şi sociologie, afinnînd el fenomenul literar e "prin esenlă un
fapt social" şi el materia studiilor literare "e in mare mlsură sociologiei", Lanson conceda aunosferei scientizante a vremii, preconizind, e
drept, cu precautie, citeva aşa-zise "legi" inductive, relative, aproximative, mai degrab! .,wnbre de legi decit legi", in intelesul curat al
cuvintului. Spre pildă: legea corelării dintre lileratur! şi viaţă, legea
influentelor strline, legea cristalitarii genurilor, legea corellrii dintre
fonne şi scopuri estetice etc. În toate aceste cazuri, tennenul de "lege"
e utilizat retoric, cu o exageratie care-I face impropriu. Clei departe de
a fi vorba de un raport necesar între fenomene precis delimitate, atentia
se concentreaza în jurul unor titluri de capitole care unneaza de-abia a
fi scrise, unde conceptele sint, prin narura lor, ambigue şi nesfirşit
interpretabile.
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFl~IT..
Hf'IIWdelări ale rotiofUJiităţii. De la geometriile
IIOIIeuclidiene la ideal-typus-ul lui Mw: Weber
Fiindca progresul tot mai accelerat al cunoaş1erii scoate neincetat la
~uprafa\â constelatii factuale noi şi cimpuri problematice neabordate,
nrl' loc o inevitabilll şi continuă remodelare şi îmbog!tire a re1elei
rnnccptuale prin care este interogată lumea. in felul acesta, rationalilllll'a, care este mOlOrul cercetArii, e obligată sl-şi recomidere apriorismele,
-~!'l-$i estompeze rigiditllile, sa-şi recicleze paradigmele. Mll voi limita
In dnua eltemple.
Cel dintii priveşte geometriile noneuclidiene create de Lobacevski şi
Nicmann. Dupa. cum se ştie, cei doi matematicieni de geniu au reuşit sa
rlmstruiasd:, independent unul de cellllalt, geometrii valabile, pornind
de la o axiomă opusa. principiului fundamental al lui Euclid, anume d
printr-un punct exterior unei drepte nu poate fi trasatl decit o singud
paralelli. Acest principiu nu e ind doar acreditat printr-o utilizare
himilenad, ci coincide şi cu intuitia noastra. comun.!. Faptul d Lobacevski
şi Rolyai au putut construi sisteme in stare s1 descrie corect proprietltile
!tipaţiului fizic, deşi s·au întemeiat pe o axiomll care·! contrazice pe
m;uematicianul grec, dar care, indeosebi, nu mai are nimic a face cu
mndul nostru de a percepe lumea, dO\'edeşte d functia axiomelor nu e
de a .. reprezenta" realitatea. Rostul lor edea servi drept baza pentru
constructii al cliror rapon cu realitatea e instrumental ~i indirect.
( 'oncluzia pe care o trage David Hilben in manualul du de geometrie
din 1899 e d spatiul se comporll "ca şi cînd" ar fi un concept
matematic, axiomele ca fiind enunturi ale unui limbaj formal, care
!<~Crvesc deductiei de teoreme, iar geometria n·ar fi o ştiinlll caJchiatl pe
t·xperienJll, ci un sistem imaginat, derivindu·şi rigoarea din consistenta
propriilor propozilii (Philosophes er philosophie, p. 336).
Cel de-aJ doilea exemplu se refer! la şliinlfle umane şi are in vedere
..:unccptia despre sociologie a lui Max Weber, care, contrar lui Durkheim,
inclinat spre holism, tinde s1 instituie o sociologie comprehensiva.,
implicind un raport cu valorile şi sesizarea singularirltilor (mai exact,
l"Xplicarea actiunilor individuale). Ceea ce contrariau şi a stirnit, de
;dtfcl. numeroase controverse printre specialişti e d, în pofida acestor
premise, Weber îşi propune sll ajungllla obiectivitate. In acest scop, el
126
uzeaz~
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
de două strategii. Prima asociază comprehensiunea cu explicarea
in demersul interpretativ, in vreme ce Dilthey - cum ştim - le separase
("in,elegem spiritul, explîca.m natura") . .,Numim sociologie ... -scrie
Weber - o ştiintă care-şi propune sa. inteleaga. prin interpretare activitatea
socială şi prin asta să-i explice cauza! desflşurarea şi efectele." (Weber,
a, p. 4) Comprehensiunea imediata. trimite la co-temporalitaLea actiunii,
iar comprehensiunea explicativll (erkliirendes Verstehen) - la motivele
care o detenninJ.. Dintre cele patru categorii de componamente : două
ra'ionale, detenninate de ., wJoare" ori de "finalitate", două neraponale :
Wlul "afectiv", cellllah "curumier" (ttaditional), actiunea finalizată e cea
care asigurll maximum de inteligibilitate. Mişcarea ei e de la mijloace
spre scopuri, daca. privim din unghiul agenmlui, sau de la cauză la
efecte, dacă privim din afarl şi aposteriori. Tocmai posibilitatea acestei
conversiuni pennite cercetarea "obiectiva." a aqiunii orientate spre
ob,inerea unui rezultat, "explicarea" sensului ei (a motivelor) şi a
etapelor parcurse (Pharo, p. 2().21).
Cea de-a doua straregie a lui Weber constă in formarea aşa-numitului
concep1 de "tip ideal". El reprezinta. unul dintre cele trei niveluri de
sens pe care le identifică: sensul obiectiv just, postulat de ştiinţele
umane numite .,dogmatice" (logica, etica, dreptul, estetica), sensul
subiectiv vizat de un agent sau de mai mulţi şi, in fine, sensul construit
de agent (agenţi), prin urmare, vinual. Trasa.tura caracteristică a acestuia
din unnJ. e că poseda. intr-o varianta. ideală toate caracteristicile pertinente ale obiectului (fenomenului). Sarcina sa edea constitui un tennen
de comparaţie, penniţind măsurarea distanţei care separa. obiectul sau
fenomenul real de simulacrul obţinut, nu atit printr-o simpli generalizare, cit prin ceea ce Raymond Aron denumeşte o "rationalizare
utopica.". "Tipul ideal recuz.a. prejudecătile naiUralismului şi iluziile
metafizicii. Serveşte in degajarea originalitătii indivizilor istorici, constituind substitutul pozitiv al noţiunii de esentă, e indispensabil spre a
circumscrie obiectul cerceta.rii, spre a gindi realitatea raportînd-o la
idee." (Aron, p. 232)
Weber avenizează in mod explicit şi insistent impotriva pericolului
nominalist: cercetătorul trebuie să se fereasca. "sa. alunece de la tipul
ideal in sens logic la sensul practic de apreciere valorizantă", altfel
spus, să judece realitatea conform propriilor nJ.zuinţe sau visuri. În
aceasta. perspectivă, de pildă, el consideră că legile dezvoltării istorice
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎR!jiT...
127
pn·~.:uni1.ate
de marxism sint, ca lip ideal, "de o imponanl! euristica
l'lllincma., chiar unici", insl pot deveni extrem de primejdioase daca sînt
lllULiilonnate in .,realilate". Aceste cuvinte, scrise in 1904, îşi capa.ta inlreaga
u•mnificatie in lumina a ceea ce ştim cJ a urmat (Weber, a, p. 200).
Ad;mg ca. in pofida unei recunoaşteri clare a raprului că nu exista
l'llllllilştere B.ra presupozitie, că orice subiect, inclusiv savanrul dornic
1lc nhitctivitale, implicl in observatie propriile-i valori, Weber a sustinut
111CI1!U exigenta .,neutralitatii axiologice" a cercetatorului. În opinia sa,
nrcsla trebuie sa disting.§. intre interpretarile uzuale date unor fenomene
nri probleme şi optiunile cu caracter personaJ, ceea ce, de buna. seam.a.,
1111 c deloc o chestiune de rutina. sau de "meserie", ci de lucidilale şi
lnm2-credinl!. Prin imputarea cauzala ca supon al comprehensiunii şi
lrnria tipului ideal, ca modalilate de a relativiza operatia de con·
ccptualizare, Weber ilustrea.lJ un raponalism pluralist, extrem de sensibil
la tribulatiile istoriei şi complexitatile cotidianului comun.
O societate filozofică din Viena anului 1911
() nota caracreristică atmosferei Vienei Habsburgilor din anii premer·
~~,:uori primului război mondial, cind, in pofida imenselor sale tensiuni
(sau poate ca o emergenlâ ne3$teptall a lor), oraşul continea cel mai
ini\11 procent de genii pe kilometru patrat cunoscui vreodata, o constiruie
li1m1area in 19ll a unei societati de "filozofie pozitivisll". Gerald Holton
n.1'roduce un pw>:l<heie al programului. Membrii fw>:la!Dri Îli propui103U
s:l militeze, sub steagul pozilivismului, pentru progresul cunoaşterii şi
difuzarea ei în cercuri cit mai largi. in propriile lor cuvinte: "A pregati
n viziune inglobantJ asupra lwnii pe baza materialului faptic pe care
I-au acumulat ştiinţele particulare şi a rbpindi mai intii în rîndurile
ccn:etatorilor înşişi primele impulsuri în aceasta directie au devenit o
nevoie tot mai imperioasă pentru ştiintJ,, dar şi pentru epoca noastra in
~cneral, care nwnai aslfel va dobîndi ceea ce posedlm" (apud Bouveresse,
d. p. 122). Surpriza vine cind aflam cine erau semnatarii apelului
pentru infiin~n2. societaPi: Erm1 Mach, Alben Einstein, David Hilben,
l~lix Klein 1i ... Sigmund Freud. Filrl îndoiall- cum observă Bouveresse~.:uvinLul "pozitivism" nu avea la 1911 conotatia aproape injurioas:i din
t.ilele noastre. El nu era considerat drept "inamicul principal al libertăţii
de imaginatie, al creativitatii şi progresului ştiinţific" (ibidem, p. 123)
'"
INTERPRITARE
Pozitivismul logic
şi
ŞI RAŢIONALITATE
iluziile lui
În aceeaşi Viena, dar în atmosfera de descurajare şi haos produsă, in
1918, de prăbuşirea Habsburgilor şi de transfonnarea metropolei marelui
imperiu intr-o capitalli provincial!, un grup de filozofi. matematicieni,
fizicieni constituie un nucleu de cercetare interdisciplinară, unnllrind să
fundeze o epistemologie explicit şi agresiv antimetafizicll. Ar fi poate
rezonabil sa. vedem în această initiativa. o reac,ie tipic compensatorie a
unor intelectuali de
elită
la provodrile (ironiile?) tragice ale istoriei:
ei vor pard să reîntemeieze cunoaşrerea pe baze solide, inebranlabile,
oeafectate de programele populiste ori utopice, de nesllbuinJele retoricii
şi speculaţiei, cu care atit de lesne se mingiie sau in care atit de lesne se
încred unii. E desigur in gestul lor sfidlltor şi un protest impotriva
cursului luat de gindirea europeană a ultimelor decenii.
Printre sursele pozitiviştilor vienezi se numlr:l logicianul gennan
Gottlob Frege, fizicianul gennan Emst Mach, matematicianul şi filozoful englez Benrand Russell, filozoful vienez la origine. stabilit ulterior
in Anglia, Ludwig Wittgenstein. Cel dintii preconizase încli din 1879 un
sistem de notalie simbolicli penni,înd evitarea imperfec)iunilor limbajului natural şi operase distinc,ia fundamental! între sens şi referin\J..
Russell, in aceeaşi preocupare de a purific:a uzul limbii comune de
"entita.lile inutile, fiii legliturâ directli cu experien)a sensibil!", formulase o teorie a "descrierilor" (punind în evidenţa. "logica .. propoziliilor
prin "ttaducerea" sensului in variabile şi predicate, care permit sa:
analizlm dac:J. propozitiile respective sini sau nu adev!rate). De la
Mach, despre care Alian Janîk şi Stephen Toulmin cred c:I ar fi fost "un
fel de naş al pozitivismului logic, dacli nu adevăratul său p:Irinte",
cercelătorii vieneri au preluat "senzualismul", insisten~ pe .. primatul
Olperien)ei şi observa)iei" (Janik, Toulmin, p. 201). În fine, Wingenslein,
prin al sJu Tracrarus logico-philosophicus (1921), părea a se fi inscris
nemijlocit în proiectul pozitivismului logic, ba chiar, după unii, a-i fi
furnizat cartea de cllp!tîi, "Biblia" înnoirii filozofice.
În tentativa de a demonstra fatuitatea steril! a metafizicienilor,
pozitiviştii nu argumentează că aceştia "ar uza de intelect in domenii în
care n-ar putea să se aventureze profitabil", ci că produc enun(Uri
contrarii .,regulilor semnifica)iei literale a limbajului" (Ayer, p. 42).
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE Sfl~IT...
129
( 'lasiricînd diversele ca1egorii de propoziţii, pozitiviştii constatJ. cii
cnun1urile Jogico-matematice sint analitice, adevlrate prin definitie ~i
necesare prin conven1ie, dar taUiologice, întrucît nu ne spun nimic
despre lume. Atinnind că .,suma unghiurilor unui triunghi e de 180°"
1111 facem decit sa. explicitJ.m o panicularitate inclusa. in definitie. La fel,
t.:inll declarlim că "animalele erbivore nu se hr.lnesc cu carne" nu
t.:nmunicăm nimic nou, predicatul parafrazea..zJ., pur şi simplu, ceea ce
c t:ontinut în subiect. Enunturile empirice, de tipul: "Zebra e un
mamifer patruped cu pelajul brâzdat de benzi negre sau brune" sau
.Rapidul de Cluj pleacă la IJ şi 15", sint propozijii care pot fi adevărate
sau false, căci ele contin infonnatii verificabile (in principiu, fiindd nu
totdeauna le putem controla personal), care ne imbogi'lţesc cunoştintele,
pcrmi)indu-ne să ne orientăm, sll actionam, sa operăm pe terenul
ştiintelor ori al practicii. O a treia categorie de propozilii, nici tautologice, nici empirice, se refera la expresia emotiilor, sentimentelor,
llnrinJelor ele. (.,Mi-ar placea sa. merg la Paris") sau a judedtilor morale
(.. 0 minciună utilă e tot minciuna"); in genere, judecatile de valoare
nu se pot întemeia pe enunturi empirice. deoarece - cum ne amintim că
rostulase încă Hwne- dintr-un "fapt" nu se poate deduce o "normă".
Ce se intîmpl! cu enun)urile metafizice? Ele pur şi simplu nu pot fi
vcrifica1e. îrua, potrivillui Waismann, unul dintre membrii Cercului de
la Viena, "daca. nu existi niciun mijloc de a spune cînd este adevarat un
cnun), atunci enuntul nu are sens; caci seruul unui enunţ este metoda
vcrificlrii sale" (Lacoste, a, p. 37). Enun~urile metafizicii sint deci lipsite
de sens, sint pseudoen\llllllri {Scheinsiilze).ln Troc/Qlus-ul silu, Wingonsrein
afinna acelaşi lucru (4003): "Cele mai mulle propozitii şi întrebări
care au fost enunţate despre chestiuni de ordin filozofic nu sint false, ci
sint noruensuri. De aceea, nu putem sa. r!spundem deloc unor intrebiD
Uc acest tip, ci doar sll constatăm că ele sint nonseruuri. Cele mai mulle
intreba.ri şi propoziJii ale filozofiei se bazeazA pe faprul ca. noi nu
intelegem logica limbajului nostru (ele sint de tipul întrebării dad
binele este •mai mull sau mai puJin• identic cu frumosul). Şi nu este de
mirare ca cele mai profunde probleme nu sint propriu-zis probleme"
(Wittgerutein, b, p. 96). Wittgenstein se afla pe pozitii similare cu
rozitiviştii vienezi şi in alte privinle: de pildă, in discordanlă cu ce va
sustine in Philosophicallnvestigalions, el crede că relatia dintre limbaj
şi lume merge de la sine ori că obiectivitatea ştiinţei poate fi demonstrata
IlO
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
plecind de la datele senzoriale (omi,ind ca. acestea sint rotdeauna ale
"cuiva" şi deci c3 sint utilizabile, cum avea sa arale Husserl intr-una din
MeditaJiile sale caneziene, doar invocind conceptul de intersubiectivitate).
lnrerludiu cu Wittgenstein. Între .a spune" şi .a ardta"
Deşi o mare pane a Tractatus·ului contine teze consonante cu opiniile
membrilor Cercului de la Viena în privinta stabilirii limitelor reprezentarii simbolice a lumii, în consecin(ă şi a limitelor descrierii realitlltii
prin limbaj, canea lui Wiugenstein cuprinde şi indicii ale unei alte
viziuni. in pofida acordului aparent, exista o serie de diferende cu
pozitiviştii logici. Merila sa ne oprim o clipa asupra unui exemplu
caracteristic. În prefata lucrării sale, Wittgenstein enunta.. la un moment
dat, o f1"3.ZJ.-cheie, care dJ. de gindit: Jntregul inteles al c§Ilii ar putea
fi exprimat aproximativ in cuvintele : ceea ce se poate in genere spune
se poate spune clar ; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se
tacă" (Wingenstein, b, p. 77). in incheierea Tractanu-ului, autorul revine
într-un paragraf mai amplu, dar nu mai pu1in ambiguu, asupra acestei
semnificaţii a operei. Reţin doar dou~ propozitii, pe cea de la 6.522:
"Exista, bineinteles, inexprimabilul. Este ceea ce se aratil, este misticul".
Şi pe cea de-a doua, de fapt ultima propozi1ie a c!Ilii, care reproduce
identic fonnularea din pagina introductiv! (7): "Despre ceea ce nu se
poate wrbi trebuie să se tac!".
Cwn trebuie oare intelese aceste cuvinte enigmatice? Adepţii Cen:ului
de la Viena n-au v~zut în ele, cel putin la inceput, nimic suspect
"Aproape patru cincimi din Tractatu.s- scriu Janik şi Toulmin- puteau
fi folosite, Bră greşeli de interpretare prea evidente, ca o sursâ de
sloganuri pozitiviste, ostile oriclror nonsensuri. În maniera in care au
citit-o filomfii cei mai tineri, cartea era o răfuial! de mare amploare, de
o inalta. calificare profesional! şi evident definitiv!, cu toate superstitiile
filomfice ... " "Iar impresionanta propozilie final~ ... a fost interpretată ..
cu deosebire in sensul devizei pozitiviste : metaflZicianule, tine-ti gura ! "
(Janik, Toulmin, p. 207-208)
O lectură cu totul diferita. a propus, la începutul anilor '60, Paul
Engelmann, despre care Mircea Flonta ne infonnează câ a fost "fiima
cea mai apropiat! de Wiugenstein in anii redactarii Tractatus-ului"
(Flonta, introducere, in Wittgenstein, b, p. 70). "0 întreag! generatie
CONFRUNTAREA FĂJlĂ DE SFiRSIT...
IJI
1h· 1lisdpoli - scrie Engelmann - 1-a putut socoti pozitivist (pe autorul
l'tllf'latus-ului - n.n.) deoarece el are în comun cu aceştia ceva extrem
tll' Important: el trasează granip. dintre cele despre care se poate vorbi
,,~:ele despre care trebuie si tăcem exact in acelaşi fel ca şi ei. Diferenţa
c!'IIC d aceştia nu aveau nimic despre care trebuiau si tac!. Pozitivismul
cunsiderl el lucrurile despre care se poate vorbi sînt singurele lucruri
lllll'lonante in viată ... In timp ce Wiugenstein esLe pltruns de faptul el
llt'lllru viaţa omului sint imponante doar cele despre care, dupl p.berea
lui. trebuie sllăcem." (Fionta, ibidem, p. 71)
Dar care sint lucrurile imponacte "penUll viap. omului"? Sînt cele
re nu pot ti "spuse". ci doar "aritate". cum ii explica Wittgenstein
insuşi lui Benrand Russell, intr-o scrisoare din 19 august 1919. Vorbind
dt"spre chestiunea esen)ialll a cârţii sale, el ii impa.rtaşea ca .,punctul
1•rinc.:ipal este teoria despre ceea ce poate fi exprimat prin propozitii ;uJit:ll prin limbaj - (ori, ceea ce este acelaşi lucru, poate ti gîndit) şi
t:cca ce nu poate fi exprimat prin propozitii, ci doar aritat. Problemă
'""'·cred eu, esJe problema cardinali a filozofiei" (WitJgenstein, b, p. 60).
In concret, ar fi vorba de universul valorilor, care excede .,ra)iunea
lcuretica", nu poate fi rationalizat, nici nu e verbalizabil. El ne apare
1.. se arată") - dupa. Mircea Flonla - "in actiunile şi atitudinile oamenilor, in opere literare şi anistice, in scrieri religioase şi, nu in ultimul
rind, in opere reprezenlative ale filozofiei speculative" (Fionta, ibidem,
1•· 69). Dar daca aşa stau lucrurile, ne putem întreba ce rost ar mai avea
c'-Cgeza operelor literare şi anistice '! Care mai poate fi utilitatea criticii,
usleneala interpretirii, de vreme ce critica şi interpretarea ne vorbescşi anume coerent şi inteligibil - despre ce ar trebui mai degrabă sa tacă'!
De alll parte, este oare legitimi sinonimia dintre "a tllcea" şi "a
arata", pe care o sugereaza. Wittgenstein'! "Tllcerea" e substituibila
.. ara.rarii" doar în context; ea devine elocventa. ("arall") numai ca
.. reactie", de pildll, dupa. scene de viata. impresionante ori segmente
lilcrare de mare tensiune, care stirnesc imagina)ia şi sensibilitatea
spcctalorului (receptorului). "A arita" inseamna.. in orice caz, ceva
li.•arle diferit de "a IJ.cea" : in primul rind, desigur, în ordinea de idei
.• c.Jiscu)iei de fata.. a reprezenla indirect, prin metafora şi simbol,
sim(llmintele şi imaginile care nu pot ti puse in ecua)ie rationalll (ceea
~:c sus(ine Flonta), a replica limbajului verbal cu ajutorul unor limbaje
mmverbale (plastice, muzicale, gestuale), a concretiza abstrac(iile prin
132
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
scheme, grafice, curbe. Allminteri, in uzul curenl, "a ar~ta" are numeroase ahe semnificatii : a demonslra, a explica, a exhiba, a indica, a
desemna, a descrie, a etala etc.
E interesant să cunoaşrem şi interpretarea pe care Benrand Russell
o dă in autobiografia sa intelectualli (Hiswire de mes idtes philosophiques)
distinqiei dintre .,a spune" şi .,a arăta". După Russell, chiar dacă ideea
eli o propozitie .,trebuie sa re producă structura faptelor la care se refera"
este justa., ea nu e toruşi de mare irnponan~. cwn îşi închipuia Wingenţlfin.
Autorul Tractatus-ului ar fi ajuns la "un soi de straniu misticism logic",
considerînd că .,forma" pe care propoziJia adevărata. o impărd.şeşte cu
faptul corespunzător n-ar putea decît să fie "arătată". Pa.rerea lui Russell
este că dacă intr-o limbă există lucruri ce nu pot fi exprimate, e
rotdeauna cu putinta sli se construiasca o limbă "de ordin superior" care
să permita spunerea acestor lucruri. Şi dacli ar rlimîne totuşi lucruri
imposibil de spus in noua limbii, trebuie mers inainte şi construită alta
limbll, mai incliplltoare, şi tot aşa mai departe, ad infinitum. Rewlvarea
problemei ar consta deci în situarea pe metapozitii, în ceea ce Tarski şi
Camap aveau să dezvohe ca "leorie a nivelurilor", deosebind intre
limbajul-obiecl şi me<alimbaj (Russell, a, p. 14).
Evo/uJia pozitivismului logic. Un
eşec
productiv
Într-un excelenl articol despre pozitivismul logic, cu aplicatie specialli
la opera lui Rudolf Camap, Jacques Bouveresse observli existenta unei
simetrii revelatoare între dogmatismul antimetafizic al Cercului de la
Viena şi dogmatismul antiempirist prevalent in opinia multor cercetlltori
actuali. Cei din urma neglijează, in adevllr, foarte adesea, constatarea
totuşi evidentli, de indata ce lucrurile sint examinate atent şi de aproape,
el principalii reprezentanti ai mişcllrii şi-au corijat rapid unele exagerllri
şi vehemente ale inceputului. De altll parte, ipostaziind tocmai ceea era
excesiv in aceste prime fonnulllri, adversarii curentului ii reprezinta în
mod caricaturaltezele. Astfel este neindoielnic reductiv şi, in ultimă
instantll, fals să se considere el pozitivismul logic a voit să elimine
metafizica in numele unei ştiinte empirice, constind in colectarea,
inregistrarea, contabilizarea faptelor, flrll niciun concurs al teoriei,
socotita prejudiciabilll, fiindcă ar dăuna necesarei obiectivităti a cercetătorului (Bouveresse, a, p. 70-72). Calificativul de "empirist" a devenit
CONFRUl'ITAREA FĂRĂ DE SÂR.SIT...
IJJ
In 1.ilclc noastre compromitJtor, nu mai pu,in, de altfel, decit cel de
,.l1tlt.itivist" ori de "metafizic". În auLObiografia intelectuală a lui Russell,
In ~:arc m-am mai referit, autorul remarcă, la un moment dat, cu umor:
"At.:u1..a1ia de a face metafizică a devenit in filozofie o acuza)ie de genul
n·lci aduse unui slujbaş primejdios pentru securitatea stan.Iiui. Întrucît
m:l priveşte, nu ştiu ce vrea sa. se spunl prin cuvinn.I! •metafizic~•. Iatl
!litn~=.ura defini)ie pe care am glsit-o, convenind rururor împrejurarilor:
nupini.: filozofică pe care n-o sus)ine aurorul" (Russell, a, p. 277). În
mtlll analog, empirismul plat şi arhivistic ar semnifica un mod de lucru
dl' ~.:are in niciun caz nu poate fi bănuit cel ce vorbeşte ...
C'arnap ilustreaza: bine evolutia pozitivismului logic. În prima sa
'arie, Der logische A•fba• der Welr (1928), el modeleazll discu,.ul
,riinlelor naturii in func)ie de datele sim,urilor, teoria mul]imilor şi,
hincinjeles, de logici. Se serveşte in acest scop de metoda inductivă şi
tic principiul verificlrii, gra)ie clruia poate deosebi afinna)iile cu sens
wgnitiv de nonsensurile metafizicii. Ulterior, in unna criticilor primire,
illlrc altele şi de la Popper- apropiat, la rindu-i, de Cen:ul de la Viena( 'arnap îşi nuanteaza: p~rerile: de pild~. in Teslability and Meaning
11936), atenuează intransigenp. conceptului de "verificare", vorbind
despre "confinnare". Alti dati, spre a rlspunde unui contraargument al
i!t.:cluiaşi Popper, filozoful realizea.z.l el distinc)ia între propozitii ştiinti­
ricc şi metafizice e prea brutal~. el ea nu line seama de tranzi)ii ori
cxcepJii. De aceea, instituie o tipologie tripartitl: 1. "enun)uri autentic
ştiinJifice", cele considerate ca atare de savan)i, datoritl fonnei lor,
intlirerent daci vor fi finalmente acceptate sau infirmate; 2. "enunţUri
pscudoştiin)ifice", care au o referent~ empirică indiscutabilă, deşi pot
;tparJine miturilor, astrologiei, superstiţiilor populare etc.; 3. "pseudocnunJuri", propozitii lipsite de semnifica)ie cognitivă, ca de exemplu:
.. pc degetele de la miinile noastre stîngi se aşezau p.!rinJii preschimba)i
in pa.sa.rele argintii" - Gellu Naum. (Ar reieşi că toate propozi(iile
fic(ionale sint pseudoenun)uri in m~sura in care sint sintetice şi nu au
mtcrpretare empiric! ; in acest caz, n-ar trebui totuşi Bcutl o diferenţa.
intre ficJionalul referen,ial: "Don Quijote s-a luptat cu morile de vint"
~i autoreferenJialele de felul versului lui Gellu Naum ?) Ca şi ceilal(i
JlUZitivişti logici, Carnap a militat pentru un limbaj unificat al ştiin(ei,
depăşind traditionala barier! diltheyană intre ştiiniele naturii şi ştiinJele
SJlÎritului (Bouveresse, a, p. 88-90).
INTERPRETARE ŞI
1]4
RAŢIONALITATE
Un alt reprezentanl al Cercului de la Viena, Oua Neunth, a criticat
irealismul viziunii lui Camap, care propusese nojiunea de "enunt
protocolar" (enun1 de observa~ie) drept suporl al celorlalte enunjuri ale
ştiintei. Însă, in pofida unui punct de plecare jinut sub control şi
asigurat, construirea unui limbaj ştiinţific pur nu e posibilll din cauzll că
limbajul cotidian, plin de aproximatii, Jermeni neanalizap, imprecizii etc.,
se combinJ. inevitabil cu limbajul .. fizicalisl", tehnic şi exact, dar
acoperind doar zone limitate. Rezultatele observaiiei, oricît de corecte,
nu pot fi inscripjionate intr-un fel de rabula rasa. Ca atare, Neunth
conchide
că adevărul
corespondenlă
n-ar mai trebui definit, in modul clasic, drept
cu faptele, ci drepl coerenjll a enunturilor ştiintifice intre
ele. Ceea ce insA- cum s-a observat- echivalează cu .,un abandon al
empirismului deoarece coeziunea unui sistem de credinte e preferală
criteriului experientei" (Lacoste, a, p. 42).
Din punct de vedere institutional, Cercul de la Viena se dezagrega. in
ajunul celui de-al doilea rlzboi mondial. Congresul de la Cambridge,
din 1938, marchează sfirşitul mişcării: membrii sa.i se refugiază din
fata nazismului in Statele Unite şi in alte tllri. Moştenirea sa intelectuala
rămîne însă vie şi incitanta in mediul anglo-saxon, la filozofi ai ştiinJelor
ca A.J. Ayer sau Karl Popper, indeosebi prin curentul influent şi larg
răspîndit al filozofiei analitice a limbajului.
Proiectul pozitivismului de eliminare a metafizicii era desigur o
(intă prea ambitioasa:. În Prolegomenele sale. din 1783, Kant spunea:
.,Ne putem tot aşa de puJin aştepta ca spiritul omului să părl!sească
vreodata cu desa.vîrşire cercetarile metafizice pe cit ne putem aştepta că
am înceta vreodată să mai respirlm pentru a nu mai trage in piept un aer
care nu este curat". Metafizica va exista oricind .,la orice om şi mai ales
la cel care gîndeşte", dar fiecare .,şi-{) va croi după placul său" (Kant, b,
p. 172). Batrinul Kant avea dreptate. Chiar dacă întrebărilor despre
esen1a lucrurilor, Jelurile ultime, rostul fiintei etc. nu li se poate da un
raspuns satisfăcător şi chiar daca., de mai multe ori în istoria gindirii
omeneşti, mari filozofi - Nietzsche şi Heidegger sint doar exemple
proeminente - au proclamat sfirşitul metafizicii, iar pozitiviştii logici
i-au demonstrat inanitatea enunţUrilor, spiritele neliniştite şi însetate de
absolut nu şi-au stîmpa.rat niciodata curiozitatea de a afla. Cu cît ştiinţa
a sondat mai adinc şi a desflişurat perspective mai ample, cu atit mai
mult au apărut noi interoga(ii care le-au inlocuit pe cele vechi, poate
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SARŞIT...
m
i:hiar cu o conotaţie mai tensionată, mai anxioasll, mai dramatică. De
aceea, speculaţia în jurul sensului, principiilor şi cauzelor ultime renaşte
mereu din propria-i cenuşa., deşi poate nu atit in expresia severi,
1radiţionala. şi bibliografid a filozofiei catedratice, cit mai degrabă sub
lilrma personala. şi imaginativa. a gindirii poetice.
in pofida eforrurilor depuse, pozitiviştii logici n-au reuşit să înlăture
metafizica. Şi nici n-ar fi putut sa. reuşeasd: s-au ocupat. cum era şi
normal, doar de imperfec)iunile modului ei de rostire, nu de nevoia
imperioasa. care-i legitima demersul. Au atras, în schimb, atenţia asupra
capcanelor limbajului, a importantei clarificării conceptuale, au restabilit
lcga.tura speculaţiei cu simtul comun, au reciclat filozofia ca "terapeutic!"
a detenninării adevărului sau falsitătii propoziJiilor, au impus scrupulele
şi exigentele ra'ionalitAtii in gîndire şi exprimare. ca. directia imprimatl
cercetarii n-a fost nici superflul, nici fJri consecinte o dovedesc ecoul
şi importanl3 dobindill in zilele noastre de filozofia analitică.
Ra[iona/işti
contemporani. Karl Popper
Dintre rationaliştii secolului XX, mi voi opri aici doar la Karl Popper
şi Jurgen Habennas, deşi, tlr! îndoiai!, ar fi fost plauzibil! evocarea şi
a allor figuri de prim-plan (Gaston Bachelard, C.G. Hempel, Friedrich
Hayek, John Rawls, Raymond Aron, Thomas Nagel). ins! cei doi autori
mentionati sini mai legati tematic de mizele aces1ei clqi. Popper mi
in1eresează indeodebi prin versiunea ex1rem de influenti dati de el
rationalismului, ca teorie critici, failibilism, alegere morala. justificati
şi pledoarie în favoarea discutiei libere. Din Habennas, filozof social de
anvergurl impresionantă, cunoscut la noi gra,ie, mai ales, srudiilor lui
Andrei Marga, voi retine, indeosebi, contributiile in privinta presupozitiilor rationale ale comunicârii şi ale raporturilor dialogale.
Deşi in contact cu pozitiviştii logici, Popper se desparte de ei in mod
decisiv încă de la prima sa cane de referintJ, The Logic of Sâentific
Discovery, o teorie a cunoaşterii şi. deopotrivl, un tratat de metodologie
a ştiintei. Pentru el, cunoaşterea nu esre o stare de spirit subiectiv~. ci
un sistem de enunturi al teoriilor, ipotezelor şi conjecturilor, supll!i în
pennanen~ discutiilor şi conlrolerselor. Empirismul pozitivist se funda cum am vllzut- pe observaPe şi inductie. Or, Popper Sll!itine el observat ia
nu e niciodată neutră, ci ghidata. de un prealabil teoretic, intrucit
ll6
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
selectâm totdeauna din ansamblul caracteristicilor obiectului pe cele pe
care le considerim esenţiale. În punctul de plecare, opţiunea nu poa1e
fi decit orientată, chiar daca nu conştientizăm acest lucru. Privim
totdeauna dintr-o anumitA perspectiva, in funcţie de o anumită tradi)ie
ştiinţificil, unnarind un anumit scop etc. De aceea, "propozi)iile de
bazll" (substimte ale "enunturilor protocolare" ale lui Carnap), con)inind enunturi ale faptelor observate, nu conslituie .,date" sigure, sustrase
indoielii, ci doar ipoteze prcwizorii, care trebuie de-abia testate. Dihotomia
observa)ional-teoretic nu are defel un caracter absolut. in spiritul lui
Popper se poate chiar afirma .,ca toate propozitiile sînt teoretice"
(Bouveresse, a, p. 92).
in ce priveşte inducţia, Popper refonnulează o veche teză a lui
Hume, in sensul că din enunturi care grupeaza. observatii identice ("Am
vllzut pinA acum numai lebede albe") nu pot fi trase concluzii de
generalitate cenll (.,Toate lebedele care •existA• sînt albe") deoarece
.,reoriile universale nu sint deductibile din enunturi singulare" (Popper, d,
p. 122). Ceea ce putem face e 53 cllutlm enunturi singulare capabile sll
contrazică teoriile, deci sll le invalideze. Dar dacll inductia nu poate
oferi niciodata. garantii de certitudine, criteriul demardrii ştiintei de
nonştiintll este cel al .,falsilicabilitlltii", adicll al testllrii teoriilor cu
ajutorul unor observatii empirice cruciale. Din acest punct de vedere,
teoria lui Einstein apaJline neindoielnic ştiintei, liindcll tezele ei sint
formulate precis şi au fost confirmate experimental. În schimb, astro-logia, psihanaliza ori marxismul ar li pseudoştiinte, deoarece prin
formulllrile lor vagi sau ambigue sint infalsificabile, pretind sll detinA
adevllrul, dar nu pot fi infirmare prin experienta. (se .,aranjează" totdeauna
sll gllseascll aşa-zise ,.probe" in sprijin). Cit priveşte legile naturale, ele
sint mai degrabll prohibitive decît descriptive: ele nu afil'lilll că anumite
stAri de lucruri există, ci exclud ceea ce le contrazice manifestarea. sînt
aşadar .,falsificabile".
La prima privire, pare ciudat că o cunoştinţă validă e aceea care-şi
afinnll provizoratul, caracrerul de a fi testabilă, posibilitatea de a fi
contrazisll. Dar in lumea noastră sublunarll, tocmai caracterul failibil e
ceea ce poate distinge ştiinţa veritabilă de pălllvrăgeaJa cu aer savant, pe
care niciun argument nu e in stare s-o disloce din staturul autoatribuit de
.,adevăr" indiscutabil. De fapt, nu dispunem de un criteriu al adevllrului
ori al verificllrii absolute, in schimb putem identifica erorile. Popper
CONFRUKTAREA FĂRĂ DE SÂRŞ!L.
137
merge chiar mai departe. El sustine d o teorie are cu atit mai multe
şanse de a se apropia de adevăr (verosimililate), cu cite mai îndr!znea(â,
mai putin probabila pentru simtul comun, mai apt! prin caracterul
trJnşant al enunturilor de a fi infirmată.
in autobiografia sa intelectuala., Unended Quert, Popper şi-a definit
teoria metodei ştiintei drept o "me1odl critica"; ea aplica procedura
.,incerdrii şi erorii", a ipotezei şi infinnll.rii; totdeauna se porneşte de
la o anumită "situatie de problem!" şi de la o teorie, o ipoteza, o
conjecrud. Apoi, "diversele teorii in conflict sint comparate şi supuse
examenului critic pentru a le decela defectele ; iar rezultatele, mereu
schimMtoare, niciodată concluzive, ale acestor examene critice constituie ceea ce putem numi .. şriin~ zilei•" (Popper. d, p. 122).
Dintre obiectiile aduse teoriei falsificabilitAtii foarte serioasă este
cea care afinn~ cJ nu pare deloc uşor să ani daca o teorie e refUlabilă
sau nu. Popper însuşi ar fi intimpinat mari dificult.ăti in a se servi de
propriul criteriu. De alta. pane, in cazul psihanalizei, argumentele in
virtutea drora i se contes~ caracterul de ştiinlă conduc la o situatie
paradoxală : pe de o pane, psihanaliza e invalidati, pe de alta, discipolii
ci continua. s-a profeseze, prevalindu-se nu numai de contraargumente,
ci şi de rezultate praclice (Ogien, p. 523). Thomas Kuhn i-a reproşat lui
Popper c~ ar fi caracterizat activitatea ştiintifica in tenneni care se
aplica doar perioadelor revolutionare, cind au loc bulversări de paralligmă, neglijind perioadele de dezvollare nonnală, deci cercelarea de
toate zilele, cirw:l. mişcarea cunoaşterii e cwnulativâ. in conditiile obişnuite,
cele mai frecvente, testările îl verifică pe omul de ştiintâ individual, nu
teoria sa. Doar in momentele de rJstumare revolutionara (Galilei,
Newton, Einstein) sint explorate limitele teoriei înseşi. prin probe de o
nseveritate maxim!". .,ÎnsJ episoadele acestea sint foarte rare în dezvoltarea ştiinlei." (Kuho, b, p. 313)
in afara remarcabilei sale activi~ti de filozof al ştiintei, Popper a
illacat şi importante probleme ale filozofiei sociale în The Poverty of
1/iSioricism (1944-1945) şi, îndeosebi, în The Open Society and lts
Eflemies (1945). Retin, în contextul de fata. reevaluarea semnificatiei
conceptului de .. rationalism", teoria .,alegerii rationale" şi legitimarea
discutiei libere.
Pentru Popper, rationalismul nu îmeamnJ, ca la canezieni, prevalcnta exclusivă a inteligen1ei, ci. ca la filozofii Luminilor, o asociere a
IJ8
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
intelecrualismului cu empirismul (observatia şi experimentul), lipsit!
însă de orice triumfalism intrucit e deplin conştient! de rolul extrem de
important pe care·! joad. in natura omeneasca. emotiile şi pasiunile. Din
acest motiv, din cauza existentei unei doze ineliminabile de irationalitate,
rationalismul trebuie d. fie ,.modest şi autocritic", să-şi recunoască
limitele. La unna unnei, chiar optiunea in favoarea ratiunii, şi nu a
misticii ori magiei este un "act (cel putin provizoriu) de credinţă".
Popper sustine astfel că ra)ionalisrul de tip pozitivist se înşală arunci
cind spune: "Nu sînt dispus sA accept nimic ce nu poale fi sustinUI prin
rationament sau experientll", şi anume fiindcă enun(Ul ("Nu accept
nimic ... ") e indemonstrabil (ceea ce ne aduce la .,paradoxul mincinosului": cînd propozitia îşi asenea~ propria-i falsitate). El pledează
în favoarea unui "raţionalism critic". care-şi admite cu modestie starurul
nonautonom (îşi "are originea într-o decizie irationala."), insa., în acelaşi
timp, se caracterizea~ ca "arirudine a omului dispus sâ-şi plece urechea
la argwnente critice şi sa. invete din experienta.". Spre deosebire de
ira)ionalist, care se foloseşte şi el de ratiune, dar ara. sentimenrul unei
obligatii, uzînd sau lepâdîndu-se de ea dupa. bunul-plac, rationalisrul
veritabil adopta. "singura atirudine ... moralmente justa. ... cea care recunoaşte el avem fata. de ceilalti oameni datoria de a-i trata pe ei şi pe noi
înşine ca pe nişte fiinle ra1ionale" (Popper. a, 2, p. 249-252).
Alta. remarca. de mare interes: calitatea "critica." a rationalismului
presupune in mod necesar concursul imaginatiei. in contrast frapant cu
ira(ionalismul, care este "dogmatic", rationalismul. în viziunea lui
Popper, ca şi la Kant, nu se reduce la "scolastica. seac~". aşa cum cred
denigratorii sa.i, ci uzeaza. amplu de facultatea de a-şi reprezenta lucrurile absente ori posibile, se serveşte adica. de acea putere a fictiorta.rii pe
care o nwnim imagittalie (ibidem, 2, p. 261-262).
În Societatea deschisd, Popper îşi exprima. adeziunea la dualismul
faptelor şi valorilor, respingînd pozitiile reductionismului monist. Daca.,
în privinta faptelor, rationalismul sâu critic "se deosebeşte de rationalismul traditional prin principiul failibilismului, care nu mai asociază
posibilitatea adevârului cu imposibilitatea erorii" (Mesure, p. 163), în
chestiunea normelor, infinit mai delicata., el ramine ferm pe pozitii
rationaliste, ba chiar radicalizîndu-le enuntarea.
Cwn şlim prea bine, normele nu repreziniJ "constatarea unor fenomene, ci reguli de conduita.", instituile socialmente. Deoarece nici
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFi~IT...
1.~1oria.
139
nici natura nu ne pot indica in ce fel sa. ne comport1m, respon-
sahilitatea de a da existentelor noastre un scop şi un sens apart,ine
fic~.:aruia dintre noi, dar şi tuturor laolalta.. insa., ca şi judecaLa de
valoare, un imperativ moral nu poate fi demonstrat sa. insemne aceasta
~.:~ normele sint complet arbitrare? Popper crede ca nu. Ele nu repret.illlă
desigur
adevăruri ştiintifice,
ci conventii stabilite pe o
bază
intr-un răstimp indelungat. prin convergenta a mai mul'i
1ac10ri. derivind din religie, morala comunitara, reciprocitatea intereselor, tradi'ii şi obiceiuri ele.
Esential e ind ca. normele pot fi supuse examenului rational, ca., in
acest sens, unele norme sînt preferabile ori par mai juste decit altele.
Spre a tranşa, e nevoie de o discutie critica. serioasa şi argumentat-li, in
-~Iare slle evalueze indreptl)irile, exigenJele, corw:cintele, in functie de
~.:ontextul dat Rezultatul e, bineinteles, amendabil în toate cazurile, nu
numai fiindca drumul spre un acord solid intemeiat presupune ajustAri
reciproce şi neîncetate rec.tific3ri, ci şi pentru ca: nici cel mai bun
~:unsens nu poate aspira decit la statutul de etapa intermediara şi
imperfecta.. De fapt, nu numai pe terenul moralei, ci şi in cazul ştiintei,
au loc continuu reevaluilri şi redefiniri ale conceptelor şi rezultatelor. Şi
aici întîmpinăm teorii care se contrazic, iar o atitudine critic! este
absolut necesa.ră. Nwnai d., in şliintai, experimentul constringe adeziunea,
in vreme ce, in sfera morala, decizia o luihn în functie de o argwnentare
~:are se impune conştiinlei noastre. Echivaleaza oare in cenitudine
ponderea experimentului cu cea a convingerii rezultate dintr-o discutie
aprofundat! (în care, de pilda, au fost examinate atent consecin)ele
posibile ale unei anwnite optiuni)? Popper are tendinta sa apropie sfera
;Jşa-ziselor .. fapte" de sfera "valorilor", domeniul progresului ştiinJific
de domeniul progresului moral. Cu unele conditii.
Cea dintii şi cea mai importanta. e ca discutia critica sa. se des~oare
intre subiecti liberi, neconstrlnşi (de interese, cenzuri, obligatii prealabil
asumate etc.) într-o .,societate deschis~", pluraJista, aşezat.!i pe baze
democratice, in care litigiile se reglementeaz! prin deliberare critid.,
iar soluJia problemelor nu e data dinainte. Cu toate astea, ramine
incontestabil ca finitudinea insunnontabil.!i a fiin)ei omeneşti intretine o
indoiala justificata. cu privire la capacilatea noastra de a ne fundamenta
in ~:hip absolut opiniile (probabil cu exceptia unică a matematicilor).
~:unsensual!,
140
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Dar daca nu dispunem decit de putinta de a face conjecturi, daca
infailibilitatea e imposibilă, daca .,cenitudinile" sînt nesigure şi, in cel
mai bun caz, provizorii, asta nu inseamna. că savantul ori omul de rind
trebuie să dezespereze de ra)iune. Dimpotrivă, Popper subliniază eli
tocmai conştiinta, failibililă)ii ii sporeşte rolul. Adoptăm o pozi)ie ra)ionaHl
nu fiindcă ea ar fi capabilă sa ne conduca la un adevar incondi)ional, ci
fiindcă dezbaJerea critică şi argumenta rea constituie unica noastră şans!
de intemeierea opiniilor şi nonnelor, de legitimare a deciziei. Alegerea
ra)ionaHl- spune Popper- "face din orice om un interlocutor susceptibil
să conlribuie la comunicarea argumentelor şi a informa)iei", constituind
astfel "temelia unitlltii rationale a speciei umane". Ea nu tine cont de
rasa, moştenirea nationala. ori clasa dreia cineva ii apaT\ine, ci doar de
fana argumentelor aduse ... Rationalismul este atirudinea omului care e
dispus să-şi plece urechea la argumente critice şi s:t invete din experienta.. Es1e in esentll a1irudinea celui ce admile că •se prea poate ca eu
sll greşesc şi tu sll ai dreptale, dar !Jcind un efon am putea sll ajungem
mai aproape de adevar-. Es1e atitudinea de a nu abandona lesne speranta
ca. prin mijloace cum sint rationamenrul şi observalia scrupuloasă oamenii
pot sa ajunga la un fel de acord in multe probleme importante; şi eli,
chiar şi atunci cînd cerintele şi interesele lor sint divergente, este adesea
posibil sa se argumenteze cu privire la c.liferitele cerin)e şi propuneri şi
să se ajunga - eventual prin arbitraj - la un compromis care, gratie
echitiJii sale, sa fie acceptabil pentru cei mai mul!i. daca. nu pentru
lOii." (Popper, c, p. 245)
Am vazut însa c:t discuJia argumentala, .. singura procedura. de
legitimare a propunerilor practice compatibile cu exigentele unei societlti
democratice", lasll totuşi deschisll o întrebare simplă, dar lulburătoare:
ce anume determinll, în ultimi instan)J., angajamentul in favoarea ratiunii ?
Dacll el se bazează pur şi simplu pe o "credinta", cum putem evita
tentatiile diverselor fonne de irationalism, cum putem controla vulnerabilitatea evidentă a naturii umane? Filozoful şi-a pus problema, fără a-i
escamota dificullătile. El semnaleaza. că "analiza ratională a consecintelor unei decizii nu conduce inevitabil la adoptarea unei hotariri
confonne. Aceastll decizie nu este "nici numai de natura. intelectuală",
nici o "simplă chestiune de gust", ci "este o decizie morală". Fiindcă ne
slraduim, ajutati de imaginatie, să-i prevedem clar unnllrile, "putem
afinna macar că n-o luam orbeşte". Dar, încă o dati, deşi alegerea
CONFRUt<TAAF.A FĂRĂ DE SFIRŞIT...
141
rn(innală
e .,singura atitudine moralmente justificatll" şi cu toate el
rx ist!l posibilitatea de a-i argumenla superiori latea in planul consecin,elor
practice, op(iunea în favoarea ratiunii dmîne totuşi o hotârire liber!, un
puriu al fiintei wnane responsabile.
l'uziJia lui Popper, comiderind el fundamentul ultim al ratiunii este
!le natură .. decizionaHI.", deci voluntaristJ, liberll., ira(ionaBl în esenta..
11 li1st judecată de unii drept prea concesiv!. Karl-Oua Apel, de pildll,
n incercat sâ gll.sească un temei transcendental al alegerii ra(ionale,
dcst:operind "presupozitiile indepasabile ale oricărei argument3ri". cele
.. pc care nu le pulem nega fa.r! a ne con1razice şi nu le putem proba fh.!li
11 ddca irur-o petitio principii" (Cortina, p. 202). Ar fi vorba de invocarea
.. cuntradiqiei perfonnative" (uDde enun(UI neag~ enunl3rea), exemplifi~.;ata. astfel: cine vrea s~ argwnenteze o alegere contra ra)iunii intii în
impas, de vreme ce, daci teza pe care o aplld are o semnificaJie, ea
trchuie s~ se poatl argwnenla, i.nsa. daci se argwnenteazl, ea presupune
ceci\ ce recW, in speta. valoarea rationalita.Jii (Mesure, p. 171). Dilema
rclcwt~ de Apele reali: conslatlm adesea el alacurile impotriva raliunii
se servesc de mijloace raJionale, iar uneori - cum vom remarca la
Fcyernbend - îşi submineazA propria preslaţie prin discriminarea intre o
Ratiune cu majuscul~ (prezeolatl drept dogmatic!, trutaş.A, intoleranti
ciL: .. ilustrind loate relele) şi o alla, "acceplabilll", serviDd criticii celei
(!intii. Problema este ca slvirşirea contradicţiei performative, oricit ar
li de incomod~ în planul teoriei, nu i-a oprit şi nu-i va opri niciodatl pe
a(!versarii ra1iunii si-şi tina. rechiziloriul. Cum spunea Popper foane
hine. ,.nu poti comttinge pe nimeni prin argumente sa. ia in serios
argumentele sau s~ respecte propria sa ratiune" (Popper, c, p. 435).
1/aber/IUis şi cele dolUl uzuri ale limbajului
llnul dintre bunii cunoscatori ai operei lui Jiirgen Habennas, Rainer
Rnchlitz, observll indrep!J.Jil undeva ca gindirea sociologului gennan
.. apare ca un imem efon de a defini un concept de ratiune - şi concepte
(!c rationalitale - care si renuniC la pretenJiile prea lari ale gindirii
mctafizice, ale filozofiei tramcendentale sau ale panlogismului lui
llcgd. dar sa. rezisle, în acelaşi limp, banuielilor de tolalilarism avansate
de gîndirea sceptică şi relalivistl, ce invocl o altfel de ratiune" (Rochlitz.
pn:fa1a. în Habennas, f, p. XD). Aceaslll redefinire se înlllpruieşle primr-<>
142
amplă, articulată,
INTERPRETARE Şi
RAŢIONALITATE
dar şi extrem de arborescentă confruntare cu ştiin(ele
sociale contemp::>rane (Zur Logik. der Sozialwissenschaften, 1967, Theorie
des kommunik.ativen Handelns, 1981, etc.) şi cu tradi)ia filozofidl
(Erkenmnis und Inreresse, 1968, Moralbewusstsein und kommunikatives
Hande/n, 1981, Der philosophische Diskurs der Moderne, 1985, etc.).
Habermas debuteaza., cel pu)in aparent, sub umbrela teoretică a
Şcolii de la Frankfurt, întrucît a func)ionat timp de 1rei ani drept
asistent al lui Th. Adorno. unul dintre personajele proeminente ale
acestei grupări de intelectuali cu afinitâ)i revizionist-marxiste, refugiatll,
dupa. venirea la pUiere a nazismului, in Statele Unite. Totuşi, intre
vederile sale şi cele ale liderilor Şcolii, deosebirea este majoră. Adomo
impreuna. cu Max Horkheimer au sustinut intr·o carte de r!sunet,
Dialektik der Aujklârung, publicată în 1947, pe care o vom analiza in
continuare, că printr·un proces inevitabil ratiunea Luminilor a ajuns să
,.distrugă umanitatea care a flcul·o posibilă", că "s·a transfonnat în
pozitivism, în justificare mitică a ceea ce exist!, in idenrificare a
intelectului cu ceea ce e ostil spiritului" (Horkheimer, Adomo, introducere, ed. 1969, p. Il).
Aceastâ abordare polemică, bazată pe ideea .,autodistrugerii ra)iunii",
explicabilă probabil prin atmosfera de descurajare şi pesimism a primilor
ani ai celui de·al doilea razboi mondial. cind lucrarea a fost scrisă, e
considerat! de Habermas a simplifica şi a unilateraliza in mod inacceptabil
problematica modernitAtii. Teza sa este că forta emancipatoare a Lwni·
oilor nu şi·a epuizat inel resursele; ea nu trebuie evaluat! nici ca eşec,
nici ca utopie, ci mai degrabă ca un proiecl neincheiat, susceptibil de o
reinvestitie creatoare. Cit priveşte critica radicali a ratiunii, aşa cwn au
fonnulat.a Heidegger, Foucault sau Derrida, aceasta se înfundă în
ap::>riile filozofiei subiectului, fiind, pe de o parte, dornici să abando·
neze gindirea melafizicl a conceptualizărilor .,încremenite", dar, pe de
alt! parte, neputindu·se separa de "analiza intuitivă a conştiinlei de
sine". Propunerea lui Habermas constA în a inlocui "paradigma cuooa.şterii
de obiecte prin paradigma in)elegerii intre subiec)i capabili de gindire şi
ae)iune". În locul unei .,atitudini obiectivatoare", fundamentală devine
.,atitudinea perfonnativă". ,.Observatorul" se transformă in ,.participant"
Ia o relalie interper.;onală (Habermas, e, p. 282-284).
Prioritatea acordată rela)iilor interpersonale, altfel spus, .,uzului
comunica)ional" al limbajului, nu exclude desigur existen)a rela)iilor
CONFRUI'ITAREA FĂRĂ DE SÂR$1T...
~uhicctului
143
cu lumea obiectelor propriu-zise sau, cum se expriml
llahcrmas, a .,uzului cognitiv" al limbajului, a rela,iei .,apropo de",
cun: ne descrie "cum" stau lucrurile, elucideaU raponul dintre propot.l)ii şi "ceva" care existi in lume. Cazul din unnl nu depinde in mod
necesar de felul comuniclrii fiindd nu presupune fonnularea unui
rnun), adiel realizarea unui act de vorbire: e suficient sâ-'i spui in gind
un anumit lucru. Dimpotriva., cind vrei sa. în)elegi ce-)i spune cineva iei
pa ne la o acţiune comunicativl, ceea ce implica o intreitl perspectivă
nsupra exprimlrii: aceasta ne apare ca expresie a intenJiei unui locutor,
t:il expresie a unei relatii interpersonale între locutor şi partenerul său,
t:a expresie a "ceva" din lume. in orice caz, presupozi)iile legate de
faptul de a spune ce "este", care sint de ordin epistemologie, par mai
simple şi mai lesne de explorat decit cele legate de actul de ,.a spune
~.:eva cuiva" ori de .. a intelege ce spune cineva", care cad în sarcina
hcrmeneuticii, deschizînd complexa problematica. a interpretarii.
Trecerea de la pozipa de observator la cea de participant intr-un
schimb conversational, de la o atitudine "obiectivistl" la una ,.performativă" sau "interpretati vă" are, in adevăr, trei consecinte importante:
1. interpretii îşi pierd pozitia privilegiata: de ,.a fali din joc", fiind
implicati pe picior de egalitate cu partenerii lor in procesul negocierii
scnsului; 2. interpreţii trebuie sa. verifice mbura în care se bazeaza. pe
at:eleaşi practici şi premise de fundal ca şi interlocutorii lor (ceea ce
nu poate fi aflat decit cu aproxima1ie şi pe intreg partursul discutiei) ;
3. datorita: frecventei enunturilor nondescriptive şi pretenliilor necognitive de valabilitate ale limbajului cotidian, o interpretare corecta: nu e
.,adevâratl" in seJLSul cuvîntului, ci doar adaptată ori convenabil~ unei
anume semnificatii a interpretandum-ului (Habennas, d, p. 29-31).
Deşi interpretii care se angajead într-un proces de intelegere îşi
pierd inevitabil privilegiul observatorului neimplicat, ei dispun toru.şi,
după Habennas, de posibilitatea "de a-şi men(ine din interior o pozitie
de impar).ialitate negociata:". Exemplificarea ne interesează in mod
deosebit fiindcâ priveşte cazul prototipic al comprehensiunii unui text.
Ce se întîmplă cînd în lectura. ne poticnim din cauza unor expresii
ininreligibile ori ambigue'! Principiul explic!rii e de a intelege "de ce
autorul, avind credinta tacitl c~ existi anumite situatii de fapt, că
anumite valori şi norme sint valabile. ci anwnite trliri s-ar cuveni
atribuite anumitor subiecti, face în textul său anumite afinna(ii, respectă
144
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
sau încalcă anwnite conventii şi de ce exprimă anwnite intenjii, dispoziiii,
sentimente şi altele asemlinătoare". Înielegem doar in măsura in care
reuşim sli inferbt .,rajiunile" (sau, cum spune traducerea română,
"temeiurile") care fac ca expresiile autorului studiat să apară drept
raiionale, din punctul său de vedere. lnterpreiii trebuie deci si clarifice
"cunoaş1erea
comuna." existenta. in contextul aparitiei operei, care
"de ce autorul s-a simjÎI indreptăjit să prezinte anumite
afinnatii (ca fiind adevarate}, să recunoasca: anumite valori şi norme (ca
fiind corecte}, sli exprime (respectiv să le atribuie altora) anumile trăiri
(ca fiind autentice)" (ibidem, p. 34). Procedllm aşa fiindcă socotim că
exista o "raJionalitate imanent!" în ordinea discursului, fiindca atribuim,
de regula, oricarui autor intentia onest~ de a intra în comunicare cu
publicul (de vreme ce cineva scrie o carte nu înseamnă oare c~ are ceva
să ne spună?). Tehnica propusa. de Habennas, tinzînd la reconstituirea
contextului generator, în limitele analizei istorico-filologice, modernizeaza. o procedlrl. traditional~. fiind caracteristica unui gen interpretativ
de care vorbesc in alt capitol al cartii de faJJ: exegeza.
Înainte de a merge mai departe, vreau s~ mă opresc însă asupra a
două puncte. Cel dintii se refera: la teoria "uzurilor limbajului": cel
cognitiv şi cel comunica1ional. Usind deoparte problema denominaţiei
primului termen ("cognitiv") care-mi pare prea cuprinzătoare in raport
cu ceea ce vrea sl sugereze, am impresia ca in realitate e mai degrabă
wrba de o trihotomie decit de o dihotomie. În afara cunoaşterii de obiecte
şi a comunic!rii între subiecti. omul are posibilitatea să-şi foloseasca
limbajul în mod inventiv, construind fic1iuni. Acestea aserteau, dar
contrafactual, instituie norme, dar in mod rlistumat, se servesc de
vorbire, dar nu ca sa comunice, ci ca ~ se joace sau să experimenteze.
Imaginatia contamineaza indeosebi poezia, dar ea se infiltreaz~ de fapt
în toate domeniile spiritului. Consonan13 cu modul discwsivita.tii coerente
şi consistente (adie~ logice, liniare, centrate, simetrice etc.) pune însă
probleme. De aceea, modelul raJionalit~(ii habermasiene, compatibil cu
textele referenJiale (de tip informativ, didactic, istoriografic etc.) sau cu
unele texte pseudoreferentiale (proza realist!), devine inoperant in cazul
textelor autoreferentiale (experimentale, de avangarda etc.). Oricum,
omisiunea uzului fictional ca o a treia ipostaza, pe linga cele ale uzurilor
cognitiv şi comunicational, constituie o carent~ a teoriei.
motivează
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiRSIT...
14l
Legal de cele avansare, se ridică şi o altă intrebare: există oare un
!<~ÎI\gur protocol al inteligibilita:(ii, anume cel care vrea să exploreze
inlcntiile prezumtive ale autorului sau inten(ionalitatea obiectivată in
rnnstringerile sintactico-semantice ale operei? După cum ~tim bine,
nuKlcrnismul şi anumite curente postmodeme au refonnal radical modul
tic construire a textelor, ceea ce a accelerat şi innoirea tipurilor de
lectură. Dat fiind că se scrie dinadins ambiguu, că nu mai există tabu-uri
prcdicative (in sensul că orice combinaJie de cuvinte e Jicită), că
nriginalitatea e exacerbata. de creşterea concurentei, nu este deloc
inlimplător că efecliv orice poate fi aşternut pe hîrtie; în acesle conditii,
uiticii n-au o misiune uşoară nici in privinta deosebirii experimentului
fecund de impostllli, nici in indrumarea spre prac1ici ale citirii alternative
(valorizind senzorialitatea, operînd dupll modelul hipertextului virtual
pc care ni-l alcătuim personal etc.). Oricum, pentru un inlreg sector al
lireraturii, ce-i drept, extrem de limitat in universul in conlinuă expansiune
al textelor produse in zilele noastre, dar innuent şi foarte vocal, a face
inreren)e asupra "ra)iunilor" autorului pare cu totul inadecvat.
.. Ratiunea comunica[io1111M •
Prelucrind paradigma relatiei interactive dirure subiec,i, aşadar paradigma
..:omunidrii, Habennas îşi propune sA fundamenteze o teorie a raJiunii
critice, care constituie, deopotrivă, şi o reciclare a teoriei modemita:)ii.
Cum am arătat, el respinge filozofia conştiin(ei, cu postulatul ei, 101 mai
pu~in plauzibil in zilele noastre, al subiectului dezangajat, capabil sA
reconstruiascA lumea şi sA-şi extragă certitudinile din propriile-i reflec)ii.
Dar nu se bazează nici pe filozofiile istoriei, de obîrşie marxistă, care
promovează ideea progresului şi se încred fJrll niciun corectiv în forţa
cmancipatoare a celor ce muncesc şi supraevaluează optimist posibililătile modelllrii ra'ionale a devenirii socielă)ilor. Punctul de plecare al
lui Habennas îl ana.m, pe de o parte, la Gadamer, pe de alta, în noile
deschideri ale lingvislicii (teoria aclelor de vorbire a lui Austin şi
Scarle, dezvoltarea recenlă a pragmaticii, dar şi ideile stimulative ale
lui Wittgenstein asupra "jocurilor de limbaj").
Ca şi Gadamer, Habennas consideră că nucleul comunicllrii se ana.
in relatia a doi subiecti care se inteleg "apropo de ceva". "Conceprul de
aqiune comunica)ională - scrie el - se dezvoltă pornind de la intuitia
146
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
conform căreia telos-ul in)elegerii (enrente) e inerent limbajului."
(Habennas, f, p. 77) Însă despre ce fel de ememe e vorba? În adevăr,
in germana. "in,elegere" (Verstiindigung) inseamna., în acelasi timp,
"sesizare" si "acord", iar semnificatiile respective pot fi decuplate:
una e "traducerea" in alte cuvinLe a ceea ce a spus cineva şi cu toruJ altceva
e .,acordul" cu continutul mesajului respectiv (dezaprobarea noastră
putînd avea drept cauză faptul că nu cunoaştem "conditiile de adevăr"
ale enuntului ori ca le contestăm, pe drept sau pe nedrept). Profitind de
aceasta. ambiguitate, Gadamer a insistat, cum ştim, asupra intelegerii ca
acord. Habermas, deşi distinge clar între .,semnificatie" şi .,validitate",
nu e nici el străin de această identificare, Foarte probabil fiindca. ea
permite implinirea comunidrii ca act cooperativ (produdtor de consens).
Potrivit tipurilor de interacJiune dintre subiecJi, reflectate în modul
de folosire a limbajului natural, Habermas distinge între "ac1iunile
comunicative", avind drept Jel "intelegerea" (enrenre), şi cele .,strategice", avînd drept scop exert:itarea influentei, Oblinerea succesului etc.
Cele dintii se bazează pe "foJ13 raJional-molivantl a eforturilor întreprinse
în vederea intelegerii", deci pe argumente şi contraargumente, acceptate
flrll constrîngeri exterioare. Marea noutate pe care o aduce el este d,
spre deosebire de aqiunea instrumental~. definita. in termeni de calcul,
de un actor monologic, la temelia actiunii comunicative s-ar afla un
potential de rationalitate inerent înseşi structurii dialogale. La urma
urmei, ceea ce ne uneşte şi ne detenninll sll ducem o conversatie nu e
oare aşteptarea (şi exigenJa) ca interlocutorii noştri să se comporte
corect, altfel spus, să onoreze pretentiile comune la validitate? În mod
firesc, pretindem ca orice act de vorbire să fie inteligibil (in rapon cu
practica lingvistica. obişnuit!), adevllrat (relativ la anumite enunţuri
certe ori facruale), justificat (in rapon cu legitimitatea anumitor norme)
şi, desigur, sincer (in raport cu intentiile locutorului). Aceste criterii de
validitate reprezinta., neindoielnic, un punct de convergentA intre panicipan)ii oricllrui act de interlocutie. Măsura in care ele sint satisflcute
r.lmine insll de evaluat, de la caz la caz.
Din păcate, experienta aratll eli distorsiunile sînt foane numeroase.
Deşi nimeni nu contest! legitimitatea principiilor (toti .,declară" eli
spun adevllrul, d ceea ce pretinde .. justificat" etc.), ele sint mereu şi
mereu inclllcate, de multe ori involuntar, dar adesea in mod deliberat.
Încît s-ar părea că cele trei aspecte: al cunoaşterii propozitionale, al
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiRŞIT...
147
nmvulgerilor normative, al încrederii reciproce- corespunzînd functiilor
luudamentale ale intercomprehensiunii prin limbaj (apud Biihler •l'lcrcnjial3, conativll., expresivll.) şi acoperind cele trei lumi: obiectivi
lpu::t.cntJ prin stiri de fapt şi evenimente), socialll. (a relaliilor interpnsunale dintre locutori), subiectivll. (a experientelor trll.ite) - au o
luuqie de reglementare mai mult deziderativll. decit efectivll..
L>tşi acordul intre interlocutori constituie de obicei, în via~ de toate .
t.llclc, mai degrabll. exceptia decît regula, Habennas consideră în&ele)14:rca ca .,învoire". pe baza cooperării, drept structura fundamentalll. a
~.:umunicării, "modalitatea origina.d" de utilizare a vorbirii neconstrime.
1le ce? Fiindcă, potrivit lui, e singura în măsură "sa transmită cunoştinte •
.•R lonneze solidaritati, să socializeze indivizii" (Habermas, f, p. 18),
wnstituind baza din care derivA tipurile de comunicare asimetrice
(lllilnipulative, nesincere, uilll.lrind cîştigarea innuentei etc.). Ideea lui
llolhermas, cum am arătat, e el structurile intersubiectivitll.tii manifeste
in comunicarea cotidiană contin o raJionalitate implicita., care oferi un
punct de vedere nonnativ, nonarbitrar, aplicabil comportamentelor
cnncrete. El scrie: "Orice act de vorbire e investit din capul locului de
•tclos•-ul comprebensiunii. Cu primul cuvînt pmnun~t de cineva se
exprimA fără ambiguitate voinp. unui consens universal şi fiii constringeri".
Pasajul citat pare foarte clar, dar, în fapt, nu este, fiindcl joacA
'iimultan pe cele douA acceptii ale conceptului de comprehensiune: cea
de .. sesizare" şi cea de "acord". Or, lucrurile sint diferite: "sesizarea"
se refer! la descifrarea corecta. a semnelor care alcătuiesc enuntul,
.. acordul" (sau convenirea) la acceptarea a ceea ce s-a spus ca fiind
.. allcvll.rat". POl sesiza în propozitia: "Regina Victoria a murit în 1899"
n informatie despre momentul iocetll.rii din via~ a reginei Marii Britanii,
insl numai dacl se intimplll. sa cunosc "condiJiile de adev!r" ale
cnun1ului sint dispus s! "cad de acord" cu aseqiunea respectiv! (ceea
ce nu e "aici" cazul, deoarece evenimentul raportat s-a petrecut la 1901).
lncul cu dubla semnificatie a cuvînrului "comprehensiune" (echivalat
t:u intelegere = sesizare ~i inJelegere = ememe) e riscanl, favorizind un
cnncept idealizat al comunicării, cel de care se serveşte adesea Gadamer.
E însă. evident c! exista. o mare deosebire intre "a in1elege ceva" ~i "a
IU' intelege asupra a ceva".
De aceea, leza d ar exista o rationalitate inerenrll. procesului de
mmunicarc poale fi ap!ratll. - cred -. dar pe un plan mai modesl.
INTERPRETARE ŞI
148
RAŢIONALITATE
Rationalir.atea de care este vorba se manifesta. ca o succesiune de opera~ii
comandate de scopul foane diferit pe care-I urmarim intr-o interacţiune
conversativă: transmiterea de informatii, obţinerea asentimentului,
cîştigarea de influenta.. consolidarea unei relatii, infringerea unei opozitii etc. lnslrumentalizarea limbajului prin care pot fi atinse unul sau
altul dintre obieciivele enumerate constiruie, desigur, un act rational.
De-aici pina. la altirudinea .. rationalit.a.tii comunicationale" a lui Habennas,
care
postulează
.. experienţa
central~
a
forţei
proprii discursului argu-
mentaliv, capabil sa. suscite un acord fiii constrîngere şi să creeze un
consens" şi afinm'l că .. prin mijlocirea acestui discurs, inlerlocutorii îşi
depăşesc subiectivitatea initiala. a ideilor şi, gratie comunitătii convingerilor rajional motivate, se asigura., în acelaşi timp, de unitatea lumii
obiective şi de intersubiectivitatea vieiii lor", e cale lungă (Habermas, f,
p. 445-446). ,.Acordul Bră constrîngere .. obtinut doar prin "forta
argumenlelor" e poate realizabil uneori in conditii speciale (in ştiintele
exacte, in contexte care permil testarea, cind panenerii sint rezonabili,
de buna.-credintl şi au "interesul" sa. coopereze etc.). În afara lor, el
pare mai degrabă un ideal decîl o realilate tangibila..
lnterlocuJia soldată cu acord este - dacă ne referim la controversele
curente - cel mai adesea o exceptie în lumea noastra., a jocurilor de
interese şi a egoismelor tira. scrupul, a competitiei şi a conflictelor de
tot felul. De altfel, conceptul de ,.acord" ar trebui problematizat. El nu
înseamnl, cu siguranta.. o coinciden1a. sută la sută, pe care, oricum, e
greu s-a măsurmt. Acordul poate privi principalele aspecte sau unul
singur, poate include elemente de dezaprobare (accept ce spui, dar
dezaprob modul în care o faci). Poate implica elemente emotionale {nu
creditez validilatea enunturilor, ci personalitatea partenerului ori. dimpotriva., ma. învoiesc cu programul, nu cu ex.ponenrul sa.u). Acordul
reclama. libertatea neconslrinsa. a deciziei, dar pinlla ce punct? Oare o
sugestie, o interventie "autorizata.", o gratificatie, o promisiune nu se
intimpla. să creeze un climat favorabil? Habermas sustine d actiunea
comunicati va. şi actiunea strategică s-ar ana într-un rapon alternativ, de
excluziune. Însă alegerea între ratiune şi forţă admite o multime de
situaiii intermediare, de amestec al persuasiunii cu ameniniâri, Bgă­
duieli, linguşiri. prognoze false, informajii trunchiate etc. in practică,
se constata. ca. in nenumărate cazuri partenerii unui dialog pot urmâri
concomitent să cîştige avantaj unul asupra celuilalt şi sâ-şi coordoneze
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
149
Jllmmrile. Firi a mai vorbi de faptul că uneori aşa-zisul acord ne apare
n1 rczullat al unui malentendu voit, ca in cazul unor negocieri diplomatice. unde se las! dinadins în ambiguitate anumite formul!ri spre a
dştiga timp ori pentru a da fiecArei plrli iluzia cA nu e in pagubi ori
pentru a salva fa)a unuia dictre parteneri. E posibil şi un acord fictiv,
din cauza interpretării diferite date lermenilor utiliza,i, a superficialitălii
ru care considerăm plrerile care ne contrariazJ. etc.
f~rl îndoiai!, Habennas se menJine la un nivel de prea mare
j1.cncralitate, e prea speculativ, nu intri în analiza conc:relă a schimhurilor verbale. De-aici decurge probabil şi lipsa de ecou a lucririlor
,aJc in rîndul lingviştilor. Francis Jacques, de pildă, care a comacrat
dtcva clrti studierii interacJiunilor conversative, caracterizează astfel
notiunea de .,dialog": .,Nimic nu e mai comun decit numele, nici mai
rar decit lucrul... Loc al tuturor abuzurilor limbajului, pavat de bune
~cntimente, ocazie a tuturor platitudinilor ; ne hrănim mereu cu acelaşi
vis altransparen1ei şi autonomiei, utopie a unui joc social ~ră masca."
(Jac:ques, c, p. 8). Cercetări recente de pragmatică aplicata. subliniază,
in opozitie cu Habermas, cit de imponanta. e in raporturile de interlocuPe
concreti .,miza" ciştiglrii de influent). prin negocierea pennanentă a
uni versurilor puse in joc de comunicare (Ghiglione, Trognon, p. 270-278).
Pe alt plan, Thomas Mc Canhy pune la indoialA posibilitatea universalizArii principiilor pragmatice preconizare de Habennas intrucit ele ar
rcnecta o problematicA proprie gindirii occidentale, iar John Thompson
consideri el siruatiile de vorbire sint mult mai variate decit fonna
standani a actelor de vorbire, de care se ocupă filozoful : ce se întîmplă se întreabă el- cu .,poezia şi umorul, cu metafora şi polisemantismul"?
De altă parte, pe lingA criteriile de validitare puse în prim-plan, există
şi alle diferen1ieri, nu mai putin imponante, cum ar fi, de exemplu, cea
instituit;} de Wittgerutein între ce se poate spune şi ce nu poate fi decit
aratat sau diviziunea introdusi de logica modall intre ceea ce este şi
'cea ce ar putea fi (Habermas. Critica/ Debates, p. 67, 127-128).
Critica pe care Gianni Vattimo i-o adresea.ză lui Habermas, dar şi
colegului său Karl-Ono Apel, că ar crede in "continuitate, ca stare normală
a cxisteniei", şi c! ar coruidera-o "condiiia unei comuniclri nerulburare,
a unei integr!ri sociale neîntrerupte şi neproblematice", este, in generalitatea ei, nedreaptă (Vattimo, a, p. 113). Dar nu e mai putin adev!rat
d. Habermas exagereaz.l cind atribuie ra\ionalităiii un rol prin excelenta.
INTERPRETARE SI
150
RAŢIONALITATE
cooperativ. La unna unnei, dacă luăm in considerare adecvan:a mijloacelor
la scop şi exersarea posibilă a functiei argumentative, aqiunea "suategică"
este tot atît de rationali cii şi cea denumită "comunicativă"; diferenta
constă în defini,ia deosebita. a scopurilor. Rra a fi clar însă de ce unul
dintre acestea, in speta. coordonarea, ar trebui sa se bucure de vreun
privilegiu "a priori". in orice caz, merita. amintit d ac,iunea strategică
are multe în comun cu vechea disciplină a retoricii, îndeosebi sub fonna
revizuită a 1eoriei argumentarii, despre care voi wrbi in alt loc al
acesrui studiu.
Criza
rationalitătii
contemporane
Exista. doua lecturi posibile
dintii
privilegiază cîştigurile
şi
contradictorii ale secolului XX. Cea
realizate de ra'iune, identificata cu dez-
wltarea accelerata. a ştiintelor şi a tehnologiei, cu victoria liberalismului
şi a democra1iei in organizarea politică a societa.ţii, cu instaurarea unui
standard de civilizaţie mai inalt decit cel atins vreodata. în istorie,
implicînd îmblînzirea moravurilor, confonul domestic, creşterea speranlei de vialai. Cea de-a doua lectura este demitizant~. pare a incerca
s! tempereze entuziasmul celei dintii; e preocupata de insuficienle,
gauri negre, derive, de vulnerabilitatea progresului. Ea denun1a aroganta
şi falsitatea pretenliilor ra1iunii de a controla totul. indeosebi structurile
fundamentale ale afectivitJ.Iii umane: credin1ele, pasiunile, dorinţele,
miturile, inconştientul cu erupţiile lui pulsionale. În acelaşi timp, avenizeaz.a. asupra primejdiilor legate de ineren1a mecanicii ei calculatoare.
Aceasta se manifesta. fie ca tendinlă de a exploata la maximum resursele
naturale, ceea ce conduce inevitabil la catastrofe ecologice, fie ca
transfonnare in rutină a orid.rei reuşite, ceea ce frîneaza. spontaneitatea
creativll, aptirudinea de a caUia şi glisi solulii noi.
Pe de o pane, e aşadar vorba de un traseu pe care l-am cunoscut
deja, marcat simbolic, în punem! cronologic de plecare, de celebrarea
ra1iunii ca Fiinlll Supremll de către iacobinii francezi in 1792, ori de
apoteoza ei in sistemul lui Hegel, continuat apoi cu pozitivismul lui
Auguste Cornle, utilitarismul altruist al lui Stuan Miii, scientismul fin
de sifcle, ilustrat cu izbînzi magnifice in ordinea materialll a vieţii
publice şi priwte. Pe de alta pane, viziunea panizana. dar de semn
CONFRUI<fAREA FĂRĂ DE SF!J<ŞIT...
'"
cmurar, a celui de-al doilea traseu consernneazJ. mai întîi revolta romantică
a literaturii şi artelor impotriva convenien,elor şi regulilor ce inc:ătuşau
ltK:UI liber al fanteziei şi expresivita.(ii, extinsa in prima jumatate a
secolului asupra intregii Europe; sînt apoi înregistrate alte manifestări
ll·nden(ial înrudite: conceptualizarea abisurilor irationale ale spiritului
suh ronna Vointei la Schopenhauer, retorica vituperantli, incisiva şi
ncgativislă a lui Nietzsche, atacul lui Bergson împotriva .,puterii dizolvante
;1 inteligentei", revelatia adusă de Freud (a clirui lnterprelilre a viselor
;1pare chiar in 1900) asupra puterilor tenebroase ale spiritului, a extremei
fragilitli(i a stării de echilibru psihic, a faptului uluitor şi angoasant c:ă
"nu sintem st.a.pîni în propria casl".
Care dintre cele două lecturi este preferabila.? RJspunsul depinde
de op)iunile fiecăruia, de felul in care ierarhizeazA valorile: e optimist
uri pesimist, conserv.uor ori liberal, de stinga ori de dreapta etc.'! Ca
intotdeauna, cînd se infrunta. pozi)ii radicale, există şi o varianta. echilihrata. de rlspuns, care refuzA exclusivismele, situîndu-se, de fapt,
echidistant în raport cu ambele perspective. Cu toate acestea, ar fi greu
de ta.ga.duit ca. astlzi înclinlm sa. credit.a.m mai degraba. cea de-a doua
lc..-ctura.. De ce oare? În primul rind, fiindcl, aşa cum se intimpla. in
romane, unde personajele negative sînt totdeauna superioare în colorit
şi putere de via1a. celor pozitive, lectura critica. şi demistificatoare, deşi
pa.timaşa., resentimentara., unilaLerala., este totuşi mai incitanta., mai
bogata. in sugestii. mai persuasiva.. Data. fiind finirudinea şi imperfeqiunea naturii umane, aleatoriul şi efemeritalea implinirilor de care
avem parte într--o viatJ, tenninat.a. în "scandalul" imba-trinirii şi al mor)ii,
critica are, ontologic, mai mari şanse decit apologia. Spiritul nostru
este totdeauna mai sensibil la ceea ce-i lipseşte decît satisflcut cu ceea
ce poseda.. AnxietaLea, scepticismul, dubiul prevaleaza., şi in pondere,
şi în durata., asupra atitudinii de calm, seninatate, increde.re.
Un motiv în plus pentru care contemporanii (nta. refer, se in)elege,
la cei ce au deprinderea reflec)iei) prefera. o lectura: prevalent suspicioasa.
şi mefient.a. a secolului XX uneia atentă la exteriorit.a.li şi rezultate
palpabile vine şi din imprejurarea el ei cunosc dezllOd.a.minrul poveştii,
ca. privesc inda.ra:t, la trecutul de-abia îngropat, ca spre un episod ajuns
la capa.t. Ei ştiu acum, cînd am intrat în alta. vîrstă a istoriei, cum s-au
desflşuratlucrurile. Odata. cu primul rhboi mondial (care încheie logic
secolul al XIX-lea), hegemonia Europei a luat sfîrşit, o crizA economid.
152
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
socială, culturală, morală, religioasă fără
precedent a cuprins vechiul
continent, revoluţia bolşevidl a ajuns la pulere in Rusia, ceva mai tirziu
naziştii au înlăturat democraţia, impunîndu-şi controlul asupra Germaniei.
A urmat apoi al doilea război mondial cu ororile lui abominabile, cu
Holocaustul, care constituie probabil punctul ex1rem al divorl,ului dintre
realitate şi ratiune. Dacă răul, in versiunea sa împinsă dincolo de limitele
suportabilit.aţii, a putut fi planificat şi execulat intr-una din cele mai
civilizate şi avansate cultural )ări ale lumii, cu metodă şi calcul, cu
tehnologie impecabilo1, potrivit unui program minutios pus la punct,
f3ră ca nimeni dintre cei ce ,.ştiau" să protesteze, inseamna el ratiunea
are un caracter instrumental, că ea poate servi oricind ca uneahă oarba.
în mîinile unor forJe demonice. Natura veritabila a omului este oare
esentialmente irational!? Vechiul concept aristotelic de .. ra~une practica",
trimiUnd la modera,ie şi vinute, reprezinta doar o utopie?
Există şi alte probleme. În mod paradoxal, succese de neimaginat
acum un secol, de felul zborurilor extraterestre, al desfiintlrii limitelor
de timp şi spaJiu ale comunicării, al producerii de computere din ce in
ce mai performanr:e etc., tocmai succesele acestea, care vorbesc superlativ
despre puterile ratiunii, sint contrabalansate de perplexit;lli şi intrebari
neliniştitoare. Marile descoperiri ştiimifice ale epocii (teoria relativitatii.
mecanica cuantica. identificarea codului genetic etc.) au parut a ruina
nu numai vechile cadre de referin1a. ci a pune în discuJie însăşi posibilitatea unor temeiuri de neclintit. les mereu la iveal;l noi probe şi
argumente care arata ca detenninismul, cu certitudini le lui inebranlabile,
nu este nici atit de universal, nici atit de liniar, nici atit de coerent pe cit
se crezuse ori se sperase. Se conştientizeaza tot mai limpede faptul că
nu dispunem de un cadru teoretic solid, de un limbaj de descriere
neutru şi riguros, ca sintem marginiii la flrima noastră de spatiu, Ia
contextul nostru istoric, la practicile noastre sociale, ca depindem in ceea
ce gîndim şi ne propunem atit de cultura in care traim, cu Background-ul
ei de cunoştinie implicite şi standarde locale, cit şi de resorturile obscure
ale unui inconştient pe care nu parvenim sa-I controlam. Relativismul
cîştiga teren şi pina la un punct pare inevitabil.
Pe de altă parte. se vede tot mai clar ca minunătiile inflptuite de
tehnica modernă se platesc printr-o distrugere sălbatică a mediului
natural (manifesta prin schimbari precipitate ale climei, inundaJii şi
furtuni devastatoare, pieirea unui mare număr de specii etc.), prin grave
CONFRUt<TAREA FĂRĂ DE SFiRSIT...
Il)
tlcJ.L'Chilibre ecooomice, demografice, sociale, prin inmul~irea şi sporirea
~.:atastrofală a annelor de distrugere in masit. Ex:isten'a fiecăruia e infinit
mai confortabila. decît acum un secol, speranta de vială s-a milrit,
lluxuri imense de turişti rraverse.a.U frontierele într-un sens sau altul,
Jar oamenii n-au devenit nici mai buni, nici mai intelepti, nici mai
fericiti, criminalilatea nu pare a coborî în statistici, natiunile continui
recurgilla forţ1 sau la amenin~area cu forta spre a-şi rezolva litigiile,
lliferen)ele dintre bogati şi draci cresc la nivel planelar, coruumul de
llroguri şi pomografie prospera.. ciştigll. teren terorismul, cu excesele lui
s~
abominabile. Niciodall mai mult decit in cursul ultimelor opt decenii
n-au răsunat mai insistent şi mai persuasiv criticile formulate la adresa
insuficientelor ratiunii, a pericolelor pe care le comportă triumfalismul,
aroganta. transformarea ei intr-o cheie in stare să descuie orice lacll.t.
RaJiunea ca forJd autodestructivd. Horkheimer şi Adorno
Voi incepe examenul acuzelor aduse ra1iunii, atrAgind luarea-aminte
asupra a doull. cll.rti, bine-cunoscute prin ra.dicalitatea lor criticll., deşi,
cum vom vedea, cel puţin una dintre ele îşi nuanteazll. atacul şi-şi
redefineşte linta pe parcurs. Intre Dialektik der Aufklarung de Max
Horkheimer şi Theodor W. Adomo (1947) şi Against Method de Paul
Feyerabend (1975), deosebirile sînt majore sub raportul perspectivei
auctoriale, decup!rii cimpului tematic, problemelor puse în discutie,
strategiei argumentative, ordonarii materiei, nu mai putin stilului.
Singurul punct comun il corutiruie "adversarul". pe care-I wi numi
Raliunea (cu majusculll.), cu toate eli. pinll. şi identitatea nominala a
conceprului nu e sigur că are in vedere unul şi acelaşi lucru.
Scrisă in timpul celui de-al doilea razboi mondial, în Statele Unite,
lle doi emigran~ din Gennania nazisti, ambii de formatie marxistă,
Dialektik der Aujkltirung (în traducere franceza, IA dialectique de la
Raison) e o expresie amaii. şi profund scepticll. a deziluziei produse de
căderea Europei în fa13 barbariei naziste, a unui sentiment de adînci
frustrare falA de prllbuşirea civilizatiei burgheze, a faptului el nu nwnai
activitatea ştiintificll., ci chiar şi sensul ştiintei devenise problematic în
;mii aceia. Ceea ce vor să arate Horkheimer şi Adomo este ineluctahilitatea procesului de autodistrugere a Ratiunii. "Filozofia care. in
secolul al XVIII-lea, în pofida autodafe-wilor şi a rugurilor, inspirase
154
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
inFamiei o spaima. de moarte, a ales să servească aceasta infamie odata
cu domnia lui Napoleon." Ullerior. .,şcoala apologetic~ a lui Comte a
uzurpat moştenirea enciclopediştilor imransigen'i şi a intins mîna spre
tot ce aceştia combătuseră cindva. Transformarea criticii în afinnatie îi
altereazJ. continutul teoretic, adevărul ei se volatilizeazJ.". Gîndirea se
schimbă în marfl, iar limbajul devine un mijloc de a o promova . .,Nu
mai există o singură expresie care sa nu tinda a se conforma curentelor
dominante ale gindirii, iar ceea ce limba, devalorizatA, nu mai poate face
ea însăşi este inflpruit cu precizie de mecanismele sociale." (Horkheimer,
Adomo, p. 13-19)
Dificultatea totalizJ.rii criticilor acerbe formulate de Horkheimer şi
Adomo intr-un corpus coerent, probabil şi teama de o posibil:! recuperare i-au impins pe cei doi autori sll aleagol o formol expozitiva pu~in
obişnuită unei cărti care nu se wia nici eseu. nici pamflet, ci cercetare
riguroasa.. Lucrarea e alcătuită pe baza adjonctiunii unor secvenje
discontinue în plan tematic, in care o serie de motive şi de argumente,
de un negativism ireductibil, revin şi se interpeleaza cin:ular. sub
ipostaze variate. Întregul este o nesfirşil..lli MJ1uire a ceea ce cititorul mai
conservă inc.lli, dupa. atitea avataruri oribile ale istoriei, drept capital de
naivitate, iluzie ori speran).lli. Sumarul cuprinde un capitol dedicat
Luminilor, doua lungi digresiuni ilustrative, una despre "Ulise sau mit
şi Ra)iune", cealalt.lli despre Julieta (marchizului de Sade). un amplu
studiu asupra productiei industriale de bunuri culturale, un altul abordind
problema starurului şi originilor antisemitismului, în fine un numllr de
24 de note, de mici dimensiuni, între cîteva rînduri şi citeva pagini.
Stilul argumenl..llirii amplifică disconfonullecrurii: demonstra~ ia urmeaza
o ordine capricioasă, mai degrab;} zigzagat.lli decit liniad, expresia e
aforisticol, subtilă, abstracl..lli şi nu o dată absconsa, trimiterile de ordin
anecdotic ori bibliografic, care ar putea servi drept repere, sint rare, în fine,
autorii îşi economisesc explica~iile, ca şi cînd ar conta pe un implicit
filozofic comun împ.lli.rtăşit- prezwntie departe de a fi conformă realitătii.
Foarte adesea expunerea capatA alura unui rechizitoriu pasional, de
o vehementa nihilista, care amint~te de Nietzsche. Primele fraze ale
căJ1ii enuntă şi, in acelaşi timp, anunţă, într-un fel de mise en ai:Jyme,
o viziune apocalipticJ: .,În toate timpurile, A~jkldr~ng-ul, in sensul
mai larg de gindire progresista, a avut drept scop sol-i elibereze pe
oameni de teama şi s.lli-i faca suverani. Dar pamintul, in întregime
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
155
·hlminat•. slclluceşte sub semnul calamirAtilor care triwnfl pretutindeni"
lp. 21). Iar intr-una din notele finale se spune că ratiunea joacă rolul
unui "instrument de adaptare, şi nu pe cel al unui sedativ", cum pare a
fi uneori folosita.. "Şiretenia sa consta. din ce in ce mai mult in a-i
lransforma pe oameni in brute, şi nu in a stabili identitatea subiectului
~~a obiectului." Marile fLiozofii ale istoriei trişeazJ. De fap1, "creştinismul,
•dealismul şi materialismul ... îşi au panea de responsabilitate in actiunile
s~.:derate comise in nwnele lor. Ca mesageri ai puterii - in pofida
hunelor intenPi - au devenit ele insele forţe istorice organizare, jucîndu-şi,
~.::1 atare, rolul sîngeros în istoria reala a speciei wnane" (p. 239-240).
După Horkheimer şi Adomo, chiar daca. Luminile au pretins câ ar fi
Uepaşit confuzia mito-poetica prin utilizarea analizei rationale, ele au
~.:eUat unui nou mit. În fapt, ele reprezinta o versiune secularizata a
~.:n:dintei religioase potrivit câreia Dumnezeu guverneaza. lumea. "Mitul
t.levine Raţiune şi natura pura. obiectivitate. Oamenii îşi plătesc sporirea
propriei puteri, instrăinîndu-se de obiectele asupra clmra o exercitl.
Ka1iunea se comport! în privi013 lucrurilor ca un dictator în privinta
namenilor: îi CWlOaşte în măsura în care-i poate manipula." (p. 27)
"Tot ce nu se confonneuJ. criteriilor calculului şi utilitatii" ii e suspect.
Cind dezvoltarea nu-i este stingherita de vreo constringere exterioara,
nimic n-<> poale îngrădi. Ea esle .loLaliLară" (p. 24).
Semnificativ e faptul, pe care-I subliniuJ. Manin Jay in erudita lui
istorie a ŞcoJii de la Frankfurt, el aşa-numita "teorie critică" ajunsese
in anii '40 să se indeparteze de lupta de clasă, ca piatra. unghiulad a
marxismului, substituindu-i un "nou motor al istoriei", şi anwne "conflictul
mai vast dintre om şi natură". Din acest punct de vedere, cartea pe care
u dezbatem marthearl. o etapa în procesul rupturii cu ortodoxia marxista..
Aşa se ex.plicl abordarea fenomenului de "dominatie" sub fonne noneconomice, extinderea conceptului de Lumilres asupra intregii gîndiri
,~~;ciUentale, faprul ca. nu se mai cauta. Iispunsuri problemelor culturale
in infrastructura materială a societlJii, că, în analiza pe care o fac
.. legilor schimbului", Horkheimer şi Adomo imprumuta. cel putin tot
a1i1a Genealogiei moralei a lui Nietzsche cît şi Capitalului lui Marx
iJay. p. 290-293).
Cu toate astea, cum se vede, cu deosebire in studiul dedicat culrurii
tk masa. autorii se aliniuJ. clar pe poziliile stîngii radicale, prin critica
lor Uur!, implacabilă, la adresa modului în care societatile capitalismului
156
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
evoluat tratează arta ~i literatura desiinate consumului public, în scopuri
distractive, comolatoare ori evazioniste. Chiar şi utilizarea în lillu a
sintagmei "industrie de bunuri culturale" (Kulturindustrie), cuplată cu
subtitlul .. Ratiune şi mistificare a maselor", unnăreşte să deslrame
iluzia comervatl de terminologia uzuala de "culrurli de masli" : ideea
este că în aceasta din unnli nu existi nimic realmente "popular", că roate
produsele ei sint standardiza.le, reificate, simplificate, schematizate,
silTacite din punct de vedere estetic, comandate spre a-i men1ine pe
receptori in letargie intelecrualil, spre a-i tramfonna in "material statistic".
Aparent, obiectivele produqiei par a se conforma dorintelor conswnatorilor. În realitate. dorintele însele sînt fabricate, iar instrumentaliza.rea
ratiunii îşi desf3şoarll din plin vinualitlltile. De fapt, "cercul manipulllrii
şi al nevoilor induse inchide din ce în ce mai mult reteaua sistemului.
Ceea ce nu se spune este ca. terenul pe care tehnica îşi dobîndeşte
puterea asupra societătii e puterea celor care o domină economic. În
zilele noastre, rationalitatea tehnica. e însllşi rationalitatea dominării. Ea
fonneuJ caracterul coen:itiv al socielltii alienale; automobilele, bombele
şi filmele asigura coeziunea sistemului, incit functia lor nivelatoare se
repen:uteuJ asupra injusti(iei înseşi, pe care a favorizat-o" (Horkheimer,
Adorno, p. 130). Nevoia oamenilor de a se distra e exploatata. apologetic. Clici "a se amuza. inseamnl a cadea de acord. Asta nu e cu putinta.
decit dacll amuzamentul este izolat de ansamblul procesului social, daca.
este tembeliza.t, sacriflcînd din capul locului preten(ia pe care o are
orice opera, chiar cea mai insignifianta., de a renecta totul în modestele
sale limite. A se amuza înseamnă astfel : a nu gindi la nimic, a uita
suferinLa chiar şi acolo unde ea este prezenta. E vorba, în fond, despre
o fonnll a neputintei. Este efectiv o fugit, dar nu, cum se pretinde, o
fuga din faLa tristei realillti, ci, dimpotrivă, o fugll dinaintea ultimei
vointe de rezistenta. pe care această realitate poate incll s-o fi lăsat sll
subziste in oricine" (idem, p. 153).
Neindoielnic, analiza. desD.şurată cu verva. pamfletara şi subtilitate
de Horkheimer şi Adomo atrage atentia asupra a numeroase aspecte
nocive a ceea ce ei numesc, deloc inocent, "industria bunurilor culrurale ".
Azi i~. in şi mai mare mllsura decit în anii '40-'50, cercetarea lor
apare marcata de citeva deficiente majore. În primul rind, e de observat
eli, uzind de sintagma "industrie a bunurilor culturale", cei doi autori
posrulează un concept unitar şi elitist al "culturii de masll": pe de o
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFI~IT...
·~'
l'•nc. fiindca. ii arribuie o structura. omogen!, pe de alta, fiindd,
lmlt·dnd-o in functie de ierarhia traditionali .,înalt-jos", o clasifid.
lmt,licil în categoria derizoriului, a lipsei de "valoare" şi originalitate.
r )r. nu e necesară o lunga. argumentatie spre a dovedi că enonna
~·umplcxitate a noţiunii actuale de "cultură de masa." integrează atit
prutluse ale inventivilltii ori. mai exact, ale bricolajului anonim, fanrezist
,i istet. cit şi produse realizate pe banda. rulanlă, eli nu se subordonează
In niciun caz "doar" ideologiei dominante, el se defineşte nu numai
J'rin accesibilitate şi rispîndire, ci şi printr-o remarcabila. varietate de
~liluri. o diversitate de atitudini şi o rapid3 reciclare a modelelor.
( 'llrJcterul repetitiv şi standardizat al multor pnxlwe nu exclude existenta
11l1nra. sponrane, proaspete, inovatoare, nu o dată subversive. În cultura
tic mas! intilnim adesea deşeuri ale culturii înalte, desfigwate şi transfor·
malc în kitsch·uri, dar şi nwneroase initiative locale, traducînd în fonne
neaşteptate şi acroşante, in sonuri, cuvinte, culori, ritmuri (ca, de
pilllă, în jazz, blues, rock, pictura .,naivă" etc.), aspira)iile, trăirile şi
scnsibililă)ile unui prezent tumultuos, io vertiginoasl prefacere.
De fapt, cultura de masă este un imens cimp interrela)ionat şi
wnflictual, în care diferite grupuri şi subgrupuri de clasa, de rasa, de
virstli, de gender îşi negociază continuu mesajele şi influentele. Repre·
1.cntarea receptorilor ca o mas! amorfl., pasiva, cu reactii previzibile e
loial anacronică. Dictaturile s-au hrănit mullă vreme cu iluzia ca. au
reuşit să·şi transfonne subordona)ii in marionete, operiod la ordin. De
fapt, dincolo de scurte interludii, in care fascina)ia liderului charismatic
ori teama de represiune au redus la tăcere împotrivirile, tendintelor de
uni fonnizare forţată li s-a opus dintoldeauna o rezisten~ mai mult sau
mai pu)in explicită, aşa cum constatam că se întîmpla şi azi, în conditiile
globalizArii.
in intregul ei, cartea lui Horkbeimer şi Adomo - după observa)ia
judicioasa a lui Habennas - .,se îndreaptă nu doar împotriva func)iei
ira)ionale a ideologiei burgheze, ci şi împotriva potentialuJui ra)ional al
culmrii burghere înseşi" (Habennas, e, p. 124). Aşa se explica fapml
d autorii trec cu deslvîrşire sub tacere o serie de laturi esen)iale ale
modernilă)ii culturale: "autoreflec)ia ştiin)elor dincolo de generarea de
~..:unoştin~ valorificabile tehnic", .. fundamentele universaliste ale dreptului
~i moralei", "productivitatea şi forţa bulversanlă a experientelor estetice
fundamentale" etc. (ibidem, p. 120). A coMidera ratiunea "numai" sub
'"
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
rapon instrumental şi manipulatoriu, a-i denunla mereu şi mereu perve~i­
talea, tendinla oarba. spre dominare, spre idolatrizarea tehnicii şi a
puterii, incapacitatea de a mai promova o Lerapie plauzibilll a relelor de
care suferim, e desigur foane unilateral. Totuşi, în sarcasmul amar şi în
sistematizarea ei selectiv!, Dialectica Luminilor ar trebui citită mai
putin ca un diagnostic şi, mai mult, ca W1 avenisment. Cine ar putea
nega, dupa. AuschwiiZ, că .,misterioasa dispozitie pe care o au masele
de a se lllsa fascinate de orice fel de despotism, afiniLatea lor autodestructiva. cu paranoia rasistă, toală această absurditate incomprehensibila.
relev! slllbiciunea inleligentei teoretice acmale" '! Iar ideea cA originea
"regresiunii Ratiunii spre mitologie nu 1rebuie dutală atît in mitologiile
moderne, naţionaliste, pllgine etc., special concepuce in vederea unei
asemenea regresiuni, cit în Ratiunea insllşi, paralizata. de teama pe care
i-o inspirJ. adevllrul" (Horkheimer, Adomo, p. 16)- ideea aceasta, in
pofida inconfomllui ei, ar trebui indelung mediLată.
Feyerabend şi limitele
rationalitătii
Unul dintre textele cele mai provocatoare despre limitele raţionalitătii,
scris cu vioiciune, umor, talent polemic, cu un spirit nonconformist
bucuros parca. sll-şi etaleze fronda şi sll-1 descumpllneasca. pe cititor,
este Against Method (1975) de Paul feyernbend. Şi lotuşi, in pofida
aparentelor, canea despre care vorbesc trlli.Jeaza. la un examen mai
atent, o iubire ranita. mai degraba. decit o adversitate de principiu. Cu
perspicacitatea ce-i era proprie, I.P. Culianu remarcase încă de mult
(1984), ca. aUiorul ei este tributar de facto "aceluiaşi raţionalism a cllrui
execrare o profesează" (Culianu, a, p. 13).
Preocuparea centrala. a lui Feyerabend conslă in descrierea statutului
cunoaşterii ştiinţifice in lwnea contemporană, ceea ce presupune, logic,
şi abordarea rationalilăţii, a rolului şi limitelor sale. Autorul îşi anuntă
inca. din cele trei prefete (la prima edi)ie, la editia a treia - 1992 - şi la
ediţia in limba chinezJ) atit intentia demitizării discursului triumfalist
despre ştiinţa., cit şi maniera in care o va face. Afl~ ca. opera lui nu e
un Lratat sistematic, ci o scrisoare clltre un prieten (filozoful ştiinţei
Imre Lalcatos), in care scop tine seamă de idiosincraziile acestuia, de
faptul ca. Lakatos era un raţionalist şi un admirator al lui Popper (de
unde insistenta pe ambele teme), cll-i pli!cea hazul şi pretuia ironia, d-1
,,.
CONFRUI'ITAREA FĂRĂ DE Sfl~IT...
glumă .,anarhist" (ceea ce-l face sa. accepte termenul, nu
util ca .,marcă" definitorie, cît ca "masca." circumstantiaHl). Şi, spre a
oferi o dovada. imediată ca. întreaga cane trebuie pusa. sub semnul unui
.. joc" intelectual superior, Feyerabend da exemplul uneia dintre aseniunile
.~ale teribiliste, ce a stirnit o vilva. enormi'l, părînd muhora că-i rezwnll
~·onvingerile: aşa-zisul principiu al luianything goes (= .,merge oricwn",
tlcnumea in
.. indiferent de melodll, rezultatul e
acelaşi").
De fapt -
explică
el -
principiile nu pot fi discutate rructuos decit in limitele unor situatii
rnncrete de cercetare. Iar in cazul dat, exprimarea era ironic!, fiind
;ttrihuilâ unui rationalist inspllimintal probabil de haosul şi imprevizihilitatea cu care se des~oarll istoria. Reiese deci că ar fi absurd sa.
liu:em din ea un slogan definitoriu pentru pozitiile autorului.
Această evidentA autorelativizare a propriilor opinii, lansata. in chiar
prima pagina a cărţii (şi pe care, din pa.cate, unii par ori se prefac că o
ignori), spune multe despre modul, în acelaşi timp ludic şi foarte
angaja!, iubitor de paradoxuri şi panicipativ, caracteristic lui Feyerabend.
Ea ne sugereazll şi o cheie de leclur! : alen(ia la nuan(e, toleran(a fa(l de
incoerente şi detalii şocante. Autorul are ceva din fannecul elocuJiei
sponlane, cu reliefurile şi wnbrele sale inevitabile. Ede unje-m 'en-jichirme
simpatic, care nu se sfieşte de amestecul de genuri (insenia unor
ch:mente autobiografice), nici de caracterul repetitiv, nici de dezordinea
~.:ompozi(ională a operei. El reia in nenurM.rate variante, nu totdeauna
perfect coincidente, aceleaşi teze, apropiate epistemologie de ideile lui
Thomas Kuhn şi legitimate - cum ni se spune in prefata din 1987 - de
~.:oncep~ile unor fiZicieni şi mari ginditori ca Mach, Boltzmann, Einstein,
Buhr, recunosculi de comunitatea ştiin,ifică, dar interpretati distorsionat,
c.Jupă părerea lui, de "rozătoarele" pozitivismului, ale Bisericii ori ale
rationalismului critic !
O mărturie extrem de importantă spre a intelege exact intentiile
••ulorului o putem obtine coroborind un pasaj din introducerea cărţii cu
un altul adaugat ulterior. La finele introducerii, Feyerabend aveniza:
.. Desigur, s-ar putea să vină o vreme cînd va fi necesar sll dăm ratiunii
un avantaj temporar, ciod va fi în1elept să-i apllrllm principiile pina la
excluderea a orice altceva. Cred c! nu tdim încă intr-o asemenea
cpod". În subsolul aceleiaşi pagini, autorul scria, 22 de ani mai tîrziu:
,.Accasla era părerea mea în 1970, cînd scriam prima versiune a acestui
eseu. Vremurile s-au schimbat. Luînd în considerare anumite lcnc.JinJc
'"'
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
ale educa~iei in Statele Unite (politically correcr, programele academice
etc.), in filozofie (postmodernism) şi in genere in lume, cred că acum
trebuie să-i dăm ra~iunii o mai mare greutate, nu pentru eli este şi a fost
totdeauna fundamentală, ci pentru că pare eli în împrejurări care survin
frecvenl azi {dar pot dispărea miine) ea este necesară unei abordări mai
umane" (Feyerabend, a, p. 13). Men\ionez dl şi alte modificări introduse
in editia a treia merg în acelaşi sens, estompînd cîte ceva din agresivitătile pamfletare ale primei editii şi rectificind într-un sens mai
respomabil (dar, se intelege, cu pierdere de culoare!) figura de .,dadaist
friwl" pe care o arbora uneori acolo autorul.
Voi retine din procesul intentat - după cum vom vedea - nu atit
ra)ionalită)ii, cit raJionalismului ingust si mui{Umit de sine trei aspecte
centrale: 1. insuficienţele metodologiei raţionaliste a cunoaşterii ştiinţi­
fice; 2. pledoaria pentru deschidere, inventivitate, combaterea rigidilătii
si dogmatismului; 3. identificarea ştiinţei cu "o tradiţie printre altele".
l. Viziunea despre ştiintă- veritabil model a1 ratiunii - pe care ne-o
ofera. Feyerabend esre necruta.toare cu locurile comune ale unui anume
pozitivism triumfalist, avind ind drept de cetate in rindurile publicului
mediu. Ea decoruaruieşte o serie intreaga de idei gata 11cute si introduce
o stare de disconfort în spirit. Ne arată ca. ştiima nu e unitară, că ea
con)ine o mare varietate de abordlri şi metode, care se bat adesea cap
în cap, că obtine perfonnante uimitoare, dar provizorii, mereu contestabile, ca se realizeazA in practica. printr-o combinare de factori în care
iraţionalitatea, banii şi politica joacă un mare rol. Se numără desigur
printre cele mai admirabile inventii ale spiritului omenesc, dar ni se
inBtişeazJ. adesea impachetaiJ in ideologii, care se servesc de ea spre a
comite "crime culturale"... Stiinta e plin! de lacune şi contradictii,
ignoranta, încăpăţînarea, prejudedţile, minciuna, departe de a-i impiedica
mersul înainte, pot s-o ajute, în vreme ce virtuţile traditionale ale
preciziei, consistentei, onestitatii, respectului pentru fapte, maximului
de cunoaştere in cin:umstanţele date, dacă sint practicate cu detenninare,
pot să-i aducă stagnarea." (p. 197) .,Sintem departe de vechea idee
(platonică) de ştiinţă ca sistem de enunturi, dezvoltîndu-se prin experimente şi obServaţii, controlat de standarde raţionale durabile." (prefata
la editia a treia)
Central.li în ancheta lui Feyerabend este explorarea incongruen)ei
cercetarii de virf a vremii noastre (indeosebi din ştiintele .,tari") cu
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎRSIT...
161
principiile şi metodele rationalismului, in sensul larg al termenului
!incluzind nu nwnai rationalismul clasic, ci şi empirismul logic şi
ratinnalismul critic, in versiunea lui Popper). Astre!, separatia introdus!
illlrc ,.contexrul descoperirii" şi "contextul justificârii" nu s-ar sustine,
imrucit în practic! cele dau~ contexte nu lucreaza alături, ci împreună,
intr-un mixaj greu (şi, de obicei, inutil) de analizat in plrli. La fel,
distinqia ritu.ala: intre "prescrip\ie" (ceea ce .,trebuie" flcut, confonn
metodei) şi "descriptie" (ceea ce se ,.intimpl~" efectiv) ~u poate avea
decit un caracter provizoriu, nicidecum semnificatia unei frontiere
despa:rtitoare. O altJ. deosebire perimat! e cea dintre ,.observatie" şi
.,teorie" : experienta arată el observatia tira: teorie e tot atît de implauzihila: ca şi teoria flră observa tie. Desfacerea şi reificarea unor componente
ale procesului certe~ii atîr de intim conectate, operind intr-o dialecticâ
vie, cu mişca:ri de du-te-vino indiscriminabile intre termenii polari, sint
cu siguranta: contraproductive şi, in orice caz, nu corespund cu ceea ce
ştim despre descoperirile recente.
Surprinzâtoare, la prima privire, este constatarea că nicio teorie nu
se acorrl.ă cu toate fapt.ele aparţinînd domeniului ei de referinţă. Feyerabend
orera: o listă impresionanta: de exemple de dezacord, fie de ordin
cantitativ (aici intră anomalii depistate nu doar la Copemic şi Galilei, ci
şi la Newton şi Einstein), fie de ordin calitativ (cind teoria contrazice
circumstante uşor de observat şi fMniliare fieca:ruia, ceea ce COiijtientizeazl distanta dintre lwnea in care tra:im, declarata. "aparenta.", şi
lumea ştiintei, bazata: exclwiv pe experimente şi fonnule matematice).
Dar daca: aşa stau lucrurile, cum mai poate fi confinnatll sau invalidata.
o teorie? Renuntind la criteriul falsificării preconizat de Popper- crede
Feyerabend- şi acceptînd operational posibilitatea contrainductiei, altfel
spus, consimtind s3 plec!m nu numai de la fapte spre teorii, ci şi invers,
de la teorii spre fapte (p. SO-SI).
Este evident ca: in raport cu ,.anarhismul" lui Feyerabend, rationalismul critic al lui Popper pare încă prea dogmatic, deşi am impresia ca:
in multe privinte deosebirile sînt cwnva înadins accentuate (din gelozie?,
vanitate?). De pildă, deşi Popper este un adversar rezolut al inductiei,
importanta pe care o acorda: conceptului de teorie n-ar sugera oare ca: el
ar putea accepta ideea de .,contrainducJie" ,lansata. de Feyerabend? Cel
din unna: nici nu-şi pune problema, raminind, în cazul Popper, intratabil.
Cum o dovedeşte, cu asupra de măsur.l, paragraful urmJ.tor: .,Oriurxle am
162
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
privi, orice exemple am considera, constatăm că principiile raţionalismului
crilic (ia falsifidrile în serios; întăreşte con,inutul; evilă ipotezele
ad-hoc; fii onest- orice semnifică asta ş.a.m.d.) şi, afoniori, principiile
empirismului logic (fii precis; bazeaza-Ii teoriile pe măsurălori ; evită
ideile wgi şi netestabile ş.a.m.d.). deşi practicate in arii speciale, dau
o imagine inadecvatll a dezvoltării trecute a ştiinlei ca totalitate şi sint
susceptibile s-o împiedice în viitor" (p. 157). Critica îmi pare exagerata.
şi, oricum, trebuie )inul cont de faptul ca. are in vedere nu atît erorile lui
Popper, cit limilele lui, intrucil nu-i neaga. utilitatea recomandllrilor
inlr-o serie de cazuri, ci doar inoportunitatea lor în altele.
Unde Feyerabend are clar dreptate este in afinnaţia că ştiin~ e mult
mai "noroioasA" şi mai "iraţională" decit se crede in genere, ca. devierile
şi neglijenţele de care se face uneori caz constituie adesea, in perspectivă
istorică, factori propulsivi. "FW haos nu există cunoaştere- scrie el. Fără o frecventă contestare a ratiunii nu există progres. Ideile care
fonnează astăzi baza reală a ştiin,ei există doar pentru că au fost socotite
cindva prejuded)i, ingimf3ri, pasiuni; pentru ca. s-au opus raJiunii; şi
pentru ca li s-a permis sl!-şi croiasca drumul propriu." (p. 158)
În nouă din capitolele dr)ii (dintr-un total de 20 plus două apendice),
Feyerabend ilustrează, prin discutarea foane analitică a "dosarului
Galilei". modul in care s-a impus teoria heliocentrică. În opinia lui,
victoria lui Galilei se explică printr-o combinatie de factori rationali şi
irationali. Pentru a-şi convinge potrivnicii, savantul s-a folosit nu doar
de argwnente, ci şi de propagandă, emo~ii, ipoteze ad-hoc, prejudecAti
de toate felurile (p. 124). De cealaltă pane, experţii Bisericii, contrariu
W>Oi reprezeruari acreditate in secolul al XIX-lea, erau desrul de .deschişi" :
păreau sa. meargă pîni la a accepta teoria lui Copemic ca ipoteză, nu
însă ca adevăr. Ar fi ceva asemănJ.tor cu procedura fizicienilor contemporani din domeniul energiilor înalte, care consideră orice teorie drept
un instrument de predictie, respingînd fenn pretenţia ei de adevăr ca
fiind metafizică şi speculativă. Nu trebuie uitat apoi că Bisericii ii
revenea să se ocupe de "calitatea vie,ii" şi sa. răspundă întrebărilor
fundamentale despre origine şi scopuri. De aceea, era pînă la urmă
justificat să dorească a-i proteja pe oameni de consecinţele unei doctrine
eficiente in domeniul ei, "dar incapabilă să susţin.3 o viaţă armonioasă"
(p. 131-133). Concluzia lui Feyerabend (care, de altfel, nu este singulară,
intre altii Pierre Duhem gîndea la fel) admite că, in esen(ă şi în condi)iile
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE S~IT...
163
.Juli:. învinuirile aduse de Bisericll lui Galilei erau .,ra(ionale", iar
h'lllalivele actuale de revizuire a procesului deootl .,oportunism şi lipsa.
111• pcrspeclivA" (p. 125).
!. Scopul lui Feyerabend - dupA cum o mAnurisqre undeva - nu
r\ll' sa înlocuiască un set de reguli generale prin altul, ci să arate cll
lualc metodologiile. chiar şi cele mai evidente, îşi au propriile limite.
hlcillismul, de pildă, comideli dl există o rationalitate universala (legea
tliviu3, justitia), independentă de modalitlti, context, circumstante
i!!luricc, dind naştere la slandarde aplicabile la modul general. Pouivit
naluro~lismului, regulile şi standardele sînt obtinule prin analiza tradiliilur. ceea ce, in cazul ştiintei, care incorporeazl mai multe traditii.
n;tşU.: riscul promovlrii unor slandarde incompalibile cu obiectul studiat
1>ar dad idealismul pretinde ca ra1iunea guvemeazJ complet cercetarea,
u;lluralismul sustine, dimpotriva:, ca raliunea este deplin detenninatl de
~:cn:ctare. Din această aporie, Feyerabend iese adoptind o perspectiva:
intcrac)ionislă, care implica deplasari de la ipotezl spre observa)ie şi de
li! uhserva)ie spre ipoteza., prin ajusd.ri reciproce. Finalmente, ajutindu-se
de cAemple asupra c.hora nu pot stlrui aici, el înceartl sa. demomtreze
~.:~ uneori trebuie sa. ne debarasllm pîni şi de standardele cele mai
solide, cum ar fi, de exemplu, aJ "ooncootradic)iei" (îo care unii filozofi
..:rcd .,precwn in dogma imaculatei conceptii a Fecioarei" ! ), ori sa.
;nxcptmlteorii .. i~mistenre", fiimca: tocmai ele se pol dovedi fructuoase
(1>- 233-236). Episremologia pentru care pledeazl! se dovedeşle flexibilA
şi imaginativA, raJionall intr-un sem nominalist al tennenului; ea
..:unsidera: raJiunea drept o wrietate de procedee justificate pentru a
nhtine controlul inlr-o situalie dati, nu o trlsărurl generala:, o eseoţl
..:umună oriclrei practici ştiinlifice.
in mod obişnui!, profanul tinde sll creadA cA organele de siml nu-l
inşala: şi ca. pe traiectul dintre el şi lume nu apar factori care sl-i
distursioneze reprezentarea. Dar ~i omul de ştiinţi îşi structureatJ
teoriile şi uzeazJ. de tehnici implicind presupozitii pe care le ignori ori
uu le poate tesla. Spre a analiza felul in care observlm şi a conştientiza
implicitllrile care ne modeleazl viziunea, e oecesali o critid "dio
a1;1r!1.", sustrasa. inerentelor noastre. Clei ceea ce nwnim "evidenta"
~.:untine nu numai o descriere mai mult sau mai pu)in obiectiva: a stirii
tic lucruri. ci şi elemente subiective şi mitice. Ataşamentul ineilial fali
de ceea ce ne e familiar poate fi învim doar prin adoptarea unor ipote1.e
164
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
alternative. Avem pur şi simplu nevoie de a construi .. o lume imaginara.
(a dream·wor/d), ca sll descoperim trlsll.turile lumii reale in care locuim".
Prima treapta. in critica faptelor, a procedurilor şi a no,iunilor familiare,
constă in încercarea de a "rupe cercul", de a inventa un nou sistem
conceptual, care sA se confrunte cu cele mai alent stabilite rezultate
observa,ionale şi cu cele mai plauzibile principii teoretice. Acest demers
contrainductiv este- ni se spune- "rezonabil" şi are totdeauna şanse de
succes (p. 21-23).
Feyeraberxl apără ferm prerogativele gîndirii creatoare, libere, inventive,
deschise controversei, care caulă .. mutll.ri noi" şi se opune cu hotllrire
dogmatismului şi soluJiilor rutiniere. În aceast.ă privinţl, coincide in
opinii cu Karl Popper, marele său adversar, împăn!şind cu el pretuirea
spiritului critic, ca instanta. majoră, indispensabilă activit.ălii intelectuale .
.,Unanimitatea de opinii poate fi potrivită unei Biserici rigide, unor
victime ahtiate de mituri vechi sau noi, unor discipoli slabi sau voluntari
ai vreunui tiran. Cunoaşterii obiective îi e însă necesară diversitatea de
opinii. Doar o metodă care o incurajeazA e compatibilă cu o perspectivă
wnanist.ă ... (p. 31-32) Pluralismul este o necesitate, nu doar în politid,
in ane ori in materie de credinte, ci şi in ştiintâ. De aceea, nu e nimic
surprinzâtor în faptul eli nu exist! o s.ingurll teorie a cuantelor, enun~tă
in acelaşi mod de toti fizicienii. Diferentele dintre Bohr, Dirac, Feynman,
von NeumaM sugereaza. ca. teoreticienii ajung sa. se deosebeasca. între ei
precwn catolicii de protestanti : uzearl de aceleaşi texte, dar le interpreteaz.J. in sens contrar.
3. Între aseqiunile lui Feyerabend care au stirnit vilvll, se numără
desigur şi cea care postulearl d ştiinta nu e decit .,o traditie printre
altele"', cu prerogative de cunoaştere nici mai mari, nici mai mici, ci
doar diferite. Traditiile, ne spune autorul • .,nu sint nici bune, nici rele,
ele pur şi simplu exist.ă"'. Şi adaug! propozitia şocantă: .. Obiectiv
vorbind, adică independent de participarea la o traditie, nu se prea
poate alege intre umanitarism şi antisemitism .. (p. 225). in alta. carte a
sa, de care va veni vorba mai jos, Farewel/to Reason, regăsim formularea
tranşant-a.: .,Afinn eli nu există nicio ratiune obiectivă de a prefera
ş1iin1a şi ra}ionalismul occidenlal allor lradi!ii" (Fey<rabend, b, p. 338).
Rationalitatea, traditie ea însăşi, n-ar avea calitatea sa. arbitreze intre
traditii. deci să se pronunte în favoarea uneia sau a alteia, de pildă, sll
aleagă în litigiul dintre ştiintă şi credinta.. dintre gîndirea logic-ra)ională
CONFRUNTAREA F.I.RA DE SFiRSIT. ..
16l
cea mi tico-simbolică. Dar dacă aşa stau lucrurile, ar reieşi, continuind
llll"UI dilemelor, că este ilegitim să prefer~ democrajia diclaturii,
r1vilizatia barbariei, autonomia persoanei supunerii oarbe pe care o
ll'dama toate fundamentalismele'! Şi atunci se pune intrebarea dacă nu
nun va o op]iune valorica. nu poate fi sus1inută prin argumente, dacă nu
cumva motivarea ei e doar produsul credin)elor, ideologiei ori al determinarilor instinctuale. Să nu existe realmente nicio şansă de a infringe
)!.au de a limita subiectivismullegat firesc de orice luare de pozi)ie '! Să
fie imposibilă o compara)ie pe baze cit de cit obiective între culturi şi
trc~.di(ii '! Practica ne obligă totuşi, vrlnd-nevrind, să proceda.m la asemenea
comparajii; le efectuăm atunci într-o slare "somnambulica.", după
expresia lui Andrei Comea (A. Comea, a, p. 43) '! Ori poate ne lăs~
aleşi in loc sli alegem? Neutralismul axiologic al lui Feyerabend pune
mari şi delicate probleme. Voi reveni mai jos asupra lor. Deocamdată aş
vrea să continui expunerea tezelor autorului.
Faptul că ştiinta occidentală domina intreaga lwne nu se explică,
dupa Feyerabend, prin aceea că ratiunea ar fi fost exploatată în "rationalitatea ei inerentă", ci prin folosirea fof\ei (na)iunile coloniale şi-au
impus pretutindeni modul de viaiă şi slandardele de civilizatie), ca şi
prin nevoia imperioasă a popoarelor defavorizate de a se inanna cu
mijloacele militare moderne, atit de eficient dezvoltate de Occident.
lnvadindu-i pe altii, omul alb a disous in numele "progresului cunoaşterii"
obiceiuri şi traditii adesea de mare pret. Iar dacă vechile doctrine şi
miturile primitive par de multe ori stranii şi lipsite de sens, aceasta se
datorea.d faptului că infonna1ia pe care o contin este fie necunoscută,
fie distorsionată de filologii şi antropologii nefamiliarizati cu culturile
cercetate. Un exemplu privilegiat dat de Feyerabend se referă la comuniştii chinezi, Hiudati că ar fi combătut "şovinismul" ştiinjei occidelllale
(constînd in tendinta de universalizare a propriilor principii şi metode
prin "lactici de presiune, intimidare şi lobbyn). Dîndu-şi seama de
primejdiile acestui "şovinism", panidul comunist ar fi intervenit in
favoarea restaurării unei importante păf\i a moştenirii intelectuale şi
cmojionale a poporului chinez, în panicular ar fi promovat, ca o
contrapondere, medicina traditionala., capabilă efectiv de rezullate specta)1
culare (Feyerabend, b, p. 163). Feyerabend nu
neagă,
desigur,
că
medicina europeana. a contribuit la eradicarea unor maladii infec1ioasc
şi, putem adăuga, la reducerea monalită)ii infantile şi prelungirea duratei
\66
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
medii de via\J, etc., dar nu vrea sa accepte că ar fi unica traditie care are
lucruri bune de oferil,
că
n-ar exista
şi
alte fonne de investigatie
şi
terapie importan\e (p. 37-38).
in schimb, în cazul Japoniei, Feyerabend admite câ asumarea deliberată a viziunii şliintifice occidentale asupra lumii, deşi socotită .,barbad."
de multi conservalori niponi, a dus la succese sub raport material şi
tehnologic, deoarece a oferit o motivatie puternică oamenilor, fa.rll a-i
lega de o anumilă ideologie. Stiinta- sugerează filozoful- e ca un steag.
E unitar, însă sub faldurile lui fiecare poate face ce vrea. Dar pentru
"marginali" (oulSiders), din rindul cJrora citeaza pe mozofi, mistici, profeţi
New Age, .,uniformitatea" devine .,un dezastru", pentru câ-i impinge la
angajamente din cele mai înguste ca orizont spirituaJ (p. 250).
În prefa~ editiei din 1987, Feyerabend tine sa reclame, ca un articol
de crez, ideea egalită(ii de tratament intre ştiintâ şi traditii : "Ştiin~
poate sta pe propriile-i picioare, neavind nevoie de vreun ajutor din
panea ra)ionaliştilor, a umaniştilor, a marxiştilor şi a altor mişcâri
religioase similare"; la fel, "culrurile nonştiintifice, procedurile şi
presupozi)iile lor stau pe propriile picioare şi trebuie să le lie îngăduit
sa procedeze aşa". Şi fiindcă ştiin(a ocupă o pozilie de for)ă în societatea
contemporană, ceea ce atrage după sine pericolul împietării asupra
domeniilor pe care nu le controleaza, Feyerabend insistă săi se prezerve
statutul autonom. Programul sau este liberal, dar iremediabil atins de
utopie: "Şti in~ trebuie să fie protejată de ideologii, iar societAtile,
îndeosebi societătile democratice, sJ fie protejate de ştiintă ... intr-o
democraţie e imperativ ca instirutiile ştiintifice, programele de cercetare
şi planurile sJ fie supuse controlului public, ca între stat şi ştiintă să fie
introdusă o separatie, asemănă:toare celei existente intre stat şi instirutiile
religioase, ca ştiinta să fie propagat.l!i ca un punct de vedere printre
altele, şi nu drept calea unică spre adevar şi realitale" (Feyerabend, a,
p. VIII). Toate revendicările acestea nu depaşesc un stadiu pur deziderativ,
intrucit Feyerabend nici nu-şi pune problema căilor prin care ar putea fi
transfonnate în fapt De altfel, programul însuşi Iimine contradictoriu,
cîtă vreme individualismul sau sfidător nu numai că nu se disociază, ci
se înclină: admirativ in fa)a etatismului centralist al comuniştilor chinezi,
care voiau să impuna prin mijloace administrative prevalen)a medicinei
traditionale. Şi ştim bine că sintagma "mijloace administrative" are un
caracter eufemistic; ea inseamna, de fapt, represiune şi teroare..
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiRŞIT...
167
Pentru a întregi imaginea, nu totdeauna foarte coerent;}, a lui
l:cycraberxi, voi reline citeva dintre precizările şijudecă~ile retrospective
t.:uprinse în ultima prefata, la Against Method, din 1992. combinindu-le
t.:u unele aserţiuni din Farewellto Reason. Recapitulind ce s-a petrecut
semnificativ de la aparitia primei sale căzli, aUiorul găseşte ca: tezele de
bad i-au fost confirmate. Caracterul nonunitar al ştiin)ei, rolul dogmatic
al ra)ionalizării, importanta factorilor extraştiin)ifici in ob)inerea unor
rezultate eficiente, defini)ia negociată a ceea ce este un .. fapt", inexistenla
.. soluliilor generale" etc. -toate acestea au cîştigat in conştientizare şi
audien1o1. E clar acum - noteaza: Feyerabend - c~ e nevoie de o noua.
lilozofie, indeosebi de noi tenneni. Cercetătorii se întreabă astfel dacă
ci produc "descoperiri" sau "inven,ii", oricit de "obiective" le sint
rezultatele. "Vom continua oare să utilizăm tenneni demodati ca să
c.Jescriem noile stdpungeri sau ar fi preferabil sa ne folosim de un nou
limbaj? Iar poe)ii şi jurnaliştii nu ne-ar fi de un mare ajutor in gAsirea
acestui limbaj?" Pe de altă parte, schimbările survenite ridica: din nou
problema rap<Jrturilor dintre ştiinta, şi democratie, "pentru mine - ne
incredintează autorul- cea mai importantă chestiune". Căci- se explică
el- "motivul meu principal de a scrie aceastJ. carte a fost unul umanitar,
şi nu intelectual. Am dorit sli-i ajut pe oameni, şi nu să sporesc
cun~terea". Autorul nu se consideri un "populist", nici un "relativist",
pentru care nu exista. "adevlruri în sine", ci doar adevăruri valabile
pentru cutare ori cutare grup şi/sau irxtivid. "Tot ce spune ca: non-experţii
ştiu adesea mai mult decît experJii şi el trebuie, de aceea, si fie
consultati, că profetii adevărului (incluzindu-i pe cei ce uzealJ de
argumente) sînt adesea punati de o viziune in conflict cu datele reale pe
care e de presupus eli au a le explora." (p. Xlll)
in Farewell 10 Reason g!sim aceiaşi cai de bătaie: scientismul
triumfalist, rationalismul dogmatic, opacitatea conservatoare, inchiderea
rigid! în sistem, teama de nou, prevalenta acordatJ. ştiinlei fatli de alte
traditii. Adversarul relativismului de adineauri se declară acum relativist,
ceea ce nu e chiar o surpriză pentru cine 1-a citit atent (surprinzătoare
era fonnularea citată mai sus!). "Scopul meu- scrie Feyerabend- e sa
arăt că relativismul este rezonabil, uman şi mai răspîndit decit se crede
in general." (Feyerabend, b, p. 21) .Rezonabilul", cum se vede, e
conotat pozitiv, constituind in ochii "anarhistului" autor, ~a cum am
mai constatat urmJ.rindu-1, o caracteristică a gîrxtirii adecvate. Explicat ia
168
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
e simpla.: ea se leagii de nominalismul pe care l-am semnalat deja, ca
şi de distinc,ia introdusa. in Farewel/ to Reason intre ceea ce e .,ra)ional"
(rezonabil) şi ceea ce e postulat substanJialist, ca Ratiune (cu majusculll).
O serie de ginditori, .,confuzi şi zdruncinaii de complexitlllile istoriei,
au zis adio ratiunii, inlocuind-o printr-o caricatura. ... o RaJiune, cu R
majuscul, ca sll-mi utilizez propria tenninologie. Ea a cunoscut un mare
succes printre filozofii care nu iubesc complexitatea şi printre politicieni
(tehnocraJi, bancheri etc.) dispuşi sJ dea o anume clasă luptei lor pentru
dominarea lumii. Aceasta inseamna. un dezastru pentru ceilalli, adică
pentru noi toti. A venit vremea sa-i spunem adio" (p. 21-25).
Asaltul irotionalului
Unul dintre fenomenele semnificative ale secolului XX îl constituie
resurgenta tipului de cunoaştere pe care-I voi numi, printr-o sintagmă
imperfecta., mitico-simbolic. Acest mod de reprezentare şi gindire a
interiorilltii sufleteşti şi a lumii, în intreaga bogl!)ie a aspectelor ei
vizibile ori inaparente, dar care nu dispune de un domeniu rezervat, de
vreme ce, în afară de mitologie, mistică, religie, magie, contamineaza.
şi ştiin1a, şi anele, şi literatura, constituie cea mai imponantă provocare
la adresa ra)iunii, sub ipostaza ei canonic"ă, aristotelico-galileiană. Spre
a indica rapid pulsul vremii şi orientarile comemporane, voi extrage cite
un pasaj din douA cllrti pe care le separa. trei decenii. Cel dintîi apartine
lucrării lui Gilben Durand Structurile antropologice ale imaginarului
(1969). latl-1: .Civilizatia noas1rol ra[ionalislă şi culrul ei penlrU demistificarea obiectivă se vlld înecate in fapt de n:surgen)a subiectivitl)ii
vexate şi a ira)ionalului. În mod anarhic, drepturile la o imagina)ie
plenarl! sint revendicate atit de multiplicarea psihozelor. de apelul la
alcoolism şi stupefiante, de jazz, de ciudate hobby-uri, cit şi de doctrinele ira)ionaliste şi exaltarea celor mai infonnale forme ale anei"
(Durand, a, p. 529). Cel de-al doilea lexl, din 1997, ii apafline lui Claude
Rivi~re (Socio-amropologia religiilor): "Ideea c3 sacrul se retrage cind
ştiin)a progreseaza. este banală. Şi, cu toate acestea, nimic nu este mai
pu)in sigur l ... De la credin)a in farfurii zburlltoare pina. la cultul
starurilor din spon, cinema, televiziune, de la fascina)ia exercitata. de
un lider autoritar (Hitler, Stalin) pînllla misterul redutabil al unui virus
care-i leaga. intre ei pe Eros şi Thanatos, de la atracţia faţă de zeul-ban
CONFRUI'ITAREA FĂRĂ DE Sfi~IT...
169
pin:!. la gustul estetic pentru o naruli ecologic puii, viata obişnuita se
~t:ald:i in mysterium,fascinans şi 1remendum. Un sacru desigur eratic,
Jk: ..:are, vorbind despre sacrul •sălbatic•, Bastide 1-a opus sacru.Jui
domestici! de Biserici ! Reapari,ia ezoterismului ca mod de a decripta
insuliiUI, bizarul, noule tot un semn al permanen1ei credin)elor in foile
magico-religioase" (RiviCre, p. 26). De notat câ cei trei termeni:
m_vsterium, fascinans, lremendum sint folosi\i de Rudolf Oua intr-o
carte faimoasă: Sacrul. Despre elementul irational din ideea divinului
~;despre relatia lui cu ra{ionalul (1917) pentru caracterizarea .,nwninosului" (de la numen, prin analogie cu lumen}, categorie care exprimă
puterea divi~. dar nu e sesizabila. conceptual: .,Nu-i poli ajuta pe
oameni s--o înleleag~ decit incercind să-i c~l~uzeşti, pe calea analizei,
spre acel punct al propriului lor sunet de unde ea poate apoi s~ ţişneasdl
şi sa izvorasd singur!, flcindu-i conştien(i de existen(a ei" (Ono. p. 15).
În planul ideilor, interesul crescind pentru laiUrile ira1ionale ale
sufleiUiui omenesc, concretizate in perioada interbelicâ de voga psiha11.1lizei ori de cercetările antropologice ale lui B. Malinowski, F. Boa.s etc.,
s-a manifestat, dupa al doilea război mondial, şi probabil nu flr!
lcglUura cu ororile sale, printr-o lunga serie de lucrari pe care nu le pot
evoca aici. Printre numele savanţilor ce au dobindit o larga audientJ,,
alaturi de Ernst Cassirer, Claude Uvi-Srrauss, Roger Caillois, Roger
Bastide, Gilbert Durand, Georges Dwm!zil, Henri Corbin ş.a. se număr.!
Mircea Eliade şi, uhim venit, imâ, din nenorocire, plecat mult inainte
lle a-şi fi dat intreaga mlsura, Ioan Petru Culianu.
Revaloril!lrea miturilor
Trasatura comuna a tuturor autorilor contemporani care se ocupa de
mituri şi magie e ca denunt~. direct sau implicit, caracterul europo..:entric şi intelectualist al antropologiei de la inceputul secolului XX.
reprezentata. printre allii. de James Frazer, cu celebra lui colectie
Creanga de aur, ori de L. Uvy-Bruhl, cu teoriile sale despre "mentalitatea prelogică ". Tezele noii ştiinle antropologice sînt clare, corespunzind
unei lumi decolonizate şi unei civilizalii in proces rapid de globalizare:
aşa-zişii "primitivi" nu sint inferiori, ci defavorizati; ei ilusuea..d o
altă fa(ă a inteligentei omeneşti decit cea a lumii euro-atlantice; mitul
uu c o legendă mincinoasă, care poate şi trebuie inlăruratJ., cum afinna
110
INTERPRETARE SI
RAŢIONAUTATE
ra)ionalismul in zilele lui de glorie, ci un mcd de gindire semanlic
autonom, avîndu-şi propria sfer~ de adevăr. Nu este - cum spune
Mircea Eliade- .,o creaţie puerilă şi aberantă a unei umanităti primitive,
ci expresia unui mod de a fi in lume" (Eliade, a, p. 126).
O prezentare descripciva a universului mitic nu este uşor de !leul, in
masura in care autorii chemati in sprijin nu sînt totdeauna de acord intre
ei. De allă pane, apar diferente şi în folosirea tenninologiei. Avenismennd
lui Uvi-Strauss e, de aceea, bine-venit: "Notiunea de mii e o categorie
a gindirii noastre, pe care o folosim în chip arbitrar pentru a cuprinde
în acelaşi tennen lentativele de a explica fenomene naturale, opere de
literatura orală, speculatii filozofice şi cazuri de apari)ie a unor procese
lingvistice în conştiinta subiectiv~" (Levi-Strauss, b, p. 29).
Majoritatea autorilor considera. discursul mitic ca pe o ronn;l antagonislă şi, în acelaşi timp, complementară a discursului rational, coextensiv;l
cu îns;lşi dezvoltarea lui Homo Sapiem. În versiunea sa originara.:, el
rezida. intr-o povestire indrcatâ de simboluri, care râspunde întrebitrilor
fundamentale, privind originea universului şi a oamenilor, moartea,
suferinta. rela\iile cu narura şi cu zeii, lumea de .,dincolo". cum au
ajuns sit existe lucrurile şi meşteşugurile etc. Nâscut şi dominant în
societâtile arhaice, discursul mitic supravie\uieşte in contemporaneitate,
sub înfl,işltri diferite, adesea înşclittoare, ca investitie simbolid şi elan
al imaginarului.
Edgar Morincrede a pulea distinge in gîJX.Iirea mitică douâ "paradigme"
(în sensul de relatie specifica.: şi imperativ~ intre categorii sau notiuni
dominante, care deLennină o anumita. utilizare a logicii, a semnificatiei
amamblului şi a viziunii despre lume). Prima paradigma. este .,a inteligibilitătii prin viu, şi nu prin fizic, prin singular, şi nu prin general, prin
concret, şi nu prin abstract" (Morin, a, p. 160). În adev!r, universul
mitologic apare ca "animist". Cauzalilatea fenomenelor nu e nicicdată
obiectiva. şi abstracta.: stîncile, fluviile, muntii sînt antropomorfi. ca şi
zeii; tot ce se întîmpla.: e produs de entititti vii; fiinta umană e de
aceeaşi naturll. cu plantele, animalele, obiec1ele neimufietite, iar aceasta.:
strucrurJ. analogică a realilâ\ii fluidizeaza.: frontierele dintre regnuri,
permite trecerile dintr-o zonă in alta, orice putînd fi convenit in orice.
Cum spune Cassirer, "tr!silrura caracteristica. şi remarcabilll. a lumii
mitice este legea metamorfozei" (Cassirer, b, p. 118).
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFIRŞIT...
171
('ca de-a doua paradigmă preconizată de Marin constâ "într-un
pnm.:ipiu semantic generalizat, care elimin! tot ce nu are sens şi atribuie
!l.t'lllllilicatie oricărui lucru ce survine". Ideea e el în universul mitologic
1111 există contingen\â, nici locuri vide, d are loc o continuli prolirerare
n scnsurilor. O consecintă a excesului de semnificatie ar constirui-o
.. unidualitatea fiintei", faptul domul arhaic lriieşte în realiratea empilic:l şi, deopotrivă, in lumea legendara. a unui .,alter ego", care ii e
nmsubslan)ial. Acesl "alter ego" se separ! de corp în timpul visului ori
in momentul morJii, ciOO devine spectru sau fantoml, continuînd să
hintuie lumea celor vii, deşi tri.ieşte "dincolo" (Marin, a, p. 160-161).
Celor douJ "paradigme" propuse de Edgar Marin, le-aş ad!uga o a
treia, accepratâ de majoriratea specialiştilor. O voi defini printr-WJ enun)
al lui Cassirer: .,Mirul este W1 produs al emo1iei şi fundamentul lui
t:moJional îmbibl cu propria culoare toale produqiile sale. Coerenta lui
depinde mai mult de unira1ea de simJire decit de regulile logice" (Cassirer,
h, p. 118). Mitul nu line de ra~une, ci de credin!<l. El nu poale fi respins
prin argumerue, e imun criticii şi falsificării. Prezinta tr!slturi similare
cu inconştientul, suna pulsiunilor şi a libido-ului, dar şi a fantasmelor,
care traduc in limbaj simbolic anxietl,ile şi conflictele existenJ,ei.
O precizare esenţiall face Uvi-Strauss. El observi el într-W1 mit
s-ar pilrea că se poate intimpla orice, d subiectul tolereuJ orice
predicat, d nicio relaţie imaginabil! nu e imposibil!. Totuşi, deşi
;1rbitrar in esen&a. consta~m ca. aceleaşi mituri, cu tri.s!turi similare, se
rcg!sesc in diverse regiuni ale lumii. De unde dilema: .,Dacă con)inutul
unui mit este in întregime contingent, cum ne putem explica faptul că de
la un capii la altul al plmîntu.lui mirurile sînt alit de asemlnlloare '! "
(levi-Sirauss, c, p. 248). Prin """"" c.l mitul are o dublA Slructur.l:
istorica. şi, în acelaşi timp, anistorica., el se refera. la evenimente care au
avut loc înainte de facerea lumii sau foarte de demull, dar corunituie şi
n 5chemă "dotată cu o eficacitate permanent.~". Mitul es1e limbaj, dar
substanl3 sa nu se afli nici în stil, nici în sintax!, nici în modalilatea
nara)iunii, ci in istoria povestită, iar seru;ul acesteia .,decoleaz!" dincolo
dt: rundamentul s!u lingvistic, putind circula pretutindeni (spre deosebire. spre pild!, de poezie, a cărei traducere, datoritil simbiozei dintre
.~cmnifica)ie şi expresie, se dovedeşte uneori dificilă şi oricum, chiar in
c;1zurile cele mai reuşite. ~ine aproximativ!). De aceea, mitul ar
172
INTERPRETARE $1
RAŢIONAUTATE
putea fi definit drept o modalitate a discursului situată la antipodul
poeziei (ibidem, p. 2Sl-2S2).
Conrributiile esentiale ale lui Mircea Eliade in revalorizarea miturilor
se situează pe terenul istoriei religiilor şi au in vedere, la nivelul lor cel
mai general, dialogul dintre omul arhaic şi omul modern. Marele sau
merit este, cum a afinnat-o Gilbert Durand, de a fi generalizat nojiunea
de mit, descoperindu-i rolul fundator (Vatra, nr. 6-7, 2000, p. 84-SS).
Pentru Eliade, mirul întemeiază ontologic sacrul intrucit povesleşte
istoriile zeilor şi ale eroilor civilizarori, iar acestea servesc drept arhetipuri, drept mCKiele exemplare, pe care membrii colectivităiii le imita,
le repeta şi le comemorează ritual. in societăjile elenistico-orientale,
riturile au şi func1ia de a-i scoate pe indivizi de sub "teroarea istoriei",
prin regenerarea periCKiica a timpului cosmic, gindit a se desfăşura în
cicluri, reproductibile ad infinitum. De-abia iudaismul şi creştinismul
au inlocuit mirul "eternei reintoarceri" printr-o conceptie liniară şi
ireversibila a timpului. Dar - crede Eliade - "in momentul in care
istoria ar fi in stare- ceea ce nici Cosmosul, nici omul, nici bazardul
n-au reuşit pin! acum sa fad - sa aneanlizeze speta uman! în totalitatea
ei, s-ar putea sa asistăm la o tentativa disperata de a interzice ..evenimeruele istoriei.. prin reintegrarea societalilor wnane in orizontul (anificial
pentru de dictat) al arhetipurilor şi al repetarii lor" (Eliade, a, p. 112).
Exprimarea e nefericita (dci .,cine" ar putea .,asista" la abolirea
istoriei, daca spe(a umana ar fi "aneantizat~"?), iar ideea în sine
frizează utopismul, ima ceea ce ne reJine e sugestia unei anwnite
nostalgii a "perfeqiunii inceputurilor".
Ea se regaseşte şi in alte locuri, de exemplu in Sacrul şi profanul
(19S1), unde compara(ia aşa-zisului primitiv cu civilizatul pare a-1
privilegia pe cel dintii. Omul socieiJJilor premCKieme - scrie Eliade .,aflat in fata unui copac oarecare, simbol al Arborelui Lumii şi imagine
a Vietii cosmice ... poate ajunge la cea mai inalta spiritualitate : intelegind simbolul el reuşeşte să triiasca universalul". in schimb, omul
mCKiern areligios, in fa(a aceluiaşi copac, "cifru al vie)ii sale profunde,
al dramei care se petrece în inconştientul său". râmine opac la .. uni versa] n.
doar in pane izbhit de criza care-i zdruncin! echilibrul psihic (Eliade,
b, p. 184). Eliade adaugă eli inconştientul preia rolul religiei, oferindu-i
individului "solutii la problemele propriei existente", ceea ce sun!
bizar, in masura in care ultimul lucru pe care-I putem aştepta de la
CONFRUt<rAREA FĂRĂ DE SFIRsiT...
171
llk'CIItştient este sa. dea "sol1.1(ii". În orice caz, religia ar asigura .,iruegritalea"
r•i~tcn(ei şi
tot .,prin ea", prin religie aşadar, existenca ar deveni
.. nc;aloare de valori" (ibidem, p. 185). Evitind polemica de cuvinte şi
fnt.:cn:ind sa evaluez ideile, nu în expresia liternlă, ci in spiritul lor, am
1111prcsia ca. exagerarea unor fonnulllri se explici prin voin1a reabiliiJ.rii
'lllt.:rului intr-o civilizaiie intemeiati pe ra(ionalizare, surda. la apelul
lranscendeniei, în care "riturile devin confonnism birocralic" (Marin.
Vmm, nr. &-7, 2000, p. 89).
liilbert Durand şi imagiMrul simbolic
In ~:urentul de resurgeota: a gindirii mitico-simbolice, contribuiia specifici
a lui Gilben Durand poartă asupra imaginaiiei. Aceasta e cunoscuti, în
mnc.l curent, sub două ipostaze : pe de o pane, ca facultare de a produce
prin imitatie copii mai mult ori mai pucio fidele ale realitiiii, dar şi
n:prezent~ri ale lucrurilor absente din cimpul vizual ori inex.istente,
deci închipuite; pe de alti pane, ca aptitudine de a combina imagini,
idei, reprezentări, de a construi aşadar obiecte şi universuri fic,iooale.
1)ac3. în decursul vremii, modalilatea reproducerii a fost adesea depret:îat3. (incepind cu Platon) drepl o cunoaştere slab~. nonpertinentl,
modalitalea producerii inventive a stîrnil, la rîndu-i, suspiciuni, datoritl
faptului c3. poate promova lesne neadev3.ruri ori credinte iralionale (la
folie du logis).
Pentru Durand, care-i unneazl! pe Piaget şi Bacbelard, imagina)ia
este .,un dinamism organizalor", avînd îndeosebi rolul de "a defonna
t:npiile pragmatice fumizare de pert.eplie" şi de a opern cu simboluri
(llurand, a, p. 35-36). În viziunea lui, simbolurile sint desigur semne,
.Jar nonlingvistice, care violeazA adt priocipiul saussurian al relatiei
arhîtrare dintre semnificanl şi semnificat, cit şi pe cel al "liniaril~lii
semnificantului". Ele sînt multidimensionale, .,detin o pu1ere de ruuoet
esen(ial3. şi spontani", C'\'OCA prin fonna sensibil~ ceva care nu e doar
01hscnt şi imposibil de pert.eput, ci şi indicibil. De aceea, domeniul
predilect al simbolismului îl conslituie "subiectele înseşi ale merafizicii,
artei, religiei, magiei: cauzJ prima, scop ullim, •finalirate ara scop»,
sunet, spirite, zei etc.". Jum3.latea vizibil~ a simbolului, semnificantul,
pused~ o încftrdturl concreti, de origine fie cosmicl, fie onirict fie
174
INTERPRETARE ŞI
poetică ; jumătatea sa invizibilă
RAŢIONALITATE
e "infinit deschisa.", are caracterul unui
sens secret, inepuizabil, intr-o fonnulare frapanlă, este .. epifania unui
miSier" (idem, b, p. 1(>.18).
Prin cartea sa Les struclures anthropologiques de 1'imaginaire (1960),
Gilbert Durand incearcA sli restaureze prerogativele imaginatiei şi ale
gindirii simbolice, grav încălcate in decursul ultimelor secole de istorie
europeană de preva.len\3. unor tendinte reduqioniste, ralionalizatoare,
alimentate fie de dogmatismul teologic, fie de conceprualismul metafizic, fie de scientismul pozitivist. În acest scop, el înceard sa. identifice
aşa-numitele .,trasee antropologice", pe parcursul c3rora are loc, inlr-un
proces interactiv de mare intensitate, fonnarea imaginarului, prin modelarea reprezentărilor obiectului de c3tre imperativele pulsionale ale
subiecrului. Marile axe care directionează aceste trasee se constiruie în
constelaJii de simboluri (imagini, arhetipuri, miruri) structurate convergent, în functie de un anume izomorfism. Inventarierea şi apoi clasificarea
lor combină notiunea de "gesruri dominante", imprumutate reflexologiei
lui Behterev, cu consideratii de ordin antropologie şi fenomenologic.
Rezulta un mixaj de categorii dualiste (regim diurn şi regim nocrurn) şi
categorii tripartite (dominante de posrură, digestie şi copulatie), corespunzînd strucrurilor denumite schizomorfice (eroice), mistice (antifrazice)
şi sintetice (dramatice). Tabloul general e o constructie impresionantă,
poate prea simetric! spre a fi deplin plauzibilA. N-am însă competenta
sa. mă pronun1 şi, în orice caz. ceea ce ma intereseaza in contextul de
fată sînt indeosebi concluziile anchetei lui Durand in planul conflicrului
dintre mythos şi logos.
Din acest punct de vedere, o perspectivA profitabilA o ofera o
tipologie a henneneuticilor preconizată de Paul Ricreur într-un articol
din 1963. Constatînd cA orice simbol e dublu, cA el este .,efect",
"simptom", dar, în acelaşi timp, şi "purtător de sens", Rica:ur posrula
existenţa a douA henneneutici egal legitime : una, .,arheologica", preocupată de demistificarea simbolurilor, de lecrura lor !ucida şi implacabilă,
spre a vedea ce anume vor sA spunA ; alta, .,escatologică .. , interesatA nu
de originea simbolurilor, ci de functionalitatea lor esen1ială. de puterea
lor ingenuă de figurare. Cea dintîi smulge măştile, dezvaluie cum se
deghiuaza pulsiunile şi libido-ul (Freud) ori winJa de pu1ere (Nietzsche)
ori interesele economice (Marx). Cea de-a doua incearca sa valorifice
jocul evocator al imaginarului, nu inapoi, spre origini, ci inainte, spre
CONFRUI<TAJtEA FĂRĂ DE SFIRSIT...
17~
lumile posibile. Ric~ur linea sâ accentueze d nu trebuie sa. neglij!lm
111t:iuna dintre cele doua. henneneutici. Ca oameni moderni, ca fii ai
unei civilizatii care a "dezvrJ.jit" lumea - dup!l expresia lui Weber -.
!i!illlcm deprinşi cu munca de demistificare, o comiderâm drept apartinind .. necesarmente oridrui rapon cu simbolurile". În acelaşi timp insa
rcsinllim nevoia de a interpela emblemele, metaforele, alegoriile, semurilc figurate in realitatea prezentei lor enigmatice, care desd.tuşeaz.A
puterile poeziei, trimilind spre un transcendent inaccesibil existentei
lliurne . .,Convergenta semurilor antagoniste trebuie gîndită şi interpretata ca un pluraJism coerent" (Ricccur, b, p. 16S-183}
In L'imagination symbolique, aplrutl in 1964, Gilben Durand preia
distinc(ia lui Ricccur intre henneneuticile disjuncte, dar complementare,
cu doua. rectificâri imponante. În primul rind, el atribuie hermencuticilor "arheologice" denumirea de .,reduc ti ve", iar hermeneuticilor
cscatologice pe cea de "imtauratoare", inlocuind discriminarea neutră
~i descriptiv! a lui Ritnur printr-o judecată net axiologica. În prima
categorie, conotatl negativ, dci reduc(ionismul are o foarte proastă
rcputa,ie, fiind privit drept o abordare simplistl, nemotivată, a unui
obiect complex., situează alaturi psihanaliza şi structuralismul lui
I.Cvi-Strauss. Lui Freud îi recunoaşte "imensul merit" "de a fi redat
drept de cetate valorilor psihice, imaginilor, izgonite de ra1ionalismul
aplicat al ştiin,elor naturii". ii reproşeaz.A imi eroarea esen1iall de a fi
lucrat cu un determinism îngust şi rigid, obsedat de sex.ualitate, care ar
reduce simbolul "la aparenta ruşinoasl a libido-ului refulat, iar libido-ul
la imperialismul multifonn al pulsiunii sexuale" (Durand, b, p. 49).
Etnologia lui Uvi-Strauss e criticabill din acelaşi motiv: exlusivismul,
1r.1dus prin transfonnarea simbolului în semn, ceea ce sărlceşte bog31ia
imaginarului.
Cea de-a doua modificare impusi de Durand tipologiei lui Ritnur e
inc~ mai imponantă. El consideri. că henneneuticile escatologice sau
instaurative (carora le apartine, evident, şi propria-i teorie) primeazJ.,
de fapt, asupra henneneuticilor arheologice (reductive), atit din punct
lle vedere genetic, cît şi din punct de vedere func,ional. În concep(ia lui,
J!Îndirea ra'ional-empiricl e doar o pane, o componentă a spiritualită,ii
;m1ple şi esenţiale pe care o comtituie gindirea mitico-simbolica. "Ratiunea
şi inteligen~a, depane de a fi desplr(he de mit printr-un proces de
maturizare progresiv!, nu sini decit nişte puncte de vedere mai abstracte
176
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
şi
adeseori mai specificate de contextul social ale marelui curent de
gindire fantastică ce vehiculează arhetipurile." (Durand, a, p. 485) in
aceasta. perspectivă, ,.sensul propriu (care conduce la concept şi la
sensul adevărat) nu este decit un caz panicular al sensului figurat",
ra'ionaJismul devine .,o structură polarizanta. specialll a cimpului de
imagini", iar ,.sintaxele ratiunii nu sînt decit fonnalizări extteme ale
unei retorici care se scaldă ea însăşi in consensul imaginar general"
(idem, b, p. 83).
Reiese clar din aceste cîteva citate eli Durand acordă imaginarului
simbolic o prioritate care nu e doar cronologică, ci şi ontologicll. Or,
dacă e cu putintl sli privilegiem teoretic in decursul lungii perioade de
.,bominizare a cunoaşterii" (care prin fonnarea limbajului a deconectat
perceptia de ceea ce e perceput şi reprezenlarea de obiectul reprezentat)
o predominare a animismului şi magiei, devine tot atît de necesar sa:
postulllm, chiar ÎD această epocll arhaică, existenţa unei anumite abililll.ti
tehnice, preludiu incâ rudimentar al gindirii empirice şi rationale. Oacll
exista - afirrnJ. Ourand - "socielăti flră cercetatori ştiintifici, flrâ
psihanalişti, societa1i cnonfaustice .. ", nu exist!, in schimb, "socieiAii
llii poe!i, 11lra artişti, fllrol valori" (ibidem, p. 103). Însa. oricit de
adînc am scobori pe scara civiliza1iei, constatăm câ in toate societălile
cunoscute, chiar cele mai primitive, oamenii dispuneau, deopotrivă, de
rudimente de tehnică şi de elemente de reprezentare simbolică. Aşa. zisele
"societAti flrl ceocetll.tori" n·aveau nici poeţi, nici anişti; însă membrii
lor posedau atit "ştiinta" elementara de a şlefui piatra, cit şi pe cea de
a desena animale pe pere1ii grotelor. Omul arhaic era capabil să uzeze,
dupll trebuinLJ., de elemente de cunoaştere simbolica. ori de cunoaştere
tehnica. Wittgenstein observa, in acest sens: "Acelaşi slllbatic care, în
mod aparent, spre a·şi ucide duşmanul, ii strllpungea imaginea ştia sâ·şi
construiască o coliba de lemn în mod cît se poate de real şi sll·şi
ciopleascA o săgeata după toate regulile, nu doar in efigie". Voi reveni
asupra chestiunii.
Magia in viziunea lui Uvi-Strauss
De la evaluarea magiei ca o colec1ie de superstilii şi practici aberante,
existente încă la unele popoare primitive sau în rîndurile maselor sarace
şi inculte aflate la periferia societălilor civilizate, pînă la ideile unor
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiRŞIT...
177
~••vanli ~.:ontemporani
de talia lui LCvi-Strauss şi Ioan Petru Culianu este
u uncnsli distanţă. Ca şi în domeniul mitului, după o perioadli de
•k·pn:ciere şi comparaţie preferenţiaUi ijudecind a priori ce nu e euro-atlantic
~~ l'iiJional, conform standardelor actuale, drept inferior), cercetări
nmltiple din sfera etnologiei, antropologiei culturale, istoriei religiilor
au demonstrat că magia nu reprezintă o cunoaştere inferioad, ci un
nit mod de cuno~tere, el ea prezintă puncte de contact nu doar cu
religia (ceea ce se ştia de mult), ci şi cu ştiinta. că e legată de structurile
11\t.:onştientului, ca şi visele, imaginile arhetipale, libido-ul, pulsiunile,
t.:onstituind prin aceasta o prezenta., fie şi estompată, difu..d, ocultată, in
sriritu) fiecăruia dintre DOÎ.
Preluind o defini,ie a Valeriei Flint, Moshe Idei consider! magia
drept "exercitarea unui control supranalUral al fiin)elor umane asupra
naturii, cu ajutorul unor fo["\e mai puternice decit ele" (Idei, a, p. 55).
A~.:cast! definiţie e desrul de generali spre a se aplica unor cazuri din
cele mai diferite. Ea acoperli, de pildli, cele dou! situatii în care
runctionează aşa-zisele "legi" descoperite de Fraur şi enuntate în
fruntea lui Rameau d'or: legea similitudinii (lucrurile asemăna.toare se
atrag între ele; exemplu: "Medicul renascentist vindeca bolile de ochi
cu o plantă ale clrei fructe semănau cu un ochi" [Culianu, b, p. 29]) şi
legea contagiunii (magicianul poate exercita o influent! asupra unei
persoane aflate la distanlă, actionind asupra imaginii ei; exemplu:
duşmanul care nu e de fat! poate fi ucis in efigie) .
.. Controlul supranarural" îl unnliresc şi vrac ii ori şamanii de care
vurbeşte Uvi-Strauss intr-Wl capitol al Antropologiei structumle. Analit.ind relatiile vracilor cu bolnavii in triburi din Brazilia sau Canada,
~.:ercetlitorul consta.l.ă un amestec de ra)ionalitate şi credinte superstiJioase, nu foarte deosebite, la unna unnei, de ceea ce cunoaştem astlzi
inc! in anumite zone rurale izolate. Pe de o parte, vracii co~iderli el
stJrile patologice au o cauza. materiala care poate fi descoperită. La fel,
.. ci dispun de un sis1em interpretativ in care inven)ia personalli joacă un
mare rol şi care ordonează diferitele faze ale bolii de la diagnostic pînă
la vindecare" (Uvi-Strauss, c, p. 213).
Pe de altli parte, practica magiei presupune trei conditii: încrederea
vraciului sau şamanului în eficaciLatea tehnicilor sale; credin)a bolnavului in puterea vraciului; "increderea şi exigenJele opiniei coleclive,
lormind în fiece clipă un fel de cimp gravitational, în sînul căruia se
l'lt.:.
INTERPRETARE SI
178
RAŢIONALITATE
definesc şi se sirueaz~ relaiiile dintre vrăjitor şi cei vrăjili de el" (ibidem,
p. 199). "SituaJia magica." e deci o chesliune de consens colectiv. Însă
consensul se
vivacitate
fundează
pe perfonnan)a vraciului, care
simulează
cu
şi vehemeniă stările
bolnavului, fa.cind ceea ce psihanaliza
a situatiei iniiiale, aflate la originea tulburărilor patologice). De obicei, vraciul nu e complet lipsit de
cunoştinte pozitive şi de tehnici experimentale, ceea ce-i şi explică in
numeşte "abreacţie" (retrăirea intensă
parte succesul. Finalmente, oamenii cer gindirii magice să le dea un
nou sistem de referinJă, in sinul căruia să poată integra date care
arunci erau contradictorii. De aceea, Levi-Strauss vede in conduitele magice "răspunsul la o situa)ie care se dezvăluie conştiintei prin
manifestllri afective, însă a cărei natura. profunda. este intelectuala."
(ibidem, p. 220).
În Gindirea sdlbaticd (1962). cen::etAtorul merge şi mai depane. El
observă în gîndirea primitivului o exigenta. de ordine, nevoia de a
sistematiza obiectele realitllii, de a le cuprinde intr-o clasificare guvernata. de existen)a unor trllsături comune, insll - detaliu semnificativ fllrll a evita contradicliile . ., Dar orice clasificare este superioară haosului
şi chiar şi o clasificare la nivelul proprietlltilor sensibile este o etapa.
clltre o ordine rationalll." De asemenea, e remarcabil faptul că primitivii
implica. totdeauna cauze în producerea oricăror evenimente, doar eli
acestea sint "personalizate". trimit la minia zeilor (cataclisme naturale)
sau provin din vrllji (efecruate de spirite malefice). asupra cllrora însă se
poate aqiona corectiv. Postula~a cauzalitatii este chiar mai puternica.
decît o acceptA civilizatii intrucit ideea de hazard e suprimată. Pentru
primitiv nu exist} nenoroc sau neşansll, ci numai vrllji ori blesteme,
emanate fie de la fiinle naturale, fie supranaturale. Din acest punct de
vedere, deosebirea dintre magie şi ştiintă ar fi el prima postuleaU un
detenninism global, pe cînd cea de-a doua opereaza. selectiv, admitind
că detenninismul e aplicabil doar la anumite niveluri.
Date fiind rigurozitatea şi precizia de care dau dovada. gindirea
magică şi practicile rituale, Levi-Strauss se intreaM dacă n-ar fi legitimă
ideea cll detenninismul, considerat ca .,mod de existentă a fenomenelor
ştiintifice", n-ar fi. "in totalitatea lui, bănuit şi inchipuit, înainte de a fi
cunoscut şi respectat". Iar anticipările, acolo unde ele se manifestă, ar
putea privi atît ştiin)a însăşi, cit şi metodele şi rezultatele pe care ea ar
unna sll le asimileze de-abia intr-un stadiu avansat al dezvohllrii.
pînă
CONFRUNTAREA FĂRĂ. DE SFÎRŞIT...
'"
Avind in vedere toate acestea, antropologul francez estimeaza. c~
"Jlllldirca magică nu este un debut, un inceput, o schită. pane a unui tot
lll.'l'l'iLIÎ7.al inc~". Ea ar alcâtui ,.un sistem bine articulat, independent
~~ouh acest raport de celllalt sis1em pe care il constituie ştiinta, în afara.
1h- omalogia formalll, care le apropie şi care face din primul un fel de
l'lljlrcsie metaforică a celui de-al doilea (Uvi-Strauss, b, p. 150-153).
( 1 cnncluzie cutezătoare şi fascinantă se impune, anume că ştiinta şi
nmgia nu ilus1reazl stadii inegale de dezvoltare a spiritului omenesc, ci,
pur şi simplu, ,.doul niveluri strategice la care natura se lasă atacată de
rntrc cunoaşterea ştiintifică: unul oarecwn adaptal aproximativ celui al
(IC'n:cp(iei şi imaginatiei, celălalt decalat, ca şi cum raporturile necesare,
rnrc fac obiectul oricărei ştiinte - fie ea neolitică sau modernă - ar
l'lltca fi atinse pe doul căi diferite: una foarte apropiata de intuiţia
"'nsibilă, cealaltl mai deplnatl" (ibidem, p. ISS).
Acelaşi efort de apropiere a gindirii sa.lbatice de gindirea civilizata
l·amcterizeazl şi cartea dedicatl de Uvi-Strauss Lotemismului (1965).
l)cconmuind notiunea dragă lui Durkheim, căreia Freud ii corw.crase
n lucrare celebră (,.roman de cea mai puri fantezie", potrivil lui
Malinowski), reputatul antropolog francez pune in lumină caracterul
arhitrar al denumirii, pentru că ar reuni într-o unitate artificiala fenomene eterogene şi ar generaliza firi justificare manifesllri de semnilica(ie localâ. Iluzia totemistl mai an::, după el, şi panea negativa d
validează o discontinuitate între primitiv şi civilizat. "Datorita ciudJ(cnîeî cei s-a atribuit şi pe care au mai exagerat-o interpretările observatorilor şi speculatiile teoreticienilor, totemismul a servit un timp pentru
a inthi presiunea exercitall asupra instituţiilor primitive, cu scopul de
a le diSianla de ale noastre. • (ibidem, p. 127) Opinia sav.mlului francez
c d .. orice spirit omenesc este un loc virtual de experienlă, peo.tru a
controla ceea ce se petrece în spiritele oamenilor, oricare ar fi distantele
ce le despart" (ibidem).
Culianu, magia, erosul şi musca apreră
Mai!, ia de care se ocupă Culianu nu e nici cea a primitivilor, nici cea a
pnpulaliilor inculte şi credule, insule de obscurantism în lumea actuală,
n cea a unor spirite eminente, dintre cele mai strnucite ale Renaşterii,
180
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
epocă pe care o socotim a fi anunţat zorii modernitll(ii. În doul cllJ1i,
cea dintii, locari serio, neincheiata. şi publicata. postum (2003), cea
de-a doua, Eros li IIWgie in Rena1tere. 1484 (1984), remarcabilă prin
eruditie, originalitate şi putere de impact, Culianu se ocupa. de imaginarul renascentist, sub latura, ocultata azi, a culturii fantasticului ori a
.,pneumofantasmologiei", cum a denumit-o Giorgio Agamben (unul
dintre pu\inii săi precursori, alaturi de compatriotul nostru, Robert
Klein). Bazîndu-se pe traditia platonică a omologiei dintre macrocosm
şi microcosm, potrivit careia sufletul omenesc avea calitatea de .,compendiu al lumii ideilor", cărturarii reprezentativi ai vremii, indeosebi
Nicolaus Cusanus, Marsilia Ficino şi Giordano Bruno, au D.cut din
magie o ştiinţă a oper~rii cu fantasme, în scopul nu atît al manipulării
naturii (de care se ocupa alchimia), cit al induplec~rii transcendentei şi
al manipul~rii relatiilor intersubiective. in viziunea lor, fantasmele,
provenite din transfonnarea datelor receptate prin simţuri şi sintetizate,
cum arăraser~ stoicii, la nivelul inimii, erau de esenţă "pneumatid"
(pneuma denumeşte instanţa subtila. care intennedi:W. între materialilatea trupului şi inefabilul sufletului; "conceptul unei pnewne lwninoase,
analoagă cu materia aştrilor, însa. slllşluind în corpul omenesc, provine
de la Aristotel, care o situa în slmîn'a b~rba.teasc~. drept purU.toarea
vie,ii şi ereditl~ii ...• Vehiculul• vielii transmise din lată in fiu devine in
mcxi natural... •vehicul al sufletului•, cel ce deschide poana tuturor
credinlelor slrăvechi etc." [R. Klein, 1, p. 64]).
Ficino considera ca. magia .,îngăduie oamenilor să atragă jrtţpre ei
prezentele celeste prin lucrurile inferioare folosite în momente prielnice
şi corespunzind lucrurilor superioare" (Culianu, a, p. 169-170). La fel
precum sufletul lumii e concentrat in soare de unde iradiaU în toate
pl.nile univenului prin quinta essenlia (care este eterul sau pneuma sau
spiritul cosmic), sufletul omului e concentrat in inima. şi pltrunde
trupul prin spirit Magicianului îi revine sa: adapteze spiritul nostru la
spiritul lumii, prin talismane, emotivitate, prin sunete (ruglciune,
descîntece), gesturi, indeosebi prin exploatarea curentelor pneumatice
care srabilesc raporturi oculte între păilile univenului (influen1a benefica. sau malefică a astrelor etc.).
Potrivit principiului c~ "lucrurile naturale, ca şi lucrurile artificiale au
caliLI}i ocu!Je pe care li le conferi\ stelele" şi, pe de alL! parte, linînd seama
de teoria denwnitl (retrospectiv) de Michel Foucault a "convenientei".
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFIRSIT...
'"'
l;1dnn preconizeazllluarea în calcul a zodiacului in îngrijirea bolnavilor
,, în stabilirea regimului alimen1ar, in modalitltile de a a1rage favorurile
•h.:monilor benefici şi de a-i evita pe cei malefici, foarte activi în zona
.. erosului ilicit" • .,care depmează sufletul prin fantezii şi cogita,iuni"
(p. 208). larJ. un exemplu de recomandare pragmalid: "Dacă vrei ca
lrupul şi spiritul tău si se impregneze cu cali!J.Iile unuia din mădularele
~:usmosului, de pildll ale Soarelui, cauti lucrurile care sint prin excele~
!<r.lllare intre metale şi pietre şi ind mai mult intre plante şi chiar mai
mult intre animale şi mai ales între oameni". În textul original unnane.: infonneaza. Culianu - o listl de metale, pietre, planle, animale şi
oameni solari ... (p. 199).
Magia nu e deloc o fonnll de autism, o "schizofrenie institutionalizată", cum au pretins unii cercerJ.tori, ci- noteaza. Culianu- constituie
.,un mijloc de restabilirea unei coexistente paşnice între inconştient şi
..:unştient, acolo unde aceasrJ. coexistenta: a intrat in criz!". În acest
sens, annonia pneumatic Aa uni versului este postulatul general de la
Ficino la Bruno, iar instrumentul ei este Erosul (p. 182).
Dac! patemitatea ecuaţiei magie = eros îi apaqine lui Ficino,
Giordano Bru.no e cel care o exploateaza, tiansfonnînd-o intr-un "instrum~nt psihologic infailibil intru manipularea maselor, ca şi a individului
uman" (p. 133). Tratatul puţin cunoscut al lui Bruno, De vinculis in
.~enere, comparat de Culianu, pentru acuitatea, francheţea şi cinismul
observatiilor, cu Principele lui Machiavelli, îndeplineşte rolul unui
manual practic, dar care nu se ocupi de captarea influxurilor divine, ci
tie rantasmele erosului, de explorarea şi canalizarea lor. Teza de balJ. e
t:~ erosul srJ.pîneşte întreaga lume: "El impinge, dirijează, regleaza. şi
tempereaza. pe oricine. Toate celelalle legAturi se reduc la aceasta"
(p. 144). Magicianul e instruit de un maestru competent cum si obţinâ
un control absolut asupra propriei fantezii. care sl-1 facA invulnerabil la
atlula.ri, injurii, seductii, cum sl-i manipuleze pe oameni în funcţie de
dispoziţiile lor afective şi cum sA-i vindece pe pacienţii prinşi in laţurile
iubirii. Aptitudinile lui trebuie si ia.sl din comun, de vreme ce are
îndatorirea de a fi, "in acelaşi timp, cald şi rece, beat de iubire şi
complet indiferent fali de orice pasiune, continent şi deslrllbllat" (p. 151).
Suita de oximoroane indicA iscusin~ diabolică reclamarJ. rnagicianului.
care ar avea, cum se vede, sarcina de a realiza, în propriu-i comportament, acea coincidentia oppositorum preconizarJ. de Cusanus.
182
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Pe nedrept - spune Culianu - s·a pretins ca. magia a dispărut odată
cu izbinda "ştiin(ei cantitative". De fapt, magicianul propriu-zis şi
pmferul n-au flcut decit "sll. se camufleze" .,sub nişte aparente sobre şi
legale... Magicianul se ocupă astăzi de relatii publice, de propagandă,
de prospec1area pietei, de anchete sociologice, de publicitale, de informa(ie, conlra-informatie şi dezinfonna)ie, de cenzură, de operatiuni de
spionaj şi chiar de criptografie ... ". Ştiinta vremii noaslre .,n-a făcut
decît d. se substituie unei p3rti a magiei, prelungindu-i de altfel scopurile prin mijlocirea tehnologiei. Electricitatea, transporturile rapide,
radioul şi televiziunea, avionul şi computerul nu flceau decit sll. realizeze
acele promisiuni fonnulate mai întîi de c!tre magie şi care tineau de
arsenalul procedeelor supranaiUrale ale magicianului ... Dimpotrivâ,
nimic n-a înlocuit magia pe terenul ce-i era propriu, acela al relatiilor
intersubiective. În milsura în care au întotdeauna o parte opera,ionalâ,
sociologia, psihologia şi psihosociologia aplicate reprezintA în zilele
noastre prelungirile directe ale magiei renascentiste" (p. 153-154).
Dar de ce oare ştiin~ modeCJlJ a luat locul ştiintelor oculte ale
Renaş1erii? Explicatia lui Culianu, temerara. şi ingenioasă, se bazeaz!
pe teoria lui Kuhn, a dezvolta.rii discontinue a cunoaşterii prin schimbări
de paradigmă. În secolul al XVI-lea, ştiintele oculte, in pofida unor
eşecuri pe teren aplicativ, erau depane de a-şi fi irosit valoarea de
intrebuintare. Ele au fost totuşi scoase din joc de ivirea unui mutant, in
speţă, cercetarea fundata. pe calcul, pe mecanica pendulului, pe experiment şi raţionament inductiv, in limite bine determinate. Acest nou tip
de cunoaştere a fost favorizat de cenzura imaginarului exercitat! de
Bisericii în lupta ei împotriva Refonnei.
Alegoria muştei aptere ilustrează excelent situatia. O musd născutâ
printr-un hazard genetic flrll. aripi e condamnatâ la pieire în conditii
nonnale. Înd undeva, pe o insulă expusă vinrurilor din arhipelagul
Galapagos, tocmai musca aptera., care se deplaseaza. pe pămînt, evitînd
astfel atacurile pâsârilor, va avea şanse de supravieruire. Asemenea ei,
noua ştiintll. a invins pneumofantasmologia, sub diversele sale fonne:
astrologie, alchimie, magie etc., nu fiindca. acestea ar fi devenit caduce,
ci fiindcă au fost practic puse sub interdic)ie. După arderea pe rug a lui
Giordano Bruno şi retractarea lui Galilei cine ar mai fi îndrăznit s!
sfideze învătllrurile Bisericii? Din cauza cenzurii, oamenii au încetat,
cel puJin în sfera publica., să-şi mai "utilizeze activ imagina! ia". Aceasta
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFIRSIT...
IHJ
n antrenat "in mod necesar... observarea riguroasă a lumii materiale",
rl'l'a l.:e "s-a tradus printr-o atitudine de respect .13tă de orice date cantitative şi de suspiciune fată de orice asertiune de ordin calitativ" (p. 254).
Versiunea lui Culianu a schimbarii de paradigmil e captivantă, dar
mi se pare unilaterală. Un fenomen atîl de complex ca acela al genezei
moderne nu poate fi explicat .,doar" prin constrîngerea de a nu
mai uza de "imagina(ie"'. ceea ce ar reorienta resursele min(ii spre
.nhservatie ". Propria noastra: experienU!. a unui regim totalitar ne-a
demonstrat că încerdrile de a silui gindirea nu parvin sa.-i opreasd
mersul, chiar dacă îl încetinesc ori il defonneaza pentru o vreme. Pe de
ştiillleî
alt~ parte, altemarea de la "fantasmatic" la "referen~ial" reclamă o
cJ.plica(ie mai circumstantiaUii; ea nu poate avea, in orice caz, ca la
Culianu, aerul unui soi de "hocus pocus". Căci renun1area la voluptăţile
spt."Culatiei analogice şi adoptarea unei metode de observare conşliincioasă
şi prudent! nu se aseamJna cu modificarea de direqie a automobilistului, care constati că a greşit drumul, ci constituie un proces lung şi
laborios, implicind o schimbare de mentalitate. Exemplul "muştei aptere"
c sugestiv, dar el poale motiva şi allli .cauzll" deci! cea pledatll de Culianu.
Un ultim pWlCI semnificaliv : între modemitale şi Renaştere ar exista
u prapastie. "Cei ce afirmă că omul Renaşterii simtea, cugeta şi actiona
~:a noi se inşa.Bl enonn." Noi ne-am deprins sa. refulăm fanteziile care
alcatuiau imaginea lumii pentru predecesorul nos1ru, ba chiar sa. le
caricaturizăm - ne spune Culianu. Comunicarea intre "renascenlist" şi
.. modernist" este imposibila, de aceea. "e mică spera.n)a că intr-o zi
ne-am putea intelege şi stringe mina". Ce ne ramine de f3cut? "În lipsa
putin)ei de a ajunge la o intelegere cordială, trebuie să invă)llm să-I
privim f3r! prea multă superioritate. Căci noi am pierdut ceea ce el
avea, iar el nu are ceea ce noi am cucerit. Pina. la unnă, aceste cantită)i
sint ega.Je. Iar dacă noi am realizat citeva dinlre dorin)ele cele mai
arzătoare ale imaginatiei sa.Je, nu trebuie sa. uităm că am distrus tot
pc-alilea şi că aces1ea s-ar pulea vldi irecuperabile. • (p. 254-255)
Sfatul de a-i privi f3ră trufie pe predecesorii noştri de-acwn cinci-şase
secole e cum nu se poate mai bine-venit. Bilan(Ul cîştigurilor şi pierderilor rămîne cu toate acestea controversabil. La fel şi cuvintele concluzive
care rezumă o lectură din perspectiva Renaşterii ca "renaştere a ştiin)elor
tK:ulte", cum se spune in citatul emblematic din W.E. Peuckert, ales de
( 'ulianu ca mouo al uneia dintre pllqile căr)ii sale. Că ştiintele oculte au
184
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
cunoscut in secolele al XV-lea şi al XVI-lea o înflorire e de netli.gli.duit,
di tocmai "acestea" constituie esentialul epocii nu e deloc sigur. Hrli
îndoiai!, a vedea în
Renaşlere
indeosebi umanismul era desuet ind din
1942, cînd Lucien Febvre îşi publica frumoasa sa carte despre Problema
necredintei in secolul al XVT-lea. Rămîn lotuşi muhe alte lucruri pe
care n-avem dreptul
să
le uitam:
Renaşterea înseamnă şi
descoperirea
Americii, inventia tiparului, Principele lui Machiavelli, Utopia lui
Thomas Morus, Erasmus şi Rabelais, Montaigne şi Bacon - în alle
cuvinte, o inloarcere spre empirie, spre proza realului, spre indoiala
sistematica., spre poliglosie, profan şi carnavalesc. Erortul lui Culianu
de a reabilita o spiritualitate înjosit! şi marginalizată de un ra'ionalism
cu atit mai sigur pe sine, cu cit mai opac are drept reven, cum se
întîmplă adesea cu marii innoitori, o anumită exagerare de semn contrar.
Credinfa
religioasă şi
rafionalitatea
Religia, ca sistem de convingeri şi practici riruale izvorite din credinta
nesuimutată într-un Dumnezeu atotputernic, este un fenomen ubicuu,
de relevanţ.ă majoră pentru viata oamenilor. Nu există societate cunoscută,
indiferent de treapta ei de civilizatie, mai avansată sau mai inapoiată,
care sa nu 11 celebrat puterea unor for'e transcendente şi sa nu fi posedat
o anumită experienta. a sacrului.
Pentru Rudolf Ouo, care a analizat conceptul de "sacru" într-o cane
faimoasa, cu un subtitlu promiiind dezbaterea problemei esen1iale ce ne
interesearl aici: "Despre elemenrul iraiional din ideea divinului şi
despre relatia lui cu rationalul". discunul crediniei religioase (căci
există şi credinte nonreligioase de care mă ocup intr-un capitol special)
compoitl o combinare specifică de ra1iune şi iraiional. Ra1iunea, după
cum a arătat-o in mod decisiv Kant, a elaborat o idee a divinităiii şi a
posrulat nemurirea sufletului. Însă - atrage aten1ia Ouo - dincolo de
claritatea şi familiaritatea conceptelor definibile, cu care operăm in
ordinea intelecrului, există o zonJ. de "profunzime obscură", accesibilă
doar sentimentului, numită de aceea "irational" ori de mistici "inexprimabil" (arrelon) (Ouo. p. 10, 79). No,iunea de "sacru" poate fi şi este
aplicată in unele împrejurări profane, cind vorbim, de pildă, de "caracterul
sacru al datoriei" ori de un "absolut moral", însă sensul autentic al
cuvintului trimite la o componentă doar presim,ită, pe care Otto o
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
nunn·.~tc
"'
.,numinos". Fiind ira(ional, ,.numinosul" nu poate fi definit,
uln inv3.tat, nici tradus (clici nu are sinonime). Se lasll captat numai
111111 rcacHi afective specifice. E un mysterillm tremendum, o tainll
lnlricnşatoare (idem, p. 15).
E llcsigur problematic dacă no(iunea de sacru, transistoricll şi supra•nturat~ ontologic, a lui Rudolf Otto, similară de fapt cu cea a lui
Mm.:c:t Eliade, este pertinent! in raport cu imensa varietate a practicilor
rrligioase, care ne frapeaza prin eterogenitate şi noncomplementaritate.
Nu inten,ionez insi sa mll ocup aici de problema originilor: dac!
Dumnezeu 1-a creat pe om "dupll chipul şi asemănarea sa" ori dacă
nmncnii i-au inventat pe zei spre a-şi conjura angoasele existen(iale
tspilima de moane, de suferinţ.ll, de injustitiile sortii), spre a-şi legitima
!lnlitJaritatea comunitar! şi o online a legii. Chiar dacă ultima iposr.a.ză,
!111-i spunem "feuerbacbiaol", ar fi valabili, aceasta n-ar schimba prea
mult datele problemei. Admitind că zeii constituie o expresie a imagitlillici surescitate, fundamental este el reprezentarea lor se reifică pe
parcursul mileniilor, dobindind autoritatea unei realitllti indiscutabile.
Fundamental e că oamenii au nevoia imperioasll de "a crede", că au
tJisponibilitatea de a-şi venera idolii, de a le atribui puteri supranaturale,
de a-şi orîndui via\3 în functie de normele, reperele şi justificările pe
care "zeii" le eountă prin intermediul unor sacerdoti sau initiati.
Nu m~ intere.sea.zJ aici nici chestiunea relatiei dintre sacru şi profan,
illltagonizată la Ono şi Eliade, privită mult mai flexibil şi relaxat de
;mtropologii şi sociologii contemporani. Ceea ce mll preocupă in aceste
rintJuri este fenomenul credintei religioase, în componenta sa irationalll,
ca nucleu tare, indestructibil, rezistent în fata argumentelor logice, ca şi
:1 tuturor tendintelor de "dezvdjire" (Weber) pe care le multiplicll
lumea modernă. În această privinţ.ll, un examen perspicace al chestiunii
imi pare a fi cel întreprins de filozoful polonez Leszek KolakO\IISkÎ in
carlea sa Religia (1957). Poate nu indmplâtor autorul mentionat a
••paqinut în tinerete redutabilei religii laice care este comunismul,
reu~ ind să evadeze nu doar institutional, ci şi intelectual din captivitatea
••ccslui dogmatism inflexibil. O privire mai relaxatll a limitelor ratiunii
l' de aşteptal in cazul sllu.
Teza de baza. a lui KolakO'IIISki e eli litigiul multisecular dintre
cn:llima. şi ratiune nu poate fi tranşa!. "Credin~- afinna. ginditorul nu este un act de consimtllmint intelecrual fatll de anumire asertiuni. ci
186
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
o angajare morala. ce implică intr-un singur tot invizibil atit consim~minrul intelecrual, cit şi o incredere infinitll, imuT\3 la falsiflcarea de
către fapte." (Kolak.owski, p. 56) Îndeosebi actul de .. incredere" in
Dumnezeu e esential. El constituie premisa oridrei reflectii, a oricărei
tentative de a clarifica lucrurile. Pentru omul religios, ideea însăşi de
.,dcm.dll" nu dispune de o autoritate intrinseca.. El nu crede fiindd. i se
dau probe despre existenta lui Dumnezeu. ci ia act de aşa-zisele probe
fiindd. le poate evalua gra)ie credintei. Principiul credo ul intelligam
func)ionează flrll fisură.
in decursul istoriei, creştinismul, adresat la inceput oamenilor simpli,
,.n!scut ca o stare de conştiinta apocaliptică şi ca un apeL.. de a vedea
iminen!J. parusia şi de a aştepta impără(ia in căinta. dragoste şi smerenie".
a fost constrins, la un moment dat, sll-~i extinda. influen'a şi asupra
eJitei urbane cuhivate. Asimilindu-şi argumenta(ia ra(iunii naturale, el a
devenit astfel, încă de la finele secolului al Il-lea, un compromis intre
Atena şi Ierusalim. Compromis .,dureros", scrie Kolakowski, poate mai
degrabă fragil, Hindd mereu instabil, mereu repus în discuţie, de o
pane sau alta. Oricum, deşi Biserica s-a expus nu o dată, prin opozijia
deschisă fata de cuceririle ştiin1ei (cazul Galilei, teoria evolu)ionis!J. etc.),
acuza1iilor de obscurantism, ea ar fi dovedit totuşi, potrivit filozofului,
o "inllli(ie slln~toasll", combalind cu vigoare pe cei ce au incercat, din
principiu, "sa. subordoneze simbolurile credin(ei unor argwnente ra)ionaJe"
(idem, p. 62). Ideea e ca. "religia naturala." şi deismul Luminilor nu mai
sint "cîtuşi de pu(in" religie. Unele concesii sint necesare, prea multe
duc insi la ~tergerea grani(elor dintre credin(a întemeiată pe revela)ie şi
ratiunea intemeiall pe logică.
În acest sens, Kolakowski socoteşte drept .,extravagantă" şi "schizofrenie~" teoria "dublului adevăr", care admite atit connictul dintre
ra(iune şi revelaJie, cit şi posibilitatea de a crede simultan in ambele. E
clar, de pildă, ca nu poate exista un compromis intre modul de gindire
laic, care e antropocentric, şi cel religios, care e teocentric "Cel dintii
interpretează istoria lumii ca pe un proces natural şi cultural ce implică
o dialectică a dependen(ei şi emancipllrii umane; cel de-al doilea sus)ine
ca. istoria lumii este un proces de izbl!.vire, guvernat de o dialectică a
rewlniciei şi a mîntuirii" (Aiewtder, Seidman, p. 209). Doctrina tomisiJ.,
afirmînd că adevărul revela(iei şi aseniunile ra(iunii naturale nu pot
intra în contradic(ie, dat fiind că-şi au deopotrivă originea in puterea
CONFRUI'ITAREA FĂRA DE SFiRSIT...
tlivin~. r~mine
"'
pur declarativa., in condiţiile în care ~tiin~ şi credin1a
ullrm~ punc1e de vedere antagoniste asupra .,acelui~i" lucru. Tomismul,
rum c şi normal, ap~rl dreprul de comanda. alteologiei, dar cu grija de
u nu nega in genere prerogativele cunoaşterii naturale şi de a interveni
tinar in cazuri exceptionale (Kolakowski, p. 134-135). Cu <oală parJialitalea
t'l, doctrina .,domeniilor rezervare" a fost de mare folos Bisericii într-o
rpnca de progres continuu al secularizlrii, dar în care procesul era încă
tlcpane de finalizare (adica de subiectivizarea credin,elor religioase şi
tlcpolitizarea religiei, ca instirupe, aşa cum se întîmpl~ azi).
Ideea "domeniilor rezervate" nu se limitea.zl sl acorde legitimitate,
tlcnpotrivll, ştiin,ei şi revela(iei, ea face un pas mai depane- şi, de fapt,
uccsta este bor.lritor - sugerind temeiuri epistemologice diferite. Dacă
~liinta îşi are domeniul propriu de aplica1ie şi gestionare a cunoaşterii,
ntunci trebuie si se fereasd. de a pronun~a judecJli religioase sau
untireligioase. La fel, religia se descalificl emitind reguli sau hotAriri in
probleme ce Pn de cercetarea ştiintifică ori chiar şi numai de viala
laica. Ştiinla şi religia se deosebesc radical "in obiectele lor, in modul
in care îşi dobîndesc respectiva cunoaştere, în îns.lşi semnifica\ia adevlnuilor pe care le proclama. (niciunul din acestea necooslituind, în fapt,
adcvlrul în sensul cotidian şi aristolelic)" (p. 143).
Biserica n-a agreat iMI aceastA impârlire a rolurilor. Ea nu se putea
impaca nici cu suprimarea "legilimilllii ei charismatice eterne", nici cu
aholirea amestecului in sfere de activitate pe care odinioarlle domina:
viata profana şi cunoaşterea ştiin\ifică. A unnat, de aceea, un conflict
lung, cu faze confuze, azi ind în desflşurare. Dupll Kolakowski, deşi
victorioasa. pe planul teologiei oficiale, "Biserica a inregistrat pierderi
imense. Refuzînd sa. accepte provocarea, manifestîndu-şi inabilitatea
tic-a asimila modernitatea, ea şi-a pierdut pas cu pas controlul asupra
vietii culrura)e şi a respins clasele educate". Dar, desigur, problemele
ridicate nu puteau fi "anulate prin ana1eme şi prin reiterarea asigurlrilor
llfllimiste ale tomismului" (p. 144). La mijloc nu erau ideile eretice ale
ritorva spirite radicale, ci ex.istenl3 unei civiliza)ii bazate, cel pulin în
1)c..:ident, pe principii şi valori (malerialiste, utilitare,ludice, individualiste,
tdmocratice etc.) incapabile si coexiste annonios cu învl~rurile religiei.
În universul religios al zilelor noastre, Kolakowski inregistrea.zl
rilcva tendin)e rivale: un grup restrins de teologi optimişti care ind
mai speră sa "intre in gra(iile iluminismului" ; mul1i prela)i şi teoreticieni
188
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
care încearcă sa. realizeze un acord mutual de noniogerintă intre sacru şi
profan; un curent teocratic. nu foane viguros în creştinism, dar extrem
de puternic in lumea islamica; în fine, incerdri de a asocia moştenirea
religioasa. unei anume ideologii politice (partidele democraHreştine
din Europa de Vest etc.). Mai greu de situat pe această hartă sint
traditiile mislice. Purtătorii lor sînt - şi au fost in decursul timpului cei mai intransigenti adversari ai ratiunii. "Ei împărtlşesc o intensă
convingere negativă eli Ratiunea profană şi logica •umană• n~ar putea fi
de niciun ajutor in tot ce are o reală însemnătate pentru viata omului,
adică unirea cu Dumnezeu şi cunoaşterea Sa." (p. 148-149)
O forma. specifică de mistid., răspîndită la toate popoarele, este
extazul, constînd în ten[ativa fidelului de contopire cu Dumnezeu prin
concentrare menlală, solitudine, dar şi experiente paranormale, ca
revela1ia sau profe,iile. În căqile sale dedicate Cabalei şi hasidismului,
Moshe Idei descrie tehnicile de a atrage for]ele spirituale ale corpurilor
cereşti (pneumala) şi a le captura cu ajutorul unor tipuri speciale de
obiecte şi ritualuri. Tol el se ocupă de o serie de tebnici lingvistice de
combinare a lilerelor ebraice sau con1emplare a numelor divine (Idei, a,
p. 88, 104). Cit de departe poate merge jocul mistic cu literele o
demonstreazJ Sefer /efira, un text mistic datind din secolul al III-lea al
erei noastre, care face însăşi aparitia universului dependentă de posibilitâlile de combinare oferite de alfabetul ebraic! "Literele sint considerate a constitui o adevărata matrice universală, astfel incit examinînd
capacitAtile combinatorii ale sistemului de consoane din ebraică putem
urmlri elementele constitutive ale creatiei." (idem, b, p. 51) Traditia
limbajului creator, aşa cum este fixata in Sefer /eJira, a generat in
decursul vremii o bogată literatura apocrifl in jurul Golem-ului, un
antropoid fabricat de oameni, din tarina şi apa, cu ajutorul combină.rii,
dar şi al rostirii literelor ebraice intr-un anume chip. În versiunea ei cea
mai raspinditâ, legenda Golem-ului a fost legata de Maharai, rabinul
Iuda Loew ben Batalel, din Praga, maestru al doctrinei mistice şi magice
a iudaismului (ibidem, p. 381).
În puritatea lor esentiala, fenomenele mistice constituie acte pasionale,
de caracter ermetic, intransmisibile celorlal)i. Ele pot fi descrise din
afara, observîndu-le manifestările exterioare, ori pol fi interpretate in
1ermeni psihanalitici, fiziologiei sau sociologiei, ind aceste explicatii
n-au relevanta : e ca şi cum am vorbi de muzica celui care nu aude ori
CONFRUr<TAREA FĂRĂ DE SFiRSIT...
189
tk pit.:turll celui care nu vede. Mistica devine inteligibil~ doar cind e
11 1\it:t ca iluminare, ca experienta interioară. De-aici şi dificultatea de a
u trilduce proranilor, printr-un limbaj cotidian, respectuos fa~ de logica
lliL·ntit:l1ii şi a noncontradicţiei. Cum să exprimi in aceeaşi mişcare
.. htJ.iunea" şi .. separarea" ori "noodualitatea" dualita.,ilor? Cuvintele
1'111" inadecvate. Multi mistici, indeosebi din Orient, au condamnat de
m·cca bavardajul, mergînd uneori pinlla a face apologia tlcerii.
llcntru a spune indicibilul altii au ales sol distorsioneze limbajul prin
lulnsin:a contradictiei, a paradoxului şi a oonsensului. Henri Atlan da.
dtcva exemple sugestive de koan-uri (sentinJe apartinind tradiţiei şcolii
Zen a budismului chinez). ,.Odatl cind Yaoşan era aşezat, Situ 1-a văzut
~i 1-a intrebat: •Ce faci aici "!•. Yaoşan a rispuns: •Nu fac nimic•. Şitu
n t.is: •Atunci eşti doar aşezat in linişte•. Yaoşan a spus: ·Daca aş fi
11şczat in linişte. ar insemna d fac ceva•. Şitu a replicat : ·Ai spus ca nu
Iad nimic, ce nu faci"! •. Yaoşan a zis: •Nici macar sfinlii nu ştiu•."
Sau cuvintele unui alt maestru Zen: .. Treizeci de lovituri de baston
!lac~ ai ceva de spus şi treizeci de lovituri daca n-ai nimic de spus". lat!
1111 alt koan celebru: un cllugar îl intreaba pe Joşu: "Un ciine are
natura lui Buddha? ". Joşu răspunde: "Mu". "Mu" vrea să spunl "nu".
dar toata lumea e de acord să recunoascA aici mai pu1in răspunsul la
..:nntinutul intrebarii şi mai mult o nega1ie a întrebării înseşi, ceea ce
f).R. Hofstădter numeşte o "dechestionare" ori u110.d:ing. Maeştrii Zen
nu o conştiinl§, ciad a limitelor limbajului: "Cutare lucru nu poate fi
ckprimat cu cuvinte, dar nu poate fi exprimat nici flră cuvinte". Rezolvarea
dilemei nu e la indemina oricui, de vreme ce ni se recomand! "s! ne
wncentram toatl energia in acel Mu", iar odatl .,intraţi în el" să
;uingem "o stare asemăoltoare celei a unei lumînlri aprinse şi ilwninînd
universul inlreg" (Atlan, p. 105-100).
Concluziile lui Kolakowski postulează lipsa de justificare a unei
dispute de întîietate între religie şi ştiinl§,. Cele dau! tipuri de cunoaştere
acoperă nevoi umane distincte şi ireductibile : religia se adreseaza
primordial afectelor şi sensibilitlţii, ştiinp. - facult3ţilor cognitive.
1)csigur, ştiinţa are avantajul de a oferi rezultate ce pot fi supuse testlrii,
se serveşte de un limbaj logic, obiectiv şi universal, cu definiţii univoce,
thspune de o eficacitate iocontestabilll (putere predictivă şi aplicalii
t:onvingătoare), dar toate acestea nu ne pennit să afirmlm dea ne da
.. adev~rul".
190
INTERPRETARE $1 RA Ţ!ONALITATE
Kolakowski merge şi mai departe : el sustine d. este imposibil~
producerea unei moralitAti independente de viata religioas~. d, în
situatia de azi, "elemenrul care leaga. percepţia noastr! despre bine şi
rău cu to1rimul Sacrului e mai puternic decit ar putea-o sugera orice
discuJie semantică" (Kolak"""ki, p. 212-213). Deşi nu-mi face plăcere
s-o recunosc, cred ca. filozoful polonez are dreptate în măsura in care
coMideratiile lui ii vizeaza pe cei mai mulţi dintre semenii noştri. El se
inşaU. ins! in privinta acelor laici, minoritari sau foarte minoritari in
societatea actual!, care nu-şi intemeiazA principiile morale nici pe teama
de sanc)iunea divina., nici pe promisiunea unei recompense "dincolo".
Din presupusa .,moarte a lui Dumnezeu", ei nu deduc câ "totul e
permis", ci, dimpotriva., d. au o şi mai mare rlspundere a autoc.ontrolului rational. Oricum, sint de acord cu Kolakowski ca.. pînăla urmll,
antagonismul Ra)iune-Religie nu se explic! ,.prin erori logice, confuzie
conceprualll, idei false despre frontierele dintre cunoaştere şi credinta. ..
Antagonismul e cultural, nu logic, şi, evident, d.dăcinile îi sînt adînc
infipte in revendiclrile persistente, ireconciliabile, ce ne sint impuse de
diferile foqe din adîncul naturii umane" (idem, p. 238).
Perplexirăţile ştiinţelor
dure
Una din cele mai insidioase provocJri la adresa rationalit!Jii se manifesta.
în primele decenii ale secolului XX, intr-un domeniu ce părea, mai
mult decît oricare altul, a-i ilustra exemplar principiile şi eficacitatea:
în ştiinte - şi anume in acea ramurl a şliin~elor rundamentale, aflate în
avangarda tuturor celorlalte, ştiintele fizico-matematice. in adevlr,
nicăieri în alt! pane nu erau mai evidente rigoarea logic! argumentativl,
existen1a raporturilor cauzate, gindirea de tip algoritmic, multimea
extraordinara. a aplica1iilor fecunde, capacitatea maximă de previziune
şi formalizare. Edificiul ştiintei clasice, bazat pe .,miracolul" concordantei dintre inteligibilitatea logico-matematicl şi realitătile profunde
ale universului, functiona fad fisură. Acolada genial!. instituită de
Newton, intre mişcarea astrelor şi legea clderii corpurilor, intre rortele
care unesc planetele şi cele care accelereazJ căderea pietrelor, confirma
ideea unei ordini universale, armonioase, raJionale, simple, atotcuprinlJtoare, al cărei adevlr poate fi dezvăluit prin calcul şi investigatii
nlbdătoare.
CONFRUI<fAJtEA FĂRĂ DE SFÎ~IT.
l>cşi
191
unii dintre marii savan1i contemporani cu Newton- d'Aiemben,
l~uh.:r, Clairaut - au fosl dispuşi s~ creada., in nwnele unui raJionalism
ll,.:id. d. savanrul englez bate cimpii, atit le pllrea de riscantă analogia
al intre cer şi pămînt şi atît de obscura. legea gravitaiiei, pînă la urmă ei
'' au vllzut obieciiile spulberate. La incepuiUI secolului al XIX-lea,
\IÎI.iunea narurii promovaiJ. de Newton, .,univerulll, detenninistă, cu
ntit mai obiectivă cu cit nu con1inea nicio referinJJ la observator, cu atit
mai perfectă cu cît atingea un nivel fundamental al descrierii. care
,c:lpa din clltuşele timpului", se impune unanim. Şi e semnificativ el
pin:! azi, cind în domeniul infraatomic legile mecanicii cuantice le-au
.~uhstituit pe cele ale mecanicii clasice, iar, Ia scara universului, fizica
n:lmivistll a luat locul fizicii newtoniene, aceasta din unnll r~îne încă
tul .. reper pemanent" în zona de mijloc, unde ne ducem zilele. "Se
fKJ<lle spune chiar el... (prin) descrierea traiectoriilor detenniniste,
reversibile, statice, dinamica newtonian! fonneazll centrul fizicii."
(l'rigogine, Stengers, p. JOS)
Rapida dezvoltare a utilizării în industrie a maşinilor cu aburi a
H1vorizat in prima jwnlltate a secolului al XIX·lea naşterea tennodi·
1141micii, o ştiintă noua., care a bulversa! imaginea staticll a fizicii
ucwtoniene, introducînd ideea de ireversibilitate, aşa·zisa "sa.geatl a
timpului", aflată la baza majoritătii proceselor de autoorganizare. Spre
Lleosebire de universul dinamicii clasice, unde tramformllrile sînt red.uctihile la mişcarea materiei in spatiu, au caracter reversibil şi sint descrise
in tenneni de traiectorie, 1ermodinamica e caracterizati prin fenomenul
LlegradArii energiei, prin evoluJia de neinlllrurat spre o stare de echilibru
Lldinită ca uniformilate, ca anulare a tuturor diferentelor. Încll în 1865,
Clausius a enuntat cele două legi ale domeniului, cea dintii stipulind d
.. energia lwnii este constanti", iar cea de-a doua că .. entropia lwnii
tinde spre un maxim". altfel spus, el, în cele din urmll, eterogenitatea
vieiii e invim.ll de omogenitatea nefiinţei, ca. sfirşirul inexorabil îl
constituie "moanea termicA".
As lăzi - aşa cum o arală, în Noua Alian{ă, llya Prigogine şi Jsabelle
Stcngers -. dacă e evident d toate sistemele cunosc o evolutie spre
echilibru sau spre o fazll staJionarll, in care se comport.ll repetitiv, in
st.:himb, se admite că in starea departe de echilibru pot apărea "spontan"
noi tipuri de strucruri (denumite "disipative"), cu proprietatea de a
tmnsronna starea de dezordine, de haos, în stare de ordine (Prigogine.
192
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Stengm, p. 34). Încît - scriu llya Prigogine şi lsabelle Stengers "determinismul dinamic face loc dialecticii complexe intre intimplare şi
necesilate, dislinctiei intre regiunile de instabilitale şi regiunile intre
două bifurcatii, unde domină legile medii, deterministe. Ordinea prin
flucruatii opune universului static al dinamicii o lume deschisa., a c.irei
activitate generează noul, a cărei evolutie este inova)ie, creatie şi distrugere, naştere şi moane" (p. 288-289). Dacă, în universul clasic, temporalitatea era dispre)uită ca o iluzie, doar legile eterne fiind considerate
că exprimă ra)ionalitalea ştiin)ei, azi ne d!m seama d. ireversibililatea
joaca un rol esential în natura. ... Ne aflăm intr-o lume riscanll, o lume
in care reversibilitatea şi delenninismulse aplicA doar in cazurile simple,
la limit~. în timp ce ireversibilitatea şi nedeterminarea formează regula"
(p. 28), unde .,ceea ce ni se pare remarcabil este faptul că, atît Ia nivel
macroscopic, cit şi la nivel microscopic, ordinea, structura, este un
produs al intimplării" (p. 40).
Aceste citeva notatii sumare asupra perplexita.Iilor generate de srudiul
c~ldurii şi formularea celei de-a doua legi a termodinamicii, ca ştiinjă
a sistemelor instabile şi complexe, constituie doar un aspect al innoirilor
spectaculoase ale cunoaşterii, cu care omenirea s-a confruntat în epoca
modern.a. Mai relevante inel! sint schimbările revolu1ionare produse de
teoria relativitlltii lui Einstein şi de mecanica cuantică. Ele arată şi mai
limpede cum a fost pusă în criză epistemologia ştiintelor narurii şi,
odată cu ea, însllşi viziunea clasica. asupra rationalit!i:tii.
Dacă Einstein, potrivit propriilor lui declaraiii, a extins şi a adîncit
cu o extraordinară originalitate gindirea lui Newton, fără să opereze
însă o transformare de paradigmă (Einstein, p. 52), teoria cuantică a
antrenat, dimpotrivă, o veritabilă răsturnare a cadrului conceptual. Ea
a postulat cel putin trei lucruri inadmisibile in contextul ştiin)ific
interbelic: 1. d, la nivelul cel mai elementar, infraatomic. materia
(sub forma discontinua. a .,cuantelor", a emisiilor de energie) apare
observatorului fie ca unda, fie ca panicuta. (corpuscul). cecCJ. ce punea
sub semnul intreb!rii ins!şi notiunea clasicA de "obiect" ; 2. eli. deplasarea
cuantelor nu se produce (şi deci nu poate fi calculată) conform principiului cauzalitătii, ci pe baza probabilităiii statistice (ceea ce se exprima
prin rela1ia de incertiiUdine a lui Heisenberg); 3. că, impotriva a ceea
ce pentru Galilei şi Newton constituia un punct esenJial de metodă, şi
anume că obiectul supw; cerrellrii trebuie să fie independent de observator,
CONFRUNTARFA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
193
In universul mic, din cauza aparatelor de măsur~ care intennediaz~
nll.~ervatia, lucrul acesta nu se mai întimpl~: obiecrul devine dependent
tit· cercetator. Niels Bohr, unul dintre fizicienii raimoşi ai epocii,
wnştientizind bulversarea produsa, o descria (in 1925) drept "o revolutie radicală în conceptele pe care s·a intemeiat pîni in prezent descrierea
uaturii", "o zdruncinare a fuodamentelor edificiului conceptual care
!urmează annătura reprezentlrii clasice a fizicii şi chiar a modului
'"""" obişnuil de a gindi" (Ch0'13!1ey, p. 453).
RcvoluJia de care vorbeşle Bohr a slîrnit o aprigă conlrovem.la care
1111 luat parte, deopotrivă, savanti şi filozofi. Deşi considera el noua
tl·uric "reprezinla un progres semnificativ, iar într·un anumit sens chiar
definitiv al cunoaşterii fizice", Einstein şi·a exprimat rezerva. Convins
dl ., Dumnezeu nu joael zaruri", el in natura. nimic nu are loc tlra
necesitate, marele fizician era jenat de indelerminismul posrulat de
llcisenberg. El spera el cereerlri ulterioare ar putea completa descrierea
fenomenelor, încadrind analiza flcutl de adeptii cuantelor într·o teorie
mai cuprinz.ătoare, care si faci posibilll predic1ia mişcării particulelor
(Ein.<lein, p. 148).
Oare rezultatele experimental demonslrate ale mecanicii cuanrice,
t::t şi inlerprelarile partizanilor lui Bohr, Heisenberg etc. sugereazA
cumva o alunecare în irationalism '! Intrebarea nu e pur academiei. În
Cicrmania anilor '20, obligarlla plata reparatiilor, sedruirl economic
~i umilirl de aliati, S·a conrurat un curent de respingere violenrl a
raJionalismului. Vechi motive romantice, pledoarii neguroase în favoarea
intuitiei şi a semibilirltii nationale ultragiate, un inlreg medievalism
ingropat sint aduse in scenâ. "În opoziJie cu o ştiinJll care s-a idenrificat
l"U un ansamblu de concepte cum ar fi cauzalitatea, detenninismul,
n-ductionismul şi raJionalismul, a avui loc o dezvollatare vertiginoasă a
unor idei pe care ştiinta clasicile nega şi care erau considerate în acea
vreme ca intruchiparea unei irationalilăli fundamentale a naturii. Viata.
destinul, libertalea, spoctaneitalea au devenit astfel manifestări ale unei
huni intunecale, subterane, de neplllruns pentru ra1iune." (Prigogine,
Sicngers, p. 26)
O crizll tl!r.l de preceden1 izbucnise, tl!ră indoiala, dar mai degraba
1111a a presupozi,iilor rationalismului clasic, decit a rationalirltii ca
;ttare. Ernst Cassirer a aratat, intr-o carte ap~rurl în 1936, el revolu1ia
prn~.Jus~ de fizica cuantiel nu consta in revocarea noliunii de .,cauzll",
194
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
ci in regindirea ei ca "dependen'ă fune)ională". bazată pe legi statistice
şi pe o reprezentare a obiectului in alte coordonate spa1io-temporale
decit cele ordinare. De fapt, el anun)a încheierea unei epoci, prefa1ate
de Kanl, care postulase că lucrurile se obiecliveaz1 in spa}iul şi limpul
comun şi că se supun unor detenninări strict cauzale ; că măsurarea e
o operatie nemră; că există .,legi ale naturii" imuabile, universale şi
necesare; că lumea e un tot omogen, guvernat de o teorie fizică
fundamentală ; că procesul cunoaşterii e opera unui "subiect" considerat
a fi o "raiionalitale" pură, flră corp, flră afecte, flră raporturi cu
ceilalii (Chevalley, p. 466-469, 475).
Tot în direcJia reconsiderării ra)ionalismului clasic se înscrie ipoleza
îndrăznea)ă a lui W. Pauli, fonnulată tot in 1936, azi larg acceptata,
privind functionarea distinctă a legilor naturii în functie de scara de
mărime a fenomenelor. Ea spulber§. vechiul vis al fizicienilor de unificare
a tururor teoriilor într-o sintezA coerentă, piramidala, edificat! pe baza
mecanicii. Preluind o idee a lui Niels Bohr, Pauli sustine că ar exista
diverse "scene" sau "regiuni" ale cunoaşterii, intre care, bineinteles,
sînt tesute conexiuni, dar care dispun de sisteme de legi specifice,
uneori ireductibile. Realitatea nu poate fi redusă la "o lege universalăn,
complexitatea ei este atit de inextricabil! incit se preteaza la un număr
enonn (infinit'!) de descrieri plauzibile.
Un alt exemplu instructiv privinc.l evolu1ia conceprului de ra1ionalitate
îl constituie reluarea nucleului du logic, punerea sub semnul întrebării
a legitimitălii principiului teJlului exclus, deci a autoritălii şi valorii
ideii de contradic1ie. În viafa de toate zilele, dar şi în convingerea
ştiintei ca realul e rational, nimic nu pare mai sigur şi nu ne serveşte
mai mult ca limită indepasabilă a credibilitălii decit ideea că ceva nu
poate fi, in acelaşi timp şi sub acelaşi raport, A şi non-A. De aceea,
contradictia ne apare obişnuit ca o violare a legilor gîndirii corecte: ea
se înfltişeW fie ca o sfidare a bunului-simt (paradoxul), ca un conflict
intre două propozi)ii egal demonstrabile (antinomia), ca o infruntare
între două solutii incompatibile (aporia) sau ca împerechere a doi
tenneni care se exclud (oximoronul).
Dintre presocratici, Heraclit e cel care şi-a edificat sistemul pe
contradiCJie. Muiii mistici, indeosebi din Orient, stinjeniti de rigorile
binarismului, au încercat şi ei să depăşească altemativele flră ieşire,
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SfiRSIT...
19~
anicularea opoziPilor totale. Un exemplu in acest sens eal cMugll.rului
Mnhmkyapuua, care voia să în\eleaga de ce Buddha predica simultan ca
.. lumea este eternă şi că lumea nu este eterna., că lumea este finitl şi ca
t•n l~~tc infinitll., ca trupul şi sufletul sînt identice şi că ele nu sint
hlrntice etc." (Eliade, Culianu, p. 58). Dar şi in gîndirea europea.nl, in
nllu :t Lle paradoxuri cunoscute, ca acela al cretanului Epimenide (care
nltnn:t ca 1o~i cretanii sînt mincinoşi, ceea ce-l flcea să minti spunind
ttth·v:'lrul şi sa spunl adevarul min,iod). şi in afad. de poeti. care au
n~ciCiat mereu conlrariile în căulare de nuan)e şi subtilit.!ti (Comeille:
.. rrtlr obscure clorti qui tombe des itoiles"), o serie de filozofi (intre
t•ll~tscal, Kant, Hegel) au atras, cind şi cind, atentia asupra contradiqiei,
1111 ~.:a eroare de rationament, ci ca orizont inexplorat al rationali!Jiii.
In ştiinţa ieşi!J din revolutia galileano-newtonianJ, contradiciiile (la
11ivclul enunturilor de observa1ie sau între 1eorii şi fapte sau între diverse
t~·nrii privind acelaşi obiect) au jucat un rol pozi1iv prin ins~i calitatea
lur de semnal negativ. A le identifica insemna a dezvalui existenta unor
huuri vulnerabile sau a unor erori, a dror eliminare devenea necesari
,. urgenta. Caci a le accepta ar fi echivalat, noteazA Popper, cu .,o total!
lmrotmolire a ştiintei", cu .,moanea crilicii". În cunoaşterea pozitiva,
wutradictia nu poate fi tolera!J, de vreme ce .,dacll sint admise două
l'nUII)Uri contradictorii, atunci trebuie admis orice alt enunr, prin
urmare se ew.poli însuşi criteriul adevlrului (Popper, c, p. 408).
Noua ştiintJ, a fizicii, impus! prin teoria reJativiiJJii şi mecanica
ruantclor, demonstreazA insi el uneori contradicJia semnalează inconJtruenta ireductibili a nivelurilor realului. În acest caz, adecvarea la
datele observârii şi experimentului contravine coerentei logice ; exemplul
da~i~: e ci aceleaşi particule de eoe[!ie fuoctionează deopotriva ca
unde şi corpusculi ! Realilatea se dovedeşte astfel mai in~ntid şi mai
l'umpled decît mijloacele logice prin care incercim s-o încatuşmt. O
;•11•1 Llovadltot atît de surprinzltoare, daca nu mai şocan!J, a limitelor
•I)ICm)ionale ale rationali!Jtii o constimie 1eoremele eOllllPte în 1931 de
Kun GOdel, un matematician it$it din ambianta pozitivismului logic al
~wlii de la Viena. GOdel a aratat ci demonstrarea consistenJei unui
,.~tem puLemic, de felul aritmeticii, e imposibili prin procedee intrin'L-rc sistemului însuşi, din cauza enunturilor indecidabile pe care le
wn1inc. A face decidabile aceste enuturi este cu putini!. aşa cum J
p1111
196
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
preconiza! logicianul polonez Alfred Tarski, insi! doar incluzînd sistemul-obiecl intr-un metasistem mai bogat, care si!-i poala defini condi(iile
de adevăr. insi! acest metasistem ar comporta, la rindul său, enunturi
indecidabile, reclamind un alt me1asistem ş.a.m.d.
Reiese că fonnalizarea, chiar şi in matematică, işi are limite, că
rajionalitalea - în măsura in care vrea să evite riscurile rajionalizi!rii are îndatorirea să se situeze pe o metapoziJie in raporl cu logica, astfel
incit să nu respingă tot ce aceasta exclude ca rals. Noi strategii creative
sînt necesare, meta-logice, care sli integreze axiomele aristotelice, dar,
în acelaşi timp. să le şi 1ransgreseze. ŞtiinJa zilelor noastre îşi dă seama
că nu poale exclude din cimpul preocupărilor ei subiectivul, aleatoriul,
haosul, paradoxul, ira,ionalul. .,Ra,ionalitatea veritabilă - scrie Edgar
Morin- înglobează, utilizează şi depăşeşte logica deductiv-identitara: in
comertul său cu realul. Astfel inleleasă, ra'ionalitatea se identifică unui
dialog intre teoretic şi empiric, care necesita: o logică suplă, cslabb, în
care logicul nu triumll niciodată, dar nici nu e niciodată invins."
(Morin, b, p. 209)
Reclamata de noile ştiin)e ale macrouniversului - teoria relativită'ii şi ale microuniversului- fizica cuantelor -,.,noua" ra'ionalitate e desigur
prezentă şi in ,.zona de mijloc" unde se conrruntă, din loc in loc şi din
timp in timp, cu acele breşe şi emergente logic inguvernabile, pe care,
sub fonna ambiguitll)ilor. paradOJ;urilor. aporiilor etc., le e:.:ploatea.U
imaginarul simbolic, indeosebi poezia. Ca pozi)ie de principiu, această
ra1ionalitate, care a invă)at din propria-i e:.:perien)ă şi e cizelată autocritic, nu trebuie 51-şi propuna: nici teoreti7.area oricărui domeniu empiric,
nici fonnalizarea oricArei teorii. La urma urmei, viala irulşi, care
comporta. opera)ii logice, e totuşi, în totalitatea ei organică şi in dinamismul ei irezistibil, mai degrabă a-logică ori meta-logicll. "Între
•reificarea• obiectelor, care le face sesizabile şi controlabile prin logic!,
şi dizolvarea lor în inseparabilitate şi devenire - scrie Edgar Morin -,
gindirea trebuie condusa nu în spa)iul dintre ele, ci intr-un zigzag,
revenind la logica pentru a o trarugresa ca apoi sa se întoarcă la ea ...
Uzul logicii e necesar inteligibilită)ii, depăşirea logicii e necesară
inteligen)ei. Referirea la logică e necesară verificării, depăşirea logicii
e necesară adevărului." (ibidem, p. 206-207)
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SÂRŞ!T ..
Noriona/itate, imaginatie
şi
197
rationalizare
l.ungul excurs prin istoria conceptului de raiiune (sau raiionaJitate) ne·a
•lcmonsu:at extraordinara sa flexibilitate. Logicismul manifest înAnticbitate
')ηa adjudecat in secolul al XVII-lea limbajul matematic, spre a studia
aspectele cantitative ale realitAtii. şi teoria canezianl a ideilor clare şi
distincte. În trecerea de la magie la ştiinta,, pe care o ilustre.a.zJ. atît
tialilci, care a voit sa. calculeze geometria iadului din Divina Comedie,
dt şi Newton, cu perseverentele lui incen:llri de alchimie, un rol major
1-;au juca1 empiriştii, cu orientarea lor bineflcătoare spre valorificarea
nhscrva~iei exacte şi importanta acordatA experimenlului. Noua episremnlogie a cunoaşrerii, legitimata. prin "revolutia copemica.nl" a lui
K:mt, s-a fixat in secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea sub ipostaza
uptimista. a ştiintei detenninisre, bazati pe cauzalitate, legi cu caracter
universal, predictîi exacre, aplicatii tehnologice de o anvergurl flr!
precedent, care au extins enorm domina1ia omului asupra naturii şi au
S~;himbat major darele ~i ale existen~ei sociale. Cwn am v!zut, tot
secolul al XIX-lea aduce şi primele dezam!giri. Penlnl a g!si explicatii
v;l!abile unor fenomene conl.rariaore, pe care accelerarea impetuoasa. a
~.:cn:etlrii le scoate tot mai rapid la lwninl, rationalitatea îşi diversificA
resursele şi-şi îmblînzeşre principiile : allturi de cauzalitate e accepratl
<a [oi'Jă producAtoare probabilitatea statisticA ; pe lingA mecanica atit de
sigur~ şi obiectiv! a ttaieetoriilor, e inauguratl tennodinamica proceselor ireversibile, care poate declanşa fenomene de autoorganizare
!<apDDtanl; dihotomiei adevlrat-fals i se asociazA trihotomia adevlrat-rals-posibil, necesari srudierii organismelor vii.
Secolul XX va continua drumul cuceririlor cunoaşterii, pe tJ.rim
leoretic şi practic. Teoria relativitJ.Iii, fiZica cuantic!. inventarea calculalorului, descoperirea codului genetic, zborurile extraterestre, ca s! mă
limi1ez doar la aceste exemple, confinn! capacitltile extraordinare ale
r<lliunii .,de a-şi autoregla tirul". de a-şi regindi .,regulile de joc", de a
se adapta unor noi paradigme ale dezvoltJ.rii. Unul dintre factorii care
explic! excep1ionalele resurse adaptative ale ra'ionalitJ.tii rezidJ in
~.:ooperarea ei cu imagina(ia. Deşi alianta aceasta nu pare contra oarurii,
ca a fost şi continui si fie contestat!. Faptul a fost remarcat de Popper,
care noteazl undeva: "Deseori se porneşte de la ideea c! imaginatia
198
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
prezint;} o strînsă afinitate cu emotia şi deci cu irationalul, pe cînd
ra(ionalismul ar tinde mai degrabă spre o scolastică seaca: şi lipsitâ de
imagina(ie. Nu ştiu dacă acest mod de a vedea lucrurile ar putea avea
vreo bazJ psihologică şi înclin sa ma: indoiesc". "Critica - adauga:
Popper - presupune întoldeauna o doză de imaginatie, pe cînd dogmatismul o înăbuşă. În mod similar, cercetarea ştiintifică şi construqia şi
inven(ia tehnică sint de neconceput flră o amplă utilizare a imaginatiei."
(Popper, a, 2. p. 261)
De inlerconeclarea posibila. şi binef~d.toare a celor doull facultllli
şi-a dat seama şi Kant. Definind imaginatia drept "facultatea de a
reprezenla un obiect în iniUi(ie, chiar flrll prezenta sa". filozoful avea in
vedere doull cazuri : al "exemplificllrii", cînd e vorba de un concept
empiric, şi al "schemei", cind e vorba de a construi un concept a priori
(cum ar fi. in matematică, reprezentarea unui triunghi, care exist!l doar
in gindire). Schema, inleleasă ca regulă de constructie, e lămurită
astfel: "Conceptul de ciine semnifică o regulă, potrivit căreia imaginalia mea poate trasa de manied generală figura unui patruped, f!lră a
fi restriclionatâ de vreo figură specială pe care mi-o ofed experienta
sau de vreo imagine posibilă pe care s-o reprezint in mod concret"
(Kant, a, I, p. 886-887). Comentind "anvergura dinamică şi semantico·Ontologică" a teoriei kantiene a .,schemei", Silvana Boruui vede în ea
o prefigurare a noliunii contemporane de .,model", ca şi pe cea de
"fonn!l simbolică" folosită de Cassircr. Tot ea atrage atenlia asupra unui
pasaj din Criticafacultă[ii de judecare (par. 59), in care Kant se serveşte
de figura "hipotipozei" (descriere care zugraveşte faptele în mod frapant,
de parcă s-ar petrece sub ochii noştri) .,pentru a evoca analogic şi
simbolic idei cărora nicio intui~ie sensibilă nu le este adecvata"' (Boruui,
p. 38-40). Îns!l in Crilica facullăţii de judecare (par. 49) apare ceva şi
mai interesant: la un moment dat, Kant se referă la situatia in care
conceptul e "lărgit din punct de vedere estetic in mod nelimitat" ;
atunci "imagina1ia devine crea1oare şi pune in mişcare facullatea ideilor
intelectuale (ra~iunea) spre a gîndi ... şi mai mult"'. Ricamr e indreptălil
să sublinieze, in Merafora vie, insemnălatea acestui pasaj : "Acolo unde
inlelegerea eşueazJ - comenleaz.i el - imagina)ia are încă puterea să
•prezinte• Ideea" (Rica:ur. c, p. 468). Ceea ce inseamna. că imaginatia
constrînge gîndirea conceptuală să se autodepăşeasca..
CONFRUI'ITAREA FĂRĂ DE SFI~IT...
199
in mod tradiiional, contestarea imaginatiei a operat pe dou~ planuri,
mit in virtutea proprietJ1ilor ei "reproductive" (întrucît oferea perceptii
rnnfuze sau imprecise), cît şi datorita. proprielăiilor combinatorii şi
.,prnduclive" (deoarece preconiza lucruri false ori incredibile). Gilber!
1lurand se nUIIlăd printre cercelălorii contemporani care au denuntat.
cu vehemenţă şi un soi de maniheism neimblinzit, iconoclasmul caracteristic unor epoci ale culturii occidentale (drora realitalea e c~ li s-au
npus totuşi altele, de semn contrar). "Scientismul - scrie Durand (:u..lica doctrina care 011 recunoaşte drept singur adevar decît pe acela
pasibil de metode ştiiniifice) şi istorismul (doctrinl care nu recunoaşte
t.lrcpt cauze rute decit pe acelea care se manifest! mai mult sau mai
pu(in materialiceşte, în evenimentele istoriei) sint cele doua filozofii
care dewlueazl în tolalitate imaginarul, gîndirea simbolici, raiionamcntul prin similitudine, deci metafora." (Durand, b, p. 133)
Deşi antagonizarea imaginarului şi a ratiunii comtituie desigur o
cJ.ilgerare, nu rămîne mai putin adevlrat el insâşi natura procesului de
intelect_ie rationali se deosebe§te esential, aşa cum am vazut, de modul
~indirii mitico-simbolice. Cea dintîi "e conditionat1 de o putere de
n:pn:zenlare .digi!alh abslr.u:!l, care izoleaz! infonnalia de !oale coonlollatele spatio-temporale concrere şi tinde sa se lipseasca de imagini
optice sau verbale". De alta. parte, activitatea mitico-poeticJ ţine de un
mod de producere simbolic "in care darul empiric este cooptat de
structuri narative a priori" (Wunenburger, p. SO), iar continurul conceptual e modelat de scenarii şi personaje arhetipale, cu rezonanţă in
conştiinp. colectiva.. Connicrul dintre mythos şi logos e deci posibil, iar
intr-un climat al modemitJtii. dominat in sfera public! de ubicuitatea
raţionalizării, a eficientei flr1 creativitate, a unei politici de "maximizare a rezultatelor prin minimizarea consumurilor", el poare fi rranşat
in dauna spiritului şi a inrereselor umane Iegi1ime.
Cheia problemei const1 in obligatia intelectuala.. dar şi moralA de a
nu confunda rationalitatea cu rationalizarea. Aceasta din unnl e, în
fapt, o caricarurl a celei dintii. Ea presupune trei lucruri: 1. a pune
r.t1iunea in pozitie de singuri alternativă, ignorind, cu alte cuvinte,
faptul el natura umani e dominata. de imtincte şi pasiuni, de interese şi
;mxietăti, el mintea noastrl se Iasa. adesea hipnotizală de irational şi
tcrorizată de ideologii ; 2. a transfonna rationalitatea intr-o mecanica..
evaluind coerenta mai presus de inovatie, uniformitatea repetitiva mai
200
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
presus de adaptarea la concret şi particular; 3. a inlocui spiriiUI critic
prin calcule de oportunitate sau rentabilitate, ceea ce. mai devreme sau
mai tirziu, duce la dezastru.
Ra'ionalizarea es1e o excrescentll abuziv! a raiiunii. Originea ei
trebuie cll.uLatll. in arogama perfonnantelor, aşa cum s-a întîmplat în
perioada de triumf a pozitivismului. dar continua sll. se intimple cu
politicienii, cu bancherii ori cu excrocii care au, la un moment dat, prea
muh noroc. in alte cazuri, pare a fi de vinll. naivitalea, faptul d mulli
oameni, unii chiar cu poziiii proeminente, nu sini in stare să-şi reprezinte verosimil complexitatea lumii acruale. Ei vor sa. "logicizeze" torul,
pinll. la absurd, s3 formalizeze fenomene de felul psihicului uman,
evenimentelor istorice, mitului, poeziei, al cll.ror specific comrl tocmai
in ireductibilitate, în faptul că posedă şi o componenlll ira)ională, care
trebuie luată in calcul. Dinamica rigidă a rationalizării, aspirind la
rezultate geometric exacte acolo unde ele nu pot fi obtinute, e de fapt
contraproductiva., profund dăunitoare.
Rationalilatea, ca expresie a căurlrilor, achiziliilor, desigur şi a
derivelor cunoaşterii actuale, nu poate fi decit supl~. flexibil~. deschisă,
uzind, in termenii lui Vattimo, de o logică .,slabă", nu de una .,tare".
Cum avertiza Bachelard. ea trebuie deosebită de habitudine, de "monotonia certitudinilor memoriei". .,Ceea ce se ştie bine, ceea ce s-a
experimentat de mai multe ori. ceea ce se repetă in mod fidel, cu
uşurintll.. cu c~ldurl, dll o impresie de coerenta. obiectiva. şi ratională.
Ratiooalismul caplltă atunci un mllrunt gust şcolllresc. El este elementar
şi penibil, îmbietor ca o uşJ. de temnita, primitor ca o tradi)ie." Se poate
imll şi altfel, sustine Bacbelard. Şi anume, luptind impotriva sclerozllrii
gindirii, stimulind activitatea inventivă a spiritului, .,mlădiind (de pildă)
aplicarea principiului contradic)iei". inâltînd .. ratiunea polemid la
rangul de ra)iune constituantă". in felul acesta - continuă filozoful
francez- .,rationalismul (ar putea fi intors) dimpre trecutul spre viitorul
spiritului, dimpre amintire spre tentativă, dimpre elementar spre complex,
dinspre logic spre supralogic... Trebuie redată ratiunii umane functia sa
de turbulent! şi agresivitate. S-ar contribui astfel la intemeierea unui
suprarationalism care ar inmulti ocaziile de gindire. Cind îşi va fi gllsit
doctrina, acest suprarationalism va putea fi pus in corelatie cu suprarealismul, cllci semibilitatea şi ratiunea vor fi deopotriva. redate fluidirltii
lor" (Bachelard, 1, p. 259).
CONFRUI<TAREA FĂRĂ DE SÂRŞIT...
Şi totuşi,
201
entuziasmati de oprimismul tonic al lui Bachelard, sa nu
nmitem a ne pune o întrebare spinoasa: oare alianta imaginatiei cu
ra1iunea nu e amenintat! de energiile opozitive latente in cei doi tenneni?
in sfortarea ei de a deplşi limitele datului, imaginatia poate preconiza
solutii lipsite de orice precedenl comparabil sau care nu au deloc puncte
t.lc sprijin in experienta disponibila. a practicilor cercetării. Ambele
situatii ii pun rationalitJtii probleme serioase de acceptabilitale: chind
de acord, incalca sfera legalilltii, dar adoptind o pozitie negarivll îşi
anuleaza. promisiunea .,deschiderii" ; in prima eventualitate îşi interzice
t:onuolul, în a doua înclinJ spre rationalizare şi ineflie. Impasul poate
li depăşit printr-o strategie a "saltului inainte" : in locul unei dezbateri
pentru şi contra idealilltii vechilor criterii, ele trebuie pur şi simplu
schimbate refundameotîndu~le, spre a face posibile noi contexte, penni~
lind testarea unor solu,ii care sa. integreze "eroarea sau absurdul".
Cum se deslljoarll in CODCrellucrurile,.., relaleaz! Amos Fuokenslein .
.,Se cuvine - spune el - sa. aconDm toa~ atentia tennenilor in care o
teorie defineşte •improbabili~\ile• şi, chiar mai impJrtant, •imposibilit:l(ile•. Cu cit un argument este mai precis, cu atit este un candidat mai
.~igur la vii1oarele revizuiri. Oda~ ce pmnisa inadmisibilă este limpede
l(,rmulată împreuni cu o parte din consecin~. nu mai este decit o
chestiune de timp şi imprejudri (un climat de opinie diferi!, teru;iuni in
interiorul vechii teorii, evolu(ii în alte domenii, o noul evident~ fapticl)
pinlla recoru;iderarea alternativei cu adevărat radicala.." Îndrăzneala de
a gindi lucruri de neconceput, incurajată principial de Popper, s-a
materializat adesea pe parcursul secolului XX, indeosebi în domeniul
lizicii şi al matematicilor. O adevăratl "revolu(ie concepruall" a avut
loc prin adaptarea de libera~ a unor "absurditlli" ca piatri de temelie a
noilor teorii. "De oenumlrate ori, imJXlsibililatea rezolvlrii unor probleme
in cadrul unui anumit domeniu a dus la corutruirea a noi domenii, căci
nu se pot trasa limite apriorice ingeniozităJii matematicienilor în a
plăsmui noi reguli de demoru;traJie." Concluzia acestor observatii e
clară: "Punctul de JXlrnire al raţionali~Jii ştiin(ifice, curiozitatea socratic:\ ... nu coru;~ doar in a intreba •de ce• şi •CUJD• in cadrul unei teorii
dill~ sau ca şi cum n-ar fi existat nicio teorie. Ea coru;tl mai degraba. in
a pune, in anumite circumstante critice, întrebarea •de ce nu•, in
p11fida unui comeru; hotărit, durabil şi argumentat in privinp. contrarie"
<r-unkenslein, p. 18·19).
202
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Între mythos şi logos
Din tot ce am spus pîni acum, reiese c~. depane de a fi o fiintâ
ra1ional!, aşa cum I-au descris, flalîndu-1, unii filozofi lipsi'i de umor,
omul este, de fapt, un hibrid, la care ra)ionalul coe~istă cu ira)ionalul,
intr-un mariaj rareori annonios, cel mai adesea dezechilibrat de inlemperii,
tensiuni şi conflicte. "Oamenii sînt atit de obligatoriu nebuni - spunea
Pascal - incîl a nu fi nebun inseamni a fi nebun de un alt fel de
nebunie." (Penstes, 98) Ştim bine d o viziune intelectualistă, cu
ri.dăcini în pozitivism, dominanlă pin! de curind in largi cercuri ale
opiniei, a tins sa. demonizeze iraiionalul, deşi nu orice ira)ional este
reprehensibil, dupa. cwn nu orice derivat al ra)iunii trebuie a priori
socotit benefic. E~istă mituri pe care e bine să le deconstruim şi să le
dezavuăm (de exemplu, el etnia elreia ii apat1inem e cea mai în)eleaptă,
cea mai vitează, cea mai omenoasă etc., dar istoria i-a fost mereu
potrivnică). Nu mai putin insJ. se cuvine sa. manifestăm mefien~ fată de
anumite principii ra)ionale .,in sine", spre pildă, al adaptării corecte a
mijloacelor la scop, care e aplicabil atit capitalistului ce investeşte în
tehnologie, cît şi cuptoarelor de la Auschwitz.
În orice caz, chiar acceptind întîietatea cronologiei a imaginarului
simbolic, ar fi o eroare s-o transfonnăm in întîietate ontologică, aşa
cum preconiza Durand. Ra)ionalitatea a apărut tirziu în evolutia lui
Homo Sapiens, dar, pe mlsura intrării sale in scenă, a inceput să-i
sistematizeze comportamentele în func)ie de raporturile vitale cu mediul
ambiant (de supraviefUire) şi să-i disciplineze (deşi mereu insuficient)
agresivitatea reptiliană şi emotivitatea mamiferă (corespunzind, grosso
modo, cu paleo-encefalul şi mezo-encefalul). Ea e, flră îndoială, fragilă
şi func)ionează intennitent. Cunoaşterea, chiar şi cea mai abstract
logică, mobili:u:a:cl. totdeauna afectivitate şi pulsiuni, iar acestea pot
lesne s-o debordeze, s-o desprindă din examenul obiectiv al faptelor şi
să-i impună derive incontrolabile. Nu este mai putin adevărat că prin
propriell)ile ei de coereniă (aniculare deductiva.tinductivă, noncontradictorie a enunfUrilor) şi prin respectarea legilor şi a constringerilor de
care depinde succesul raporturilor cu realitatea inconjur~toare, ra)ionalitatea constituie singurul cadru favorabil dezvoltarii ştiinlelor şi tehnicilor,
inclusiv a ştiin)elor care se ocupă de mituri ori de fenomene oculte.
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFiR.ŞIT...
lll:l
Cel mai puternic argument impotriva prevalării myrhos-ului fat1 de
logos derivă din trllsăturile caracteristice activităţii neuro-cerebralc,
care constituie sursa comună atit a gindirii rational-empirice, baza
logicii. a ştiintelor şi a tehnicii, cit şi a gîndirii mitico-simbolice, baza
miturilor, religiei, poeziei. E plauzibil s! presupunem, cwn argumentează Edgar Morin, că aceste două tipuri de gîndire derivă dintr-o
.. arhe-gîndire", corespunzind foflelor şi formelor originare, fundamentale,
ale activitătii neuro-cerebrale, cînd subiecrul se confunda cu obiectul,
reprezentarea cu lucrul reprezentat, iar limbajul nu-şi specializase
caracterul infonnativ vizavi de cel evocator, proza de poezie. Ceea ce
pledează in favoarea acestei ipoteze nu sînt speculatii asupra omenirii
primitive, prin natura lor putin sigure, ci raptul că cele două gîndiri
uzează de aceleaşi mijloace (analogia, reprezentarea, limbajul), interpretindu-le însă opozitiv. În cadrul gindirii rational-empirice, imaginea e
separată de real, analogia e controlată, limbajul vizează in primul rînd
comunicarea; în gîndirea mitico-simbolid, reprezentarea se contopeşte
cu obiectul reprezentat, analogia se bazează pe o evidentă inconditionalll
(ceea ce implică pseudoasem!nlri şi echivalente imaginare), iar limbajul
caută figurativul şi puterea evocatoare, dezinteresîndu-se de acurateţea
tranzitului inronnativ. "Cele două gîndiri, cu toate că incomprehensibile
una celeilalte, se inter-Q>mpletează, se inter-parazitea.ză şi se între-conjugă
şi in societătile arhaice, vechi sau exotice şi în propriile noastre minti."
(Morin, a, p. 169-172)
Cit priveşte afinna)ia că dimensiunea apelului şi a sperantei prevaleazl asupra demistificării - aşa cum sustinea Gilben Durand (şi nu
numai Durand) - validitatea ei depinde de context. E complet arbitrar
să evaluăm abstract şi in principiu "ce este mai bine". Uneori, supravieţuirea fizica., sănătatea mentală, succesul în ceea ce întreprindem
sint direct legate de aptitudinea unui examen lucid al siruatiei, care să
demaşte intentiile ascume, capcanele manipulati ve, promisiunile demagogice etc. Nu e mai putin adevărat că in alte împrejurări, de obicei firi
ieşire ori tragice, nimic nu e mai propice decit mîngîierea sau incurajarea
aduse de speranj! şi credinj!.
Pe de altă pane, nu rezultA de nicăieri că henneneuticile "arheologice" (.,reductive") ar trebui în mod necesar şi oricind să demistifice
"total". De altfel, ele nici n-au puterea s-o facă, marea problemă fiind
tocmai că obiectele ştiintelor umane care ating fenomenele extrem llc
204
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
complexe ale vietii psihice, ale structurilor sociale ori ale suportului
metafizic al lumii nu pot fi debarasate de încărcătura lor emotionala.
Demistificarea este o operatie intelecmală, care nu reuşeşte, cel mai
adesea, să destrame credintele cu rădăcini puternice, mai ales cind- aşa
cum se întîmplă in cazul religiei- convietuirea lor cu "adevărul şliintei" e
admisă in societatea laică modernă, unde copiii află in şcoală două versiuni
asupra originii omului: cea a Bibliei şi cea a ştiin)elor naturii. Vrednic
de mentionat este şi faptul ca unele hermeneutici .. arheologice" îşi dau
osteneala să echilibreze "demascarea" prin compensaJii de natură mitică.
Nu intimplator marxismul cuprinde o componentă mesianică; alături de
.,necesitatea obiectivă" a izbinzii proieclului revolu~ionar, e postulată
"credinta" în misiunea proletariaruJui de a conduce omenirea, intr-o utopică
postistorie, ca.tre ordinea paradisiac! a societă~ii lipsite de exploatare.
De fapt, practica arara. că explicarea unui mit, ca şi a unei opere de
am, in alte cuvinte, tentativa de a le cunoaşte originile ~i de a le stabili
semnifica)ia, nu eliminâ, in niciun caz, seduc,ia pe care o pot exercita
asupra noastră, tot aşa cum cunoaşterea fiziologic! a sexualitl!)ii nu
desfiinJeaza. wluptlltile iubirii trupeşti, nici deslltările imaginare ale
minJii. Gindirea mitico-simbolicll şi cea empirico-ra)ională sint, în
pofida tensiunilor şi a contradic)iilor ce subzistă mereu între ele, mai
degraba. complementare decit antagoniste. Opunerea lor radicala. - şi
anume conform principiului "totul sau nimic"- este sau o eroare de tip
pozitivist, sau de tip mistic, ambele viziuni extremiste, ducind la unilateralizarea vie) ii spiritului.
În realitate, my1hos-ul presupune logos prin enun~area sa verbala.,
ordinea (narativa.) instituită în secven)ialitatea evenimentelor povestite,
explicarea ulteriorului prin anterior, a consecin)elor prin situa)ia originara. (Riviere, p. 71). Pe de altA parte, orice ra)ionalitate con)ine, de
obicei, premise nearestate (adesea bazate pe credin)e imperative), justificări ale unor sentimente ori resentimente, obiective programatice stabilite
in funcJie de interese ori oportunillli de moment.
Chiar ~i in societa.,ile primitive - după cum am vazut - abilită~ile
tehnice coopereazA cu manifestări simbolice. Cu atit mai multe deprins
sa. joace la două capete omul zilelor noastre. Căci el dispune de aptitudinea, denumill de S. Moscovici, a "polif"aziei cognitive". fiind in
tmsunl să utilizeze diferite moduri de gindire şi reprezentare, în funqie
de grupul de apanenen,a. ori de contextul in care se află" (Moscovici, c,
CONFRUNTARFA FĂRĂ DE SFiRSIT...
20S
p. 1M2). O face. spre pildll., schimbind instantaneu sistemul de lecrurll.,
l'im.ltrece de la citirea unui articol ştiintific la fanteziile unui poem sau
l'iml ii cere lui Dumnezeu să-I ajute în obtinerea unui profit gras din
vin1..area unor actiuni, deşi cunoaşte bine funcţionarea pietei de capital
~i mecanismul implacabil al legii cererii şi ofertei. În asemenea situatii
(de obicei intrate in reflex, scăpînd, ca atare, unui examen atent),
ratiunea acţionează ca instan~ de .,dispecerat ". Rolul ei pare a consta in
orientarea deplasll.rii forţelor psihice, in funcţie de circwnstante, fie
spre domeniile in care e solicitată gindirea logici, fie spre cele care lasll.
cimp liber afectelor, credinţelor şi puterilor fanteziei. in fond - scrie
U. Vanimo- .,rapunea nu trebuie să faci altceva decît să caute să organizeze, intr-un mod DU prea connictual, raportul dintre diferitele tipuri
de valori inlll.untrul viePi sociale" ('httimo, c, p. 91). De aceea, DU
trebuie si ne miram eli. un autor talentat, insa: cu repu1aţia sulfuroasll. a
lui Carlos Castaneda poate obţine asentimentul unui larg public; relatarea experienţelor de iniPere in şamanismul New Age, intreprins!
intr-o autoficţiune - gen actualmente la modă- cu o excelentă abilitate
a gradarii efectelor de supranatural şi de suspendare treptatJ. a incredulitltii, il poate impn:siona pe cititorul debusolat şi flrll cultunl solidA
al zilelor noastre. Dar, dupJ cite a vlzut şi vede tot timpul la televizor,
e mai mult ca sigur ci .,impresia", fie şi puternici, a lecturii nu-i va
schimba defel acestui cititor mediu modul "vulgar" raJionalist de a-şi
intocmi agenda şi de a-şi duta de ueburile obişnuite (Braga, p. 9-91).
Critici postmodeme la adresa
Ştim
ra!ionalită!ii
deja ci poziţiile ra~unii au fost supuse, mai ales in a doua jumătate a
secolului XX, wtui tir COTUruric. Deoarece agenda mea n-a iD::Ius proiectUl
unei cuprinderi exhaustive a opiniilor pronuntate in această privinJI,
m-am limitat la citeva exemple: Horkheimer-Adomo, Feyerabend,
prezentarea resurgentei gîndirii mitico-simbolice, evocarea perplexilă­
lilor ivite în cimpul ştiinţelor dure, irezolvabile flră remodelarea vechiului
instrumentar conceproal, etc. in altJ. conjuncrură şi-n alt spa,iu de joc,
ar fi fost posibilă citarea multor alte nume. De pildă, Heidegger, care a
descris ra'iunea stJruind asupra laturii ei calculatoare şi instrumentale,
ilustrata de tehnici. Drept expresie a voiniCi de putere, aceasta reprezinta
un perico.l pentru omenire, insi amenintarea nu provine îndeosebi
206
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
dinspre maşini şi aparate, cum s-ar putea crede, ci din faptul că,
supunind natura comenzilor sale, "scolind-o din ascundere", tehnica
.desprinde fiinta de adevărul esen!f:i ei" (Piiggeler, p. 200-201). in
Holr.wege, referindu-se desigur la aceeaşi raLiune, de tip algoritmic,
Heidegger merge pînă la a spune că "raliunea ... , glorificată timp de
secole, este cel mai îndpă)inat adverw al gîndirii" (Heidegger, d, p. 247).
Mai concrele, dar uneori extrem de controversabile, sint acuzele
formulate de posunodernişti. Deşi - cum spune Calvin O. Schrag lipseşte inca. .. orice identificare a unui set comun de preocupări, a
uniformitJLii unui discurs ori a aulocaracleriza.rii istorice a postmodernismului", ceea ce, la urma urmei, nu este surprinzător, de vreme ce
discursul posunodemist celebrează "mai degrabă dezacordul decit consensul, mai degrabi! diferenta decit asemănarea, mai degrabi! eterogenitatea
decît solidaritatea", toruşi printre cei evalua'i in genere ca aparţinînd
curenrului există o alergie coml111l. fata, de cerintele ra1iunii (văzute ca
inchistări şi cenzuri) (Schrag, p. 49). Astfel, pentru Jean-Fran~ois
Lyolafd alian~ teoriei cu critica, temelie a rationalismului modem, e o
simplă "gogorita", "henneneutica semnificatiei" nu e decît o metanaratiune în rind cu toate "marile povestiri" menite descompunerii, scopul
dialogului este .. paralogia" • .,consensul a devenit o valoare desuetă şi
suspectă", interpretările sint "locale", dependente de context, niciuna
mai corectă decit alta, toate la fel de indreptăjite ca .,opinii". Schimbul
lingvistic obişnuit consta. din .,diferende". care se ivesc la fiecare inlăn[Uire
de propozitii, intrucit de fiecare data. sint mai multe posibilităji, doar
una dintre ele fiind actualizată, ceea ce ar arunca in .,anonnalitate"
chiar şi o comprehensiune uzuala. ; de aceea, cei ce se încred în vorbirea
comună sint nişte naivi, IIatati cu un dispre( nietzschean (Bouveresse, b,
p. 165; Lyotard, Le Differend, 1983).
Gilles Deleuze şi Felix Guatlafi inlocuiesc metafora arborelui, ca
ra.da.cinll comună a metafizicii şi ştiin(elor, cu metafora riwmului, care
nu presupune trasee predetenninate de creştere, dezvoltindu-se, ca atare,
imprevizibil, intr-o multime de directii diferite. Totalizarea e deci
refuzată, iar pluralismul promovat viguros. Tocmai această atenjie la
diferenta,, la singularită,i, il detennin.ă pe Deleuze sa. critice modalitatea
invariantă a dorintei, legată, in concep1ia lui Freud, de complexul
oedipian, şi s-o postuleze ca emergenta, nonfonnalizabila. ca depl!şire
pennanenta a nonnelor. De-aici şi un mod nou de a-1 defini pe filowf;
CONFRUNTAREA FĂRĂ DE SFÎR.SIT...
200
el nu mai e cel ce cautA adevărul în vasrul nomenclator al ideilor eterne,
ci cel care creează concepte, adaptindu-se, prin problematizare, unei
aclualit3ti în neincetatA transrormare (Deleuze, Diffirence et Ripitition,
1%9; Deleuu:, Guattari. L'A.nti<Edipe. 1972).
Unul dintre curentele contemporane cele mai influente (îndeosebi în
Statele Unite) care, f'Arll a fi apressis verbis antirationalist, a şubrezit
1111uşi, in chip semnificativ, citeva dintre categoriile de bazl socotite
nraţionale" ale texrualit.a,ii (noţiunile de centru. coerenlă. intentionalitate, sens, reFerent) este deconstructivismul, iniţiat de Jacques Derrida.
Caracteristică autorului francez ii e- cum subliniază undeva (Leuer 10
tt Japanese Friend) - .,delimitarea de ontologie şi. mai presus de toate,
tie persoana a III-a a indicativului prezent". ceea ce înseamnă că nu
admite "universalii", nici "absolururi", d toate enunpuile le socoteşte
opinii, puncte de vedere partizane, interven~ii performative. Inversind
prioritatea acordata. de gîndirea europeanA vorbirii asupra scrierii şi
radicalizind ideea că nu există definiJii substantivale ale semnificatiilor,
ci nwnai relationale, Derrida considera. limbajul un tesut de diferenţe
şi-î atribuie o fluiditate irepresibilă. Semul nu e niciodata. in intregime
prezent, se manifestă ca o glisare indefmita. intre semnificant şi semnificant, e o "implicatie mra. sfirşit", o aproximare mereu in vibratie.
Criticat pentru d "ar fi pus radical in chestiune" o serie de concepte
flră de care orice comprehensiune ar deveni aleatorie, dacă nu imposibilă, Derrida s-a apArat intr-un mod probabil foarte putin agreat de
admiratorii s.li nihilişti: "N-am pus niciodata. radical in chestiune
concepte ca adevArul, referin~ şi stabilitatea contextelor interpretative,
dacă ca pune radical in chestiune-. inseamna. d. conteşti d există şi c;t
trebuie să existe adevllr, referin(J. şi contexte de interpretare stabile. Am
pus - ceea ce e cu totul altceva - intrebari. pe care le sper necesare, cu
privire la posibilitatea acestor lucruri, a acestor valori. a acestor nonne,
a acestei stabilitati (in esen(J. mereu provizorie şi finită)" (Derrida, c,
p. 278). Disociind intre "indetenninare" şi "indecidabilitate". Derrida
mai arată c;t n-a operat niciodată in sensul primului concept, ci totdeauna
al celui de-al doilea, ceea ce ar insemna, în opinia lui, că, "din punct
tie vedere semantic, dar şi etic şi politic, deconstructia n-ar trebui să dea
curs nici relativismului, nici vreunui indetenninism" (ibidem, p. 274).
S-ar putea să avem a face aici cu o concesie conjuncrurala (fraza citatâ
apartine unui interviu acordat lui Gerald Graff care inso,eşte rcpl ica
208
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
foarte iritată data. lui John Searle, unde, în genere, Derrida tine să
demons1reze că a fost prost inteles şi încearcă să-şi estompeze imaginea
ultraradicală). Oricum, interpretarea violent subversivă a operei sale, in
spiritul "derrideenilor" de la Yale (îndeosebi Paul de Man şi J. Hillis
Miller), nu eSie singura posibilă. Cu lotul de allă părere e, de pildă,
Christopher Norris. În orice caz, g!sim într-unul din articolele de
tinere)e ale filozofului, dedicat drtilor despre nebunie ale lui Michel
Foucault, o declara)ie pe care n-am aştepta-o de la un detractor al
Ratiunii: .. Măre,ia de nedepăşit, de neinlocuil, imperiali a ordinii
ra)iunii, ceea ce face ca ea să nu fie o ordine sau o structură de fapt, o
structură istorică delenninata., o structurll prinne altele posibile, e că nu
putem apela contra ei decit prin ea, eli nu putem protesta contra ei decit
dinllluntrul ei, eli nu ne pennitem, in cimpul ei propriu, decit recursul
la stratagema. şi la strategie" (Derrida, a, p. 58-59). Nu întîmplător.
cineva spunea eli Derrida este atit de abil "incite in stare sl pescuiasca.,
in acelaşi timp, pe ambele maluri ale unui riu" (R. Scholes).
Ca şi Derrida, Richard Rony nu se luplll cu rationalitatea, ca logică
argumentativă, tolerantă falll de opiniile celorlalti ori solidaritate cu
comunitatea oamenilor de ştiint1. ci cu ra~iunea tehnică, preocupalll
aclusiv de ajustarea mijloacelor la scop, .,indiferenta. dacă oprimă sau
eliberează, lipsi!! de un )el emancipaliv inlrinsec" (Rony, d, p. 122),
îndeosebi cu ratiunea ca facultate universală şi intemporală. Îmll prin
concep~iile sale antirealiste, antireprezentationale, antiesentialiste, prin
promovarea constantă a "contingentei" (adevllrului, limbajului, ratiunii.
educatiei etc.), ca şi prin vioiciunea şi agilitatea sa intelectuală, s-a
impus drept un avocat elocvent al relativismului şi al unui contextualism
atotputernic. inel de la prima sa carte importantă, Philosophy and the
Mirror of Nature, Rorty a incercat sa. demomtreze caracterul iluzoriu al
refleclllrii obiectului de către subiect. Argumentul e că "mintea" constituie un concept evaziv, iar "oglindirea" un proces care deformează; ca
atare, notiunea de reprezentare e inadecvalll şi trebuie scoasa. din joc;
in felul acesta, epistemologia îşi pierde pozitia privilegiată, fiind necesara: inlocuirea ei cu henneneutica. Neputind şti ce sint lucrurile cu
adevlirat, nu putem decit să le descriem pe cît mai util scopurilor
noastre. Ulterior, in numeroase eseuri şi studii, avindu-şi punctul de
plecare în confruntarea cu principalele directii ale lilozofiei contemporane, Rony s-a definit, cu tot mai multă fennitate, ca pragmatist, in
CONFRU~ARF.A FĂRĂ DE SFiR$lL
209
~pirimllui
John Dewey, şi ca adept al culturii democrat-liberale. Dintre
lct.cle sale majore, foarte controversate, retin aici următoarele, care-mi
par a-i defini fizionomia
intelectuală:
respingerea ideii
că
obiectele
realului ar fi independente de mintea noastră; estomparea distinc,ei
şi obiectiv, dintre fapt şi valoare;- negarea teoriei
m.lcvăndui-corespondenta, (fiindca nu e posibil .,sll imperechem pâ.rt,i
ale lumii cu pnl'li ale credinlelor sau propoziliilor" [Rorty, d, p. 61]);
dintre subiectiv
rcllucerea obiectivitAtii la intersubiectivitate; analogia de regim dintre
naturii şi ştiintele umane; renuntarea la o teorie care să unifice
dimensiunea publică şi cea privati a existenţei noastre (mui(Wnindu-ne
a le trala ca egal valide, deşi incomensurabile) etc.
Ar fi oportun sa includem in acest itinerar rememorativ al ginditorilor care au marcat postmodernitatea şi pe Michel Foucault, deşi el a
inceput prin a se manifesta ca structuralist dizident şi s-a stins inainte de
explozia posanodemistă (1984). Consacrat ca istoric al clinicii psihiatrice
şi al practicilor penale, Foucault are meritul de a fi atras atentia asupra
ratiunii ca factor de eu:luden: şi segregare. Ideile lui asupra raponurilor
dintre putere şi cunoaştere s-au dovedit extrem de influente. Ele pun in
lumina, in mod indirect, in ce mare mlsur.l subiectul, ca produs sau
01gen1 al puterii, e dispus sl-şi conveneasci, uneori inconştient, interesele de dominatie, ori, dimpotriv:l, de refuz şi insurgent:~, în justificări
teoretice. Rolul ratiunii ca instanl:l impaniala de judecata e denuntat
drept ipocrizie. În fapt, am năzui totdeauna să gbim argumente (şi, de
obicei, reuşim!) ca sa. ne satisfacem pofta de a comanda şi a ne impune
vointa, dar, nu mai putin, şi ca sa. ne motiv lin ced:lrile ori infringerile.
Asociate ideii de ra'iune ca instrument al puterii sint şi reproşurile
arnan: ale radicalismului feminist. Exprimind frustralii legitime, dar
rurmulindu-şi adesea protestul in limbajul vehement al stingii revoluJionare, critica feminist.l a ultimelor decenii ale secolului XX, indeosebi
~up! scandalul provocat de cartea Saua/ Politics de Kate Milleu (1970),
a incriminat ratiunea, in expresia dat:l ei de traditia filozofic! şi literari
a Occidentului, drept patriarhaHl, misoginl, sexista, implacabil partiz:mă. Un citat din Gayatri Sphwk, denuntind pluralismul .,ca mit
liberal", imi pare caracteristic: .,A imbra)işa pluralismul ... revine la a
adopta politica establishment-ului masculin. Pluralismul este metoda
IOiositl de autoritlltile centrale ca s~ neutralizeze opozitia, prefllcindu-se
d o accepta. Atitudinea pluralistl a marginaliza)ilor poate insemna
~oar capitulare faţl de centru" (Showalter, p. 413).
ştiin)ele
INTERPRETARE SI
2\0
RAŢIONALITATE
" W1w is the master ? "
Dar oare în existenta lor
cu
şanse
egale? S·ar
concretă
părea că
ra'ionalul
şi
irationalul se
confruntă
problema esemialll e cea ridicatll de
Lewis Carroll : ., Who is the masrer ? ". in alte cuvinte, cine are ultimul
cuvînt, cine .,comandll" in jonctiunea instabilll şi greu guvernabilll a
celor doull entitllti?
În aceasta. privintă. exislă două şcoli de gîndire: Platon a propus in
Antichitate alegoria carului, condus de un vizitiu destoinic (ratiunea),
care-şi struneşte
cu minâ fennll caii (pasiunile); in schimb, David
Hume a afirmat eli "ra(iunea es1e sclava pasiunilor". Cine are dreplale?
Nu e uşor de zis, fiindcll, referindu-ne expres la cei doi filozofi, nu e
clar daci ambii au in vedere
aceeaşi situa~ie:
e posibil ca primul sll
voiascâ a sublinia cum "ar trebui" sâ se petreac:ll lucrurile, pe cind
celălalt sA ne arate cum se "prezinta." ele în realitate. În adevllr, întrebării
puse în Alice 's Wonderland i se poate răspunde fie fonnulînd o "constatare", fie exprimind un .. deziderat".
Din primul punct de vedere, observllm eli, deşi cele două tipuri de
comportament intervin şi interac,îoneaz.1. în toate cazurile (toti amestecllm în proportii diFerite credin,ele cu ra'îonamentele, aFectele cu calculul
logic), în societatea contemporanâ predominll ori existâ o disponibilitate
sporita. pentru strucrurile irationale. Oamenii actioneazll mînati de simpatii
şi resentimente, tin seama de amorul propriu şi Frustratiile lor endemice
mai degraba. decit de datele obiective ale persoanelor. situa,iilor, evenimentelor. Ei se lasll stapiniti de mituri derizorii ori pe de-a-ntregul false
şi se arund de bunavoie in proiecte ruinâtoare, pe care nu sint in stare
sllle judece la rece. Sint cu siguran'll mai pu~in numeroşi cei ce reuşesc
sll-şi domine inclinllrile şi apeleaza. la ratiune, in orice caz sint mai
şovllitori, şi nu o datA trlldati în exerci,iul actiunii de spontaneitatea
unor "ieşiri" emotionale ori inconştiente.
Pe de altll parte, pe plan istoric, ceea ce se intimplll sub ochii noştri
documenteaz.1., cu asupra de mllsurll, victorii ale barbariei asupra civilizaJiei, altfel spus, înfrîngeri ale ra~ionalitlllii: utilizarea violenJei in
rezolvarea litigiilor dintre tllri, amplificarea fllrll precedent a terorismului, persistenJa foametei şi a sllrllciei intr-o lume care s-a imboglllit
global de citeva ori, imposibilitatea de a transpune în viatll principiile
CONFRUtifARfA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
!JJ
111sti1ici sociale ori ale ordinii internationale, creşterea criminalităiii. a
runsumului de droguri etc.
Sll presupunem acum c~ analizJm lucrurile dintr-o perspectivă ipote11d : ce iruaan~ ar fi preferabil să controleze situatia? Spun "preferabil",
r;L şi cum ar fi vorba de o "alegere", şi nu de un "dat" ce ne e impus.
D;Lr eu cred că in conditii .. nonnale" (cind subiectul e educat, are o fire
"hilibral!, capabili să-şi sl!pîneascl impulsurile primare şi să-şi inspecteze
presupozitiile) o .,alegere" (ori mlcar o clarificare onesti a altemalivclor) chiar esre posibili (evident, pina. la un "anumit" punct). Prin
urmare, care e alegerea buni?
R:lspund flrl! îndoieli şi flrl! ezitare- raponalitatea. Dar, se în)elege,
in varianta suplll, Oexibilll, deschis~. inventiv!, conştientă de propriile-i
limite, care emerge din confruntările cu noile orizonturi ale ştiinţei şi
~o:indirea mitico-simbolică, din experienţa criticii şi abandonarea oricarei
cumplicităti cu ceea ce am denuntat ca "rationalizare". Voi aduce în
acest seru; trei motivaiii:
1. In primul rind, reiau un argument al lui Popper. Vorbind in
Conjecturi ~; injirmdri de traditie, filozoful spune: ., Teza mea este că
ceea ce numim •Ştiinll• se deosebeşte de vecbile mituri nu prin aceea că
este ceva distinct de un mit, ci prin aceea eli este imotită de o traditie
de ordin secund - aceea a discutarii criti~;e a miturilor. Pînl arunci
exista numai traditie primara. O anumită pavesre era trarumisl mai
depane. Dupll aceea, desigur, rlmînea o pavesre de transmis, dar ea era
dublată de ceva asemloJ.tor unui rext insotitor secund: ·hi trazwnit
această poveste, spune-mi im.J ce crezi despre ea. Gîndeşte-re la ea.
Poate ne poti propune o poveste diferită•. Această traditie secund! era
;Hitudinea critici sau argumentat!. Cred eli ea a reprezentat o noutate şi
L:ă reprezintă încJ şi acum elementul de căpetenie al tradi~ei ştiinţifice"
(Popper, c, p. 171). Altfel spus, aplicînd modelul epistemologie al
"comparatiei intrinsece", preconizat de Andrei Cornea în Turnirol
klta:zar, am putea afinna el alegerea între ştiinll şi mit, între ratiune şi
credin~. imposibilă în primi instan~. din cauza deosebirii calitative
ircductibile dinue cei doi renneni. devine posibili la nivelul unei a doua
optiuni, .,impacbetatl" in cea dintii, care aduce in plus ceva esential, existent in faza iniţiala doar în stare latenta: atitudinea cri1ică
(A. Carnea, a, p. 66-67).
INTERPRETARE
212
ŞI RAŢIONALITATE
Importanţa
cruciala a spiritului critic vine din puterea sa de a ne
smulge din iluzii şi a ne spori vigilen)a fa)ă de aparentele înşelătoare. El
repereaza. punc1ele vulnerabile ori problematice ale persoanelor, fenomenelor, evenimentelor cu care ne confruntăm, imă cel puiin tot atit de
important este că ne dezvăluie şi propriile neajunsuri. Ne avertizează că
pîm şi in domeniul de competenlă avem de rectificat erori şi de ind.)al
de la altii, că nu există expertize imune falsificării, că apartenenja de
loc, moment, comunilate, traditie, afiliere inteleciUală ne contamineaza.
cu opinii, reprezenlări sociale şi conven(ii de care e greu să ne detaşăm.
Spiritul critice singurul meterez redutabil impolriva ra)iunii automatizate
şi autosuficiente, care e capabilă, cu seninătate şi cele mai bune intentii,
sa. distruglllumea ... Visul modern al ratiunii de legiferarea fericirii- ne
reaminteşte Zygmunt Bauman - a dat fructe amare. Cele mai mari
crime împotriva umanitlltii (şi comise de umanitate) au fost sllvîrşite în
numele domniei ratiunii, al unei ordini mai bune şi al unei fericiri mai
mari." (Bauman, p. 259)
2. Ratiunea manifesta. o tendinlă spre universalitate. in nucleul tare
(logic). al principiilor care guverneaza. rationamentul: identitatea,
contradic1ia, tef1ul exclus (minus derogllrile specificabile introduse in
ultimul secol. la care m-am referit mai sus). ratiunea continua. sa.
constituie, din ntremul Vest pin! în extremul Est şi din Antichitate pînă
în zilele noastre, nonna reglementativll a oricllrei enuntari sau dezbateri.
În domeniul opinabilului, tot ratiunea detenninll ceea ce e probabil,
folosindu-şi capacitatea de .,a gindi sistematic". de a se servi de ,.metode
pe care oricine ar privi peste umlrul meu sa. le poata. recunoaşte drept
corecte" (Nagel, p. 16).
Ceea ce vreau sa. subliniez aici nu este ind rationalitatea instrumentalll ori bazata. pe calcul a ştiintelor dure şi a tehnologiei (cu rezultate
uimitoare, dar şi cu riscuri majore), ci raţionalitatea comunicativll şi
argumentati va.. Într-o lume in care demagogia prosperă, iar discursurile
opuse prolifereazJ, aceasta rămîne resursa principală a dialogului, a
persuasiunii, a ajungerii la un consens intemeiat pe compromisuri
acceptabile. De aceea, nu este de mirare ca. pin! şi textele religioase,
deşi se exprima. uneori in limbaj mistic, subordonîndu-se unei spiritu.alităti pasionale, ennetice, la granita inteligibilului, folosesc adesea mijloace
rationale de prezenwe, o forTTLă narativa. şi un aparat retoric de convingere
CONFRUt<TAREA FĂRĂ DE SFÎRŞIT...
lll
a auditoriului. Se poate afinna ca. in cazul orid.rui irationalism care se
vrea cunoscut, transmis, comunicat celorlalţi, ratiunea îndeplineşte un
rol de "supon", mai mult ori mai puţin consistent. Discursurile religioase .,nu pot d. nu utilizeze o anumită formA de rationalitate, cel putin
aparentă, spre a explica, a justifica, a adăuga, a indemna" (Atlan, p. I!J7).
De aceea, Thomas Nagel spune, pe drept cuvînt, d "raţiunea este tot
ceea ce noi considerăm că trebuie utilizat pentru a intelege orice ahceva,
inclusiv pe ea însăşi" (Nagel, p. 162).
3. În fine,tin sa. subliniez şi capacitatea rationalitltii, susceptibiHl de
a fi dezvoltată prin educatie şi autocontrol, de "a lua altitudine" fat! de
problemele pe care le nasc exisren1a socialA, dar şi lectura ori speculatia
imelectuala.. În alte cuvinte, e vorba de aşternerea unei distante intre
obiectul preocupmi imediate şi momentul op~iunii, al judeclltii ori
deciziei. Primul avantaj al distan)l!rii e o viziune panoramică, putinta de
a imbrlltişa obiectul in ansamblul sa.u ori de a ne focaliza atentia pe o
latură semnificativA, care ne pare dintr-odatll frapanta.. Al doilea avantaj
c eli, situîndu-ne pe o metapozitie, ne dezimplicllm, ne transfonna.m din
.. participanti" in "observatori", ciştigind libertatea de mişcare a unei
reflectii neconstrinse de urgente ori imperative de ordin politic, social,
economic etc.
Putem descoperi lesne functionarea, separată sau integrala., a celor
uei caracteristici de care tocmai am vorbit în orice proces interpretativ:
avem mereu a face cu logica deductiv-identitară, argwnentativa. şi comunica)iona.Ia.; cu aptitudinea discriminatorie, articulativll şi deconstructiva.
a criticii; in fine, cu posibilitatea distan(ării şi a metasitua.rii. Revin
astfel la tema acestei cărţi. Interpretarea e un exen:iiiu raJional, insa.
compozil sau mixt, implicind adesea un apon, divers ca pondere, al
ira)ionalului. Ori de cite ori ea se aplica. unui obiect complex (un text
auto- sau pseudoreferential, un eveniment semnificativ etc.), e constrinsa.
să coopereze cu imaginatia, afectivitatea ori credin)ele. Natura acestei
colaborllri difera.. Imaginatia pare a sta sub detenninarea nemijlocita. a
obiectului, care reclama. depllşirea rutinei şi a repetitivului, efortul de a
găsi solu)ii noi, de a "gindi mai mult" -cum spunea Kant. În schimb.
cmo)iile şi credin)ele exprima. stari de spirit ale subiectului, aflate doar
par)ial sub dependenţa sa, care se investesc spontan in demersul interpretativ. ajungind uneori sll-i prescrie orientarea.
214
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
Atit într-un caz, cit şi in altul, rolul ratiunii e corectiv (tinzind să
modereze tendin~ele spre exagerare) ori de avertizare (semnalind, de
pildă, discrepantele dintre optiunile subiectului şi consensul existent ori
contextul situatiei) ori de cenzură (opunindu-se printr-un soi de "veto"
unor initiative care incald. grav nonnele în vigoare, fie ele politice,
lingvistice, culturale etc.).
E evident chiar şi din aceste sumare notatii că rationalitatea nu are
defel prerogativa de a servi in toate împrejurările drept indreptar. Faprul
că evită extremele, că înclină spre opiniile majoritare, dl prefera. ceea
ce este obişnuit şi traditional poate fi uneori salutar, alteori însă devine,
pur şi simplu, catastrofal. Schimbârile de paradigmă in ştiinte. marile
opere inovatoare ale artelor şi literaturii, noile "reguli de joc" care
modific! radical cadrul conceptiilor noaslre despre lume, gestul indrhnel
al citorva diziden'i curajoşi care nu mai vor s3 accepte umilintele şi
suferin~le dicLaturii - toate acestea sînt posibile numai acolo unde se
produce acea combioa,ie imprevizibila. de ra1ional şi iralional ce e
proprie gîndirii creatoare. Dar asemenea iniliative pot depinde oare de
liberul nostru arbitru'!
Las deschisa. aceastl intrebare fundamentala.. Ne afl1m încă la
începutul drumului. Deocamdata. am examinat interpretarea dintr-o
perspectiva preliminar! şi am schilat, cu mari elipse şi aproxinta.ri, un
istoric al conceptului de ra1ionalitate. in citeva din concretizlrile lui
care-mi par esenliale. urmeaza sa ma ocup de-aici înainte de modalilllile
sub care se infltişea.U interpretarea, de structurile anticipative, condilion1rile, func\ionarea, raponurile ei cu gîndirea mitico-simbolicl,
limi!ele de aplicabiliiale, problemele v.llidiiltii. De-abia după parcurgerea
acestui ilinerar va fi cu putinlă un răspuns întreblrii puse. Ceea ce nu
inseamlll el llglduiesc s!-1 dau, ci doar el m.l angajez s!-1 caut
4. Genurile
interpretării
Interpretarea se prezintă sub diverse fonne, mai mult sau mai pu~in
coagulate, ilustrind, fiecare, abordări specifice. Aşa cum existJ romane,
eseuri, poeme, piese de teatru ele., existJ trn.duceri, exegeze, conjecruri,
explica'ii etc. Tabloul .,genurilor" interpretllrii, cu .,speciile" care li se
subordonează, e, ca totdeauna, un punct de plecare indepasabil, deşi
prn.ctica ne oferă cel mai adesea hibrizi, de o structură mai mult sau mai
pu)in eterogena..
Aplicind criteriul modurilor de operare, preconizez o clasificare
cvadripartitJ: 1. Traducerea - realizarea de echivalen)e intre texte
apallinînd unor limbi diferite (sensul .,clasic" al tennenului) sau apailinind aceleiaşi limbi (.parafraza"). Traducerea angajeazA echiwlente şi
prin deplasarea intre regimuri semiotice distincte ("executia" unei
partiruri de cll.tre dirijor, insuumentişti ori cîntăre)i sau interpretarea
dat~ unei piese de regizor ori unui rol de către artist ori unui poem de
recitator etc.). Tot o traducere (a abstractului în concret) poate fa
considern.tl şi "alegoria" = expresia plastică, sub fonnă de imagine, a
unei idei sau a unui mit. 2. Explicarea- cercetarea cauzelor, a motivaJiei,
a modului de functionare, analiza metodică a continutului (.. exegeza")
sau reprezentarea simplificati, dar fidelă a obiectului (.,modelul") sau
încă relatarea narativă a unei desfllşurări diacronice ("povestirea") sau
dezbaterea liberă a unui text, unei idei, unui punct de vedere (.,comentariul"). 3. Conjecrura - alegerea motivată a unei op1iuni intre mai
multe alternative (,.diagnosticul"). 4. Descifrarea - singurul gen cu
rezultat optim, deoarece textul e saturn.t de cod, iar comprehensiunea se
reduce stric/o sensu la decodificare. (Ne-am putea intreba, desigur.
dacă, prin faptul că oferă certitudini, descifrarea mai păstrează un stam!
interpretativ.)
216
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
ModalitAti ale .traducerii"
Traducerea
inrerlingvistică
Practica Jraducerii, sub forme mai mult sau mai pu\in elementare, e
din timpuri stdivechi, inlrucit chiar in societălile tradi\ionale
oamenii vorbind idiomuri diferire au venir in contact unii cu altii, prin
războaie, relaJii de schimb, dl~lorii etc., şi au Jrebuit să se in\eleagă.
cunoscută
Conceptualizarea demersului a survenit însă mult mai tirziu. A. Berman
a arălal că, la romani, termenul traductio era asociat temei traditiei
(traditio), însemnînd "transfer" (translatia). trecerea dinrr-un cimp
semantic in altul, in scopul asimilării unor cuno~tin)e, al sporirii bagajului cultural aurohJon. Transla)ia nu constituia toru..şi o activitate lingvistid
autonomă, ci o componenl! a culturii, articulată in jurul traditiei, ca
temei şi vehicul al moştenirii intelectuale. Raponul cu textele greceşti
devenea, in acest fel, unul de transfer-apropriere, inseparabil de alte tipuri
ale relaiiei cu textele, cum ar fi imitatia ori adaptarea (Berman, p. 22-25).
Ideea modernă de traducere dateazJ din secolele al XIV-lea şi al XV-lea,
fiind concomitenta cu procesul cunoscut sub denumirea de translatio
sludii- de cin:ula~ie şi comunicare a cunoaşterii, inclusiv a Scripturilor,
in limbile vemaculare. Pare ca umanistul Leonardo Bruni a introdus in
canea sa, intitulata: De imerpretatione recta (aprox. 1420), termenul
traductio, inlocuinclu-1 pe cel de rranslatio, probabil fiindca: terminatia
.,ductio" (de la ducere) adauga: intelesului de ,.traversare" pe cel de
aC)iune, vizînd in mod explicit sa: .,condudl." spre o dcstinalie, in cazul
de fală spre înfăiişarea operei într-o noua: form! (Borutti. p. 70). 1n
aceastl versiune, proprie modemilăţii, traducerea e inleleasa. ca deplasare
simbolică; ea conştientizeazâ pluralitatea cunoaşterii. prin aceea el! o
situează de ambele paf1i ale frontierei lingvistice, care separa: na1iunile
intre ele şi indivizii intre ei. Declanşînd un mecanism interpretati V care
comparli şi evaluează modul de a spune aceleaşi lucruri prin alte cuvinte,
traducerea îşi propune, in fond, să integreze diferentele in contextul
cultural propriu, făcîndu-le inteligibile şi fecunde.
Ea este, din acest punct de vedere, una dintre cele mai cunoscute
forme ale interpretlrii. Are chiar o valoare de prototip, intrucit, aşa cum
reman::ă George Steiner în excelenta sa carte Dupd Babel, funqionează
GENURILE INTERPRETĂRII
!17
;Ltit in interiorul unei limbi, cit şi între limbi diferite . .,La nivelul
intcrlingvistic, traducerea va pune probleme sporite ... dar aceleaşi
prnhleme abundă, la un nivel in mod conven1ional ignorat şi mai voalat,
in interiorul aceleiaşi limbi." (Steiner, b, p. 75) Motivul este d expliL·;m:a fiecărui cuvînt se ob\ine prin refonnularea sa cu ajutorul altor
~.:uvfnte, într-o circularitate flr.l sfirşit. Lucrul acesta l-am pus deja în
vcllcre vorbind de .,semioza nelimitat;}" a lui Peirce, unde fiecare
imcrpretant se defineşte prin alt interpretant, în acelaşi timp sinonim şi
hcteronim, asociat prin asemanare. dar şi prin contiguitate.
Pornind de la fenomenul fundamenta] al producerii de echivalen\e,
putem considera actul traducerii ca una dintre formele generale ale
comunicării, activă în trei regisUl:: interlingvistic (traducerea propriu-mi),
intralingvistic (parafraza, amplificarea, rezumatul), intersem..iotic (recitarea,
cxccu)ia-dirijatul, interpretarea muzicală, regia de teatru sau film,
<.:nregrafia). Ma voi ocupa pe rind de aceste trei registre.
Steiner considera că mecanismul henneneutic al transferului de
scmnificaiie operat intr-o traducere (valabil, în opinia mea, pentru orice
tip de interpretare substitutiva) comport;l patru aspecte: inveslirea
i'li(iald (acordarea de incredere textului care unne:ază a fi tradus, convin~crea el poten)ialul du simbolic merirl aten).ie, contine .,ceva" gratifiant,
deci util, plilcut ori instructiv), incurJiunea si capturarea (tenneni
militari, de rezonantJ, heideggeriană, indicînd o mişcare agresiva, ideea
c~ sensul se ob)ine printr-o violenlli luare în posesie, printr-o manevră
Llc cuprindere, învăluire şi ingerare, biruind uneori o rezisten1a duri,
incăpă)inall), incorporarea (intruchiparea sernului în materia limbiHinll,
naturalizarea modelului stro1in prin adaptare la strucrurile autohtone),
resliluirea, care duce la restabilirea echilibrului intre textul-sursă şi
tcxtul-Iinl.li (profit cultural şi psihologic in ambele direciii, in mod ideal
.. negarea entropiei", pastrarea ordinii la ambele exrreme: sursă şi
receptor, utopia unui .,schimb Bl1 pierderi". ceea ce Heliade-Radulescu
numea .foloase generale in paguba nimlnui") (p. 365-372).
Deşi Steiner spera. ca, din perspectiva modelului sau cvadruplu,
Llistinctia .,eternă" dintre literalitate, parafraza şi imitare libera să apara
ca fortuită, problematica traducerii continua să se învîrteasc! in jurul
fillclitatii faJă de original: respectăm litera sau spiritul textului'! Teoria
moderna, care e foane analirică, desigur datorita rolului ei pedagogic,
multiplica laxinomiile, însa în func(ie de postularea aceluiaşi con1rast
218
INTERPRETARE SI RATIONALITATE
intre traducerea close
(literal~. semantică) şi 1raducerea free (libera.
prin parafrază, comunicativl). Manualul lui Roger T. Bell preia, dupa.
Vinay şi Darbelnet (1976), o tipologie care subordoneazJ. celui dintii tip
(close) trei subdiviziuni : imprumutul (transferarea unităJilor lexicale
fMll a le modifica semantic sau stnJcrural ; în aces1 sens pot fi menJionate
numeroase importuri din americanJ.: ,.hot dog"- pe care însă spatiiolii
I-au preluat prin "calc": perro caliente- sau "hi", "O.K.", "weekend"
etc.), calcul (substiruirea elementelor dintr-o limbă cu elemente din alti
limbll: ha ve a ni ce day = "va. doresc o zi bună") şi traducerea literald
(inlocuirea structurii sintactice din limba-sursa. cu o s1rucrură sinractică
izomorfi şi sinonima. din limba-ţinta.: itlthat goes without saying = "se
inJelegede la sine"). Traducerii liberei se subonloneazl! pauu subdiviziWli:
trarupunerea (redarea unei echivalente semantice, dar nu şi fonnale
înlre limba-sursă şi limba~tintl), modularea (schimbarea punclUiui de
vedere al celui care vorbeşre : anuntul în franceza. complet, spre a
avertiza că într~un hotel nu mai existi camere libere, devine în engleză
no wzcancies), echiwzlento (substituirea unor rragmente din limba-sursă
cu echivalente fu~tionale din limba-tinta, in special expresii idiomatice:
se mettre en gardt = .. a-şi pllzi cojocul", vei ne de pendu = "noroc
porcesc"). adaptarea (o modulare ce tine cont de diferen,ele culturale
dinlre limbi: chem = .noroc") (Beii, p. 88).
Spre a adinci problematica traducerii nu putem r~mîne la aceste
citeva aspecte descriptive. Traducerea nu este, în primul rind. o chestiune
tehnid, ci una de menralitate şi de angajament existential. in cazurile
semnificative, cînd e vorba de opere religioase, filozofice sau literare,
ea constituie, cum pe drept cuvînl a subliniat Martin Buber. o activirale
creativ3, o participare la o experien\1 intelectual~. de care ne apropiem
nu ca s-o apropriem, ci ca s..o intelegem deplin şi să ne bucurăm de
ecloziunea ei. Tradudtorul verirabil e un meseriaş, un profesionist
competent, dar şi un suflet sensibil, un om al dialogului şi deschiderii.
El e legat de editor printr-un contract, iar de autor prin empatie şi
bum-credin)ă.
Gadamer accentuează eli 1raducerea nu constituie o simplă resurectie
a procesului psihologic al redactlrii, ci o "reproducere" (Nachbildung)
a ceea ce e enuntat. "Cînd în traducere vrem sa. subliniem o anumita
trllslllur3 a textului original care ne pare în mod special importanti, n-o
putem face decit in detrimenrul altor lrlls!turi sau cu pre)ul eliminllrii
GENURILE INTERPRETĂRII
219
lnr." (Gadamer. a, p. 408) Ca orice interpretare, ea tinde spre un eJices
da: claritate. "Orice traducere care-şi ia sarcina in serios e mai clarll. şi,
•le asemenea, mai platâ decit originalul. Chiar daci e o bunJi repro•luccre, ii vor lipsi totdeauna o parte a rezonan~lor care vibreazll. in
nriginal." (ibidem) Gadamer admite totuşi c! în unele cazuri, ca de
l'Xcmplu in traducerea lui Stefan George din Les Fleurs du mal, pierderile pot fi compensate sau chiar sa. duel!. la rezultate spectaculoase.
S:i exminâ.m acum condiliile pe care trebuie s! le îndeplinească o
lraducere, spre a fi considerati minimal salisflcll.toare, cel pupn din
punct de vedere teoretic. Un articol al lui Willard van Onnan Quine
ilr.ltll printr-un exemplu elementar, dar ingenios, el lucrurile nu sint
tlclnc simple. Quioe imagineaza un anlropolog care descoperă un trib
vurbind o limbll. absolut necunoscut}. Nedispunînd de niciun mijloc de
a in1elege limba respectivll, anuopologul nostru nu are altll resursll decît
t.lc a-şi nota pas cu pas denwnirile date de indigeni lucrurilor care-i
inconjoarll. ObservaPi repelate il conduc astfel la conslatarea eli ori de
cite ori li se arati membrilor tribului un iepure ei uzează de cuvînrul
.. l(itvagai". Dar .,gawgai" deootl iepurele întreg, o parte a lui, totalilatea
iepurilor sau .,leporitatea" (ceea ce face specificul iepurelui)? Spre a o
alla, deci peruru a interprela corect prezenta lui "gavagai" în diverse
propozitii, avem nevoie de cunoaşterea prealabill a .,Background-ului"
înt.ligen şi a sistemului limbii respective, ceea ce insll conuazice ipoteza
de plecare. Concluzia e ciad : tnulucerea nu transmite niciodatl .,o
scmnificalie neutri şi obiectiva.", ea rllmîne în principiu .,nedeterminalll" penttu el. implicl. in mod necesar trimiteri la un sistem referential
prealabil şi comun împlrtaşit. Altfel spus, "traducerea începe at home"
(Quine, p. 91-92).
Dacă .indetenninaru • lui Quine eolldamnl ideea naiv~ că lr.lducerea
se limitează la elucidarea unor cuvime, Bit a Poe cont de întregul context
cuhun.l, alti certelltori au mers cu mult mai depane în demonstrarea
caracterului friabil, relativ, în ulllml instantll arbitrar al glsirii de
cc:hîvalente intre limbi diferite. Printre aceştia, un rol de frunte îi revine
lîngvistului american Benjamin Wbod. Teza lui Wbod, enun\atl în
1958. reia o idee frecventll printre romantici, anume eli limba nu e un
in.~trument la indemina individului, ci o fonnl de expresie de origine
wmunitarll, carei se impune în chip necesar. !o opozilie cu tendinla de
a o considera ca .,o simpl.l tehnicll a expresiei", limba este, .,in primul
220
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
rind, o clasificare şi o ordonare a fluxului experien~ei senzoriale, care
se incheie printr-o sistematizare specific~ a lumii" (Whorf, p. 55). Ca
atare, naJiunile au mOOalităti proprii de a se rapona la realitate, concretizate prin diferente de tip lexical, sintactic, frazeologic etc., uneori
foarte imponanle ji, in orice caz, ireduCiibile. O alti! consecin!A remar<abil~
este ca. pentru a deduce aceeaşi reprezentare asupra acelui~i obiect doi
observatori trebuie să posede un Background lingvistic asemăna.tor sau
pe care să-I poatA asimila şi .,calibra" potrivit necesităJilor.
Problema ridicata de Whorf nu poate fi escamotatl. Admi~ind ca
există o anume eAagerare in accentul pus pe ceea ce desparte o limba. de
alta, nu este mai pu~in ade"Jl!.rat ca numeroase evidente atesta. dificultlfi(ile
de a ne face inJeleşi de vorbitorii altor limbi, chiar atunci cînd cunoaştem
idiomurile respective. Iar daca deosebirile in mOOul de a conceptualiza
şi a evalua semnificatia obiectelor sau fenomenelor, care fonneazl
materia comunicarii cotidiene, pot da de furcă, e clar ca Lucrurile se
complica mult cind trecem de la limbajul infonnativ la cel filozofic sau
liLerar, îndeosebi la cel poetic, unde conotaliile abundă, iar fonnele
deviante şi personalizarea discursului ating un nivel înalt.
Şi arunci devine legitimi întrebarea nu dac! traducerile sint posibile lucrul acesta il demonstreaza. faptul ca ele se efectueaza pe o scara
enonna -, ci dac! au vreo şansa. de a r~spunde exigenJelor noastre de
certitudine şi exactitate. Verbul .. a traduce" are in româneşte şi semnificatia de .,a înşela", "a trl!.da" (Caragiale in D'a/e carnavalu.lui:
Pampon: .,Este adevarat el sint tradus. Didina ma înşaU. cu Bibicul"),
ceea ce desigur nu e intimplator, de vreme ce nu gasim aceeaşi atestare în
franceza., de unde am luat totuşi oeologismul, care există însă in italianl,
de unde deriva şi aforismul celebru: Tradu.tlore, traditore. A traduce,
aşadar, a exprima ceva în alte cuvinte, pennite (sau favorizează) alunecarea de la restituirea fidela a sensului la aproximatii, simulari,
induceri în eroare. Firea mai "tranzactionala" a meridionali lor, inclusiv
a românului de la Dunare, aflat la hotarele Orientului. unde liniştea
uaiului zilnic se cîştigă prin şiretenie, nu prin virtute, ar explica de ce
.,a ttaduce" a devenit, in anwnite circumstante. un sinonim al lui .. a trăda".
Usind insi deoparte uzul local, persistl! Iotuji inlrebarea dac~ traducerea nu se intemeiazA realmente pe o iluzie. Nu au oare dreptate scepticii şi ei nu sint putini la numar. nici lipsiti de autoritate (sa ne gindim doar
la Hwnboldi, Rilke, Ortega y Gassei, Maurice Blanchol ele.) - s3 se
GENURILE INTERPRETĂRU
de acuratetea semnificatiei clireia i s·a impus traversarea unei
frnntiere lingvistice? O analizl Brl prejudec!Ji nu arat) oare c.l sîntem
n1 totii captivi in intimitatea propriului eu şi în coordonatele propriei
~ulluri? Şi dacâ nu ne putem exprima decît "personal" mai putem rivni
im.luiască
la u traducere corect)?
În opinia mea, postularea imraductibilitJtii este o erezie logicistJ, ai
l·:1.rci aderenti împllrtlşesc principiul "totul sau nimic". Lumea noastră
l' insă prea compled şi prea invllmlşitJ ca s.l poatJ fi guvernatll de un
principiu atit de radical. Recunosc din capul locului indreptlltirea celor
..:arc afinnă că nu pot fi produse traduceri perfecte. To~i. neputinta de
a atinge absoturul o·a descurajat şi nici nu va descuraja vreodatll efortul
de a-1 cauta. Realitalea ne arati cJ. notiunile directoare: adevllr, bine,
intelegere etc. constituie "lipuri ideale". in sensul lui Max Weber, care
ne servesc drept referinte intr-o practici silitJ s! se invînea~ doar
rrintre simulacre, aproximatii şi hibrizi ..
De fapt, multe depind de constructia textelor. ExistJ texte lesne
IJ'ilductibile, care comunică explicit, B.ti sa. ridice "probleme". În cazul
lor, apropierea de original se produce "fiti rest". E vorba de textele de
uz curent, referenţiale (informative, didactice, de afaceri etc.), alcltuite
in mod intentionat intr-un limbaj univoc, tranzitiv, rutinier spre a fi
accesibile unei audiente cit mai largi, pentru care in germanie utilizat
verbul dolmetschen. În schimb, textele de valoare cognitiva. şi expresiva.,
pseudo- şi autoreferentiale (literaturi, filozofie, poezie etc.), puse sub
semnul verbului iibersetzen sau iibertragen. dau naştere la intrebari şi
complicatii cind sînt transpuse în alti limba.. Oricit de mari ar fi sîrguin~
şi talentul traducătorului, restituirea lor nu poate fi niciodatl"perfectl",
ca este doar perfectibilJ, cu grade de reuşitJ variabila..
Cazul tipic al unor dificultlli ce par insurmontabile, punind in
discutie îns!şi posibilitatea traducerii, e reprezentat de poezie. Jakobson
;tr;lta eli principala piedici o reprezint) paronomasia, altfel spus, similitudinea fonicli simtitJ ca similitudine semantică. Toruşi, jonctiunea
dintre sonoritate şi sens îmi pare o problemă mai degraba. tehnici in
raport cu adevlrata dificultate, aceea a deconstruirii de cltre poei a
limbii comune pentru a-i folosi reziduurile intr-o construclie proprie,
autotelicli, inclasabiU., trimitind to~i la mari simboluri universalizabile. Drept urmare, textul se răsuceşte in sine. exprimarea devenind
idiosincraticli, părind un fel de jonglerie impenitentl cu cuvintele şi
222
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
sinraxa. De fapt, tocmai jocul acesta în preajma enigmei unui sens
incomunicabil, dar inclrcat de promisiuni mirifice, unde tot timpul cew.
se dezvllluie şi in acelaşi timp se ascunde, constituie miza anevoioasă a
uaducerii, şi nu doar in altă limbă, ci, inainte de toate, in propria limbă
a poetului.
În pofida greutătilor, constatăm totuşi ca marii poe\i, inclusiv cei
reputaţi obscuri, inaccesibili, insolitati in imaginarul simbolic prin
conştiin'-' tragicA, intemitate lirici, vizionarism, continui să fie .. vizitaţi".
Motivul este simplu: obstacolele nu inhibă, ci emulează. ,.Limbile spunea Jakobson - diferă esen(ial prin ceea ce trebuie sa exprime, nu
prin ceea ce pot exprima." (Jakobson, p. 84) Nu e, de aceea, surprinzător ca temerarii sînt motiw.li să fort,eze treceri şi sa incerce escalade.
Departe de a rămîne confiscaP intt-o izolare enigmatica., Gongora,
HOlderlin, Rimbaud, Mallann~. Celan etc. stirnesc adevJrate rumiruri
de virtuozitate printre uaducaitori. Lucrul care uebuie subliniat este el
fiecare noul versiune constiruie o reinterpretare a originalului, cel pu(.in
101 atît de imponantl uneori ca o bunl exegeză locală : poemul îşi
reled virtualitlti nebănuite tocmai in efortul exigent al celui ce-l citeşte
din altl perspectivă şi inceardi sl-1 reconstruiasca. în limba sa, Brl a-i
irosi taina şi puterea de vraji.
SI revenim acum la distinclia clasicll între literalitate, parafrazA şi
imitajie liberă, cele trei ipostaze priocipale sub care se înlll~ tipologia
universala. a uaducerilor. Distinclia e clara incai din secolul al XVII-lea,
cind o glsim la Dryden, ca şi la francezii Etienne Dolet şi Pierre-Daniel
Huet. Preferintele penuu o abordare sau alta vor varia in decursul
vremii in func(.ie de natura texb..Llui, de publicul druia i se adresa
traducerea, desigur şi de competenp. şi gustultraduclltorului.
Literalitatea a servit din cele mai vechi timpuri ca pavlzl impotriva
interprellrii deformate a c.lrtilor sacre. Respectarea literei Scripturilor
mergea in Septuaginta, tradUC<rea greacă a Vechiului Testament, efectuati
in secolele DI-ll i.Chr., pînllla copierea unor panicularitlli stilistice
ebraice. Veniunea latini a Bibliei, datorati Sfintului Hieronymus (405),
~i pennite şi ea pupne libertllli. tinindu-se cît mai aproape de textul
sursl (grecesc, dar şi ebraic), cu pretul chiar al unor arhaisme şi
neclaritlli. In secolul al XIU-Iea, literalitatea e recomandatl de Toma
d'Aquino ca o altemativllla puternica propensiune a teologilor medievali
penuu alegorism. În acelaşi spirit. de combatere a speculatiei şi a
GENURILE INTERPRETĂRII
22J
11rhitrarului interprelativ, literalilatea e adesea invocata de mOO.erni,
Ins~ nu in fonna primitiva. a cuvintului de cuvint, ci ca respeclare a
11rincipiului lui F. W. Nevnnan: "Tradud.torul trebuie sll. retin! fiecare
panicularilate a originalului, pe cit ii e cu putinlă, cu o grijll. cu atit mai
mare cu cît textul e mai exotic" (Cassell's Eneyclopaedia ... , p. 555).
l.a fel, RudolfPannwitz, cilat cu aprobare de Walter Benjamin, protesla
impotriva autohtonizll.rii traducerilor efectuate in Gennania: "Chiar şi
rele mai bune I.Iaduceri ale noastre pornesc de la o premisa greşita. Ele
vor sll. gennanizeze hindi, greaca, engleza, în loc să hindizeze, grecizeze
şi anglicizeze gennana. Au un respect mult mai mare fală de obiceiurile
limbii lor decit fali de spiritul operelor strline" (Benjamin, p. 54).
Nu departe de acest punct de vedere este - cine s-ar aştepla? Vladimir Nabokov. Traducind Evgheni Oneghin, el mlrturisea: .Am
sacrificat totul idealului meu de literalism- eleganlă. eufonie, clarilate,
hun gust, limbaj mOO.em şi chiar gramatica-, adica. tot ceea ce imitarea
mâruntl pune inaintea adevArului" (Steiner, b, p. 386). Un eltemplu
similar il gll.sim la Heliade-Rll.dulescu. "N-am vrut sa dau Rumânilor o
imita~ie din Rus.so şi un scriitor rumâ.n- scria Heliade in 1837- ci cit îmi
v.1 fi prin putinii, pi! Russo însuşi, şi însuşi Noua sa Eloizl, cu toate
amaruntele şi nuansele stilului in care s-a scris in original. Daca. cititorul
nu va înj.elege cu înlesnire fiecare fras, nu sufer sa mi judece pW.1n1 va citi
miginalul, a clruia deoslbire o cunosc singur şi greşala este el de ce
n-am utit inrr-un veac in care sa fi gll.sit limba fonnatl şi ideile lui
Russo cunoscute, rlspindite şi prin unnare lesne de exprimat."
(ll<liade-Ridulescu, p. 486-487) Este totuşi probabil el o versiune
interliniart desll.vîflitl, capabila. sa transceandll. in aşa măsurâ barierele
lingvistice, încît sa fad textul-sursa. nu doar compatibil, ci coincident
cu texrul-Jinll, uansferindu-i celui din urm.a. intreaga putere de semnifteare
şi seduc,ie a celui dintii, e sortita sll. răminâ un deziderat utopic.
O interpretare sui-generis a literalismului (care -eşte, de era nevoie,
cite variante acopera. o notiune in aparenlă clari) o gll.sim la Walter
lknjamin. Comiderind limbajul un mijloc de simbolizare, remarcabilul
eseist german auibuie uaducerii misiunea de a ewca .. p~" lui Platon,
spiritul care respiri prin materialul fonic şi lexical al scrierii. "Exigenta
literalill,ii, a cll.rei justificare este evidentl" - spune Benjamin -, nu
constl in restituirea propriu-zisi a sensului, intrucit semnificatia poetici
nu se limiteaza la in\(:les, ci decurge din conoraliile cuvintelor. din ct..-ca
224
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAL!TATE
ce e insinuat flrâ a fi enunJa,t. .,La fel cwn cioburile unei amfore care
unnea.ză a fi reconstituită in întregime trebuie sa. se poLriveascl intre ele
pinl şi in cele mai mici detalii, flrâ sa. fie identice, nici traducerea nu
trebuie sa. semene cu sensul originalului, ci să incorporeze in propria
limbi, cu iubire şi in detaliu, modul sllu de semnifica\ie, pentru ca
astfel ambele sa. fie recunoscute ca fragmente.ale unei limbi mai mari,
aşa cum cioburile sint recunoscute ca fragmente ale unei amfore."
(Benjamin, p. 52)
La extremilatea opusă literalismului se afla .. imitaţia libera.", tip de
ttaducere cu reguli pu)in definite, de vreme ce în înslşi definitia liberU.tii
intra. lipsa unei gramatici. Tohlşi, pentru orice cititor competent e
limpede că indepartarea de te"tul-obiect nu poate depltşi anumite limite.
Evident, acestea nu pot fi determinate aprioric, inuucit se modifica. de
fiecare dat!, in raport cu situa\ia concret!. Ceea ce se poate spune e
îns.J că, in societatea actu.al3, caracterizata printr-o vie agilitate a
decontex.tualiza.rii şi o relaxare a conventiilor Lradi,ionale, asistăm
îndeosebi in industria spectacolului (teatru, cinematografie, TV) la o
proliferare enonnll de scenarii şi ecranizllri, mai ales dupll clasici, care
pur şi simplu rescriu textele de plecare cu transformări importanLe. Multi
regizori colahorca.zll astfel cu Euripidc şi Shakespeare, cu Thomas Mann
şi Hemingway nu doar in mizansccna spcctacolelor, ci şi în construirea
intrigii, derularea naratiunii. reformularca dialogului. E ra.u? E bine?
În orice caz, nu este vorba de o modă tret:~lloarc, ci de o practică adinc
înrădăcinată, intrata în obişnuinl). şi accl!ptat~ far~ reactii critice.
Mult mai ingust e spa(iul de mişcare al traducatorului de literarurJ,
care operează in circuitul canonic sau, cum spune Buurdieu, in "cimpul
produc)iei restrinse" de bunuri simbolice. Aici, domeniul e guvernat
încll de regula fidelitatii (deşi termenul rămîne echivoc: fidelitate in
spirit? în literă?). Modernitatea, care nu a dezvoltat doar libertăti, ci
şi rigori, a promovat o cultura. filologica. a traducerii, p~it~ cu stlişnicie
de critici şi ilustrall de editori prin colectii de prest.igiu. Establishment-ul
academic îi consuma. produqia (in calitate de client privilegiat) şi o
stimulea.ză prin recomandari, dezbateri, selectarea bibliografiei etc. În
fine. fiindcă traducătorii au in vedere marii autori, ei ajung sa. se
concureze reciproc, reluind operele de virf in versiuni proprii, ceea ce
men1ine standardele de perfonnanlă la un nivel convenabil.
GENURILE INTERPRETĂRII
m
În aceste conditii, ,.imitatia liber~" constă, de obicei. într-o adaptare
personală a texrului slrăin, cum a făcut Ion Barbu cu Richard al/li-lea
Llc Shakespeare sau Arghezi cu Baudelaire şi Krilov. Cel dintii - cum
ohservă Ştefan Augustin Doinaş- ,.eludează teatralitatea originalului ...
in fawarea unui text hennetizat, cultivind exclusiv valorile eufonice". În
schimb, pentru Arghezi .originalul pare a fi wt simplu pretext pentru o allă
roezie, aparjinir<llimbii române şi stilului arghezian" (Doinaş, p. 295).
Fără îndoială, sintagma .imitalie liberă" mai poate avea şi wt alt inieles,
trivial, cu accenrul pe calificativul ,.liber", în sensul anarhiei ori arbitrc~rului deşlntat. Mll. refer aici la nwneroase exemple de traduceri ieşit.e in
cimpul productiei culrurale de masa, publicate adesea de editori improvi7.a\i ori certati cu ,.regula de joc" (nu achita, de obicei, copyright-ul,
a.o;cund nwnele real al tradudtorilor, ofera versiuni mutilate flra. scrupul,
aleg adesea titluri dubioase etc.). Problema e importantă, dar n-are
nimic a face cu preocupll.rile henneneutice, care ne interesează aici.
Încît, rJmînind la cadrul discutat, voi incheia spunind eli. majoritatea
traducerilor credita bile par a unna azi calea de mijloc : nici literalism,
nici transpwtere arbitr'arâ. Fidelitatea fată de litera şi spiritultexrului principiu admis de mai toata lumea - e aplicata in functie de narura
operei: de pilda, pentru clasicii francezi ai secolelor al XVII-lea şi
al XVlll-lea e utilizata o limbi cu plasticilă!i moderate, făr.l neologisme,
concentrata, de mare claritate expresiva.; pentru autorii americani
contemporani- o limbă vie, agresiv~. colorală, cu elemente de oralitat.e
şi fonne argotice. Functionează wt principiu al "actualizJ.rii controlate",
pe care Dryden il pr01!l0'13 ind in 1694, cind declara in prefal" unei
traduceri din Virgiliu, foarte onorata la vremea sa: ,.M-am straduit să-1
fac pe Virgiliu să vorbeasca. engleza pe care el însuşi ar fi vorbit-o dac!
s-ar fi născut in Anglia şi in momentul de fată". În completarea acestui
principiu, un cercelător englez a propus. cu ceva timp in unnll, o
modalitate de a evalua excelenta muncii traduclltorului. După pllrerea
lui ar trebui tinut cont de "echivalenta efecrului": ,.Cea mai buni
traducere e cea care creează audien\fi o impresie egalll. celei produse de
original asupra contemporanilor săi" (Cassell's Encyc/opaedia... , p. 555).
Dar cum poate fi mlsurat efectul'! Şi, in fapt, ce inseaiiUlâ el : .. succes"
sau .. valoare" ? Procedura plauzibilă de a examina calitatea wtei traduceri
r!'imine comparapa cu originalul, întrucît criteriul ,.fidelită,ii" (incluzind
semnificatia şi expresia) ofera şansa unei aprecieri echilibrate.
226
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
ExecuJia şi aplicaJia
Executia denumeşte, în sensul propriu al termenului, recepwea operelor
de artJ teatrale, muzicale, coregrafice care se efectueazA cu ajutorul
unor intermediari ("interpre{i": actori, instrumentişti, dirijori, regizori,
cîntăreti. balerini etc.). Luigi Pareyson acordă însă conceptului de
executie o acceplie mult mai largi, identificindu-1 cu cel de lectură,
inteles şi acesta nu doar ca "citire", ci ca descifrare a oricJ.rui sistem de
semne, fie ele alfabetice, picturale, muzicale etc. "Nu existi acces spre
opera de artJ - spune Pareyson - decit prin intermediul executiei ce i se
dll., fie cJ. această muncJ. este impll.rţitl intre un intennediar şi un
ascultător sau spectator, fie cJ. se g3seşte adunati în întregime in lectorul
care are acoes directia operl." (Pareyson, p. 292) Totuşi, între lecturi
(in sensul uzual) şi executie subzistă o deosebire esentialll. : in cazul
celei dintii, receptorul se confruntă direct cu opera, in cel de-al doilea
caz, el interpretealJ. o interpretare, cea mediată de spectacol.
În genere, intre autor şi executant diferenl3 e cJ. primul creează
(produce ceva ce nu existi încă), în vreme ce celălalt re·produce
(re--desfăşoară procesul producerii sau - cum spune Pareyson - "se
introduce in procesul de fonnare şi devine stăpînul aspectului său
normativ" [idem, p. 330]). Cind însă reproducerea creatoare are loc
sub formă de concert sau reprezentare scenică, executia depăşeşte
parametrii lecturii solitare. Scopul ei nu se mărgineşte doar la a realiza
o intelegere completă şi nuanţată a operei, ea urmăreşte in plus - şi
lucrul acesta e esenPal - si traducă această intelegere intr-un mod cit
mai adecvat publicului. Ceea ce omite Pareyson e d e.lleCu(ia implic3,
alături de interpretare, o retoricJ. a persuasiunii (prin intona(ie, mimicJ.,
gest etc. in cazul actorului, prin tehnici apropriate in cazul muzicianului).
Execu(ia nu constituie deci o simplă lecturi, e o lectur3 .,jucati".
Marea problemă a oricărui executant constă în a g:isi calea unei
negocieri plauzibile intre cerinla fidelitătii şi nevoia afirmării personale.
În principiu, o interpretare care trebuie ratificată de un public pHltitor,
cum e cazul cu jucarea unui rol intr..o piesă de teatru sau cu executarea
unui concert, nu tolerează nici unifonnitatea cenuşie, nici originalitatea
stridentă. Reuşita ori nereuşita tin de o combinare iscusită a ,.intereselor" celor două păr(i: ceea ce se "oferă" ca punct de plecare, deci
GENURilE INTERPRETĂRII
117
nrcra (ca scenariu sau paniturl), şi ceea ce se estimează a putea fi
.. cump!rat", deci capacitatea prenunata. de deschidere şi asimilare a
audientei. Desigur, anisrul trebuie s1 coopereze cu autorul, încercînd
.,;;'1-i descifreze nu atit inLentia efectelor pe care şi le-a propus, cit
programul creatiei.
insa. efonul apropierii şi al colaborarii nu presupune un proces de
jllentificare", aşa cum il descrie Pareyson: "Interpretarea poate fi o
allecvare doar în mJsura in care este congenialitate, descoperire doar in
m~sura
in care este afinitate, viziune doar în mlsura in care este
şi
sinlonizare" (Pareyson, p. 253). Clei deja Diderot demomtta în celebrul
Paradoxe sur le comedien că un actor nu trebuie s! fie el imuşi posedat
Uc pasiunile pe care le reprezinti ; datorita. anei sale, el e in stare sa.
creeze cu atit mai muh iluzia adev!rului, cu cit îşi păstreaz.ă mai bine
singele rece, controlindu-şi tehnica mim3rii. Gadamer sustine. la rindu-i,
dl. .e absolut aberant sa. se fundeze posibilitatea întelegerii textuale pe
ipoteza unei ccongenialitlti• care J-ar uni pe creator de interpretul unei
opere.. . Miracolul inJelegerii consta. mai degrab~ în rapnd c~ nicio
.:ongenialitate nu e necesara pentru a şti ce e cu adevarat imponant şi
originar, semnificativ, in traditie" (Gadamer, a, p. 333). Deşi conceptul
!.le .,traditie" e ambiguu, reclamind,·cum vom vedea, preci..Uri esen\iale,
nu rămîne mai pu,in adev~rat - şi acesta e lucrul senmificativ aici - d
o interpretare "adecvati" nu pretinde în mod necesar "congenialitale" .
.. afinitiP,", "sintonie", cum crede romantic Pareyson.
În tatonările repetiliilor şi in alegerea modalitltii de a .. perfonna ..
opera, care prepara .,perfonnanta .. spectacolului, interpretarea este
~hidatl, aşadar, in mod inevitabil şi de pretentiile aulorului, şi de
r.:ac1ia prezumtiv~ a audientei (uneori sint vizaţi îndeosebi criticii,
alteori, in genurile de divertisment, mai ales spectatorii de rind). in
l)rice caz, deşi generali..Urile sint imprudente, dat fiind imensul teritoriu
al referintelor posibile, se poate afinna c~. în conditiile de azi, existi
tendinta de a race mai putin caz de autori decî1 de interpreti : figura
.:cntrală intr-o montare e a regizorului, intr-un concen a dirijorului ori
a soliştilor. Însă, în pofida aparentelor, interpretul nu e deloc stapinul
propriului s~u destin: el trebuie să penracteze cu cei ce comanditează
spi.-ctacolul şi cu cei care-I vor consuma, cu colaboratorii apropiati
(Uornici, fireşte, sA-şi protejeze propria imagine) şi cu criticii care-I vor
evalua. Ceea ce vedem sau ascultlm in sala de teatru ori de concert
228
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
conslituie rezultatul unui proces complex de construire a unui "discurs
interpretativ" (într-un sens larg al termenului), ajustat mereu in func~ie
de proiectul execUlanrului, ca şi de factorii stimulativi ori inhibitori de care
e obligat să (ină seama. Azi pare limpede chiar pentru spiritele conservaIoare d nu exisrJ. o singură executie corecrJ., ci o varietate nesfirşita. de
versiuni, diferind între ele prin viziune, stil, rilm, accente, atmosfera. etc.,
fiecare implicindu-şi, mai mult sau mai putin desluşit, destinatarii.
O relatie insuficient clarificata. subzista. între notiunea de ,.executie"
şi cea de "aplica(ie". Aceasta din urmă a fost introdusă in henneneulica
preromanlid de pietism. drept un complement necesar al comprehensiunii propriu-zise (subtilitas intelligendi) şi al interpretării (subtilitas
explicandi). Ca o a treia subriliras, ea e consideratJ de Gadamer drept
pane integrantJ a procesului întelegerii, fiind ilustratJ îndeosebi prin
elemplul henneneuticii juridice ~i al hermeneuticii teologice. Caracteristica textului juridic ori celui sacru este tensiunea existentJ între ceea
ce ele enun\1 ~i aplicarea lor la situatii mereu schimblltoare, aşa cum se
întîmplă in cazul unei sentinte de tribunal sau al unei predici rostite
intr-o biserică. To~i. in pofida obstacolelor legate de coborîrea de la
universal la particular, un text de lege poate supravietui conditiilor in
care a fost produs pîni cind schimbAri importante de imprejudri ori de
mentalitate impun inlocuirea lui. În ce priveşte textele credintei, acestea
au o duratJ de utili2.1I'e incomparabil mai indelungatJ. În ambele domenii,
aplica1ia trebuie inteleasA mai pu1in ca o ex.ecu~ie şi mai mult ca o
adaptare la situalia datJ. in orice caz, potrivit lui Gadamer, hermeneutica
juridica şi cea teologică au un caracter eKemplar, intrucit nu le caracterizează o "apropriere conceputJ ca luare in posesie", ci, dimpotrivă, o
deplinl "supunere" fali de autoritatea textului (Gadamer, a, p. 333).
Ce poate insemna aplicatia in cazul lecturii in genere şi al lecturii
literare in mod special? Sub influenLa conceptului heideggerian de
"apartenenlJ". care tratea..lJ. comprehensiunea ca pe o .. survenire", şi
nu ca pe un proces metodic de clarificare, Gadamer consideră că, in ce
priveşte lectura, aplicatia constJ in faptul el oricine cite~te un text ,.e
integrat sensului aprehendat. Cititorul însuşi aparţine texiUiui pe care-I
inlflege" (ibidem, p. 362). Afinna1ia este prea generala şi, de aceea,
putin productivă.
Trebuie sa. mergem la Hans Robert Jauss, unul dintre fundatorii a
ceea ce s-a numit Rezeptionsăsthetik, pentru a gAsi o încercare de
GENURILE INTERPRETĂRII
utilizare a conceptului de "aplicatie" intr-un sem modem şi intr-un
wntcxt operaJional. Într-o comunicare tinuti la Cerisy, in 1979, la un
wlucviu consacrat problemelor acruale ale lecturii, Jauss remarca imporlanta "redescoperirii" de c~tre Gadamer a unitatii triadice a demersului
hermeneutic (cele trei .,subtilit.ăti"). Această reactivare a unui aspect
uitat sau nemaib.ligat in seamli ar constitui, după teoreticianul gennan,
l) şama pentru henneneutica literari, rlmas.li în urma. datorită faptului
d .. nu şi-a elaborat o teorie a comprehemiunii texrelor cu caracter
estetic şi a abandonat -aplicatia• in seama criticii literare, ca o chestiune
nonştiintificl" (Jauss, b, p. 96). Jauss preconizeaza. o interpreta.n: a
receptării unui poem pornind de la ideea d. ceea ce primea.zl în lriada
henneneuticii literare este perceptia estetica., iar aceasta reclaml orizonb.ll,
nu neaparat prioritatea temporall, al primei lecturi. Usind deoparte
detaliile interesantului sJu articol, pe care-I voi examina in alt loc,
lrebuie subliniat că în viziunea lui Jauss ,.aplica,ia" pare a echivala cu
o lecturi auxiliarll, de tip istoric şi filologic. Ea intervine dupa. ce a fost
efectuata o lectu.ra. comprehemiva şi una interpretativai, misiunea ei
fiind si împiedice ca JeXrul clasic si fie defonnat de o optica reducponisiJI,
care sil-i estompeze alteritatea. Prin urmare, .,momentul aplicaţiei
pcnnite satisfacerea nevoii ... de a mlsura şi a extinde, in comunicarea
literari cu trecurul, orizonrul propriei experienlC, confrunlînd-o cu
experienta celuilalt, a •alteriiJI!ii• JexiUlui" (ibidem, p. 104).
Alegoria
Tratatele de stilistic! definesc alegoria drept figuri de stil ori figuri de
comporiţie. în prima ipostazl, ea comta in plasticizarea unei abstracţiuni
prin folosirea de metafore conventionalizate (de exemplu: a sugera
via13 omului, ca în atîtea reprezentari ale literaturii, ca o clllltorie cu
harca pe o mare furrunoas!; a sugera moanea prinu-un schelet inarmat
~u o coasl etc.). În cea de-a doua ipostaza., ideea devine nucleul unei
suite de propoziţii, fonnind un text, care o ilustrea.zA prin expresii
ligurate şi detalii ce o luminea.zl din diverse unghiuri de privire. În
11cest sem extim, numit de Fontanier ,.alegorism" şi de Zumthor .,alegorell". care ne intereseazl indeosebi aici, alegoria implica. existenJ.a
unuia sau a mai multor sensuri paralele şi aditionale semului literal, dar
distincte de el, fonnulate însJ. mai pregnant ori mai colorat (de exemplu,
230
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
evocarea monii de dtre poetul popular : "Să le spui curat 1 C~ m·am
insurat 1 C·o mindri cr!ias! 1 A lumii mireasa.").
Spre deosebire de simbol, "cifrul unui mister", mereu provocator,
niciodat-a susceptibil de o explicaţie definiriv!, alegoria conslituie o
opera1ie ratională, care nu implică accesul într-un strat de profunzime şi
nu transgreseazJ. nivelul eviden(elor obişnuite. Ea inchide procesul
semnificarii, in vreme ce simbolul îl deschide, prelungindu-1 intr-o
suiti de reverberatii llră sfirşit. Are mai degraba. rolul să explici teze, nu
să exploreze, să 1raduca abstractul in concret, slraniul în familiar,
idealitatea in materialitate ori- vorba lui Lefler Popescu- "vice-versa",
uzind de compara(ii sau metafore, in genere apaqinînd repertoriului
comun. Fontanier considera ca una dintre ealit.a(ile alegoriei (de altfel şi
ale metaforei) ar fi tocmai transparenţa (Fontanier, p. 93). Asta şi
explică de ce, de la romantism incoace, de cind obscuritatea a începUI
sa fascineze, iar exprimarea ambigua şi enigmatica sa se numere printre
caracteristicile importante ale lirismului, alegoria şi-a pierdut treptat
aura, discreditindu-se în ochii autorilor, ea şi ai criticilor.
Dupl observatia pertinentă a lui Paul Zumthor, alegoria a Functionat
mai intii ca .. mod de lectură" (Zumthor, p. 79). Procedeul de a citi
sensul imediat inteligibil. literal, ca o deghizare a unui sens veritabil,
disimulat, care poate fi regasit cu oarecare imagina(ie şi abilitate, a fost
utilizat inca în secolele al VI-lea şi al V-lea i.Chr. la vechii greci, spre
a explica anumite inadverten(e sau contradictii ale textelor homerice. Pe
o seară infinit mai largă, interpretarea alegorica a servit însă doctorilor
Bisericii, atit iudei, cit şi creştini, pentru salvarea căqilor sacre de
inevitabilele incoeren(e şi neverosimilîtll(i survenite in decursul secolelor, ca urmare a schimbarii continue a contextelor receptării.
Insistind asupra "figuralită(ii" textelor sacre, teologii atribuiau lipsa
de directe(e unei strategii divine. Astfel, Sf. Augustin era de parere că
obscuritatea aparent.a juca un rol selectiv, intrucit proteja cuvîntul
Domnului de incredulitatea celor lipsiti de pietate. Maimonide, cel mai
important FilozoF evreu al epocii medievale, spunea ca dacă lumina
stralucitoare a Revela(iei ar fi fost transmisa nemijlocit, s-ar fi putut ca
ea sa-i orbeasca pe oameni. De aceea, întelepciunea divină ar fi ales sa
se destăinuie în enigme, alegorii şi cuvinte obscure. În aceste conditii,
pentru a face faţa evolutiei moravurilor şi exigenjelor noilor genera(ii de
credincioşi, mentinind in acelaşi timp integritatea nealterată a Scripturilor,
GENURILE INTERPRETĂRII
2.11
nu le rămînea altceva de flcut rabinilor şi Părinlilor Bisericii decît sa
utilizeze pe scara tot mai mare explicatii alegorice.
E astfel faimos Philon din Alexandria (25 i.Chr.-50 d.Chr.). un
evreu convertit, cu interpretarile lui, adresate unui public grecesc
cultivat El atribuia textului Vechiului Testament conditii de adevăr
compatibile cu standardele Academiei lui Platon; se străduia, de pildă,
sa. arate cum trebuie citite pasajele in care Dumnezeu e reprezentat prin
trăsa.turi antropomorfice ori ce semnificatie transcendenta camine parabola lui Cain şi Abel (lupta a două principii: iubirea de sine şi iubirea
lui Dumnezt:u) etc. Cu Origene (185-254), unul dintre marii Părinti ai
Bisericii, lectura alegorică e legitimat1, sub cuvint că marele mister al
Scripturii nu poate fi sesizat decit simbolic, iar simbolismul impune
depăşirea literalismului ingust şi accederea in spiritualitate.
În timpul Evului Mediu, o regulă foarte generală, care-i invoia pe
toti teologii, era cJ Scriptura are în mod esential două sensuri; unul
literal şi altul spiritual, cel din urmă restituit sub formă alegorică şi
divizat in trei subîmpăqiri: sensul alegoric (propriu-zis), sensul moral
(tropologic), sensul anagogic. in realitate nu era vorba de patru sensuri
diferite, ci mai degrabă de patru niveluri sau perspective de evaluare a
unuia şi aceluiaşi sens, care exprima deopotrivă unitatea fundamentală
a credintei şi complexitatea naturii divine (Gusdorf. a, pp. 78-82). De
men)ionat ca cele patru straturi de sens se regăsesc in Zohar (Cartea
Splendorii), una dintre cele mai importante opere ale Cabalei, curent
mistic dezvoltat în sînul iudaismului începînd din secolul al IX-lea; aici
e postulata o reprezentare cvadrupHl a sensului, pe care Moses de Leon,
unul dintre autorii sli, o rezumA prin cuvintul persanpardes ( = paradis),
in care fiecare consoană indică un nivel semantic: peşat (sensul literal),
remes (sensul alegoric), deraşa (talmllcirea talmudică şi hagadic!), sod
(sensul mistic) (Scholem, p. 67-68). in lumea creştină, reprezentarea
plurală a continutului semantic al Bibliei a fost abreviată de un cleric
din secolul al XIV-lea, Nicolaus de Lyra, in urmatoarele versuri:
"Littera gesla docet, q11i credas allegoria, 1 Moralis q11id agas, q11o
lendas anagogia", adiel .,sensul literal ne inva)! istoria, sensul alegoric t.:um se disimulează credinţa, sensul moral- cum trebuie s! ne comportăm, sensul anagogic - care sint scopurile ultime" (Jeanrond, p. 41 ).
Analogia intre teoriile celor patru niveluri de sens postulate in iuc.Jaism
şi in creştinism e evidenta, demonstrind, in pofida antagonisnu:l111
232
INTERPRETARE ŞI RAnONAUTATE
doctrinare, originea comun! a practicilor de lecturi henneneuticll.
Oricum, cel pu1in pin.! la Toma d'Aquino (1225-1214), cel mai imporl.ant teolog creştin al Evului Mediu, interpretarea alegoric.!i, atit de
concordanta cu fervoarea credintei şi orizontul ingust al cunoaşterii, îşi
va mentine preponderenta absoluta. Ea va ieşi provizoriu din scen! in
secolul al XU-lea, dup~ redescoperirea filozofiei lui Aristotel şi dezvoltarea
scolasticii. Doar provizoriu fiindcă, datorita dublei structuri a limbajului: directa şi figurata, va dllinui totdeauna un balam intre literalism
şi alegorie, o lupta surdă pentru ob,inerea întiielltii.
Extrem de interesant îmi pare faptul el in ultima vreme se semnalea.ză numeroase tentative de a recicla conceprul de lectura. alegorica.
H!rgindu-i senmificaiia şi reewluindu-i importanta. Ostil tradiiiei romantice,
concepind conştiinta poetică drept inerent divizata şi tragica., criticul
american Paul de Man consideri astfel simbolul ca o mistificare, intrucit
postulea.ză o iluzorie identificare a eului cu non-eul, în vreme ce alegoria
men1ine o discrepanlJ. expliciti între semnificant şi semnifical. Tocmai
fiindcl ia distanlJ, în raport cu propria-i origine, ea se poate elibera de
nostalgie, ca şi de orice dorinlJ, de coincidere. De aceea, orera. o
.aulentic~· inlelegere a limbajului şi alempornlit.!lii (Man, p. 206-207).
Temiunea dintre simbol şi alegorie este .. un alt nume pentru tensiunea
dintre o tenta,ie de a asuma inteligibilitatea textului, adică reconcilierea
senmului cu sensul, şi renun~rea la aceastl tenta,ie" (Culler, a, p. 121).
În Allegories of Reading, de Man tramronnl viziunea alegorică într-un
comentariu sistematic asupra modurilor de semnificare.
lmportan~ alegorizlrii in crilicl este pledatl şi de francezul Antoine
Compagnon. El comidera. alegoria, in sensul de metodă interpretativl,
drept o "lectura anacronică", servind ca model eKegetic spre a actualiza
un text de care sintem separaţi printr-o "distan~ cultural~" importanti.
Exemplul tipic il comtituie desigur reaproprierea spirituala a Bibliei,
efectuata impotriva unei lecturi in prea mare masuri robite literalitl,ii.
ima, indeosebi de la Spinoza incoace, a cîştigat teren cercetarea filolcr
gică aplicati textelor sacre, vizind, în esenlJ,, prevenirea anacronismelor,
separarea istoriei producerii operelor de istoria receptlrii lor. Cu toate
astea, s-ar pârea el o creatie supravietuieşte tocmai prin asumarea
anacronismelor, dar imblinzindu-le forp. de şoc, gra,ie unei interpretări
care o apropie de cititorul de azi. Cînd opera inceteaza. de a fi alegorizatl, pur şi simplu dispare din raza privirii. .. Istoria recept.llirii unei
GENURILE INTERPR.ETĂRll
2.H
opere li1erare e o succesiune de du-te-vino între alegorie şi filologie.
intre alegoria care trage textul spre noi, ii relevă actualitatea, ceea ce
mai are inel si ne spună, şi filologia care-I repune la loc, îl tine la
dis1ant1. îl conduce spre circumstantele istorice şi inten~ia aUiorului."
(Compagnon, a, p. 193) Chestiunea ridicati! de Compagnon rămîne desigur
~.:ontroversata.: trebuie oare si ne sulduim sil facem textul contemporan,
s!l.-i inventăm o pertinenJl actuali sau să-I intelegem în propriul context?
Sau poate, in funqie de interesele lectorului, ambele metode sint
legitime? Dezbaterea e veche şi nu sint semne el se va încheia curind,
presupunînd, fireşte, el ar putea fi incheiata. vreodata..
Gilles Deleuze şi Felix Guattari deosebesc în Anti-CEdipe interpretarea "transcendentl" (de tip freudian sau marxist), al clrei statul ar fi
alegorizant, de interpretarea "imanenta." (care refi..a.?J si-şi caute sensul în
afam textului), considerind el nwnai cea din urma e adecvata.. F. Jameson
e insâ de părere el niciun fel de critici nu poate evita alegorizarea. De
aceea, nici critica "imanentJ." nu excepteazl de la regula de a fi
guvernata. de un master code; chiar şi cel mai fonnalizat tip de analiză
1ex.tuală asumi, oblic, o inc.lrclturl ideologici. Pentru Jameson. care
practici un Jllanism inventiv, diferit de variantele europene, singura
formă de critici nonreductivl e, evident. cea marxista., fiindcl- argwnen,eaza el - alegorimea poale fi ochiwlatl!, in cazul ei, cu cel de-al pauulea
nivel de sens ce guverna interpretarea medievall!i, sensul "anagogic"
(ceea ce ar implica in(elegerea istoriei în termenii unei apocalipse,
ducînd la sfli"Şitul antagonismelor de clasl şi al individualismului de
facrurâ occidentali; dar, în aceste condi(ii, însâşi no(iunea de interpretare ar fi scoasă din uz, ca inutili!).
Penuu Gerald L. Bruns lectura alegorică se manifestJ. ca un discurs
apropriativ, de mare fortl incluzivl, in stare si rescrie un discurs sua.in
in acord cu nonnele receptorului. Pîni la un punct, orice interpretare
poate fi consideratJ. alegoricl, in mllsura în care tinde sa. transfonne
straniul în familiar, eliminînd scandalul textelor "deocheate", incompalibile cu standardele comune. În acest caz, conttariul alegoriei ar fi.
dupl Bruns, satira, fiindcil unnlreşte anihilarea schemelor conceptuale
şi a operatiilor prin care vrem si obiectivllm şi si conlrota.m lucrurile
(Bruns, p. 17).
Ca mod de "scriirură". alegoria, numitJ. de Zumlhor ,.alegorezâ".
urmează drumul invers "lecturii": ea ilusuea..zl un adevăr, un principiu
234
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
sau o idee, articulincl cuvintele in jurul unui "nume", fie emblematic
(Jupiter, Marianne, Scaraoschi ele.), fie fonnat prin personificare (.Lupul
moralist" din fabula lui Alexandrescu, RJzboiul, Sila, Urgia şi alte
personaje de aceeaşi factură din Cintul al XII-lea al Ţiganiadei etc.).
Combinarea ,.numelui", care trimite nemijlocit la sensul alegoric, cu o
reprezentare sau o metaforă explicativă produce un text bazat, deopotrivă, pe o "forma substantializatJ şi pe o istorie" - cum se expriiN.
Zumthor (p. 80).
Se remarcă aici limpede deosebirea dintre alegoria-lecturâ şi alegoria-scriiwrl. Cea dintii ~ine un discurs aseniv. ca şi cind şi-ar fixa
arllătorul către o scena. sau un lucru aflat inaintea noastră, spunind :
.,asta e". Prin urmare, cititorul juxtapune suveran semnificantul şi
semnificarul, deşi de multe ori nu exisll o evidenţl justificativă, cel
putin la prima vedere. in schimb, in "alegorezl", sensul alegoric se
integreaza unei povestiri, impHcind siluarea intr-un loc determinat şi un
moment anume. Caracteristic este d personajele joacl un rol dublu : pe
de o parte, ele uebuie sil-şi suspna. partitura definiti prin numele
propriu, care corespunde unui set de lrls!turi bine ancorate in memoria
colectiva. ; pe de alll parte, ele primesc noi auibute, in func~ie de
desfJ.şurarea acţiunii. Tocmai capacitatea de a asocia plauzibil noutatea
cu tradiţia, flra a cldea in banalitate, dar şi f3rl a recurge la originalitlli
derutante, constituie una dintre cerintele delicate ale genului.
S-au scris nenumlrate alegorii, din Antichitate pina. in vremurile
noastre; perioada lor de maxima. innorirc pare a fi fost Evul Mediu şi
epoca barocului. Relin pentru exemplificare citeva genuri care se servesc
de procedee disimulatorii spre a uansmite cu mijloace de captaţie
literara. idei de natură filozofică, religioa.sl, morala.. cum ar fi : parabola
(utilizată de Platon, de Biblie, dar şi de Kafka), jocurile galante ale
manierişlilor (care au codificat, ca Alecu Va.ca.rescu la noi. semnificatiile a divene obiecte de uz, culori sau numere intr-o veritabila.
emblematica. sociala.), b.bula, cu recuzita ei animaliera. (exuem de
rl!spindită in secolele XVII-XVID, in (ala noastrA şi in secolul al XIX-lea;
nu e probabil întîmplltor ca. prima carte de belelristica. aplruta. in limba
română, la 1784, la Viena, e cea de Alese fabule de Nicolae Olălea).
Dintre nenwruiratele opere celebre aşezate sub semn alegoric, mentionez :
Metamorfozele lui Ovidiu. Eneida lui Virgiliu, Romanul Trandafirului
de Guillaume de Lorris, Divina Comedie, Cc'Jiă10riile Lui Gulliver,
GENURILE INTERPRETĂRII
Ct11t1toria pelerinului de John Bunyan, Ferma animalelor a lui Orwell,
('imna de Camus etc. Numeroase sint şi tablourile marilor maeştri cu
suhiecte alegorice: Melancolia de Diirer, Lupta dintre post Si carnaval
de Pieter Bruegel, Pictura de Venneer, Libertatea pe baricade de
l>clacroix etc. La noi, în afara celor două capodopere care anticipa
naşterea literaturii moderne, Istoria ieroglifidi şi Ţiganiada, se poate
~.:onsidera d multe dinue operele literare produse în anii comunismului
(indeosebi in anii '80) s-au servit de procedee alegorice spre a dejuca
tendint.ele represive ale cenzurii şi a transmite opinii critice faţă de
tlrinduirea ex:istentă.
Explicarea ca explorare a conexiunilor
Explicarea
şi
modalitlltile ei
Am vorbit mai sus de explicare, in cele două accepţii ale conceptului :
1. de sinonim al comprehensiunii (a explica inseamnâ a face inteligibil un
cnun~. a-i cuprinde sensul in mod desluşit) şi 2. de dutare a conexiunilor
(elucidarea relaP,ilor de nawr.l cauzală ori motivaP,onalil, a condilionărilor
procesuale de la cau.zJ la efect, de la motiv la scop, a trecerii de la o
lege sau un principiu la concreti.zlrile sale şi invers). În acest al doilea
in\cles, .,explicarea" este un mod de operare, avind drept produs un gen al
inlerprer.ilrii, pe care-I numesc, spre a distinge între cele doull uzuri ale
~.:onceprului (de obicei, confundate in practid), .,explicarea propriu-zisA".
Explicarea .,clasic!" in cercetarea literar3 şi, in genere, in textologie
c .. exegeza". Mai nou, o serie de aplicaţii empirice, fie legate de
~.:alegoria narativir.ilpj, fie de cea a conslnlirii unor simulacre ale obiecrului,
1;~ scară redusll ori schematic!, au fost raţionalizate, cllplltînd starutul
unor subgenuri ale interprer.ilrii: .,povestirea" şi ,.modelul". Voi examina
;~r.::castâ tipologie a explidrii în cele ce unneazJ.
Exegeza
Cuvintul vine de la gr. e.regeisthai = a fi şef (hegemon), a căllluzi, a
explica. Preftxul "ex" are o valoare intensiv! şi aspecrualll, de indeplinire.
de conducere pînll la capllt. La Herodot, exegeres este interpretul
'"'
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
oracolelor şi al viselor ; e:cegesis in.seamn3la Platon explica~e. comentariu,
la Josephus Flavius - traducere, iar la istoricii greci - povestire. Cu
limpul se impune semnificaJia de explicitare a sensului adev~rat, de
comentariu al unui text sacru, biblic (iudeo-creştin), dar şi coranic
(Encyclop. phil. univ., 2).
Putem vorbi actualmente de dau~ versiuni ale exegezei. Prima,
minimalistă, considerati etapă preliminară a interpretlrii, ar consta in
clarificarea filologică a unui text obscur, controversabil ori complex.
altfel spus, în detenninarea cit mai adecvati a cuprinsului lingvistic şi
a sensului său literal. Cea de-a doua, maximalistl, atribuie exegezei
calitatea de a fi nu numai travaliu filologic premergător, ci, deopotrivă,
şi interpretare, vizind adică jocul semnifica\iilor (in globalitatea lor) şi
intentionalitatea auctorială ori pe cea textuală (ceea ce Eco numeşte
inlenlio operis).
Se consideră că primele exegeze. în sensul de travaliu metodic de
stabilire a corectitudinii texmale şi de elucidare a semnificatiei cuvinlelor, s-au realizat în cadrul Muzeionului din Alexandria, extraordinara
institutie creati de Ptolemeu Soter la începutul secolului al III-lea i.Chr.
Ele aveau ca obiect stringerea, depozitarea şi fixarea într-un corpus
coeren1 a numeroaselor varian1e şi fragmenle manuscrise continind
păfli ale poemelor homericc, în circula~ie în lumea grecească încă din
secolul ai IX-lea i.Chr. Agregarea lliadei şi a Odiseei, în integralitatea
lor şi in forma actuală, constituie o izbinda remarcabila a eforturilor
laborioase şi sistematice ale citorva gcncra(ii de erudiţi. Lor li se
datoreazâ diviziunea poemelor în cite 12 cinmri, clar indexate printr-o
literă deosebiLa a alfabetului, annonizarea episoadelor, asigurarea cursivitJ.Pi epice, stilul unitar al narapunii care pennitc atribuirea poemelor
unui singur aulor. legendarul Homer (Gusdorf. a, p. 22-34).
Munca savan,ilor alexandrini de transcriere scrupuloasa. colationare
a variantelor, rectificare a erorilor prin compara,ia diverselor versiuni,
selectare a formelor celor mai plauzibile şi mai expresive a fost l1enumiiJ.
de enciclopedistul Eratostene (care a condus Biblioteca din Alexandria
intre 234 şi 195 î.Chr.) cu cuvîntulphilologos. Termenul fusese utilizat
şi de Platon. in polemica sa impotriva sofişlilor, dar in sens peiorativ,
spre a persifla pe cei ce se complac in plllăvrllgeala. intr-o retorică
abuziva.. Eratostene a transferat semnificaPa cuvintului din ordinea
GENURJLE INTERPRETĂRJI
H7
vcrbiajului în cea a ratiunii critice şi erudite: "filologia" va capata
asll"cl intelesul de ştiin~ a euctitltii literale şi lingvistice, înruditl cu
.~ramatica" şi "critica". "Reciclarea acestor tenneni jalonează maturizarea
.'\piritelor: filologul, gramaticianul, criticul sint manori şi actori ai
unui nou spaţiu mental care postulează conditiile de posibilitate ale
constituirii cunoaşterii henneneutice." (idem, p. 23)
Evul Mediu se caracterizează printr-o eclipsă a e~gezei filologice şi
- cum am vâzut - printr-o dezvoltare exuberantl a alegorizăriL Era, în
viziunea teologilor, care controlau viata intelecru.ala, singura modalitate
de a acoperi distanta dintre Creator şi creaturi, de a interpreta textele
so1cre, umane prin limba şi transcendente prin inspiraţie, în acelaşi
timp, absolut transparente şi totuşi infinit opace. Fiindc.l "inteligibiliI<Uta c~utatl nu aparţinea ordinii ex-punerii sau ex-plicării, ci ordinii
im-pliclrii", iar interpreţii erau cufundati, in totalitate, în .,admirarea
Noutatii unice, indepasabile, firi comparatie şi transfigurînd totul,
pc care o reprezenta în ochii lor Noul Testament", mijloacele pozitivill)ii logice deveneau inadecvate (idem, p. 75). Încarnarea Cuvîntului
trimitea la un Absolut, asupra druia plrea ca istoria şi critica n-au
nicio putere.
DupA o absen!ll de cireva secole. odai! cu deplasarea epicenuului
'ultural din Bizan' în Occident (ceea ce s-a nwnit translatio studii semnal simbolic al accederii în epoca Renaşterii), exegeza, în ipostaza
alcundrW de disciplW obiectiva a abordArii textelor, e redescoperitl
şi practicatl cu o enonnâ fervoare. Ea constituie una dintre sursele şi,
in acelaşi timp, una dintre ilustririle cele mai importante ale wnanismului,
a'cst .. nou cod de lecnua şi interpretare", fundal pe imi tarea şi asimilarea
valorilor clasicismului antic. Totuşi, monoteismul cultural al Bisericii,
'arc promoveaz.l uniciwea şi imanenta sensului, nu se lasă uşor dislocat.
l'icrderea de teren se face simtiti de-abia oda~ cu marea inovatie a
Rcrormei de a atribui răspunderea lecturii Bibliei fiecărui credincios,
~.:cea ce scuncircuiteaza autoritatea traditiei şi favorizea.ză, pe tennen
lung. aparitia unor divergente interpretative.
De all..ă parte, exegeza filologic3 este puternic impulsionati de
'nntextul epocii, de marile descoperiri geografice, prlbuşirea conceptiei
)!_coccntrice, revolu\ia ştiintific.l, de progresul gîndirii libere, realiste.
;It rase de empirie, tot mai putin dispuse si accepte autoritatea dogmelor.
238
INTERPRIITARE ŞI RAnONALITATE
Ea atinge un punct de vîrf în a doua jumltate a secolului al XVII-lea,
prin Richard Simon. Spre indignarea vîrfurilor ecleziastice, acest erudit
aplid o metocUl critico-istorică de abordare a Bibliei, care nu contesta
Canea sacra. în adevărul ei transcendent, îns3 o abordeaza. ca pe un text
uman, a drui redactare a avm loc in epoci diferite şi a fost efectuată de
autori diverşi, de unde nenumărate probleme de autenticitate, traducere,
copiere, precum şi existen~ unor contradictii, erori etc. Un pas şi mai
depane, cu adevărat decisiv in secularizarea exegezei. il constituie insâ
apari\ia, sub vllul anonimatului, in 1670, a Tratallllui teologico-politic
datorat lui Baruch Spinoza.
În contrast total cu exegeza patristid, Spinoza combate metoda
alegorică şi refuzJ ideea unui sens dinainte dat, pe care interpretarea
ar trebui doar sli.-1 expliciteze. El distinge in mod clar raPunea de
credintA. voind să explice Scriptura prin ea însăşi, aşa cum de la
Galilei incoace fizicienii explică natura, renun1ind la finalism. Experimentul posibil in ştiin~tle naturii e substituit in analiza textuală prin
cunoştin\e aprofundate de ordin lingvistic (limba ebraică), istoric (contexrul enunţării, date despre autorii prezumtivi etc.) şi cultural. Libertatea
căutJrii sensului nu e limitat~ de dogme, ci numai de ra1iune şi spirit
critic. Servirea ratiunii inseamna. potrivit lui Spinoza, cum remarca
un cercetltor contemporan, ,.negarea primatului tradi~iei, folosirea
bunului-simt, eliminarea incoerenielor" (Zac. p. 58). Acordul unanim a
numeroase generalii nu reprezint~ pentru el un criteriu de adev!r, iar
pluralitatea tradi)iilor opuse şi incompatibile prohca1J ca niciuna nu
are o valoare exclusiva. Respinge credin~ in miracole sub cuvint că
puterea lui Dumnezeu e identici~ puterii naturii. iar aceasta se desflşoarll conform unor legi necesare şi universale. Exege1.a lui Spinoza
denun~ toate neverosimilită)ile şi inadvenen)ele, "ne invitli să nu
acceptăm drept .. cuvint al lui Dumnezeu• decit ceea ce e sesizat ca
-divin• de orice spirit sanatos" (idem, p. 25). În ultimâ instamă. scopul
pe care-I urmăreşte e sa determine adevlrarul sens al textelor, nu
adevlirul lor. "Consideram drept temeinic stabilit ca nici Teologia nu
trebuie să fie slujnica Raţiunii. nici Ratiunea slujnica Teologiei, ci că
ambele îşi au domeniul propriu: Raţiunea, cum am spus-o, pe cel al
adevărului şi in)elepciunii, Teologia, pe cel al piet!l.tii şi supunerii."
(Todorov, b, p. 128)
GENURILE INTERPRETĂRII
l.W
Ex.egeza filologică, adusă de Spinoza in pragul modemitl~ii, prin
emanciparea de constrîngerile exterioare şi abuzive ale Bisericii, e
instiLu\ionaJizatl ca viziune despre lume şi sistem de reguli de-abia în
st:<:olul al XIX-lea. Manifestarile ei se fac simlile in doull modalitap. Cea
li intii, sub influen\3 romantismului gennan, se desflşoar~ "maximalist",
prin depăşirea sarcinii de a rămîne o simplă propedeuticA a comentariului critic, afinnindu-se ca o teorie comprehensivă a aJteritllii. În
11cest scop, operează in direc~ia reconstruirii spa1iului cultural in care se
înscrie subiecrul sau textul strâin, printr-o mişcare empatică a spiricului,
care permite traruiferul dintr-un orizont mental in altul. Pe de al~ parte,
cx.egeza îşi propune, in spiritul rousseauişlilor germani, de la Schiller la
Hegel, să ristoame procesul de autoaJienare a omului in istorie printr-unul
~e reconciliere, bazat pe conceptul de Bildung (formare, educape). Pe
llrept cuvint, observă Gusdorf. eli .,din auxiliară a henneneuticii filowfice (ea) devine, incetul cu incetul, s~pina acesteia. Problema ei
rundamentală nu mai e sensul cuvintelor, ci sensul vie\ii", nu filologia
li1erei, ci filologia spiritului (Gusdorf, a, p. 198).
Cea de-a doua modalitate a exegezei este puternic influen"'tă de
pozitivismul dominant în ultimele decade ale secolului al XIX-lea.
Ea a fost sistematiza~ in Germania de A. W. Boeckh, in Encyclopiidie
und Methodologie der philologirchen Wisrenschaften (Leipzig, 1886).
O foane influenti punere la punct a dat istoricul literar francez
Gustave I....a.mon, intr-un articol clasic, din 1910, La mithode de
l'histoire littlraire.
Ceea ce vrea Lanson este sa aplice metoda istoricA la studiul operei
literare, sistematizînd demersurile filologice tradi~ionale, în lumina
cerintelor de "ştiinlificilate" ale vremii. Delaşîndu-se pînă la un punct
de ambian\3 pozitivistă a epocii, el avertizeaza. împotriva preluării tale
quale a metodelor specifice şliintelor naturii şi se declari'! convins ci'! o
anumitl dozl de impresionism e legitimă, întrucît .,dă senzatia energiei
şi a frumuse1ii operelor", imi'! cu condilia de a fi "controlată" (vezi şi
p. 124). Esenta metodei pe care o propune com~ tocmai în separarea
impresiei subiective de cunoaşterea obiectivâ, in evilarea confuziei
dintre "a simli" şi "a şti". Fiindcă, în ultimă imlan~, nu părerea
personală a criticului conteaza., ci constalarea .. obiectivă": "Montaigne
şi Rousseau trebuie va.zu~i aşa cum au fost, aşa cum fiecare ii va vcllca
INTERPRETARE ŞI
240
RAŢIONALITATE
dacă se va apleca loial şi ribdător asupra textelor". În acest scop, ca .,să
regleze şi sa. controleze jocul spirirului in reactiile sale fală de text" şi
.sa redud arbilrarul judeclllilor", Lan.son preconizeazll parcurgerea
mai multor etape. Ele deburea.ză, in mod necesar. prin elucidarea
filologica a rexrului in materialitatea sa (ceea ce, se intelege, e valabil
pentru orice tip de text, nu numai pentru cel literar). Întrebările la care
cerce~torul trebuie s1 răspundă inainte de a se ocupa, propriu vorbind,
de conJinurul lucrlrii analizate ar fi unnlltoarele :
"1. Textul e autentic? DacA nu, e vorba de o atribuire falsl sau
complet apocrifl!?
2. Textul e pur
şi
complet, fl!rll alterllri
şi
mutilllri?
3. Care e data textului'! Data redac~rii, nu numai cea a publicllrii,
data fiecllrei pllrţi, nu doar cea a intregului.
4. Cum s-a modificat textul de la edilia princeps pinllla ultima editie
dall de autor? Ce evolulie a ideilor şi gusrurilor releva. varianrele?
S. Cum s-a fonnat textul de la prima schi\ă pînllla editia princeps?
modali~1i ale gustului. ce principii de an!, ce travaliu al mintii se
manifesta in bruioane şi ciome, daca ele s-au p~trat?
Ce
6. Se va proceda apoi la stabilirea scnsului literal al textului: sensul
cuvintelor şi al expresiilor pe bala istoriei limbii, a gramaticii şi a
sintaxei islOrice; sensul propoziJiilor prin clarificarea ic!.porturilor obscure,
a aluziilor istorice şi biografice" (l.an.son, p. 43-44).
De-abia punctul 7 încheie faza preparativelor, inaugurind interpretarea propriu-zisa.. prin cerinta de stabilire a sensului literar, în spetă, a
.,valorilor intelectuale, sentimentale şi artistice". Aici. mai ales, e
autoriza~ interventia subiectivi~Jii, insi - ne previne Lanson - ea
trebuie sa. se desflşoare cu precautie şi tact, ca sa nu ajungem .. sa ne
autoponreti1Jm sub pretextul d-i descriem pe Montaigne sau Vigny".
in continuare, punctul S se ocupa de biografie şi de surse (explorînd nu
nwnai imitatiile evidente, ci şi unnele disimulate, avansînd .,pin! la
limita extrema a sugestiilor şi a colorlrilor perceptibile"). Punctul 9,
ultimul, se refera la succesul operei cercetate şi la influenl-3 pe care a
exercitat-o.
GENURILE INTERPRETĂRII
241
Din abordarea .. tare" a lui Lamon, o parte s-a devalorizat loial, cea
propriu vorbind interpretativa. in schimb, partea filologica a rămas
putin atiru;.â de rasturnarea criteriilor şi a valorilor. Mult timp îndrumiirile metodice ale istoricului literar s-au bucurat totuşi de o mare
V11gai, chiar sub versiunea lor globalll. Preluate în învatJmînt, ele au
uăscul un tip de comentariu detaliat, denumit e:cplicalion de 1exte,
olicializat de autorita~ile franceze şi impus în toate şcolile ca o cale
procedurală unitară de abordare a literaturii. Metoda s-a extins şi in alte
l~ri europene. Cu modificlri şi adapiJ.ri, totuşi inesenpale, ea a dăinuit
şi la noi pînă de curind. În timp, i s-au adus desigur corecturi care să-i
atenueze ori sA-i elimine aspectele în discordan~ vădita cu ideile actuale
asupra ontologiei operei şi a epistemologiei studiilor literare (în
sensul acceptlrii pluralita~ii semantice în locul tezei sensului unic, al
respingerii caracterului tranzitiv al creaţiei, al diversificllrii modurilor de lecbld critica. etc.). De o utilitate certă, deşi cu riscuri evidente,
nu totdeauna evitate, s-a dovedit practica analizei pe fragmente, alese
astfel incit să .,reprezinte" cit mai fidel întregul operei (cum a procedat E. Auerbach în Mimesis sau cum se procede.a.zJ. în analizele
întreprinse în şcoală).
Sub formă maximalista, dar exclu.zind de obicei demersurile filologice preliminare, devenite inutile in mlsura eldsten\Ci unor edi~ii creditabile, exegeza repreziniJ. (împreună cu comentariul) pattem-ul generic
al interpretarilor produse azi in literaturll şi disciplinele de felul filot.ofiei ori istoriografiei, care lucrează cu documente şi texte. E vorba de
un pattern de mare suplete. adaptabil celor mai diverse căi de abordare
analiticll, in măsură să expliciteze. să restituie ori să construiască
reprezentari a ceea ce operele spun nemijlocit, vor să spunll de fapl
şi pot evenrual să spună dacă le scormonim cu ingeniozitate. Multimea,
Lliversitatea şi ireductibililatea metodelor şi a tehnicilor utilizate
Llcmonsueaz3 că proliferarea interpreiJ.rilor dirijate spre numirea şi
Lleterminarea sensurilor este o consecintă inevilabilă a pluralismului
culturii contemporane.
Totuşi, exegeza se opreşte la un moment dat în faţa unei granite pe
care refuz.ll s-o treacă, fiindcă deplasarea ,.dincolo" ar insemna să-şi
contrazică propriu-i principiu constitutiv: sa. intre într-o zonă in care
nu mai exista niciun criteriu de pertinen~ şi atestare. Granita Lle care
242
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
vorbesc apare cind opera supusă analizei e transformat! în pretext, iar
interpretarea alunecă spre inven(ia explozivă de sensuri incontrolabile
fiindcll. devine imposibil să se procedeze la verificări texmale. Lucrul
acesta se intimpla mai ales în cazul textelor autoreferen(iale "hard", de
obicei de factură experimentalll., care vor doar sa .,iasa in fata", neavînd
pretentia nici sa comunice ceva, nici să fie întelese. La drept vorbind,
ele nu ocazioneazl interpretll.ri, in sensul curat al termenului, ci simple
experien)e de lectură, spectacole de "sunet şi lumină" ori, in conceptia
lui Roland Barthes, careia i se asociază şi Susan Sonlag, o lectură de lip
"erotic", ludic, alrad. de senzualiLatea expresiva.
Dacli sub forma .,maximalistă" exegeza stîrneşte azi controverse
ireconciliabile, exista, in schimb, un consens destul de larg răspîndit
privind forma ei "minimalistă". Un mare număr de cercetători, apaflinind unor şcoli de gindire diferite, de la Umberto Eco la George Steiner,
de la M.H. Abrams la Jean Starobinski, de la Robert Scholes la Michel
Charles, sînt de acord eli peDtru a "proteja" interpretarea, pentru a-i
limita nu "deschiderea" şi "exorbitanLa", ci arbitrarul, e necesar s-o
pregătim printr-o lectură d ras du texte, care să-i elucideze, cit mai bine
cu putin1ă, sensul literal (in contextul enun~ării sale de către autor).
O neaşteptata adeziune la acest principiu o găsim şi la Derrida. Încă
in De la grammatologie, protagonistul deconstructivismului făcea teoria
aşa-zisului commentaire redoublam. care trebuie sl-şi aibă locul in
orice lectura. critic!, in calitate de indispensabil garde-fou. ReveDind,
in Limited inc. (cartea polemicii cu John Searle), asupra chestiunii,
Derrida recunoaşte (în 1987!) ca sintagma commentaire redoublam
e nefericită, deoarec;:e "acest moment pararrastic, chiar daca apeleaza.
la o competent) minimală, este deja o lectur! interpretati va", dar îşi
men1ine în esent) punctul de vedere. Ceea ce e valabil pentru contextul
Rousseau - spune el - e tot atit de valabil pentru contextul contemporaD. Pe de o parte, avem a face cu acelaşi lucru, dupll. cum ne asigura
o lungă traditie; pe de alta, cu ceva total diferit. .,Ca să evaluezi cele
două păr1i şi să te orientezi, trebuie să fii inarmat, trebuie să in~elegi şi
d scrii, să traduci franceza cît mai bine cu putintă, s~ cunoşti cit mai
bine posibil corpusul lui Rousseau şi toate contextele care-I determină (traditiile literare, filozofice, retorice, istoria limbii franceze,
societatea, istoria, adid. atîtea alte lucruri încă). Altminteri, in adevăr,
GENURILE INTERPRETĂRII
~4.\
\·ar pUiea spune orice şi, in ce mai priveşte, n-am acceptat sai spun sau
~!\ incurajez sa se spuna: orice sau sa. pledez pentru indeterminarea
insa şi." (Derrida, b, p. 266-267)
Remarc o recentă contribu,ie româneasc! in acelaşi sens. Ocupindu-se
tic c!ile interpretarii operelor filozofice, Ilie Pârvu constată cai "primul
·moment• al aproprierii gîndirii anterioare in noile orizonturi de reflec\ie
il reprezint! exegeza sau comentariul istoric-critic". Referirea e la un
discurs preliminar, care propune "un model al semnificatiei. .. cit mai
•ataşat• de intenJia autorului", o ,.prezentare a operei, condus! de un
tdcal modest, al supunerii la obiect, al fidelităiii fatJ de text, de realitatea
sa nemijlociiJ". Modul de lucru e mai degrab! "restaurator" decît
.. n:constructiv". E preg!tit! ,.forma" operei, "in vederea unor examin1ri
ulterioare", are loc situarea intr-un topos de idei, o determinare a
riliaJiilor conceptuale, a genezei şi a conexiunii cu alte opere ale
aceluiaşi autor, o circumscriere a achunii ei istorice. Pârvu atrage
aten1ia, pe drept cuvint, asupra faptului cai "exegeza este mai degrab!
un construct al cercetării decit un simplu fenomen de constatat şi
prezentat intr-o neutralitate completă". Ea presupune competeDie multiple
şi un travaliu r.llibdAtor, care nu poate face abstrac\ie de rezultatele altor
tipuri şi metode ale cercetării. Totuşi, sarcina ei esen1iall r!mîne "de a
stabili crealitatea• operei într-o forml cit mai autenticA, strlină de
imixtiuni arbitrare", de a constitui "un punct de plecare în înJelegerea
semnifica1iei operei" (Pârvu, p. 16, 20).
Modelul
şi
piJVestirea
Daci socotim orice limbA natural! drept expresie a unui decupaj specific
al lumii, conform teoriei lui Whorf-Sapir, atunci omul ar putea fi
considerat un animal modelizator, cineva care-şi inventeazA şi, in acelaşi
timp, este tributar contextului in care se înscriu comportamentele
.~ale mentale, fizice sau sociale. in această viziune, orice am face şi
orice am gîndi trimite inevitabil la "modele", ceea ce aruncA notiunea
in derizoriu. Uzul rezonabil al tennenului nu poate privi, cum e şi
l"ircsc. decit intrebuintările sale explicite, aşa cum le intilnim in cercetarea ştiintific! de toate calibrele, in primul rind în ştiin)ele dure, dar şi
iu ştiin,ele umane.
244
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONALITATC
Altrivitlui Jean-Louis Gardin, citeva truâturi caracterizeazl modelul,
ca imtrum.ent conceptual : faptul că se constituie ca un sistem de
reprezentlri (aruamblul termenilor sau variabilelor utilizate pentru
descrierea obiectului); că presupune un lratament formalizat. mai
mult ori mai putin intens; el are o functie euristica, oferind o interpretare detenninall a rezultatelor, enun\3tâ de obicei in limbaj natural;
el, în integralitatea sa, exprimă un punct de vedere, o teorie, a cărei
valoare empirica r!mine de evaluat. TOl Gardin distinge intre o versiune
,.tare" a modelului, uzînd preponderent de utilaj logica-matematic şi
şi o versiune "slaba", limitindu-se
la folosirea de statistici, grafice etc. cu funclie mai mult ilustrativă
accentuind pe operatiile de validare,
(Gardin, p. 408-410).
Epistemologia post-pozitivlstJ, care consideri eli activitatea ştiinţi­
fid nu are in vedere obiectele date in experienta comuni, ci prelucrări
sau, şi mai exact, comuucte ale lor, atribuie modelelor un rol care e
departe de a fi doar awtiliar. ~cum a arltat Hamon, într-o carte celebr!
(Fbttems of Discovery. An lnquiry inro the Conceptual R>undations of
Science. Cambridge, 1958), a observa nu inseamna. a înregistra nemijlocit
ceea ce se oferll privirii pentru simplul motiv că privirea nu este
niciodatJ inocenti : ea contine cunoaştere organizalA in limbaj, de unde
angajarea obiectului. încll din faza perceptivâ, intr-un univers de sem.
Înainte de a ne dumiri, printr-un proces reflexiv, despre ceea ce "este",
ne mişdm deja printre semnificatii. Pentru omul de ştiinlă. observatia
e un "componament expert". Modelul devine, in aceastll viziune, o
ipotezJ de lucru, postularea unor corelaiii de sistem, putind duce la
descoperiri, aşa cum tabloul lui Mendele"" (exemplul lui Hanson')
preconiza în clasificarea sa un nwnllr de dsulf goale, destinate elementelor chimice inca. necWlOSCUte. Teoria nu mai vine din afali să "coafeze"
materialul disponibil, ci se integrează înseşi operatiei de modelizare.
Merita. notat el, spre a glsi un raţi.onament favorabil producerii de
ipoteze, Hamon apeleazJ la "abducJia" descrisă de Peirce, care are
avantajul (vom vedea acest lucru ulterior) d se bazeaza pe imaginalie,
şi nu pe uperienJ.I (ca deduqia şi induc1ia) (Hanson, cap. 4 ; Boruui,
p. 53-54).
În acelaşi sem opereazJ ierarhizarea modelelor pe trei niveluri,
propus.! de Mu Black, in 1962, pe care o comenteaza atent Paul
GENURJLE INTERPRETĂRJI
"'
H.ica:ur in Melafora vie. Refuzind conceptia tradi\iOnală deşpre metaforă
r.:a procedeu ornamental ori compara\ie prescurtată, Black o consider!
un puternic instrument de "redescriere a lumii". Ea n\1 provine din
t•x.istenta unei asemJnări, ci, în fapt, o instaurează, incitînd imaginaţia
'iă lucreze şi să accepte conexiuni intre obiecte şi predicate pe care
uimeni nu le-ar fi crezut anterior compatibile. ÎnsJ, cum spune Ric~Eur,
"me1afora e fală de limbajul poetic ceea ce modelul e fală de limbajul
iliin)ific" (Rica:ur, c, p. 368). Dotat cu acelaşi potenpal euristic, modelul
deschide calea unor transformari controlate şi a unor noi pertinente.
În clasificarea modelelor, Black pleacă de la .modelele la scară",
t.:are imită originalul cel pU\ÎD in citeva bisJ.turi caracteristice: inf3ti.şindu-ne o machell de corabie sau derularea cu incetinitorul a unei
r~•ze de joc sau simularea şi miniaturizarea unui proces social. modelul vrea si sugereze cum arată obiectul (fenomenul) considerat, cwn
funcponează, ce legi îl conduc. Ar putea fi deci comparat cu semnul
iconic al lui Peirce. Cel de-al doilea tip de model e cel .. analogic", la
care izomorfismul se atU la nivelul structurii. al sistemului de relalii,
nu al aspectelor de suprafa.LJ,. Cel de-al treilea model- cel mai inovator
şi cel mai fecund - este cel ,.teoretic", teoretic fiindca are un st.atut
nonexistential. În adevlr, modelul nu mai este un "lucru", ci mai
de grabi un nou "limbaj", un "anwnit fel de a vorbi", care ne duce- ne
poate duce - la descoperiri efective. Izomorfismul postulat intre obiect
şi modelul imaginar descris obligi la o punere in relatie. la o ,.traducere". Oricit ar fi aceasta de şocanll prin insolit, ea ne fort,ează, in
cele din unrt3, si .. vedem ca", sA ne imaginăm noi referenti. si ne
situăm în alta perspectivl, si ne adaptlm limbajul unor noi aspecte ale
realita)ii (ibidem, p. 370-373).
Printre modelele utilizate de ştiintele wnane pol fi citate cele economice, cele antropologice ale lui Levi-Strauss etc. Extrem de diverse sînt
modelele comunicării de masa. prezent.ate intr-o carte de Denis McQuail
şi Sven Windhal (1982). Diniie modelele vizind lumea textelor, care ne
interesează cu precădere, amintesc de modelele folosite în ITL: cel al
tipologiei texruale, al codificlrii literare (datorat lui D. W. Fokkema), al
itinerariilor lecturii (Gray-Robinson, Frans Rutten), al mecanismelor
lecturii narative (Van Dijk) etc. in materie de interpretare a literaturii
c;a:;ista de asemenea un mare nwnlr de modele, insi problema centrala
246
INTERPRETARE ŞI
RAŢJONALITATE
este a fiabiliiA,ii şi a rentabilita'ii lor aplicative. În orice caz, ele
acapareaza. domeniul texrualiiAtii "închise", fiii implicatii contextuale,
de tip structuralist ori algoritmic, care izoleaza textul de perrurbările
inguvemabile ale exterioritălii.
Folosită ca demers interpretativ, povestirea difera desigur substantial
de orice forma. de narativitate liberă, de aspect mai mult ori mai putin
literar. Criteriile delimiiArii nu sint şi nici nu pot fi ins3 foane tra.nŞante.
Dintre acestea mentionez: namra .. construiiA" a povestirii (enuntînd
clar datele care servesc de supon propunerilor teoretice), selectarea
critică, riguroasl a luturor informatiilor primare, utili.za.rea de termeni
specializati (apartinind lexicului ştiintei sociale sau umane în cauzâ),
eviwea fiqiwtii (operarea unei distiB:Pi precise intre autenJ..ic şi inautentic,
îlllre real şi imaginar) (Gardin, p. 413-414).
Tocmai fiindca. toate criteriile menJionate sînt interpretabile şi anewie,
dad. nu imposibil de testat, pertinenta lor este adesea contestata..
Scepticismul multDr savan~ e intarit şi de alte argumente. De pildll, de
lilpllll d feoomenele de care se ocupi divmele 1liin!e umane se înscriu în
temporalita~ multiple şi se desflşoarll in contexte care nu pol fi definite
exhaustiv, de unde imposibilitatea unui control empiric peremptoriu.
Chiar şi numai traducerea evenimentelor în limbaj narativ, aşadar
constnJc~a ~stirii, transformarea ei in scenariu, introduce noi factori
de variabilitate, tinind de retorica expunerii, de tacticile şi eschivele
argumenllrii.
Şi toruşi, in fata amenin~ilor relativiste, descurajante prin natura.,
pentrU că frinează activitatea de cerceLare (aşadar, încerc!rile de a
generaliza, a face ipoteze şi a găsi noi reguli de joc - singurul mod de
a duce, în cele din urmă, la creşterea cuooaşterii), exista. strategii
defensive utile. Cea dintîi constă în folosirea controlată a povestirii,
acolo unde, ca in istoriografie, domeniul însuşi se pretează organi7Jrii
secven,iale a materiei, iar utilizarea unei bibliografii critice şi a unor
elemente inruitive (grafice, hlrti. statistici, iconografie) sporeşte inteligibilitatea şi forta de convingere a expunerii. Pe de alt~ pane, cum
spune undeva Gardin, validarea empiric~ poate fi inlocuiti\ cu o "valorizare institutională", respectiv cu avizul comunitătii expeqilor. Desigur,
nu incape îndoiai~ c~ oricit de majoritar şi de limpede ar fi acest aviz,
"consensul" ra.mîne totdeauna inferior "testlrii". Însă aici ne ciocnim
de una dintre limitele insurmontabile ale demersului interpretaliv în
GENURILE INTERPRETĂRII
241
.~t•in\de
umane şi sociale: nefiind cu putin~ obtinerea de probe decisive,
deoarece operează intr-un domeniu al calitativului, singura solu\ie e de
•• ingr;Idi pe cit posibil subiectivitatea agentilor prin precautii metodice,
de a-i limita pejudedrori prin oorme ori baremuri clare (deşi şi acestea sînt
mterpretabile ! ) şi a solicita ..juriului" de ell:pef\i bun.a.-credin~ şi imparIialitate. Nu este ideal, dare maximum posibil in lumea noastr'- imperfecta..
Comentariul
intre comentariu şi exegeza. uista. o serie de deosebiri, ins~ uzul curent
le estompea.ză incit uneori pare ca. tennenii devin interşanjabili. În
primul rind, trebuie observat ca. un comentariu nu e neaparat raportat la
un tell:t oarecare, el poate fi enuntat tot atit de bine apropo de un
eveniment, de un fapt, de componamentul cuiva. Pe de altă parte, spre
t.lcosebire de eli:Cgezl, noliune mai riguroas~. vizînd punerea in eviden~
a semului voit de autor, ca şi analizarea sislematic~ a cuprinsului şi
caracteristicilor tell:tului, comentariul constituie un mod de fonnulare a
opiniei, o expresie liber~ şi personala. a unui punct de vedere mai
degraba. decît o cercetare. In principiu cel pu\in, el nu sufera. de
complell:ul ritualic al folosirii metodelor ori apelului la referinte autorizate. Acest mod de lucru difed considerabil de practica Antichita.tii,
unde comentariul (aşa cum comtatăm în şcoala neoplatonid) avea un
caracter complell: şi bine reglementat : începea cu o introducere, urmata.
t.le rezumatul subiectului, apoi de prezentarea personajelor şi se incheia
cu o disculie asupra scopului lucrarii analizate (Platon. a, p. 626).
Daci exegeza .,dezva.luie", comentariul modern "imcrie" semnifica~ia gasit! in noi contute, daca. cea dintii incearca. sa. (re)comtruiascl
nucleul de sem pe baza unei investigatii endogene, cel de-al doilea
~::IUta. "asenWlări de familie" prin trimiteri ell:ogene, individualizind
prin compara\ie şi Luare de atitudine. Daca. exegeza se răsuceşte spre
autor, comentariul afinn~ clar responsabilitatea interpretului. De aceea,
uici nu se limiteaza să "arate", ci emite şi judecăti de valoare. Scopul
s;iu principal nu e de a clarifica opera, ci de a stimula conversatia în
jurul ei (aducind, dupa. caz, argumente pro sau contra). in termenii lui
Ucui. comentariul e o interpretare .,speculatid" (Deutung), în vreme
ce exegeza tinde sA fie o interpretare "obiectiva." (Auslegung).
248
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
Este evident dl dislinc(ia pe care o introduc aici dispare adesea în
practica. din cauza fenomenului bine-cunoscut al labilităPi genurilor.
Comentariul se comportă, in mod special, ca o specie cu frontiere
deschise. Uneori, el împrumută mult exegezei, alteori conjecturii. Nu
întimpllitor se serveşte adesea de eseu, pe care unii il considera. un
.. mod de expresie privilegiat al ştiintelor umane, siNai intre •model• şi
-PCJYestire•" (Jean·Ciaude Gardin). deci inlr-un spatiu ce nu mai este al
conFruntării "celor douli culturi", ca in faimosul anicol al lui C.P. Snow,
ci de confluen)ă şi de interpenetrare. Sociologul gennan W. Lepenies
subliniaza. şi el caracterul mediator al eseului, dar intre ştiinltle sociale
şi literatura.. Respinse de ştiinltle exacte şi dispre(uite de literele frivole,
ştiin(ele sociale n~au cum să-şi facă respectate medierea şi neutralitatea,
suportind legea învingâtorului. "Cum ele au ins~ a se teme îndeosebi de
ştiin,ele d~ şi orgolioase, n1zuinltle secrete le poartă spre litere, mai
umane, mai generoase şi care nu şi-au pierdut orice amintire a vechii lor
alian1e cu iliin~tle morale." (Lepenies, apwd Gardin, p. 447; Snow,
1993; Finkenlhal, p. 9S-107)
Şi la noi, mai ales dup~ 1990, eseul s-a dezvoltat foarte puternic,
uneori însă din motive nonvoc.alionale, de pild~ spre a inlocui srudiul
academic, exigent cu rigoarea argumentării şi bibliografia, printr-o
foJ11'1â de expresie mai liber~. Intre .. opera de autor" şi "discursul
interpretativ". ,.el este, in acelaşi timp, mai mult şi mai pu~in decit
interpretare, mai mult şi mai puiin decit text literar"- scrie cu indreptălire
Alina Pamfil. in bWI3 ei monografie asupra subieciUiui (Pamfil, p. 201).
Cel mai frecvent, comentariul eseistic se afinn~ in critica literari. Şi
cum, in zilele noastre. critica a devenit un soi de iarmaroc, in care se
ciocnesc orientări dintre cele mai diferite, de la vechiul impresionism,
mereu robust, in pofida numeroaselor tentative de a-1 scoate din joc,
pinâ la cele mai noi variante ale posbnodernismului (termen comod
spre a face fată eterogenitălii provocatoare a prezentului). comentariul
poate îmbrăca şi el fonne din cele mai diverse. Cred totuşi că. în opinia
comUIIJ, el r!mine ataşat mai degrab~ unui concept de enuntare personal~
decit unuia de lecturi ghidată de o anumită grilă imerprelativ~.
Voi incheia printr-un cilat din Michel Foucault, care. in fapt. işi
depăşeşte obiectul ; dincolo de explicitarea conceprului de ncomenlariu ...
el ilustrează principiile substituliei şi parafrazei. ambele caracteristice
interpretării ca mecanism cognitiv : .. A comenta înseamnă a admite
GENURilE INTERPRETĂRII
prml.lefini\ie un exces al semnificatului asupra serrmificanrului, un rest
nc~.:c~annente nonfonnulat al gîndirii, pe care limbajul 1-a lllsat in
umhra.. un reziduu care-i este îndşi esen~. data în vileag; im.l a
romenta presupune de asemenea ca. acest nonspus doanne in cuvinte şi
r<l. exploatînd supraabundenta proprie semnificantului, e cu putin~ ca,
inlcrogindu-1, sa. facem să apara. un conţinut care nu era serrmificat în
mod explicit Deschizind posibilitatea comentariului, acest dublu exces
ne pune în fa~ unei sarcini infinite pe care nimic n-o poate limita :
l'xisră totdeauna un semnificat care rimine şi ca.ruia trebuie sll.-i dll.m in
wntinuare cuvintul; cit despre semnificant, el ni se oferă mereu într-o
hng~~ie care ne interoghea.zll., in pofida noastra, asupra a ceea ce •vrea
.. ~ spuna. el•. Semnificant şi semnificat capa.ll astfel o autonomie
'iuhstan,ialll. care asigura. în mod separat fiecll.ruia in pane tezaurul unei
'icmnificaJii virtuale; la limită, unul ar putea exista flră celll.lalt şi sa.
inceapa. a vorbi despre sine imuşi ; comentariul se instalează în acest
spa1iu presupus" (Foucaull, b, p. 153).
Conjectura
l)rin conjecturll. (de la lat. conjectura) inieleg evaluarea opiiunilor
(probabilit!Iilor, ipotezelor) luate in considerare la un moment dat, spre
a o alege pe cea mai p.1trivită situaţiei şi scopului unnll.rit. E vorba,
lireşte intr-o versiune rudimentad, de o fonna. de baza a henneneuticii
spontane, pe care o practica., flrll. sa.-i fi învlltat vreodat! principiile,
tnatll. lumea. Oricine se afla. într-o dispută sau într-o situatie dilematid
ori in necesitatea de a lua o decizie care-I angajea.zJ. ori la rll.spintia unor
optiuni, exigen)e, responsabilit!ţi etc. se vede constrîns să fad o alegere,
să se fixeze asupra unei alternative. El trebuie să se gindeasca la o ieşire
plauzibila din incurdturâ, la o soluţie care să-i orienteze aciiunea.
l>csigur, in cazurile curente ar fi pompos şi superficial să pretindem ca.
.. problema" e adusa. in fata tribunalului imaginar al raJiunii, unde
;1r~umentele de o parte sau alta ar fi cinllrite cu scrupul şi discernJmint.
~tim bine ca. oamenii reacţioneazl de obicei visceral, liriii de sentimente
~~ resentimente, de amintiri şi habitudini. Cu toate astea, o anumit!
~.:onştientizare a situaţiei are loc, iar obligatia de a gllsi un rbpuns
~:ouvcnabil aplică impulsurilor un coeficient oarecare de corec)ie rnUonal!l.
!l(l
INTERPRETARE SI RA ŢlONALITATE
Lucrurile par soli se schimbe considerabil in m§sura în care ne
deplasăm din empirie în lumea ştiintei ori a filozofiei. Dar deşi e
desigur o mare deosebire inue judecata omului de pe stradă, produsă in
precipitare, sub presiunea unor interese de moment, spre a depăşi o
alternativ:! trivial! a cotidianului, şi tentativa documentată a istoricului
de a tranŞa intre diversele versiuni asupra revolu1iei franceze sau ale
r§stumării diclaturii comuniste la noi, experienta arată ca., foane adesea,
istoricul cu atestale academice şi ginditorul de ,.meserie" nu sint mai
putin sensibili la conditionări afeciive ori ideologice decît profanul.
SJ admitem ca. decizia, in cazul confruntării cotidiene cu o dilemă,
e luată Bră un examen complet şi temeinic, că e mai mult instinctual!
decît ra1ională. Cine ne garamează însa dl, in cazul unei cercetări
profesioniste, are loc realmente un examen complet şi temeinic? Oare
selectia orientată a istoricului nu-l împinge s.! acorde mai multă valoare
unor docwnente decît altora, iar filozofia sa nu-l raliazJ mai degrab!
acelei teorii care-i confortează ideile? Nu voi dezbate aici rolul ratiunii,
de "justificare" a unei stări de spirit induse afectiv şi pulsional ori de
instan~ de "arbitraj", capabilă s.! dea cîştig de ca uzi argumentelor, şi
nu retoricii. Ma limitez s.! constat analogia de comportament între
practicantii celor doua hermencutici. cea spontanA şi cea profesional-li.
De o atentie c.Jcoscbita se bucura cunceptul c.Je conjectura in opera lui
Karl Popper. Teoria sa a cunoaşterii. rczumatil în teza ca. "putem ind.L3
din propriile greşeli", se bazca;u'l. pc .. anticipări neintemeiate (şi care nu
pot fi întemeiate în principiu) ... presupuneri ... încercări de rezolvare a
problemelor... conjecturi"... Aceste conjccturi sint supuse controlului
critic, şi anume prin tentative de infirmare care includ teste critice
severe. Ele pot supravie~Ui acestor teste, dar nu pot fi niciodată întemeiate
definitiv: nu pot fi recunoscute nici cu certituc.Jine adevil.rate şi nici
mâcar oprobabilO> (in sensul calculului probabililliilor). Critica conjecturilor este de o imponan~ hotlritoare : prin punerea in lumină a greşelilor
noastre, această criticl ne permite sit intelegem dificullă(ile pe care le
avem cînd încercăm soli rezolvăm o problema. Altundeva, Popper
spune: .. Noi nu cunoaştem, noi facem doar presupuneri. Dacii mit
intrebati : •De unde ştii? •. r§spunsul meu ar fi: •Nu ştiu. Eu propun
doar o conjecturil. Dacă vii interesează aceeaşi problema., voi fi cum nu
se poate mai bucuros dad veti face o contrapropunere, eu, la rindul
meu, voi incerca s-o critic•" (Popper, c, p. 201).
n
GENURILE INTERPRETĂRII
251
Dacă
rareori conjectwa functionea.zl ca un discurs autonom. ea e
IIIIJllicat.a, in schimb, in toate tipurile de interpretare unde apare nevoia
tir a alege intre mai multe posibililli'i sau de a prezuma eventualitatea
rt'il mai probabilă. Aşa, de exemplu, traducJtorul face conjecruri pentru
nlcgcrea echivalenţei verbale care se adapteaza. cel mai bine contexrului.
1" fel. regizorul îşi determin! montarea spectacolului luind in calcul
tliverse ipoteze, în functie de propria sa viziune asupra piesei, traditia
11\lcrpretativJ existenlli, calillilile actorilor, aşteptlrile publicului etc.
O fo1111J. mixlli tipică, in care analiza se conjugl cu conjecD.J.nJ, o
cunstituie diagno.stic~l. identificarea maladiei de către medic pe baza
uuui eumen atent, profesional, al simptomelor manireste. Cwn acestea
!iint uneori evazive ori n-au o functie specifică, iar reactivitatea pacienwlui
este nu o dat-a imprevizibill, rezulll ca sarcina medicului poate fi
111.l'-'Sea foane dificill. Nu mai putin complicall e şi misiunea meteoroln~ului : ipoteza lui asupra stirii vremii atirnJ de un mare nWilk de
l:oclori, anap in interatliuni adi de complexe, intii, cel putin deocamda!a,
nici măcar asisrenp. computmJlui nu permite un pronostic sigur, pe
u:nnen lung.
Descifrarea
verbul .a descifn" este utiliza! azi, adeseori, la modulligural, in
de .a inlelege un lelll obscur, a-1 clarifica" (ceea ce-l apropie de
:oile dou.l tipuri ale interprellrii, de exegezll şi comentariu). prefer să-I
i:1u aici in sensul său direct de "a desluşi un texl necitel sau intr-o limbă
nccunosculli ori scris cu semne conventionale, a decripta un cod, un
mesaj codifical". Descifrarea se referi, prin unnare, la dezlegarea unui
pu?.zle, a unei criptograme, a unei ~arade ori a unei probleme formulare
intr-un ,.cod imperativ", de felul problemelor de şah, de bridge, cuvinte
im;rucişate etc. (Conform c1asifidrii preconizate in ITL, un ,.cod
tiiiJ'ICraliv" presupune un repertoriu finit al semnelor şi conexiuni univoce
••urc scmnifican1 şi semnificat.) Tocmai "inchiderea" ennetica a textelor
')1 caracterul lipsit de orice echivoc al semnelor pennit descifrlrii o
pcrl"nrmanla. neobi~nuit.a in universul interpretlrilor: sa. obtină rezultate
'~)!urc •• fad rest".
llcşi
.~<~!Sul
INTERPRETARE ŞI RA noNALJTATE
De mentionat cele doul tipuri de descifrare : cazurile mai uşoare,
cînd sarcina e de a glsi mutări ingenioase, care 51 sparga blocajele
produse prin utilizarea dibace a codului cunoscut (ca la jocul de şah), şi
cazurile mai dificile, cind chestiunea e de a descoperi un nou cod folosit
incifrarea mesajelor (cwn se intimpla in războiul pe care il duc serviciile
secrete). Însl, in principiu, existâ posibilitarea rezolvarii pozitive în
toate tmprejurările. in aceasta. situatie. intrebarea care se pune e daca
procedlm corect clasilicind texte de felul celor men,ionate, care au
proprietarea de a duce la rezultate certe, nu doar probabile, printre
"interpretlri". Sînt îiW cel pu,in douai motive care legitimea.zJ o asemenea
alegere : faptul el descifrarea reclamA un efort de rellec~e comparabil
cu al oriclrui alt "gen" interpretativ; îndeosebi, el gAsirea unei solutii
optime (exacte) constituie o ahemativa ideali necesara. şi luata. in calcul
de oricine se strlduieşte sA rezolve un impas texrual.
5. Substructuri şi contexte
ale rationalitătii interpretative
Interpretarea este o forma operationala a rationalit.!tii. Cum am
aratat, ea constituie un efon conştient, în stare de veghe, de a duce mai
Ucpane înj.elegerea, în primul rind, in sensul de a o debloca, a o
darifica, a inl~tura dificultâtile care fac anumite enunpui sau texte
noninteligibile; în al doilea rînd, in sensul de a avansa in direcţia a ceea
~:ee implicit, nespus, blnuit, virtual. Astfel, interpretarea explicitea.ză,
llar şi aprofundea.zl sesizarea, prin reflexivitate şi elan imaginativ,
preluîndu-i ins! motivatiile şi scopul ; ca şi sesizarea (intelegere de
primul grad), se imcrie in contingen~. intr-un hic şi un nwtc (nonttansfernbili ca sens şi functie), este partiala (integrat.! în orizontul limitat,
prin forta lucrurilor, al unui subiect) şi condi{ionată, inlr-o mlsurll mai
mic.lli sau mai mare (de factori de influentare şi presiune de naturi
biologica şi socio-culturala).
Gindirea ra'ionall operea.zJ. intr-un peisaj cognitiv de o extraordinară complexitate, implicind pulsiuni, senza~ii. reprezentâri, afecte,
sentimente, credinte. concepte, jocuri de limbaj, demersuri logice,
comuniclri interpersonale etc. Gerald M. Edelman o descrie ca pe o
.. competen~ care se construieşte pornind de la experienia l.dită, întreIesind nivelurile şi canalele paralele ale vie~i perceplive şi concepb.Lale",
sub constringerea valorilor sociale şi culturale; ea se "alimentează prin
procese melaforice şi metonimice", în condi,iile unor continue inrer.IC(iuni sociale, afective şi lingvistice (Edelman, p. 269).
Acelaşi savant sugereazl complexitatea activitlpjor intelectuale superioare citind o distinc,ie introdusi\ de Hannah Arendt intre Vernunft
{ratiunea puri\) şi Verstand (comprehensiunea legati de perceptii şi
2l4
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
afecte) (idem, p. 268). Potrivit eseistei gennane, cele dou§ instante s-ar
afla intr-un pennanent dialog înlăuntrul spiritului noslru, de care de
altfel e perfect posibil ca subiectul să nu fie conştient. Binaritatea ar
explica de ce pol exista momente in care .,ginditorul" se lasă absorbit
atit de adînc in cugetllrile sale incit pare sl se sustragă timpului şi
spa)iului, să devină imun la ce se petrece injuru-i, insensibil la propria-i
existen)ă. Aceasta ipostazJ e însă rarll., de obicei efemeri şi, oricum,
inşeUitoare prin ceea ce ascunde: un joc subtil şi complex, inanalizabil
în detaliu! slu, combinind şi interferind capacill)i şi niveluri cognitive
diferite, ca ambitus şi intensitate, de la individ la individ. Conceptul de
Vernunft, in tramparenta lui luminoasA şi in puritatea lui inalterabil!,
corespunde cu proiectul lui Descanes. Dar, aşa cum am vlzut, celebrul
cogiw ergo sum presupunea un subiect liber şi ra)ional, dezangajat, un
ego co~tient de sine, capabil sJ se obiec1iveze in chip absolut, instalat
(fictiv) intr-un rapon instrumenta] cu limbajul ~i propriul intelect.
lwliodu-se de lume, coodilie a libenJJii interioare, detaşîodu-se de
orice influx corporal, distantîndu-se de superstiJ,iile şi stereotipiile
.,simpdui comun", Descanes credea el poale accede la rangul unei
insWI)e pur spiriruaJe, în stare sa. cucereasca. cenitudinile cunoaşterii.
Ştim astazi c.l se iluziona. O Şlia şi NieiZSChe acwn mai bine de 120 de
ani: ,.Nimeni nu mai e atit de inocent incit sa. instituie, asemenea lui
Descanes, subiectul •CU• ca OcondiJic a lui •gindesc•" (Nietzscbe, C,
p. 420). O ştim cu atît mai bine acum. Din perspectiva mecanismelor
neuro-cerebrale, raJiona.litalea interpretativ:t, oricit de sta.piDJ. pe sine
s-ar simti şi oricit de deta~ata. de contingen1ele profane ar plrea, este
totuşi penurbata. şi influenLata. de numcro~i factori cu care se află in
relapi de interactiune, adiacent~, subiacen1a. şi contextualizare. Alegerea
unei ipoteze, directia îo care o apuci ra)ionamcntele noastre, uneori
puoctul de plecare, alteori finalitatea lor, in genere. orice opJiune, orice
instituire de probabilita.J.i, şanse, ierarhii, echivalen1e etc. atîrnă de o
diaJectic§ complexă, contradictorie, tensionata., de interactiuni şi metabolisme. Iau pane la ea structuri pulsionale şi afective; motivatii şi
predispozitii de origine prereflexiv§, induse prin practici sociale; presiuni,
fluxuri şi de1erm.inări culturale de ordin contextual (incluzind jocuri de
limbaj, tradiiii, mituri şi ideologii, viziuni despre lume şi paradigme).
Chestiunea care se pune este daclt, în pofida acestor inrădltcinlri
biologice şi culturale, ra1ionalitatea poate reprezenta toluşi o instanta
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢII...
2~~
l"orcctivă a intelegerii şi un mijloc de accedere la universali tale. in aHi
tl·nncni, este ea in mllsurll s.1 se emancipeze de sub obedienta foflelor
l"an.: au general-o'! Îi este cu putini!, măcar in anume momente privile.,:i~ltc, să-şi infringă pa.Jlialitatea şi inscrip,ia istoricii, smulgîndu-se şi,
lil nevoie, opunindu-se propriilor condiţionări '! Chiar dacă gindirea nu
c transcendenta, ci incamatJ., chiar dacă depinde de corp şi creier, chiar
ll;tcă semnificatia se creeW in conexiune cu nevoile şi functiile corpoaotliJatii, chiar dacll sintem modelati in mare mllsurll de cultura vremii şi
11 societatii in care traim, este oare imposibil ca, printr-o introspecţie
vigilenta şi o autocriticl severi., sll ne extindem pretentia de validitate
dincolo de local şi uanzitoriu?
Rllspunsul dat acestor intrebllri - cwn am arltat intr-un capitol
anterior - a variat tn decursul timpului: a fost optimist în epoca
Luminilor, cind se credea d. opiniile guverneaza. lwnea, a devenit
pesimist odata cu romanticii, care au promovat interesul pentru magic,
mislic, irational, pentru "întoarcerea refulatului", cwn spunea Paul
llit7.ard. Cu riscul de a mJ. repela, reamintesc d. temele fragilitJ.tii
cunştiintei, crizei valorilor şi angoasei existentiaJe au atins apogeul in
secolul XX, care a acwnulat orori şi a ruinat sperante, a cunoscut doull
ltmflagratii mondiale, Holocausn.d şi Gulagul, ascensiunea totalilarismclor, distrugeri iremisibile ale mediului natural, o explozie a fundamcrualismelor şi inlolerantei, persistert13 şi chiar agravarea inegalitatilor
i.Jinlre Nord şi Sud etc. Nu este mai putin adevllrat d. o judecata
c..:hitabilll ar trebui s.1 tin! cont şi de ceea ce secolul XX a adus pozitiv:
,, dezvoltare prodigioasa. a ştiintelor şi a tehnicii, decolonizarea urmatJ.
tic fonnarea a zeci de Slale libere, inmultirea regimurilor democratice,
t.:n.:şterea in cea mai mare parte a lumii a nivelului de uai şi a confonului
mediu, explozia comunicatională, sporirea şansei de viată etc. însa.
;tt.:cste izbinzi ale spirirului omenesc nu ajung s.1 şteargă dezamlgirea
11rudusă de faphll d. civilizatia noastd, în pofida ruturor aspeccelor ei
străluciloare, nu pare capabilă 5.1-şi arbitreze destinul. Alitudinea care
prccumpi1neş1e azi, cu deosebire printre intelectuali, e mai degraba.
)l.lCpticii decit triwnfalistJ.. Asta explică de ce procesul raJiunii e mereu
insiruit, iar lendin(.ele an.tiwnaniste, care-I deposedeaz.ll pe om de liber·
l;llca interioara. a deciziei, de posibililatea de a-şi controla vorbirea şi
ilt.:liunea, nu duc lips.1 de prolagonişti.
2l6
.Ştiu
INTERPRETARE ŞI RATIONALITATE
ce fac cînd îmi
cump~r
o cămaşă?"
Chiar si în cazurile in care nu sint aduse în prim-plan tendin)e gnostice
sau irationaliste, se semnaleaz.'l acrualmente multiple tentative de a
pune la îndoialll resursele rationalitltii ori de a reduce prerogativele
con~tiintei in autodetenninarea indivizilor şi a colectivillltilor. Meriti
poate s~ mll opresc asupra unui exemplu instructiv: e vorba de un
strlllucit filozof american al ştiin)elor, Patrick Suppes, adversar al
apriorismului, pozitivismului logic şi detenninismului clasic, care militeazl in favoarea unei conceptii probabiliste a cunoaşterii. Deşi simpatizez
cu multe dintre tezele cătlii sale, Melajiz.ica probabilistă, îmi pare că
argwnentele prin care incearca să reduca. locul central atribui! intentiilor
in teoria actiunii relevl o tendin\â in opinia mea eronati, insi caracteristica. zilelor noastre.
Spre pildă, Suppes scrie: Jn cea mai mare pane a cimpului noi nu
ne fonnlm în mod conştient şi premeditat expresiile propozitionale pe
care le rostim. Ele se roslogolesc în configuratii şi dimensiuni neregulate.
La fel ca şi cei ce ne ascultă, nu ştim, de obicei, ceea ce tocmai vom
spune pînă ce nu am auzit acel ceva spus. Tot aşa se inlimplă cu
actiunile şi deciziile. Sînlem dirijati de lrecutul nostru şi de honnonii
noştri intr-un mod pe care nu avem nicio speranţă să-I intelegem
conştient ... Intentiile conştiente pot sll. conslituie conslrîngeri asupra a
ceea ce facem, dar e greşit să credem ca. acest cazan clocotilor al
impulsurilor noastre inconştiente ar putea fi temperat prin introspectie
talionalâ. La nivelurile cele mai adinci, noi facem ceea ce facem ca
expresie a unor impulsuri care sînt in parte aleatorii şi pe care nu le
putem intelege niciodacl deplin iotr-o manieră conş1ien1ă ... Ele ( =
intentiile conşliente) au un rol care e departe de a fi neglijabil, dar nu
posedă acea capacitate absolu11l ce li se alribuie adesea de a detennina
felul in care indivizii se comportl in fapt" (Suppes, p. 332-333).
În alinialul de mai sus trebuie deosebite doul lucruri: in primul
rind, problema idenlificârii interactiunilor complexe ce au loc la nivelul
structurilor .neuro-encefalice, care explică intenJia in cheie anatomo·flziologică: in al doilea rind, conştiinta declanşlirii unei actiuni sau a
unui act de vorbire, dotat cu sens. Privind cel dintîi aspect, Suppes are
desigur dreptale considerind că n-avem speranEI să intelegem in fiecare
SUBSTlWCTURI
ŞI
CONTEXTE ALE
RAŢIONALITĂŢI!...
2l7
ruz in parte ce se petrece la nivelul specific al mecanismelor cerebrale.
lns.t conform principiului ,.cutiei negre", lucrul acesta nici nu este
necesar. in măsura in care ne preocupa doar rezultatul, emergenta
l'rnceselor ce au loc .,înăuntru", inten,ia ca atare. În leglrurJ. cu cel
1lc-al doilea aspect al argumentJ.rii lui Suppes, lrebuie observat el
n:n.:etlltorul nu se serveşle de distinc)iile extrem de utile introduse de
J11lm Searle in canea sa despre inten)ionalitate, aplrută in 1984, un an
ln~inLea lucrlrii lui Suppes.
Or. Searle operea.U, pe de o parte, o discriminare intre "stllri
intcntionale" (credinte, dorin)e) şi "intentii" propriu-zise (constînd în
rcaliz.area, respectiv coodi)ia de satisfacere sau reuşita a unei stJ.ri
iutcntionale), iar, pe de altJ. parte, între actiuni .,spontane" (unde inten)ia
.~c c~priml în chiar decursul s!virşirii actiunii) şi actiuni .,deliberate"
(unde există o in1en1ie prealabil!) (Searle, a, p. 108-109). In felul acesta
nh1inem o griJI, care pennite clasificarea situatiilor diferite cu care ne
nmfruntlm. in practici.
Sll.lum chiar unul dintre exemplele date de Suppes . .,Eu pot spune:
·M~ duc in o~ si cumpăr o cll..ma.ş!». În acest caz, pll.rerea mea estealirmll. cercetltorul american- eli. inten1iile şi actiunile corelate lor nu
pul li încorsetate într-un tipar detenninist şi eli. ele reprezinti valori
medii brute ale traiectoriilor posibile ale unui eşantion stocastic". Ceea
l"e înseamnl eli., "arunci cînd imi anunt intentia de a mi duce în oraş
pentru a-mi cumpllra o cJmaşll., eu nu precizez cum am de gind s1 fac
acest lucru. În tenneni probabilişti existi un numlr infinit de traiectorii
posibile diferite pe care le pot unna, şi nici afinnatia mea, nici
scrutll.rile conştiente ale intentiei mele nu ofer! prea multe chei pentru
a şti pe care o voi urma efectiv atunci cind voi merge de acasll la
uaagazin. InteDJiile şi actiunile plutesc pe o mare de evenimente aleatoare"
ISuppes, p. 332).
E evident eli. plecind sll-mi cumplr o clmaşll nu "precizez" cum voi
prnceda. Nu este nici necesar şi nici posibil. PenbU "ceilalti", las in
mccnirudine o grămada de lucruri: la ce magazin vreau sll merg'! citi
ha ni îmi pennit sll. pun la blltaie? ce fel de cămaşa. caut (culoare, foi111l,
~:u mineci lungi sau scune)'! etc. Dar asta nu inseam~ că .,eu" nu ştiu
unde doresc sll. mll. duc, ce mijloc de uanspon voi utiliza, ce sumă sint
dispus sll. cheltuiesc şi aşa mai departe. Faptul eli. nu descriu toate
aqiunile subordonate scopului de a-mi cumpăra o dmaşă tine de u
2l8
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
determinare inerentă limbajului, pe care am numit-o în ITL "schematism"
(in alt sens decit cel kantian). Am ara.tat acolo eli ea comportă două
proprietăti. Mai intii, ca. in nicio comunicare nu putem individualiza
singularitatea obiectelor, persoanelor, evenimentelor, deoarece uzăm de
concepte (tînăr, femeie, automobil, tristete etc.), care, prin natura lor,
reprezintA .,plurale" ~i "tipuri". Apoi, împrejurarea el \'Orbirea, in genere,
şi interlocuJia, în mod special, economisesc tranzi)iile, scurtcircuitead.
ceea ce e accesoriu, banal, previzibil; in orice comunicare, potentialul
semantic e totdeauna actualizat selectiv, prin eliminarea elementelor de
la sine intelese, apaJ1inind cunoaşterii comun împllrtlşite, şi scoaterea
in prim-plan doar a lucrurilor neobişnuite, nefamiliare, care prezintll
relevanJll in contextul respectiv, neconstituind implicatii previzibile,
evidenle penlru inlerloculori (P. Comea, b, p. 172-176).
Reiese de-aici c3 afinna)ia lui Suppes el in cazul cump3rl1rii c.lmăşii
"intentiile şi actiunile corelate lor nu pot fi incorsetate intr-un tipar
detenninist şi ca. ele reprezinta. valori medii brute ale traiectoriilor
posibile" este valabila. doar pentru cei care nu ma. cunosc. cu care n-om
raponuri, care n-Oil repere şi deci nu pot sa. umple de semnificatie
propozilia mea lacunara.. in schimb, intrucit ma. priveşte, afinna)ia lui
Suppes e fald, deoarece .,eu ştiu" pertinamente ce vreau sa. fac şi-mi
aniculez mijloacele scopului. Mai mult, pa.rerea lui Suppes e in mare
parte neadev.lrata. şi pentru intimii mei (sotie, p.lrinti. copii). care-mi
cunosc predilectiile, gusturile, limitele materiale (şi deci pot emite
supozitii mlcar partial întemeiate asupr.1 a ceea ce am de gînd să fac).
Contrariu a ceea ce sustine Suppes, exemplul cu cumpa.rarea clnta.şii
denot3 ca. "inteOiia prealabil3" (in tenninologia lui Searle), care pleacl
de la o .,stare inten)ionala." pusa. in act prin indeplinirea "condi)iilor de
satisfacere", func)ionea.zJ pe deplin conştient (în pofida ignor.lrii totale
a rolului honnonilor şi altor ingredienti neuro-cercbrali in cazul respectiv). Intentia respectiva. se incadreaza. unui tipar, nu .,detenninist" e adev.lrat -, dar "detenninal'', şi anume in mod "finalist". adica. prin
alegerea mijloacelor in func)ie de scop. Asta explica. de ce pe parcursul
îndeplinirii actiunii principale pot fi înlocuite o serie de optiuni cu
altele (in loc sa. iau metroul, merg pe jos; in loc sa. cumpăr din
magazinul vizat initial intru in altul, inca. neprospectat, dar ademenitor
prin aranjamentul vitrinei etc.). Cită vreme )elul ra.mîne neschimbat,
SUBSTRUCTURI
Şi
CONTEXTE ALE
RAŢIONALITĂŢI!..
IlO
absorbirea de "impulsuri aleatorii"- cum ar spune Suppes- nu împieteaza.
dtu$i de pu,in asupra intenliei de bază.
Inexactă îmi pare a fi şi ideea cll ,.in cea mai mare parte a limpului
noi nu ne formlm în mod conştient şi premeditat expresiile propozi(ionale pe care le rostim". E adev.!irat că in conversaţia cotidiana, de
rutinil, primează aspectul spontaneitălii. Însll de indata. ce se pune
problema de a face o promisiune sau de a da un ordin, de a enunta un
punct de vedere, de a rosti un discurs, de a interveni imr-un ta.lk-show
"'u intr-o dezbatere, de a )ine o Iec1ie etc.
prezenţa retlexivit!ţii
e
indispensabil!. Spre a nu deraia sau a nu ne bîlbii e nevoie să ne fixlm
dtcva puncte care ar urma d. fie dezvoltate, sll ne stabilim anwnile
repere, un sens al anwnblului, un conrur de bază. Unii contează mai
mult pe impiratie, altii pe elaborare preliminară, dar nici cei dintîi, cu
atit mai puJini cei din unna, nu sint scutiJi de a-şi premedita pina la un
punct prestaJia. Improviza(ia se săvîrşeşte, de obicei, pe o schema data..
Iar in unele cazuri, la un examen de aproape, se dovede~te a fi, in buna
parte, un agregat de reziduuri mnezice.
Ac)iunile nonintentionale, cele c!rora le·am atribuit însuşirea spontancit~)ii, de felul trlnd.nelii cu un prieten, al inloarcerii paginii cind
cilim o cane, al scoaterii păl!riei spre a saluta o cunoştin(l, al spalatului
pc din)i in fiecare diminea(l etc., nu presupun premeditare. Ele sint
insa, cu toate astea, nişte "inten)ii în actiune", intrucit, ca şi in cazul
.. inlentiilor prealabile", au un continut propozi)ional care func)ioneazJ
ca o "cauză" a diverselor comportamente men(ionate. La. fel, ca şi
.. inten(iile prealabile", dispun de ceea ce Searle numeşte "directii de
ajustare", unnind traseul dinspre stările mentale catre obiecte şi stări de
lucruri din lume.
Exemplul de mai sus n-a voit decit sa evoce, introductiv şi intr-o
aproximare elementară, problema complexă şi anevoioasă a statutului
ra)ionalităJii interpretative, mai exact, a mburii în care exerci)iul ei
inten)ional este prejudiciat de factori perturbatori sau frenatorii. Respingerea tezelor lui Suppes nu trebuie să indudi în eroare. De fapt,
argumentele certetătorului american nu sînt - cwn spunea undeva Rorty Jc lip "knock-out". Suppes este el însuşi un ra)ionalist, iar indoielile
c:..primate asupra controlului actelor mentale nu ating fundamentele.
H.ationalitatea interpretativa are de înfruntat provodri cu mult mai
agresive, pentru care e infinit mai greu de găsit un sistem defensiv eficace.
'""
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
În unn~loarele capitole imi propun să abordez metodic substructurile
(Background-ul, incolijlientul) ~i contextele rationalitllii interpretative
(credintele şi reprezentările sociale), spre a incerca să recuperez din
păienjenişul
interferentelor, al actiunilor
şi
contraacliunilor ce au loc
necontenit, impedimentele, limitele, adapiArile forJate, compromisurile
ra)ionalitătii, intr-un cuvint, precaritalea. dar, deopotrivă, şi impulsul
ei spre coerenţă şi autonomie relativll. Voi strllbate ind acest itinerar
într-un parcurs de creastl, flră a intra in detalii, rezumindu-măla ce mll.
intereseaz3 in această carte.
Backgroun.d-ul este denumirea dală de Searle cunoaşterii prereflexive, un tip de compelenţă dobînditl de individ datoritl practicilor
sociale în care e angajat: faptul c~ trăieşte într-o comunitate, că-şi
cîştigă pîinea in activităli productive, că e un panicipant activ a1
jocurilor de limbaj, că e supus unor presiuni şi modelizări constante din
partea instantelor culturale institutionalizate. Background-ul se află
dincolo de grani)ele colijtiin)ei : componentele sale sint incorporare
organismului sub fonnll de habitudini, rutine, gesturi intrate în reflex,
fonne gramaticaJizate de exprimare.
Dacă Backsround-ul interiorizea:d printr-un indelung proces selectiv
o serie de trlls.1turi care-I socializea:d pe individ şi-1 ajut! sJ se adapteze
constrîngerilor exteriorit.lllii, inconştientul ne ofera o perspectivă asupra
agresiunilor la care e supusa conştiin1a şi func1iile ei ra1iona.le din
panea unui inamic situat in chiar interiorul liintei. Freud nu este,
propriu vorbind, descoperitorul acestui domeniu de umbră şi mister, ci
cel care 1-a cartografiat şi explorat in amanun1ime. În viziunea lui, care
st.a: la baza psihanalizei, inconştientul constituie o sursa. pennanent.a: de
turbulenlă, obsesii, nevroze, un dublu 1enebros şi instinctual al omului.
creat totuşi - ni se spune - după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
În fine, un al treilea demers va avea in vedere raporturile individului
cu ambientul cultural, incercind sJ puna. in lumina atît putemicele
procese de modelare şi conditionare, cît şi reac1iilc de împotrivire
slimite. Date fiind numărul şi complexitatea factorilor care intervin in
acest proces (educatie, mass-media, ideologii, paradigme etc.), imi voi
concentra aten1ia asupra "credinţelor", "ideologiei" şi a ,.reprezenllrilor sociale" - aşa cum acestea din unnll. au fost definite de şcoaJa lui
S. Moscovici - intrucit imi pare că ele constituie o modaJitate de
SUBSTRUCTURI
ŞI
CONTEXTE ALE
RAŢIONALITĂl'll...
lfll
mlcgrare a ceea ce numim "sim,ul comun" şi un inlermei.Jiar intre
Lll~l;mJele structurante contextuale şi psihologiile individuale.
Cele trei capitole menJionate vor fi im3 preceda1e de o altă sec,iune,
tlci.Jicată structurilor anticipative ale rationalită)ii şi ale interpretArii,
;U.illă pe hermeneutica filozoficA a lui Heidegger şi Gadamer. E aici
probabil nevoie de o justificare a "schimba-rii de macaz" : în adevăr,
l"slc oare legitim ca unor texte care se reclamă de la ştiin)ele umane
(;mlropologie, psihanalizA, psihologie şi sociologie) si le adaug altul,
si1ucu. nonambiguu, in zona speculatiei'! Mll rac vinovat de o "cîrpeall"
cdecticll? Pllltesc un tribut gratulatoriu autorităţii unor mari nume'!
Nici una, nici alta. Apelul la Heidegger şi la Gadamer mi se pare
inc.lreptătit. Cei doi filozofi, Heidegger în mod preponderent, situeazl
problematica interpretării in universalitate, dincolo de segmentarea
introdusi prin specializarea diverselor ştiinte umane. De altă parte, o
i.Jiscută la un nivel de conceptuaHzare inaccesibil oricărei investigatii
parţiale, de naturii istoricA ori sistematică. Pentru Heidegger, comprehemiunea este un auibut al fii~ei, ceea ce face cu putinii o ,.deschidere"
a Dasein-ului, anterioad rupturii dintre subiect şi obiect. Această situare
origina.rll pennite descoperirea cirt:ularitălii cunoaşterii ca ,.şansl", ca
renomen productiv, eliminînd temerea de a aduce gîrxlirea într-un impas
(ce11:ul vicios). Tot ea face inteligibill iscoricitatea fiin!lrilor care implicl,
fiecare in pane, precomprehensiuni specifice. In pofida tuturor criticilor
care pot fi aduse exuberanJei denominative a limbajului heideggerian
ori caracrerului abscons al mulcor formullri, refleqiile filozofului asupra
statutului şi resurselor interpretării rlmîn originale şi profund stimulative. Pe acest plan, nu este întîmpllltor c3 unele dintre remarcile din
Sein und Zeii pot fi traduse în limbajul ştiintelor umane, căci ele vorbesc,
evident, mutatis mutandis, despre lucruri asemWioare.
Structurile anticipalive ale rationalillltii inlerprelalive
Disponibilitatea orientatli
Definit in vocabularul ştiin,elor umane, şi nu al specula\iei filozofice.
de "structuri anticipative" (sau de .,precomprehensiune .. )
i.Jenumeşte starea de "disponibilitate orientată" în care spirilul noslru
~onceptul
262
intîmpină
INTERPRITARE
ŞI
RAnONAUTATE
contactele cu exterioritatea. Sintagma se poate analiza schematic
in felul unnător: "disponibililatea" ar integra cunoaşterea prereflexiv~
(Backgrozmd-ul) şi cunoaşterea tezaurizala (cultura), incluzind "jocurile
de limbaj", tradi)ia, ecourile in conşliintl ale ideologiilor, solidarită)ilor
de grup, detenninărilor contextuale; "orientarea" s-ar referi la pulsiuni,
afecte şi manifestâri originare în inconştient, dar şi la experienţele
conştientizare, care influen)ează optiunile subiectului. În felul acesta,
abordarea unui obiect sau text, a unei persoane sau întîmplări, a unui
fenomen sau eveniment nu se slvirşeşte niciodatâ in mod inocent ;
întotdeauna abord.lm exterioritll)ile, in orice caz cele care nu apartin
naturii, ci lumii omului, deci culturii şi civiliza.~iei, cu un parti-pris,
mai fl)iş ori mai ascuns, mai agresiv ori mai reticent, cu raţiuni care
uneori covirşesc Ra(iunea, alteori se aşazll docil sub pavllza ei.
Pani-pris-ul se afinnl chiar de la nivelul percepţiei intrucil, cum
aratâ Putnam, e implauzibil sll considelim eli aceasta s-ar descompune
in doua. momente, unul de interacţiune intre stimul şi organele de simţ
şi un al doilea, de trntament cognitiv propriu-zis; puterile noastre
conceptuale sint implicate, in fapt, da capo al fine ; inferentele, deci şi
activitatea inten1ionalll, incep de la datele simturilor (Putnam, p. 292).
Natural. parti-pris-ul se specifica. in functie de situaJii şi de natura
obiectelor. in evaluarea pemanclor, de exemplu, sintem dirijaţi de
lectia experientei (spre cin:um!ipectic sau deschidere, cordialitate sau
retinere etc.), ori de efectul intuitiv al primului contact (simpatie ori
antipatie), ori de sugesliile primite i.Je la terţi creditabili. În activitllti
intelectuale, in abordarea unei opere literare, conteaza. mult ceea ce
Gadamer numeşte WirkiUigsgeschiclllt (istoria efectelor), reteaua de
opinii şi impresii pe care te:uuJ respectiv le poana cu sine, vizibil ori
confuz, ca repere valorice şi inrenextuale, ori ca rumoare surdă.
Structurile anticipative reflecta. indivii.Jualitatca noastra ca fiin)e
naturale. unicate in ordinea speciei, dar şi ca fiin!e sociale, aduse prin
educatie, convietuire şi condiJionare sll ne interioriz..:l.m principalele
ccx:luri, nonne şi reguli care guverneaza. existen)a cotidiană. A descrie
structurile anticipari ve, in complexitatea şi interacJiunca componentelor
lor, este o sarcina anevoie de dus la capăt. Habennas scrie pe drept
cuvînt: .,Orice rezolvare de probleme şi orice interpretare depind de o
retea de presupozitii greu de cuprins cu privirea, iar aceastâ retea,
datorită caracterului ei holist şi panicularist, nu poate fi recuperalll de
SUBSTRUCTURJ
11
ŞI
CONTEXTE ALE
RAŢIONALITĂTII...
lo.t
analiză ce vizează universalul" (Habennas, d, p. 16). Înainte de a
c.1amina sistematic cum operuzl principalele instante care converg in a
ne in· forma modul de intimpinare a exteriorill,ilor, un ocol prin Heidegger
va fi benefic: perspectiva sa ontologic3, marcat~ de o conştiinta, acut!
a primonlialilllii .lilprului-de-a-fi-în-lume", lumineaz.!! coiUpJual orizonturile şi limitele prealabilului.
Ofenomenologie a întelegerii ca .mod de a fi"
Se ştie eli. in primele două capitole din Sein und leit, singurele publicate,
Heidegger ia ca bază a reflec,iei sale datul inconturnabil al existentei
individuale: faptul de a fi in lume (Dasein). În loc s! instituie subiectul
in pozitia de legislator al cunoaşterii (ca Descartes prin ratiune, Kant
prin categoriile apriorice, Hegel prin dialecticl) ori să caute, ca Husserl,
un universal ireductibil sub obiectivitatea empiricl, Heidegger îl înddAcineazA pe om in istorie, finitudine, provizorat ~i contingentA. El vrea sA
reg!sească Fiin,a, uitatA de metaflZica occidentalA, explorind astfel
realitatea cea mai semnificativ!, şi cea mai originarA, pentru d se
confunda. cu existenta. dar şi cel mai greu de evocat in limbaj explicit
(intrucit rezisti la tentativele de a o capta conceptual).
in paginile de fa!~ ne intereseazl în mod special problemele în!elegerii şi ale interpretArii. Potrivit lui Heidegger, in,elegerea este o
determinare fundamenlalA a Dasein-ului, care premelge separarii subiecrului de obiect. Ca atare, cum observA Walter Biemel, "cunoaşterea nici
nu creeazA, ea mai înrîi, un .comert,• al subiectului cu o lume şi nici nu
ia naştere dintr-o ac,iune a lumii asupra unui subiect" (Biemel, p. 50).
Ea ar exista dintotdeauna, odatA cu omul, druia ii serveşte drept
.. medium", intrucit îi dezvâluie facticitatea existen)ei. Lucrul acesta nu
c, la unna unnei, decit o con.secin~ a faptului cA sintem "aruncali" in
lume, cA, departe de a ne experimenta ca agenti ra,ionali autonomi,
runc,ionlm ca un segment al lumii naturale, cAreia ii apar,inem şi de
care depindem in ceea ce gindim şi in ceea ce f3pruim ... În)elegereacomenteazA Richard Palmer - nu-şi impune categoriile lumii, dimpotriv!, lumea se impune in(elegerii, iar aceasta i se confonnează."
tPalmer, p. 228-229)
SA examinAm însă mai de aproape tezele lui Heidegger, urmîm.l
expunerea cam didacticll, dar explicitll şi exemplificaloare a lui Wallcl
264
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Biemel, fidelă nu doar in spirit, ci şi in litera. textului din Sein und leit.
Analitica heideggerianl distinge trei aspecre ale întelegerii, privira. ca
.,o proiectare a fiintei clltre propriile-i posibililăJi": situarea afectivă,
in~elegerea (propriu-zis!) şi vorbirea.
Jn situarea afectiva. Dasein-ul esle întotdeauna adus în fa~ lui însuşi,
el s-a găsit din capul locului pe sine, dar nu printr--o anare-de-sine de
ordin perceptiv, ci printr-o g~ire-de-sine tonal-afectivâ ... (Heidegger, a,
p. 186) Cu alte cuvinte, situarea afectiva. constituie un prealabil al
sesizlrii, o "dispozitie" spre deschidere, spre descifrarea exteriorit!lii
şi amorevelarea sinelui. Ea nu trebuie îrt~eleasll ca o modulare suflet.ească,
tinind de latura irationala. a eului, deoarece este tot atit de originară ca
lumea şi existen~.
Cel de-al doilea aspect are structura existenEial~ a unui proiect :
Dasein-ul îşi deschide spaEiul de joc al exisl!rii sale, cit şi spatiul de joc
al fiintării ce-i este accesibila. in interiorul lumii. El nu-şi stabileşte
.,acum" relalii cu realitatea, pentru eli acestea - cum ştim - sint
presupuse dintotdeauna. În raport cu lumea inconjurătoare, a cotidianiIIIii. a ustensilelor şi a oamenilor cu care sintem familiariza1i fiindca. ne
gllsim continuu .,în preajma lor". în care totul e din capul locului
identificat, inielegerea devine o detine re prealabila. (Vorhabe), o privire
p=labila (Vorsicht) şi o concepere prealabila (Vorgriff). În felul acesta
cunoaşterea nu are nimic dintr-o triumfalll in10arcere a subiectului
.,inc!rcat de pradll" in .,cabinetul conştiiniei". Ea e, dimpotriva., o
forma. de "a-fi-cu", de a .,se" gllsi mereu in situatia de deschidere fatll
de ceilalti. (lmpersonalul "se" exprimă aici .. caracterul mediu a ceea ce
se cuvine", modalitatea obişnui!! de a trăi prin procura., flrll autonomie,
într-o ,.nivelare" a posibililllilor. insa. Dasein-ul poate sll se desprinda.
din anonimatul trJ.irii lui "se", ~-şi aleaga. o existentă autentică, pe
temeiul celor mai înalte posibilitali proprii) (Heidegger, a, p. 173-177,
204-207; Biemel, p. 59-60).
Cel de-al treilea aspect al intelegerii, tot atît de originar ca şi primele
două, il consliluie ,.rostirea" sau "discursul", ca .. articulare a inteligibilitalii" (Heidegger. a, p. 219-230). in forma ei primitiva. ante-predicativll, c01idiana, roslirea contine acte de vorbire elementare, suspine,
rîsete, ticuri, subînielesuri etc. Enunturile, ca "derivate ale explicit.ării",
ca forme abslracte de articulare a inteligibilit.ălii. apar mai tirziu. De
fapt, limbajul .. vorbeşte" prin individ, iar înţelegerea .,survine", ea
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢIL.
2M
nd"iind, cum am aratat, un act de cucerire a obiectului. De-aici provine
,1 ideea, asupra clreia wi reveni ulterior, d. interpretarea nu e o
11\IIC.Iillitate a agreshii textului, spre a-1 face si se dezvăluie, ci ceva care
ni se intimpll, "dacll" ne deschidem, supunindu-ne misterioasei lui
nin1c inanaJizabile. Remarcabil este el relatia vital3 cu alteritatea nu e
la Heidegger, ca la rationalişti ori la pragmatici, de acaparare sau de
111aj utilitar. Problema care se pune nu e nici de a explora lumea
t•J.tcrioarll, cu atît mai putin de a o exploata, ci de .,a asculta", de a
Incerca sll auzim ,.vocea fiinJei", lucru accesibil in gradul cel mai inalt
tinar ginditorilor şi poe)ilor, deoarece aceştia au privilegiul de a restaura
Jlrincipiul apartenentei la existentialitatea originară, "de a fi vorbiti.
mai curind decit de a vorbi" (Sreiner, b, p. 50).
Dasein-ul face pregnant rolul primordial al istoricitatii. Chestiunea
nu mai e, ca la Husserl, cum se coru;tituie in conştiinlălumea obiecrivll,
d cum îşi intelege omul, in finitudinea sa, pmpria-i via\ll, intr-un
Jlroces continuu de autointerpretare, derulat in timp, in care trecurul
tlnhindeşte seru; în functie de prezent, in vreme ce sensul prezenmlui şi
J'lrniectele viitorului sîni conditionate de felul in care a fost inteles
tn.-cutul. Siruem deopotriva produse ale istoriei şi produd.tori de istorie.
Ca fiinte "aruncate" in lume, în,elegem şi ne intelegem prinrr-o
matrice istorid.. Brian R. Wacbterhauser ii schiteazll astfel conlinurul
categoria): "Limbile pe care le vorbim, practicile pe care inconştient ni
le insuşim, instirutiile în care trlim, dezbaterile teoretice moşlenite
etc., un amalgam de relatii semnificative pe care nu le putem obiectiva
uiciodarl in intregime, dar pe care le implicllm totdeauna in intelegerea
tematicll a orice altceva" (Hermentulics and Modern Philosoplry, p. 21).
Acest conglomerat reprezinrl orizontul nostru spirirual, "precomprehen~iunea" cu care venim in întîmpinarea oamenilor, lucrurilor, evenimentelor.
Rolul precompreheru;iunii nu e niciodarl incidental sau opJional: "Noi
sintem, într-un seru; al cuvînrului, propria noastrl precompreheru;iune,
tic care nu ne putem disperw. ca de o haina. sau o pereche de pantofi
c<~rc nu ne mai plac" (ibidem, p. 22).
Reiese din tot ce am spus eli Dasein-ul pune în joc proiecţii de seru;,
aprcheru;iuni şi partialirlli, intrucit traduce o situatie strict circumscrisă.
comandind o tendinlll mai mare sau mai micA de "deschidere spre ... ".
ceea ce implicll in chip necesar şi reversul, .,inchiderea la ... ". Aceste
prcavizlri ale înţelegerii ne pre-vin, ne pre-dispun, ne pre-orientcat.t1.
266
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
ne aratA "incotro" şi "cum". Ele funqionează proiectiv fiindcl nu
existi nicio alta cale prin care toLaliLatea structurii existentiale si-şi
facl sensibila. fiinta in procesul intelegerii. Şi asLa chiar dacă intentia
subiectului nu este decit sa. descifreze .,ce e acolo" ori să afle "ce s-a
intimplat realmente".
Habennas remart.ă intr-un studiu recent el, în analizele sale, Heidegger
nu se serveşte de modelul husserlian de descriere sistematică a percepţiilor,
ci de modelul henneneutic al exegezei. Locul observatorului îl ia
interpretul care semnifica.; privirea sa nu se indreapta prioriLar spre
conţinutul manifest al enuntuJui, ci cltre contextul efecnWi.i lui (Habennas,
i, p. 203). Or, contextul global il constituie lumea, dar nu ca o sl.ructura:
de conexiuni, ci ca un orizont de semnificatie dat in limbaj. Esential e
el intelegerea se anicuJ~ lingvistic, el limbajul constituie arierplanul
de n:ferinlă, in functie de care lucrurile se tematizează ca fiinlări
detenninate, "ca ceva". Astfel - după expresia lui Vanimo - "a fi în
lwne ea fi dintotdeauna familiar cu un mediu de semnificativitate". Şi
inel: "S-ar putea spune ca. a exisLa coincide cu posedarea unei competente lingvistice, oricare ar fi ea" (Vattimo, a, p. 108). De-aici şi faimoasa
propozi1ie a lui Gadamer: "Fiinta care poate fi inteleasa. e limbaj"
(Gadamer, a, p. 500).
Potrivit lui Habennas, .. ca"-ul predicativ (cuLare lucru este voluminos, de culoare verde, de densiLate miel etc.) este subordonat la
Heidegger unui "ca" henneneutic (recunoaşterea lucrurilor însele sub
diferite descriptii, decupate şi nominalizate de limbaj). insa., in felul
acesta, pertinenl3 unui predicat ori adeva.ru.l unei propozitii predicative
constituie fenomeoe derivate, care depii>:! de o deschidere prealabil! c.ltn:
lume, de o .,survenire a adevlrului" prin mijlocirea limbii (Habennas, i,
p. 205-206).
Apar aici doua. probleme. Mai intii : nu e cumva abandonat sensul
universal al adeva.rului, de vreme ce, prin istorizarea deschiderilor la
lume, se implic.li faptul el ele orientează de fiecare datâ spre altceva?
De altA pane, fiindcă Heidegger acordă o prioritate absolută semanticii
imaginilor lingvistice ale lumii, excluzînd, în acelaşi timp, posibiliLatea
unor interacJiuni cu procesele intramundane de învătare sau adaptare la
real, se pune intrebarea: in ce chip putem verifica peninenţa aseiliunilor?
S-ar pa.n:a el instan~a de control nu rezidă în compararea enunturilor cu
starile de lucruri din lume, ci, pur şi simplu, în aptitudinea deschiderii
SUBSTRU(IURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢII...
267
limhajului, ceea ce nu e nici convingător, nici posibil în multe cazuri
tdc exemplu, cînd e vorba de enunţuri privind ştiinţele naturii). Ne
intilnim în acest punct cu una din tezele controversate ale lui Heidegger,
JIC care filozoful a radicalizat-o intr-un sens puternic irationalist, mai
ulcs in a doua fazl a creatiei lui, dupl faimoasa răsturnare (Kehre)
prndusl ulterior apariţiei lui Sein 101d Zeit. CI oricare dintre noi e
l:aptiv în "casa limbii", în sensul c3 nu-şi poale dep~şi limbajul, el
limbajul e nedezlipit de orice giiKI şi orice expresie, e foarte adevărat. Dar
nu c la fel de adevărat el sîntem deposedaţi de intentionalitate, el sîntem
ruhii unui dictum fatal, eli. nu ne putem orienta gîndirea şi expresia.
Cerrul hermeneutic
('ircularitatea cunoaşterii a fost observală de mult: experienţa comun!
;u;Jt3 eli. spre a afla ceva nou trebuie s~ ştiu ce caut, să posed o inruitie
prcalabilll. a obiecrului, s1-mi reprezint, cu mai multa. sau mai puţin!
l'laritate, ce trebuie si găsesc. Preliminarea oric3rei cercetari printr-o
ÎIKltelJ e un dat fundamental al cunoaşterii. El se manifestă pe douA
planuri : 1. Conceptele cu care operJm nu se pot defini decît prin
trimitere de la unul la altul, intr-o mişcare circulara., in care tennenii de
.. inceput" şi "sfirşit" devin revenibili şi recurenţi. De-aici o anumilă
relativizare a semnificatiilor şi inexistenta - stricto sens~ - a sinonimelor, ceea ce-l obligll. pe orice locutor care vrea sll.-şi clarifice
vorbirea sa. recurg! la circumvoluţii, amplificlri, redundante şi .,tradul:cri"' in alte cuvinte ale propriului discurs. 2. Ne fund§.m, cwn am
arătai, întîmpinarea exteriorita:tilor pe structuri anticipative de narură
hiulogic3 şi culturalA, pe care le-am cuprins sub denumirea de "precomprehensiune". Or, se pune intrebarea daci, din aceasta: pricin1, procesul
l:unoaşterii nu este blocat sau grav distorsionat. Nu sintem oare victimele
unei circularitlţi fatale, de vreme ce predispozitiile ne conditioneazl
inlclegere.a, iar înţelegerea ne confinnl predispoziţiile? Aceasta este
1;1imoasa aporie a "cercului henneneutic". Ea se mai exprimi astfel: ca
s;'l iDielegi partea trebuie sll. cunoşti înlregul, ins3 nu poJi cunoaşte
illlrcgul rnr~ a-i fi traversat părţile.
În pofida aparenJelor, cercul henneneutic nu conduce neapărat la
•mpas, cu atit mai putin la eşec. Aşa-numita .,aporie"' este de fapt o
dramatizare a ciocnirii inevitabile dintre inclinarea subiectului de a
,..
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
manipula obiectul cu care se confruntă şi "rezisten'a" obiectului de a se
lăsa apropriat in vreun fel.
"Circularitalea - spune Gadamer - nu trebuie luată ca o metafori
metafizicii, ci ca structura unui concept logic, cunoscui sub numele de
circu/us vitîosus şi al clirui loc veritabile teoria demonstra) iei şliintifice.
Pentru Heidegger, conceptul cercului hermeneutic vrea să spună că în
domeniul comprehemiunii nu putem în niciun caz prelinde să deducem
un termen din altul, incil viciul demonstra)iei logice pe care-I manifestă
circularitatea nu constituie un viciu de formâ. ci descrie in mod adecvat
structura comprehensiunii. Discursul cercului hermeneutic uimite in
realitate la strucmra însăşi a Dasein-ului, adică la depllşirea (Aufhebung)
sciziunii subiect/obiect care e la temelia analiticii transcendentale a lui
Heidegger." (Gadamer, b, 2, p. 195) In adevăr, Heidegger distingea
intre comprehensiunea de tip henneneutic, care are un caracter de
.,explicitare", mişcindu-se şi ldnindu-se din ce a fost "deja" in)eles, şi
cunoaşterea ştiintifid, la care proba nu are cum să presupunl ceea ce
ea unna de-abia sli demonstreze. Aşadar, comprehensiunea şi explicitarea nu trebuie în niciun c.az modelate pe un ideal de cunoaştere valabil
in ştiin)ele naturii.
Rezolvarea problemei limitărilor impuse de cercul henneneutic a
fost intrevlizutli incli de Schleiermacher. Cu remarcabilli perspicacitate,
el considera că circularitatca nu constituie o deficienili pe care trebuie
s-o deplorlim., ci o detenninare necesara şi productiv li a cunoaşterii. În
opinia lui, ,.cen:ul" propriu demersului interpretativ îşi gliseşte solutia
printr-o infinită trimitere reciprocli intre interpretarea gramaticalli (care
raponeazJ textul la limba sa şi, in genere. la conotaJiile sale istorico-culturale) şi interpretarea tehnică sau psihologic~ (preocupată de modul
specific in care un autor udlizea.z.llimba şi mijloacele pe carei le oferi
cultura epocii). Interpretarea gramaticalli explid textul situindu-1 în
spatiul saussurian al limbii (langue), cea psihologic5 - in modelul
integrat al personalitălii. "Aceste dol.LI tipuri de situare - scrie Vattimo trimit pînă la unna circular unul la celalalt, iar această cin:ularitate nu
ajunge Ia o concluzie, aşadar la o •intemeiere• in sensul clasic al
tennenului." (V..ttimo, a, p. 104)
Lui Heidegger ii revine insa meritul de a fi subliniat d cercul
henneneutic an:: un sens ontologic pozitiv. În acest sens, el a pus însă o
conditie limitativă, pe care o găsim precizată intr-un pasaj celebru din
SUBSTRUCTURI SI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢI!.
lHJ
St•in und leit. Anume, explică Heidegger. ne putem servi "corecl .. de
l:cn: doar dadl intrll.m in el .,pe drumul cel bun", cu .,obiectualitate"
tSarhlichkeit). "Posibilitatea pozitivă de cunoaştere" poate fi atinsa.
th1r atunci ,.cînd explicitarea a inteles eli sarcina ei prim~. constanla şi
ultim! nu este niciodată de a pennite ca de(inerea-prealabilll. privireaprealabilă, conceperea-prealabila. să ne fie livrate prin intuitii de moment
'\i!U prin concepte populare, ci, elaborînd aceste structuri prealabile, ea
c c;hemată si asigure tema ştiintificl pornind de la lucrurile insele" (.,in
tleren Ausarbeitung aus den Sachen selbst" [Heidegger. a, p. 210]).
Implicatiile fonnullrii lui Heidegger nu sîni foane clare. intoarcerea
J:~ lucrurile insele" constituie una dintre principalele directive ale
fcnomeoologiei, în viziunea lui Husserl. Întrebarea care se pune este
dacll, in contextul citat, ea trebuie in(.eleasll în sensul unei recomandări
adresate subiectului, nu numai de a-şi învinge aprehensiunile, ci şi de a
proceda la reajustlri, în functie de exigentele concrete ale realilatii. Nu
c foarte sigur, deoarece conceptia filozofului despre adevllr, ca articulare
îmcrpretativă a unui evenimenl, exclude necesitatea vreunui acord cu
rcalilatea empirică (intrucit "acordul" e cumva presupus).
Pare insi neindoielnic eli subiectul trebuie să-şi supmegheze "anticipnrile", optind doar penttu cele care-i asiguri .tema ştiill!ificl", întrucîtse subintelege - precomprehensiunea amestecă in torentul ei indistinct
hînele şi râul, ceea ce e valabil şi ceea ce e arbitrar. Dacă aşa stau
lu~.:rurile, se pune insi intrebarea: pe ce temei îşi selecteaza. subiectul
predispozitiile cu semn pozitiv de cele cu semn ~gativ, de vreme ce Fiinp.
nu functioneazA discriminatoriu? S-ar pllrea eli aici ar fi nevoie de o
l:Omponentă epistem.ică, aşa cum preconizează Rict:lur (Rico:w-, d, p. 87).
in orice caz, practica demonstreazl cll rezolvarea cercului hennenculic are loc printr-unjoc de "du-te-vino" intre reprezentarea prealabil~.
de obicei vagll şi schematică, a obiecNlui şi obiectul însuşi, aşa cum e
ilustrat in realitatea concretă de spe(ele sale. Detenninarea prealabila..
in 1crmeni hermeneutici, precomprehensiunea, nu comtiruie o suucrurt
unîlarJ. şi coerentJ., operînd ca un inwriant. Ca sinteza. a unui mare
uum~r de componente. dispune de flexibilitate, de posibilitatea de a se
plia unor situa\ii de cunoaş1ere extrem de variale. În raporturile cu
cxlcrioritatea, ea fuoc,ioneazJ totdeauna dialectic. Spre exemplu, în
rat.ul clasic al lecturii, confruntlm o ipotezl globala. asupra sensuluî
1•rnpozitiilor cu probabili!J.tile de semnifica,ie ale cuvintelor, reclificind
270
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
intregul prin plrţi şi părlile prin intreg. În(elegerea se produce in urma
acestor corecturi de traiectorie, mai frecvente la inceputul textelor. cind
nu sîn1em ind. familiariza'i cu limbajul specific autorului, mai rare spre
sfirşitullor, cînd cilirea tinde sit se automatizeze. Experien(a arală că,
in anumite limite (cele preciza1e de Heidegger şi altele. pe care le vom
vedea), precomprehensiunea nu ne impiedicll. nici să cunoaştem, nici s!
ac(ionăm. Ea constiruie, dimpcurivă, o şansă, o posibilitate fecunda. de
a opera o selecţie personalll în masa informa., haoticll., supraabundentJ
a informa(iilor care ne asaltea:zJ. Depane de a ne impune reproducerea
a ceea ce sintem (dar n-o ştim niciodată pînă la capăt), ea ne deschide
impactului alteritJ,ii. ca nu rămînem confisca(i in propriile aprehensiuni
o dovelleşte lilptul că invăi!m. autodepăşindu-ne f!.rt incetare, că tragem
concluzii din eşecuri, că sintem capabili să ne modificăm comporwnenrul. Ceea ce ne "impune" forma,ia şi biografia interaqionează
conslanl cu ceea ce ne "propune" în fiecare moment situa,ia de vială.
Acelaşi proces e explicilat şi amplu descris de Adrian Marina in
Critica ideilor literare. Ocupindu-se de formarea conceptului de "idee
literară", pies~
se
"dezvoltă şi
de
(se)
bază
a sistemului
srabilizează
său,
teoreticianul
explic~
in ce fel
progresiv toate anticipările oscilante ale
schemei anterioare", produse de impresiile ind. vagi
şi
confuze ale
primelor conlacte cu materia beletristica.. "Întreaga opera)ie presupune
un proces alternativ de inc.Juc)ic-l.lcduqie/deduc)ie-induclie. De la particulariratea flilgmentelor la gcnerdlitatca il.ldi şi de la generalilatea ideiiînapoi, spre confirmarea fragmenlclur. a păt1ilor componente ale ideii ...
Rezullalele aceslei alternan,e,l.le cdu·h~·vinu.. intuitiv/reflexiv şi inductiv/
deductiv, se traduc printr-o relatie de inu.:rl.lependenUI. schemă-model/
model-schemă ... Ideea literar.lii se •citeşte• schematic in model, modelul
se citeşte şi se regll.seşte integral in schema ideii pe care o ridic.li. la
dimensiunile şi nivelul unei constructii complexe ... (Marino. a, p. 264-265)
Prejudecata şi reabilitarea ei de
către
Gadamer
Termenului de precomprehensiune. Gadamer i-1 asociaz.li. pe cel de
"prejudecat.li.", deşi semnifica,iile conceptelor nu coincid. Prejudecata
e o pre-judecată, adică o opinie enuntat.lii inaintea cunoaşterii obiectului,
o pronunl3fe anterioară examenului unei situa,ii sau al argumentelor ce
sustin o caUJJ. De aceea, in opinia curent.lii, e conotată peiorativ: se
SUBSTRUCTURJ
cnnsideră
ŞI
CONTEXTE ALE
RATIONALITĂTIL.
271
el prin inclinarea a priori de o parte sau alta este afectat
eli1rtul de a stabili adevlrul: judecătorul îşi pierde impartialitatea,
niticul e impins să supra- ori să subaprecieze opera supusA evaluJrii
~nlc, in genere e defavorizati analiza obiectivă şi impartiali.
Luminile - cum se ştie - au dezaprobat prejudecata ca expresie a
J11'L'Cipitlrii sau ca adoptare !Ira. spirit critic a unor opinii de autoritate.
Ele condamnau, in mod special, obedien\3 fata de dogmele Bisericii,
.~ucotindu-le superstitii care frinează emanciparea spiritelor şi drumul
spre progres. Filozofii secolului al XVIII-lea cereau ca toate punctele
de vedere, ideile, credinlele, cutumele sA fie supuse tribunalului ra\iunii.
Ostil raţionalismului Luminilor, Gadamer intreprinde o reabilitare a
wnceprului de prejudecatll. Mai inlîi, el mt.l că nu orice opinie preliminarll
r eronată, cl existi şi prejuded~ legitime (a cAror detenninare, de altfel,
'um vom vedea, constiruie o problemă esentiala. a hermeneuticii). Apoi,
d anticip~ile n-au un statut optional, ca. ele reprezent! manifestări
inerente, pur şi simplu de neevitat. in acest sens putem reproşa Luminilor
'~ nuneau o prejudeca!ll impotriva pn:judecălilor. Dacă, spune Gadamer,
a'cept.lm, in pofida idealismului subiectiv, c.l apai1inem istoriei, c.l.focarul
!tiUbiectivit!Jii este o oglindi deformant!", c.!li, "mult inainte de a accede
la conştiinp. de s~ prin reflexi~ asupra trecutului, ne intelegem spon1a.D
l:a membri ai familiei, societ!tii şi statului in care tliim", atunci reiese
'~ .prejudecălile în mai mare mlsurl decîljudecălile constituie realitllea
istoric! a existentei individuale" (Gadamer, a, p. 298). Sau, in cuvintele
unui comentator contemporan: "Prejudec.!litile, in sensul literal al
l:uvintului, reprezintă directionarea initial! a intregii noastre abilit.!liti de
a experimenta. Prejudecătile sînt tendintele deschiderii noastre spre
lume" (Hermeneutics and Modern Philosophy, p. 32).
Ştim deja, dar o-o vom repeta niciodată îndeajuns, c! orice opinie
asupra unui lucru (persoanl, e~nimeot, text) se inridJ.cineaz.a. in precomprchensiune şi prejudec!ti. c! ou exist! punct de observa(ie neutru, de
unde s! poat! fi sesizat sensul ~ritabil al unui obiect sau al unei persoane.
Am văzut c!, pina. şi intr-o perceptie, informatiile sînt completate prin
adaosuri interpretati ve: cînd v.!lid fa~ unei constructii piramidale, implic
iu senzatie cele dou! laturi care ou sînt accesibile privirii. În orice
inlcrpretare strecurim llr.!li voie, iar uneori deliberat, teme şi preocupări
tlcjil elaborate in traditia noastră istoricA ori legate de interese şi afecte
de ultimă or.!li. Cind citesc un clasic, rumoarea care-I inso1eşte ca
212
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
perwnaj simbolic, diversele sedimentări ale traditiei. ceea ce Gadamer
numeşte Wirkungsgeschichte se insinueazll. in orizontul secret al impre·
siilor mele. Dar dacă felul de a vedea şi de a gindi lumea e percutat de
proieciii de sens, care decurg din ambitii, revendidri, preferinte.
frustratii, gusturi etc., dacă prin conditia istoricl de finitudine sîntem
lipsiti de orice garantie transcendentalll. a adevll.rului şi a certitudinii,
mai este cazul sâ wrbim de "obieclivitate"? mai există vreo şansâ de
cunoaştere autentică?
Nu trebuie aşteptat un rispuns global la aceste întrebări, deoarece
conceptele de obiectivitare şi veracitate functioneaza diferit, in func)ie
de domeniu şi de perfonnantele obtinllle in interiorul fiecll.rui domeniu
(perfonnante clasificabile înlre "foane muh" şi "foarte pu)in"); nimic
nu e mai fals decit principiul ., totul sau nimic" ; în lumea existentei
comune nu existi decît diferente (de calitate şi de grad). În orice caz,
Gadamer exprima in mod clar sagacitatea henneneutului instruit de o
bogatl experientJ,, care refuzl sA acorde un credit egal tuturor prejudecltilor, deşi ştie cît de greu e sai le soneze. "Chestiunea fundamentală
a hermeneulicii -declari el - e sai separe prejudecătile întemeiale, care
ne pennil sll inJelegem, de cele false, care d~r la neinj<legeri." (Gadamer, a,
p. 320) Întrucît oricine înceard s1 în(eleagli. este expus erorilor suscitate
de neconcordanta .,cu lucrurile însele", pare rezonabil ca fiecare sli.-şi
"pună în mod expres prcconcep(iile, vii in mintea sa, la incercare,
interogîndu-se asupra legitimitai(ii. adiel!. asupra originii şi a validitătii
lor" (ibidem, p. 288).
Problema nu e însli. simplA. Uneori, atrage atentia Gadamer, greşim
mizind pe modul nostru de a folosi limba, r.indcă, de pildă, in abordarea
unui text vechi ori striin, nu ne punem intrebarea. totuşi fireascll, dacl
semnificatiile cuvintelor mai sint identice cu cele pe care le aveau în
contextul originar. Marea dificultate rezidă ind in rapml el demersul
interpretului este monitorizat totdeauna, vrind-nevrind. de propria-i
ipotezll de plecare, ceea ce dictează selectarea doar a elementelor
textuale care o confinnă. in felul acesta, găsim ce am pus în sac. În loc
sai percepem diversitătile, ne complacem într-un familiar care ne satisface aşteptllrile.
Spre a sclpa de autoconfinnare, o solutie conslai in a atribui textului
pe care-I perfonnăm o valoare nonnativll., presupunînd că are ceva
imponant să ne invete. În adevllr, cum observll Georgia Wamke în
SUBSTRUCfURI ŞI CONTEXTE ALE RA ŢIONALIT Ă ŢII..
273
monografia ei despre Gadamer, "date fiind limilele logice ale cercului
hermeneutic, nu ne putem degaja de efectul prejudedllilor noastre
initiale decit dacă-i conferim textului puterea de a le pune in chestiune"
tWamlce, p. 115). Această pn:zum1ie, care supraliciteaz~ programati<
valoarea textului sau operei cu care ne confruntâm (atribuindu-i calitatea de a spune adevârul şi de a poseda "o perfecta unitate de sens"
[idem, p. 315)), e denumită .anticipare a perfec1iunii" (Vorgriff der
Vol/kommenheit). De notat el "anticiparea" preconizata de Gadamer nu
se referi la intentiile probabile ale autorului, ci doar la continutul
nperei sau al discursului. Ea exprima în tenneni oarecum absconşi
cunşliinţa autocritiel a subiectului, voinţa sa de a nu se Iba rabit de
prima impresie (dictall de prejudeclti), de a obtine o reprezentare cît
mai fidela: a ceea ce coru;tituie seru;ul efectiv, autenlic, al unui text, al
unei persoane sau al unui eveniment.
Conceptiei lui Gadamer asupra "anticiparii perfectiunii" i s-au adus
obiectii - şi pe drept cuvînt Personal, sint stingherit de discrepanta
dintre caracterul declarativ al atribuirii de semnificatie textului şi aşteptarea,
dup~ mine hazanlat~. ca receptarea să-şi modifice patametrii pe baza
s:1. Pe de alta parte, a coru;idera ind din stan el orice text are prezum1iv
calitalea de a contine un adevar şi el are ceva sa ne invete nu e oare
exagerat? Şi daca am avea a face cu Mein Kilmpf? Luind in serios
raptul că ne-am putea schimba presupozitia de plecare la cerere, printr-un
aci de voinJ,l, ar apare riscul de a citi in aperi cind una, cînd alta,
praclic, ceea ce am vrea s.l afUm. E.T. Hirsch remarta în aceastl
privinl):: "Dael este atit de dificil si ne abandonlm propriile modele
de gen ( = proiectia initiati de seru;) e pentru el acestea par să convină
llc minune rextului. in fond, fiindcA textul e constituit in mare parte de
rropria noastrll ipotezJ, cum sll nu ne par1 ea inevitabilă şi sigură?"
!Hirsch, p. 166). Beni a condamnat şi el metoda propus~ de Gadamer,
reproşindu-i el ar duce la un acord deplin al cititorului cu seru;ul
premeditat, Bră a garanta însă corectitudinea intelegerii. S-ar deschide
;1.-.tfel calea arbitrarului, a .,voalării, defonnlrii şi chiar, inconştient, a
t:1l<ificării adevărului istoric" (W..mlce, p. 129).
O solutie mai putin costisitoare din punct de vedere teoretic, în orice
ca;r. muti mai utilizată pentru ieşirea din tiparul coertitiv al precomprcheru;iunii, o coru;tituie dialogul. .,Relativizind privilegiul de care se
hucura eniiJilUl sau propozipa în logica tradipona!J" (Grondin, a, p. 257),
274
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
arătai - o importanţă deosebilă .
.,Ceea ce se exprim! în vorbire - scrie undeva filozoful - nu e simpla
fixare a unui vouloir-dire, ci o tentativa. in constanlă transformare ori.
şi mai exacl, o tentativă mereu repetată de a se angaja in .. ceva• prin
dialogul deschis cu altă persoană." Anume, .,depane de a valida preju-
Gadamer i-a atribuit - cum am mai
ded.lile noastre, vorbirea le pune in joc, cu alte cuvinte le supune
propriei dubilalii şi replicii celuilalt" (Gadamer, b, 2, p. 200-201). Ca
rela1ie interlocutiv:t, dialogul se caracterizează prin: a) efonul de
omologare a limbajelor folosite de parteneri (in seMul eli fiecare incearcl.
să-şi traducl opiniile celuilalt în propriile-i cuvinle) ; b) folosirea logicii
intreb!rilor şi lispunsurilor, momenl-cheie al experien,ei hermeneutice;
c) negocierea temei in discutie pinll se conturează perspectiva acordului
par}ial, a acordului global sau a dezacordului. Imporlant e câ pe
parcursul discuJiei - şi in cazul unui deznodlmint fericit - cei doi
panicipanti se îndreaptă spre integrarea punctelor de vedere fonnulate
iniJial, prin operapi de contaminare, recuperare şi sintezA critică.
Rezultatul apare altfel decît a voit şi a exprimat fiecare la inceputul
discutiei. Se obtine, aşadar, o depăşire a pozitiilor de plecare, ceea ce
Gadamer denumeşte, cu un tennen imprumutat lui Hegel, Aufhebung.
Dacll, aşadar, cum reiese din cele spuse pina. acum, Gadamer recomand! o anumitllterapie a combaterii efectelor subiectiviste şi arbitrare
ale prejudeclltilor sau m~car de atenuare a influentei lor, probleme mai
complicate incll apar in raporturile subiectului cu cea mai importantA
strucrură anticipativă: traditia.
Forta modelatoare a trrulitiei
Prin ,.tradi~ie" denumim moştenirea simbolicl!i a unei comunitAti, de
natură culrurall!i şi ideologid, transmisll din generatie in generatie,
dotatll cu autoritate şi putere nonnativll, care incorporeazA valori,
credinţe, legende, obiceiuri. texte etc. Conceptul funqioneazâ, in mare
mllsurll, implicit, iar prin conştientizare nu e niciodatll epuizat; tocmai
lipsa de exhaustivitate a definitiei explică probabil varietatea uzajelor.
Luminile au devalorizat traditia, socotind eli prejudiciazll exerci)iul
neconstrîns al ra)iunii şi conduce la înlllntuirea gindirii libere. În schimb,
Gadamer, in acord cu romanticii, adepti ai mylhos-ului impotriva logos-ului,
a reactualizat-a, flcind din ea un vehicul şi, in acelaşi timp, un garant
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂTII...
~:omprehensiunii.
ln
Argwnentarea lui parcurge două trepte. Mai intii.
~uhlinia.ză for1a lucrurilor acceptale, masivilatea impersonal! şi impun:Uuare a moştenirii simbolice : ..Tot ce e comacrat de rradi(ie şi cutllinâ ulirmă el - posedA o autoritale devenill anonimă, iar fiinta noastra.
l~lnrică finită esle detenninată de faptul eli aceasta. autoritare a lucrurilor
11 ;msmise - şi nu numai ceea ce se justificâ ra'ional - exercită roldeauna
u influenta. puternică asupra felului de a actiona şi de a ne compona"
ti ;;~damer, a, p. 301).
in1r-un al doilea moment, îşi propune irul sl ofere şi o justificare
ralinnaHl, intrucit chiar cea mai autentici şi mai bine înremeialltraditie
nu se poate mărgini la o manifestare de tip inertial. Luminile au greşit,
lftrll indoiallt, echivaliod autoritatea cu arbitrarul. Nu tmdeauna auto, il alea se impune prin comtringere. Se poate intimpla ca individul care
n iluslrea.ză (educator, specialist, comandant etc.) s-o merite prin anume
r<~lilâli iotelectua!e (culturi, perspicacitate, judecatl! promptl! şi echilihralli etc.) sau morale. În multe cazuri, autoritatea nu e conferill, ci
rişligata., flcind obiectul unui comimtJmint ra'ional. La fel, traditia
nu-şi fondează puterea nici pe mimetism, nici pe reflexe condi~ionale
asimilale rutinier, ci pe o recunoaştere a naturii ei de .,prezervare", act
lUI atit de rational şi tot pe-atit de liber cit contrariul sliu. doar el in
mnd curenl uece neobservat. Îm.l - atrage atentia Gadamer - .,cînd au
loc violente rlsturmiri, de exemplu intr-o perioadă revolutionari, se
t.:nnservli, sub pretima. schimbare a tuturor lucrurilor. o pane mult mai
inscmnall a trecutului decil se crede, prin aceea el-şi reglseşte auto1ilalea aliindu-se cu ceea ce e nou" (ibidem, p. 303). Es1e un fapt pe
'"""' mulji români I-au afla! cu stupoare dupl 1989.
in modul slu caracteristic de a-şi defini obiectul prin relulri şi
l·in:umlocu(ii, adltugînd nuante şi deplasînd accente într-un cîmp semantic
l"U fronliere elastice. Gadamer vorbeşte de tradi\ie în sensuri care nu
,inl riguros aceleaşi. Uneori, pare a-i atribui tennenului o largă extemie,
tlimlu-i acceptia de sinteza a vecbim.ii, de expresie global! a culturii
uuui popor. Alteori, îi restringe aria la nivelul unei memorii selective.
Nu c de mirare el, in felul acesta, favorizeazllecwri opuse.
Pcnuu Terry Eaglelon, marxist dizident, conceptul gadamerian de
1rarJitie este unitar şi totalizator: .,Istoria nu e, pentru Gadamer, un loc
.ti luplei, al discontinuitătii şi excluderii, ci un lan~ continuu, un rîu
, ur!!-ind veşnic, mai ales, s-ar putea spune, un club pentru oameni care
ni
276
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
gindesc la fel. Diferentele istorice sînt concedate cu tolerantă. dar
numai pentru el sînt efectiv lichidate printr-o intelegere care acoperi
distan!a temporală ce-l separă pe interpret de text" (Eagleton, p. 73). Şi
pentru John Caputo, tradiJia are la Gadamer statutul unui bloc unificat.
in raport cu privirea suspicioasă a lui Nietzsche ori cu genealogia
foucaultianJ., ea apare de o surprinzătoare inocenlă. nu-şi pune problema
rupturilor interne, nici pe cea a vulnerabili[ătii la diferente ori a capacit:itii de a oprima. Critici drastice a fonnulat şi Habennas. in opinia
sa, traditia e un cîmp al conflictelor in care consensul aparent poate fi
distorsiona! sistematic, iar dialogul deghizează adesea jocurile pmerii.
Gerald L. Bruns sus)ine dimpotrivă, înlr-un articol recent, d Gadamer
n-ar considera traditia in mod spaJial şi ierarhic, ca pe o acumulare de
obiceiuri, institutii, idei, ci ca pe un eveniment, o intilnire dialecticl,
avind proprietatea de a pune in discutie ce gindim, chemind mai degraba.
la revizuirea interpretărilor decît la instituirea lor. Traditia ar consta
intr-un soi de "conversatie continua.", nu într-un depozit muzeal. Mai
degrabA decît d-i atribuim interprei..Arii statutul unei alegorii -aşa cum
fac mulii (vizînd conversiunea nonfamiliarului in familiar) - ea ar
trebui asemui[ă, în cazul lui Gadamer, cu o satira.. BruM citează, ca
prob!, un paragraf din Wahrheit und Methode, care contrasteazl frapant
cu afinnatiile lui Eagleton: "Orice întîlnire cu traditia, care se petrece
in sinul conştiintei istorice, implic! experien1a tensiunii între text
(traditional) şi prezent. Sarcina henneneuticii constă nu în estomparea
acestei tensiuni prin tentativa asimilllrii naive a celor doi tenneni, ci în
scoaterea ei conştieni..A in evident!". Citit atent, Gadamer ar demonstra
astfel, dupll Bruns, o conceptie antitotalizantll şi ar legitima, în felul
sau, heteroglosia. Ca, de pildl: "Conştiinta noastra istorici este umplut.!
de o multime de voci in care dsunJ. ecoul trecutului. Acesta nu e
prezent decit in multitudinea unor asemenea voci: ele constituie esenta
traditiei la care avem şi voim sa luăm pane" (Gat.lamer, a, p. 305).
Citatul dat de BruM nu e în.s.ll concludent: existenta "mai multor
voci" nu confirmă prezenta "tensiunilor". La Gadamer vocile se neutralizează in annonia corului, iar tensiunile sint sunnontate in "fuziunea
orizonturilor". Pentru cine are în vedere întregul operei şi nu doar
afinnatii pasagere, pare de netAgAduit el filozoful înclină spre o conceptie unitara. şi atotcuprinzlltoare a traditiei. Autoritatea ei nonnativll
se impune interpretului chiar daci acesta ar voi s-o refuze. Mereu şi
SUBSTRUCTURI
ŞI
CONTEXTE ALE RAŢIONAUTĂŢII.
m
111crcu ni se repelă cA .,nu îocetlm de a fi in tradiţie". eli ea reprezinlă
"factorul consritutiv al atitudinii istorice", d înţelegerea insaşi "trebuie
MÎIK.Iită mai puţin ca o aqiune a subiectivitAtii, cit ca o inseJlie in
)~HJCcsul t.ra..mmiterii in care se mediatizr:ază constaru trecutul şi preunb.ll"
!Ibidem, p. 312).
Descrierea pe care Gadamer o face conceptului de tradiţie atinge
uneori dimensiuni lirice. Filozoful, de obicei măsurar în aprecieri, dar
)l.cneros în subîntelesuri, pare dispus sa. exagereze. Uzînd de un tennen
f;1imos din cartea lui Thomas Kuhn asupra revolutiilor ştiintifice, voi
'l'"ne cA nadilia devine pentru Gadamer o .paradigma", care ne cuprinde
pc toti sub umbrela ei, intrucit reduce la lăcere autonomia personală a
ficdruia: "Noi nu incetlm de a fi in rradiţie şi aceasta insef1Îe nu e
deloc un comportament obiectivant care ne-ar face sa. considerllm traditia
~·a pe ceva stdin; e vorba mereu de ceva care ne aparline, model sau
sperietoare, de o recunoaştere de sine, in care judecata noastrl de
istoric nu va mai vedea ulterior o cunoaştere, ci o acomodare cwn nu se
)"lUate mai sponta.m." (ibidem, p. 303). Vrind-nevrind, ea ne interpelează
şi încarcă de semnificalie orice demers investigativ. Are un rol evident
in alegerea temei, in modul de a pune problema, in orientarea comprehcnsiunii. Deoarece constituie suportul prealabil comunicArii (deJine
~.:odurile, "cunoaşten:a comuna.", punctele de vedere sistematizate), ea
asigura. posibilitatea inJelegerii intre partenerii care dialoghează sau
intre interpret şi problema cu care se confrunt! (semnificaJia unui text,
.. unui eveniment etc.).
Umbaj
şi
traditie
IJna din cele trei mari secven1e care alcltuiesc Wahrheit und Methode e
~.:onsacrală de Gadamer rolului "conducltor" juca1 de limbaj in co1i1ura
ontologică a henneneulicii, iniţiat! de Heidegger, asumat! şi dusă mai
tlcpane de el însuşi. Ideea de baz! a acestui lung şi relevant periplu,
interceptal adesea de observatii p!trunUtoare, esLe d limbajul nu e un
simplu "instrument" de comunicare; nu e un soi de uneallă perfectionat!
de care ne-am servi, dup! bunul-plac, asemenea unui meş~ugar care-şi
utilizeaza usJensilele, pe baza unui protocol stlbilil odală pentru totdeauna.
l.imbajul nu enunta, lucruri pe care le-am inJeles deja prelingvistic, nu
.. îmbracă" in cuvimediverse seiiUlÎficaţii şi experienle. AcesLe semnifica,ii
"'
şi
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
experien1e există fiindca. au nume şi sînt numite fiindcll. exista limbajul.
Asemenea lui Heidegger, care a dat limbii o semnificatie existentiali,
făcînd din ea un "medium" al autodezvll.luirii realitlltii, Gadamer consideri limbajul "centrul in care eul şi lumea fuzionează", in care "ele se
prezint! in mutuala lor solidaritate originarll." (Gadamer, a, p. 500).
Gadamer respinge teza lui Cassirer precum că limba ar fi o "formă
simbolica.", asemenea mitului, anei. religiei etc. Ca şi comprehensiunea,
ea nu se reduce la un Faklum, la un obiect, susceplibil de o minutioasa
explorare empiricll, pentru motivul eli. înglobează tot, absolut tot ce ar
putea deveni vreodata obiect. "Limbajul care trtieşte în ~rbire, cel
care imbrilişea:d orice comprehensiune, inclusiv pe cea a interprehllui
de texte, face in aşa măsur~ parte din operatia gîndirii sau, mai precis,
a interpretll.rii, incit dad am voi si facem abstractie de ceea ce limbile
ne transmit in materie de continut şi să concepem limba doar ca formă,
ne-am alege cu mai nimic." (ibidem, p. 427)
E contestata şi ideea, tohlşi stlruitor afinnata. de teoriile moderne
ale comuniclrii, d limba ar fi un "simplu sisLem de semne". Cuvîntul
este şi "altcew decît un semn". "Într-un sens dificil de sesizat" este
"ceva care tine aproape de copie", "într-un mod enigmatic, cuvîntul
comporta o legll.turll. cu lucrul .reprezentat• (abgebildezes), o apartenenta la fiinta a ceea ce este reprezentat" (ibidem, p. 440). Gadamer are
desigur dreptate, deşi argumentul adus, invocînd "cratylismul", valabil
doar in cazul onomatopeelor. e şubred. De rapt, la mijloc par a sta douA
lucruri. În primul rind, e posibil ca obişnuinta unei denumiri (ci
patrupedului ciine îi spunem "cîine"') să inducll. in mintea noastra. ideea
că raportul dintre semnificant şi semnificat ar fi "natural", ca şi cînd un
ali cuvint pentru animalul respectiv n-ar fi posibil. Fenomenul acesta
1-a remarcat chiar Gadamer: "Oricine trllieşte intr-o limbi'! e copleşit de
aproprierea insunnontabilă a cuvintelor de care se serveşte de dtre
lucrurile pe care le are in vedere. I se pare exclus ca alte cuvinte,
apaflinind altor limbi, sli poata numi aceleaşi lucruri într-un rei atît de
adecwt" (ibidem, p. 424). in al doilea rind, şi de data asta atacînd
problema in fond, trebuie amintit că sistemul de semne al limbajului
natural este neregulat şi ambiguu (multe cuvinte n-au semnificatie
precisă şi constantll., intelesul lor depinde, in oarecare măsură, de
experienta fiecăruia, ceea ce explică neintelegerile, regimul incert al
sinonimelor etc.); de altll. pane, prin corelaţiile de ordin semantic şi
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢI!..
279
'mlaclic, la nivelul propoziPilor şi frazelor, cuviruele pot căp~la semnificatii
uui. imprevizibile, de natur~ contextuală.
Limba - crede Gadamer, şi e una din tezele lui principale - îşi are
liin1a veritabil~ in dialog, adid în punerea in executie a in~elegerii (în
.\CJL~ de învoială, acord). Necesitatea dialogului e argumentat~ dublu.
Intii, pentru că pe cont propriu nu putem ajunge decit la rezultate
paniale şi p~rtinitoare, lrebuie invins~ .,subiectivitatea subiectului". in
ull1oilea rind, fiindcă .,nu exislă limbaj conceptual care să circumscrie
JLÎnLiirea in mod definitiv" (ibidem, p. 196), de unde nevoia de a ne
~.:onfrunta cu cei ce gindesc diferit.
intelegerea nu se află la capltul unei simple ,.faceri", al unei activităţi
de lipullrammiterii de semne in alfabelul Morse. Prin ea se exprimă o
et1munitale de viatl (Wittgenstein spunea: .,o fonnă de viatl"). Limba
este un Lebenswelt, ,.un proces de viata, panicular şi unic ... prin care
lumea se dezvăluie in(elegerii fondate pe limbaj ... Lumea e astfel solul
wmun pe care nimeni nu pune piciorul şi pe care oricine il recunoaşte,
sulul care·i leagă pe toti cei ce·şi adreseazJ cuvintul unii celorlalţi"
(ibidem, p. 470). De-aici rezerw fat! de limbajele inventate de savanti.
pentru a parveni la o "in(elegere artificială", cu rol pur insUllmenlal.
Bazate pe conven~ii, ele nu sînt de fapt limbi, in intelesul curat al
~.:uvintului. Căci, aşa cum a aratat Arislotel, intr-o veritabilă comuni late
de limbaj nu incepem prin a stabili conventional semnificatiile tennenilor, deoarece ele existi deja şi dintoldeauna.
Într-un text ulterior operei sale capitale, Gadamer revioe mai nuantat
asupra experien1ei lumii sedimentate in conceptul de Leben.swelt, recunoscind el el "nu mai poate condnua sa furnizeze punctul de plecare al
întrebărilor" şi al cunoaşterii, in contextul prodigioasei dezvoltari a
ştiin1elor fizico-matematice. În acestea domneşte idealul desemnării
univoce a semnifica(iilor, ceea ce face ca limba naturală, .,chiar dacă-şi
conservă modul propriu de a vedea şi de a vorbi", sa-şi piardA vechea
pozi1ie de întiietale (idem, b, 2, p. 203).
Luind in considerare problema, pusi încă de Humboldt, a diverselor
viziuni despre lume pe care le oferă limbile, Gadamer conteslă că lucrul
acesla ar duce la relativism. El îl cileazl pe Husserl, care arltase că
.. lucrul in sine nu e nimic altceva decir continuitatea cu care profilurile
perspectiviste ale pertep\iei lucrurilor ne fac sli trecem de la una la
alt;a" (idem, a, p. 472). Profiturile lingvistice, spre deosebire de cele ale
280
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
lucrurilor. au particularitatea de a se contine virtual unul pe celllalt,
astfel că fiecare poate cuprinde un altul sau mai multe. Perspectivismul
nu însea.mnă deci exclusivism : a ne instala provizoriu in ahă limbai nu
echivaleaza. cu a o abandona pe a noastră . .,Călători, ne intoarcem acasa:
îmbogă)i)i de noi experien,e. Emigran)i rnră intoarcere nu ajungem
niciodall si uităm torul." (ibidem)
in modul de operare a limbii, tradi)ia indeplineste un rol fundamental. Interpretul, ca subiect cunosca.tor, se ană. sub iradierea ei, în
măsura in care ea ii mijloceşte intilnirea cu experiente, convenite
lingvistic, care-I afectează, ca şi cum i s-ar adresa şi i-ar fi personal
destinate. Intră in joc astfel .,continutul traditiei", particulariza.t în
func)ie de posibiliLI)ile intelecruale şi rezonan)ele specifice receptorului.
De fiecare dată, ceea ce este trammis - o capodoperă literară, memoria
unui eveniment important etc. - capătă o ex.isten~ noua.. Din aceasta.
apropriere se degajeazl, ca intr-un dialog, ceva care se situează dincolo
de conştiinţa panenerilor. Cei care se ana. in trndilie, chiar şi cei cărorn
le-a sl~bit conştiin)a istoricl1i-1i iau libertlti fat! de ea, nu pot si nu
asculte ceea ce-i afecteazl. ,.Adevă.nll trnditiei e ca o prezentJ, imediat
accesibili simturilor." (ibidem, p. 488)
Comunicarea lingvi!itica intre prezent şi trnditie ar fi evenimentul
care traverseazJ. orice comprehensiune. De fapt, potrivit lui Gadamer,
structurn henneneutica se sprijina pe carncterul evenimen1ial al limbii,
ceea ce inseamna. pe de o parrc. d perrectionarea resurselor limbii
depăşeşte conştiin,a individuală. incit c justificat sa spunem că limba
"ne vorbeşte" mai degrnba decit ca .,noi o vorhim"; şi, de alta. parte,
că nu limba, ca gramatid sau lexic, constituie veritabilul eveniment
henneneutic, deopotrivă apropriere şi interpretare, ci ., venirea la cuvînt"
a ceea ce e transmis de traditie . .,Este prin urmare cxacr să afinnăm că
acest eveniment nu rezultă din ac1iunea noastra asupra lucrului, ci din
aqiunea lucrului însuşi." (ibidem, p. 489) În invocarea .. lucrului imuşi",
sint.agmă întîlnită deja şi asupra căreia voi reveni mai jos, Gadamer vede
o concretizare a principiului heideggerian al "apartenentei" (gîndirea
cunoaşterii ca moment al fiintei, şi nu, originar, ca o conduita a
subiectului). În cazul dat, e vorba de a accepta necoru.Jitionat ceea ce se
manifesta. ca "survenire" a trnditiei. inclinatia conservatoare a filozofului
se afirmă aici Hagrant.
SUBSTRUCTURI ŞI COI<TEXTE ALE RAŢIONALITĂŢI!...
('/usieul
şi
2Hl
vitalitatea tradiJiei
lin exemplu al vitalitJ.~ii traditiei îl constituie, in viziunea lui Gadamer,
••·legitimarea ştiintificl a conceptului de "clasic". pe care istorismul îl
marginalizase, reducindu-1 la o semnificatie pur stilistica. (ilustratJ. de
tr~so.lturile caracteristice perioadei de înflorire a anei din Grecia antică).
Ncwlvarea antagonismului dintre "nonnativ" şi .,istoric", intrevllzutJ.
tic llcrder şi apoi de Hegel, ii oferi filozofului posibilitatea de a repune
In discutie şi cea de-a doua semnificatie a tennenului, cea de ideal de
rrumusete şi excelenti. degajat de orice conotatie istoricista.. Acest
itlc;~l e postulat a-şi mentine forta de captajie şi caracterul de "model"
inspirator, dincolo de contextul originar. Potrivit lui Gadamer• .,ceea ce
L' clasic e in afara fluctualiilor timpului şi variatiilor gustului. .. Cînd
l":1lificăm o aperi drept clasici avem in vedere COil$1iinl3 permanen~ei
•mic. semnificaţia ei nepieritoare, independenti de orice circumstantl
tcmporall" (Gadamer, a, p. 309). Cuvinlul .,clasic" ne-ar indica durata,
In principiu nelimitată, în care ea şi-ar putea comunica imediat sensul.
Nevoind si lase impresia cA ar intentiona să pledeze în favoarea
uhandonării isloricitltii, cum am fi desigur tentati sa: credem, Gadamer
introduce o dislinctie importanti: atemporalitatea clasicului constituie,
tic rapi, o modalitate a fiin~i istorice înseşi. presupunîrl:l o mediere permanenta înue 1recut şi prezent Felul de a intelege o aperi valoroasa: a
vechimii implicl sentimentul apanenentei la lumea ei, Rid ca aceasta si
impiedice apanenenp.la lumea noastrl. Tradilia este cea care leagă cele
tluu;l capete ale firului. Ea îşi impune autoritatea luluror inlerpretilor,
t:hiar celor care o contesta, intrucit func1ioneaz~ ca un mod comun şi
nunrcflexiv de reprezentare. Nu trebuie s-o gîndim doar ca pe o condi,ie
prealabil~. ci şi ca pe o forml vie de interactiune, inlrucit fiec~ruia ii
tcvine sll contribuie la elaborarea viziunii intersubiective a colectivitltii,
prin acte individuale de comprehensiune şi prin paniciparea la ceea ce
1iat.Jamer numeşte "evenimentul transmiterii" (ibidem, p. 315).
incercarea lui Gadamer de a explica paradoxul dublei semnificatii a
runccptului de "clasic", care-I intrigase şi pe Marx, prin coeK.istenp., in
cat.lrultraditiei, a "istoricului" şi .,nonnativului", rlmîne confuzl. Este
~i substantialista., in mlsura in care face din receptarea anei un proces
tic wn:cunoaştere"' iar din interpretare o "survenire"' sub semnullraditiei.
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Traditia inteleasa ca "transmitere" suspenda initiativa subiectului, atribuindu-i rolul pasiv de a "asculta" vocea operei prin care se exprima
nonna originara. Experien)a ne arata însă ca nu toate textele clasice ne
suscita in mod egal, ca tradi)ia nu actioneaza de la sine. ci ca presupune
o conştiinta receptoare, ca fiecare lector îi pune operei propriile-i
intrebari, independent de cele la care ea raspundea în conditiile elaborarii. Jauss, elev al lui Gadamer, avea sA scrie, pe drept cuvint: "Sensul
şi fonna operelor care constituie traditia nu sînt mărimi invariante, nici
fenomene revelind esen~ unei valori estetice independente de perceptia
sa în istorie : potentialul lor de semnificare nu se desemnea.za ~i nu se
defineşte decit în mod progresiv, prin schimbarile de orizont ale experientei estetice, şi in mod dialectic, prin interactiunea operei cu publicul"
(Jauss, a, p. 106).
Aşadar, cwn se lilmureşte paradoxul supravietuirii literaturii şi anei
clasice dincolo de epocile care le-au dat oaştere?
Pentru a-1 explica, nu e deloc nevoie sA evadăm din istoricitate. Pur
şi simplu, trebuie sA pornim de la constatarea ca temporalitatea "textelor
eminente" - sintagma îi apafline lui Gadamer- se înscrie în1r-o durall
care depaşeşte masura obişnuita a deceniilor şi secolelor. caci, dupa
Braudel şi alti reprezentanti ai Şcolii Analelor, nu exista simultaneitate
în ribnul evolu)iei instiluJiilor, practicilor sociale, creativitătii wnane:
în unele domenii au loc dezvollllri rapide, în ahele ne intîmpinJ. mişcari
lente, imperceptibile aproape obscrvatorului care nu ia distanta. Aplicînd aceasll perspectiva a duratelor inegale, ne frapea.za, pe de o parte,
evolutia accelerata a ştiintelor şi 1ehnicii. care au schimbat radical
cadrul material al vietii şi cunoaşterea lumii, iar pe de alta pane,
dezvoltarea lentă a literaturii şi artelor. care race posibil ca lucdri
crea1e cu doul sau trei milenii înainte sa fie nu doar lizibile, ci şi
capabile inca sA satisfacă exigentele spiritului nostru. Acum 500 de ani,
cititorii lui Rabelais şi Montaigne se luminau cu opaite. se spălau cu apa
din fintini, stAteau în case insalubre şi prost inclllzite. îşi rupeau oasele
căllltorind cu diligente ori birje, in vreme ce azi uzam de instalatii şi
mijloace incomparabile ca eficacitate, confort şi bunăstare, dar - lucru
extraordinar - continuam a ne desflta cu aceleaşi carti !
Prin unnare, dacă scurgerea vremii supune totul eroziunii şi transformă
vertiginos întreaga noastra civilizatie materiala, există totuşi un număr
limitat de bunuri simbolice - şi, printre ele, marile cllrti - care au
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONAUTĂŢIL.
283
rap;u;itatea să traverseze intemperiile istoriei şi s:i se regenereze (pentru
rit timp de·aici inainte?) cu fiecare nou contingent de cititori. Pentru a
t'lplica aceastJ incredibilll longevitate pot fi sugerate citeva ra'iuni.
În primul rînd, operele clasice ilustrează pregnant o serie de comJHmcnte psihice, de teme definitorii pentru condilia umani, care nu s-au
unlllilicat sensibil de la Homer pin! în vremurile noastre - spaima de
muarte şi de zei, iubirea şi ura, setea de putere şi posesiune etc.
Vualitatea clasicului este legati de ruiabilitatea relativ slabi, aproape
Invizibili pe tennen scun, a felului de a fi al omului (afecte, aptitudini,
tlnrin)e fundamentale). Cu toate astea, nu trebuie sa. exagerun; conl"l'ptul de clasic nu e o dogm§., aceeaşi eticheta. poate acoperi selectii
vnriate de trldturi tipice, de la momenl la moment şi de la individ la
lm.livid: clasicismul secolului al XVII·lea francez e diferit de clasi·
rismul greco-roman, Racine e cu totul altceva decît Sofocle, Pope are
pulin a face cu Virgiliu. In ubicuitatea atribuila conceprului de clasic
111tr!l şi o buna. dozJ de iluzie.
In al doilea rind, temele esenliale, amintite mai sus, sint tratate
ndcsea in fonne simbolice inteligibile (parabole, mituri), caracterizate
prin echiJibru, m!sud, cizelare, ordine, annonie etc. Aceste tdslruri
1111 rost observate de cercelatori, în anumite faze de plenitudine a vietii
rumunitare, la multe popoare (deci sintem indreplalili slle considerun
n dispune şi ele de o anumila generalitale antropologicl). Afecliunea
pentru modelul clasic se intemeiaza pe o revendicare de "oonnalitate"
q.,liiicl, psihici, culturali) vie in epoci de crizl, deşi restrinsl de
nhicei la o elila intelectual!.
In al treilea rind, receptorul cuhivat al zilelor noastre slapineşte o
mmpetent§. eclecticl a stilurilor şi modurilor de reprezentare, care·i
tJCrmite si glseascl motive de satisrac1ie, juisare esteticl şi inspiraJie in
npcre create in cele mai diverse zooe ale lumii. Şi de vreme ce el poate
mdmJe in repertoriul preferioJelor Malwbharata, Ghilgameş, romanele
l lasicc chineze etc., reiese ca factorul "tradilie", atit de supravalorizat
.Il· G;:uJamer, iese pur şi simplu din scen§., afad daci nu cumva postulam
n lra<Jitie mai inglobanla decit cea naPooaU, luata in considerare în
mod obişnui!, o tradilie universal wnana., mai presus de distribuirea în
l11nhi şi etnii. Or, tocmai acesta pare a fi cazul: recunoaşterea unilalii
ldl·;•lc a genului wnan în produsele "clasice" ale geniului artistic al
dllcriiCior popoare (.,clasic" în sens de e:emplar, ultraperfonnant).
284
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Faptul cA rostogolirea vremii macină idealul clasic şi textele eminente,
presupuse a-l ilustra, este incontestabil. De pildă, pe termen lung, se
observi lesne mari fluctua,ii ale repuratiei autorilor de seamă. Dar şi la
intervale scune, ediliile succesive ale unui bun dictionar enciclopedic
relevă schimb!ri semnificative in caracterizarea şi evaluarea scriitorilor
şi a operelor de prim-plan. Modificările in plus sau minus sint evidente
mai ales pe treplele inferioare ale ierarhiei, dar se contureaza. şi la
nivelul de sus. Aici unii literati de prestigiu ies din circuitul viu al
lecturii şi interpretărilor, devenind, într-un prim momenl, valori muzeale,
pentru ca, ulterior, si-şi piardA definitiv pozitia de Jeadership. Astfel,
Victor Hugo pare a fi fost detronat de contemporani in favoarea lui
Baudelaire. Anatole France (premiu Nobel şi notorietate imensa in
timpul vie)ii) degringoleazl incepind de prin anii '30, ca şi Emile Zola,
Knut Hamsun ori August Strindberg etc. O evolutie se produce şi la
nivelul nonnativ; perspectiva mereu schimbatoare a criticii inrroduce
conlinuu noi criterii, care modifica prioritâ~ile, deplaseaza accentele,
reface conexiunile, introduce nuante in ceea ce acceptăm în termeni
generali a denumi .,modelul clasic". Între clasicismullui Winckelmann
şi cel al lui T.S. Eliot e o mare disran)a. De fapt, fiecare epod şi fiecare
na)iune, aşa cum îşi rescriu in pennanen)3 istoria, îşi reinventeaza. şi
clasicii.
Un ultim punct. Daca tCR:tele emincnle ori, cum li se spune azi,
textele canonice continull sll de)inl pozitii privilegiate in memoria
culturii, ar imemna sa ne iluzionlm consic.h:rind d accesul spre ele este
imediat, aşa cum pretinde Gadamer. Dimpotriva. receptarea lor implica
o initiere şcolară, intovarăşilă şi unnală de o practica extraşcolarJ
comrantâ a lecturii, a vizilării muzeelor, a audierii de concene etc. Dar
ci)i dintre contemporanii noştri şi-o pot pennite intr-o epoca dominală
de cultura de masJ, internet, competi)ia axata. pe teluri pragmatice?
În concluzie, ceea ce dainuie azi din conceptul de .,clasic" nu este
idealul estetic, de mult perimat ca "model" creator, ci .. calîficativul",
folosit ca denomina)ie stilistid ("clasic" in raport cu .,romantic",
"expresionist" etc.), ca "indice de perfonnanJll" (spre a idenlifica o
opera exemplara, apaqinind patrimoniului, srudială in clase, care poate
fi. prin namra ei, baroca, romantica, realista), ca "etichetă culturala"
(limbi clasice, educatie clasica etc.) şi, probabil, la nivel individual, ca
.. nostalgie" a unei normalitâ)i pierdute.
SUBSTRUCTURI
ŞI
CONTEXTE ALE
RAŢIQNAUTĂŢII...
285
.Fuziunea orizonrurilor"
Un concept extrem de incitant propus de Gadamer, bucurîndu-se de o
mare popularitate, nu atît în lumea savant~. cit in cea pseudosavantă,
unde conteaz~ mai putin valoarea de adev~ şi infinit mai mult expresivitatea fonnulei, este cel de "fuziune a orizonturilor". Prin tăietura
lapidară şi sugestia metaforici, sintagma a oferit şi ofer~ multora putinta
de a generaliza rapid, numind fenomenele de întîlnire şi jonctiune pe
care le presupune comprehensiunea, cu o expresie ce pare a le explica,
deşi nu face decît s~ le eticheteze.
in opera sa capitală, filozoful se foloseşte totuşi de expresia citată mai
degrabă restrictiv. Ocupindu-se de modul propriu istoricilor de a intelege
traditia, prin repozitionare imaginara în conditiile efective ale epocii
studiate şi încercarea de a reconstitui lucrurile din această perspectiva.,
Gadamer remarcă faptul c~. procedind astfel, se renun1~ la ambilia de
a g~si in traditie un adeva.r ind viu. De altă parte, el avenizea.zl
impotriva uneia dintre cele mai obişnuite erori ale interpretilor : aceea
de a asimila in mod grabit trecutul cu propriile lor aş1eptări. in realitate,
intrucit nu există nici orizonturi istorice care ar trebui "cucerite", nici
un orizont al prezentului stabil şi autonom (el fiind in perpetua. mişcare,
datorită obligatiei de a ne pune mereu prejudedPie in discu,ie), singura
modalitate a comprehensiunii pare a fa cea a "fuziunii acestor orizonturi
in aparen!l independente unul de cel~lalt" (Gadamer, a, p. 328).
Dar de ce- se înr:reabl Gadamer- vorbim de .,fuziune", şi nu de un
orizont "unic"? Pen1ru el, intr-o prima. fazJ, orice intilnire cu traditia,
operată gratie COD$tiinJCi istorice, manifestă "un raport de temiune intre
text şi prezent". Iar exigenta henneneutic~ ne impune sl nu ne dam
silinta de a ascunde aceasta. tensiune .,sub o asimilare naivă", ci,
dimpotrivă, s-o etalăm în mod deliberat. De aceea, apare ca strict
necesari "proiectarea" orizontului istoric şi distingerea lui de prezent.
Dar tot atit de necesar e ca orizontul istoric sa. nu se imobilizeze în
alienarea unei conştiinte trecute, ci sa. fie integrat orizontului propriu
prezentului. Actul de comprehensiune implicl astfel, în acelaşi timp, o
proiectare a orizontului istoric şi o "depăşire" a sa (Aufhebung). Gadamer
mai adauga., ceea ce discipolii grăbiti nu iau adesea in calcul, el
"fuziunea" trebuie sa. fad obiectul unei .,realizări controlate" (ibidem).
286
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Multi cercelători se servesc azi de conceptul de .,fuziune" spre a
descrie raporturile dintre autor-cititor, interpret-obiect sau, înc~ mai
general, relaiiile de tip dialogic. Astfel, Georgia Warnlce susiine că
ştiintele umane diferă de ştiinţele naturii prin faptul d obiectele pe care
le studiază nu sînt de sine slătătoare, ci .,fuziuni ale orizonturilor",
adică obiecte deja interpretate. În esen\1, afirmatia e corectă, însă
recursul la noţiunea de "fuziune" are darul mai mult să încurce decît sa.
clarifice lucrurile. Aceeaşi cercelătoare constată, in allă ordine de idei,
că se înşală atit inten)ionaliştii, de felul lui Hirsch, care pretind că
într-o oper.l literar.! e posibilă degajarea inteniiei auctoriale, cit şi
partizanii teoriilor receptlrii, care se opun acestei teze, flcind din sens
un produs al experientei de lecturll. Comprehensiunea textului - crede
Wctmke - nu trebuie atribuită nici autorului, nici cititorului : .,Sensul
unui text este un Jimbaj comun, care nu apartine nimAnui în particular,
ci constituie mai degrabA un acelaşi mod de a privi o temai data."
{Warnke, p. 70).
Conceptul de "fuziune a orizonturilor" stîrneşte critici mai ales
datorită caracterului său vag şi general. Rămîne cu totul imprecis, de
pildll, in ce maisurai contribuie fiecare dintre pArti la formarea semnificaliei globale. O alta chestiune : reprezentarea procesului de intrepatrundere ca o "fuziune". deci nu ca un .,amestec", ci ca o "contopire",
nu sugerează oare o pondere excesiva a fenomenului de "identificare",
estimat de obicei ca un episod efemer al unei experiente de lecturi.
reuşite? Exista. şi tendinla la unii cercetAtori de a rolosi sintagma în
sens simbolic, şi nu metodologie, drept un mijloc de evocare, şi nu ca
instnunent explicativ. Joel Weinsheimer a cautat recent sa-i pom în
lumină caracterul metaforic: .Cred d ce înielcge Gadamer prin fuziune
este ceva in genul unei relatii nonrepre.sive dintre un tenor şi un vehicul,
aşa cum se întîmplă într-o metaforă" (Weinsheimer. p. XI). Reamittlescam spus-o mai sus - el Gerald L. Bruns citea .,fuziunea .. în termenii
satirei, ca o voce, care, contrar alegoriei, nu incearca sa. deghizeze
diferenla şi s-o identifice traditiei, ci, dimpotriva, promoveaza ruptura,
facind vizibile "lucrurile uitate, pllgîne, interzise sau reprimate" (Bruns,
p. U). Nu încape vorbă - o interpretare itteitantă! Necazul e doar d
baza ei de sus,inere pare deosebit de şubredl : un singur citat şi acela
smuls unui context care, in intregul său, spune altceva.
SUBSTRUCTURI Şi CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢI!_,.
Despre /radifie
şi
281
lrodifii
Modul de a intelege traditia este la Gadamer unnarea logică a acceptării
ontologiei heideggeriene, a tezei capitale câ "a cunoaşte înseamnă a fi".
Ah fel spus, de veme ce structura de anticipare a Dasein-ului e cea care
legitimeaza. cunoaşterea istorică, trebuie să admitem existenta unei
relatii de "apropriere", in tenneni heideggerieni de "apanenenlll.",
intre conştiinţă şi lumea obiectualll (ustensile, persoane. evenimerue ele.).
Ea constă in aceea eli. oameni şi lucruri au drept mod comun de a fi istoricitatea. Însă, "dacll nu facem istorie decit pentru că sintem noi
înşine fiinte istorice. asta vrea s! spunll eli. isloricitatea Dasein-ului
uman, in întreaga sa mobilitate, cea a amintirii şi a uitllrii, este conditia
oricarei rememorlri a ceea ce a fost". Iar integrarea in traditie devine
relevantă, în mod originar şi esential, atit pentru finitudinea Dasein-ului,
cît şi pentru proiectarea posibilitătilor viitoare ale fiintei. "Totalitatea
acestei structuri existen(iale se regllseşte in orice act de comprehensiune
sau de interpretare - chiar dacă intentia celui care cunoaşte nu este decit
să citeascll •ce e scris• şi să extragă din documente •ceea ce s-a petrecut
realmenle•" (Gadamer, a, p. 283).
Spre deosebire de Heidegger, care se mentine în analitica transcendental! la nivelul abstract al conceptului şi implicatiilor sale, Gadamer
vrea s.l operationalizeze cercetarea, concretizindu-i temele şi principiile.
De-aici însă decurg o serie de neajunsuri şi limite : empiria e prea
complex!, multiplll, contradictorie, prea diferen)iată în niveluri, tendinte. grade, prea busculată de tensiuni, interferente. actiuni şi retroacpi
etc. pentru a se lllsa cuprinsă intr-o sistematizare care uzeaz! doar de
mijloacele intuitive şi argumentative ale comprehensiunii, refuzind orice
concurs al "metodelor".
Spre pildll, un punct nevralgic al teoriei gadameriene despre traditie
il constituie caracterul ei neoperational. Prin "neopera(ional" inteleg că
nu se oferă suficiente repere şi limite care să fixeze jocul conceptului,
ceea ce pennite atit adversarului sll conteste, cît şi admiratorului să
apere, ambii fiind la fel de convinşi eli. au dreptatea de panea lor.
Filozoful descrie traditia amplu, chiar redundant, ca proces de ,.prezervare" şi "transmitere", stllruie asupra rolului imponant care-i revine,
288
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
dar las! in umbră problemele structurii ei interne, ale contextului
functionlrii, ale logicii care-i guvernează dezvoltarea.
În felul acesta, de exemplu, constatam el, pe ling! Traditia (cu
majuscull) de care vorbeşte Gadamer, există o mulţime de "traditii",
prezente in cele mai diverse sec1oare ale spa,iului public. Toate naţiunile
îşi au naditii proprii, iar in interiorul fiedreia, in functie de domeniile
institutionalizate, dispunind de continuitate temporală, întemeiate pe un
corpus de valori locale şi, de obicei, pe o puternic! bază ideologică,
acţioneW traditii specifice, adesea contrare, uneori antagoniste. Astfel :
in politică (stinga se eoofruntJ cu dreapta, liberalismul cu comervatismul, democraţia cu totalitarismul etc.); în ştiintele dure sau in cele
wnane, găsim,la fel, şcoli de gîndire, articulate în jurul unor concep,ii
filozofice (evolu,ionism, pozitivism, istorism etc.); în critica literari. se
manifestJ tradiţii ale marilor curente: baroc, romantism, modernism etc. ;
in domeniul activităţii administrative şi al serviciilor publice, inslitu,ii
ca annata, şcoala, parlamentul etc. îşi cultivl cu scwnpătate traditiile lor.
Ar fi desigur absurd sl-i reproşlm lui Gadamer că nu a nominalizal
aceastl întinsă, nesfirşitJ ramificatie de diviziuni şi subdiviziuni, care
sfirşesc prin a pulveriza conceptul şi a-1 goli de semnificatia lui esential!. Ideea în~şi de traditie, ca moştenire cultural! simbolică, rnn.
particularizare de domeniu, nu este obiect de controversă: in fapt,
nimeni nu-i contestă legitimitatea. Cind e vorba însă de aplicarea
conceptului la cazuri concrete, devine necesari. şi se impune clarificarea
de principiu a raportului dintre Traditie şi tradiţii. Fiindcă, aluninteri,
unele teze fundamentale ale filozofului ar rlmine fir! acoperire.
De exemplu, cind ni se spune el Traditia garantează posibilitatea
comprehensiunii mutuale a doi interlocutori, sîntem îndreptă,ili sl
intrebam: ce se intimpll dac! locutorii provin din l!ri diferite, rnn.
leglturi. intre ele, dacA unule român, iar celălall norvegian? Explicatia
rezidJ. in postularea unei Supratradiţii europene? Dar dacâ locutorii
apaqin allor continente, unul fiind grec, iar celălalt japonez? Invocăm
in acest caz o Traditie universal!, comună tuturor pămintenilor? Sau
presupunem el detennina.rile foane generale ale acestei tradilii, ca şi
ale celei europene, sint implicate la nivelul subordonat al traditiilor
nationale? $i. pe de altJ parte, cum explicam convingerile vehement
opuse a doi membri ai aceleiaşi comunităţi, formati in acelaşi mediu
cultural, in aceeaşi Traditie, asupra drora "istoria actiunii" s-a exen:it.at
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RATIONALITĂŢII..
28~
similar? Fată de toale aces1ea, pare necesar să aducem o serie de
completari şi reclificări versiunii gadameriene a conceptului de Iraditie
şi, in orice caz, să-i reducem din prerogalive, regindind relatia dialogală
in spirirul rezullatelor obJinule de diversele şliinte umane (indeosebi de
pragmalică şi teoria comunicării).
Existenta ignorati a mai multor lradi)ii în sinul Tradi)iei pare să dea
dreplate celor ce i-au atribuit lui Gadamer teoria "lorentului unic". Fără
s-o afirme explicit, el se aliniazJ. ideii romantice de "solidarilate organică".
Nicăieri nu co~tienlizeazJ., cel putin în Wahrheit ~nd Methode, faptul
d trlim într-o lume de connicte, rupturi, controverse, pluralism.
Vorbind în mod repetat de .. istoria actiunii", de comprehensiune ca
"inserţie", de inlerpretare ca ,.survenire", admile un singur tip de
conditionarea co~tiintei subiectilor, cel care plead din "prejudecăti"
şi se desflşoarl sub umbrela traditiei. Opinia e evident reductiv!, in
contrazicere cu datele pe care ni le oferi mai ales psihologia, psihologia
socială şi sociologia. La urma urmei, ni se pretinde să ne inclina.m in
fata Traditiei, pur şi simplu fiindcă nu ştim destul despre ea, ca să
legitimăm critica pe care i-o facem .
• Revenirea la lucrurile insele"
În alti ordine de idei, supraevaluarea puterii şi a constringerii exercilate
de Traditie se Iraduce prin restrîngerea initiativei indivizilor. S-ar pllrea
că intelept nu e d vrei şi să faci, ci sli te supui: "Trebuie să ne
deschidem traditiei, sa nu incercilm a ne degaja prin reflectie de rapornd
nostru viu cu traditia, fiindcă i-am distruge seruul veritabil" (Gadamer, a,
p. 359). Apare aici, intr-o formulare pregnantă, trllsătura coruervatoare
a gindirii lui Gadamer, influenţată puternic de lectia heideggeriana. a
"ascultlrii", a conduitei pasi ve fat! de legile misterioase ale Fiintei.
"Verilabilul eveniment hermeneutic - ne avertizeaz! filozoful - consta
in aducerea la vorbire a ceea ce este Iransmis de Iraditie. A fortiori e
exact sa. afirmăm că acest eveniment nu are în vedere actiunea noastrl
asupra lucrului, ci actiunea lucrului însuşi." (ibidem, p. 489). Şi, ceva
mai departe: "Găsim in experienta henneneutid ceva ca o dialectica,
o actiune a obiecmlui însuşi, o actiune care, contrariu metodologiei
ştiinţelor moderne, e un mod de a suporta, o comprehensiune care. la
rindul s!u, este eveniment" (ibidem, p. 490).
290
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
Aqiunea "obiectului însuşi", invocată în rindurile de mai sus, trimite
la recomandarea heideggerianl a adecvlrii la lucrurile insele, care, la
riooul ei, reproduce apelul similar al lui Husserl, profesorul lui Heidegger.
Dar aser,iunea coincide şi cu o fonnulare a lui Hegel, reamintill
stăruitor de Gadamer, privitor la faptul că a gindi un lucru inseamna. a-1
desflşura potrivit logicii sale proprii. Las deoparte chestiunea anewioasă
şi delicată (demonstrată ca atare de doua. milenii de controverse filozofice) el nu este deloc clar ce înseamnă "logica proprie a lucrului
însuşi". Ceea ce mJ. interesează în coruexrul de fa,a. este el .,supunerea la
obiect" e interprerabilll în doull feluri: în primul rind, in sens comervator, cum o face chiar Gadamer, accentuînd "pasiviratea", .,ascultarea",
"insenia" in curentul tradi,iei; in al doilea rind, în sens pragmatic, aşa
cum procedeazl ştiinta. care-şi propune să identifice proprietătile aparente ~i pe cele invizibile ale obiectelor şi fenomenelor prin inventia de
anefacte şi simulacre, pennitind accelerarea cunoaşterii şi exploatarea
tot mai cuprinzătoare a resurselor inuinsece. Pe ambele laturi apare
eforrul comun de a tine cont de ceea ce "este", nu de ceea ce credem
sau ne închipuim cii ,.ar fi", ins~ experien~a hennenemică opereaza
intuitiv, în vreme ce ştiin(a se bazeaza. pe proceduri teslabile de verificare. Dar, chiar şi in versiunea pasivistll a lui Gadamer, preocuparea de
a nu interveni arbitrar, de a ne orienta in orice cercetare confonn cu
natura lucrurilor constituie IllJ.car o .,şarua" de a ne dep~i detenninările
de natură prejudicială.
E de remarcat el prin recomandarea revenirii la .,lucrurile însele" şi
prin exigenta "prejudeciltilor legitime", Heidegger şi Gadamer admit in
esenlă ideea "adevarului-corespondenlă", altminteri exclusă de ontologia Dasein-ului, care face din "deschidere" conditia primordiala a
cunoaşterii. Clei daci sint în stare, cu ajutorul dialogului sau al "anticipării perfec!iunii" textului pe care-I perfotmez, să mi sustrag parri-pris-ului
meu initial, să-mi dau seama că sint impins pe o cale greşitl, daci-mi
pot învinge prejudedtile şi sînt in slare sa ratific un punct de vedere
extrinsec, inseamna. el rationalitatea are putinta să se opuna. victorios
tendintelor centripete. "Oricine caută să inteleaga. un text - spune
Gadamer - trebuie să tina ceva la distanta. (respectiv tot ce, pornind de
la prejudecatile cititorului, se valorizează ca aşteptări ale sensului) din
clipa in care sensul textului însuşi îl refuză." (Gadamer, a, p. 490)
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢII...
291
Spus mai limpede, filozoful preconizează ca in conflicrul dintre
aşteptlrile cititorului, orientate de prejuded.ti. şi sensul textului sJ. dlim
dreptate celui din urmă impc>lriva celor dintîi. Prin urmare, pe o cale
ocolită, sint restabilite drepturile unei reflexivită'i autonome. Concluzia
ar fi d "se poate", d sintem in Slare, pin1la un punct, să ne control~
impulsurile, si opt1m rational, şi nu instinctiv. Dar in felul acesta nu se
contrazice oare Gadamer? În raport cu acceptarea necondi)ionată a
Tradi)iei şi a prejudecătilor, pe care am v~ut d o posrula explicit, el
justifidi acum derogllrile, in numele unei in1elegeri corecte a ceea ce
"este". Pare evident d filozofului ii este caracteristic un balans între un
heideggerianism consecvent ("ascullarea") şi o acomodare suplll la
cerinţele practicii, intre un ataşament romantic fată de un trecut idealizat
ca unitate in jurul valorilor şi nevoia presantll de a salva prerogativele
spiritului critic. Ezitarea releva., in acelaşi timp, o anumită limitare a
ontologiei Dasein-ului intrucit, cum observa şi Ric~ur, se intrezllreşte
că, pe o anumită treaptă a concretului istoric, ea nu se poate lipsi de o
componeniJ. epistemologică (Rica:ur, d, p. 87).
Este, in orice caz, semnificativ eli in propozitiile care incheie Wahrheit
und Methode, deci intr-unul din locurile strategice ale operei, utilizat,
de regula., spre a conchide sau a sublinia, filozoful se pronun~ net in
favoarea a ceea ce am numit "pasivism". "Cind in,elegem un text spune el - sensul slu ne captive.ază în acelaşi fel ca frumosul. Ni se
impune şi ne captivează dintr-odată, înainte si ne venim in fire, ca să ne
exprimllm aşa, şi sll-i putem controla pretenţia la validitate. Ceea ce ni
se dllruie in experienta frumosului şi în comprehensiunea sensului
tradiţiei are realmente ceva din adevărul jocului. Ca fiinte care in,elegem
sîntem anlrenati intr-o surveni re a adevllrului şi sosim cumva prea lîrziu
dacă vrem si ştim ce ar trebui sll credem." (Gadamer, a, p. 516) Cu alte
cuvinte, "seductia" are loc inainte de a fi in stare sll evalullm critic
cerintele tradiţiei; spre a o pune la indoiala. e prea tîrziu; ne rllmine
deci să clldem de acord, sJ. ne inscriem in cadrul ei.
De la teoria precomprehensiunii spre ştiinJele umane
Importanta teoriei precomprehensiunii (denomina1ie sub care cuprind.
alllturi de tezele heideggeriene, contributia lui Gadamer privind prejudecata
şi tradiJia) rezidă în argumenta rea convinglltoare a faptului eli orice tip
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
de cunoaştere şi comunicare se inrll.dăcineazJ. intr·un context istoric şi
depinde de structuri anticipative ireductibile. in felul acesta sint inlătu·
ra1e iluziile naive, incll. rezistenle in unele medii (datorită alian~ei pe
care pozitivismul a incheiat.o cu bunul·simt). cum ca. obiectivitalea
constituie o 1inrJ. tangibilll., ori că ar exista un limbaj neutru, impartial,
al observa(iei. Azi, in buna. parte datorită celor doi fondatori ai herme·
neuticii filozofice, dar şi unor certerJ.tori de alte obediente, ca Popper,
Wittgenstein, Kuhn, Rorty etc., ştim bine ca.. datorilll. finitudinii sale de
fiinta. istorica., omul este prin excelen~ll. subiectiv, iar limbajul natural,
oricît de mult s·ar strAdui cineva să-i evite impreciziile şi ambiguirJ.tile,
rămîne colorat metaforic şi poluat ideologic, totdeauna in serviciul unei
viziuni despre lume sau al unor angajamente practice.
Nici ştiin(ele naturii nu ex.cepteazJ de la principiul partizanatului şi
al dependentei de context, însă sfortarea lor constă in a limita subiectivismul prin respectarea unor reguli de joc, distan(area de limbile
naturale şi adoptarea unui simbolism logiccrmatematic, care duce pina.
la urmll.la elaborarea unui limbaj fonnalizat. Acest limbaj, alcăruit din
semne univoce, pe bazJ. pur sintactică, debarasat şi de "subiecti" şi de
contexte, şi de trecut şi de viitor, permite aplicarea unor reguli riguroase
de construire a "obiectelor" cercetll.rii. Acestea pot fi studiate realmente
obiecriv şi impersonal (Boruui, p. 24-32). Nu rămîne mai pu)in adevărat
eli., in punctul de plecare, în alegerea temei şi culegerea datelor, ca şi in
concluzie, in interpretarea rezultatelor obtinute, reapar considerentele
legate de atitudinea şi de ideologia omului de ştiin\ă.
Şliin(ele umane ale vremii noastre aded şi ele la o epis1emologie
constructivistă, însă în limite impuse de diferen(a de domeniu: ele se
ocupll. de semnifica(ii şi de subiec(i relativ autonomi (dota(i cu putin(a
de a opta), in vreme ce ştiin(ele naturii se ocupa. de fenomene naturale,
obiecte neinsufle(ite şi de fiin(e lipsite de conştiintă şi limbaj. Dincolo
de aceasrJ. deosebire, pe care n-o neaga. nimeni. unii cercetători (Rorty,
Kuhn, Feyerabend) considera. eli. intre ştiin(ele naturii şi cele umane
exisrJ. o deplinl continuitate de metoda. şi obiective (distinc(ie de grad,
nu de naruri), în vreme ce alti cercell!lori (Ch. Taylor, Dreyfus) socoresc
ca. e la mijloc o diferenta. majora., revendicind pentru ştiintele narurii o
abordare "realisrJ.", iar pentru fiin(ele umane una "esen(ialisrJ." (The
lnterprr!tive Turn, p. 7-10).
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢII
2~3
Oricum ar sta lucrurile, atît în ştiinţele naturii, cit şi in cele umane,
mai accentuat desigur in cele din urmă decit în cele dintii, teoria
precomprehensiuniijoacă un rol fundamental. Alături de tema subiectivitătii, pe care am evocat-o deja, ea pune în lumină faptul că orice
experienta, de comprehensiune implică circularitate (cercul hermeneutic),
in sensul că totdeauna interpretez ceea ce, pînă la un punct, ştiu deja:
cunoaşterea este o dialectică intre subiectul cunoaşterii şi obiectul său,
intre familiar şi nonfamiliar, particular şi universal etc. Mai reiese d
accesul la lucruri ne este mediat şi că orice evidentă trebuie problematizată. Iar mediatorii (concepte, modele, scheme) nu constituie instrumente neutre, la dispozitia noastră, ci structuri lingvistice apaf\inind
unei traditii istorice şi culturale, unei intertextualităţi discursive şi
concepruale (Borutti, p. 111). De-aici şi ideea susţinută de Taylor şi
Habermas d ştiin)ele umane implic~ o ,.renexivitale radicală", care
lipseşte in ştiintele naturii. Ele nu dau doar interpretări, ci interpretări
de interpretări, sint deci, conform lui Anthony Giddens, ,.dublu hermeneutice": pe de o pane, se constituie in cadrul unui ,joc de limbaj" şi al
unei traditii ; pe de altă pane, obiectele şi fenomenele pe care le studiazJ.
sint determinate de locul ocupat de acestea în complexul de credinte şi
practici, de valori şi norme al unei societă)i date (Giddens, p. 158).
Contribuind puternic la scoaterea ştiintelor umane din matca lor
pozitivistă, hermeneutica filozofici a impins însă prea depane ideea
unei specificită)i în studierea cooştiintei istorice, a experientei estetice
şi a psihicului omenesc. Mai ales Gadamer, care, prin concretizarea
ontologiei heideggeriene şi .,urbanizarea" ei (ex.presia ii apaf\ine lui
Habermas), s-a aflat, dupl eclipsa din anii triumfului structuralist, in
centrul dezbaterilor legate de reinvierea hermeneuticii, a separat în
mod radical explorarea speculativ~ a comprehensiunii de cercetările
empirice, tot mai dezvoltate în ultima jumătate a secolului XX. Pînă şi
titlul operei sale capitale, Wahrheit und Methode, contrariu aşteptărilor
cititorului, vrea să sugereze că drumurile ,.adevărului" se despan de
cele ale ,.metodelor"; ,.şi"-ului copulativ i se atribuie, de fapt, in acest
caz, o funqie negativ~ sau ironică.
Această pozitie izolationistă, de refuz principial al coopedrii chiar
şi cu domenii intim legate de preocupările lingvistice ale henneneuticii
(ca să mll refer doar la acest singur exemplu), a fost supusă multor
critici. Recent (1995), un cercetător german, Hans Ineichen, atrăgea
INTERPRETARE ŞI RAnONAUTATE
aten(ia c~ hermeneutica rămîne .,infirmă" dac~ nu se intereseazâ de
sintaxa. şi semantic~. daca. nu ia act de remarcabilele strâpungeri ale
filozofiei analitice a limbajului, dad, în fine, nu face apel la psihanalizA
şi ştiin(a ideologiilor spre a llmuri problema deform~rii sensurilor
(lneichen, p. 193). Pe acest plan, cele mai articulate obiec(ii au fost
formulate insa. de Kari-Otto Apel şi Jllrgen Habermas, succesori direqi
ai lui Gadamer şi reprezentan(i de frunte ai filozofiei germane din a
doua jum~tate a secolului XX.
Înrr-un srudiu care compar~ filozofia analitid şi filozofia hermeneutica, socotite drept variante complementare ale "cotiturii lingvistice"
a anilor '60 (tou.rnanl linguistiqu.e), Habermas observa că Gadamer,
contrar lui Heidegger, nu pleacă de la .,deschiderea" fall de lume, ci de
la puncrul de vedere pragmatic al dialogului. Dialogul este considerat
cazul exemplar al comprehensiunii dintre doi interloclllori care se înţeleg
apropo de "ceva". Acest .,ceva", referent obiectiv şi inerent conversa(iei,
leaga în interior sensul de adevlrul posibil a ceea ce este in discu(ie.
Nodul chestiunii este in concep(ia lui Gadamer că procesul in)elegerii
se realizeaza. datorită existen(ei unui consens prealabil, creat printr-o
traditie comuna. El considera.. dupa cum ştim, ca orice locutor sau
interpret apanine tradi~iei; .. apanine". intrucit puterea fonnativa a
precomprehensiunii şi a .,istoriei efectelor" (Wirku.ngsgeschichte) nu e
negociabila. ea il innuen(ea.ză, dar se simeazJ. in afara reflexiunii. Cind
interpretam un discurs sau un text din punct de vedere hermeneutic
.,dezvoltlm traditia, flra s-o încremenim prin apropriere reflexiva şi
Bd să aducem atingere fortei de constrîngere pe care ea o degaja"
(Habennas, i, p. 215). Hermeneutica îşi asuma astfel sarcina, prin
e.xcelenll conservatoare, de a consolida acordul unei comunită(i asupra
identit1(ii sale colective.
Apel ii reproşea.ză lui Gadamer d ignor~ interaqiunea care are loc
într-o confruntare dialogal~ cind, de pildă, modalitătile precomprehensive ale celor doi paneneri nu concorda intrucit ei apartin unor
tradi(ii diferite : in asemenea cazuri, punctele de plecare pot fi transformate la ambele capete. Această capacitate de a "ieşi" din cerc, de a învinge
gravita(ia spre sine se afla. la originea proceselor de invă)are şi explica.,
in fond, creşterea cumulativa a cunoaşterii. Răspunsul dat problemei de
Gadamer, prin invocarea aşa-zisei "fuziuni a orizonturilor", pare vag,
mai mult enuntiativ decit realmeme explicativ (cum am mai adlai).
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢII...
2YS
Într-un capitol din Tran.sform.ation der Philosophie, Apel sustine, in
schimb, ca admiterea existentei unor imagini lingvistice diferite ale
lumii - ipoteza sugerat! de experienta empirică, aşa cum am indicat mai
sus, dar pe care Gadamer n-o ia în considerare - reclama în mod
necesar postularea unui a priori semantic, detenninind constituirea
domeniilor de obiect ale ştiintelor narurii şi ştiintelor spiritului. Acest a
priori, in componenla lui pragmalica, ar conditiona experientele posibile
şi sensul categoria! al enun{Urilor referitoare fie la lucruri şi evenimente,
fie la persoane, enun{Uri şi contexte; în componenta argumenlativă,
respectivul a priori ar modela presupozitiile pragmatice generale ale
discutiilor rationale în cadrul ca.rora sint examinate prelentiile la adevăr
(Apel, a, 2, p. 96-127). Deşi so1u1ia lui Apel nu mă incintă, recunosc
d ea are merirul de a incerca, cel putin, să identifice şi sa. dea o
explicatie unui fenomen pe care Gadamer, polrivit credintei lui in
unitatea uadiJiei, il trece pur şi simplu cu vederea.
O alta obiectie adusă de Apel, care-mi pare de un interes major,
priv~te incărcărura (posibil) inconşlienta a propoziJiilor enuntate intr-un
text sau intr-o conversatie. În genere, Gadamer considera., cu optimism,
că neintelegerile survenite într-un dialog îşi au originea in incapacilatea
tempol"illi de sesizare a intentiilor de cAtre unul, altul sau ambii interlocutori. În acest caz, solutia consta în incercarea, flcută cu bună-credin~.
de clarificare şi autoclarificare a respectivelor intentii. continuind discutia pina. ce ea ajunge la un rezullat satisflcător. Însă uneori, ideile
exprimate intr-o conversatie nu rezultă din intentii explicite, ci dintr-un
joc incilcit de factori subliminali, de care vorbitorul însuşi e cu putinta.
sa nu fie conştient. in aceasta situatie pare inutil sa. insist3m asupra
motivatiilor la vedere, intrucit ele nu rac decit să oculteze adevaratele
cauze justificati ve ale vorbelor rostite. Este, prin urmare, nevoie- spune
Apel -de concursul psihanalizei, "o ştiintll explicativă cvasiobiectivll",
în slare sa. analizeze manifestArile duplicitare, ce-şi au sediul in inconştient.
Ea nu are calilatea de a face predictii. deci de a ne avertiza asupra a ceea
ce s-ar putea întîmpla, insa este capabilă sll-i ajute pe locutori sa se
cunoasc.'! mai bine şi sil-şi conştientime stările de spirit (ibidem, 2, p. 39).
Me1odele psihanalizei îşi dovedesc astfel eficacitatea in cimpul comunicării intersubiective, contribuind la efonul de a face transparente
dificulta.tile actorilor în adaptarea la cerintele vietii şi la intre~incrca
relatiilor cu ceilalti.
296
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Crilicile lui Habennas se orienteaza. într-o directie similară celor ale
lui Apel, imă imista indeosebi pe raporturile dintre henneneuticll şi
ideologie. Observarea capitală este eli prin afinnatia dl orice comprehensiune reuşilll presupune un acord asupra sensului, un con-sens,
Gadamer pierde din vedere că acest consens ar putea fi, şi este, în
numeroase cazuri, "sistematic deformat". De formarea e analizabilă sub
douâ aspecte. Mai intii, prin faptul d punctul de vedere comun nu e
urmarea unei discutii argumentale şi al unui comimJ!mînt liber exprima!,
ci eli rezultA dinlr-o decizie impusa. de forta autorilă)ii, care se sprijina.,
de fapt, pe autoritatea forţei (pe drepiUI de comandă al superiorului
ierarhic, pe monopolul informatiei, pe presiunea traditiei etc.). Cunoscuta propozitie a lui Gadamer despre "dialogul care ne constiruie" este
interpretata deci in sensul de .,loc al puterii".
Cel de-al doilea aspect, mai subtil, se refeli la enunturile care, la
prima privire, ni se par legitime, dar se dovedesc, la o analiză aprofundatJ, expresii ale unei ideologii ascunse. Exemplul clasic, dat de
Marx, eal contractului dintre capitalist şi salariat, incheiat aparent intre
doi subiecti autonomi, dar care camufleazll. de rapt, o nagrantll inegalitate de conditie sociala.. Aici, ideologia apare ca .. ralsâ conştiintll",
deoarece raportul real de forte este disimulat sub un verbiaj liberal.
Habennas subliniaza. eli o disciplina; interpretativll, de felul henneneuticii, nu este suficienta ca sai elucideze ce se petrece in practica
sociala.. Este nevoie "de un sistem de referin)e, care, pe de o parte, sll
nu elimine simbolistica actiunii sociale in favoarea unei viziuni naiUraliste a comportamenrului ... dar care, pe de altl parte, sll nu sublimeze
în intregime mecanismele sociale, spre a le situa deasupra traditiei
culmrale" (Habennas, f, p. 289). Altfel spus, se contureazA necesilalea
unei ştiin)e critice a ideologiilor.
Ea devine necesara. şi in perspectiva incapacitlltii henneneuticii
filozofice de a discrimina laturile pozitive de cele negative ale unei
traditii, ori temeiurile de validirate ale unui comens. Câci experienta
arata. el traditiile le scriu adesea învingâtorii, iar consensul îl imtaureaU
majoritAti induse in eroare (şi ştim bine cît de lesne le vine demagogilor
sâ-i înşele pe oamenii de bună-credinJ.ll). Nu tot ce vine din trecut este
valabil şi nu orice conVI:rgentă de opinii trebuie automat creditatll.
Comprehemiunea nu se poate mărgini sa. extragi semul manifest, cum
cere stAruitor Gadamer. Ea are sarcina s! investigheze şi conditiile
SUBSTRUCTURI ŞI CONTEXTE ALE RAŢIONALITĂŢIL..
~cnerative
297
ale enunLJ,rii : cine a spus ce? in ce conditii (context)? în ce
scop (cu ce interes efectiv sau prezumtiv)? Problema nu ia sfîrşit odată
cu coborirea la nivelul presupozitiilor, în termeni gadamerieni, la nivelul
prejudecătilor; esentialul constă în analiza naturii dupliciLare a acestor
presupozitii, în dezvăluirea a ceea ce ele deghizeazl, de obicei. cum am
mai spus-o, flra: ca vorbitorul, chiar dac! e avizat, s! fie conştienl.
Pentru a fi însă in stare nu numai sli "intelegem" cum stau lucrurile, ci
şi să .explic.!m" conditiile care diSiorsionează discursul public, Habermas
crede d este necesara. o teorie globală a societătii, care să descrie
runqionarea reală a sistemului.
Evolutia sl!rilor de lucruri in Europa, după incheierea Războiului
Rece şi plibuşirea sistemului numit, in mod fals, socialist (fiindc!
intruchipa o formA degradată a socialismului. care indica grosolan
~emocratia şi dreplurile omului, două dinlre principiile sale de bază), a
ruinat definitiv sperantele de reinnoire productivă a acelei utopice
.1eorii globale a socieLltii". Ca şi alti reprezenlanti proeminenti ai
stingii intelectuale anticomuniste, Habennas va renunta treptat la vechile
iluzii, concentrindu·se, in ce·l priveşte, asupra elucidării conceptului
de "ra1ionaliLate comunicativă". E vorba - cwn vom vedea - de o
paradigmă a abordării nucleare a socialului, la nivelul de bază al
raporruritor inlerpersonale. Ea incean:! să fondeze inerenta unei rationalilăti in ideal typus-ul dialogului, conslind in efeclivilalea unui acord
necomtrins, insLaurat prin căutarea celui mai bun argument. Pe această
linie, care reintroduce tema kantiană a validită,ii intersubiective a
nratiunii practice", Habermas se va strădui. împreuna cu Apel, si
edifice o "etică a discu,iei", despre care voi vorbi in alt loc.
6. O ştiintă a
inconştientului
Revelatia scandaloasă
Dintre cei trei "mDil$lri sacri", cărora Paul Rica:ur le·a acordat ca1itatea
de "maeştri ai suspiciunii", Marx, NielZSche şi Freud, doar cel din
urma. a construit o teorie cuprinzAtoare şi sistematici a iluriilor conştiintei.
Preocupat de transfonnarea modurilor de produc1ie şi de derivarea
suprastructurii din infrastructura., Marx nu s-a oprit in mod specific la
explicarea felului in care oamenii se amăgesc, crezindu-se agen1i de
sine st1hători ai istoriei. El a descris ideologia ca "falsă conştiintă", ca
deghizare a unor interese de care subiectul poate sll nu fie conştient A
abandonat insa. problema medierilor (intre "economic", in ultimll
instan~ hotlritor, şi suprasuucturll) in grija posteritll)ii, care n-a reuşit
sll se descurce decit cu pretul lrivializă.rii mecanicii detenninative. Şi
mai pu1in era dispus si faci ştiinll psihologiei Nietzsche: fulguraliile
lui sclipitoare se mărginesc sl denun'e in tenneni ~ocanli prezenta
ubicul a voinlei de putere şi caracterul interpretativ al oricărui enunt,
fie el teoretic sau empiric.
Printr-o operl elaborată pe întreg cuprinsul vietii. continuu nuanţată
şi rectificată, Freud are meritul incontestabil de a fi dezvlluit în psihicul
nostru, dincolo de marginile de altfel flotante ale conştiintei, un adevărat
continent scufundat: inconştientul. Sediu al pulsiunilor instinctuale,
intre care libido-ul (apetitul sexual), al dorintelor refulate, al traumelor
uitate ale copil.liriei, dominat de .,principiul plăcerii", inconştientul se
caracterizeaza prin procese incoerente şi arbitrare, denumite de "condensare" şi .,deplasare" (pe care Jacques Lacan le-a asimilat cu meLafora
şi melonimia). Acestea asalteaza constant zona de autodeterminare şi
claritate a eului, tinzind s-o dezintegreze, s-o pună exclusiv in slujba
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
299
.. principiului plăcerii". Ele sint însă contracarate, potrivit celei de·a
doua topici a aparatului psihic, elaborata de Freud in anii '20, de
.. supraeu", instan1ă care interiorizeaza interdicţiile moralei comune şi
deci exercită o cenzuri asupra tendintelor de juisare şi agresivitate.
(Celelalte două instante ale "aparatului psihic" sint "sinele" -în ge~
I'J - zona cea mai arhaicA, sediul instinctelor, a componentelor erediwe şi ,.eul" - intennediar intre "sine" şi lumea exterioara. -, care controleaza mişdrile voluntare, ia cunoştintJ de stimuli, evitîndu-i pe cei
mai puternici, interacJionind cu cei moderati [adaptare], invătînd din
propria experienta..)
Cu toate eli inel de pe vremea lui Freud şi mai ales după el
psihanaliza s-a ramificat în diverse şcoli şi bisericuJe, care-i exploatează
in mod diferit şi adesea contradictoriu repertoriul conceptual, toată
lumea e de acord ca.. in substanta. in pofida oricăror deosebiri de
detaliu, ea a modificat radical reprezentarea noastră despre natura
umai'Lă. Thlburatoarea şi scandaloasa revela(ie pe care a adus-o este d
.,nu sintem stapini in propria noastra casa", ca in ceea ce spunem şi in
ceea ce facem implidm. flrâ să ne dam seama, mobiluri impure şi tinte
secrete nouă înşine. Deşi credem cu trufie că ne controlhn luMile de
(X>Zi)ie şi comportamentele, s-ar pllrea că, în realitate, "sîntem vorbili"
mai degraba. decit "vorbim", d în numeroase împrejuriri ac1ionăm tiriti
de impulsuri obscure, mai înainte de a fi deliberat ce e de flcut. Înclliitul
imaginii de faladâ, corutruite cu grija., se aflA motivatii inavuabile
(legate de sex., de vointa de putere, de un egotism insatiabil). ce intra in
conflict cu morala şi ne ponretizeazJ. cinic, în slllbAticia şi instinctualitatea pe care le-am voi nu doar ferecate sub ş<~.pte lacAte, ci, de-ar fi cu
putinta, chiar eliminate dintre ingredientele alcătuirii noastre suneteşti.
În aceste conditii, nimic surprinzător in faptul că interpretarea ca
mijloc de a intelege mai bine un individ, un eveniment, o operă serveşte
adesea drept unealtă a pulsiunilor, drept un mijloc de justificare a unui
interes sau de acoperire a unei decizii luate inaintea sau in pofida
euminlrii faptelor. RaJiunea este astfel folosita impotriva rationalitălii.
Ceea ce e îngrijorător şi ne pare inacceptabil in asemenea cazuri e ca.,
deşi treaz, deşi vigilent, subiectul nu-şi dâ seama de ceea ce doreşte cu
ardoare flra sa ştie. Emotiile şi pulsiunile joacă pan:â un joc, care nu
este al "lui", cu toate ca il gmtuieşte. Conştiin)a, pur şi simplu. nu
vede, nu aude, ignoră manipulllrile ce au loc pe scena ei. În acest sens.
lOCJ
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Freud s-a exprimat deosebit de suges1iv: subiectul ar fi in unele clipe
asemenea "CI(1o'nului de circ care cauta. prin gesturi sa: convinga. asistenta că
toate schimblirile ce au loc în manej sint efectul vointei şi comenzilor sale .._
Controverse in jurul lui Freud
Dar oare lucrurile s1au chiar aşa? Nu cumva Freud merge prea depane?
Exista. destui care o afirmă. Buna.oară, spre a da un exemplu elocvent,
voi cita părerea lui Jacques Monod, laureat Nobel, unul dintre marii
speciali~ti contemporani in biologia moleculară. Acesla i-ar fi declarat
lui Gerald Edelman el Freud era un .,şarlatan", iar cu privire la rolul
inconştienrului ar fi invocat propriul sa:u exemplu : "Sîni deplin edificat
asupra motiva1iilor mele şi pe de-a-ntregul responsabil de ceea ce fac.
Actele mele sînt în totalitate CO!ljtiente" (Edebnan, p. 223). Şi Karl
Popper a sus)inut caracterul nonştiin)ific al psihanalizei, intrucit e
imposibil să-i aplicAm principiul falsificabilit.lllii: neputind fi testate.
prin urmare supuse probei unei eventuale invalidlri, tezele ei nu apanin
ştiin)ei. Caci, in pofida a ceea ce se crede, irefutabililatea e- cum ştim
de la Popper - un defecl, şi nu o virtute.
Indiferent de rezervele pc t:arc le pot stirni unele excese ori derive
ale psihanalizei, aprL-cierile ncga1ive 1.h: mai sus imi par exagerate prin
caracterul brulal, ca şi prin generalilatea formula.rii. Argumentul lui
Popper cum ca. psihanaliza nu inlruneşh: t:ondi)iile de ştiinJificilate nu
înseamnl ca. întreg continutul ei ar fi nomeslabil ori derizoriu. Şi chiar
dacă am admite el nu e o "ştiinlll", in accep)ia .,dură" a tennenului, ci
o an! sau un sistem de cunoştin~. lucrul acesta nu i-ar anula încă fiabilitatea ori relevanta. De n-ar fi decît simplul fapt dl serveşte in numeroase
~ drept practicA terapeutiel in tratarea diferitelor nevruze şi ind motivul
ar fi suficient ca sa: i se acorde credibilitate; este evident ca. dacă n-ar
fi obtinut o serie de rezultate pozitive, ar fi ieşit de mult din scenă.
Nu este mai pu)in adeva.rat că, spre sfirşirul secolului 1recu1, comest.a.rile au început sa. se înmulteascl. O ancheta. lansata. de Time, in 1993,
prin intrebarea: "Este mon Freud?", s-a soldat cu un r~sunător "da! ".
.. Argumentul invocal a fost ca. Freud a eşuat în multe dintre cazurile sale
clinice şi n-a reuşit sa: d(1o'edească eficacitatea tratamentului psihanalitic."
(EIIiot, p. 6) Un articol polemic care a Bcut multa vîlv! a fost cel al
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
JOI
unui adept dezamâgit, Frederik Crew, apărut in acelaşi an în New York
Revirw of Boolcs din 18 noiembrie. El sus~inea că psihanaliza este,
inainte de toate, o expresie .,a dorin,elor perverse şi a imaginărilor
Jcmente ale unui fals practician medical, Sigmund Freud". Căci spunea
Crew: .,Singura minte arătată nouli a fost a lui iffiuşi. Odată ce am
priceput pe deplin acest punct, putem incepe sa. ne întrebăm cum o
astfel de minte bogată in imaginări perverse şi în multiplicarea conceptelor vagi, grandioasă in ambi,ia sa dinastică, primitivă in afinitâ,ile
sale cu ştiinta invechitl, extraordinar de refractară în rezistenJa sa fatJ
de criticismul raJional - cum a purut impune vreodata. oarba noastră
acceptare?". Noul mileniu avea sa. aducă noi controverse: o Carte
neagrd a psihanalizei, publicată la Paris (2004), dar şi culegerea de
studii editata. de Anthony Elliot, Freud 2000, continind replici ponderate
ca ton, care recunosc mra menajamente limitele operei lui Freud, dar ii
pun în lumini şi meritele incontestabile.
in orice caz, aprecierile despre Freud ale lui Monod şi Crew par
excesive. Toate datele disponibile arati ca. fondatorul psihanalizei a fost
un cercetll.tor exact şi scrupulos. Viap. sa intima., sfişiata. de frustrari in
tinerete şi h!cţuitl de vicisirudinile întemeierii şi extinderii psihanalizei
in anii maruritl(ii, nu i-a influentat principiile eticii profesionale. Cine
1-a citit ştie că se exprimi întotdeauna sobru, că dispretuieşte podoabele
retoricii, că e mai degraba. sceptic şi pesimist decît inclinat spre triumfalism. Multe din scrierile de initiere reprezinta., de altfel, expuneri
didactice, asema.nltoare unor prelegeri stenografiate şi apoi revazute, in
care exemplele-cazuri detin inliielatea asupra coffiideratiilor pur teoretice ;
iar acestea din urm..a. sint fonnulate totdeauna precaut, cu grija de a
preveni evenrualele obiectii şi de a nu depa.şi domeniul faptelor contralabile. Marthe Roben l-a caracterizat in mod fericit afirmind el originalitatea sa constă in faptul ca. s-a straduit sa .. men1ină imaginaţia sub
regimul ştiinţei, dar inzestrind-o cu libenatea de care are nevoie de
indată ce-şi propune sa. sesizeze propriile legi şi fort,ele instinctive ce-i
delerminl! aclivill(ile" (Dicl. de la Psychan., p. 235). Însă odai.!
acceptate cutezantele gindirii libere, intra firesc in joc şi emanciparea
de anumite serviruti ale metodei. Aşa se explică faprul ca., in pofida
detenninismului de strictl obedienLJ,, de la care pornise şi care 1-a
ghidat toatl viata. Freud s-a aruncat uneori în speculatii punate de
intuitii metafizice ori în generaliz.!ri problematice.
302
INTERPRETARE~! RAŢIONALITATE
Inventie şi rigoare
intr-un eseu exemplar prin acuilatea privirii şi situarea in interiorul
spa,iului spiritual evocat, Jean Starobinski a arlttat clt, deşi psihanaliza
este, tira. îndoialll, un discurs raiional asupra iraiionalului, inconştienm­
lui, nondiscwsivului, ea nu se poate lipsi de resursele unui limbaj
figurat, mitopoetic. În acest sens, Starobinski citeW o declara1ie rrapanlll a lui Freud : ,.Sintem obliga'i să lucrâm cu tennenii ştiintifici
disponibili, adica., in cazul nostru, cu limba fonnata. din imagini a
psihologiei. AluninLeri n-am putea in niciun chip sa: descriem procesele
corespunzltoare, şi poa1e ca: n-am fi capabili nici mltcar slt le percepem.
Defectele descrieri lor noastre ar dispare poate în cazul eli am avea deja
posibilitatea de a folosi, in locul tennenilor psihologiei, pe cei ai
fiziologiei şi ai chimiei. Şi aceştia aparţin. e drept, unei limbi fonnate
din imagini, dar unei limbi mai simple şi cu care sintem obişnui'i de
mai muha vreme" (Starobinski. p. 239-240).
Că metalimbajul psihologiei c contaminat de obiectul studiului nu
incape vorba. Dar sa fie oare lcgitim:l ipoteza unui limbaj cantitativ,
cum sugereaza. Fn:uc.l in pasajul de mai sus, .,cel al fiziologiei şi
chimiei"? Nu se exprim:l cumva in acest deziderat ideea de origine
pozitivistă că singura cale a "scientizării" este cea care aboleşte calitativul in profitul cantitalivului? Ori avem a face cu o simplă clauza. de
stil a savantului fonnat in disciplina metodelor şi a detenninismului,
care ştia ind prea bine, din propria-i experienlJ, că studiul psihicului
nu e reductibil la măsurători şi diagrame, ci se bazeaza. pe interpreta.ri
şi controale clinice? Oricum, în practica cerceta.rii, confruntat cu natura
complexă şi enigmatică a fenomenelor inconştientului, Freud nu le-a
putut .,descrie" decît .,traducindu-le" într-un limbaj figurat. comportind
reprezenthi alegorice (complexul lui Oedip, topica apar.uului psihic etc.),
metafore (refulare, deplasare etc.), simboluri, un intreg inventar de
procedee stilistice (de eJI.emplu fonne substitutive, reclamate de existenta
"tabuizărilor": aluzie, eufemism, antifraza., litotJ etc.) etc.
Pe parcursul carierei, el a trebuit să p:lstreze intotdeauna un delicat
echilibru intre inven(ie şi rigoare. În aceasta rezidă, după Starobinski,
una dintre marile lui dificultăti: .,Discursul psihanalitic, care se voia un
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
)(J)
discurs ştiin,ific asupra vietii afecrive a omului, nu poare evita sa. nu
devina. o dramaturgie expresiva. şi riscă in orice moment să alunece pe
panta inventivilătii care (Îne de propria ei retorică" (idem, p. 241). Şi cu
toate acestea, măre(ia lui Freud conslă - cum afinnll Manhe Robert in aceea că a reuşit să impună .,paradoxul unei ştiinie experimentale
întemeiate pe interpretare, al unei ştiinJe deopotriva. empirice şi speculative, care, deşi obligală, prin narura însăşi a obiectului, la un lung
ocol prin fantasmagoriile psihicului, nu se simtea mai putin coruarînsă
sll. se supunll. criteriilor de validitate decîl disciplinele de un ordin mai
concret" (Dict. de la Psychan., p. 234).
Freud
şi
românii
Criticile evoca1e sumar mai sus dau doar o idee vagă asupra aprigelor
conlroverse stîrnite de opera lui Freud. Ea a fost şi con1inua. să fie
atacată cu o mare virulentă. indeosebi de spirite conservatoare ori de
elemente inapoiate ale establishment-ului, pe motivul ca. degradeazl
imaginea omului, perverteşte morala publitl şi submineaza ordinea
socială. Tot diabolizată, dar de pe pozi'ii uneori diametral opuse, dinspre
stînga, au răsunat criticile pătimaşe ale celor care consideră psihanaliza
insuficient de "liberatoare", ca fiind o doctrină legată prea mult de
uadi,iile scientizante ale secolului al XIX-lea, de detenninisme, ra'ionalitate şi valori ale continutului. Spre exemplu, reprezentanJii intelectualită)ii franceze protestatare de la 1968, pentru care chiar şi conceprul de
"interpretare" suscita rezerve (intrucit constiruia o "inchidere", o barieră
in calea fluxului toren)ial al imagina)iei descăru~ate), sus)ineau că, prin
analiza dată lui Oedip, Freud "a deturnat foJ1ele inconştienrului" intr-o
direc)ie falsă (Dosse, 2, p. 248). În L~nti-!Edipe. cane extrem de bine
primită la aparitie (1972), Gilles Deleuze şi Felix Guauari acuzau
psihanaliza nici mai mult, nici mai pu)in decit de a se fi pus in slujba
capitalismului : ., În locul participării la o întreprindere efectiv eliberatoare, psihanaliza ia pane la cea mai generalâ operă a represiunii
burgheze, cea care comtă in men)inerea umanitlltii europene sub jugul
cuplului tată-mamâ, şi in a nu mai slirşi odată cu această problem~"
(Deleuze. Guattari, p. 59).
304
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Nu este poate inutil s:l men\ionez elia capătul excelentei sale cilrli
dedicate receptării lui Freud şi freudismului in România, G. Briltescu
remard. rezistenta românilor fata, de psihanaliza. (lucru care nu e deloc
excentric, de vreme ce e egal semnalat şi pentru greci ori scandinavi)
Explicatia trece in revislă citeva motive, flrll a li se evalua diferenţiat
ponderea: fondul latin al culturii române, religia ortodoxl (mai pu1in
rigorislă decat cea protestanlă, deci impunînd mai putine refuHiri şi
experiente traumatizante), .,fatalismul" sufletului popular, jena fata, de
"sconnonirea în adincuri nu totdeauna pure". Aş adăuga structura inc:l
patriarhalil a României interbelice, incomplet modernizate, cu o viata,
cultural:l orientală spre Paris (unde Freud era cu superbie ignorat ca om
de ştiintll). In această situatie, esential îmi pare ceea ce Ralea numea
.,spirirul tranzac,ional", iar G. Bra:tescu enunta, intr-o f1"31J. memorabilă: "Mari strigăte de spaimă şi oroare nu pot răsuna intr-o arie de
civiliza)ie in care individul)ine ochii strînşi in fap. spectacolelor dezagreabile ii este indeobite dispus s.l se supWJă sau s.l se prefaci a se
supune circumstan)elor duşmănoase, evitind din capul locului situa)iile
conflictuale" (Brltescu, p. 376-378).
Freudismul n-a avut la noi, în trecut, nici .,adep)i incondi)ionali"
(deşi E. Lovinescu, Tudor Vianu, M. Vulcănescu i-au subliniat meritele),
nici adversari de talie, dac3 trecem peste capriciile lui G. Călinescu ori
observatiile mali)ioase ale lui Blaga (.. mirosul de maidan care te urm!reşte ... dup! frecventarea psihanali1.ci" . .,cu o pasiune uluitoare şi care
dă de gîndit, ea ne-a vorbit tot timpul numai despre cloaca maximă").
Din analiza fin! ii exhaustivă a lui G. Brllcscu (dosarul slu con1ine
absolut "toate" piesele) rezuhă că "psihanalizci i s-a aplicat un regim
de minimalizare •Cvasibinevoitoare•. manife!itat3 îndeobşte printr-o
ingJduinta, zeflemistă. Freudisrul era un tolerat, dar. din cînd în cind, el
devenea obiectul acelei fonne de ironie amara: cu înveliş dulceag, care
este bltşcllia, vizind descurajarea individului în cauza. şi demonetizarea
sistemului pe care acesta il promovează" (lip Paul Zarifopol : .Freudismul
in România este o snobisticl maimuta,rie, ca multe altele - mai comici
poate decit aiurea, fiindcl realită)ile noastre sexuale sint tot ce poate fi
mai ..,;os" [Brllescu, p. 91)).
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
Şi tot~i
JO~
ratiunea ...
În rapon cu telurile cărtii de fală. mă voi ocupa aici de o singuri
problemă ~i aceea limilata.: nu atit de modalit.litile insidioase şi brutale
prin care operează inconştientul, cit de strategiile defensive şi compett:n)ele ra'ionalita.)ii, utilizate spre a-i canaliza aC)iunea, eventual a-i
înlătura sau atenua aspectele nocive. Accept desigur că pulsiunile se
infiltrealJ involuntar şi indiscret în )esltura discursurilor şi in anticamera conduitelor noastre. in unele cazuri, mai ales cînd este vorba de
evenimente trllite in primii ani, care se conservă durabil şi rezistă
cfonurilor de a le modifica, se intîmpll să .,irupă cu o impulsivitate
obsesional!" în via)a adulta. Atunci, ele pot dirija ac)iuni, declanşa
şi antipatii, hota.ri "obiecrul iubirii lor", printr-o preferintJ
nu i se gAsesc .mobiluri 1111ionale" (Freud. c. p. 279). Doar
simpatii
căreia
tratamentul psihanalitic ar fi abilitat sa. conştientizeze evenimentele
respective, pe care copiii le-au trăit fJd a le inţelege şi pe care e posibil
să şi le rememoreze, ca aduiJi, in vise, ins! sub o fonM confuză.
Pare ins! probabil el in cazurile "normale" (temperamente echilibrate, copilărie senină, firi traume etc.), manifeslările inconştiente
n-au neapărat un caracter nociv; cei mai multi ne-am deprins sa.
convie(Uim cu ele, mra. probleme ori mra. probleme majore. Pe o anumita
treaptă de cultwi şi cunoaş1ere de sine. indeosebi in planul relaliilor
profesionale ori al raporturilor de cuplu, reuşim chiar sll le negociem
efectele, printr-o introspeciie vigilentă. De pild~. experienJa ne invata.
cum ar trebui sa procedeze o fire foarte emotiv~. conştientă de starea
dezagreabill de .,paralizie raţionala. .. in care alunec! de indată ce se
confrunt!, spre exemplu, cu o rlsturnare grava: a normalitălii, a ceea ce
era previzibil (trldarea iubitei, moanea neaşteptată a unui prieten drag,
apari~ia unei informaJii calomnioase intr-o foaie publică etc.).
Ştim el emotivitatea este instanlanee, dar nonsustenabil!. Momentului exploziv, caracterizat prin ingustarea orizontului conştiiniei şi
tulburarea judecll)ii, ii urmează o relaxare; ratiunea, surprinsă, derutată, trimisă iniJial în concediu, îşi reciştigll treptat initiativa. De unde
rezultă eli ceea ce se impune ar fi s! nu ne grăbim să ac(ion1m sau sll
d~m o replic! sub imperiul şocului (întrucît gesturi negindite sau vorbe
306
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
rostite sponlan au toale şansele sa.. şi rateze (inta, s! nu fie nici adecvate,
nici eficace). Nu e uşor d ne ab(inem, dar, cu oarecare perseverenlă.
putem invăta sli nu ne grăbim, să ne luăm răgazul unei meditalii, să
aşteptăm reevaluarea situa(iei "la rece". O strategie a prorogării e cel
mai indicat mijloc de apărare a emotivului în fa(a provocărilor vie,ii.
Îndeosebi în uhimii si!i ani. Freud a insistat mult asupra congruentei
dintre gîndirea ratională, cu fonnele ei tipice de manifestare: "autoobservarea, autocritica şi aulointerdic(ia", şi dezvoharea civiliza(iei. in Moise
monoteismul, el arlita cu o mare claritate că civilizatia se înflpluieşte
prin dominarea lreprată a spiritualitătii asupra simţurilor şi a senzorialitJtii. ..În competitia dintre perceptia senzoriala directă şi aşa-numi­
tele procese intelectuale superioare" progresul ar consta in aceea ca
"decizia sâ fie luată in favoarea acestora din unnă, aşadar în favoarea
reprezentarilor, reflectiei şi rationamentului logic" (Freud, c, p. 271).
in acest sens, o observa~ie interesantă se refera la compararea
modalit!tilor ,.abtinerii" de la satisfacerea instinctelor; ea poate fi
impusă din afara. sau, dimpotriva. poate fi hotlrit! de individ, sponre
sua. Desigur, in ambele cazuri. interdiclia declanşează o .,tensiune
dureroasa.", durabil!. o rrustra,ie, care .,nu se stinge repede". Însă in
cel de-al doilea caz, cillll renuntarea constituie o autodecizie, adoptată
la instigarea supraeului (.. succesor şi reprezentant al pârinjilor şi educatorilor care au supravegheat actiunile individului în primii săi ani de
viaţa"), inhiba~ pulsiunilor aduce, pe ling! o .,inevitabil! neplacere", şi
.o plAcere sui-generis, un fel de salisfaqie substitutivA" (ibidem, p. 270).
Este, in mod clar, o recompens.l in orizontul autonomiei persoanei.
in Angoastl in civilizaJie, unul dintre cele mai importante texte pe
care le-a scris, de fapt, cîntecul sllu de lebAdA, Freud analizeazA modul
in care se petrece in vremea noastra. convenirea instinctelor in particularităti de caracter. Un exemplu il constituie transfonnarea interesului
primordial arltat de copil func,iei excretorii in tr!sături .,de mare valoare
şi foarte bine-venite". cum ar fi: parcimonia, simtul ordinii, gustul
pentru cur!tenie. Un al doilea exemplu, inel mai relevant, este al
deplas!rii pulsiunilor libidinale spre mecanismul "sublimârii", care
substituie unui obiect şi unui scop primitiv sexuale, noi scopuri şi noi
obiecte, incomparabil mai inalte in stima oamenilor. Sublimarea pennite,
in adevăr, activitatilor psihice superioare, ştiintifice, artistice sau ideologice, să se implineasca in opere de creaJie, care joacă un rol covîrşitor
şi
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
)07
in via1a .,civilizatA". În fine, în al treilea rind, spre deosebire de Norbert
Elias care considera eli procesul civilizJrii se înflptuie~te prin deturnarea experientelor intem emotionale şi disturbatoare, ca sadismul şi
violenta, dimpre centru spre periferia societl,ii (inchisori, sectii de
poli(ie), Freud socotea cJ cel mai important aspect al chestiunii il
lWJStiruie .,renuntarea"la pulsiunile instinctuale. Dar asta inseamnl el,
in complicata economie a psihicului, mecanismul reprimlrii ori refullrii
poate juca uneori un rol eminamente pozitiv (ibidem, p. 320-321).
Lipsit de iluzii, Freud
îşi
dldea desigur seama dl e vorba de un
proces complicat, cu rezultate imprevizibile. .,Supraeul comunitl(ii
care inttuchipează in fond principiile rationalitltii şi CO~ijtiiotei
etice compatibile cu starea actuala. a omenirii, emite exigen1e şi impune
c.Jirective pe care le crede psihologiceşte corespunzatoare individului.
Eroare! "Chiar la omul pretim normal, dominarea sinelui de cltre eu
nu poate dep~i anumite limite. A cere mai mult imeaJilJII a-i provoca
subiectului o opoziţie sau o nevrozA sau a-1 face nefericit." (ibidem, p. 362)
Şi anmci se pune întrebarea, actuali în 1930, dar cu atît mai actuali în
lilele noastre : "Va pmea progresul civitiza,iei, şi in ce masuri anume,
s~ domine perturblrile aduse vietii în comun de pulsiunile umane de
agresiune şi autodisuugere? ". "Oamenii de azi - continui Freud - au
impim atît de departe dominarea foflelor narurii, încît, cu ajutorul lor,
le-a devenil uşor si se extermine reciproc pinA la cel din urml. Ei o ştiu
bine şi aceasta este ceea ce explici o buni parte din neliniştea lor actuali,
c.lin nefericirea şi angoasa lor." Deşi e de aşteptat, cum se exprimi
ginditorul in termeni alegorici, ca "puterea cosmicl" a Eros-ului si
raei un efort spre a se impotrivi lui Thanatos, soarta Maă.liei e incertl.
Pronosticul rtmine de aceea rezemt: .,Cine ar putea ... sa prevadl
~eznodlmîntul?" (ibidem, p. 364).
~.:ivilizate",
Conceptul psihanalitic de .interpretare"
Contribuliile remarcabile aduse de Freud in cucerirea pentru ştiint~ a
întimului, enigmaticului şi controversarului domeniu al inconştienrului
se sprijini pe utilizarea unei tebnici specifice de cercetare, denumite cu
termenul, deja supradeterminat, de "interpretare". Conceptul a fost
pentru prima dată folosit de creatorul psihanalizei in lucrarea sa c.lin
308
INTERPRETARE SI RAŢIONALITATE
1900, Troumdeuumg, insa. intr-un sens cu totul diferit de cel consacrat
de hermeneutica.. Deosebirea e capitall şi se cuvine s-o precizăm.
La prima. vedere, hermeneutica tradicională se întîlneşte cu psihanaliza in unnJ.rirea aceluiaşi scop : descoperirea serumlui ascuns, în
speti, recuperarea conJinutului latent ce subzisrJ. indărlltul continutului
manifest. Deosebirile majore decurg din "obiectul" investigării. Hermeneutica se situeazA in zona de veghe a conştiin(ei şi a raJionalirJ.)ii; ea
se concenlreaz! asupra manifesrJ.rilor voluntare, intenţ;ionale, ale wrbirii
şi
scrierii, asupra produqiei de discursuri
şi
texte (luind termenul in
accep1ia sa scripticl, cea mai ri.spîndit1). În schimb, psihanaliza se oc:upll
de zonele tenebroase ale sufletului, de manifeslârile
inconştienrului,
ieşite de sub orice control rational : problema ei este sa. clarifice şi si
explice acele fonne de descarcare a energiei psihice (pulsiuni, obsesii,
dorin'e refulate, nevroze etc.) care ii motivează subiectului, ra.ra. sâ-şi
dea seama, judeca.U şi conduite, iar in cazurile patologice ii provoacl
suferinJe şi boal~.
Spre a-şi atinge obiectivul, henneneutica se serveşte de metode,
care, in esen1ă. au în vedere - aşa cum Schleiennacher a ad.tat ind
acum 170 de ani -doua d.ireqii principale, una de tip exegetic (analiză
filologic~. istorica-literara.. retorica.. dar şi "comprehensiva." în felul
lui Gadamer. ori impresionista., în felul lui G. Câlinescu), alta de tip
psihologic (prin identificare şi .,transrer empatie", cum procedează
Georges Poulet, ori prin conjecturi asuprd inlen)iilor autorului, cwn a
teoretizat E.T. Hirsch). Mai recent s-au adăugat şi alte tehnici, dintre
care unele foarte prolifice, ca de c~mplu cele utilizate de diversele
şcoli aJe "recept1rii", de la Hans Robert Jauss la Stanley Fish.
Psihanaliza recurge la cu totul alte procedee. Cel dintii, folosit de
Freud însuşi în Traumdeutung, nu are nimic comun cu o el(egezJ crilicA.
O deosebire esenJiata. consta. in faptul ca. autorul îşi construieşte 1eoria
obiectului pornind de la experienJa clinici şi observarea propriilor vise.
Marele numa.r de cazuri analizate (223 de vise ! ) îi servesc sA fonnuleze
şi sa. verifice ipoteza ca. visul constiruie manifestarea deturnatA a unei
dorinJe inconştiente, ceea ce scoate din joc explicaJiilc de tip .,cheia
viselor", care se bazeazl pe simboluri tipice, avind aceleaşi semnifica1ii
pentru toata. lumea.
O alti diferenJA notabilă rezida. în caracterul "ştiinJific" al interprelării. În contrast cu criticul literar, Freud nu-şi propune sa. facA lizibil un
O ~IINŢĂ A INCON~IENTULUI
)09
sens obscur (deşi intră şi lucrul acesta in agenda sa), nici sl evalueze
obiectul (incercind sl-i demomtreze superioritatea estetică); scopul
slu este să explice .,cauza" viselor, prin scoaterea la iveală a con(inutu.lui
latent, obligat sli se degbizeze din rntiuni defensive. Şi cum explica(ia
d.utată e condi(ionată de punerea în lumini a unor mecanisme psihice
nelămurite pe deplin, a căror confinnare şi detalîere se slivirşeşte in
timp, prin aproximllri succesive, Freud simte nevoia sa:-şi completeze
mereu textul cărţii. Cu fiecare nouă ediţie, el se străduieşte ~ aducă
îmbunJtl(iri, şi nu atît in ameliorarea relatlrii narative, cît in dezvlluirea
şi precizarea unor aspecte trecute cu vederea. Astfel este de semnalat în
mod special capitolul introdus in 1914, care atribuie în interpretarea
viselor un rol auxiliar şi "simbolurilor tipice", repenoriate şi impersonale, apaJlinind popularelor ,.chei" ale viselor. .,Nu poate fi vorbascrie Freud - pentru motive linînd de critica ştiinlifica. ~ ne lăsăm in
voia capriciilor interpretului, cum a tlcut-o Antichitatea ... lata de ce
sîntem datori sll combi~ doua tehnici : ne vom baza pe asocia)iile de
idei ale celui ce visează, adllugînd însl la ceea ce lipseşte cunoaşterea
simbolurilor pe care o posed! inlerprelul." (Roudinesco, p. 515)
Al doilea tip de interpretare psihanalitica, absolut specific, este cel
angajat in scopuri ternpeutice, în tratamentul unor afec)iuni nervoase
(nevroze, obsesii, isterie, paranoia etc.). În acest caz, interpretarea nu
se mai fondeazJ pe lucrarea unui subiect de sine statator, ca în henneneutica, ci pe cooperarea dintre subiect (pacient) şi interpret (analist).
Trnvaliul propriu-zis interpretativ il asumi, flra sa bage de seamă, chiar
subiectul; analistului îi revine mai ales rolul unui regizor discret, care
induce o s[3re de incredere şi de securitate, astfel incit sa pennita
subiectului ~ se confeseze fara stinjeneala şi reticente.
Fiindcă- şi în aceas[3 consta marea noutate adusa de Freud- miezul
interpretării psihanalitice rezida. in provocarea subiectului de a spune
"tot ce-i trece prin minte" in legatură cu visul, obsesia, nevroza etc.
care fac obiectul investiga)iei. Aceasta ,.lasare în voia asocia(iilor libere,
cu pâstrarea ferm.a. a reprezentarii iniţiale" (incidentul originar, de naturi
inconştient!) (Freud, b, p. 127), sejustifid prin faptul ca orice frîntura
de gind care ne traverseazA conştiin1a nu e un pur hazard, ci rezultan[3
unei detenninări. chiar daca invizibile. Daca "prima amintire" a evenimentului traumatic nu constituie ,.cheia" problemei, ea nu este totuşi
fara legatura cu soluţia. Chestiunea e doar ca subiectului sa i se
IlO
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
favorizeze exprimarea absolut libera., făra. nicio constringere, in aşa fel
incit, pe parcursul (de obicei) al mai multor şedinte, să se adune un
material consistent, cu ajutorul cllruia să se poata. ajunge la intelegerea
a ceea ce sta. probabil la radllcina turbulentei psihice respective.
Glsirea cauzei, deci a sensului ascuns, este un proces laborios şi
dificil. Pe de o parte, fiindd nu e deloc uşor ca subiectul 53-şi înFrînga:
inhibi)iile şi să vorbească absolut liber, făra. autocenzurii. Pe de alta.
parte, pe măsura ce se conhlrează dorin)a refulata., cel mai adesea
surprinz!toare şi nu o dală scandaload (de exemplu complexul lui
Oedip), pacientii îşi improvizea:d sisteme defensive, de care se agata. cu
disperare. Problema nu este atît ca. "nu sesizeaza.", cit că .,nu acceptă"
revelatiile treptate ale travaliului analitic (fiindcă le contraria:d educa1ia
primită, convingerile religioase, îndeosebi poate imaginea despre s~ etc.).
Un rol importanl in învingerea rezisten1elor il joacă opera1iile de
.,lrarufer" : ele componJ. deplasarea investitiilor afective de la ceea ce într-o primJ. fa.7J - ii repugnă subiectului (spre exemplu sexualitatea
infantilll.) spre persoana analismlui însuşi, de care se întîmplă, pare-se
destul de frecvent, sa. se ataŞeze necondilionat. Pînă la un punct, dacă
e temperat, elanul acesta erotic poate inHuenta in sens pozitiv tratamentul.
Daca. însll. el dobîndeşte prea multa. importan1a:. atunci .,incetineşle
considerabil anamne7.a" şi tinde s!l se transfonne intr-o rezistentă suplimentara (care complica. situa)ia, prin refularea iubirii neinga:duile faţă de
analist, ceea ce. in clar. înseamn!l aparitia unei noi nevroze! ). Există
însă şi posibilitalea manifest.lrii neaşteptate a unui sentiment de ostilitate
(care anuleaz.l alitudinea de incredere in analist. indispemabila: curei).
În ambele cazuri, conlinuarea şi succesul tratamentului depind de
readucerea transferului la proporJii normale (Freud, b. p. 358-360).
Chiar şi din aceste notaţii swnare se desprinde marea respomabilitale
ce revine interpremlui-analist. El trebuie sa. asculte mai mult decit să
vorbeascl, sa. orienteze cu tact raporturile cu subiectul pentru a evita
(sau a diminua) fixatiile produse de transfer, ic sem pozitiv sau negativ,
să se abtină de a împărtăşi sugestii ori recomandari (care se pot lesne
conveni în tendinte proiective). 1 se cere indeosebi ca în operatia de
suprimare a refulllrii (sau refulllrilor), care echivaleaza. cu substituirea
inconştientului prin conştient, să facll. astfel încît rezultaiUI analizei sll.
nu parll. prefabricat, să se impună ca o rezultantă a unui travaliu realizat
in comun. Ludwig Bimwanger merge şi mai departe: el pretinde eli.
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUJ
lll
inlerpretarea ar consta "intr-o dezv1luire a sensului inconştient prinlr-o
mişcare de «du-te-vino• intre o comprehensiune sistematic-ra,ionall a
economiei şi a dinamicii pacientului şi o comprehensiune psihologic!
specifică a singularit.!plor inconşlieruului" (Dict. de la Psychan., p. 370).
De aceea, psihanalismlui nu-i este suficientă capacitatea abordlrii
ştiin,ifice şi sistematice, ii e necesar! în plus o aptitudine de articulare
nemijlocită la dimensiunea pulsionaU a existentei.
Potrivit fonnaţiei sale scientizante, Freud şi-a pus mereu problema
acurate,ei metodologice şi a controlului rezultatelor. El a avenizat în
repetate rinduri asupra primejdiilor ce pîndesc psihanaliza, datoritl
tendin,ei analistului de a se proiecta in materialul de observa,ie ori de
a trage concluzii pripite. În conditiile in care inconştientul nu poate fi
studiat decit indirect, pe cale empirica şi speculativă, există, fireşte, un
teren prielnic pentru derive şi exagerări. Uneori, în lipsa spiritului
critic, analistul poate c~.dea, pur şi simplu, in maladiile pacien,ilor sJi,
spre pildl într-o atitudine paranoic!, pe care Freud o descrie astfel in
Z.r Psychoparhologie des AlltJJgslebens (1904): .Pe cind omul normal
admite o categorie de acte accideruale care nu au nevoie de motivaţie,
categorie in care aşa.za. o parte din propriile sale manifestări psihice şi
acte ratate, paranoicul refuză orice element accidental in manifestările
psihice ale altuia. Tot ce observă la ceilalti este pentru el semnificativ,
deci susceptibil de interpretare". Nu mai putin nociv este aşa-numitul
"delir de interpretare", caracterizat prin "preponderenl3 unui motiv
persecutoriu şi a unui rationament monoideic care impinge subiectul sA
se avinte în construcjii halucinatorii" (Freud, b, p. 578).
Pretioase şi neaşteptate observatii asupra practicilor analitice a f1cut
Wittgenstein într-un manuscris publicat postum, de-abia în 1966. Comunitatea ştiinţifid a avut surpriza sA afle, cu acest prilej, că spiritul
hipercriticist şi problematizanl al autorului /nvestigafiilor filozofice s-a
numlrat printre cititorii atenti ai lui Freud. Dintre remarcile sale, o
re,in pe cea care vizea.zl rezultatul curei psihanalitice: "Rectitudinea
interpretării e în functie de criterii variate, de exemplu : a) ce spune sau
prezice analistul pe baza propriei sale experiente trecute; b) dtre ce
este condus pacientul prin asociaţiile sale libere (freier Einfalf). Ar fi
interesant şi important de a observa în general o coincidenta a acestor
două criterii. Ar fi însă suspect să pretindem (cum pare s-o fad Freud)
că ele trebuie si coincidă înLotdeauna" (Assoun, p. 88). Wiugcnslcin
)12
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
arrage atentia asupra rolului pe care-I joaca. limbajul în coruaituirea
.,efectului de asentiment". Şi afinnâ ind, malitios, că interpretarea
psihanalitica. fumizealJ totuşi, in esenta ei, nu atît "explicatii", cit
.,descrieri suplimentare" prin comparatii şi "grupâri de cazuri", avind
şi un caracter .,estetic", intrucit e preocupata. in mare măsuri de
adeziunea subiectului.
Voi incheia, oprindu-mă la un anicol al lui Freud din 1937. semnalat
in mod special de un comentator (Paui-Laurent Assoun), în care Mtrînul
savant, răspunzînd obiectiilor llcute, altfel cu deferentJ, de un anonim
(Assoun se intreaba: data. nu era cumva vorba chiar de Wittgenstein),
preconizează conceptul de "constructie", ca o specificare a celui de
"interpretare", în sensul de a o "motiva" mai credibil in ochii pacientului pe aceasta din unn.â. Procedînd astfel - speri Freud, cu umor -,
oponentul sâu anonim va putea sa. decida.: fie este de acord- şi atunci,
cu atit mai bine; fie nu este de acord - şi atunci va da totuşi dreptate,
în mod indirect, analistului, intrucit chiar şi "opozitia" sa e relevanta.;
ea induce in limbajul psihanalizei o acceplare deghizată ! Deşi grav
bolnav (mai avea un an de tr!il), Freud manifesra aceeaşi exceptionala.
vigoare intelecluala:, care 1-a carac1erizat intreaga via1a: (Assoun, p. 62).
AplicaJii psihanalitice la
literatură
Înrre psihanaliză şi literatura exist~ o rela(ie de complementaritate;
ambele se ocupa: de studiul psihicului omenesc, însă din unghiuri
diferite: cea dintii procedealJ ştiintific, voind sa ne arate cum stau
lucrurile, in exactitatea prezentei şi a dcsP.'işur!irii lnr; cea de-a doua
inventeaza ficliuni spre a pune in eviden1~ ce devin lucrurile, într-o
ordine a posibilului. Pe acest temei, nu e de mir.ue ~.::1. inc! din faza
constituirii, psihanaliza şi-a manifestat interesul faJ!I. de lilcr.t.tura., câreia
i-a cerut desigur nu obiecte de desfl.tare estetic!, ci exemple de vise,
nevroze sau fantasme, a c!ror elucidare sa:-i confirme ipotezele.
În 1907, ocupindu-se de romanul Gradiwz de W. Jcnscn, Freud
înceard s! clarifice ceea ce-i separi pe scriitori de analişti: "Modul
nostru de a lucra const! în observarea conştient! la ceilalli a proceselor
psihice care se abat de la nonna:, cu scopul de a le explica ~i de a enun1a
regulile fonnhii lor. Scriirorul, in ce-l priveşLe, procedează ahfel; el îşi
O fi'IINTĂ A INCONffiENTULUI
JlJ
aten)ia in propriu·i suflet asupra inconştienrului, druia ii pîndeşte
manifestările şi le imbrncâ intr--o expresie anistid, în loc să le reprime
printr·o critică lucid!. in chipul acesta, el îşi extrage din sine imuşi şi din
propria·i experient! ceea ce noi anăm de la al)ii : dror legi li se supune
activiratea inconştientului. Îns! el n·are nevoie să·şi formuleze aceste
legi, nici măcar n·are nevoie s! şi le reprezinte clar; pentru d minrea
~il le impliciteuJ, ele se g!sesc incarnate în creatie (Freud, a, p. 37).
E interesant ca. Jensen, invitat in cercul psihanalitic al lui Freud, la
dezbaterea romanului, a negat in termeni categoriei că la elaborarea
acesiUia ar fi jucat vreun rol teoriile psihanalitice şi s·a declarat surprim
llc interpretarea dall povestirii sale. Dar faptul că un autor contest!, cu
hunli·credintâ, eli ar fi avut intentiile pe care i le atribuie specialiştii,
raprul eli el nu e în stare sa.şj controleze fluxul imaginatiei creatoare nu
face decit sa confirme functionarea "oblid" (oblică pînă la perversitate ~)
a inconştienrului. Analiza Gradivei demonstrează, in orice caz, eli
psihanaliza, cel pu)in in versiunea fondatorului ei, nu·şi propune sa
favorizeze lecruri interpretati ve ale fic)iunii, cu scop critic ori estetic, ci
s! descopere felul cum se disimuleazJ in structurile operei pulsiunile şi
t..lorin)ele refulate ale autorului. Freud s·a men)inul fJră abateri, în lot
lungul carierei, pe pozitia de principiu d literatura - aşa cum scrisese
in 1909- este o "activitate ludicll, de lip arhaic şi narcisic", avînd
caliratea sa. ofere o "satisfactie compensatorie", dar, în acel~i timp, şi
o joacă subtilă a spirirului crealor, care trebuie valorizall prin ceea ce
are specific.
Starobinski citeuJ un text interesant, Dostoievski şi paricidul, unde
se disring in personalitatea marelui scriitor patru componente: poetul,
ncvrozatul, moralisrul, padtosul. .. Din nefericire. spune Freud, analisrul
c obligat sll depună annele în fata poelului." El poate insll studia cu
folos psihologia autorului. modalitatea in care aceasta se reflectll în
creatie. "Astfel de cercetllri arata. ce factori au suscitat·o şi ce materie
primă i·a fost impusă de destin. E o sarcină deosebit de atrăglitoare sa
studieze legile psihicului omenesc pe individualit!)i ieşite din comun."
(Siarobinski, p. 237) Aşadar, potrivit creatorului ei, psihanaliza dispune de
mijloacele necesare analizării complexelor, f~tratiilor. fantasmelor etc.,
ca simptome, descoperindu·le cauzele şi stabilindu·le incidenta asupra
creatiei. Ea nu are ins! competenlJ de a explica ,.geniul" scriitorului,
faprul d fruslratiile, complexele etc. produc indeobşle nevroze, dar in
tlirijează
)14
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
anumite cazuri, cind e vorba de mari scriitori, se află la originea unor
opere admirate universal. Ca ~i in privinJa, vulgatei marxiste, se poate
afirma eli aflarea a tot felul de detalii privind biografia autorului şi
ciitumstantele în care a lucrat ne edific~ asupra preliminariilor creatiei,
dar nu ne permite nici sll in1elegem mijloacele specifice prin care e
construită opera, nici d-i motivăm valoarea artistica..
Dar dacă psihobiografia, cu centrarea ei pe inconştientul autorului,
rămîne penlru critica lirerară de un interes mărginit, se pune intrebarea
dacă orientarea cerce~rii spre inCOI1$lientul textului însuşi n-ar putea
conduce la rezultate mai spectaculoase? R.3spunsul pare afirmativ, deşi,
din numeroasele tentative întreprinse in această directie, pu(ine s-au
dovedit realmenle fructuoase. Mă voi opri la un singur exemplu, cel al
lui Charles Mauron, ale cbui lucrări, L'inconscient dans l'auvre et la
vie de Racine (1957) şi, mai ales, Des mfraphores obsedantes au mythe
ptrsonnel (1962), au stîrnit oarecare vîlvă in anii '60. Meritul lor
rezidă in aceea d., pe de o parte, ele respectă, mai mult decit alle
aplicalii psihanalitice, specificitatea literari a tex.lelor, iar pe de al~
pane, că uzeazl. de o tehnică ingenioasă, cu un rol similar celui jucat de
.,asocialiile libere" folosile în tratamentul nevrozelor.
Totul incepe de la leclurn alenta. a lextului studiai. Cercetătorul nu ia
in considerare niciun clement al tradi)ici interpretative, operind pe cit
posibil mra. apriorisme, intr-o stare dclibernt ingenuă. Sarcina lui este
sa. re'ină configuratii le recurente (cuvinte, sintagme, tropi), care apar in
mai multe opere diferite ale aceluiaşi autor. Suprnpunerea unora peste
altele dă ~tere unor .,retele" care }es in t.:adrullor, în mod involuntar,
co~xiuni, sugerea.zJ raporturi şi preconill!aJ11tr1situri relevante, neobservate pîni anmci. Nu e vorba deci de o comparare a textelor, care ar
confrunta continururi conştiente şi ar implica subiectivitalea interpretului, ci de o suprapunere efectuati pe baza existentei clare a unor
similimdini nedutate şi în ordinea impusa. de lugit.:a apari}iei lor.
Tehnica e astfel "obiectivă" şi pare irefutabila.. in ultima. instantA, ea
duce la recuperarea a ceea ce Mauron numeşte, cu o sinlagmă destul de
ambigua.. "mitul personal" al autorului. (Spun "ambiguu" pentru că
expresia poate induce ideea "imaginii" pe care scriitorul vrea s-o
proiecteze despre sine sau, dimpotrivă, ideea "structurii inconştiente"
aflată la temelia operei. Cea de-a doua varian~ e evident cea creditatl de
Mauron.) "Aceastl structură psihică a scriitorului - afinnă Mauron- ii
O ŞTIINŢĂ A INCONŞTIENTULUI
determină pînă
lll
la un anumit punct opera. Pînă la ce punct? N-o ştim şi
uici n-o putem decide a priori ... E necesar să scrutâm fiecare opeii în
profunzime spre a putea cili, în transparent~. psihicul creatorului ei."
1Mauron, p. 19)
Partea vulnerabila a leoriei lui Mauron rezidă în faprul că suprapunerea
nu este şi nu poate fi un act impus exclusiv de prezenţa unor recurente
Icxluale. Criticul .şiie" dinainle ce vrea sa demonslreze, de pilda, că
l>on Juan este imoral; de aceea, el construieşte "re1elele asociative" în
_accaslă" perspectiva (deşi I~rurile psihologice ale personajului, luale
una cite una- cwn s-a observat de altfel-, spirit, inteligeniJ., mobilitate,
ana şi plăcerea seduc1iei, capacitatea duplicitară etc., nu trimit neapărat
la un caracler pervers) (Ravoux-Rallo, p. 4S). Dilema es1e că nu ne pulem
angaja în .suprapuneri. mra o ipoled prealabila, însă ipoleza prealabila
predetenninl, vrînd-nevrind, rezultatul anchetei. Este vechea poveste:
scoatem din sac exact ce tot noi am introdus acolo. Prin aplicarea
merodei sale, Mauron n-a relijit să fie mai ştiinlific decit alli cercetători ;
el n-a flcut decit sl1 producă o serie de interpretâri, mai mult sau mai
pu1in ingenioase, care s-au al!turat celor efectuate inainte ori după el,
cu ajuiorul altor metode. Ne-ar trebui o mare doza de iluzie ca slle
atribuim un coeficient superior de obiectivitate.
7. Fundamentul prereflexiv (Background)
Pentru a ne putea intelege unii cu altii, fiecare membru al comunirJ.(ii
posedA o serie de reguli, abilitati. cunoştin(e, unele explicite, cele mai
multe implicite, incorporate sau memorate şi intrate în reflex, pe c.are
practica rela(iilor interpersonale şi, in genere, participarea la viata
sociala le pun in evidentă şi în stare de functiune, ori de cîte ori e
nevoie. in ultimele decenii, ci(iw reprezenranti eminenti ai filozofiei
limbajului şi ai spatiului social au abordat studiul acestui "fundal", slab
sau deloc COD$lientizat, care se află însă la temelia capacitatii comprehensive şi comunica(ionale a oricarui subiect L-au denumit Background
(Searle), .lume traita" (Haberm.,) .• cunoaştere prerenexiva" (Taylor),
"habitus" (Bourdieu). Fltrlt a fi coincidente sau interşanjabile, aceste
concepte au in vedere teVii comun: anume identificarea unui ansamblu
de disponibilităti cognitive, corporalc, culiUrale etc. induse in fiecare
dintre noi de practica socialâ ... Fundalul" automatizeaza o serie de
comportamente des repetaLe, fixeaza al.laptările reuşite în cadrul a
diverse activitllli, tramformindu-le in stcrcotipuri. şi line în rezerv3
scheme orientative spre a fa.ce fală multiplelor provodri ale realitatii,
totalizînd astfel un anume know how corporal.
Luarea în considerare a .,Fundalului", ca suport. depozit, set de
capacitlli, presupune o ristumare fundamentala a felului de a-1 privi pe
om. Spre deosebire de epistemologia clasică (Descartes). restrînsă la
studiul individului ca agent monologic şi spaliu interior dezincarnat
(spirit), subiectul de care se ocupa modernitatea este socialmente constiruit. El cuprinde - cum arată Charles Taylor - şi "corpul", şi pe
"ceilalti". Nu mai e conceput, in primul rînd, ca "loc al reprezentărilor", ci ca o fiintă angajat.~. care actionează in şi asupra lumii.
FUNDAMENTUL PREREFLEXIV (BACKGROUND>
J17
E obligat sa-şi controleze vecinJ:tătile, sl-şi supravegheze imaginea de
sine şi s1 coopereze cu altii, în calilate de .,co-agent"'. Ta:ylor stăruie
asupra actelor "dialogice", efectuate în cuplu, de felul conversatiei,
dansului, tâierii buştenilor cu fer.lstr~ul etc. În aceste situa)ii, nu are
loc o simplă coordonare între parteneri, ci o acomodare, asumarea,
prin tatonări reciproce, a unui ritm comun, o armonizare progresiv~
a gesturilor, mi micii, initiativelor, foane greu, data. nu imposibil de
conceptualizat. Dacă am limila înţelegerea doar la cognitie şi reprelentări, ar li imposibil sll ne explidm ce se intîmpUl în cazurile
mentionate, mai ales el nu exista. nici reguli care sa ghideze comportamentele, nici no)iuni care sa le clarifice ... Fundalul" îşi manifestă
aici prezen\3 imperativ.!. "Departe de a fi Jocul proeminent al întelegerii - conchide Taylor - reprezenl.!lirile nu constituie decit nişte
insule in oceanul aprehensiunii practice şi ne formulate a lumii." (Taylor,
b, p. 579-580)
John Searle
defi~te
Background-ul (Fundalul) drept .un set de
capacitJJi nonintentionale sau preintentionale care abilitează stările (cu
functie) intentională" (Searle, c, p. 128). Într-o maniera concreta., mai
putin teoretizantă decîl a ginditorilor europeni, el insistă asupra faptului
că, sub raport pur literal, orice enunt e subdeterminat, de unde, în
principiu, posibilitatea mai multor interpretări, bazate pe îndeplinirea
.,conditiilor de adevăr" (in cazul convingerilor) şi a .,conditiilor de
satisfacere" (in cazul dorintelor). În aceste situatii, Background-ul este
cel care, potrivit locului şi momentului, furnizează contextul necesar
determinJ:rii sensului corect. Spre pildă, din punct de vedere literal, "a
deschide" înseamnă acelaşi lucru in expresiile "deschid fereastra".
"deschid seiful", "deschid şedinta". "Einstein a deschis o nouă epocii
in istoria ştiinţelor". Conditiile de adev.ir pe care le presupun propozitiile respective nu sînt definile prin continurul lor semantic, insa., cu
toate astea, noi ştim să distingem intre a deschide o fereastră (răsucind
minerul), un seif (uzind de un cifru), o
jedin~
(rostind o fonnuli
conventionaU), "o epoci" (în ştiintele fizice). La fel, deşi o fereastra.
poate li deschisa prin împingere, spargere, scoatere din titini etc., vom
alege de fiecare dată calea indicată de împrejurări. Faptul cii ne oprim
fără deliberare la solutia potrivită se datorează Fundalului, cunoaşlerîi
nearliculate a modului în care func,ioneaz.i lumea.
JIH
INTERPRETARE Şi
RAŢIONALITATE
in acelaşi chip, in propozi)iile .,tai cozonacul" . .,tai lemne", .,tai o
pirtie". "tai cărţile", verbul are o semnificatie unitară, dar .,conditiile
de adevăr" nu sînt precizate. însa. oricine ştie, in mlsura în care posed~
acelaşi Background, că un cozonac nu se "taie" cu toporul, lemnele cu
cutitul, d zăpada este "lăială" de schiori, iar "lăierea căr)ilor" nu este un
sacrilegiu, ci o metaforă folosită la poker, prin care se in~lege ofena f1cută
unui partener de a separa in dau! pachetul de c!r)i de joc spre a introduce
aleatoriul în distribuirea lui. Dar expresia: .. i-a t~iat nasul lui P"? Aici
verbul e utilizat indirect, spre a sugera eli cineva i-a dat o lec~ie unui
individ arogant, după cum in expresia .,nu-l taie capul" se fonnuleazJ.
o părere negativă despre intelectul cuiva. in ambele cazuri, avem a face
cu metafore gramaticalizate (catahreze); cind şi unde pot fi aplicate,
depinde de cunoştin)ele de "fundal".
O altă funqie a Background-ului este ci! furnizează abilităiile neresare
decodificllrii pertep)iilor (asimilez lucrurile pe care le vlld categoriilor
conceptuale de care dispun), ori in)elegerii secventelor de evenimente
condensate în expresii laconice, de tipuifromes (a merge la restaurant,
a da un interviu pentru angajare) şi .,scenarii" (a te clslltori, atacarea
diligen(ei), ori. în line, orientllrii dorinlelor şi credin)elor noastre prin
dispozitii motivationale etc. (Searle, c, p. 132-137).
Searle ridic! şi problema extrem de interesant~ a raporturilor dintre
Background şi incoll$1ient. El neagll ideea destul de răspîndiră, sustinulă,
intre al\ii. de Chomsky şi de Fodor, eli in comportamentele noastre de
tipul inv~tării gramaticii unei limbi naturale am utiliza o competent~
înnhcutl, insll plasati Ia un nivel inconştient. Trimiterea la inconştient
îi pare semiOlicianului american un mod expeditiv şi frivol de a rezolva
o dilemll încîlcită . .,De la Freud incoace am g:lsil folosilor şi convenabil
sa. vorbim cu ~urinl:l despre inconştient fJirll sll ne d~m osteneala de a
explica precis despre ce este vorba. Imaginea pe care o avem despre
slările mentale inconştiente e cJ ele ar li asemenea celor conştiente,
minus conştiinta. Dar ce înseamnă asta euct? N-am g!sit un ra.spuns
satisfJiclltor la aceaslă întrebare nici la Chomsky ori la Fodor, dar nici
chiar la Freud. Ca s-o spun fld menajamente, cred eli in cele mai multe
abordllri ale inconştientului de clllre şliinJele cognitive n-avem o idee
clara. despre ce discul!m." (ibidem, p. 128) Drept care, inlrucît ~tie eli
Background-ul este o struclur! cauza!! neuro-fiziologid a st~rilor
FUNDAMENTUL PREREFLEXIV (BACKGROUND)
J 19
mtcniionale, dar ignora. in ce fel are loc procesul determinativ, Searle
decide, ca bun pragmatist, să descrie varietatea tipurilor de func1ionare
,. Fundalului "la un nivel superior", in perspectiva efectelor produse,
lăr3 a ancheta .,dedesubt", aşa cwn am şi vb:ut în exemplele de mai sus.
El sugerea.zl totuşi, flră sa. intre în detalii, că in multe cazuri
at.:tîona.m ca şi cind ne-am confonna unor reguli, deşi in realitate sintem
ghidati de obişnuin1e sau deprinderi, care se automatizeazl prin experien)e repetate de nenumlrate ori. Punarea indivizilor in situatii recurente
are alura unui mecanism, fJra a fi "în sine un sistem de reguli" şi flră
a include .reprezentări" ale regulilor respective (ibidem, p. 146). În
alli termeni, Searle pledeazl "pentru adăugarea unui nou nivel la
C'lplicatia privind anumite tipuri de componament social", în afara
celor clasice, ale conştientului şi inconştientului ; ar fi vorba de un
nivel intermediar, pe care-I numeşte "diacronic", fiindc! se formeazl în
decursul vremii, dar care ar fi mai adecvat numit .,habitudinal", al
deprinderilor şi uzurilor incorporate.
Teoria ghid!rii dupa. reguli a lui Wiugenstein poate fi apropiată de
tezele lui Searle. ln esenlă, Wiugenstein deosebeşte regulile cu aspect
coercitiv ale matematicii de cele ale practicii sociale. Primele sint
univoce, independente de noi şi descrise in termeni de "mecanism
mental", cele din urml. ou dispun de standarde de corectitudine şi se
bazeazl pe conventii rezultate din exersarea îndelungată a aceloraşi
componamente. Spre exemplu, "o persoanl se ia dupl indicatiile unui
semnalizator nwnai dac! existi un mod obişnuit de a folosi semnalizatorul, un obicei" (Wiugenstein, c, p. 198). Şi asta intrucit "orice
semn prin el ÎDSU$i pare mon. Ce ii d! viaii 1 E viu prin folosinta.
Respiri oare viata în el? Sau uzul îi dă viata?" (ibidem, p. 432).
Regulile de care ne servim in viaLa social! au o natur! coleclivă,
bizuindu-se pe un acord implicit. Tra.nsfo1'11WC3.lor in deprinderi denota.
o adaptare la cerintele evolutiei : dac! am conştientiza in fiecaM clip!
gesturile ori ac)iunile pe care Le facem, am fi exasperali de m!run)işuri
şi incapabili de a ne concentra pe esen1ial. Memorarea actiunilor
familiare, de rutina.. îndeplinite în mod necesar şi repetat, duce la
schimbarea lor in habitudini, iar acestea, dup! cwn ştim, in situatii
normale (in care nu intervine nimic neprevăzut), func1ionează maşinal :
cind conduc automobilul şi execul o deplşire, nu m! mai gindesc lil
320
INTERPRETARE ŞI RATIONALITATE
schimbătorul de viteze, cind ma. a nu in compania
unor persoane aparţinînd unor categorii siluate ierarhic diferit, uzez
flrll. ezitare de registrul lingvistic adecvat (mai sus, egal, mai jos), cind
dau peste propozitii de tipul: "Pune-ti pofta-n cui", percep instanlaneu
condiJiile de adevăr implicate ş.a.m.d.
Dacă în cazul lui Searle conceptul de Background are o clarll.
conotatie semi01ică, el devine la Habennas polemic încllrcat sociologic.
Denumirea de .,lume trâitJ." pare a proveni de la Husserl, care o
introdusese în Criza ştiinlelor europene ca un soi de fundament refulat
al sensului, un contell.t prealabil, constituit din practica nalurală şi
experienta nemijlocită a fenomenalitiJii cotidiene. La Habennas, "lumea
lditJ." desemnează o cunoaştere nontematizatl, implicită şi nonreflexiva.
Ea este caracterizati de imediatitate, aspect totalizant (.,mă gasesc mereu
deja intr-o lume intersubiecliv impartlşitl", avînd un centru şi limite
poroase), de holism (deşi aparent transparenta, .,lumea tditl" pare
impenetrabil~ prin aglomerarea şi intrepatrunderea componentelor)
(Habennas, g, p. 93).
Conceptul de .. lume tditll" trimite la o cunoaştere intuitivă privind
felul de a stll.pini o simaţie dat li.. Funqionead ca un "sol", care
.. indiguieşte contingenţa cit mai aproape de experienta insllşi" şi inspira
un sentiment de certimdine, ca şi cum .,ar înălia un zid protector
impotriva surprizelor". Tocmai fiindca nu formeaza o .,cunoaştere"
veritabilă, dispune de siguranţa echilibristului pe sirma, care se mişd
dezinvoh şi făli teamll citi vreme nu e conştient de pericolul ce-l paşte.
Habermas insista el "lumea tditl" contine şi un .,depozit verbal
structurat de ipoteze de arierplan, reproduse sub forma unor tradi,ii
culturale." Gratie acestor disponibilitllti tinute in rezervă, participantii
la comunicare posedă divene opţiuni interpretati ve care le permit să nu
fie luaţi prin surprindere de ceea ce se intimpll . ..in practica comunicllrii
cotidiene - notează Habermas - nicio situatie nu este riguros necunoscuti." Iar subiectul, devenit agent sau actor, e deopotriv~ .,iniţiatorul"
unor actiuni de care e responsabil, fiind, în acelaşi timp, şi un .,produs"
al tradiliilor in care se inscrie (Habennas, f, p. 432-434).
O remari:::i. interesanti a lui Vattimo, cu care de altfel ne vom mai
întîlni in ah context, este ca, prin caracteristicile lui normative, conceptul de .. lume trll.itll." al lui Habermas e legat de trăsături istoric
modul de a opera cu
FUNDAMENTUL PREREFLEXIV (BACKGROUND)
321
definite ale societătii occidentale. Cu alte cuvinte, vorbind din inleriorul
unei tradi'ii precise, el ar construi o structur~ transcendentalll a oricărei
J'HlSibile .,lumi a vietii", extrapolind la nivelul unei universalităli metarizice ceea ce e doar regionaJ (Vattimo, b, p. 29).
Ultimul ginditor pe care-I evoc in problematica Fundalului este
Pierre Bourdieu. Nu nwnai ca. el relativizează notiunea de "regulă" (care
nu ne "constringe", doar ne "ghidează" -cum arâtase şi Wingenstein),
ci include "regularitătile fărll regulă" in sfera unei cunoaşteri implicite,
llenumite cu un cuvint ce a cîştigat în timp o mare notorietate: "habirus".
Utilizarea acestui concept îi îngăduie lui Bourdieu să se distanteze şi de
umanismul clasic, care-i considera pe indivizi subiecti independenti,
capabili să se autodetermine, dar şi de obiectivismul lui Uvi-Strauss,
care-i transformase in simple "epifenomene ale structurii". Contestînd
ambele extreme, deopotrivll mitice, habitus-ul ar trebui să inducă ideea
că individul poate fi conditionat şi, în acelaşi timp, să rămînă creator.
Cum? Datorită faptului că structurile mentale prin care este aprehendată
lumea socială constituie, in esentă, interiorizarea structurilor lumii
sociale înseşi. "Produs" al acesteia, devenit o "practică", un sens
încorporat, habitus-ul intre,ine cu realitatea ,.o veritabil! complicitate
ontologică, principiul unei cunoaşteri fărâ conştiin~. al unei intentionalităti flrâ intentie şi al unei stăpîniri practice a regularitătilor lumii, care
ne pennit să-i anticipam viitorul fără a a avea nevoie să-I postulăm ca
atare" (Bourdieu, a, p. 22).
Utilizarea termenului "habitus". ca instrumenl conceptual, permitind
atit explicarea reproductivă, ritualică, a unor comportamente, cît şi
inventarea de alternative, care modifica regula jocului, nu este o mişcare
de "hocus pocus"; ea pretinde cercetătorului o bună familiarizare cu
materia studiului şi un examen atent al circumstantelor. După cum ştim,
asimilarea unei limbi străine e, înainte de toate, o problemă de exercitiu
şi trăire in ambianta vorbilorilor nativi, mai degrabă decît una de
memorare a regulilor grama1icale. În unele cazuri, este desigur posibil
ca, plecînd de la sesizarea unor similitudini ori regularităti. sll existe
posibilitatea de a ajunge la teoria corespunzătoare, im.a: adesea drumul
e prea laborios şi prea putin rentabil spre a fi parcurs. Tocmai de aceea
clarificarea dialecticii dintre motivele explicite ale actiunii şi schemele
interiorizate, de origine subconştientă, prezintă un mare interes . ..Jar nu
l22
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
e lesne de pus in lumi~. "Conditiile generate de habitus - constata.
ironic Bourdieu - n-au frumoasa regularitate a conduitelor deduse
dimr-un principiu legislativ: habirus-ul este asociat cu nedesluşitul şi
vagul. Spontaneitatea productiv! care se manifestl în confruntarea
imprevizibilll cu situa'ii mereu reinnoite se confonneazJ. unei logici
practice, cea a vagului, a aproximativului, care-i defineşte raportul
obişnuit cu lumea." (Boutdieu, a. p. 96; Boltansk:i, p. !Sl-161)
8.
Condiţionarea socio-culturală
a
activităţilor
cognitive
Am vazut picl acum c~. in pofida unor preten)ii trufaşe şi idealiste,
modul nostru de a interpreta, departe de a fi autonom, se subordonează in realitate conditiei de finitudine şi istoricirate a subiectului.
Vrind-nevrînd, individul este aservit structurilor lui anticipative, pn:dispozitiilor, prejudedtilor, traditiilor, tuturor factorilor cuprinşi sub
conceptul de .,precomprehensiune", care-i îngrădesc gindirea şi i-o
colorea.z.! partizan. Psihanaliza adaugă acestui contencios constatl!rile
ci,lucide, dar amare, privind fluxul inCOil$tient al pulsiunilor şi extrema
!abilitate a controlului rational. Pentru a incheia acest tablou lamentabil
de destituire a spiritului din postura autocralicl!, de atorputemicie şi
transparent!, pe care o ocupa in aurora filozofiei moderne, la Descartes
şi Leibniz, rămîne s.l vorbesc de o alta. condilionare putemicll şi evidentll
a activita.tilor cognitive, cea socio-culturală.
Devenirea socială a individului
Spre deosebire de lumea animala:, in care puii devin rapid operationali
şi productivi, purtîndu-şi singuri de grijă şi cîştigîndu-şi hrana, puii de
om au nevoie de o lunga: perioadll de protectie şi educare ca sll ajungll
în faza adulta.. Mai intii familia, apoi şcoala contribuie decisiv la
fonnarea lor, in spiritul unui ideal, care variază desigur in functie de
epoci şi mentalit.liti, dar urrnJreşte pretutindeni un acelaşi scop : aducerea individului la numitorul comun al limbajului, valorilor, nonnelor,
simbolurilor societlltii in care trăieşte. Aceasta înseamnă constituirea
Repenoriului, a unui corpus de cunoştinte şi deprinderi, alclltuit dintr-o
INTERPRETARE $1
vulgată enciclopedică
RAŢIONALITATE
(de nivelul învă(ămimului elementar), o versiune
esen)ializată a tradi)iilor şi a credin~lor comunitare (religie, mituri,
tabu-uri, aşa-zisele "evidenJe"), un memento interiorizat al principalelor
reglementări ale convie(uirii colective (reguli de conduită fa~ă de autoritati, bătrîni, femei, străini etc., modalităti ale comunicării cu superiorii,
in[eriorii şi egalii ere.) (vezi şi P. Carnea, b, p. 86-90).
Tot acest proces de modelare a individului in lungul perioadei sale
de [ormare a [osr denwnir de Konrad l.orenz, şi dupa el de Edgar Morin,
cu tennenul expresiv de imprinting cultural. Influenl3 lui ar putea fi cu
greu supraevaluată. Unul dintre cercetătorii care au aprofundat problema
(1. Mebler) se exprima asr[el : .Imprinring-ul cultural se inscrie cerebral
din prima copilarie prin stabilizarea selectiva a sinapselor, iar aceste
inscriptii vor marca ireversibil spiritul individului in modul s~u de a
cun~re şi de a ac)iona" (apud Morin, b, p. 26). Amprenta indelebila
a celor dintîi experienJe e de o imponanJI primordiall, adesea decisiva
în fonnarea viitorului adult.
Odatl cu intrarea in adolescenJI, cu multiplicarea experien~lor de
viaJI, progresele în dezvoltarea personalitl)ii, eventuala intrare în cîmpul
muncii sau în invăJ:4mintul superior, deschiderea spre sistemele de
valori şi norme cu can: se inlilneşte in cimpul social, subiectul îşi
consolideazJ statutul de membru al colectivit:4)ii, cu un coeficienl mai
puternic sau mai slab de integrare. lmprinting-ul Iimîne - se în~lege -,
dar pe el se grereaza. influen)e diverse, contradictorii - şi nu atît
influen)e, cit reactii asimilatorii, intrucit subiectul este angajat într-o
bătllie adaptati vă, pe can: o duce in p:mc instinctiv. impins de pulsiuni
şi dorin)e, in pane conştient, motivat de nevoia autoafinnării şi a
cîşliglrii unui "statut" identitar.
În societă)ile moderne, diferen)iate, cu un ritm accelerat de dezvoltare, unde divorţul intre generatii devine uneori dramatic, el tinde,
de la un moment dat, s1 evadeze sau mi'lcar s~ ia dislant!i în raport cu
"grupul de apartenen)ă", incercind si se afilieze unui ftgrup de rererinJ.I", care are in ochii săi man:le avantaj de a fi ales. nu impus. De
grupul de n:ferinti'l. deşi adesea extrem de labil, supus schimbi'lrilor,
uneori şi capriciilor celui ce-l domina, il leagă idei comune, preferin'e
de gust şi proximitale de convie,uire, precwn şi pUiinta comunicării
directe, înlr-un limbaj specific, flră a pli'lli lribul convenientelor.
CONDI]lONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
32~
Solidaritatea este întărîta. de relativa opozitie [a(ă de alte grupuri şi, in
~cnere, de suspiciunea falâ de lumea adullilor. În acelaşi Iimp, prin
l'Xtinderea interac,iunilor in cimpul .,cotidianului comun". al profesiunii,
loisir-ului şi culturii de masJ., prin "cooperarea connictuală reglată"
tBourdieu) cu membrii propriului grup, subiectul îşi conştientizează
.staturul" şi înva&a. sJ. se descurce in "rolurile" ce-i sint repanizate ori
pc care şi le asumă volumar.
Opresc aici aceasta. schi~! sumara care a unnllrit să reaminteasca în
~.:e fel societatea se autoproduce, socializiodu-i pe cei ce o compuc.
Procesul incepe din anii fragezi ai copilăriei, desf}şurindu-se in inierdc(iun.i complexe, pe fundalul unui context in pennanentlt evolutie. Aş
vrea acum sJ. stărui asupra citorva din principalii factori sub influenta
c~rora membrii societatii îşi construiesc şi-şi actualizeaza sistemul
propriu de credinte şi valori. Am vorbit mai sus de imprinting-ul
cullural, de mu!Iipliciiaiea inieraqiunilor inier- şi exiragrupale, de
solidaritălile impuse ori asumate. Coborînd la un palier mai concret, aş
vrea să fac mai clare modalilăple prin care, la nivelul .coiidianului
comun", oamenii parvin să se orienteze, slt-şi determine aliantele şi
adversilălile in planul ideilor, să-şi croiască drum prin mullimea confuză
şi coniradiciorie a infonnapilor, CWlOŞtiRjelor, punclelor de vedere care-i
solicilă. În ce mAsurA sini ei liberi? In ce măsuri sini determinali? Nu
voi deschide o discupe filozofică, ci voi incerca, servindu-mă de achizilii
recenie ale sociologiei şi psihologiei sociale, să schi1ez cum se petrec in
praciică lucrurile.
Mă voi ocupa in cele ce unneazl! de credin1e şi reprezentări sociale,
două dintre piesele majore ale echipamenlului nostru cognitiv. Dar şi de
rolul ideologiei, ca instrument de investire şi manipulare a cugetelor.
1nten1ia mea nu este de a scrie un capitol de psihologie socială, ci de a
~:ontinua ancheta asupra modalita.lilor şi limitelor în care ideile şi
interpretările noastre sînt influen)ate ori conditionate de factori interiori
şi exteriori organismului uman. in acest sens, atit .,credinta", cît şi
.. reprezentarea socială" sint notiuni-cheie intrucit fac legărura, la un
nivel accesibil, cu dispoziliile înnăscute, intrările de informatie şi
activită)ile rezultate (acte de vorbire, discuBuri, aqiuni).
INTERPRETARE $1 RA ŢIONAUTATE
326
Credinjele
Teoria
dispoziţionald
a credinfelor
Nimic nu este mai comun decît fenomenul pe care-I numim "credinll"
şi totuşi cite ambiguită\i ~i intrebllri neclarificate ne intimpină cînd îl
aducem în lumina unui examen critic! În faimosul sliu Tratat aJupra
naturii umane, David Hume atribuia credinta mai mult pllilii senzitive
decit celei intelectuale a spiritului nostru : .,Mlinurisesc că nu pot sa
explic perfect acest sentiment, acest mod de a concepe. Putem utiliza
cuvinte care exprimă ceva apropiat Dar veritabilul sau nume, numele
potrivit, este credinţa. Oricine în\elege acestlennen in viala curent~. În
filozofie nu putem face nimic mai mult decit sJ afirmăm că spiritul
..simte• ceva care distinge ideile de judecata născocirilor imagina\iei.
Tocmai aceasla le dlruieşle mai multă fort! şi in/luentă, le fiice să apară de
mai mare Unportan\! şi le constituie in principii directoare ale IUturor
ac1iwlilor noaslre" (llwne, p. 173-174). Psihologul francez l'.!scal Engel,
căruia i se datorează una dintre cele mai recente sinteze asupra subiectului,
observa şi el, de curind: .. Nu avem indi o idee foarte limpede asupra
locului pe care aceastll oo1iune ar trebui sll-1 ocupe în domeniul filozofic,
în pofida (şi, flhi îndoiai~. din cauza) ubicuil~lii sale" (Engel, a, p. 10).
Cercet!torii actuali cad de acord c:l noJiunea de credinţă desemneW
atit atitudinea subieclului care crede (factorul mental), cit şi, deopotrivll,
continutul sau obiectul credin)ei (factorul propoziJional). Ea se deosebeşte de "cunoştinţă" prin doulllrtlsaluri esenJiale. in primul rînd, nu
consemneaza. cenitudini (atestate experimental, practic sau demonstrativ),
ci se ocupll cu lucruri îndoielnice, sub raport obîec1îv. La intrebarea:
"Cind pleacă rapidul de Cluj?", dad. mi se raspunde inechivoc: "La
orele 9 a.m.", conchid cii mi se 1ransmite o informa1ie exactll, dad. mi
se răspunde: "Cred că la orele 9", deduc d. locutorul nu e "sigur",
că-mi dll o "plrere", admi)înd implicit că ar fi posibil să se înşele ("A
crede" insea.mna.- cum vom vedea- şi "a fi convins", dar şi .,a fi de
pllrere, ai se parea"). Deşi persistă o incloialll, el îşi consideră aseiliunea
probabil! (de aceea o şi avanseW). Caracteristica credinJelor e "atitudinea", inducerea unui "asentiment" faJ! de presupusul "adevllr" al
con\inutului semantic, care poate varia între o "convingere" puternică
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
l27
şi
o "blnuiala" fragilă. Credinta nu e niciodată o enuntare propozitională neutri, ci o enun~re "cautionată" personal de locutor. Altfel
spus, ea nu este o simpla "opinie" sau o "infonna)ie", ci un "punct de
vedere~. care (in mai mare sau mai miel mlsurâ) ne angajeazA, de unde
şi relativa stînjeneal.!i cind se pune problema de a-l schimba. Credin~
imi pare a fi mai mult atitudinală decit enuntiativa, cwn inclina sâ
considere şi David Hume.
În al doilea rind, spre deosebire de cunoştinta:. credin~ implică o
"dispozitie spre actiune". De ce s-a sinucis Romeo? Fiindca o "credea"
pe Julieta moarta.. De ce ma aprovizionez de la magazinul Y? Fiindcă
am "credinta" ellivreazl mărfuri de calitate, la un pret rezonabil. Ce
părere au studentii despre decanul Facultatii? Unii ii aproba autoritarismul, al)ii i-l contest), dar se feresc s-o spuna.. Reiese cii credintele
pol fi false, sub raport obiectiv, deşi intovădşite de un sentiment
subiectiv de incredere absolut.il (cazul(): c3 ele pot fi plauzibile, atit sub
raport obiectiv, cit şi sub raport subiectiv (cazul li); cii ele sint diferite,
apropo de acelaşi obiect, fie el sint exprimate sau tacite (cazul III).
În sensul larg al cuvintului, credin\3 esre, aşadar, o stare mentala
presupunind asentimentul dat unei anumite reprezentări sau judecăti al
căror adevăr obiectiv nu e nici garantat, nici insotit de un sentiment
subiectiv de certitudine. Ar fi vorba de ceea ce numim în mod obişnuit
.,opinie", insii o opinie evaluată de locutorul însuşi în privin~a adevă­
rului ei. În functie de gradul de garantie obiectivă şi de incredere
subiectiva, Pascal Engel a propus unnatoarea clasificare utilă a credintelor
(Engel, a, p. 10-12):
1. Cind garantia obiectivă e slaba sau foarte slaba, in pofida subiectului
care crede cu putere contrarul - avem a face cu o opinie îndoielnică sau
falsa, de felul "prejudecăJii", "iluziei" ori "superstitiei" (credinta in
fenomene supranaturale ori magice, in fantome, vrajitorie etc.).
2. Cînd credintele sint susceptibile de a fi adevarate sau de a avea un
anumit fundament obiectiv ori se afla in curs de verificare - ne găsim
in fata unor "bănuieli", "prezwntii", "ipoteze", "supozitii", "estimări",
"conjecturi".
3. Cind credintele se bazează pe un puternic sentiment subiectiv de
certitudine. fl.d insA a dispune de o acoperire obiectiva solidă- întimpin:lm
.,convingeri", "dogme", "afinnatii doctrinare".
32!1
INTERPRETARE
ŞI RAŢIONALITATE
in cazurile in can:: credinţa se dispemea.ză de existenta oricăror dale sau
garanţii obiective, deci depăşeşte pragul opiniei, dar presupune un sentiment
inebranlabil de cenitudine interioara - avem a face cu o credinta. de tip
religios (/01). Credin,ele religioase (şi, in unele cazuri, aser1iunile
ideologice) nu se supun regulilor obişnuite de validare: un credincios
necondiţional n-are nevoie de probe şi nu se lasa tulburat de contradictia
in care intr3 cind este confruntat cu un adevar empiric ostil ; el crede cu
rarie, împotriva oricarei evidente. reclamindu-se de la un domeniu
incompatibil cu rationalitarea şi logica profana (Crrdo quia absurdum).
O a doua definitie, mai îngusta., dar mai tehnicJ a credin)elor,
rezulla din exploatarea dimensiunii ei .,dispozi1ionale", de care am
amintit mai sus. Psihologia populara. a inlrevllzut de mull ea., asemenea
dorinlelor, credintele sîni la originea a numeroase componamenle, fie
ele verbale, fie propriu-zis actionale. Charles Sanders Peirce se numari
printre cei dinlii modemi care au pus punctul pe i : credinţa nu ne face
sa aclionâm nemijlocit - spunea el -, e însa o dispozi1ie care dirijează
ac1iunea, o incila)ie, asem!natoare iritaliei nervoase pe care organismul
tinde s-o elimine prin acte reflexe (Peirce, b, 5.373). Funqionaliştii
(Putnam. Fodor. Denneu) au preluat teoria, staruind asupra faptului c~
o .,credin1a este o stare mentala care serveşle de tranzilie, mijlocind
dorinle şi alte stari mentale între intrarile de informa1ie (de exemplu,
percepJii) şi ieşirile comportamentale (de exemplu, aqiuni sau enunllci)"
(Engel, a, p. 30). Potrivit acestei eoncep(ii, crediniele sint sustrase controlului voluntar şi nu sini necesarmente conştiente, deşi ar putea să fie.
Cum se formeaza. credinlele? Unele, cele mai purernice şi mai
rezistente, legate de primele impresii ale copilariei, sînt instinctive,
asimilate pasiv. Altele provin din conlacte directe cu ambienrul, pe caJe
perceptiva, cele mai multe au la baU inferen1e. in acest ultim caz, e
clar ca ele se formeaza., în pane mllcar, şi pe cale conştientă. Exista.
cercetatori care speculeaza că o serie de credin1e sint înnăscute, universale şi fixe, intulcate naturii umane în cursul evolu)iei. Ele ar aparţine
"fondului comun" al omenirii. Richard Dawkins a emis, in acest sens.
ipoteza că, asemenea genelor, responsabile de transmiterea însuşirilor
ereditare, ar exista nişte entităli numite "meme", cu fuoqiunea de a
asigura transmiterea unor "trucuri utile", de ordin cultural, necesare
supravietuirii speciei (ibidem, p. 97-98).
CONDIŢIONAREA SOCIO·CULTURALĂ ...
120
În genere, ca fonne .,dispozi~ionale" şi nonreflexive, credin,ele sint
rezis1en1e ; ele nu cedea?J. lesne solicitărilor de schimbare ; Iransfonnate
in habitudini, joacă un rol important în dirijarea vieJii noastre. Coeficientul lor de inef\ie e amplificat de caracterul holist, de faptul c~ nu e
posibil~ izolarea unei cn:din(e de celelalte, nici de reJeaua legilturilor
epistemice şi conceptuale in care se integrează. Dar daca. nu putem
.. impune" modificări decit cu multă trudă, avem insii capacilatea de a
controla credinJele şi de a extrage din ele reguli de aqiune. Din păcate,
n-o facem totdeauna raJional, aşa cum a subliniat Peirce, intr-un articol
din 1878, intitulat "Fixarea convingerii". (Optiunea traduc!torului român,
De1ia Marga, de a-1 reda pe belief prin .,convingere". şi nu prin
.,credinta" imi pare aici justificati~; traducerea prin croyance a lui
Joseph Chenu în Textes anticartfsiens, Aubier. 1984, nu satisface spiritul
originalului.) Mă voi opri acum asupra acestui text deosebit de incitant.
Fixarea convingerilor dup/J Peirce
Problema pe care şi-o pune mintea fertilll a pionierului semioticii este în
ce fel se pot .,fixa" convingerile, intrucit oamenii resimt spontan un
sentiment de neplăcere şi de nemul(Umire ori de cile ori sint stăpiniJi de
indoiala.. Dorinp lor de certitudine e satis11cută prin adoptarea de
opinii considerate drept .,adevllrate". Însă - cum observa Peirce - .,de
fapl, pe oricare din convingerile noastre o consideram adev~rată şi a
spune aceasla este, fireşte, o simpli tautologie" (Peirce, b, 5.375). În
realitate, faptul că sintem convinşi de un anumit lucru nu-i garantează
ciruşi de puţin valabilitatea. Una este să crezi, sa fii sigur de ceea ce
gîndeşti sau afinni şi cu torul alta sâ ai dreptale. Credin1ele noastre sint
poluate chiar de la sursă. Caci parerile şi ideile pe care le avem se
bazează fie pe infonnatii perceptuale, fie pe reprezentări directe ori
imprumutate. însa. experienp cea mai obişnuitâ demonstrea?J. eli. atît
organele de simJ, cît şi inferenJele implicate in structura reprezentărilor
ne pot înşela. În plus, consensul celorlalJi, socotit drept una din cele
mai importante instanJe de va.Jidare, e posibil sâ se dovedească el însuşi
iluzoriu (cum o aratll. dezvollarea continuă a ştiinJei, care înlocuieşte
explicaţiile naive şi false date unor fenomene prin noi explicatii, cu un
grad mai inalt de adecvare).
JJO
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Peirce descrie patru aşa-zise .,metode" de fixare a convingerilor.
Prima metodă, a "tenacită\ii", constă in a cânta răspunsul unei întrebări
în ceea ce ne place sa. credem, refuzînd firi ezitare ceea ce ne contrariazJ,
indiferent de argumente ori de fapte. Această atitudine de subiectivism
incllplltinat şi contraproductiv e asemuită de Peirce cu comportamenN.I
suupllui in fala unei amenintlri: .,Cind stru1u1 îşi îngroap1 capul in
nisip la apropierea pericolului, se prea poate eli adoptă calea cea mai
fericită. El ascunde pericolul pentru a spune apoi calm eli nu există
niciun pericol; iar dacA este absolut convins cJ nu există niciunul, de
ce şi-ar mai ridica privirea să vadă'" (ibidem, 5.377). Adeptul .tenacită'ii" opereazJ cu rennilate, regula sa de joc fiind simplA şi clar!. În
cazul in care s-ar inlimpla sa. aibă succes - notează ironic Peirce - "nu
va.d ce ar fi de spus împotriva felului său de a proceda. A obiecta cJ
metoda este iralională ar fi o impeninentă egoistă", de vreme ce, la
unna unnei, "oricine are dreptul să gîndească aşa cum îi place" - şi,
putem adluga, impotriva succesului orice argument devine volatil.
Metoda "autoritătii" se bazeazJ pe men1inerea prin constringere a
ortodoxiei ideilor. Ea a fost şi este folosită de regimurile tiranice. Dacă
nu se poate ajunge la o completă unifonnitate pe nicio ahă cale - scrie
Peirce, cu ironie-. atunci masacrarea tuturor celor care gîndesc altfel ar
fi şi este un mijloc foarte eficace de a im1.dacina o anumilă opinie într-o
laii. Exista. insa. şi procedllri mai blînde, utilizate in societătile democratice, unde "libertatea cuvintului este protejată de fonnele grosolane
ale constringerii". Aici objinerea unifonnit~lii părerilor e posibila- după
Peirce, care anticipa cu uimitoare perspicacitme o practică extrem de rlspîndită în lumea contemporană -prin excn:itarea "terorii morale", de
către cei ce se simt indreplătiti să dicteze normele gindirii corecte şi ştiu să
profite de existenl3, in grad inalt, a "ipocrizici sociale" (ibidem, 5.379).
Metoda "apriorismului", utilizată de marii filozofi, de la Platon
pinl la Descanes şi apoi la Hegel, se bazead pe examenul rational şi
certetarea liberă. Ea este adesea generată de irnloiala treziră în unele
spirite, "dotate cu un instinct social mai larg", de spectacolul imensei
diversităti a credintelor existente printre oameni. De unde ideea acordârii de preponderentă inclinatii lor naturale intrucit. sub influenja lor şi
prin interacjiuni constante, oamenii ar putea reuşi să-şi dezvolte treptat
credin1e în annonie cu realitatea lucrurilor. Metafizica clasică ar constitui
exemplul cel mai ilustrativ al acestei metode, cu sigurantă mai inteligenlă
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ.
331
decit altele, însă avînd cusurul fundamental al orid.rei gîndiri restrînse
la specula,ie : faptul că propozitiile ei nu sint garantate, in sensul cii
ceea ce apare unuia drept adevlrat poale fi socotit de un altul faJs.
Apriorismul limitează cercetarea la ceea ce convine felului propriu de
a vedea lucrurile, .,gwtului" ori sensibilită)ii pentru anumite concepte
şi puncte de vedere; însă, oricit ar fi de subtil şi de rafinat, gusrul
personal rămîne failibil şi schimbător, fiind, in ultimă instantll, o
.,chestiune de modă ...
Dar daca. pinA şi metoda fondată pe ceea ce pare a priori în acord cu
raiiunea îşi demonstrează insuficienta. care poate fi metoda aptă să
conducă la rezultate valide - presupunind că exislă vreuna'! "Pentru a
ne potoli îndoielile este necesar sll se
găsească
o
metodă
prin care
convingerile noastre să poată fi detenninate nu de ceva uman, ci de o
pennanenta. exterioară - de ceva asupra caruia gindirea noastră nu are
nicio putere ... Trebuie să fie ceva care influen)eazJ sau ar putea influenp.
pe orice om. Şi deşi aceste influenle sint in mod necesar tot atir de diferite
precum conditiile individuale, cu toate acestea metoda trebuie d fie astrel
încît concluzia ultimă a oricărui om să fie aceeaşi sau să devinA
aceeaşi daca s·ar stărui suficient în investiga)ie" (Peirce, b, 5.383).
Numele acestei metode .,obiective" e lesne de ghicit: metoda .. ~tiin)ifica".
Argumentele care pledeaza. in favoarea ei sint de ordin epistemologie,
inruitiv şi pragmatic. În primul rind, ea postulează existenp. unei realită)i
independente de ideile noastre, ceea ce obligă la un pennanent efort de
adaptare, de corijare a ipotezelor şi speculaliilor lipsite de fundament.
Apoi, ea corespunde intuiţiei care se află la temelia metodelor de a fixa
convingerile, anume ca .,există ceva care poate controla adevărul unei
asertiuni". În fine, Peirce comtată că metoda ştiinlifică e verificabilă,
confinnată de practica şi se bucură de un uzaj universal ; el însuşi
declară a o fi folosit cu succes, Bră a fi avut motive de a o pune
vreodaL! la îndoială.
Deşi vocabularul lui Peirce este invechit, tennenul "metodă" incomod,
iar existenp. a "patru" metode nu este argumentată (de ce anume
patru?), meritul său indiscutabil e c~ pune clar in luminA mecanismul
inflexibil care stă la baza credintelor şi a agregării lor in habirudini. Un
mecanism paradoxal, fiindcă este, în acelaşi timp, iraJional prin indă·
rătnicia de a nu·şi pune niciodată la îndoială premisele şi ra)ional prin
rigoarea inferenielor concluzive. E aici vorba tocmai de caracteristici!
lll
INTERPRETARE
proprie a credintei, stare
ŞI RAŢIONAUTATE
menlal~.
care. prin
insllşi
denumirea sa,
trimite, pe de o pane. la opinie (enunt incidental, failibil, supus prin
natură fluctuatiilor) şi, pe de altă pane. la un asentiment tola), de mare
intensitate afectiv! (credinta.. in sensul religios de foi).
Credem ce voim ?
afectează domeniul credintelor. Una este cea a
raporturilor dintre vointli şi credintJj, altfel spus: putem crede in ceea
ce vrem sa. credem? A doua este cea a relatiilor dintre credinta: şi
asertare, altfel spus : putem crede în ceea ce cineva afinrJJ. d crede?
Abordînd prima chestiune, voi reveni pentru putin la cele spuse
anterior. Pe parcursul procesului de fonnare a conşriintei de sine, care
dureazl ani de zile şi este indisociabil legali de experienLa relatiilor
inLerpenonale, ne "trezlm" posedind numeroase, în fapt nenwnlrate
credinte. Ele donniteazl in laten,ele cugetului pîni a fi actualizaLe în
functie de o circumstanll sau alta. Cele mai multe le impWşim cu cei
care ne inconjoad, familie, grup de vîrstl, clasa. sociall etc. Altele
rlmin individualizate, reprezentind inscriptionJri ereditare ori ambientale,
convergînd in a ne diferen1ia mai mult ori mai putin de ceilalti. Aceste
credin,e, cele mai vechi. mai generale şi mai stabile, avind dd!cini
inconştiente şi tendinta de a se coagula in sistem, sînt sustrase .,de
regull" controlului voluntar.
Ce inseamnl .,de regull" '! Ca nu pot sl ml descotorosesc de o
credin~ şi nici sa.-mi inventez una. dup~ bunul-plac. Mai tehnic, în
lumina teoriei dispozi(ional-functionale, d nu depinde de voinl3 mea
sa.-mi retrag asentimentul dat unui anume con1inut propozitional, nici sa.
ader la un altul, strlin şi necunoscut mie. Desigur, ambele lucruri sint
posibile, dar ele reclarn.l timp şi argumente. Spre e:\emplu, nu e suficient
sl decid d "voi crede" în eJtisLenLa monstrului de la Loch Ness ori in
plopul care face pere ori intr-o societate de piatl unde 5crviciile nu sint
plltite ori într-O Românie flrl corup~i. pentru ca, efectiv. sl şi .,cred"
in toate astea.
O primă limitl care constringe spatiul credin1elor este marcată de
diferenta conturată şi consolidata, în anii fonnlrii culturale a individului, de frontiera, clar trasatli, intre ce e considerat real (deci obiectiv,
apaflinind lumii guvernate de legi şi regularită~i statistice, independente
DouJ mari probleme
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ..
JJJ
de conşiiinta noastră) şi ce este considerat fictiv (utopic, născocit, mitic,
asociat vislrii ori închipuirii). Oricui, flra s~-şi dea seama, i se inoculcaz~ credinte axate pe o vulgatJ. a cunoştintelor comune. Vrind-nevrind,
~ubiecrul ajunge s~ inJeleaga repede că atit zinele, cit şi caii inaripaJi şi
hrlini)i cu j~ratic, atit strigoii, cit şi vrajitoarele cu puteri malefice se
inscriu in alta niş~ ontologica decît cea rezervat! oamenilor obişnuiti
nri personajelor istorice. Desigur, grani)ele cunoaşterii fiind in perpetuA
schimbare, e evident ca în altJ. epoca oamenii de azi ar fi avut alte
credin,e. Înainte de Copemic, p~rerea că soarele se învîrteşte in jurul
pămîntului trebuie sJ fi fost absolut generalii, cu atît mai mult cu cit
corespundea impresiilor simtului comun şi se rezema pe interpretarea
unor texte sacre ; de aceea va fi dural şi atîta vreme pînă să se renunte
la ea şi si fie relegatJ. in rîndul credintelor false.
O a doua limita. de seleqie şi cenzurare a credin,elor o constituie
evidentele grupului şi ale mediului de viată. Ele constau in practici
culturale şi lingvistice, rudimente de morali, religie, trimileri la valorile
de patrimoniu, reprezentJ.ri sociale etc.. pe care le evocă intr-o fonnl
imperfect!, nu o datJ. conuadictorie, preceptistica proverbelor. Cercul
acestor evidente trebuie imaginat intr-o strucrura etajatJ.: largi şi
general! la baz.!i, selectiv! şi 101 mai diferentia!! pe mlsurl ce accedem la
colectivitJ.Ji din ce în ce mai inguste, mai omogene, dar şi mai specializate (natiune, clasl, confesiune, minoritate - etnicl sau culturală -,
grup de referinii, familie).
Aşadar, .de reguli" inseamnl el, in mod obişnui!, nu pol .decide"
sJ cred Impotriva credintelor devenite habiludini. care mă formeazl,
flcîndu-mJ si fiu ceea ce "sint"; mi-e greu, dacă nu imposibil sJ
accept idei sau pWKie de vedere care-mi sfideaza sistemul cunoştinJelor
(ceea ce sint deprins să admit drept .. real" ori cu putinlJ,), principiile
moralei curen1e sau evidentele comune. În alte privinte insii, unde
terenul de conuuversl nu atinge probleme de principiu ori unde nu este
in joc coerenta pe care incerc să mi-o impun ca persoană, lucrurile se
schimbă. Un exemplu instructiv, in acest sens, îl constituie rectific:trile
imaginii de sine. Astfel, s-a observat el autobiografiile multor celebritJ.ti
se îndepărtează adesea, in detalii, de litera documentelor: unele fapte
jenante ori dezagreabile pentru subiecti sini pur şi simplu eliminare,
altele, care .,dau bine", dar au cusurul cii sint pe de-a-ntregul inventare,
vin sit imbogă)easd povestirea vietii. Nu putem şli imă totdeauna dacJ
])4
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
autorii respectivi ajung realmente s3 ,.creadă" ceea ce îşi doresc (printr-un
fenomen de "fals! memorie") sau daca, mai plauzibil, nu fac decît sl
"relareze" noi versiuni convenabile asupra evenimentelor. deci, în termeni
cruzi, dacă nu "mint", pur şi simplu. Mai este nevoie să amintesc el
fenomenul e de mare generalitate, nefiind cîtuşi de pu,in un monopol al
oamenilor de seamll (in cazul cărora e doar mai lesne de studiat)'!
Avem cu to,ii rendinta de a profita de failibilitatea memoriei spre a ne
înfrumusep sau măcar spre a ne drege biografia. Decit ca aceasta
tendinta este la unii inconştient!, la al,ii, embrionara şi problematizatl,
la foarte mul)i, de-a dreptul sislemalicll şi cinică.
Voluniarismul în materie de credin)e constiruie aşadar, in pofida
scepticismului unor specialişti, o realilate de care trebuie tinut seama.
Aceasta implica.. în mod necesar, ca., în unele cazuri, asentimentul
prereflexiv acordat credintei se con.ştientizeaza.; pe traseul dintre ceea
ce ,.gîndesc" şi ceea ce ,.fac" (enunt sau actionez) pare sa. se interpună
astfel o instanJI deliberativa. ; rolul ei e s3 estimeze ,.cauza", s~-i judece
îndrepta.tirea. Aşa se explica. erodarea unor credinte ori schimbarea lor.
În fata unor probe incontestabile, de ordin faptic (unde deci nu mai
incape t~gada), a unor argumente convingltoare (de maxim~ probabilitate) sau a unui consem larg sustinut, oamenii rezonabili işi amendea.za.
plrerile. Nu ne intereseaza aici daca. din incapatinare, orgoliu sau
dificultate a intelegerii. ei o rac tacit ori se straduiesc s3 lase impresia
c~ nu cedea.za., ori daca procesul n:nun(llrii e ezitant şi uneori indelungat.
La unna unnei, nimeni nu accepta cu dragă inima să facă pasul înapoi.
Faprul esential este ca. sint, pînă la urrn11., dispuşi sa se angajeze onest in
tentativa laborioasă de renuntare la credintele dovedite ca inadecvate.
Exista., in schimb, multi semeni de-ili noştri care par a fi insensibili
la probe. Ei neag~ evidenJele cu seninatate şi persistă în a sustine
aberatii. Argumentele cele mai constringatoare pe plan logic rămîn Bră
efect. De fapt, nici nu-şi apăra puncrul de vedere, ci-I proclamă inflexibil, solemn, ridicind tonul, eventual agltindu-se de chitibuşuri, care,
după vorba lui Maiorescu, nu sînt ,.la chestie". Ei recuză, obtuz şi
indlrătnic, orice optiune ra(ionala, îşi bat pur şi simplu joc de regulile
negocierii civilizate, care presupun vointa de cooperare şi concesii
reciproce. În asemenea conditii, e clar că discutia însaşi devine zadarnic!.. Asemenea oameni cred (sau pretind a crede) efectiv ceea ce
doresc sa creada. Exemplul lor ilustreaza., de mai era nevoie, caracterul
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
m
"ubordonat al interpretlrii şi al judecăţii. C.lici, din nenorocire, nu
imcrpretarea şi judecara decid ce este mai bine de B.cut, ele se supun,
pur şi simplu, voinlei, dirijate de impulsuri incontrolabile, frustrări.
resentimente şi pasiuni.
Credem ce asertăm ?
Credinlele se exprim! prin asert,iuni sau actiuni, prin acte de vorbire
sau gesturi. Spre a le inJelege e nevoie sa le interpre~. iar pentru a le
interpreta trebuie si le punem în context. ÎJW. interpretarea - mai e
nevoie s-o spun în această cane, confruntată cu inextricabilele ei complit.:aiii? - nu este totdeauna o treabă uşoara. Dimpotriva.
Primul lucru frapant : leglltura dintre ceea ce credem şi ceea ce
spunem (ca si ne limitlm la domeniul limbajului) e adesea inlranzitiva.
Asertarea nu este o condilie necesar.! a credinlei (pot crede llrl si mi
e<prim), nici una suficientă (pot aserta flr.l. si cred). Aerul de votbire
poate fi disociat de actul mental.
Această disjunqie favorizeazl simularea, sub fonnele ei extrem de
variate, şi, desigur, minciuna. Modalilatile de a trişa sim nenumarate,
iar plasticitatea limbajului pennite toate incarnările. Locutorul are
posibilitatea să-şi ascundă adevllratele simlăminte şi idei, să se prefacă,
să-şi conditioneze acordul, să tin§ discursuri neacoperite de un crez
(aşa cum procedeazl curent politicienii) etc. Convivialitatea contemporana., condusll de principii hedoniste, preferi eufemizarea aspectelor
conflictuale in raporturile interpersonale şi tempereazJ uzul sincerită(ii.
Experienta arala că, asemenea vechilor ti rani. care-i omorau pe curierii
ce le aduceau veşti proaste, prietenul apropiat nu-ti va ierta că l-ai
avertizat de trlldarea iubitei ori de eşecul ultimului său roman.
Dacă, aşa cum am vazut. asert,iunea nu implica in mod necesar
credinţa, ar fi insii greşit să instaU.m o prâpastie între cei doi tenneni.
Eventualitatea mullor cazuri de nonconcordanţă nu exclude existenta
altora. mai numeroase încă, de tranzitivitate. Pascal Engel atrage atentia
că relatiile de conexitate fac posibile metodele de sugestie şi aUiosugestie
ori practicile sectelor. Bisericilor, partidelor care-şi obligll membrii sl
depun!jurlmînt ori si-şi declame credin13 cu voce tare (Engel, a, p. SS).
Ideea este ca. repetarea orală a ceea ce asumi drept credinţă exercită o
constringere asupra agentului (şi cu atît mai mult cu cît asertiunea are
INTERPRETARE ŞI
]]6
RAŢIONALITATE
loc in prezenta unor martori), astfel încît se reduce primejdia abjurll.rii
ori a schimbll.rii de baricadll.. Eficacitatea metodei nu e garantatâ sutll. la
sută, dar e suficientâ ca sll.-i justifice utilizarea pe scarll. mare.
Sondajele de opinie, atîl de obi~nuite in zilele noastre şi atît de
solicitate de politicieni şi marile finne, implic~ şi ele convingerea c!
intre ceea ce cred şi ceea ce spun oamenii exist! o corelatie pozitiv!.
Organizarorii anchetelor sint insll. conştienţi că aceasta nu poate fi
indusa, cu sorti de izbîndl!., decit cu anumite precauţii. Cea dintîi
conditie este de a opera cu "numere mari". deci de a lucra cu eşantionaje
reprezenrative suficient de largi, care sl!. duel!. la restrîngerea improbabilitâţilor inerente la nivel individual, flcînd audibilll. efectiv vocea
majoritltii. Cea de-a doua conditie - nici ea lesne de realizat - e de a
fonnula intrebl!.ri simple, clare ~i punctuale, care sl!. nu dea loc la
interpretll.ri şi sa nu sugereze ce aşteaptă anchetatorii. Mai rămîne ca
subiec'ii sa "poată" accede la con)inurul propriilor credinte puse in joc,
ceea ce nu e totdeauna garantat.
Încît, deşi este posibil sl!. nu aserthn ce credem sau sll. asertăm ce nu
credem sau sa. ne prefacem el!. asertllm ce credem ori ce nu credem,
intre asertare, asentiment şi credintl!. func)ioneazll totuşi o relatie de
adecvare. Ea fonneazl!. contelltul nonnalit~ţii şi se defineşte prin însuşirea pe care o numim ,.bunl-credintll".
CredinJele
şi
imerpretarea
Din punct de vedere teoretic, funcţia iruerpretl!.rii, ca expresie a rationalitl!.Jii, ar trebui sa. compone în raporturile ei cu credinţele trei tipuri
distincte de activirate: confinnativll. (sl!. le legitimeze), suspensivă (sa.
impunâ o pauzl de reflecţie, bunăoarll., sit evite o decizie, potrivit
primului impuls, intre alternative insuficient in!elese sau studiate) ori
infinnativit (sit stopeze punerea in act a unei credinJe, argumentindu-i
laturile vulnerabile sau nocive). În planul practicii. după cum experien(a
ne-o demonstreazl!. abundent, prevaleazl!. indeosebi rolul confinnativ al
interpretl!.rii.
Credintele bine inrl!.dl!.cinate, cele transfonnate in habitudini, care
fac corp comun cu individul, sint de regulll. greu de schimbat. În loc sl!. se
supunâ unei deliberări rationale, ele controleaza. demersul interpretativ,
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURAIĂ ...
hot~rîndu-i desfâşurarea şi
337
finalitatea. Astfel, constatâm că gelosul
r.:helmieşte tezaure de ingeniozitate spre a transfonna indicii oricit de
vo1gi şi de echivoce in probe de vinovll)ie; că aderentul convins al unei
ideologii e gata sA jure in numele ei, ignorind, pur şi simplu, faptele
l:are o dezminl şi tratindu-i drept infami pe cei ce indliznesc s-o critice;
r.:ă pinll. şi oameni de ştiinţă care, în principiu, prin formatie şi meserie,
ar trebui sA-şi infrîngll. orice prejudecata. ostilll. promovării adevărului
ajung pur şi simplu să nu mai "vadll." ceea ce-i contrazice. În toate
aceste cazuri, interpretarea se subordonează credinjelor : în locul unui
examen exigent al datelor obiective ale situa)iei, care d. ducă la o
solu)ie rationalll., interpretarea nu face decil sa justifice o pozitie preconceputl. Verdictul e pronun~t înainteajudecătii. La mijloc este violarea
conditiei înseşi de functionare a ratiunii: libertatea de a opta, flrl
constringere, penuu argwnentul cel mai bun.
Un rol important in accentuarea preponderentei credintelor asupra
felului nostru de a gindi il joacă in existen~ comună schemele clasificatorii şi stereotipurile. Cind, de pildll., cunoaştem o persoanl, avem
instinctiv tendin~ de a o incadra, potrivit trăs3rurilor ei aparente, intr-o
categorie, care trimite invariabil la un nomeoclator esentializat de
caractere tipice. Ştim cu totii sll. recunoaştem în societatea noastra, dupll.
aspectul fizic, îmbr~clminle, Iinull, frizur~. felul de a umbla, vocabular
şi accent etc., cum .,arată" un om de afaceri prosper, un tînăr "la
modă", o prostiruatll., un ţăran venit cu lreburi în capitala. din fundul
Moldovei, un poet cu capul in nori etc. Este evident că schemele şi
stereotipurile eons1iruie, dad mi se pennite expresia, anne cu doua.
tăişuri: pe de o pane, asigur! o codificare rapidll. a infonna~iilor despre
persoana în cauză, facilitînd astfel inferentele in directia aprofundll.rii
caracterului ori felului sll.u de a gindi ; pe de altll. parte însă, ele pot sll.
ne induca. în eroare, dar fiind că nimic nu garanteaza. că individul cu
care avem a face corespunde ,.tipului".
Cercetările de ,.cogni,ie socială" - cum le numesc americanii - au
demonstrat în mod convingător- scriu Louise F. Pendry, C. Neil Macrae
şi Miles Hewslone - că, .odai! stabilill apanenenia celuilalt la o categorie
sociall anume, datele stereotipe asociate acestei categorii ne pot deter·
mina raponamenlele intr-o m!surl ingrijo~toare" (Pendry el al., p. ISI).
Autorii mentionati dau, in acest sens, mai multe exemple, verificate
experimental, dintre care voi reproduce unul, absolut edificator. Unor
JJH
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
studenti albi li s-a prezentat inregistrarea video a unei altercatii, din ce
in ce mai încinse, intre doi inşi, un alb ~i un negru, sfîrşit~ prin lovirea
unuia de c~tre cel~lalt Cerindu-se unui grup de subieqi d. descrie ce
au v~zut, s-a constatat o diferenţă foarte semnificativ~ în relal~ri. Cind
agresorul era negru, mai mult de 70% dintre cei interoga'i au confinnat
ceea ce se petrecuse (c~ negrul se flcea vinovat de violentă); cînd ins~.
în alta: varianta: a experientei, agresorul era alb. atunci doar 13% indicau
vinova:tia albului! (idem, p. 153). Reiese că studentii albi interpretau
acela~i eveniment nu în functie de ceea ce vitzuseră, ci in functie de ce
se "aşteptau .. să vadol, potrivit stereotipului lor rasist. Cit de frecvent ni
se întîmpl~ fiedruia dintre noi d-i judedm pe ceilalti nu pentru ceea
ce sînt "realmente" ori pentru ceea ce fac "efectiv", ci in raport cu ce
credem .,a priori" despre ei şi în mod ,.prejudicia)", adica: luind pozitie
înaintea confruntării cu faptele ori netinind seama de ele!
D~i subiectii tind să-şi activeze automat stereotipurile şi schemele
clasificatorii, unii dintre ei se dovedesc totu~i capabili să-şi controleze
inferentele şi să adopte atitudini contrare primului impuls: sînt cei 13%
din experimentul de mai sus care nu se in~ala: asupra identitătii agresorului. in cazul lor, functia interpret:trii este clar "infirmativă": o
evaluare calmll., nonemotională, conminge credinta preconcepută să
bată in retragere. Lucrul acesla se inlimplll.. din păcale, mai rar decît
s-ar cuveni, însa: posibilitalea producerii lui e incurajatoare.
Problema impotrivirii fată de directiva pe care o implica: credinta
sau a bloc!rii ei temporare (funclia suspensivă) este de o importanţă
crucială . .,Fixarea" discutata: mai sus, cu ajutorul lui Peirce, e doar o
faţă a lucrurilor; exista- aş fi tentat să spun, din fericire- şi o alta, cea
a "schimbării". Aceasta este conditionalol de solicira:rite şi presiunile
exercitate continuu asupra individului, in vederea adaptării sale la
cerintele unui mediu social in constantă şi - actualmente - rapidă
transformare. Faptul că fenomenul are loc şi d poate fi accelerat prin
mijloace persuasive ii intereseaza. în cel mai înalt grad pe profesori,
jurnalişti, avOcati. politicieni, producltori de bunuri de consum şi de
publicitale, manageri etc. întrucît, spre a-şi realiza telurile specifice,
toti aceşti oameni au nevoie sa: obtin~ "influenW' asupra conce1a:1enilor
lor. O influentă malerializată desigur în actiuni menite fie să conserve
suportul de lraditii. cUiume, obiceiuri, fidelita:ti ale comunitătii, fie să
innoiasca: institutiile in pa5 cu progresele civiliza1iei. fie. cel mai adesea,
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
J.\9
~~~
combine ambele terxlin)e potrivit politicii pe care o urmăresc şi
mijloacelor puse la blltaie.
Erodarea credintelor vechi şi aproprierea credin)elor noi se realit.cază intr-un proces laborios, asimetric, infinit nuan1a1, cu treceri
graduale, uneori aproape imperceptibile pe tennen scun şi o propagare
inegala. în tot sistemul : unele credin\e il înso)esc pe individ pinll la
mormint, altele, de achiziţie recenta., par friabile, de format provizoriu.
in orice caz, schimba.rile depirxl în cea mai mare m~ur! de caracterul
lransform.a:rilor produse la nivelul întregii societJ1i: au ele loc pe cale
nevolu,ionistJ", prin acumulllri lente, de-a lungul multor generatii? ori
se petrec pe cale ,.revolu1ionarll", în mod brural, prin rllsmrnarea
t.lramaticll a structurilor existente (economice, politice, culturale), cum
s-a întîmplat la noi in 1989? in cea de-a doua eventualitate, presiunile
exercirare asupra irxlivizilor se accentueaza enonn şi subit, corxlucîrxl,
cum e de aşteptat, la rezullate contradictorii. Unii subiecti ţîşnesc din
conformismul pe care-I culrivaserl ani de-a rîndul (poate şi fiindcă
aplicau dubla mlsură a a.sentimentului negociat şi a asertllrii formale),
al)ii, dimpotriva., opun rezisten~. agllţindu-se parca. de un trecut care,
culmea, nu-i rlsflţase cu privilegii.
Alegerea
ruţională şi influenţele inconştiente
in privinp mecanismelor psihologice care motiveazJ. .,conversiunea .. la noi
credinle, practici şi comportamente, exista. in psihologia sociala. doul
tendinte: una, reprezeruatJ de americanul S.E. Asch, care accentuealJ.
principiul alegerii raţiona.Je; cealalta., ilustrata. de Moscovici şi elevii
sili, fiii a nega importanta deciziei conştiente, in func1ie de o evaluare
deliberata. a situatiei, subliniază rolul major al influen\elor de narură
inconştientJ. Din punctul meu de vedere, chestiunea e fundamenralil.
Asch îşi justitiei\ pozitia printr-o experienta. simplă, care a fost
deseori repetata., cu rezultate identice. El a propus mai multor grupuri de
subiecti un exerci)iu de comparatie a lungimii: sarcina era de a distinge
intre trei linii, de lungime apropiata., pe cea egală cu o lungime-etalon.
in cadrul fiecărui grup, fonnat din 7-9 penoane, toti subiecţii, cu
excepPa unuia singur, erau complici ai experimentatorului, instrui)i sl
dea răspunsuri false la fiecare mllsurătoare. Rezultatele arata. cii, in
)40
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
seria de şapte evaluări incorecte, aproximativ 33% dintre subieqii
neinfonnati se confonnau grupului, dind, la rîndul lor, răspunsuri
eronate. Pe de altă parte, s-a constatat că de cite ori subiectii erau puşi
să opereze in afara grupului judecata lor .,devenea" coreclă. De asemenea, era suficient ca in cadrul grupului măcar un subiecr "complice" să
se diferentieze de ceilalti pentru ca majoritatea să se pribuşeascli, iar
confonnitatea sli se redu el la 5%. Întrebarea este de ce lucrurile se
pet.n:c aşa?
Explicatia sare in ochi şi pare indubitabilă. Cei mai multi subiecti
neinfonnaii conştienlizează si matia de presiune socială in care se glsesc
şi încea.rd. să-i facă ra1ă in mod raiional. Ceea ce contează pentru ei e
mai putin judecata proprie şi mai mult confonnitatea cu grupul. În acest
sens, ei se raliază celorlalti, fie pentru el "au mai multa. incredere in
ra1ionamenlUI grupului decît in cel propriu, ilusrrind maxima potrivit
cll.reia •mai multe perechi de ochi vll.d mai bine decit una singurll•, fie
din complezenlă, urmind majoritatea pentru a nu se separa de aceasta şi
a nu !rece drep! rebeli sau iralionali" (Moscovici, d, p. 117-118).
Experien'a lui Nich aratll. ~i faptul el atunci cind individul are posibilitatea unei alegeri libere, cind este singur ~i sustras influentei colectivului,
el e in stare de o perceplie clara. a realitll(ii obiective. Interesant este ~i
că existen(a unei diziden(e, chiar foarte minoritare, tinde sll. facll. .,pată
de ulei". sll. destrame ori. cel pu1in. sll. destabilizeze confortul majorita.(ilor covîrşitoare. (Rema.n: el experimente flcute la sfirşitul anilor '60
de S1anley Milgram confinnă concluziile lui Asch, in spe1~. disponibilitatea oamenilor fală de soluliile care prevaleaza. la nivelul grupului,
chiar cînd acestea, ~i uneori, poate, mai ales cind acestea dau frîu liber
agresivilllii (C. Fred Alford; N. Elias, The Civilising Process, 1978].)
Modelul preconizat de Asch presupune o anumită duplicitate, proprie,
in genere. vie(ii s~x:iale. Cei mai multi oameni prefera. atmosfera de
consens, acordul majoritar, evitarea conflictelor şi a tensiunilor in cadrul
comunitlllii; de aceea, niciun om "rezonabil" nu dezvăluie celorlal,i,
fie ei prieteni intimi, "tot" ce ginde~te, fiecare accepta. în relatiile
sociale compromisuri, mai mici sau mai mari, in raport cu ideile proprii.
În societătile libere, "disonantele cognitive" - ca să numim fenomenul
cu cuvintele lui Festinger - sint moderate şi negociabile, datorită
pluralismului şi dreptului neingrll.dit la opinie. Sub regimurile totalitare,
unde, in chestiunile de principiu, nu sint pennise decît unanimităti.
CONDIT!ONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
l41
ruplarea obedientei in existenl3 socială cu independenl3 de judecată in
r;1dru privat poate duce ori la afirmarea fltişll a dezaprobllrii (cu
l"llnsecinta celor mai aspre sanctiuni), ori la complacerea în lăcere (ceea
~.:c displace puterii fiindcl echivaleazJ. cu un refuz mascat), ori la
~imularea oportunislă a adeziunii (solutia cea mai rea, fiindca. pactul cu
diavolul altereaza. temeiurile respectului de sine şi distruge personalit;ltea, conducînd la schizofrenie).
Nu atit opusi, cit - daca. inteleg exact cum stau lucrurile - complementară pozitiei lui Asch este teoria lui Moscovici asupra rolului imens
pc care-I joaca. influentele inconştiente in determinarea inlerpretlrilor şi
a conduitelor noastre. Era şi firesc ca un cercetltor care şi-a inceput
~:ariera printr-un memorabil studiu asupra difuzării psihanalizei (1961)
si\ incerce sâ tempereze zelul panizanilor .,alegerii ra1ionale", sco1înd
in relief şi ceea ce datolim p~f1ii umbrite a sufletului. Şi asta chiar dael
nu ne e totdeauna agreabil sai constatăm c~ in judedtile noastre intervin
<.listorsiuni ori inclinalii greu de justificat in mod rational. Realitatea
arată totuşi cit de larg sint răspîndite superstitiile, cit de numeroşi
semeni ai noştri consulta. horoscoape, evită si-şi cumpere bilet de avion
intr-Q zi de 13, cred ca. pot intra in leg~turi cu sufletele riposalilor, sint
tlispuşi sâ apeleze la .,prezidtoare" etc. Moscovici este chiar de pllrere
că .. psihologia social~. care a fost la inceput o şliinlă a inconştientului,
re care. de altfel, ea 1-a descoperit, a devenit, mai ales sub influenla lui
Asch, o psihologie a conştiintei. Or, pinll în prezent se poate spune el
<~ceaslă tentativll nu a avut succes" (Moscovici, d, p. 122).
Teza centrali a argumenllrii lui Moscovici sustine el in afara influeo~e­
lor directe, pe care le asumllm ori nu, in functie de Background-uJ
personalitltii şi rationamentele proprii, sintem supuşi şi unei serii de
influente indirecte, cu efect .,latent" sau ,.aminat". Ele ac(ionea.ză asupra
noastrll D.ril a fi conştientizare. Un exemplu este al situaiiei in care o
parte a membrilor majorilllii, luind act de ideile ori actiunile unui
individ sau ale unei miitorităli dizidente, incep sll se simti tulburati ori
nwnai provocati. Daci această stare de sensibilizare se amplificA, e
posibil ca de la un moment dat înainte sâ se contureze in rindurile lor
un connict lăuntric intre dorinta de schimbare şi ataşamentul ind
puternic la valorile comune (consolidat, in conditiile unor regimuri
inchizitoriale, prin amenin{.llri, oprobriu public şi mlsuri represive).
Cind nu poate fi g1sită o solu1ie conştientl, care sll-i redea cugetului
)42
împăcarea
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
cu sine, rezolvarea conflicrului se produce inconştient:
subiec~i îşi apropie sau îşi însuşesc puncrul de vedere minoritar făr~ să-şi
dea seama ... Totul este relativ complex, ins~ nonarbitrar. Sau, mai bine
zis, jocul innuen1elor se derulează pe doua. planuri: planul conflicrului
conştient cu ceilal(i şi planul conflictului mai mult sau mai pu,in
inconştient cu sine însuşi. Atunci cind un individ rezistă pe primul plan,
el cedeaza. pe al doilea, şi invers. Cu alte cuvinte, el ac(ioneaU astfel
încil 1ensiunea dintre cele două planuri r~mine intre anumite limite."
(ibidem, p. 124)
Un puternic mijloc de reevaluare şi agregare a credintelor in stare
difuză il constituie ideologiile, cu care individul vine în conlact prin
diversele instan1e ale socializării (familie, ~oall!., medii etc.) şi prin
raporturile cu ceilal!i (.,lideri de opinie" ori egali, panicipan(i deopotriva. la dezbaterea şi "mistuirea" comun! a problemelor zilei). Prin
caracterul orientat şi preten(ia implicită de a da răspuns oricărei întrebări, ele constituie factori redutabili de polarizare şi sugestie. Voi încerca
să arăt ulterior cum se desf!şoarâ lucrurile.
O ullimă remarcl. Daca. cele mai multe incila~i in direc(ia modificării
sau acrediWii opiniilor provin actualmente din lumea mediilor (presă, TV,
radio etc.), se pare că incita(iile cele mai detenninante îşi au originea in
rela~ile interpersonale . .,lnnuen(a mass-media- scrie S. Moscovici- este
mai pu(in imponanta. decît cea diruzată verbal, vizual, gestual de către
indivWi care se inlilnesc sau care sint reuni~ în acelaşi spaţiu. Făd îndoială,
actele de influent! din aceste cazuri sint cel mai adesea efemen:. Asta
nu inseamna: el ele nu lasă unne. AC)iunile, posrura sau emo(iile pe care
le putem avea, cu posibililatea de a se repeta, caplttă o imponan(ă
exuemă. Ele creeazJ. uneori micro-conflicte în cascada. şi exercita. o
presiune continuă asupra fiecăruia, chiar asupra cuvintelor care sint
alese şi a tonului cu care sint pronun(ate." (Moscovici, d, p. 130-131)
Vreau sa inchei pe o nota. de precau(ie şi scepticism. Problema
raponurilor dimre innuen(~le conştiente şi cele inconştiente, ca şi cea a
modului in care rationalitatea func(ionează ca "instrument", "arbitru"
sau "tribunal" sint inel departe de a fi clarificate, in pofida eforturilor
depuse îndeosebi de psihanaliză şi psihologia socială. De aceea, putem
fi de acord cu remarca dezabuzata. a lui S. Moscovici: .,Ne găsim în
fa(a unor procese prea complexe pentru a fi observate cu mijloacele de
care dispunem in prezent" (ibidem, p. 130).
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
Credinţele
)43
colective
NoJiunea de "credinta: colectiva:" il poate şoca pe profan (şi probabil cJ.
nu numai pe el) : cum este cu pminll ca o entitate puternic indivillualizat3 de felul credintei si! aibl un caracter colectiv? Iar dad
atlmitem existen1a unui continut semantic foane asem3nător şi a unei
;UiiUdini valorizante identice, întrebarea se pune dacJ. aceastll comunitate
tic sens şi perspectivă e realizata. prin agregarea unui numa:r mai mare
sau mai mic de componente autonome sau rezulta. dintr-o totalitate
produsă deodata., printr-o detenninare globall. Teoria care a dominat
multa. vreme in sociologie, dar pare azi in defensiva, ii apar1ine lui
Emile Durkheim: ea postuleazl el entitllli sociale de tipul "reprezentărilor colective" sau al "credintelor colective" au o existenlă reali, eli
ele fWlC(ioneazl în afara controlului individual şi depind de detenninări
in3ctesibile conştiintei agentilor. E de remarcat, in aceastll privintll, o
anumită similitudine cu teoria marxista. a ideologiei, insi cu deosebirea
cse"'ială cJ. aceasta din urmă considera diversele manifestări ale conştiin1ei
drept "reflectări" mediate ale bazei economice a societătii, in vreme ce
Durkheim sustine el diferitele categorii regulatoare ale practicii (morala,
dreptul, religia) şi ale cunoaşterii (conceptele de spatiu, limp, cau.zJ.,
substanll etc.) îşi au originea in gîndirea socialll, flră să se pronunie
însă asupra originii acestei ,.origini".
De fapt, există doul tipuri de modele explicative ale credintelor
colective. Cel dintii, "holist" (fiindcă acorda prioritate totalitătilor,
atribuindu-le proprietatea de a reprezenta mai mult decît suma plqilor
şi de a exercita detenninări de care subiectii nu-şi dau seama), se
situează pe pozitiile lui Durkheim. Potrivit acesrui punct de vedere,
credintele colective sint cauze ale componamentelor la nivel individual
ori de grup şi ac1ioneazl pe cale inconştientă. De aceea, subiectii
ignoră rlldlcinile propriului lor mod de a gindi, de care, in ultimli
instanta. nici nu sint responsabili, şi-şi reprezinti in chip fals realitatea.
Trllsltura esential! a credintelor colective e deci el ar fi irationale.
Cel de-al doilea model, apaqinind teoriilor grupate sub finna "indivitlualismului metodologie", se revendică din sociologia comprehensivli a
lui Max Weber. Afinnapa-cheie rezida in explicarea credintelor colecriw
344
INTERPRETARE Şi
RAŢIONALITATE
prin orientări raiionale ale ageniilor, prin temeiurile (raisons) pe care le
au (şi le declară) de a face un anumit lucru.
Deşi deosebirile intre cele două şcoli de gindire sîntuanşante şi par
inconciliabile, se coruaatli că pe teren practic exislă, în anumite cazuri,
bune de conlucrare. Astfel, Donald Davidson a arlltat că o actiune
in termeni intemionali şi teleologici, deci din perspectiva
individualismului, poate fi redescrisă în termeni cauzali şi neintenIionali, dintr-o perspectivă holistă (Davidson, a, p. 157). Iată un exemplu
elemenlar, insa concludenl: cind spun că "P. a plecat la băi, ca sâ-şi
trateze reumatismul" implic o ac1iune a subiectului motivată de vointa
de a-şi realiza un proiect bine definit; cînd spun: "Reumatismul de
care sufera. P. 1-a determinat sâ mearga la bai pentru tratament" accentuez
exisren)a unei credinte colective (aceea ca bolile reumatice se trateazA în
sLatiunile balneo-climaterice) care induce ideea pledlrii la bai. in primul
caz, P. actioneazA in functie de scop, în al doilea, determinat de o cau.za.
Pe de altă parte, Pascal Engel sustine, pe drept cuvînt, compatibilitatea celor două modele, în seru;ul specificitltii lor : unul se J"'ate
dovedi mai apt decît celălalt într-o anumita siruatie şi viceversa. El
remartl, de asemenea, că multe dificultati de ordin aplicativ rezultă din
modul "ingust" de a intelege functionarea modelelor mentionate. Această
observatie mi se pare esentiala. În adevar. îndeosebi unii "holişti" omit
faptul că orice credinl~ c o .. stare mentala", ceea ce inseamna el
dispune de o definitie aprollim::.tiv!l, cu contururi fluide; el. de aceea,
e recomandabila supletea in caracterizari. evitarea rormularilor radicale,
a discriminJ.rilor prea ap!sate. Acelaşi individ poate combina credinte
"cauzate" şi credinte "motivate". Aceeaşi crcdinJă. la origine irationala.
poate fi amendată rational. De altfel, Durkheim însuşi a folosit o
explicatie cauzalll a totemismului şi una teleologică a magiei (admi)înd
el vrăjitorii. la fel cu savantii, se folosesc instrumental de cunoştin)ele
lor, deşi, bineinteles, procedurile sint calitativ foarte diferite) (Engel, a,
p. 86-87). La acestea se mai adaugă faptul, deja amimit, că traseul
credintei, de la con)inutul propozi)ional la asemimcnt şi la aser)iune,
poate fi negociat in fel şi chip.
Credintele colective sint de Laiii şi relevante extrem de variate. Ele
diferă prin gradul de popularitate (unele se regăsesc la toată lumea sau
aproape, altele doar la categorii restrînse); difera. şi prin nivelul învestirii
afective (există credinte rezistente şi reificate, care par de nezdruncinat,
şanse
descrisă
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
allele acceptate cu reticentă. puse la îndoială ori aflate in plin proces
de tlestrâmare).
in genere, credin)ele colective se fixează după multe genera)ii,
L:unstituind, in ultimJ instan(l, un mod de concretizare a experien)ei de
via)ă a poporului, congruent cu proverbele, maximele, .. cuvintele din
hătrini". Se manifestă ca un punct de vedere, marcat afectiv, cu valoare
JkJnnativA. Ele privesc o arie largi de preocupări, cuprinse ins.! in orizontul
cxisten)ei comune, a căror explica)ie e controversatll ori insuficient!
(despre care, de regula, ştiinta nu şi-a spus ultimul cuvînt şi adesea nici
n-o poale face). E vorba de probleme de ordin religios (lradi)ii li
credin)e ap:x:rife, intrate in folclorul ceremonial etc.), psihologic (privind
rirea şi năravurile oamenilor, rela)iile sociale, atribuirea de atitudini şi
aptitudini etc.), etic (reguli de convie(Uire, îndatoriri şi obliga,ii etc.),
istoric (evenimente ale trecutului, rbboaie, revolutii etc. ; destine
cxcep1ionale de conduclllori politici, militari etc.), cullural (tălmllciri
profane ale unor fenomene naturale, boli, evenimente neprevllzute etc.).
Vatra veritabilll a credin1elor coleclive se aflll la tară, in rîndurile
popula)iei cu un nivel redus de insrruqie, unde influen)ele civilizatiei
urbane şi, in genere, ale modemitltii n-au distrus ind. intru totul valorile
şi cultura tradiJionalll. Aici supenti)ii şi mituri articuleazl universul
spiritual al celor mai virstnici, indeosebi al femeilor. Mul)i cred ind,
de~i aseniunea rllmine sub pragul acceptllrii, in descîntece şi vîrcolaci,
în babe care dau in cărli şi în icoane Bd.toare de minuni, in cerurile
care se deschid în noaplea de sînziene şi în tot felul de ziceri faste sau
nef.lste. î~. desigur, cea mai mare pane a populatiei şi-a erodat vechile
convingeri, datorită schimbllrilor substantiale petrecute in ultimele
decenii. Deşi greşitll în dimensiunile şi orientarea ei, trebuie admis eli
industrializarea forţată din anii comunismului a adus generalizarea
portului orişenesc, electtificarea, alfabelizarea, dezrlldllcinarea a milioane
de tărani transfonnaP în muncitori de fabricll, plltrunderea televiziunii
pînă şi in sate foarte indepllnate, ieşirea din izolarea patriarhala.. Este,
de aceea, probabil eli la nivelul comunitătilor rurale (cu o pondere de
peste 4S%. dup~ recensămîntul din 2002) mentalit~)ile se gi!sesc in plin
proces de aculrura)ie, combinind elemente mai degrabă rituale ale vechilor
credin1e cu acceptllri mai mult fonnale ale noilor nonne şi valori.
Credin~tle şi credintele colective au afinitllli cu reprezentârile sociale
(RS). Ele nu constituie însă primordial "fonne de cunoaştere". ca
')Î
146
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
acestea din unnll, ci .,dispozitii de actiune". ca şi habitus-urile lui
Bourdieu. La nivelul "continurului propozitional" enunta. opinii, care,
in totalitatea lor inexplicitatll şi inexplicitabil!, fondeaz1 subiectivitatea
subiecrului. De aceea, a cunoaşte un om înseamnă a şti ce crede. Însă
a şti ce crede cineva nu este deloc lesne de aflat : e nevoie ca vorbele
sau conduita s!-i fie interpretate, iar interpretarea, oricît de abilll
şi
comprehemivlt, risclt să ne inducă în eroare, fiindca. - aşa cum ştim subiectul poate trişa, asenind altceva decît ce .,crede" efectiv. in functie
de un interes de moment sau de perspectiva.. Modalitlltile deturnllrii
adevarului sint nenumllrate. de la omisiune, mici deplasări de nuant~
ori accent, exagerâri mai mari ori mai mici pioN la inventii totale.
Despre toate acestea am mai vorbit.
Trebuie insa. spus - şi nu neapllrat spre a salva morala - eli cei ce
mint ajung adesea să se dea de gol. Mai intii, fiindcl -aşa cum declara
La Bruyere - mincinosului ii trebuie memorie bunJ. {iar asta nu ii este
dat oricui!). in al doilea rind, deoarece crediOiele fac sistem (sînt
inextricabil ingemanate unele altora), ceea ce imearnn.a că orice enunT
izolat se interpreteaza pe fundalul (cunoscut) al celorlalte, sporind
astfel dificultatea unei evalullri corecte. Dar nici aşa nu putem fi siguri.
Culmea e cll nici subiectul însuşi nu are cum şti, cu siguranta., ce e
implicita! în structurile sale inconştiente; o poate ana şi el uneori, nu
llrll surpriza., .,dacr e vigilent şi îndeosebi .,dac!" se confruntă cu o
situalie limita..
Ideologia
Contruverse asupra definitiei
Problematica extrem de complexa. a conceptului de "ideologie" a fost
multa. vreme pusi in paranteză de prevalenta faimoasei teorii marxiste a
"falsei conştiinte". Potrivit acestei teorii nu exista: transparentă intre
ceea ce intreprindem şi scopul "real" pentru care acţionăm: forţele
motrice veritabile care-i pun în mişcare pe oameni le ramin necunoscute.
De aceea, chiar dacă-i examinmt cu atentie pe semenii noştri, nu e
deloc sigur cll ne putem da totdeauna seama de semnificatia veritabilă a
spuselor ori aqiunilor lor. Mai mult, adesea ne scaplt resorrul autentic
CONDIŢIONAREA SOCIO·CULTURAiJ. ...
;1 ~o:t:ea
347
ce shîrşim noi înşine, fiind, in schimb, dispuşi să considerim ~.:um spunea ironic Raymond Aron - el "ideologia este proprie ideilor
adversarului meu".
inainte de Aran, Mannheim ar.llase la rîndu-i că, in varianla sa
marxisr.l, teoria ideologiei este fundamenlal preocupat! de discredilarea,
~:u orice pre,, a adversarului, intrucit ii demasd declaratiile, fie ele de
huna inten1ie, drepl deghizări şi propagand~. Însă de multe ori devenim
noi înşine victime aJe propriei naivir.IJi deoarece ignorim, pur şi simplu,
ce se ascunde indlrătul cuvintelor pe care le rostim: spunem neadevăruri. deşi cu buna-credinlă. Menon observa în acest sens dl ideologia
diferă de mirx:iurta. tocmai fiind eli distorsiunea nu e in cazul ei deliberar.l
(Menon, p. 492).
Totuşi, ideologia nu este .,doar falsll conştiin(ll". Engels, care a găsit
aceasta formula remarcabilll, reluind un pasaj celebru al lui Marx din
lucrarea sa de tinereţe Ideologia germand, nu unnârise sâ dea o caracterizare completa a fenomenului. El a consemnat o latură, ce e drept,
fundamentală, în.să nu mai pu,in "o" latură a unui fenomen amplu şi
complex. In acest sens, Karl Mannheim, ctitorul sociologiei cunoaşterii,
in faimoasa lui cane din 1936 /deology and Utopia, a arltat d, .in
afara ideologiei ca cdeghizare» mai mult ori mai pu,in conştientl a
naturii reale a situaliei", exista şi o alti acceptie a notiunii, cea de
.,alcătuire şi caracteristică a structurii totale a spiritului într-o epoci sau
la un grup social detenninat" (Mannheim, p. 75).
Ulterior, tocmai aceastl a doua semnificatie a conceptului a fost
preluati şi prelucrati, raliindu-i pe cei mai multi cercetatori. Pentru a
fixa ideile, wi cita douâ definitii care par să se inscrie în linia unui
comens majoritar. Prima îi apartine lui Edward Shils şi ar putea fi
rezumata după cum urmea..d : ideologia este un sistem de credin)e
pozitive şi nonnati~. avînd un caracter explicit (in rapon cu "viziunile
despre lume" de tip Weltanschauung), insi rigid, rezistent la in<m.lii,
promulgat şi asumat cu accente puternic afective, reclamînd o adeziune
deplina şi o aplicare intolerant! a prescripliilor (Shils, p. 66-76). Cea
de-a doua, a lui Eribon: .,Un sistem ideologic este un ansamblu coereDl
de imagini imp~ite, de idei şi de idealuri ... care furnizeaza membrilor
o orientare comuna., chiar dacă ea e sistematic simplificata, in spa,iu şi
timp, în privinta mijloacelor şi a scopurilor" (Rica:ur, f, p. 341). Cum
se observJ, intre defini\iile citate existi concordantl ; amindoua sint
348
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALJTATE
nonevaluative, adicA evită să se pronunte asupra chestiunii adeva.rat-fals
(in acesl sens, il unneazâ pe Mannheim) ; de asemenea, propun o ve"iure
a conceptului care contine numeroase trWturi comune (caracterul
sistematic, simplificator, coerent, restrictiv etc.).
Cu titlu de curiozitate şi pentru contrast, mentionez interpretarea
exagera1 de largi a calificativului .,ideologic" dati de Eliseo Veron,
citat aprobativ de Aorence Giust-Desprairies. Potrivit acestui cercetător,
ideologicul n-are nimic a face cu .. problematica adevlrului şi a neadevllrului, nici cu noJiuni ca ocultarea şi falsa conştiinlă". el denumeşte,
pur şi simplu, .,unnele pe care conditiile de producere ale unui discurs
le-au llsat pe suprafa'a discunivll". În aceastl penpectivll, ideologia se
iminueazJ. peste tot, ca o umbra intr-o lume lipsit! de inmneric; ea se
confu.ndă cu semnele idenlitare ale oriclrui text, fiind atît de omniprezentă
întîi devine superfluu s-o mai concepiUaliz!m (Giust-Desprairies, p. 168).
Un punct de vedere solid articulat, care \Îne seama de pozi,iile
clasice fonnulate asupra temei, fAra scuncircuilări superficiale şi originalilăli ~ulale, gasim la Raymond Boudon. Dup! sociologul francez,
partizan al individualismului metodologie, ideologia, ca ingredient
natural şi inevitabil al vielii sociale, s-a impus in secolul al XIX-lea,
odatl cu tendinla din ce în ce mai răspîndită de a fonda ordinea socialll
şi actiunea politicll pe analize de tip ştiintilic. Caracterul peiorativ pe
care l-a căpătat cuvintul in zilele noastre indică limpede cit de iluzorie
era această ambitie. Spre deosebire de Shils, care consideră ca. activitatea
ideologicll n-are nimic a face cu ştiin(a, Boudon sustine el ideologiile se
bazeazâ, în realitate, pe teorii pretins ştiintilice, însă în esenta lor false,
indoielnice sau care nu merită credibilitate (Boudon. p. 45). Dar cum
se explicl faptul el oamenii se lasi convinşi, de multe ori cu uşurinUI.
de idei false sau îndoielnice?
Sub acest rapon, se consideră, in genere, eli ar exista două tipuri de
motivatie : irationale şi rationale. Primul tip se hazcazâ pe filozofia
clasicl a erorii: ca şi in cazul erorii, se estimeaz11. el\ ideologia este
produsul unor forte care scapă controlului subiectului. E astfel
posibil ca cineva să priveasciilumea prin ochelari deforman(i, fhll a fi
conştient el-i poană. 101 aşa cwn ni se întimplll si j11decăm o cauzll sub
influenp. unor preconcepte pe care le-am interioriz.at involuntar, fAra. a
ne da seama.
CONDinONAREA SOCIO-CULTURALi. ...
)49
Cel de-al doilea tip de motivalie coruideri adeziunea la o aserţiune
nlcologic~ drept o cooduirJ compreheruibila.. Fllrl a fi vorba totdeauna
11t· o decizie deliberatA, e lotuşi la mijloc un dspuns bine adaptat al
"uhiectului in rapon cu "situatia" in care se află. Dar asta înseamnă câ
in anumite împrejurări putem avea motive respectabile de a adera la idei
1;11~! RaJiunile respective nu sint, bineinteles, ,.obiectiv" valide, ele se
subordonează irW. unui concept de "raJionalitate subiectivă".
Care esle explica)ia valabil!? Dupn pnrerea mea, ambele concep)ii
sint plauzibile, prevalenta uneia sau a celeilalte variind de La caz la caz.
Houdon inclin! in favoarea motivatiei raJionale, deşi admite, cum e şi
normal, posibilitatea ,.interiorizlrii" involuntare a anwnitor atitudini şi
perspective, ca urmare a efectelor de situatie.
Dar ce însea.m.nJ. "situa~e", din punct de vedere sociologic? Uzual,
distingem trei semnificaţii: 1. Aruamblul circumstanţelor in care se
găseşte o persoană; 2. Locul, prin definiţie variabil, pe care-I ocupă la
un moment dat cineva (permilînd o privire frontală, de profil, din
culise, de sus ori de jos, care cuprinde fie ansamblul, fie se concentrează
re detalii etc.); 3. BunJ.starea cuiva (avere, relaţie, influenta,).
Boudon pare a avea in vedere indeosebi cea de-a doua semnifica,ie,
intr-o măsur! mai micâ şi pe celelalte. Oricum, datorită "siruaţiei",
adidllocului şi poziţiei din care juded, actorul social vede realitatea nu
.,cum este" sau apare altom, ci într-o optică personala., pe care e
inclinat s-o coruidere totuşi (nu flri naivitate) deplin valabilA, neafectarJ
de unghiul propriu de privire.
Aserţiuoea ideologică nu se refera. inslla observarea unor obiecte,
evenimente, fenomene, ci la interpretarea şi explicarea lor. Iar interpretarea - o ştim - e legat! de structurile anticipative, de cunoaşterea
incorpomtă, prereflexiv!, de "repenoriu" şi de coordonatele "cotidianului comun". De aceea, "situaJia" devine un factor relevant de
diferentiere a opiniilor şi a punctelor de vedere.
Efecte de .pozitie" ii de .dispozitie"
Ideea lui Boudon - şi cred ca. ea reprezintă una din contribuţiile lui
majore - e de a diviza "efectele de siruaJie" in "efecte de poziJie" şi
.,efecte de dispoziţie". Cele doua. efecte merg de obicei împreună. În
JSO
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
adevăr,
muncitorul voteaz.l cu partidele de stinga; elevul dintr-un mediu
fawrizat ob~ine rezultate şcolare mai bune; parlamentarul proprietar al
unei fabrici promovează legi protectioniste; obserwtorului unui eveniment (sa. spunem un istoric) i se impune sll ia distanta. spre a fi
nepllrtinitor etc. Însă - şi nu in putine cazuri - cele douJ variabile :
"poziJia" şi "dispozitia" pot functiona în conrratimp. Astfel, fiul de
bancher Engels contribuie la crearea celei mai fonnidabile maşini de
război impotriva capitalismului ; seminaristul Stalin devine un adversar
feroce al Bisericii ; statutul de independeniJ, al magistratului nu-i confera.
automat acestuia calitatea de a fi imparţial ; fidelitatea fată de Coran a
islamisrului nu-l tramform3. neapărat inlr-un terorist ş.a.m.d.
Importanta discriminării introduse de Boudon e ca. reechilibreazâ
raporturile dintre cei doi tenneni ; el atribuie, in mod natural, un rol
preponderent "pozi,iei", intrucit reprezintă, statistic vorbind, probabilitatea maxima.; totl.IŞi, în unele cazuri- şi nu pu,ine- rolul hotlritor
e acordat "dispozi1iei", in speţâ, deciziei neconstrinse a subiectului.
Avem a face cu o filozofie care nu transfonnă detenninismul in fatalism,
ci instituie un spa,iu plauzibil de joc liberului arbitru. Deşi Marmheim
a subliniat ca. "pina. şi maniera de a pune problema, felul abordării,
categoriile in care sint subsumate, colectate şi ordonate experien.~ele
variazl in func,ie de pozilia observatorului". e ilegitim ca, la scară
individualA, să deducem mentalita.lile din situa1ie. Acelaşi Mannheim
avertiza, de altfel, impotriva mecanicii vulgarizatoare a derivlrilor
automate: o "func,ie de particularizare" interzice metamorfoza posibilului in necesar ; de aceea, nu orice lucru adevArat in anumite condiPi
este adevlrat totdeauna.
Aşadar, f1rll să nege prevalenja de principiu a "efectelor de poziiie"
(larg documentare în cotidianul comun). Boudon vrea sa: tempereze
ambiJiile nomotetice şi reglementalive ale sociologiei, indeosebi ale
celei marxisre. A accentua ca delenninarea in funclie de interese şi
cauze nu esre în toate cazurile decisivA, el ea poate fi adesea contracarata. de o detenninare in funcPe de idealuri şi finalitAJi înseamnl a
face un mare pas inainte pe calea apropierii de concret, a debarasArii
şliinlf'lor sociale de tirania clişeelor schematice şi reductive.
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURAL.Ă ...
lll
hmC{iile ideologiei
in opinia generală, trei sint functiile principale pe care le îndeplineşte
ideologia. Cea dintii este cea clasid, distorsionamd: subiectul defor-'
mcaza. adevărul sau îl retrammite sub o formă falsificati, f!ră a fi
conştient do face. Tema bine-cunoscută a "falsei conştiinţe" nu trebuie
s:l. camufleze tomşi exis1en1a unor practici intenţionat dubioase ori de-a
t.lreprul duplicitare. Iatl un exemplu edificator: multi dinlre zelatorii
înfocaţi ai lui Ceauşescu erau convinşi in sinea lor ca. mint sau, cel
pu)in, că exagerează grosolan. Mai ales in perioada sfirşitului de domnie,
cind prăbuşirea sistemului devenise clară pentru orice om de bun-simţ,
se gbeau desrui intelectuali eminenti care-)i şopteau la ureche cele mai
aspre invinuiri la adresa şefului suprem şi a sotiei sale, acceptînd, în
acel~i limp, s! colaboreze la 10lwnele de .Omagiu" ori s! pn! discursuri
laudative pline de patos in adunJ:ri publice. ca. se supuneau acestui
nedemn rirual schizofrenie ca sl cîştige favorurile puterii, dar, deopotrivă, ca sl nu-şi ruineze cu totul stima confralilor. c~ acţionau cu
motiva)ii împărţite, justificîndu-şi oportunismul prin pseudoacte de
curaj, nu-i absolvă cu nimic de rispundere. Însă nu aspectul etic al
chestiunii ne intereseazJ., ci faptul că ne alllm in prezenta unui fenomen
clar de autodemascare a ideologiei ca propagandl.
Aici se vede bine el Boudon are dreptate : ideologia nu e captată
doar pe eli iraţionale (mituri, cunoştin)e interiorizate prereflexiv etc.),
ci e asumati şi în mod raţional, pentru motive mai mull ori mai puţin
avuabile, dar totdeauna legate de logica situatiei in care se alll subiectul.
A nega darwinismul, a lupta pentru puritatea raselor, a pleda in favoarea
Protocolului ÎntelepPior Sionului etc. este aberant şi imeamnJ: a te
discredita iremediabil in fata oamenilor de bun!-<:redinjă, dar poale
imemna, deopotrivl, cîştigarea de puncte in bătllia pentru controlul
unei gruplri exlremisle sau ieşirea din anonimat prin mediatizarea
intensă oferitl totdeauna extravagan)elor etc. După cum remarcă undeva
S. Moscovici, adesea "oamenii se comportă rational in mod irational"
(Moscovici, d, p. 118). Din acest punct de vedere, nu numai el teoria
"falsei conştiin)e" poate oferi o scuz! multor impostori, dar, dacll o
acceptlm exclusiv, devine şi contraproductivll, intrucit descurajeu.~
INTERPRETARE ŞI RA TIONAUTATE
căutarea
resonurilor .,ra,ionale" care
motivează
adesea asimilarea
ideologiilor nocive.
O a doua functie a ideologiei, pe care a semnalat-o ind Max Weber,
este cea de legitimare. Mli refer la faprul că legitimarea satisface nevoia
oricArui individ şi a orid.rui grup de a-şi întemeia prestigiul şi reputatia
in propriii ochi, precum şi de a-şi consolida imaginea in ochii altora.
Ideologia are calitatea de a prezerva, dar şi de a magnifica identitatea
persoanei ori a grupului, prin furnizarea de argumente şi puncte de
vedere comtituite intr-un sistem puternic jusrificativ. Evident, pledoaria
e, de regulă, o)ioasă, iar afinnaiiile sînt enun~te pe un ton peremptoriu,
nu şi dovedite. De fapt, ea se adreseazJ unor oameni deja .,convinşi"
sau aflaţi in zona de maximă iradiatie a aciiunii persuasive.
Americanul Sutton a sustinul d rntionalizarea ideologicA în scop
juslificativ unnâreşte reducerea tensiunilor psihice, la care sint adesea
supuşi aclorii sociali (Boudon, p. 35). Un exemplu elementar e al
candidarului român respins la un concurs pentru ocuparea unui post la
o agentie a Uniunii Europene. El îşi explic! ~eul prin aceea c!, aşa
cum "se ştie", Bruxelles-ul ,.aranjeazA" concursurile pentru a-i exclude
pe reprezentantii micilor na1iuni.
Un exemplu de altA anverguli este cel al rolosirii istoriei de dtre
diversele na1ionalisme: metoda e cea a elaborârii unor scenarii care
exaiiJ. virtuiile gintei respective, îi muhiplică succesele şi-i proslbeşte
momentele faste ale trecurului, ştergînd insâ cu buretele tot ce e neconvenabil. În felul acesta, raspunderea rururor relelor e aruncaiJ. pe umerii
stdinilor, iar iluziile asupra propriului destin ajung la o extremitate
periculoasa., concretiza.IJ. prin preten,ii flli acoperire, atitudini xenofobe
şi o autosuficientl aroganiJ..
Utilizarea ideologiei în scop justificativ a atins insa. cotele cele mai
înalle în tarile socialismului real. Sub impulsul partidelor comuniste,
care se proclamau cu mîndrie de tip leninist. ideologia a devenit politicA
de stat în întreaga Europl de Est, vreme de patru decenii, pîni spre
sfirşitul anilor '80. Nicâieri insa. nu s-a exagerat mai mult decit în
România. Din acest punct de vedere, mi se par caracteristice doua.
lucruri. Mai întîi, ponderea excepţională atribuita. ideologiei de comuniştii români. Ea era chemaiJ. nu numai sa. fwxlamenteze bazele teoretice
ale regimului, ci şi să ghideze intreaga activitate practicA de construire
a socialismului, să mobilizeze masele, slle mentin! coeziunea şi sa. le
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
lll
!tiolimuleze continuu speran1a in visul paradisiac al .,epocii de aur". in al
1luilea rind, transfonnarea ideologiei in "ştiintă". spre a i se acorda
cau1iunea maxima. a respectabilitiJii. Natural, era vorba de ştiinJa .,cea
mai avam.atli", cea marxist-leninistl, decretatl a fi în posesia legilor
.,obiective" ale dezvoltlrii istoriei. Într-un contrast ironic cu spiritul
sccpric şi dubitativ al părin1ilor fondalori (Marx şi Engels), penlru care
ideologia era sinonima. cu amlgirea de sine şi înşelltoria involuntara.,
urmaşii o fetişizau ca sursa. de adev!ruri infailibile şi panaceu universal!,
În curind, ea avea sl-şi dovedeasca. utililatea şi pe un plan mai
modest, anume în suprimarea distanJei tot mai considerabile dintre
proclama)iile liderilor şi realitatea incăpa.Unall, care nu voia deloc să le
implineasd aştepllrile, deşi .,ştiinlific" întemeiate. S-a recurs, in acest
.~cap, cum bine se ştie, la cifre trucate, cosmetizllri de situalie, o
propagandă aiuritoare, sub dubla protectie a cenzurii şi a poli)iei politice. Mult pre) s-a pus pe invitarea unor personalit!)i din Occident,
destul de naive ca s1 nu-şi dea seama de grosolana manipulare la care
sint supuse, spre a depune m.!rturii favorabile. S-a ajuns astfel la un
rezultat absolut spectaculos: la crearea in presa., TV, in discursurile
oficiale, în declara)iile unor st.rlini de va.z!, a unei Românii ficrive, în
care nu aveau loc crime, nici tfiMrii, nici accidente grave, nu se suferea
de foame şi frig, nu se dllrîmau biserici şi nu se sistematizau sate;
dimpotriva., oamenii se simteau minunat, erau satisRcu)i de libertl)ile,
nivelul lor de trai, reali.z1rile obtinute, de aceea se şi prezentau in
numllr mare la alegeri, ca să-şi dea vorul democralic celor desemnati de
conducere sl-i reprezinte. Explozia din decembrie 1989 a fost răspunsul
dur al popula)iei la acest "marş spre fericire", născocit cu cinism şi
rea~redinll de propagandiştii ideologiei "ştiin)ifice".
De mentionat e ca. "legitimarea" func)ionea.ză totdeauna în dublu
sens: ea men)ine statu-quo-ul, com.acrind ordinea existentJ., dar, deopotriva., justificrt opozitia, în revendicările ei de libertate şi democratie.
Contestarea in ţlrile din Est, reprimatll aspru in anii 'SO, a luat ulterior
amploare, in conditiile coexislentei celor doull sisteme şi nevoii de
relaxare inteilll reclamatl de cerinţa creşterii economice. Mişdrile de
subversiune anticomunisti, puse din motive strategice şi tactice sub
egida luptei pentru respectarea drepturilor omului, s-au dezvoltat treptat,
ajungînd în anii '80 să se impuna ca o alternativa. consistentl. Situa)ia
unei singure ideologii admise şi unei dizidente ideologice liberale,
"'
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
semitolerate, care-şi orienteaza: lupta în functie de circumstan1e locale
(de obicei, penlrU ciş1igarea de libert!li elemenlare şi respe<tarea legii),
o reglsim şi azi in numeroase regimuri dictatoriale sau fundamentaliste.
In lwnea libenl, pluralismul, democ111Iia, au1onomia locală, multiplicarea
fonnelor de organizare a societătii civile, ex.istenp subculturilor contribuie
la ecloziunea mai multor tendinie ideologice, care ajung uneori s1 se
coaguleze în ideologii propriu-zise (liersmondismul, ecologismul, anJiglobalizarea etc.), alteori rimîn in stare de dispersiune.
O a treia func1ie a ideologiei este cea integratoare. Ideologia poate
juca rolul de liant intre elementele mai mult sau mai putin eterogene
care intri in alclmirea grupului social. Discursul ei esLe simplificator,
maniheist, repetiliv, colorat afectiv, rulind în jurul cîtorva Leme Iesoe
accesibile, materializabile în sloganuri expresive. Uneori, actualizeazl
arhetipuri mitice ale inconştienrului colectiv (mitul "salvatorului", al
"conspiratiei", "mina invizibili" etc.). Foarte adesea surpriodem in
acest discurs şi o latunl ira1ionall, legat! de apelul la credinle şi afecle.
Aceasta contribuie substantial la solidarizarea adereotilor.
Prin tennenul oarecum bizar de .,nexus", un sociolog francez,
Michei-Louis Rouquene, a descris functionarea unor entitlti simbolice
fondate pe predominarea sentimentului asupra argumentării ralionale,
care fac oficiul de componente ideologice sau "ideologeme". Într-o
primă aproximare, nexus-urile ar putea fi caracterizate drept "noduri
afective, prelogice, comune unui mare numlr de indivizi din societate".
Le regllsim in opinii, credinte. puncte de vedere, sloganuri, reprezenllri
sociale, gmitînd in jurul unor nuclee de seffi, cu valoare referential:!
sub rapon comunitar. Astfel, in anumite momente istorice, tenneni ca
"patrie", "libenate", "popor", "revolutie", .,justitie" inceteaza. de a
mai fi "simple ocurenlf lexicale" ; "realitatea lor cognitiv:! şi colectiv!,
de tip mitic, se impune în aşa mlswi asupra comportamenrului indivizilor şi al multimilor, incit ii conduce uneori pe primii şi le impinge pe
ultimele la sacrificiu sau moane" (Rouqueue. p. 68-69). Nexus-urile
introduc şi exprimi o forml de coerenL!, care .,nu este cea aniculatl a
argumenllrii, ci cea compacll a fuziunii", ele nasc adeziuni masive şi
emotii zguduitoare, suscită reaclii proiective şi de idemificare, se pret.ead
la declaratii emfatice, solemne sau exaltate. Cind sint activate, maschează
tensiunile sau diviziunile între subgrupurile societătii. tinzind spre o
CONDIŢIONAREA SOCIO·CULTURALĂ ...
'nlîi.Jaritate idealll, care tramcende diferentele categoriale (de clasă,
t'tlnresiune, profesie ere.).
Un rol integrativ deloc neglijabil in stilizarea unitară a componentelor
l'tcrogene ale ideologiei il joacll retorica. Antropologul semiotician
( 'lirford Geertz are meritul de a fi subliniat insemnllatea persuadllrii
printr-o simbolistid emo\ionaJă, prin forme de supralicilare publicitară
şi folosire a limbajului figurativ. Forta aseniunilor ideologice- declara
l'l - nu poate fi evaluata. .,firi a inlelege maniera în care metafora.
analogia, ironia, ambiguilatea, jocul de cuvinte, paradoxul, hiperbola,
ritmul şi toate celelalre elemente a ceea ce nwnim impropriu •stil•
functionează în proieclarea de alitudini personale sub forma lor publicll"
(Geertz, p. 209).
Fiindcă atinge şi vrea să innuen1eze zona convingerilor, ideologia
nu e doar .,conţinut semantic", ci şi atiiUdine valorizantă, persuasiune
afectivă. Propagatorii ideologiei ştiu foarte bine- experienta mişcărilor
tutalilare e un exemplu COJK:Iudent in acest sens - ~ masele nu reactioneazA
in principal la argumente, oricit ar fi de indrepll)ite, ci indeosebi la
chemari emo)ionale, care alacă, sub fonna laconicll şi expresivă a
sloganurilor, o singuri problema. majorll, de ordin esen,ial pentru ele.
De aceea, relorica este înso)itoarea fidelll şi nedespllc1ill a ideologiei.
Iau
Deşi
sfîrşit
ideologiile ?
s-a vorbil mult la un moment dat de "sfirşirul ideologiilor" (o
carte a lui Daniel Beii, avind chiar acest Iitlu, a 13cui vilv! in 1967),
problema nu mi se pare deloc acrualll. Pe de o parte, deoarece traseul
dintre cei care descoperă noi cunoştin)e şi le teoretizeaz! şi masa
popula)iei implid, din cauza complexill)ii din ce in ce mai mari a
activilll)ilor ştiin)ifice şi a muhiplicllrii uriaşe a mijloacelor de comunicare, ali)ia intennediari şi alitea procese de traducere şi parafraza.,
incite inevitabil! producerea de simplificlri vulgarizatoare, reprezenllri
false, defonnllri de tot felul.
Pe de alll parte, discreditul marilor fonne de strucrurare a conştiin)ei
colective (religia, morala tradi)ională etc.) şi exacerbarea individualismului. atit de caracteristic modemitll)ii, contribuie la dezagregarea
solidarill)ii comunilare, cu efecrul inslaurllrii unui c1imat de pennisivitatc.
)56
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
în care orice curent de idei, cit de extravagant sau de nociv, i~i poate
găsi o clientelâ. În fine, proliferarea ideologiilor este stimulată de un
factor pe care perspicacitatea lui Tocqueville îl reperase acum mai bine
de 150 de ani: pasiunea egalitarâ, aspiratia irepresibilă a celor discrimînati sub raportul averii sau al drepturilor de a schimba această stare
de lucruri. Condiţia categoriilor defavorizate din ta,rile bogate şi libere
ale Occidentului, indeosebi îruJ. accentuarea sărâciei in lwnea a treia,
combinata. cu ineficacitatea politicilor de redresare, alimentea.zl revendiclri lesne canalizate de curente radicale (antiamericanism, diverse
variante de stingism etc.).
Dezbaterea asupra şamei de supravietuire a ideologiilor se~nl cu
apriga polemici asup13 sexului ingerilor stirnilă inire inielep!ii Bizantului
in timp ce oştile lui Mahomed al II-lea pregăteau asaltul final asupra
ora.şului. Actuali cu adevArat este intrebarea : de ce în zilele noastre
ideologii de tip fundamenta1ist ori totalitar continul si se împrăştie ca
o moliml şi să aibă efecte devastatoare? Motivele tin atît de calitatea
specific! a "serviciilor" pe care ele le aduc, cît şi de o receptivitate
sporită a diverselor categorii ale populatiei.
in ce priveşte oferta, si precizam d ideologiile radicale nu pun
individul in fata unei alegeri, ci-I angajeaza pe o pistă unicA, a aşa·ziselor
"eviden)e", care se impun prin simplitate, pregnan~. autosuficienta. şi
atotcuprindere. Ele exploateaza in mod accesibil o serie de teme majore,
cum ar fi: lipsa de securitate, anxielltile viitorului, mizeria cartierelor
de emigranti din periferiile marilor metropole ale Vesrului, retorica
ipocriti şi demagogic! a unor politicieni extremişti etc. În acelaşi timp,
oferi revanşe ale complexelor ori umilin(elor indurate ("ei sint de
viol"; "ei" =evreii, )iganii, negrii etc.); evoc! nostalgic o solidaritate
comunitarl pierduti şi apelează la anumite trndi)ii (religioase, patriotice)
anterioare "dezddăcinlrii" sau "dezvrijirii"', aduse de modernitate; in
fine, profileaza un orizont iluzoriu de sperant!. Ideologia - sustine
Piene Ansan - propune un "model de rezolvare .. , permi(ind subiectului
să-şi înving! conflictul psihic prin însuşirea discursului colectiv şi
angajarea emotional! "in jocul introiec)iilor", care sfirşesc prin a·i
spori conş1iin1a de sine (Ansan. p. 216).
Jean-Francois Revel atribuie ideologiei o tripl! c.Jispens! : o dispens!
intelectual!, o dispens! practic! şi o dispensJ. moral! . .,Cea dintîi constă
in a retine doar faptele favorabile tezei pe care o aperi, în a le inventa
CONDIŢIONAREA
SOCIO-CULTURAI..J.. ...
.1~7
pt: Ue-a-ntregulla nevoie, in a le nega pe celelalte, a le omite, a le uita,
;, le impiedica sJ. fie cunoscute. Dispensa practică suprimă criteriul
dlcacit~tii, elimina. valoarea de refutatie a eşecurilor. Una dintre funqiile
ideologiei constă, de altfel, în a fabrica explicatii care s-o absolve.
Citeodată, explicaJia se reduce la o simplă afinnatie, la un act de
t:rcdintL. Dispensa morală aboleşte no)iunile de bine şi rău pentru
actorii ideologici; or, mai degrabă, în cazul lor, slujirea ideologiei tine
loc de morali." (1.-F. Revel, p. 160)
Receptivitalea faţă de discursul ideologice mai mare in situatiile de
t:riză decit in cele de rela1iv echilibru social. Ne-am aştepta d-i seducă
mai mult pe oamenii simpli, aşa-zicînd de pe stradJ., lipsiii de o
instructie deosebită, mai degrabă conformişti, speriali de accelerarea
progresului tehnic şi rapiditatea cu care se schimbă lucrurile. Ce văd ei
în ideologie?
În primul rind, cred, şansa de a afla un ,.sens", un sens de care au
nevoie, pe care-I cauti firi a-l glsi, pe care-I dibuie anevoios prin
inva.lnta.şelile şi confuzia cotidianului. laii cum descrie Max Weber
aceastJ. elur.are: ,.in imensa majoritate a cazurilor, activitatea reală se
desflşoară intr-o semiconştiinţă obscuri sau în non-conş1iinţa •sensului
intentional•. Agentul îl •simte• imprecis fiindcă nu-l cunoaşte sau nu-l
.. gîndeşte clar-; el actionea.zl cel mai adesea supunindu-se unui impuls
sau cutumei. Numai incidental ia cunoştinţă de sensul activitJ.tii (fie că
e rationala., fie el e irational!), iar in cazul activitătii similare a masei
luarea de cun~tinta este apanajul doar al citorva indivizi. O activitate
efecliv semnificativă, adiel pe deplin conştienlă şi clară, nu e niciodata.
altceva decit un caz limita" (Weber. b, p. 19). Oferta unui sens la
îndemînă este, in aceste condiJii, extrem de ademenitoare.
Adaug. Discursul ideologic, in orice caz cel politic, se adresează
indeosebi oamenilor flră complicaJii sufleteşti, frustrati sau nemultumiti. care simt nevoia rezolvării unei Slări conflictuale, a lensiunii in
t:are lliiesc din cauza insatisfaciiilor de poziiie, carieră, anturaj, desrin
personal, a incomprehensiunii unei lumi cuprinse de febra accelerării
fără precedenl a ritmului de avansare tehnico-ştiintifica.. Ei aşteaptă nu
atit remedii punctuale, cii un ,.crez", care sJ.-i orienteze, sa.-i îmbăr­
băteze, sa. le dea siguranla pămîntului fenn de sub picioare. Şi sînt cu
atit mai sensibili la un discurs simplificator şi maniheist, cu cit acesta
apare punat de o retorica. solidaristă, care-I aşază pe fiecare ,.eu". oricit
INTERPRETARE ŞI RA noNALITATE
JSH
de insignifiant, sub pulpana protectoare a lui .,noi". Astfel, se relevl
marele .,secrel" al istoriei: faptul că .,totul va fi bine" cînd .,noi" îi
vom răpune pe "ei".
Jnre/ecruolii
şi
ideologia
Dar intelectualii? Cultura, profesoratul, specializarea intr-o disciplină
ştiinPfic! sau tehnic! au oare calitatea de a imuniza împotriva contaminării ideologice? In pofida unei circumspectii bine educate şi a
familiarizlrii de sociolog cu duplicili~ile conştiinţei, Mannheim credea
acest lucru, care ne apare azi drept o enormitate. El SUS\Înea că marele
avantaj al intelectualilor rezidă în faptul că "sînt recrutali din categorii
şi sirualii de via!! variate" (Mannheim, p. 139). Asta le-ar oferi posibilitatea de a fi impailiali, de a intelege diferitele conflicte ale vremii, de
a obserw universul social dac! nu cu detaşare, în orice caz cu perspicacitate şi ochi sintetic, dinb'-o perspectivll panoramică. Fiindcă se situeazJ
pe o pozitie "M de ciad", ei ar pulea evita să cadă in capcana interpretJrilor distorsionate, cu conditia de a fi interesati .,in altceva decit
succesul în schemele competitive care disloc.'! preu:nrul" (idem, p. 232).
Cea de-a doua jumlltate a secolului XX, prin cursul sllu tragic şi
uaumarizant, a spulberat iluziile lui Mannheim. Nu numai că intelectualii nu s-au dovedit invulnerabili la ideologie, dar ei au dat din
rindurile lor multi corifei ai doctrinelor totalitare, oameni care au
teoretizat crime impotriva umanitJtii, rasismul şi antisemitismul. Chiar
arunci cîod au fost de bunl-<:rediniA. s-au !!!sat lesne manipolali, ajungînd
s! cautioneze cu prestigiul lor dictaturi cinice şi sîngeroase. Deşi un
numllr semnificativ de intelectuali s-au angajat in lupta de rezisten~J,
împotriva nazismului ori comunismului, încă mai numeroşi au fost cei
care, sub pretexte diverse, au plstrat neutralitatea fatJ, de opresor ori au
pactizat cu el prin tJcere .
.,Contrar pretentiei orgolioase a intelecrualilor şi a savantilor- scrie
Edgar Morin -, confonnismul cognitiv nu este deloc o mască a subculturii,
care afectează in principal p-ăturile de jos ale societ!tii... Deşi contrariate şi contrazise de dezvoltarea unui liberalism intelectual care
permite exprimarea devierilor şi a ideilor scandaloase, imprinting-ul şi
normalizarea progreseaz.li pe mAsură ce progreseazl cultura." (Morin, b,
CONDITIONAREA SOCIO.CULTURALĂ ...
p. 26) .Tot Marin exemplifica: fenomenele de adev!rarl "halucina(ie
~o:tllcctivll" nu numai la miile de credincioşi in pelerinaj la Fatima, ci şi
la ati(ia universilari eminen'i ori laurea(i ai premiului Nobel, care .,au
descoperit eliberarea genului uman exact acolo unde se punea la cale
inrobirea sa ... Iar halucinapei care face sll se vad! ceea ce nu existJ. i·au
ad.llugat orbirea care ocultează ceea ce se vede. Martori falşi, dar
sinceri sint legiune. Pretutindeni ei vorbesc de libertate acolo unde
d.omneşte servitutea, de servitute acolo unde stJ.pineşte libertatea. Pretutindeni, percep necesitatea unde nu există decit hazard şi fac caz de
hazard unde functioneazA efectiv necesitatea. Pretutindeni, paria.zl pe
~:ertitudine unde domneşte incertitudinea şi devin iocreduli cind au a
face cu ineviiabilul" (ibidem, p. 27). Paul Johnson scrie, la rîndul s!u,
intr-o carte care s-a bucura1 de o mare audien(ll: "Departe de a fi
nonconrormişti şi de un individualism superior. intelectualii se supun
unor modele sistematice de comportament. Luali in grup, ei sint adesea
ultraconfonnişti în interiorul cert:urilor formate de cei a ca:ror aprobare
şi apreciere o caută. Aceasta e ceea ce-i face en mtJsse atit de primejdioşi,
ii abilitează sa: creeze climate de opinie şi onodoxii privilegiate, care
generea.zJ adesea, prin ele insele, un curs deslructiv şi iraJional al
lucrurilor" (Johnson, p. 342).
Cum se e•plicl abandonul inielectual în fa13 ideologiilor toialiiare,
consemnat de atitea ori in anii noştri? Problema este, IJ~ indoiala:,
complicată, irezolvabila: prin solutii passe-panout. Spre a-i da de capa:t
e nevoie de analize de la caz la caz, explorind de fiecare dată coodi~ile
specifice (date personale, context, natura incriminării etc.). Există insJ.,
in opinia mea, cel putin uei detennin!ri de ordin general, cu un rol
semnificativ in orientarea clrturarilor care ,.aleg" ideologia. Ma: refer
anwne la sentimentul ~spunderii fata: de soana lumii, la un exces de
imaginatie şi la o doza substantiala: de egotism.
Voi incepe cu ultima trha:tura:, solul pe care, de fapt, încoltesc şi se
dezvolta: celelalte. Egotismul nu e un egoism obişnuit, de toate zilele,
aşa cum il intilnim la oricine, ci un sentiment supradimensionat al
sinelui, conştiinta de a reprezenta un caz special, de a avea întîietate în
raporturile cu partenerul de cuplu, cu colegii de meserie, cu membrii
propriei comunita:ti. Consecinta imediată a acestei arogante şi aulocomplezente e ta:-ti iei în serios orice vocalizl şi nu-ti recunoşti niciodata:
greşelile (adesea nici nu apuci sa: le ,.vezi"). ca:utînd sa-şi cxpli~o:l'
)60
eşecul
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
intelectualit!,ii franceze de a se angaja pina. spre finele anilor '70
intr-o autocritică serioasa. a complicillţii ei cu comunismul, Tony Judt
sublinia că, .,mai mult decît erorile slivirşite ori aerul ocazional de
superioritate tru~li. solipsismul inefabil al multor intelectuali francezi
a fost cel ce, finalmente, a ruinat influen(a lor asupra imaginatiei
europene. În mod excepiional, ei au p3rut incapabili sll sesizeze cursul
evenimentelor. in pofida celor mai bune inten(ii, Sanre, Mounier,
Merleau-Ponty şi moştenitorii lor spirituali nu s-au proiectat in istoria
efectiv!, ci mai degrab! au încercat sll reducli istoria la categoriile şi
dimensiunile propriilor U"3.iectorii intelectuale" (Judt, p. 291).
Ideea rJ.spunderii se aliazJ într-o combina(ie redutabila. cu egotismul.
Clici pe lîngă sentimentul unei îndatoriri morale, care nu poate fi
contestat (în fundal se regbesc totdeauna .,bunele intentii"'!), resortul
esential al ieşirii din inenia bibliotecii şi a mesei de lucru îl constiruie
dorinta devoratoare a unor subiecti. mai mult sau mai pu,in megalomani
(de felul lui Sanre ori Malraux), de a juca un rol public. In aceSI scop,
ei sint gata sl accepte a ac~iona în calilate de consilieri ai .,prin)ului" ori
ca purtatori de cuvînt ai unei filozofii .,indepasabile". O fac, evident, nu
pentru bani, ci ca s1 fie auziti. ca sa: arate calea ce trebuie urmarJ, ca
să fie cît mai aplaudati. Pe inteleciUalii de oriunde ii caracterizeazA spune acelaşi Tony Judt - .,inabilitalea de a distinge intre autobiografie
şi istoria lumii" (ibidem).
Dar imaginatia? Evident, intelectualii au motivaJii de un caracter
mai larg şi mai inalt decit oamenii simpli. Pe ling~ cele necesare
existencei decente, ei au nevoie de libertllti şi valori. ii preocupi contextul
politic şi cultural, se intereseazJ de soarta lumii şi-şi pun problema
raportului cu transcendenta (fie că se investesc religios, fie el profesează
ateismul). In aceste condifii, repet întrebarea, cum se explici adeziunea
intelecrualilor la un discurs schematic,labil in argumentare, cu fonnulări
vagi şi adesea ambigue? De unde provine capacitatea de iluzionare a
unor oameni clrora, între alte însuşiri, li se recunoaşte şi pe aceea a
spiritului critic?
Am invocat imagina)ia şi, in adevllr, o insemnarJ parte a fanteziei
consLI in aptiludinea de a descoperi semnificatii neobişnuite in lucrurile
banale, care ne saturează orizontul cotidian. Citii la modul rezonabil,
adică luind distantt ma:surind pertinenta propozitiilor şi exactitatea
observatiilor, un discurs ideologic poate fi lesne deconstruit. Citit cu
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTIIRALĂ ...
361
l'Xahare şi vervă combinatorie, el pare a dezvălui În)elesuri nebănuite .
.. 1~ de ajuns să actionăm automatul ideologic, el imediat sîntem serviti
~:u fonnule gata preparate. Şi cind aceste credinte sint saturate cu
ICrvoare apocaliplicll, ideile devin anne cu rezultate infiorâtoare."
(Aiex.ander, Seidman, p. 27S) Oricum, este bine ştiut că orice text
suhdetenninat stimuleazJ escalada interpretărilor. Cu conditia, desigur,
ca cititorul respectiv să-i alribuie exercitiului lecturii, inel din stan, o
miză esentiala. {căci nimeni nu se mobilizeaza: pentru o .,cauză" flirll a
avea un mo1iv întemeiat).
Imaginativul este considerat de oamenii pragmatici - şi nu flir3
dreptate- ca fiind cineva lesne dispus sa. alunece in utopie. E cu atît mai
perseverent în propagarea fantasmagoriilor, cu cii surplusul de imaginatie îi domina. spiritul crilic, predispunindu-1 să descopere pretutindeni
conspiratii şi uneltiri tenebroase, să suspecteze orice pare .,nonnal".
UzeazJ, cu o abilitate diabolica. uneori, de toate armele dialecticii spre
a deconstrui istoria şi a răsturna adevllrurile confinnate de o lungll
cxperienţJ. ori instituite printr-un trainic asentiment obştesc. in secretul
conştiintei, el savureaza. faptul că cei mai multi il condamnJ. sau il
execreaza:, pentru el suferinta lui adevllrată şi iremediabilă, marea lui
suferintJ, e de a fi tratat cu iodiferenţJ..
În loc de epilog
S-ar părea el nimeni nu poale sclpa de ideologie prin simplul Fapl el in
această lume, divizată şi subdivizată, fiecare e pane, nimeni nu are
calitatea de a privi din unghiul lui Dumnezeu. Chestiunea care se pune
nu este deci de a spera intr-o imposibilă invulnerabilitate, nici de a
atinge un soi de neutralitate axiologica., ci de a păstra mereu o dozJ
solid! de spirit critic, de disponibilitate autocritica. şi de umor spre a fi
in stare să ne negociem partizanatele în cel mai bun mod cu putintJ,.
Reprezentările
sociale
Conceplul de .reprezenlare sociali" (RS) a [oSI reelaboral de eltre
Serge Moscovici în 1961, pornind de la cel de .,reprezentare colectivă"
al lui Durkheim, spre a-i servi drept instrument explicativ de evaluare
362
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
a ecourilor stîrnite de difuzarea psibanalizei in diverse grupuri sociale.
Conceptul s-a bucurat de un succes neobişnuit, a fost rapid asimilat de
W1 D.llJDlr relativ imemnat de cercetători şi a devenit un soi de paradigma.
a psihologiei sociale franceze. În acest destin de exceptie intel~ foarte
probabil conjunctura favorabilll a unei simultaneillli de preocupllri :
a.D.ii '60 au adus, în adevllr, o focalizare a aten1iei ştiintelor sociale pe
explorarea .,simJului comun" şi a raponurilor interpersonale, intr-o
perspectivl constructivist!. Teoria lui Moscovici se afla astfel în convergenta cu sociologia cunoaşterii in varianta P. Berger-T. Luckman, cu
fenomenologia lui Alfred SchiiiZ, etnometodologia lui H. Garfinkel şi
A. Cicourel, cu irueractionismullui Erving Goffman, cu teoria habitus-ului
lui Pierre Bourdieu.
Dincolo de circumstanJe, pe Moscovici 1-a servit inteligenta sa
asculită, supll şi extrem de inventivA. Inci de la prima defini~e dată
conceptului de RS, el i-a intuit resursele generoase şi a ştiut sa. evite
capcane, de care elevii săi ou vor reuşi sll se ferească totdeauna. in
viziunea lui Moscovici, RS este "un sistem de w.lori, de noliuni şi de
practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social,
care pennit nu numai stabilirea cadrului de viata al indivizilor şi
grupurilor, ci constituie, in mod egal. un instrument de orientare a
perceperii situatiei şi de elaborare a rllspunsurilor". Spre deosebire de
.,reprezentarea colectiv!" a lui Durkheim, care avea W1 caracter static şi
o genez.ll prereHexivll, RS este gîmJitll ca o structurll dinamicll, ocupind
o pozitie intennediart intre lumea sociala. şi lumea individuală, intre
concepte şi perceptii, cu doull fete aHate în interdependenta: una
iconicJ., alta simbolici. Aşa cum se întimplll cu orice reprezentare, ea
"restituie simbolic un lucru absent", redâ, in alte cuvinte, "ceva" pentru
"cineva", dar "numai" în rapon cu .,altcineva" (implica aşadar intersubiectivitatea ca o conditie constitutivll a formllrii eului şi a elaborării
semnifica(iilor) (Moscovici, b, p. 45-49).
Ulterior, datorit! caracterului polimorfic al conceptului şi varietJtii
wtghiurilor de privire, opiniile s-au diversificat considerabil. Caracteristic pentru expansiunea domeniului este eli unul dintre protagoniştii
sli, W. Doise, sustinea recent eli .. ar fi dificil sa. se degajeze o definitie
comun! tuturor autorilor care utilizea.z.ă notiunea" (Neculau, b, p. 76).
Se pare totuşi eli existll un consens în privinta citorva trăsllruri de ba.z.ă.
Denise Jodeletle fonnuleazll astfel în anicolul din Grand Dictionnaire
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURAlĂ ...
l6J
"''la Psychologie Larousse (1991): .Fonnl de cunoaştere curenti, zis!
tic •simt comuD», caracteriza IA prin unn~toarele proprierJ'i : 1. este
'incialmente elaborarJ şi împărtlşill; 2. are o propensiune practică spre
organizarea, srJpînirea ambiantei (materiale, sociale, ideale) şi orientarea conduitelor şi a comunidrilor : 3. contribuie la stabilirea unei
viziuni a realirJtii comune unui amamblu social (grupa, clasa etc.) sau
'ul!ur.d da!" (p. 668).
Ca şi Berger-Luckman ori Schfitz, MoscCJYici are o viziune constructivi!ilă: in opinia lui, reprezentarea nu este o "reflectare", ci o "filtrare"
;1 realului în acord cu particularităJile receptorului. Vechea relaJie :
stimul-rlspuns (0-R) e inlocuiti printr-<> relalie compleu: S-0-S-R,
t.:cea ce imeamnl. că subiectul intervine transfonnator la ambele capete,
atît in prelucrarea obiectului, dlruia ii impune amprenta propriei personalirJţi, cit şi in modelarea rispunsului. Moscovici merge insi prea
departe, cînd admite că "întreaga realitate este realilatea cuiva" (Mosoovici,
Il, p. 60), insinuînd astfel un subiectivism radical, pe care unul cel puJin
dintre discipolii slli (Abric) avea sa. incerce a-l legitima teoretic.
Chiar dacă reprezentarea nu e o ,.reproducere" a realităţii, ci o
~selectie a infonnaţiilor cu un grad mare de generalitate", o "remoddare", ea prezerva. toru.şi anumite date esenJiale ale obiectului (căci
altminteri, daca. fantezia fiecăruia ar lucra ad libitum, intelegerea între
subiecJi diferili ar fi aleatorie ori ar lipsi cu desâvirşire). Baza acestei
viziuni comune o constituie structura similari a organelor de simt şi a
sistemului neuro-cerebral, care asigura., în esenta.. aceleaşi modalirJii
de lucru la nivelul senza1iilor şi al automatismelor perceptive. La asta se
adauga. - cwn am vtzut - socializarea exercitarJ de practicile prereflexive, incorporate, aflate la rfdlcica gindirii logice, a semnificatilor
şi a fonnelor discursive. "Semnificatiile şi nonnele - scrie Charles
Taylor - nu exisrJ numai in spiritul actorilor, ci se exteriorizează in
practici care nu pot fi concepute ca un ansamblu de actiuni individuale,
d sint esentialmente modaliiAii de rela,ii sociale, de acPuni mutuale."
(Rabinow, Sullivan, p. 117) Ele sînt ireductibile la stiri psihologice
subieclive, la credinte ori propoziiii. Pe acest fundal comun de repreICDtare a lumii. produs de existen1a aceluiaşi pattern de organizare a
'rructurilor biologice şi sociale. se grefe.a.U desigur imeng diversitate
a variatiilor rezultate din aprehensiunile şi idiosincraziile grupurilor şi
.ndivizilor.
)64
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Tocmai fiindcă sint .,sociale". reprezenl!rile corespund in genere
natiunilor elaborate în limbaj, arit categoriilor cu care operll.m in
existenta comun!, cit şi semnificatiilor de tip denotativ, fie "pozitive",
fie mitice, care dispun de o ratificare intersubiectivll.. Sint produse
prin educatie, lecturll., influenta mediilor, îndeosebi prin interactiunea
neincetata a indivizilor, care amesteca. "elemente infonnative, cognitive,
ideologice, normative, credinlt. valori. atitudini, opinii, imagini" (Neculau,
b, p. 88). Au rolul sa; ne familiarizeze cu ambientul natural şi social, cu
realitlltile fizice şi instituiionale, ele .. conventionalizeaz.l obiectele,
persoanele şi evenimentele cu care ne afllm în contact" (ibidem, p. 18).
Ni se impun in vinutea obişnuintei, fonnatiei, impactului exen:ital de
grup, constiruind un cadru de referinlă provizoriu. un fel de ghid
orientativ, de naturi informaJionaJl, morali, estetica., pe care uneori il
asimillm in aşa mâsură incit nu mai avtm conştiinta c.ll·am "impru·
mutat" dio afurl; alteori iosl, io momerue de ieşire din inertia rotidiaoului
ori de tensiuni ne~teptate, îl percepem conflictual, ceea ce duce la
efortul de a ajusta reprezentarea sociali respectivi propriilor noastre
exigente ori de a o respinge.
O problema din cele mai delicate e de a distinge reprezenrJ.rile
sociale de fenomenele contigue şi înrudite de care psihologia se ocupll
de multa. vreme, cum ar fi: notiunile, credintele, ideologia, oonnele,
valorile. Moscovici şi elevii sli şi·au pus chestiunea, însâ, în mod
io(elept, n·au insistat pe fonnularea unor delimillri tranşante, lucru
putin rentabil în contextul de o complexitate inextricabil! al cogni(iei şi
in condi(iile unei tenninologii, prin natura ei, controversabil!.
De fapt. un mare av.tnlaj al conceprului de RS, care-i justific.! utili=,
deşi, la prima privire, el pare a complica peisajul mental - şi aşa greu
elucidabil-, consta., în opinia mea, tocmai in fluiditatea frontierelor, in
plasticitatea şi vocatia sa "mediatoare". Aceste proprietllti sînt cele ce-i
pennit efecte de transversalitate, inferentă. mixaj, investire, rncind din
el un soi de numitor comun al multor fenomene cognitive. Ca fonne ale
cunoaşterii practice, regll.sim RS in procesele curente de comunicare şi
receptare, în aproprierea opiniilor care ne convin ori se aflll. in bll.taia
reflectoarelor, in inventarul credin(elor şi eviden(elor pe care se bazează
"filozofia populară", în pozitionările nonnative, de tip ideologic etc.
Ele servesc, după M.-L. Rouqueue, drept .,cristalizări" şi "motoare"
ale cunoaşterii colective" (Dictionnaire Lllrousse de Psychologie, 1997).
CONDIŢIONAREA
SOCIO-CULTURALC.
J6l
(';• atare, constituie un soi de "ştiinta, a simtului comun" (Jodelet, p. 88).
o pasarelă inevitabilă intre experienta personală şi experien'a socială
nlt.lificată sau pe cale de institu)ionalizare.
Dar, desigur, nu tot ce ni se întîmplă cotidian se transforrn.ă în RS.
l>in multimea infonnatiilor care ne bombardeazl in fiecare clipă, cele
mai numeroase dau loc la reprezentări "localizate" ,legate de tribulaJiile
cxisten,ei noastre individuale: intilnesc pe stradă un vecin, iau act că
un autocamion îşi face loc cu greu spre răspîntie, văd tomberoanele de
gunoi în fap rigolei, îmi cwnplr ziarul care afişeazl pe manşetă un
scandal de coruppe, aud zgomotul puternic al unui avion care spinteci
aerul, colegul de seniciu îmi povesteşte ultima lui aventură etc. În toate
aceste cazuri am a face cu lucruri de rutină, aparJinirul cotidianului
comun, pe care le înregistrez spontan, fiii a avea nevoie de o explicatie
speciaiJ. Trecerea la RS se petrece cind intimpinllm obiecle polimode,
complexe, desemnînd clase de fenomene, evenimente sau idei, definite
în mod diferi! de agenp şi grupuri ori despre care, de reguli, posedlm
infonnaţii insuficiente sau contradictorii, ca, de exemplu, obiectele
evocate prin nopunile de .Wicie", .boalA", .crizl" (economicA sau
poliJicA), .sida", .Uniunea EuropeanA", .radioacJiviJale", .globalizare" etc., sau- cum spune Pascal Moliner- cînd ne confrunllm cu un
obiect ,.a clrui stăpînire constituie o miză in tenneni de identitate sau
de coeziune socialA" (idem, p. lSJ).
Dupll Moscovici, posibilitatea fonnlrii unei RS este preliminată de
existenp. a trei situatii caracteristice : l. incompletitudinea infonnaPei
privind obiectul reprezentării, cauzatJ de complexitatea acestui obiect,
de disrorsiunile cu care e receptat şi pozi)iile uneori extrem de diferite
adoptate fa~ de el, de diverşii ac1ori sociali ; 2. lipsa unei viziuni
globale asupra obiectului, manifestată prin accentuarea anumitor aspecte
şi ocultarea altora, inadaptate la sistemul de valori al agenJilor;
3. "presiunea spre inferen~", derivatll din nevoia de a parveni la o
cxplica)ie plauzibilll şi autorizată, de a putea asimila obiectul respectiv
in sistemul curent de cunoştin)e (Moscovici, a, p. 246-2Sl). La aceste
motiva)ii s-ar cuveni adllugat efectul de "contaminare", influenta exercilată de Ceilal~i (punctele de vedere ale colegilor, liderilor de opinie,
gazetelor, televiziunilor etc., nunoarea suscitată de fenomenele noi ori
neobişnuite asupra cărora se concentrează la un moment dat atentia
publică etc.). Dan Sperber vorbea în acest sem de .,o epidemiologic a
366
INTERPRETARE ŞI RA ]10NALITATE
reprezentmlor", constînd în "propagarea s[ărilor mentale intr-o popula)ie"
(Sperber, p. 8-9).
RS nu sint nemre, ele poart1 totdeauna o încărdtură ideologicJ.,
amprenta imertiei sociale a subiectului. Nu configureaza. obiectele,
situaliile ori oamenii printr-o mecanică reproductivă, cum ar face-o un
apmt fotografic, ci le semnifică, ceea ce înseanu:aa. că le claseazJ şi,
implicit sau explicil, le juded, exprimind un punct de vedere situat
(slinga/dreapra, simpalie/anlipalie, elilistlpopular,şliin)ific/profan ele.).
Un exemplu clasic ii apartine chiar lui MoscOYici : în faimoasa lui
anchetl asupra vulgarizlrii psihanalizei în Franta anilor '50, el a adtat
cJ. majoritalea celor interogati îşi reprezentau descoperirea lui Freud
prin noţiunile de .,inconştient" şi "refulare", nu însă prin cea de
"libido", evident fiindcll aceasta, datorită rolului jucal în viata sexualll
~i în producerea nevrozelor, era greu asimilabilă unei mentalit.ăli aflate
inel sub influenta puternică a moralei tradiţionale. RS restituie aşadar
realitatea în mod selectiv, printr-un filtraj : apreheodăm obiectele-referent potrivit unui parti-pris (.,ideologic") şi le considerlm adevărare
(fiindca. se înscriu printre "credinte"). Ele constituie nişte "constructe
interpretative", pe care ni le însuşim sau cu care ne gilsim, în mod
spontan, de acord.
De obicei, dar nu totdeauna. Experienta arată că in unele imprejudri
ne apropriem RS, asimilindu-le pînă la identificare: in altele însă le
mentinem la semidisla.DJJ, intr-un soi de depozit de "rechizite" respectabile, utilizate ca "citare" sau ca exemplificlri intr-o conversa1ie;
mai exista., în fine, şi cazurile de contestare, de respingere globală.
Tocmai aceste cazuri din unnă, de acceptare condiţională ori de refuz
geDeralizat, mi se par deosebit de interesante, şi anwne fiindcă ele pun
în discu1ie modalitatea gindirii categoriale, gîndire leneşă şi fatalistJ.
(care coostl in indexarea individului "categoriei" căreia ii apartine: de
vreme ce Y e muncitor calificat intr-o uzinJ., ne aşteptăm să voteze cu
panidele de stinga, să facă pane dintr-un sindicat, să-i placă fotbalul şi
escalele după lucru la circiuma din coli etc.).
Din păcate, nici Moscovici, nici elevii săi nu par a fi dat importanta
cuvenită modului extrem de divers in care indivizii se comportă in
asumarea ori respingerea RS cu care vin în contact (prin relatii interpersonale, presă, TV etc.). De exemplu, Denise Jodelet sustine, la un
moment dat, că "reprezentarea presupune un proces de adeziune şi de
CONDIŢIONAREA SOCIO.CULTURALĂ ...
}67
participare care o apropie de credintl" (Jodelet, în Neculau, b, p. 99}.
Asta ar însemna c:l, in esentl. n-ar fi vorba de difuzarea unei idei dtre
mai multi indivizi, ci de faptul el mai muiP indivizi au ace~i idee.
Allfel spus - şi in tenneni care amintesc de Bourdieu - "locul, poziPa
socială pe care o ocupă (oamenii) sau functiile pe care le împlinesc
dctenniM continuturile reprezentationale şi organizarea lor prin intermediul raportului ideologic pe care-I intretin cu lumea socialli" (ibidem).
E desigur adevlrat el in "multe" cazuri există o corelatie nemijlocită
intre ceea ce am numit mai sus "efecte de pozitie" şi "efecte de
dispozitie". Dar .,mulle" nu înseamn! "toate". Mll refer la faptul el in
societatea actuală întîlnim destul de frecvenl persoane care deplşesc
fronlierele grupului de apanenen)l. alegindu-şi reperele şi modelele din
grupuri de referinll alternative; pe de altă parte, e simplificator sJ.
considerăm el detenninanrul adeziunii ori respingerii unei opinii il
constiruie neapărat .,inser1ia specifică (a subiectului) intr-un ansamblu
de raporturi sociale" (confonn teoriei lui Bourdieu).
Rlspunsul la intrebarea : de ce in faLa unor oponunităti egale
membrii aceluiaşi grup se divid, adoptind pozitii favorabile unui anume
punct de vedere, nefiiVOrabile ori intennediare, reclamă o cercetare de
"caz". nu o rezolvare a priori, pe baza unei clasifidri prefabricate.
Tipologiile sint desigur valabile în plan statistic, ele nu răspund insi
exigen\Oior unei analize la scad individuali, cind ne focalizlm pe
devierile de la regulă şi pe molivaliile lor. Fiindd tocmai abaterile $i
exceptiile pun în lumi~ failibilitarea detenninhilor globale, utile in
explicarea .,speciilor", insuficieme în explicarea "Spe\elor". A voi altfel
decil ceilalli şi a face altfel decit ceilalp e o manifesJare clarl! de
nonconfonnism. e accidentul intervenit in lan{Ul repetitiv al obişnuirului,
imprevizibilul care ne reaminteşte el oamenii nu sînt roboti.
Teoreticienii RS nu dau o explicatie satisfldtoare divenitâtii "individuale" a RS. Motivul, cel putin pentru unii, imi pare a consta in
supervalorizarea ideii că RS "este o expresie a grupului". căreia i se
atribuie proprietatea coerenţei ideruitare şi W1 caracter prescriptiv puternic
man:at (.ni se impune cu o forta irezislibill" [Neculau, a, p. 37]).
Acest mod de a vedea oculteazl însă in mod evident posibilitatea ivirii
unor divergenţe sau le subevalueazl importanl3.
Altii. de pildă Willem Doise, care respinge ideea că RS ar promova
"consensul", cred a rezolva problema redefinind, în tennenii lui
368
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
Pierre Bourdieu, RS drept "principii generatoare de luări de pozi,ie ce
sint legate de inserţii specifice într-un ansamblu de raporturi sociale"
(Doise, în Neculau, b, p. 81). Totuşi, habihls-urile, ca "sisteme de
dispozi)ii durabile". ca .,strucri.Jri slrucrurante". explica eventual - aşa
cum pretinde Bourdieu - "producerea unei lumi comune şi avind un
sens, a unei lumi de sens comun", în niciun caz prezenta diferentelor
individuale, fondate în experienJele perronale ale fiecăruia şi în contextele
in care ac)ionează, inlr-un cuvint, in propriul .. itinerar" existential.
Afinnatia lui Doise cll .,notiunile de dispozitii. de habitus, de sche~
de clasificare sau de principiu de divizare utilizate in diferite locuri de
Bourdieu sint absolut compatibile cu descrierea teoretică a functionării
reprezentllrilor sociale elaborată de Moscovici" (ibidem, p. 80) mi se
pare imprudentll. RS nu este un babitus pentru ca. nu actionează "doar"
spontan, ci şi ,.reflexiv", ~i pentru că nu se limitează la a reproduce
.,doar" ceea ce individul a interiorizat în decursul unor experiente
similare mai vechi, ci produce şi elemente noi de cunoaştere practic!,
in functie de comunicarea şi relatiile interpersonale care se desfllşoarl
hic el nunc. Nu ştiu ca Moscovici s!-şi fi revendicat vreodată afinitatea
cu Bourdieu şi IIl1 indoiesc oricum ca lucrul i-ar face pl~cere.
O explicatie mai productiv!, in opinia mea, preconizează Jean-Claude
Abric, autorul teoriei "nucleului central" al RS. Plecind de la conceptul
de "nod figurativ", utilizat, cum am vâzut, de Moscovici, Abric sustine
cJ orice RS este organizată în jurul unui "nod central" stabil, avind
calitatea de a da semnificatie reprezentârii şi de a o dirija, fie functional
(in siruaPile cu finalitate operatorie), fie nonnativ (în siruatiile în care
iruervinelemente socio-afective, sociale sau ideologice). În afara "DOdului
central" se agregl elemente periferice, constituind interfaJa dintre nodul
central" şi siruaJia concretă in care operează RS. Functia acestora este
de concretizare (depinzind direct de conteltt, ele integreaza. datele
situaţiei in care se produce reprezentarea, exprimi prezenrul şi experienta subiecJilor). Elementele periferice ar avea, de asemenea, functii
dereglare (adaptarea reprezenlării la ewlutia contextului prin integrarea
de infonnatii noi sau reinterpretarea lor in sensul semnificaţiei centrale)
şi de apllrare (protejarea stabilitâţii "nodului central", prin "interprellri
noi, defonnatii func1ionale defensive, integrare conditionalll a elemenlelor conl~>diclorii") (Neculau, b, p. 115-119).
CONDIŢIONAREA SOCIO-CULTURALĂ ...
)69
O orientare teoretica. interesanta., care completeaza. mchlllolngia
acmalll a RS in direqia recuperării socialit!tii ascunse in ceea ce se
presupune a fi .,specific individual", o propune Bemard Lahire in
cartea sa L'homme pluriel. Les ressoru de l'action (1998). prin care
incearcă si pun3 bazele unei .,sociologii psihologice". Ideea centrală
este ca. .,departe de a reprezenta unitatea elementară a sociologiei,
actorul e Brll nicio indoiala. realitatea sociala. cea mai compled ce
trebuie cunoscuti". Spre a-şi face inteligibilă teza, l.ahire sugereaza.
metafora .,pliului". Daca. ne-am imagina .,spatiul social în loate dimensiunile sa1e (economice, politice, culturale, religioase, sexuale, familiale,
orale, sportive etc.. aceste dimensiuni desemnate în mod grosier fiind
ele însele în pane indisociabile şi în pane posibil de descompus în
~ubdimensiuni) sub fonna unei foi de hîrtie sau a unei bucă)i de pînza.
(este vorba deci, geometric vorbind, despre o structura. plana.). atunci
fiecare individ este comparabil cu o foaie bo(itA sau cu o pinzl şifonat!.
Alfel spus, actorul individual esre produsul a numeroase operatii de
pliere (sau de interiorizare) şi se caracterizea:tJ., prin umtare, prin
multiplicitatea şi prin complexitalea proceselor sociale. dimensiunilor
sociale, logicilor sociale etc. pe care le-a interiorizat• (l.ahire, p. 201).
Traditional, sociologia s-a dezinteresat de .,mulriplele opera1ii de pliere
consrirutive fiecărui actor individual", ocupîndu-se de "strucrurile plane",
de procese, relatii. grupuri, srrucruri sociale. Ar fi acum cazul sa. se
meargă mai depane spre studierea multidetenninismului şi a omului
plural. Marea problem~. pe care deocamdată însă l.ahire o Iad in
supensie, rimîne aceea de a şti cum poate fi opera(ionalizatl cercetarea
in noua perspectiva.. În adevllr, dezvăluirea socialit!Iii implicate (şi
implicite) in .,cutele ... care fac din fiecare ac1or o fiintl relativ singulara
~i. lotod.atl, o fiin~ analog! multor altora" (ibidem) nu constiluie defel
o probleolă de rutinl.
Încercînd sa. conchid cu citeva observatii sumare, aş vrea sa. spun că,
in opinia mea, RS consriruie un cadru "de referinte prestabilite şi
imediate penrru opinii şi perceptii" (Moscovici, c, p. 61), insi nu un
c.:orset care si ne restringi rigid mişdrile. Spre a evalua corect impactul
KS pe scena concreti a sociecltii contemporane, pluraliste şi comunira!ionale, e necesar sa. avem in vedere trei circumstante, pe care .,generali~tii", cei ce discuti conceplele aniscoric, rupce de contexntl apliclrii,
obişnuiesc sa le ignore : 1. Faptul el individul apailine simultan unor
370
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
grupuri diferite, ceea ce înseamnă că suferă impactul unor socializări
distincte, care-i formează anumite se!llibilită)i şi-1 predispun spre anumite
componamente. De-aici şi dificultatea a numeroşi subiec)i de a-şi cuceri
o coeren)ă, de a-şi armoniza multideterminarea formati vă; 2. Extrema
varietate a no)iunii de grup, ca scară de mărime şi coeziune internă. Cu
cit categoria de apartenen)â e mai extilllă (na)ionalitate, confesiune,
armată etc.), cu atit determinările ei cuprind o masă mai mare de
oameni şi sint mai generale, admi)ind numeroase trăsături disipative.
Cu cit categoria de apartenen)ă e mai restrilllă (membrii redac)iei unei
publica)ii etc.), cu atit creşte solidaritatea in jurul unui program, al unei
ideologii şi al unor interese imediate; 3. Existen)a posibilă (şi frecventă)
a mai multor RS ale aceluiaşi obiect şi a mai multor RS in acelaşi grup
(de regulă, in proporţie cu dimensiunea grupului). Credin)a intr-o
corela)ie uni'IOCă intre grup şi RS pare o rămăşi)â a vulgatei marxiste ;
o asemenea probabilitate există intr-un grup omogen, illlă nici aici nu
poate fi vorba de certitudine ; cu atit mai pu)in e cazul in grupurile
mari, de componen)â eterogenă, unde au loc inevitabil conflicte şi se
manifestă mari diferen)e de .statut" şi .rol" intre indivizi.
Tocmai această triplă divernitate ii acordă subiectului putin)a de a-şi
negocia raporturile cu RS. Primul pas, in acest se!ll, este să şi le
conştientizeze. Opera)ia e facilitată de faptul că uneori surprinde ciocnirea
a două sau mai multe RS ale aceluiaşi .obiect", ceea ce-l pune in
situa~a de a proceda la o compara)ie. Alteori, luciditatea ii e stirnit.! de
o frustra)ie: RS ii contrariază opinii, dispozi)ii sau )eluri pernonale. Se
întîmplă şi ca ele să fie intimpinate cu spirit critic şi să nu reziste
examenului etc. În felul acesta, subiectul îşi cîştigă .şansa" de a-şi
gestiona raporturile cu lumea in func)ie de o logică proprie. Fără îndoială,
de această .şansă" se poate profita ori nu. Unii rămîn etern agen)i
manipulabili, al)ii devin actori, improvizindu-şi scenariul, desigur, in
condi~ile contextului socio-cultural dat. Este adevărat că nu putem alege
reguli proprii cind jucăm un joc, însă putem alege alte jocuri, care să ne
deschidă noi pernpeetive. E mult? E pu)in? Este, in orice caz, suficient
spre a paria pe autonomia relativă a conştiin)ei şi pe posibilitatea de a
controla, in limite rezonabile, desflşurarea travaliului interpretativ.
9. Oral
Statutul oralitătii
şi
şi
scriptic
inferioritatea scrierii la Platon
Scopul i01elegerii primare este de a aproxima sensul in mod spontan,
nperînd o convertire automata a semnelor verbale in concepte
şi
pro-
pozitii. Îruă, cum am mai arătat, intelegerea primară se mişcă intr+O
;1rie restrinsă, iar procesul decodificatoriu se poate dovedi insuficient
ori poate fi oricînd bruiat prin blocaje, incongruente sau opacităti
(aparitia unor segmente ilizibile etc.). E de aceea necesar ca demersul
comprehensiunii sa capete, de la un moment dat inainte, caracterul unei
interpretări.
Dintre cele dou3 domenii în care actionează interpretarea, al oralitlltii
al scripturalil.alii, fiecare avindu-şi regimul propriu de inteligibilitale
şi perfonnare, voi incepe cu cel dintîi. În principiu, condiţiile proprii
()ralilătii facilitează o identificare relativ rapidll şi prezumriv verificabilll
01 semului. Îndeosebi in cazul interacJiunii locutive, cind partenerii se
află fall in fata,, cu atit mai mult daca. ei apartin aceluiaşi grup de
referinta, (similitudine de nivel cultural, optiuni politice, statut profesional, experientl de viatl etc.), intelegerea mutua15 functionează in
mod obişnuit nra probleme. Contextul enunlării. nonnele reciproc
impll~ite ale conduitei sociale, compete~ele decodificatorii etc. coruailuie factori decisivi a ceea ce etnometodologii numesc "indexicalitate",
in speta.. individualizarea de cltre fiecare interlocutor a fonnelor simbolice tipizate ale limbajului, potrivit cu cirt:umstanţele conversaJiei purtate
Ilie el nunc. Dar chiar dacl interlocutorii nu provin din acelaşi mediu,
dificultllţile produse datorita. unor divergente de cod, neclarita.Ji, expresii
..:onfuze, unor aluzii, elipse sau fonnulari oblice pot fi eliminate prin
in1rebairi ajutatoare ("Ce-ai vrut sa. spui?", "Am inteles corect?") şi
şi
m
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
prin adaptarea fieclrui locutor la partener, de exemplu uzînd de o
terminologie accesibila. şi de parafraze (cind expliclm o abstractie
filomfid sau ştiintifid unui prolim etc.). Pe de a!Iă pane, un mare avantaj
al oralilă,ii, pe care niciwt tip de scriere nu e in stare sli-1 concureze, il
constiruie punerea in evidenta a fortei ilocutionare cu care sint enunp.te
propoziPile: intonatia, variatiile accenUJ.ale, jocul mimicii. Or, conştienti­
mea ilocutiei este adesea decisivi spre a sesiza intentiile celuilalt.
Merilă să deschid aici o paranteza. observind că în gîndirea europeană s-a perperual din Antichitate pînă in vremurile noastre opinia că
limbajul scris este inferior celui vorbit. Predominarea vorbirii asupra
scrierii, recunoscutl de Aristotel - cum tine să ne-o reaminteascl
Gadamer- se afli la baza fenomenului hermeneutic: .,Nimic nu e
inaccesibil in~legerii prin mijlocirea limbii. În timp ce toate celelahe
simturi nu iau imediat parte la univenalitatea experien,ei lingvistice a
lumii, nefl!cind decit si-şi desfl!şoare activilătile specifice, ascultarea e
un drum care conduce la totalitate, fiindcă este în stare să audl Logosul"
(Gadamer, a, p. 488).
Într-un faimos dialog, Phaidros, Platon 1:\UCll mitul invenlării liierelor de către zeul egiptean Theuth. l.J.udindu-şi nlscocirea in fala
regelui Thamus (.,ştiinla aceasta ii va face pe egipteni mai in~lepP şi
mai cu ~inere de minte"), Theuth este intimpinat cu o critic! severa.
Lucrurile se vor intimpla tocmai pe dos, ii replică regele : "Scrisul va
aduce uitarea in sufletele celor care-I vor deprinde, lenevindu-le ţinerea
de minte; punîndu-şi credinp. in scris, oamenii îşi vor aminti din afar.l,
cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinHiunLru, prin caznl proprie".
Mai departe, dîndu-i de asll darJ. cuvînlul nemijlocit lui Socrate, textul
ridid o noua obiectie fundamentali. Pe lingi sllbirea memoriei, mai
exisll şi un alt dezavantaj : dacă te adresezi cuvintelor scrise cu o
intrebare, .,ele se invlluie într-o foarte solemnă tacere"', .,nu i~i raspund
decit un singur lucru, mereu acelaşi" (PiaLOn, a, 275a). "Îmă lăcerea
scrierii - mll un comentalor contemporan - este echivocă, pentru că,
de fiecare darJ., ea nu semnifică decît un singur lucru, mereu •acelaşi •.
De asemenea, .ea se mişel in toate direc~iile• şi, adresîndu-se ruturor
deopotriva, devine un fel de res nul/ius de care oricine poate abuza.
Scrierea este prinsă astfel între IJ.cerea tautologica a texrului şi abundenp. heterologică a redundan\Ci priviLOare la text." (Henri Joly, ibidem,
p. 400) În fine, o alta infirmitate a scrierii constă in aceea c! dac!
ORAL ŞI SCRIPTIC
173
cineva o acuzl pe nedrept, "ea trebuie, de fiecare dată, să-şi cheme in
ajutor pArintele; singuri nu e in stare nici să se apere, nici să-şi vină în
ajutor" (ibidem, 215e).
Reman; în treacJ.t, ceea ce de fapt e omis din evocarea curentă a
mitului lui Theuth, el, prin condamnarea sa, Platon are in vedere un
anumit tip de scriere, cel in care autorul "se îndeletniceşte cu cuvintele
înseşi", nefiind atent decît la răsunetul retoric al vorbelor pe care le
inşira. Scapll de învinuire şi sint validate, în schimb, scrierile de tip
filozofic, al căror conlinut este intemeiat pe .. realitatile drepte, frumoase
şi bune". Căci ele constiruie doar o transcriere autentici a vorbirii cu
miez şi întemeiere ra1ională, uzind de dialecticl, aşa cum o infltişea:d
chiar dialogurile lui Platon. E însll evident eli, deşi parţial exonerata de
pilcatele ei veniale, scrierea plstreW chiar şi in cazul acesta un caracter
de secundaritate, de supliment, de veşmînt exterior. Primatul oralitătii, existent şi la alte popoare ale vechimii, foarte puternic în cultura
iudaică, denun~t de Derrida ca logocentrism şi meLafiZicl a prezentei,
a functionat pinJ in zilele noastre : "Scrierea, litera, imcrip,ia sensibila:
au fost întotdeauna considerate de cltre tradilia occidentala. ca un corp
şi o materie exterioare spirirului, sufletului, verbului şi logosului"
(Derrida, d, p. 60).
Perplexităple oralitătii.
O anal~
concretă
sa. revenim la interpret.a.rea vorbirii în cadrul cotidianului comun. La
baza in,elegerii se ana: o structura conventionala: mutual acceplată :
existen{a semnificatiilor lexicale, aşa cum sînt ele protocolate în dictionar
şi fixate in memoria de lung tennen a locutorilor prin instructie şi
exerciliul zilnic al limbii materne.
ca:ci daca. e adevărat ca. semnele lingvistice sînt arbitrare, cum a
subliniat Saussure, nu e mai pu(in adevărat el, in interiorul fieca.rei
comunillti lingvistice, relatia dintre semnificant-semnificat e obligatorie. Această obligatie este resim(ill uneori mai coercitiv, alteori mai
lax, in functie de univocilatea ori ambiguilatea denomina(iei. De pilda:,
viza.m cam aceleaşi lucruri prin cuvintele: piine, masă, trandafir.
temperatura. fereastră etc. În schimb, deşi "ştim" despre ce e vorba in
J74
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
alle cuvinte, ca: frumos, democralie, naţionali rate, melancolie, baroc
etc., ne contrazicem cind trebuie să stabilim LrlsJ.turile lor caracteristice.
Dar chiar dadi ne oprim la prima categorie, constathn d1 fiecare
cuvint acoperi o sumedenie de varietati. În aceasta privinţă, nici distinciia
tip/ocurenlă (typelroken), aplicabilA raportului dintre specie şi spele, nu
ne duce prea departe. Un "ciine" poate fi ciobllnesc, maidanez, lup,
pechinez etc., fiecare subspecie îşi are variantele ei, iar de-aici pînă la
identificarea precisă a .. ciinelui meu" mai e cale lunga.. Interpretantul
(sau sensul) e evocat cu mai muhe detalii in cazul spe)elor, mai abstract
în cazul speciei, dar el rimine categorial in ambele imprejurl.ri. Dupa.
cum am arătat in ITL, lucrul acesta este inevitabil din cauza a ceea ce
am numit "schematism", a faprului eli limbajul nu poate denumi singularilAJi (exceptînd nwnele proprii) (P. Comea, b, p. 172-176). Trebuie
deci d conllm inel de la snucturile elementare ale in~elegerii pe o serie
de nedetenninări şi incertitudini. E drept el ele n-au mare imponantJ. in
cotidianul comun, unde tema convorbirii, contextul şi cunoştinţele
reciproc împAr!Aşite ne ajutA sA depAşim dificullA)ile. Dar pol deveni o
sursl de neintelegeri cind ieşim din habitarul care ne e propriu ori cind
ne confrunta.m cu texte scrise.
sa. unnărim acum in ce fel se degajeazA sensul şi cum se produce
în)elegerea pe un exemplu simplicisim, o propozitie elementarl, de
pildl: ,.Aici e foarte cald". Enuntul memionat se referă la un loc
necunoscut (.,aici"), unde temperatura e ridicati (nu-i putem preciza
valoarea, dar o estimăm superioara. celei .,nonnale", in condiJiile
noastre de vială). Plutim în aproximatie, dar important este el sesizlm
firi ezitare continurul semantic: cuvintele au semnifica)ia lor standard,
propozi)ia e imprecisă, dar corect fonnaiJ.. Ne-o reprezentăm ca putînd
fi rostita în cadrul unei rela'ii de comunicare, in care un locutor se
adreseazli uneia sau mai multor penoane, într-o situatie adecvata (o
indpere foane incl1.1zita, o zi canicularl etc.). in acest caz, sensul
rezidli în "constatarea unei stari de fapt", ceea ce, dupa. clasificarea
actelor de vorbire data de Searle, corespunde .,asef1iunii". Ar fi insa.
posibil ca receptorii propozitiei s-o interpreteze drept o recomandare de
a deschide Ferestrele, ceea ce ar insemna el avem a face cu o "directivli ".
Dar daci am presupune el locul in care e fonnulat enun,ul cu pricina
este o cameri rece, iar auditorii tremura. de frig'! in acest caz, e evident
cllocutorul se pronuntJ. "contrafactual", în b.itaie de joc (ironie).
ORAL ŞI SCRIPTIC
J7~
Cu puţină fantezie, ne putem imagina şi altceva. Mă anu în locuinta
unui tînăr cuplu de indrilgosti)i. Fiindcă-i văd pe cei doi parteneri eli se
sorb din ochi, cu o expresie de dorin~ şi fericire. exclam : .,Aici e
foane cald", ceea ce constituie o caracterizare metaforică a situa,iei,
dar şi un mod indirect de a le atrage atentia amfitrionilor d mă cam
neglijeazA. In fine, ar fi cu putinJâ ca rostind propozi1ia men1ionată să
accentuez caricatura! superlativul "foarte cald", imprimînd pronun)iei
şi o anumită graseiere, spre a evoca celor prezenti o cunoştintJ comună,
care se exprimll afectal şi snob. Cum se vede, varianta de sens plauzibilă
este de fiecare data determinată de perspectiva enunţllrii, iar aceasta e
sugerata prin gesticula)ie şi forp. ilocuţionară: intonatie, accent, mimic!.
Altfel spus, aceeaşi propozitie se pretea.U mai multor interpretlri:
neutra şi conslatativl sau iritată şi porunciroare, sau ambiguă şi in doi
peri, sau metaforică, sau de reproş eufemizat prin exprimare oblicl, sau
de parodiere a unui tert. absent. Toate interpretarile acestea depind de
intenţia locutorului, care este in mod vădit preocupat să-şi "impacheteze" astfel mesajul incit d poata fi corect in(eles de auditori. •
O priml remarci pe care vreau s-o fac priveşte varietatea de uz a
semnificaPei cuvintelor. E remarcabil că un adjectiv de o perfectă
banalitate, precum .,cald", poate servi unui joc de multiplicare enormll
a posibilităţilor expresive- iar asta nu gralie inventivităJii unui poet, ci
experienJei comune a unui locutor comun. Iata o enumerare a şapte
aspecte interpretative, toate pertinente, deşi nu de importanlll. egall,
veritabilll poveste a "vocilor" pe care modestul .,cald" este capabil să le
facl sl răsune la o solicitare cît de cît infonnată. In primul rind,
desigur, trebuie semnalată valoarea "canonică" de înJeles (definiJia
standard de dicponar, .denotapa" cuvintului); in al doilea rind, valoarea
"contextualll" ("cald" este legat de "aici", variind in raport cu ceea ce
deicticul substituie) ; in al treilea rind, ca fortJ, ilocu(ionari (în enunJUI
dat, "cald" comtituie nucleul semantic, este deci scos în eviden~ prin
rostire); în al patrulea rind, ca "directitate" (cuvintul poate fi semnificat
.,direct", şi atunci imeamnă "cald", sau "oblic", şi atunci înseamnl
"rece" ! ) ; in al cincilea rind, ca Vctloare "conotativă" (intrucit se
asociază unor amintiri sau impresii personale); în al şaselea rînd, ca
.,metaforă" a erosului; in al şaptelea rind, ca "parodiere" prin rostire
imitativ-persiflantă. Nu mă indoiesc că variind intenJiile şi contextele
pot fi scoase la iveală şi alte resune de semnificare ale cuvîntului.
INTERPIUITARE ŞI
376
RAŢIONALITATE
Un pas mai depane in intelegerea rolului pe care-I îndeplineşte
cuvîntul ni-l pennite teoria caracterului ~u .,dialogic". fonnularl de
Bahtin in Problemele poeticii lui Dostoievski. După savantul rus, există
nei
orientări
majore ale utili:drii cuvîntului in vorbire : una tine de
obiectul însuşi, pe care-I numeşte, îl exprimă, îl zugrăveşte; a doua
este cea a "cuvintului intruchipat sau obiectualizat". prezent sub .,forma
cea mai tipic! şi mai rilspînditl" in vorbirea directa a eroilor; in fine,
mai existi cazul unor texte în care autorul foloseşte cuvinrul .,alluia" in
scopurile sale, îl investeşte cu sens, firi a-i anula însl sensul propriu,
ceea ce înseamnă cJ se inlreplilrund doul voci: exemple ar fi "scazul"
(axarea pe limbajul vorbit, propriu oridrei nara)iuni), parodia, stilizarea
şi nara~unea la persoana intii (lchen.ahlung) (Bahtin, a. p. 254-266).
Concluzia lui Bahtin, valabilA atit in cazul oralilllii cotidiene, cit şi
îndeosebi al creatiei literare, subliniazA d "maniera individuala in care
omul işi construieşte vorbirea depinde in mare mJsuri de felul său
propriu de a percepe cuvintul altuia, precum şi de modul sAu de a
reac~ona la el" (ibidem, p. 273).
Asertiuni şi acte de YOrbire
O a doua remard pe marginea exemplului de mai sus e d propozitia
"Aici e foane cald", in mod vizibil desprinsa dintr-un context, la care
trimite adverbul "aici". grevat, ca orice deictic, de un nlll1llr indefinit
de presupoziPi, poate fi lesne transfonnall intr-o propoziţie de sine
s!l!ltoare. SA inlocuim, de pilda. adverbul nedelerminat prin numele
propriu .Africa EcuatorialA", preceda! ~c prepozi1ia .in". Propozitia
devine, in acest caz: "În Africa Ecuatoriillai e foarte cald", ceea ce
consticuie un enunţ autonom, complel detaşat de situatia enun~rii şi, în
acelaşi timp, perfect valabil, fiindcă aseneazll o stare de lucruri existentă
în lume, satisBcînd testul "condipilor de ac.Jevăr" (aşa cum ştim din
geografie, in Africa Ecuatorialai e "realmente" roilne calc.l). Enunturi de
acest tip - du pai plrerea lui G. Frege - nu redilu .,ilctul subiectiv de a
gindi, ci continutul obiectiv al gîndirii, care este proprietatea comun! a
mai multor subiec~" (Frege, p. 108). De ele se ocupA semantica (in
semul restrins, dar puternic al tennenului).
Propozitia inipala.: "Aici e foane cald" nu e de sine stltătoare, ci e
integrată - cum am vaizut - unui proces comunicativ. Constituie un "act
ORAL ŞI SCRII'riC
til' vorbire", de care se ocupă pragmatica şi a dlrui teorie a rost flcuta
de Austin şi Searle. inrre asertivele propriu-zise şi actele de vorbire
d1fcrenta constA în aceea că cele dintîi "reprezintA .. realitatea şi dezv;1luie clar .. condi,iile de adevăr" care le pot satisface, pe cind cele din
urmă au ca regulă constitmivl forta ilocutorie (posibilitatea de a exercila
o aqiune asupra imerlocutorului lor). În exemplul analizat, am vlzut el
cnunţ:itorul poate dori sa. transmilâ indirect un "ordin": "Deschideti
ferestrele! " (cerind celorlal'i sl-1 execute sau nu), ori si exprime o
.. ironie", cu sensul: ,.spun cald ca sA intelegeti contrariul" (reclamind
auditorilor o reactie de aprobare sau contestare), ori si accentueze
retoric situaţia existentA (ceea ce nu echivalea.zJ cu o simpHl constatare,
dat fiind el, deşi continutul propozitional râmine acelaşi, aserţiunea are
un caracter neutru, pe cind actul de vorbire asertiv îşi propune sa.
rnodifice starea de spirit a receptorilor, manifestindu-şi vizibil intenlia
persuasivă).
Spre deosebire de clauza "conditiilor de adev3r", proprie propoasen.ive, "actele de vorbire" se bazea.zJ pe "conditii de reuşita"
ifelicity), intrucit enuntarea nu are în vedere "starea de lucruri", ci
indemnul de a actiona, iar acPunea se măsoară în izbîndi sau eşec, in
rell$ilâ sau nerell$ilâ. Sensul actelor de vorbire e detenninabil cu ajutorul
contextului, care restringe disponibilitatile semantice la ceea ce este
motivat hic et nune. Pe de alta. pane, fol'}a ilocutiva se manifesta prin
marci ostensive (verbe perfonnative explicite: atinn, protestez, promit,
mă scuz, pledea, ardon etc. ; adverbe : sigur, negrqit, oeapa.nu etc. :
modul imperativ etc.). Expresiile lingvistice folosite în actele de vorbire
au insll$irea de a "spune ceea ce fac", de a se .,autodezvâlui". S-a pretins
despre ele cA ar fi "autoreferen)iale", .autoverificabile" şi .,nefalsificabile" (deoarece nu pot fi neadevărate) (Thomas, p. 34).
Cea de-a treia şi ultima mea remarcA vizea.zJ modalită(ile recuperării
sensului în conditiile oralitâţii. Dacă Jocutorii se afla faiJ in fatJ,, au un
sratut social şi cultural asemănător şi se angajează in schimburi de
replici rutiniere, intelegerea se produce - cum am indicat- reciproc
şi fără dificultâli. Eventualele nedumeriri se pot clarifica lesne prin
intrebari ajutatoare. iar tema ori linia de argumenlare sint fixate prin
redundante. De aceea, in cotidianul comun, enunturi de tipul: "Ma duc
la piaiJ să ma. aprovizionez doar duminică dis-de-dimineatJ," . .,La colt
li~iilor
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
a opri! un Mercedes negru", "Au anuntat la melea că mîine o să plouă"
transmit clar, tlra. echivoc, gindul vorbitorului şi sint performate de
audien1i in litera lor.
De ce merg lucrurile fld. complicatii 7 Fiindcă: 1. emitenti şi
receptori tri.iesc în acelaşi ambient, uzeaza de coduri în mod comparabil
şi dispun de o experien1ă comună; in plus, un rol extrem de important il joad utilizarea limbajului "ilocu1iei" : gesturi, mimică, intonatie;
2. ceea ce intereseaza in dialogul cotidian nu e starea de spirit a
agentilor, intentia lor ascunsă, ci doar intelegerea a ceea ce spun in chip
explicit, enunturile nu au decit structură de suprafaţă; 3. propozitiile
nefiind scopuri in sine, ci Irepte spre a merge mai departe, vorbitorii se
limiteazlla strictul necesar, respectiv la relatia dintre expresia lingvistid
şi referentul prezwnat (tendinLa e să se evite detaliile, dacă ele nu
servesc efectiv la ceva); 4. chiar enunturile interpretabile ("Aici e foarte
cald") trimit la contextualizJri familiare locutorilor ori la subrutioe
cunoscute; S. reiese că a comunica nu inseamnJ. numai a codifica şi a
decodifica mesaje, ci, indeosebi, "a produce şi a interpreta indici pe
baza infen:ntialA" (Sperber, Wilson, p. 13).
Alfred Schiitz, Aaron Cicourel şi procedurile interpretative
Studiul actelor de vorbire, instaurat de pragmatică, a constituit, tlra.
indoiall, o ioooire semnificativă a preocuplrilor lingvisticii, dar numai
o amorsă a explodrii sistematice a domeniului amplu şi complex al
conversatiei, locul efectiv in care se realizează comunicarea. O serie de
curente foarte active ale cercetlrii recente, dintre care am mentionat
deja pragmatica şi etnometodologia, şi-au propus să abordeze acest
cimp de activitate, rezervat in trecut speculatiei, prin anchete de teren,
tehnici empirice de lucru şi metoda "observatiei panicipante" (care
amestecl perspectiva persoanei a III-a, "afarl. din joc", cu interventia
perfonnativă şi statutul de interlocutor).
Modelul clasic al rela1iei biunivoce, în care interlocutorii îşi inversau
simetric rolurile, a fost abandonat, ca şi insistenta pe introspectie şi
filozofare. Atentia s-a concentrat asupra experientei actorilor individuali
implicati in relatii interpersonale, a strategiilor de care uzeaza spre a
convinge ori disuada, a modului in care-şi lilc avansuri (reguli de politete).
ORAL ŞI SCRIPTIC
i~i
regleazli interventiile (rindul la vorbire), îşi ajustează replicile 'in
lunqie de miza disputei şi-şi negociazA şi renegociază referinla etc.
Convorbirea sau conversatia este relaJia lingvistic~ familiarli, cea
mai rlispînditli în societatea noastrl. Competenta de a o puna, producînd
~~ descifrind sensuri codificate in propozitii, apartine tuturor membrilor
~ucietJJii şi se diversifid in functie de existenta numeroaselor difercnlieri de grup (sociale, culturale, profesionale, de virsta. etc.). Afilierea
la aceste grupuri - şi de obicei la mai multe in acelaşi timp - aduce cu
sine şi stlpînirea progresivli a limbajului institutional comun, ceea ce
înseamnă cuno~terea nu numai a codurilor şi subc:odurilor vorbirii, ci
-~ia codurilor comportamenra.Ie. "OdatA afiliati, membrii nu mai au nevoie
s~ se interogheze asupra a ceea ce fac. Ei cunosc implicitul conduitelor
lnr şi acceptă rutinele înscrise in practicile sociale." (Coulon, p. 42)
O contribulie remarcabil3 la valorizarea pnx:edurilor interpretative
;1parţinind "simlului comun", de care ne servim în existenta coLidianl,
a adus-o feoomenologul austriac Alfred Schiitz, apropiat de Husserl,
emigrat in 1938 in Statele Unite. Lui SchUtz ii revine patemitatea celor
dold teorii: a "reciprociiJlii de perspective" şi a "reciprocitllii de
moliwtii" (SchiiiZ, p. 23-27). In eseniă, reciprocilalea de perspective
consta. în ajustarea comportamentului verbal al lui A, în al cărui proiect
c inscrisi reac)ia ~teptatl a lui 8,1a statutul şi competen)ele (lingvistice
şi culturale) ale lui 8, mai specific, la registrul de vorbire preferabil
(intelectual ori popular), la stil (familiar sau distant, direct sau parafrastic), la modul cel mai potrivit de a demara dialogul etc. E evident el
A poate anticipa corect sau fals replica lui 8, intrucit previziunea sa
atîrnă nu numai de cunoaşterea adecvaiJ a acestuia, ci şi de interventia
unor factori aleatorii (B e prost dispus, cinew 1-a montat impotriw lui
A e1c.). Oricum, prima problemll, de allfel decisiv~ spre a merge mai
departe, este ca 8 si "în)eleag3" (si "sesizeze") exact, in litera şi
spiritul lor, cuviotele lui A.
Mai imponantl ind decît reciprocitatea de perspective pare a fi
reciprocitatea de motiva)ii. Cea dintîi, cum am arltat, vizeazJ. intercomprehensiunea, in sensul "activitllii desflşurate de interlocutori pentru a
ajunge la similitudine în atribuirea de semnificatii care si corespund~
inrereselor lor de moment" (Bange, p. S7). Cea de-a doua vizca1..t
propriu vorbind, "clderea de acordn. Ea consta. pentru A in H ~li 1111
)80
INTERPRETARE ŞI RAnONALITATE
numai dacl B el i-a in1eles cuvintele, ci şi dacă i le aprobă, dacll îşi
asumă motiw\ia pe care a propus-<:~, dacll îi accepti opinia "in fond".
Locutorul A nu poate prezice cu cenirudine rlspunsul lui B, el poate
doar spera că va fi pozitiv. În m.lsura in care nu este pozitiv sau nu pe
de-a-ntregul pozitiv, poate unna o negociere în vederea parvenirii la un
acord (care depinde de scopurile fieclrui locutor şi de compatibilitatea
acestor scopuri). În orice caz, ,.interac,iunea nu e o annonie, ci un
compromis", adiel, în toate cazurile, o solutionare mai mult sau mai putin
reuşiiJ., mai mult sau mai pu1in efemerll. a unui conflict (idem, p. 67).
O aplicatie ingenioasA a celor doua. 1eorii consiJ. în admiterea unei
,.idealizAri" sau .,tipificări", gra1ie căreia actorii sociali au latirudinea
s!-şi omogenizeze unele experiente personale nonidentice. De exemplu,
doi spectalori la un meci de fotbal, dintre care unul are bilet la tribunJ.,
iar aJIU] la o peluză lalerall, au senrimentul că au vb:ut .acelaşi meci", deşi
locul lor de observa1ie, deci unghiul lor de privire, a fos1 diferit Aceastl
posibilitate de nivelare a punctelor de vedere, ca şi cocfonnitatea sistemului de peninenJ.l! (independent de de<>sebirile majore dinlre agenli)
ne pennit să intelegem cum reuşim si ne transcendem experientele
private şi să ne ajustăm la ideea unei lumi comune (Coulon, p. 8-10).
Un continuator al lui Schiitz este Aaron Cicourel, un cercetător
american, foane analitic, lucrind în spiritul etnometodologiei. Lui ii
apafline institutionalizarea conceptului de .,procedeu interpretativ",
descris ca ..un ansamblu de proprietăli invariabile guvemind conditiile
fundamentale ale oridrei interactiuni" şi, in acelaşi timp, .,indicind
modul în care actorul şi observatorul decid ce înseamnă un comportunenl •OOrmal• sau «>rect>" (Cicourel, p. 42). Definilia deplşeşle 1em.a
conversatiei, extinzîndu-se şi asupra comportamentului actiona! al agenrului sau actorului social. Procedeul interpretativ coincide cu ceea ce
Garfinkel nwneşte .,rationament practic". Nu e in niciun caz vorba de o
regulă explicită, ci efectiv de o practică, indusâ inc! din copilărie, prin
socializare, cu proprieiJ.tj reflexive, care pennite indivizilor sa. emită mesaje,
să le interpreteze ori să actioneze la nivelul şi in contextul cunoştinţelor
comune, in spirirul şi in litera a ceea ce ,.ştie toată lumea" (Garfinkel).
Cicourel uzează de conceptul lui SchUtz de .,tipificare" pentru a
explica modul in care locutorul parvine sa. completeze tacit lacunele şi
sa. rectifice aproximările vorbirii partenerului sâu ori să eludeze detaliile
parazitare ale unei relatări (incongrue~e. bîlbîieli, redundan1e etc.),
ORAL
ŞI
SCRIPTIC
JMI
mentinind continuitatea tematicl. Preia de la GofTman no(iuoea de .,rol",
construit de locutor in cursul interacliunii, îml considerl el "metafora
llramaturgicl a scenei nu explicli suficient de ce actorii sint capabili si
imile şi sa inOYeZe flrll ca. practic, sa se repe!<" (idem, p. 39). Se serveş<e
şi de no1iunea "omului de pe stradA", introd~ de Austin, dotat cu
competenta intuitivli de a produce şi a in,elege propozitii inexplicabile
doar cu ajutorul logicii (idem, p. 104). De fapt, în opinia lui Cicourel,
resursa fundamentala. a unei teorii generale a comperen~Ci comunicative
u constituie "bunul-siml nativ" (idem, p. IOS). Ca şi in cazul altor
rcprezentanli ai elDOmetodologiei, Cicourel nu vede in agenţii sociali
nişte simpli purtltori ai unor nonne inleriorizate. El crede el "structura
sociala. care generea.zl ordinea sociali rezidă chiar in sensul interactiunilor
pe care le slâp~ i.J:Klivizii" (Sociologie comemporaine, p. 257).
Probleme ale dialogului
Nu este defel intimpU.tor el, dintre toate fonnele conversatiei, dialogul
e cel care a monopolizat mai ales atenpa. Îonobilat de Platon, practicat
pe scari iniinsi!, ca gen liierar, in Re~tero, reevaluai de Bahtin, apoi
de Gadamer şi de Habennas, obieci de siUdiu empiric penlru pngmaticl
şi etnometodologie,_ aşezat la originea constiiuirii eului (Mead, Ch. Thylor),
dialogul a devenit un concept-cheie, un soi de rendel-WJW obligatoriu
al ştiintelor umane. Nu-mi propun sl-1 abordez frontal in rindurile de
faţă. MI voi limita doar d complelez cele spuse în capitolele dedicate
lui Gadamer şi Habennas cu citeva aspecte legate de problematica
interpretării.
Dialogul constituie forma superioara. a convorbirii, o tentativa. de a
race din doi agenti disparati un cuplu. Nu neapărat in sensul annonilJ.rii
intereselor şi punctelor lor de vedere, ci al instituirii unei asocieri
personale pasagere (dar cu posibilitatea de a fi continuall), in scopul
comuniclrii de infonnatii şi atitudini. Apropierea se poate solda cu un
rezultat favorabil (icten1ia comuniclrii e sesizati), nefavorabil {partenerii
nu se inleleg) sau nedecis (nu e clar .,daci", nici .,cum").
Adevărul este el tennenul .,dialog" e folosit cel mai adesea intr-un
sens larg şi general, care nu-l distinge de cel de convorbire, de schimb
de propozi~ii (replici) intre două persoane. Într-Wl inleles mai rcstri~:tiv
Jll2
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
mai exigenl altennenului - şi, f1ri indoialâ, acesta este cel pe care
I-au avui in vedere Gadamer şi Habennas (ca să nu mai vorbesc de
Platon) -, dialogul presupune o serie de condi,ii preliminare, nu tocmai
lesne de îndeplinit : statut simetric al celor doi interlocutori ; miza
comunJi; lipsa agresivi tatii competitive; respeer egal al regulilor de
joc ; acceptarea cu bunJi-credinţJ a celui mai adecvat argument, în
pofida eventualului amor propriu dinil ; rocalizarea pe centralitatea
convorbirii, evitind divagatiile şi irinerariile de rug3 etc.
Acestor clauze li se pot ad3uga altele, de pildă maximele informale
ale lui Grice, care au in vedere cooperarea in scopul atingerii unui
"scop comun" ori mJ.car a unei "orienlări mutual acceptate". (Dar,
desigur, trebuie luată in calcul, cum a alital in mod justifical Solomon
Martus, şi eventualitatea unor conversalii cu obiective strategice, de
exemplu, in care fiecare partener încearcă sA obtină un ascendent asupra
celuilalt sau si-şi exprime opinii diferite.)
Habermas opereazJ. o distinctie cu caracter pronuntat henneneutic
intre .,observator" şi "participant", atribuindu-i celui din unii) putinta
de "a intelege ce se spune" (spre deosebire de cel dinlii, care n-ar face
decil .,să observe ori sl creada. d p"). ParticipaniUiui i-ar reveni astfel
citeva îndatoriri principale: 1. sl renun1e la privilegiul de a fi "afarl
din joc", acceplind un statut identic cu al partenerului slu (ceea ce îi
impune un angajament privind acuratetea sensului şi validilatea enunturilor); 2. si incerce a tematiza precomprehensiunea şi regulile de joc
ale partenerului spre a glsi o bază de acord (interpreţii "nu pot fi siguri
din capul locului d atit ei înşişi, cit şi persoanele testate de ei se
bazeazl pe aceleaşi prac1ici şi premise de fundal", iar preînţelegerea
globali a situaţiei nu poate fi pus! în discu1ie ca intreg, ea fiind testabila.
doar treplat); 3. să separe cunoaşterea propozi)ionaHii de imixtiunea
frecventă a enunturilor nondescriptive, indeosebi a judedţilor de valoare
(Habennas, d, p. 31-32).
Este limpede ca., din cauza dificultă)ii de a-1 realiza, un dialog reuşit
reprezinta. mai degraba. excep)ia decît regula. Pe interlocutori ii despart
uneori convingerile ori interesele, alteori vocabularul cu care opereazJ..
ln principiu, fiecare caută penlru diversele enunturi contexre interpreb.tive capabile sl le elucideze, dar, în multe cazuri, nu reuşeşte să le
gbeasd, fie din lipsă de informa)ie ori de imaginalie, fie din rea-credin~
şi
ORAL ŞI SCRIPTIC
m
ori din cauza blindajului său ideologic. Adesea se intimpla ca. interlocutorii nu numai ca nu coopereazA la elaborarea unui sens comun, ci
submineaza. tl.ră scrupul orice efort de mutualitate, zbătîndu-se să ob~inl
innuenlă sau să-şi impunA propriul punct de vedere. E adevlrat că
dialogismul nu implid neap.lrat acordul partenerilor, dar nici nu poate
1ace completa. abstrac1ie de el.
Am arătat mai sus, vorbind de Habennas, câ insisten~a lui pe
priocipiul coopera.rii în problema raporrurilor comunicative interpersonale
idealizeaza: lucrurile. Dar chiar şi Fraocis Jacques, pe care 1-am citat cu
o evaluare sceptic! la adresa tennenului de ,.dialog", aflat pe toate
buzele politicienilor în zilele noastre, nu este imun la anumite tendin1e
de supralicitare. Reamintesc câJacques a fonnulat teza ,.coreferintei",
potrivit clreia cei doi participan)i la un dialog contribuie atit de subslalltial,
intim şi indlsociabilla elaborarea mesajului, încît le revine deopotriva
starutul de coproducltori. DupA certeWorul francez, noi nu ne .adresAm"
pur şi simplu celorlalti, ci vorbim ,.cu" ceilalli. esen1ialul nu rezidl in
raptul că "eu" zic ceva, ci în acela ca "noi" spunem ceva, procesul
gindirii însuşi apare drept dialogic. Conceptul ,.coreferinJei", orientat
in acord cu alte tendinte contemporane (i-am amintit deja pe Uvinas şi
Claude Hagege), are meritul de a pune capAt unei conceplii .egologice"
a subiectului, de a aflllll3 el ,.omul în sirualie dialogal.l innoad.l cu
semenul s.lu o rela1ie in care sint angajate solidar toate componentele
psihologiei 1i narurii sale sociale" (Hagege, p. 316). Cred to~i d
Jacques merge prea depane în desconsiderarea a ceea ce rlmîne original
şi originar in aportul fiecarui locutor.
Dialogismul lui Francis Jacques
MA voi opri, spre exemplificare, la un srudiu recent al lui Fr>ncis Ia.:ques,
fiindcl sintetizeazl coocis ceea ce el a dezb.llrul într-o serie de clrti
anterioare, accenruînd, in acelaşi 1imp, mai clar decit a tl.cu1-o in trecut,
semnificalia dialogismului şi problema unei intemeieri transcendentale
a rela)iei interlocutive. Pentru cititorul mai puJin infonnat, precizez el
dialogul este euminat de cercetltorul francez dintr-o perspectiva de
filozofie a limbajului, siruatl pe o treapta. mai inalta. decît convorbirile
cotidiene, cu orizontul pragmatic şi finalilă(ile lor imediate. Deosebirea
)84
fa\1 de stilul
INTERPRETARE
ŞI
RAnONALITATE
cercetărilor
empirice interaciioniste, de care m-am ocupat
inainte, e de la cer la pâminl.
Jacques considera. ca. viziunea logos-ului râmîne nondialogicll atîta
vreme cit propoziUile sînt şi continull sll fie considerate drept rezultatul
activWI.)ii simbolice a loculorului individual. Spre a ne descotorosi de
monologismullradi)ional, e necesar sJ sumagem eul coordonatelor lui
enunPative, sll considel1m interlocu~ia ca un fel de ,.transcendental" al
dialogului, ca o "mişcare rezolutorie şi convergentă, de dublll codificare
şi dublll. contextualizare". Auditorultrebuie conceput ca partener, ca un
veritabil co-locutor, iar inlerlocuiia ca
ddllcină
a seruului, ca cea mai
radicall forml a inlersubiectivilllii. De-aici nevoia de a redefmi conceprele
de comunicare lingvisticll, ideruilate personala. şi rationalitate, in varianta
ei de rationalitare conwnica.PonaJJ. Ullimul purK:I- o ştim bine- a constituit
obiectul preocuplrilor lui Habennas, insi Jacques ii reproşeaz.ll cercetătorului gennan cJ. resoarbe dimensiunea referen)ia1a. a enunfUrilor in
valoarea lor comunica)ionaU.
Pentru a inlarura no)iunea insuficient critici de obieclivitate, m~te­
niiJ. de la Kan1 (care igrxna gnvitatea coillrOYCrselor raponale in metateoria
ştiintelor), ideea lui Jacques e sa-i asocieze abordarea relaponall şi
interactiva a comunicllrii. aşa cum a preconizat-o el însuşi prin conceprul
de coreferintl (pai"Jial şi Habermas). In felul acesta, raponul subiecrului
cu obiectul, în calitale de n:fcrcnt, este articulat principial cu raportul
subiectului cu subiectul, ca intcrlncutor. Între obiectivitate şi comunicare se creeaz3 astfel o relatie puternica şi productivA. Ea imJ nu e
sculiiJ. de probleme. De pilda, impresia mea este ca Jacques eludează
primejdia derivelor relativiste (provenite din faptul eli orice comunicare
traduce, într-un fel sau allul, conditiile sociale in care se desflşoarl),
deşi e conştient de posibilitatea lor.
Punctul forte al argumentarii vine abia acum. La remelia interlocutiei,
autorul postulea.zl existenta unui a priori comunicalional, fonnat dintr-un
ansamblu de reguli strategice interiorizate. Ele ar consritui sistemul de
principii al ra)ionalitătii comunicationale, baza competentei locutorilor,
prin mijlocirea cAreia ei reuşesc sa pună progresiv in comun conPnurul
propoziUonal şi foi"Ja ilocutorie a convorbirii in care se angajează. Ar
functiona trei grupuri de strategii. Cel dintii ar asigura men)ioerea
relatiei interlocutive, prin posibilitatea intervertirii rolurilor jucate de
ORAL Şi SCRIPTJC
J8S
cele trei instante pronominale: eu, tu, el. Chesliunea nu se reduce,
simplu, doar la şansele egale de a participa la o discutie, ci presupune
rosibilitatea efectivll a schimblrii de rol, asumarea ipoteticll, dupll
nevoi, a persoanei intii, a persoanei a doua ori a persoanei a treia. Un
:1lt grup de strategii reglementea..z1 arierplanul presupoziliilor comune
care defmesc cadrul semantic. Datorită lor, panenerii pot stăpîni ansamblul
lletenninantilor pragmatico-dialogici ai conteuului, nu doar sub
ipostaza circumslantialll a sensurilor atribuite "acum şi aici", ci şi a
credintelor şi, mai general, a atitudinilor propozitionale implicate în
comunitatea discursului. Al treilea grup de strategii are un caracter
metacomunicativ. E vorba de contributia parlicipan)ilor la dialog, atit in
llirec)ia exploa~Jrii maxime a codurilor existente. cit şi indeosebi la
formularea de actuali7Jri inedite ale semnificatiilor. putind conduce
spre instituirea de noi codificări, care sporesc mijloacele expresive şi
imbogălesc astfel limbajul (Jacques, d, P- 191-198).
Deşi exista. cu siguran{.lli şi alte clli de a descrie strategiile comprehensiunii comunicative decit cele preconizate de Jacques. îmi pare
neîndoielnic eli, in principiul lor, ipotezele fonnulate mai sus a1ing
probleme cen1Iale. Întteaga certelare vizea.zll explorarea acelei "cunoaşteri
lacite" sau cunoaşteri de "simt comun", care-i fascinea.U pe numeroşi
reprezentanti eminenti ai ştiintelor umane. Francis Jacques se deosebeşte
de cei deja men1ona1i in cartea de fali (Ch. Thylor, John Searle, Jiirgen
Habennas, Pierre Boun!ieu, S. Moscovici, H. Garfinkel, E. Goffman
etc.), prin aceea eli. se fixeaz.ll pe studierea relatiei dialogice şi pune
problema întemeierii ei transcendentale, ceea ce - aşa cum observi
V. Tonoiu - presupune tra.nsfonnarea unei situa)ii de fapt, istoriceşle
lluctuanta şi rectificabila, intr-o stare de drept, necesară şi invarian1a.
Deşi admiralor al lui Jacques, despre care scrie pagini pertinente,
Tonoiu criticll aceasta. "închidere filozoficll in autosuficienta argumenlului transcendental". El arata., pe drept cuvînt, eli "orice cllutare
obstinata şi sistematica. a unui punct de sprijin arhimedic, a unui temei
ultim care trece in atoateîntemeiere, aşadar şi in autointemeiere, se
~atisface, practic, prin decizia de a privilegia şi etemiza un punct de
vedere, o modalitate de descriere, un joc de limbaj. Decizie în sine
prematura şi nelegitimllla scari istorica. şi culturalll". De ce prematur!?
.. Pentru ca riscă sll se închidă la sugestiile şi incita,iile celorlalte
386
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
pell>peclive, nu mai pu1in indrepl!lile, din care poale fi a1acal! ... tema
omului dialogal." De ce nelegitimă? .Pentru c.l trAdeaz! subs1an13
insAşi a dialogismului in slujba c.lruia toruşi se pune ... Tema dialogului
ar fi reclamat, in mnd naturnl, o mai accenrual! dialogizare intinl! a
COiijtiin!ei autorului, a concep1iei sale proprii şi o mai prietenoasl
intimpinare a celorlalte voci din afarA, care sA fie men1inule ca atare in
diferenta lor, nici asimilate, nici eliminate monologic." Oricum ar fi,
apriorismul este incompatibil cu istoricitatea fenomenelor culturale
(Tonoiu, p. 345-349).
Peoonal, mai am o obiecpe, care, de asi! dală, nu coincide insA,
s-ar pArea, cu opiniile lui Tonoiu. Cred c.l ve11>iunea radicalA a relaliei
interlncutive, care pledeaz! pentru o enun13re pe douA voci, trece prea
lesne cu vederea aclele singulare, cel pulin in aparen!l monologice. Ce
se intimplA cind meditez, cind citesc o carte, cind proiectez o lucrare,
cind mA disociez total intr-o convew1ie de pArerile inlerlncutorului
meu, situat pe ali! lungime de undA? Faprul c.l mA gindesc cu cuvintele
.tribului" şi folosesc clişeele in circulape, c.l-mi impacbetez mesajul
scris Jinind cont in elaborare de cei ce-l vor citi, el intt-un dialog vizez
de obicei consensul (fiind dispus la concesii). nu inseamnA c.l in spaliul
populat de e<isten(ele reale ori prezumate ale Celorlalti nu am libertatea
de a face şi allfel, de a-mi institui divergen13, refuzind o opinie care mA
iril! sau o colaborare care mA dezavantajeaz!, schimbind cursul discupei
ori blocind-o, cullivind, la nevoie, ironia, echivocul, simularea ele.
Dac.! prin .coreferin!l" in1elegem pur şi simplu faptul cA-mi articulez
intenlia de sens in sistemul de diferen1e admis de limbaj şi cA-mi
in1egrez propriul raport cu lumea in sistemul de convenlii al universului
pe care-I locuiesc, arunci conceptul devine larg pinA la evanescen!l. Dar
dad miza este mai restrinsl, aşa cum se şi cuvine, atunci e suficienll
idiosincrazia wtuia dintre locutori pentru ca realizarea coerentei dialogale sA intimpine un obstacol redutabil, uneori de nedepAşil. De aceea,
eXfmplele de reciprocitate conve!l>ativA nici nu abundA pe toale drumurile.
Ceea ce Jacques neglijeazA este cA nu ajung nicindatA buna-credin!l şi
voin13 de cooperare a wteia dintre p!rti. Pentru a obline annonia e
nevoie de doi.
ORAL SI SCRIYfiC
m
Scrierea
Separarea emirentului de desliiUllar
Ştim cu totii că scrierea ofera avantajul durabilitâlii şi al ubicuitâlii,
eliberind produsele mintii omeneşti de sub constringerile de loc şi timp,
ceea ce-i confera valoarea unui instrument principal de tezaurizare şi
tlifuzare a cunoştintelor. E vorba de un cod sau de un intcnnediar? Nici
11113., nici alta, scrierea constituie- cwn aratâ Roben Escarpit- "notaiia
ocazională a unui limbaj (fonic), printr-un altul" vizual, alcatuit din
.~cmne aşternute pe hîrtie (în cazul civilizaiici euro-atlantice, alfabetul).
Ea constituie totdeauna un compromis intre exigen1ele opuse ale celor
tlouă sisteme, drept care o transliteraiie, tenncn cu tennen, a fonemelor
oralitâ)ii este imposibili (Escarpit, p. 39).
Scrierea are proprietatea de a transmite, in acelaşi interval de timp,
un volum considerabil mai mare de infonnatie decit vorbirea. Pennite şi
revenirea asupra secven1elor parcurse, favorizind astfel o activitate
ref1exivl mai consistentâ. În schimb, are cusurul ca e un mijloc de
comunicare noncooperativ, fiindcă nu înglduie feedback-ul, reinjectarea
imediatâ a rlspWlSurilor in circuit. Ea il separi pe emitent de destinatar,
pe autorul textului de cel care-I va citi. Uneori, intre contextul enunlării
şi contextul receptârii se pot interpune secole ori imense spaiii geogralice, ceea ce ingreune:W. considerabil intelegerea corectâ a mesajelor.
Prejudiciilor cauzate de "distanta culturali", piedică majoră in calea
transmiterii fidele a comunicării, li se adaugă inconvenientul c! scrierea
nu restituie decit in mod paqial şi foane difuz intentia vorbitorului.
Gramatica, punctuatia, anwnite forme ale lexicalizării (nominalizArile),
mai ales contextul lingvistic dau o serie de indicaiii asupra foqei
ilocutionare, în.să ele nu pot substitui nici desluşit, nici nuantat. nici
complet ceea ce sugereazA pronunţia, intonatia, mimica, timbru! vocii,
accenrele etc. De aceea, descifrarea textelor elaborate în circwnstanJe
tliferite de cele in care sînt citite dmîne totdeauna o problemă.
Cwn se poate descurca un lector care nu mai are nimic comun cu
cititorul pe care-I avea în vedere aurorul, de vreme ce apaqine altei
culturi, are o alti viziune despre lume, o altă fonnatie, se frămîntă cu
INTERPRETARE ŞI
"'
ahe idei
RAŢIONAUTATE
şi
pretinde satisfacerea altor exigente? Apare pentru el o
dilemă: dac§. nu-şi d~ nicio osteneal~ de a in\elege ce vor s§. spunA "de
fapt" cuvintele stdmutate din spa\iul lor originar de referintJ,, e în
pericol de a-i atribui textului o semnificalie arbitrar!, iar dac~ vrea sl-1
inJeleagil adecvat e dator sl opereze un demers interpretativ, cosrisitor
în efon şi timp (pe care filologia şi hermeneutica îşi propun sil-I efectueze
în ajutorul lui). Obişnuit, cum bine ştim, oamenii nu-şi prea bat capul
să se lantureasd, uneori nici nu conştientizează necesitatea de a o face,
multumindu-se cu ceea ce pot pricepe spontan. Însl, in felul acesta, ei
au mari şanse să greşească, sl rateze sensul autentic al comuniclrii.
Evident, foane multe depind de factura textelor, de felul cum sint
ele construite: astfel, una e sl citim o relatare informativa. despre un
accident de circulatie şi alta o tragedie de Shakespeare. Totuşi, în mod
bizar, nu numai profanii, ci şi specialiştii se referi la text ca şi cind ar
fi vorba de o entitate omogenl, guvernală de aceleaşi principii şi avind
un acelaşi regim de inteligibiljtate in toate componentele sale. Este o
generalizare care încurcJ. foarte mult lucrurile. De fapt, conceptul de
Texte o abstractie, in realitate avem a face cu ştiri, reportaje, comuniclri
ştiintifice, rapoarte de activitate, poezii, basme, romane, inserturi publi~
citare, piese de teatru, scenarii etc.
Cele trei
Exislă
modalităfi
ale
tatualizării
mai multe modalilăli de clasificare a textelor. Roben-Aiain de
Beaugrande şi Wolfgang Dressler propun o schemă euristic.!. generala,
bazati pe cele trei functiuni esen1iale pe care textele le pot îndeplini in
vorbire: descrierea, povestirea şi argwnenrarea. De-aici rezullă trei
tipuri de texte: descriptive, narative şi argumentalive, care, la rindul
lor, prin combinarea şi aplicarea principiului dominantei, ar da naştere
diverselor subtipuri şi varietati. deşi nu e totdeauna limpede cum. in
orice caz, Beaugrande şi Dressler se simt obligati sl schimbe criteriul
pentru a vorbi de textele literare şi cele poetice in contrast cu cele
ştiintifice şi didactice; cele dintii ar prezenra o alternativi la versiunea
acceplall a lumii reale, cele din unna. şi-ar aswna sarcina de a amplifica
şi a difuza cunoştinte despre Iwnea reala. acceptata. la un moment dat
(Beaug!a!Kie, Dressler, p. 23"-242). Teoreticienii comunic.!.rii pn:conil.CI1JI
ORAL Şi SCRIPTIC
)IN
trei genuri de mesaje posibile: informative, argu.mentative, expresive
(Breton. Proulx, p. 40-47). O alll! inceltare recenll! de a ordona univenul
textual ii apar\ine lui J.M. Adam, care distinge tipurile: narativ, descriptiv,
teatral, informativ, explicativ, injonctiv, argumentativ (Adam, 2001),
insa scapa din vedere liricul.
În ITL am propus o tipologie textual~ în func1ie de distan)a dintte
semnificant şi semnificat, care se manifestă prin uzuri specifice ale
limbajului şi vizea.zJ deosebirea dintre fic)ional şi nonfic)ionaL Ea nu
exclude, ci completea.zJ tipologiile curente. În aceastA încercare de
clasificare a textelor am plecat de la faptul el în competenl3 orielrui
locutor intri aptirudinea de a produce şi a recepta discursurile ori
textele in trei modalill)i diferite: potrivit inten)iei de a stabili cu Celalalt
o comunicare eficienti (de a spune ceva "adev!rat"}, de a instaura o
comunicare prezwntivâ (de a spune ceva "nhcocit"} ori de a experimenta
resurxle limbii înseşi (de a vorbi in joaca, de a verifica posibiJităJile
inslrumentului lingvislic}.
Sa ne imaginăm acwn o miel experienl:l SF : sa. presupunem el ar
fi cu putin).! sa destllşurlm în fa)a noastri corpusul tururor textelor
cunoscute sau posibile ; am avea, in acest caz, doi poli intre care se
distribuie ansamblul uriaş al spelelor. De o parte: s-ar ana polul pe
care-I numesc .referen)ial" (R), unde disimetria dintre S (Semnificant)
şi s (semnificat) este redusi la minimum, deoarece limbajul e controlat
în chipul cel mai riguros, astfel încît cuvintele dau senza1ia ca sînt
"lipi1e" de lucruri (ca şi cwn ar fi "designan1ii rigizi" ai unor nume
proprii}, iar univocilatea sensului e deplina. De cealalta parte, în
extremitatea opusa., s-ar g:lsi polul pe care-I numesc .,autoreferen)ial"
(AR), unde asimetria atinge pragul ilizibilita)ii (textele nu mai au
semnifica)ie, CODiinurullor e indescifrabil}. Din punct de vedere practic,
există deci texte care gravitea.zJ, desigur, in propoilii infinit variabile,
in jurul polului "referenJial" şi altele care graviteaza in jurul polului
"autoreferen)ial"; la mijloc se afU vastulteritoriu al textelor "pseudo-"
sau "ti'il.mrderenţiale" (PR}, siruate mai aproape de un pol sau de
celălalt. (Precizez cii folosesc termenul .,referen)ial" f3rl!. a implica o
ontologie realistă, întrucît n-am în vedere un acces direct, in fapt
imposibil, la lucrurile insele, ci doar la .,consUllcte" ale lucrurilor, la
ceea ce experiment:lm ca fiind .,real" in functie de capacită)ile noastre
cognitive şi modelul de lume socialmente acceptat.)
390
INTERPRETARE ŞI RA noNAUTATE
Sli descriem sumar aceste modalilă'i de textualizare. În cazul textelor
R distanl3, dintre S şi s e 'inutl sub control ; emitenrul îşi supravegheazA
limbajul, tinzînd sA-I "inchida." in jurul referenrului, spre a-l face clar,
explicit, univoc, redundant (la nevoie), mai degrabă demodalizat (în
dorin~a evitllrii evalulrilor arbitrare), încorporind uneori un metadiscws
(cu functie e>plicativă); el se străduie si elimine ambiguit!lile, figurile,
cochetlriile stilistice, tot ce s-ar putea dovedi divagant, în doi peri sau
ar iiVea caracter interpretativ. O preocupare centralll o constituie adaptarea
la panener, grija de programare a comprehensiunii in functie de disponibilitătile şi aşteplările audientei. Textele R servesc, prin excelenţă,
comunic!rii, infonnlrii, scrierilor cu caracter didactic sau ştiintific.
Este, dupli John Searle, un mod "serios" de a vorbi despre lume,
deoarece enuo)li aseJ1iuni factuale, obiective, testabile, guvernate de
criteriul adev!ratlfals. Initiativa cititorului e faLalmente restrimi. Scopul
unnirit de autor e s!-i z!dlmicea.scl eventualele tendinte evazioniste,
sa-i impuna. o traiectorie a sensului pe care, in mod rezonabil, sl fie
obligat s-o adopte.
Textele AR se caracterizeazl, in fonnele lor cele mai radicale, prin
eclipsa autorului ca producator de coerenti: el ii abandonează deliberat
cititorului libertatea de a coproduce, nu atit sens - clei aşa ceva nu
existi -, cit repere imaginative ori senzuale asociate ansamblului de
cuvinte şi propozi)ii. Disimetria dintre S şi s atinge aici punctul slu cel
mai înalt. Avem a face cu crea'ii idiosinc.ratice, nan:isice, ludice,
intranzitive, care nu trimit la exteriorităt.i, fiindu-şi obiect şi scop.
Autorul nu vrea sa. reprezinte, nici si trammită mesaje, ci sa. experimenteze resursele limbii, sa. se joace cu vorbele şi sintaxa, sl fac!
spectacol. Uneori, el încearcă- aşa cum au voit suprarealiştii- sl se
lase purtat de pulsiunile ioconştientului (ceea ce este totuşi mai uşor de
proclamat decît de realizat). Ilustrat de modemişti şi, in fonne extreme,
de unii aderemi ai avangardei, acest mod de scriere are ca reguli violarea
tuturor regulilor admise: aboJirea restrictivilă'ii predicative (Bcind cu
pulintă cele mai aberante şi lle3$1eptate combina)ii sintagmatice), obscuritatea .,ca principiu estetic dominant" (Friedrich, p. 188), violarea
sintaxei, renun~area la punctua)ie (spre a-i da cititorului libertatea de a
manipula, după plac, valorile ilocuJionare) etc. În practici, cele mai
multe texte autoreferentiale se mişei imi intr-un spatiu mai puJin
ORAL SI SCRIPTIC
enigmatic şi rarefiat, cum e şi firesc pentru aUiori care vor sa. păstn:u
contactul, dacă nu cu masa larg! a cititorilor, Ill.ăcar cu grupul restri~
al confratilor şi criticilor, singurii ce citesc sistematic poezia experimentala şi o şi clasificA valoric.
Domeniul intennediar, cel mai divers în alcătuire, cuprinde textele
pseudo- şi transrefen:ntiale, utilizate in scopuri indirect comunicative şi
pa.rţial expresive, nu spre a difuza informalii de tip factual, ci spre a
simula prezenta lor. Obiectul nu este realitatea (id est, ceea ce asumăm
a fi real in existenta cotidiana.), ci o construc)ie imaginara, ceva ce nu
s-a intimplat şi nu se intimpla, dar ar purea să se intimple, fie în lumea
de toate zilele (pseudoreferen)ial), fie intr-o lume posibilă, cu alte legi
şi nonne decit a noastră (transn:ferenJial). Ne aflăm aşadar in fic)iune,
ingredient caracteristic literaturii şi artelor. dar nu numai lor, de vreme
ce, pe lingi povestire, roman, piesl de teatru, in categoria fictionalului
intri şi visul, mirul, basmul, plclleala, minciuna. Toare manifestArile
acestea au in comun încălcarea experientei obişnuite, a aştept!rilor
legate de des~urarea previzibill a eveoimentelor. a ceea ce co~iderăm
drept .nonnal".
Însl fenomenele incadrabile în mod specific creatiei literare sau
anistice vizeazl un efect estetic, ceea ce inseamna. eli se distanJea.ZI nu
numai de ordinea experientei, ci şi de ordinea limbajului comun ; in
plus, ele denotă o preocupare insistentă fală de impachetarea fonn.alA a
mesajului sau temei. Lirerarura pla.smuieşte universuri nonconceprualizate
de fiin1e şi lucruri, configurîndu-le mai aproape de polul mimetic ori de
cel norunimetic. Se serveşte de conven)ii realiste (saturatie cu detalii
concrete, iodividualizind eroii, decorul, almosfera de epoca. ; estomparea
enuntArii in profitul erw.npuilor spre a da iluzia d opera se spune singud ;
iruegrare.a. unor documente autentice etc.), dar şi de conven~ii nonrealiste
(de tip fantastic, grole.SC, baroc, sentimentalist etc.). În acelaşi timp, se
abate de la nonnalitatea vorbirii curente, exploatînd, în grade uneori
reduse, alteori considerabile, diverse registre ale limbii, mai apropiate
sau mai distantate de oralitate, modalit!ti nonliterale şi simbolice ale
exprimării, strategii ale ambiguiz.arii, metaforizării, nedetenninl.rii şi
plurivocitl)ii. fonne diverse ale conexiunii frastice şi infrafrastice etc.
De regulA, textele PR şi TR cuprind proza romanescA şi dramaturgia,
cu diversele lor genuri (P. Comea, b, p. 32-36; idem, a, p. 324-321>1.
392
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
De mare interes imi par a fi zonele de frontieri. între R şi PR, ca şi
cele dintre PR şi AR. Cea dintii este caracteristicll multor texte paraliterare (prefer calificativul "paraliterar" celui "de consum", din cauza
conota,iei peiorative a celui din unnl). Paraliteratura (de care voi mai
vorbi) e o combina1ie .slabă" de limbaj referen1ial şi ficlionalitate .
• Slabă" pe01ru că line in prea mare milsuli cont de cererea pie1ei şi de
aceea uzeaz.A de "reJete" de succes (deznodlmînt fericit, victoria detectivului in confruntarea cu criminalii şi escrocii, alternare simetric! de
surprize favorabile şi defavorabile eroilor, de scene de violen'll şi
relaJtare. limbaj accesibil etc.).
Asocierea dintre PR şi AR favorizeaza. poezia, este o combinatie
"tare" de lirism, ca expresie a intimitâ~ilor simJirii, tîşnind cu violenta
inle~ec;iei, dar şi de joc cu "'Jbele, producător de armonii şi imagini, ce-l
U'allSporta. pe cititor din "lumea-lume" a cotidianului in "lumea-nelume"
(N. Manolescu) a fanteziilor descătuşate. Rodica Zafiu are dreptate
observînd eli, "în ciuda interpretmlor radicale care au încercat s3
impun! cîte un criteriu (al poeticitAJii) în dauna celorlalte", cea mai
plauzibilă soluJie constă in ale lua împreună (Zafiu, p. 11): poezia eşi
spectacol al sinelui şi lip!t al inimii şi construcţie fonnal! şi căl!torie
in imaginar. Într-o cane recentll, Aisbergul poeziei moderne (2002),
Gheorghe CrAciun a sus1inut, cu argumente conving!toare, existenta in
modernitate, pe ling! tipurile deja omologate ale poeziei "experimenla.le
şi avangardiste" ("care radicalizeazl func'ionarea relaţiei autor-cititor
pîni la suspendare"), ori ale poeziei .reflexive" (de la Mallarme şi
Valery la Wallace Stevem; şi Ion Barbu), a unui important filon de
"poezie tranzitivJ" (tinzînd spre o comunicare directa., nonarnbiguă,
apropiată de realitate şi limba vorbită, care foloseşte procedee de
prim-plan, contrapunct vizual, montaj şi colaj al secvenJelor familiare
publicului, datoritA televiziunii, cinematografului, publicitAJii etc.)
(Ciiciun, p. 399-458). Din punctul de vedere care ne interesează aici,
reiese d poezia poate locui şi intr-o zonă siruatJ între R şi PR.
Aş vrea să adaug că existenJa contiguitălilor şi a interferenJelor de
frontiera:, pe care le postulez între diversele fonne de texrualizare,
presupune o relaxare a diferenJelor dintre fic,ional şi nonficţional, in
spirirul înJelegerii fictiunii ca "peisaj ontologic" folosit "în scopuri
ludice şi im;tructive", cum a preconizat Toma Pavel (Pavel, p. 225-236).
ORAL $1 SCRifYJ"IC
393
Între semiotic şi artistic
Am explicat în ITL - şi nu vreau s! repet aici - de ce nu e posibila. o
defini1ie atotcuprinzltoare a literaturii (P. Comea, b, p. 48-49). Limitindu-mă cu modeslie doar la a ~ti ce proprieta.1i îi atribuim conceptului
in fiecare etapl istoric!, voi dmîne la aceeaşi circumscriere a cîmpului
semantic propusa. in 1988, explicitindu-i doar unele implicalii, nescoase
la lumini atunci, ~i corijindu-i unele insuficiente. Precizez eli nu mi
refer la literatură ca .,sistem sau institu)ie". nici la literaturi ca ,.totalitate a scrierilor", nici la literaturi ca .,profesie" ori ,.fonnă degradat!
a poeticitllţii", ci am in vedere literatura ca beletristica., a~adar, ca .,set
de discursuri. diferite de discursurile ştiintifice, religioase, juridice
etc., avînd scopul de a plăcea cititorilor". Ceea ce mă intereseaza. este
detennninarea ,.literaritl)ii", adid., după fonnula lui Jakobson, a ,.ceea
ce face dinLr-o operă dati o operă literar!".
Un text literar este, deopotrivă, un obiect semiotic şi un obiect
artistic. Prin faptul el se constituie dintr-un ansamblu de semne, enun)ate
oral sau scriptic, articulate potrivit unor reguli socialmente instituite, el
apatline marii familii a textelor (referentiale, pseudo- şi transreferen)iale
ori autoreferentiale). Prin faptul că e un anefact, asemenea celor
prodme în pictura., sculptură ori muzica., are o functie esreticl, urmlrind
să ne afecteze plăcut sensibilitatea şi sa. ne satisfacă foamea de ludic,
inerentl naturii umane. De aceea, deşi consider in aceste pagini tennenii
de text literar şi oper! literară drept aproximativ sinonimi, îl intrebuintez
indeosebi pe cel dinlîi cînd mi refer la universul semnelor şi pe cel
de-al doilea cind trimiterea se face la universul anei.
Spre deosebire de celelalle arte care dispun de un limbaj specific plastic, muzical, gestual (coregrafia) etc. -. textele sau operele literare
se servesc de limbajul comun, dar nu in primul rind ca să transmiti
aseniuni, ci ca să semnifice valori. Aceasta. dublll folosire a limbii
naturale se afli la originea multor complicatii şi a numeroase confuzii.
Dar ea pennite şi efecte surprin.zătoare, care multiplicl şansele literalllrii, siroind-o intr-o posru.ra. unici, aceea de a se gllsi latent pretutindeni,
sub coaja lucrurilor şi in preajma misterelor, dar şi in proximitatea
existentei comune, de a inso)i vorbirea ca o umbră. Aşa cum florile r!lsar
INTERPRETARE ŞI
"'
RAŢIONAUTATE
uneori printre gunoaie, literatura poate ţîşni citeodată, pe neaşteptate,
din derizoriu, din banalitate sau dintr-o însAilare obscuri de propozitii.
Din
perspectivă
semiotid., un text literar se
deosebeşte
de cel
nonliterar nu - cum se spune de obicei - prin aceea că nu uammite
informaţii, ci prin faprul el infonnaPile pe care le difuzeazA sînt în
mare măsurll colllrafactuale. Ele se referă la o lume imaginară, consJruitl
de autor. Chiar dad. se ocupa. de oameni reali, ei sînt transfonnati în
personaje, şi chiar daci rapone.a.zl evenimente autentice, acestea sint
tramfonnate in intimplAri flrll relevantA existenţiallt În cadrul textului
avem a face, ca şi în via~ de toate zilele, cu adevar şi minciuni, dar fiindca.
textul întreg e aşezat sub semnuliWcocirii, ceea se petrece în interiorul
sAu poa1e li, de fac/o, plauzibil sau implauzibil, însă rămîne lills!
Această modalitate redutabila. a jocului cu iluzii ştim bine el se
numeşte "ficliune". Ea este institulionalizata ca activitate specific litel'illi
prin genuri, sub ronna naratiunii (povestire, nuvelă, roman etc.) sau a
dialogului (drama, comedia, lr.lgedia ele.). Existi însă şi o alll fonnl a
literaturii, poezia, clreia i se acordJ un coeficient maxim de "literaritate", intrucit ea pare si se dispemeze uneori de ingredienrul fictional,
intr-o incercare, u1opicl in esentl. de conectare .,direcrJ" la profunzimile eului. la rumorile incon.şcientului, la Jipât ~i ritm. Dar desigur el
~i poezia, ca şi proza ori dramarurgia, de~i mizeaz.l pe sinceriu.te şi
uamparenJ)., are nevoie, ca si .,se" spuna.. de o haină retoricl, trebuie
si-şi mnjeze cinJe<ul inlr-<> sinraxi.lo poezie, un rol major il indeplineşle
organizarea rorma.ll, versifica1ia (cu metrul, ritmul, rima şi diverse
figuri simetrice ale recurentei: rerrenul, tipurile strofice, speciile institlllionalizate de felul sooetului, rondelului ele.).
Iconicitatea sensu/ui
Fictiunea, ca şi spunerea poeticA au deopotriva. racullatea de a s1irni in
receptor .. imagini". Acesrea nu ne inionnează in sensul oralitălii cotidiene,
dar .,comunid." toruşi sui-generis, in mod spectacular, sub ronnll de
reprezen1âri, pe care le .,vedem" cu ochii minJii. Ele ilus1realJ prin
puterea lor evocatoare cuvintele poemului sau povestirii, intensificindu-ne
emotia, stimulind fantezia, ravorizîndu-ne tr!irea prin procura. Imaginile
n-au echivaleru conceptual, deşi posedă o infllliJalede viltualiliii semanlice.
ORAL ŞI SCR!PnC
.. Dinamica lor le împiedică sli se inchida. undeva. sA se lase îngrJ.dite
intr-un sens ce le-ar reduce la starea de semn şi le-ar mumifica imediat."
(llurgos, p. 93) Ele ni se comunica. indirect şi simbolic, ceea ce face ca
uuclec(ia ra1iooaHi, condilionatJ. de reprezenta.ri digitale, abstracte, sa
pară a se estompa în folosul activitJtilor de tip mitopoetic (sau mitogenic) .
.. Conduita mitogenicli - scrie Jean-Jacques Vlunenburger- pare a fi
prutotipul însuşi al unei activitAJi comprehensive, în care ceea ce este
dm nu este de la începui desflcut, şi deci conceptualizat, ci, din contra,
absorbit intr-o totalitale care nu disocia.zl prezentul de trecut, realul de
virtual, vizibilul de invizibil, feoomenalul de metlempiric." (Wunenburger,
p. S2) Totalitatea de care e vorba incorporează in fapt o fuziune a
scnsului cu imaginile, în înJelesul de .,impresii senzoriale evocare în
memorie". AceastJ fuziune, identificată de Marcus B. Hester drept
caracteristică a .,iconicitaţii sensului" şi socotita de Pdul Rica:ur ca esential~
artei literare, nu este un simplu fenomen de asociere. Ea e implicati in
insuşi jocul de limbaj, intrucit nu se risipeşte, potrivit unor capricii de
momenl, ci se află mereu sub controlul sensului. De merqionat că iconicitatea
prezinta. cele doul trăs!turi ale actului de lectura.: .,suspendarea"
(fiindcl neutralizează realitatea lumii înconjurătoare) şi .,deschiderea"
(fiindel fluxul imaginilor se desf!şoali liră pauzll, pe masura deschiderii
progresive a sensului, ceea ce oferi interprethii un cimp nelimitat).
Rica:ur preia de la Hester şi noJiunea, de origine wittgensteiniană, a
lui .,a vedea ca", asupra căreia cred util sa mll opresc in fugă. Cititorii
lnvesrigafiilor filowjice ştiu că in 2, Il (ed. 1998, p. 194) e expus un
desen ambiguu, care poate fi socotit de unii drept cap de raii. de alţii
drept cap de iepure. Cum se explică iluzia privitorului? Wittgenstein
observă el una e sa spui : • văd asta" şi altceva : • vid asta ca". adiel .am
aceasta. impresie". La mijloc nu e o problema. de interpretare pentru el
nu se formuleaza. o ipotezJ supusă verific!rii, de vreme ce spunem de-a
dreptul .este un iepure" (sau .o ra!ă"). Din punctul de vedere al
perceptiei, al imaginii retiniene, nu exista. nicio deosebire intre cele
doua. capete. Diferenta o dll organizarea conlinutului perceptiv, forma,
faptul ca. noi nu accedem la dale brute, ci la semnificatii . .,A vedea ca"
ar fi, in consecin!ă. pe jumă!ate gindire şi pe jum!tale experien!l. altfel
spus, cu cuvintele lui Wittgenslein .,ecoul unui gind în viziune".
Rica:ur aplica. sugestia la în1elegerea metaforei. Dar ea poate fi
utilizata. la fel de bine in cazul modelizării sau al lecturii ... A vedea t.:a"
)96
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
este o experienta.-act, o jonctiune a sensului verbal şi a imaginii.
Sinlagma "joacă în modul cel mai exact rolul schemei care uneşte
conceptul vid şi impresia oarM.; prin carac1erul său de semigindire şi
de semiexperientă, ea leagă lumina sensului de plenitudinea imaginii.
Nonverbalul şi verbalul sint astfel strins unite în sinul functiei imagistice
a limbajului" (Rica:ur. c, p. 326-332; Boruui, p. 52-53).
Conceptul de literaritate
Înţelesul pe care-I atribuim azi "literaturii" este departe de a rimine
imobilizat in ipostaza modemistl a primei jumltlli a secolului XX. Ne
aflmt acum în plină metamorfolJ.. Aşteptările oamenilor s-au schimbat,
experien~ele dure ale istoriei par să-i ti flcut mai pu(in receptivi fa~ de
virruozitllile stilistice. Deşi criteriile fonnale care specificllileratura,
linind de supradetennioarea lingvistica (scrierea rafinata., ingeniozilatea
melaforei, wlubilitatea predicativa., remodela.rea sintaxei etc.), nu sînt
respinse reore1ic, e vadit dl se manifesta. actualmente un viu interes
pentru o serie de genuri extraestetice (la care primea..zl autenticitatea,
dezinhibarea, nolajia crucii), cum ar fi memorialistica, eseistica, biografiile,
coresponden~a. Exisll, in acelaşi limp, o mare apeleni! a unui larg public
pentru diw:nisment şi lectura·drog, cu teluri substitutive şi evazioniste,
ceea ce explicl wga telenovelelor, a thriller--elor, SF·urilor etc.
Un fapt de înseiiUl:ltate crucial!, conştientizat abia de curind, este el
literatura nu cuprinde doar textele produse cu intentia de a ne ocaziona
experiente estetice. E un merit al lui Eugen Negrici de a ti enunl3t
conceptul de "expresivitate involunlară" inca. la inceputul anilor '80,
cind la noi postmodernismul era inca. necunoscut. intre alte exempli·
ficlri, el a indicat numeroase texte al.e culturii medievale româneşti, la
origine scrise din mod ve religioase sau documentare, dar care citite azi,
cu ochi avizati, oferă neaşteptate satisfaciii de culoare, fannec, ingenuitate,
putere inventiva.. Voi reveni asupra problemei.
Al~turi de asemenea interludii ale lectorului rafinat, notiunea clasicA
de literatură e bulversata. şi de expansiunea noilor gusturi ale publicului
popular, care combină prererin1e pentru divertismentul ieftin cu acultu·
ratii kitsch, dar şi cu elemente reciclate de cultură urbana. underground,
într·un mişmaş eclectic, greu de discriminat. Clipurile, releoovelele,
ORAL ŞI SCRIPTIC
~crialele
J97
confectionate pe hand! rulantă, substituirea tot mai larga: a
lecturii prin emisiunile TV, întregul ambient al culrurii de masă presează
<~supra orientării productiei de cane, declanşînd treptat şi deplasări
t:onceptuale. Ajungem astfel cu totii, mai incet sau mai repede, la un
mod pragmatic şi pemisiv de a intelege literatura. Faimoasa butadll a lui
Roland Banhes, şi anume ca: "literatura este ceea ce se inva)ă in şcoală
ca fiind lileranut", nu mai e de ac!Ualil.ale; adevllrul esle că jCOal> a 1imas
mult în unna vietii şi nu numai fiindcă, din inertie şi ruti~. plstreaz!
dislanta fali de experientele inovatoare, ci şi pentru ca: se manifest!
foane reticent vizavi de asimilarea selectivll a culturii de masă.
În acesle conditii. in ce coMtă conceptul de .,liLerarilate"? Revin pe
scun, cu unele completlri, la coMideratiile expuse in ITL (P. Comea,
b. p. SO-S7). Spuneam acolo cllliterarilatea îmi pare a fi caracLerizată
adecvat in zilele noastre prin doua conven)ii : .,fitlionalilatea" şi "expresivitatea". Pe cea dintîi am evocat-o mai sus; ea consta. într-o alternativa.
la cunoaşterea factuaU prin exploalarea resurselor imaginatiei. Operind
in cimpul posibilului, autorii oferi versiuni de universuri mai mult sau
mai pulin dislan~Le de cel real. Din perspectiva tipologiei textuale,
domeniul fitlionalului este acoperit de componamentul pseudo- şi
autoreferential, iar domeniul realitl)ii de cel referential.
Totuşi, liLeratura nu înseamnli .,doar" fictiune, ci şi .,retorica:" sau cum spune Geranl Genette - .dictiune", adică un fel panicular de a
vorbi, de a ambala mesajul sau rostiru, caracLerizat prin abateri de la
exprimarea .,nonnalll", spre a spori calilatea persuasiv~ şi penonalizatl
a celor spuse. Termenul "expresivilate", in sensul sau retoric, trebuie
în)eles, in primul rînd, ca distorsiune impusă limbajului comun spre a-1
dislan)a de 1elurile lui tranzilive. Nalura distorsiunilor poate fi extrem
de variatl - şi tocmai aceastJ diversitate constituie una dintre resunele
atractivitJtii operelor literare. Fonnaliştii ruşi au accentuat ideea .,insolitării", a ~rii in evidenlll iforegrounding) a unor strucruri verbale meni Le
să-I smulgă pe citilor din obişnuinta comunicării cotidiene (figuri,
paralelisme, ambiguităti, anomalii lingvistice de toate ordinele etc.),
să-i dezautomatizeze reaqiile, să-i reslaweze prospe)imea privirii. FuocPa
poetică, definită de Jakobson drept .,focalizarea mesajului asupra lui
insuşi", accenruind .lalura palpabilA a semnului" (lakobson, p. 218),
consemneazl aceeaşi rupturi de comunicarea utililar~. acee~i tendinţă
de a dirija aLen~ia asupra fonnei, a lui .,cum", şi nu a lui .,ce". În practica..
398
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
fiecare autor, r~înînd în mare fidel şcolii artistice clreia îi apaJ1ine, işi
caut11oruşi o modalitate de a se diferentia de confrati şi de a-şi afinna
o identitate proprie.
EJ:perieiiJa
estetică
Un al doilea inteles al ~iunii de .,expresivitate" are o colorarură afeclivll,
se refed la vorbirea direc!J, Ia persoana 1, la modul panicipativ, angajal,
nu simplu constalativ, care manifest! ilocutionar atitudinea subiectului
fală de ceea ce spune sau remarcll, emotia şi sentimentele lui. Cînd
turbulentele sensibili!Jtii sint generale de contactul cu o oped de artJ.
sau un colt remarcabil de naturll, iar acestea devin obiecte ale unei
atentii încordate şi surse ale unei satisfactii debarasate de orice aliA
preocupare conticgeclA, ele se convertesc în experiente estetice.
Trblturile definitorii ale acestui tip de experienlf, care constituie
motivatia principalll, deşi nu exclusivll, a îodeletnicirii noastre cu literatura şi artele, au fost identificate de Kant, in urmă cu mai bine de
două secole. Conlinu~ să alribuim asthi estelicului o "finalitate flrJ.
scop", inducerea unei atitudini de .,dezinteresare". Ne cufundmt in
lectura unei mare roman, ascuiiJm o capodopera: muzicalll sau contempl~ un tablou celebru fllrJ. vreun interes utilitar ori 1eoretic ori
moral. Caracterul intranzitiv al aten,iei. conceotrarea asupra obiectului
insllji, independent de orice alll presupozi(ie, il indepănem pe receptor
de lwnea obişnuit!. Aceasta e .,inălprea impersonalll" a lui Maiorescu
sau .,distanp psihologicll" a lui Bullough, teoretizatl in primii ani ai
secolului XX (Townsend, p. 181-183).
Un al doilea aspect, subliniat puternic de Kant, este al .,subieclivill!ii" judecllii de gust, care se aplică in egală m!surl .agreabilului"
şi .,frumosului", ceea ce, evident, ameninlă slllegitimeze relativismul.
Filozoful scapă de aceasll capcană printr-<> proceduli discutabilă. El
afirmă că .agreabilul" poate rămîne personal, dar judecata despre
.,frumos", fiind dezinteresaiJ, devine .,universalizabilll". Se adaugllla
asta ex.islenta unui sensus communis, a unei comunitl'i de sim,ire intre
oameni, care ar ingadui un asentiment estetic generalizat. Cu alte
cuvinle, fiecare e subiecliv, dar subiectivit.atile tuturor coincid, ceea ce
trimite la rationalitalea postulatll de Lumini, care ar guverna lumea. Nu
ORAL ŞI SCRIPTIC
39'J
numai el frumosul place în mod universal, .,flră concept", dar el este
şi .,obiectul unei satisfac,ii necesare". Afinna1ia rămîne, flră îndoială,
problematic!.
Admitem azi el ne ~utem pune de acord asupra aprecierii unor
opere foane valoroase. In acest sens, treptele de sus ale canonului,
ocupale de marii autori (Daore, Sbakcspeare, Goelbe, Baudelaire, Thomas
Mann etc.), constihlie o dovadă, deşi în multe cazuri adeziunea pare S-<l
dicleze confonnismul, mai degrabA decît validarea proprie, efectuatA
independent. Ceea ce pare în adevlr caracteristic vremii noastre este el
asistăm la o nemaipomenita. pul~rizare a gusturilor, la disiparea consensurilor, la "politeismul valorilor", dupl expresia lui Weber. În orice
caz, ,.nahlra umană" conslituie un concept mult prea general şi evaziv
spre a servi drepl bazJ. unor judecAti unitare în chestiunile estetice.
Similitudinea aprecierilor se reglseşte doar in micile comunillli, de tip
echipA, segment de generali• sau grupare înlemeialA pe afinilAii de gust
şi ideologie. Încît cred corectA afirmaiia unui cercet11or contemporan :
.,Cine ar voi si propunl o defini\ie obiectivă, canonicll, autoritară a
frumosului s-ar ••pune ridicolului" (Lacosle, b, p. 3).
Dar cbiar şi in privinta descrierii experieniei estetice (dezinteresare,
gratuitate, caracter intranzitiv, irelevan~ existentială a cotidianitJ.Iii etc.),
deşi teza clasic! surprinde atitudini şi comportamente pe care le regAsim
efectiv în practici, se simle nevoia unor nlWlllri. O completare esenlia!A
imi pare a fi cea propusi! de HaDS Roben Jauss. El considerA desflllarea
provocatA de obiectul estetic drept "un joc alternativ între subiect şi
obiect, prin care devenim tot mai interesati de propriul nostru dezinteres".
Fonnula lui definind desfltarea estetic! drept "desfltarea de sine in
desB.tarea cu altul" atribuie tennenului gennan Genuss înielesul "primitiv" de "participare", dar şi de "apropriere". Apare astfel un balans
între "contemplarea dezinteresati şi participarea interesati" ca "fonnl
a cunoaşterii de sine prin puterea de a ne imagina intr-o ipostaza. a
alterilAiii" (Jauss, a, p. 84-85).
Cu totul pe alt plan, meriti evocatl, fie şi in cîteva cuvinte, situatia
scrierilor apaiJinind paraliteraturii. Chiar dac! sint de calitate (în genul
lor), ele nu ne solicita. estetic, ci cognitiv (dar liniar, şi nu reticular,
altfel spus, în sensul curiozitllii de a afla ce unneazl, de a rezolva
enigma, nu de a explora mijloacele folosite de autor). Îndeosebi, operele
paraliterare se impun atentiei prin caracterul lor divenizant (adic:1
400
II<TERPRIITARE SI
RAŢIONALITATE
senzual şi/ori sentimental). Tintesc, cu alte cuvinte, sa. ne amuze, sl ne
ocupe timpul in mod agreabil, sl ne impresioneze prin neaşteptatul
intrigii ori al personajelor, sl ne procure satisfactii idenlificatorii (cu
supennani justi,iari sau cu staruri hollywoodiene celebre), sl ne ofere
violent! şi sex in doze masive, pîni la !imila suportabili!Jtii. Acest tip
de ,.pl3cere", de natur§. consumatoristl, exilat din critică in sociologie,
are prea pu1in a face cu "juisarea" estetică, de care vorbeşte Barthes, ori
cu "desB.tarea"lui Jauss. El este trivial, fiindd. se bazea:zJ pe "şoc", se
cheltuie în clip! şi orizontalitate, apeleaza. la simturi, flră sl·şi punl
probleme ori intreba.ri ori s! incerce recuperări culturale. Dar asta nu-i
justifică deloc discredilarea şi abandonarea studiului sllu de către critica
academiei. (Adaug în treacăt- ftindcl ou e aici locul si dezvolt subiecrulel. pllcerea pe care am numit-o triviall, separind-o de desB.tarea esteticl
propriu-zis!, nu ap3I1ine "doar" categoriei mai pu,in educate a publi·
eului. Ea este tolerat! şi chiar ceruti de intelectualii cei mai rafinati in
anumite momente de destindere, relaxare ori, dimpotrivă, de exallare a
sim(Urilor, cînd îndeplineşte un rol de calalizator ori de derivativ.)
Oricwn, reYenind la ce ne intereseaz.!, se poate afinna c! definirea
literarit!tii ca jonctiune posibil!, dar extrem de variat! gradual şi
calitativ, a "fictîonalit!lii" cu ,.expresivitatea" (in acceptia larg! a
tennenuluî), aşa cum am expus·o mai sus, are avantajul de a pennite
integrarea ,.tumror" textelor literare şi paraliterare. Sint deci incluse
textele apartinind celor trei circuite de productie şi receptare cultura.l!:
al avangardei sau experimentului (cu accentul pe expresivitatea fonnalJ
ori nateisic!), al cireuirului canonic (unde cele două convenPi se asociazl
inlr·un relativ echilibru) şi al paraliteraturii. aflati in plin! proliferare
(unde expresivitatea e pre,.,nt! aoodin sau mai degrabA lipseşte, altfel
spus, unde exist! nara1iuni cu intrigi şi personaje, insa. scrise într·UD
limbaj clişeizat, care displace criticii, îMI are succes la public).
Identitatea open!i literari! :
autonomie sau dependenţă de 11!Ceptor ?
O acerb! controversa: asupra modului de ex.istentJ, a operei literare, a
"sitului" ei ontologic, ii separ! de ceva vreme pe cercetltori. Admitempotrivit unora - c! sensul ei e "construit" de interpretare sau trebuie s!
ORAL ŞI SCRJPTJC
401
m· situ~m de partea acelora care-i aplrl autonomia'! Rene Wellek, a
rftrui Teorie a litera/urii a fost o carte de cl!.pl!.Lii pentru o intreagl
w.(·ncra1ie şi care )inea mereu sa. arbitreze între extreme, se pronunta în
II~Tastll privinll!., fenn, în favoarea obiectivismului: opera incorporeaza.
In .~tructurile ei nonne implicite care pot fi recuperate de lectorul
nunpetent. Dimpotrivl!., Arthur Danto, spirit modem şi dezinhibal,
wnsiderl el!. ceea ce transfonnl!. un obiect material in operli de artă este
opinia criticii şi a publicului. El dl!. exemplul urinoir-ului, scos de
Duchamp dinu-o uzinJ. şi transportat intr-un muzeu, care atesta. el,
milcar in anumite cazuri. nesteticitatea" se reduce la o chestiune de
"t:itare" şi de conven1ii mutual implinl!.şite (Danto, p. 66). Pentru
Wcllek, identitatea operei preceda. şi condiiionea7.1 receptarea, pentru
J)anto, receptarea constituie opera.
Dintre aceste doul pozipi, cea dintîi este cea tradiiională. Ea concordă
ru experienta comuni şi a dominat pia\3 intelectuala pîl'll de curind.
l>;1r cam din anii '60, cind prlbuşirea. fundamentelor. criza valorilor şi
pierderea increderii in posibilitatea de a ajunge la o cunoaştere obiectiva
nu sensibilizat din ce in ce mai mult conştiintele, pare sa predomine cea
tic-a doua pozipe. Stanley Fish, Ricbard Rony, Siegfried SchrnidJ,
Uarbara Johnson sînt doar citiva dintre protagoniştii ei.
lnruitiv, avem impresia că exista. adevăr de ambele părţi. Evidenţe
puternice ne fac sJ presupunem că intr-un roman obişnuit exista. un
.. simbure tare" de semnificaţie care se regaseşte, aparent, în toate
lccrurile. Prezenta sa e resimiitll. ca o .. rezistenta" surda şi incăpătinata.,
c~ci de indata. ce ne propunem sa. inrerpn:tam textul, constatam (daca
operăm rational) ca nu putem să-I manipuJam oricum. d acJionllm ca şi
~.:ind am fi "constrînşi" sa. unnl!.m un anumit drum. să ne acomodăm
ipotezele unei entitlli imperative, situate parcl!. dincolo de vointa noastră.
De altfel, faprul el!. mii sau zeci de mii de oameni au citit acest roman
~:clebru înaintea mea şi se întîlnesc, în rapon cu con(inutul sa.u global,
intr-o viziune asemăna.toare cu a mea constituie un argument puternic
in favoarea autonomiei.
Pe de alta pane insă, o experien!ă din cele mai familiare ne semnalează
nu numai el!. interpreta.rile date multor poezii de tip avangardist ori
experimental diferi intre ele, dar că sînt uneori incompatibile. Or, dacă
ar exista realmente un starut independent al acestor scrieri, ar fi de
'"'
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
neinteles de ce efectuarea unor lecturi a1ente şi repetate de către critici
competen)i n-ar fi in mlsur! sA articuleze o varianlă apropială de sem.
Nu ne Iimîne decit
să
credem el anumite poeme de
Ren~
Char
şi
Vb.llace Stevem, de Nichita Stănescu şi Emil Brumaru etc. nu pennit
comtruirea de semnificaiii egal inteligibile, care s-ar putea revela firi
greş drepl identice (sau foarte apropiate). Ţesătura lor semantic! este
atît de laxl, nedetermina.rea atit de suvera.nă, posibililltile asociative atit
de inepuizabile, incit, flră exagerare, în aceste cazuri orice interpret pare
să .,comtituie" opera, s-o aducilla existenJI prin silinţa sa hermeneuticA.
latA deci că aces1e doua. poziiii de plecare par mai degrab! d se
completeze decît s! se excludă, clei fiecare se justifică intr-o zonl
specificA a literarului. Autonomie sau dependenJă? .,Comtruim" sensul
operei prin investiiie subiectivl!., pe ml!.surl!. ce o citim, sau îi ,.descoperim" semnificatia (nu neapărat cea intentionati de autor, cit cea pe
care o concretizJ.m individual, în functie de strucrurarea ei şi de convergenta componentelor sintactico-semantice)? E rezonabil sa. recunoaştem
d cea mai frecventA situatie este cea din unna. Dar asta nu înseamnă d
in cazurile respective subiecrul participă pasiv la decodificarea textelor,
cA nu face decit sa. aplice nişte reguli intrale in automatism. În realitate,
tennenul de .. decodificare" e nepotrivit: exis~ desigur şi acte de lecturi
banale, de tip repetitiv, cele mai multe insl!. (şi, in orice caz, toate cele
literare) implicA, pe ling! proceduri decodificatorii. şi procese inferen,iale; ele reclaml!. investitia imaginativ! a subiectului, prelucrarea
indicaJiilor texwale în imagini şi structuri de sens, o colaborare neîncetatl!. in vederea transfonnlrii artefactului de hîrtie inscriptionatl!.· cu
agreg!ri de semne intr-o formtJ menris.
De fapt, aşa-zisa ,.descoperire" este tot o ,.construcJie", dar care se
bazeazJ. pe realitatea autonomi a textului, comiderat, dupl!. expresia lui
Iser, ,.un inductor semantic", un suport la care revenim mereu spre a ne
testa ipotezele. Ceea ce se produce e o mişcare dubll!. : de la subiecrul
care interoghează la text şi de la textul care treptat îşi desface potentialitaWe către subiect. Aceaslă dialecticl!. defineşte actul lecturii, în a cărui
performare spontană se iminueazl de obicei, pe mlsura dificullătilor
care trebuie biruite, un demers interpretativ. Ar fi pedant şi steril - am
mai spus-o - s! încercăm a distinge ce revine rutinei repetitive şi ce
revine deliberl!.rii, pînă unde e .. doar" lectură şi de unde incepe a se ivi
ORAL ŞI SCRIPTIC
40)
jnterpreLarea". În înlelesul "slab" al cuvîntului, interpreLarea este
pr<IUtindeni şi noi nu facem allcew de dimineaja pînă seara decit să
inlerpretlm. În în~elesul .,Lare" şi specific al cuvîntului, Interpretarea
In ortografiez aici cu majuscula) timine o conştientizare şi o problematizare a in(elegerii, caracteristica nu atit lecturii, cit relecturii sistematice,
incheiale cel mai adesea cu un discurs de escorta..
10. Functionarea
interpretării
Mă voi ocupa acum de o prezentare analitica. a procesului interpretativ,
a fazelor şi a demersurilor ce-l caracterizea.zl. Încep prin a reaminti el
trecerea de la intelegerea primară la interpretare se petrece uneori in
mod spontan. Confruntarea cu un blocaj al cin:ulaliei sensului, cu un
impas, o dilemă, o incertitudine, o problemA de rezolwt, cu provocarea
unui text dificil ori &scinant etc. antrenează nemijlocit lansarea interpretlrii. Devenim dintr-odatl COlljtienii cA judecAm (cAutind echivalenie,
preconizînd concepte. opuoînd alternative, încercînd d. descoperim
inten,iile Celuilalt, si deducem din reguli ştiute aplicatii care sa se
.,potriveasd" împrejurării sau invers, silindu-ne să descoperim regula
opacA etc.).
În alte cazuri, se inlimpll să ne arunclm in virtejul ipotezelor şi
contraipotezelor, deci să ne punem .,pe imerpretat", din clipa în care
aten1ia ne este mobilizati de întîlnirea cu un text incitant : citim, spre
exemplu, un studiu sau un roman şi, de la primele pagini, atraşi de
liumecul ori de interesul lecturii, incerdm sa sesizam cenuul (sau centrii)
de control al (ai) intregului text, conditie indispensabilA a comprehemiunii detaliilor ; în aceasta situa,ie, interpretarea ia aspectul unui
efort de durat!; regula de joc este cA, pe măsurA ce partwgem paginile,
înlocuim anticiplrile aproximative şi vaporoase ale debutului prin anticipiri tot mai confonne şi mai gratifiante in revelarea "semului global" ;
in.sA de-abia prin cunoaşterea demodămintului cîştigAm perspectiva
totalitJtii şi posibilitatea de a intelege opera in intreaga ei plenirudine.
De aceea, interpretarea unui ansamblu scriptic amplu, de felul unui
roman, presupune totdeauna o relectura..
Şi in cazul interpretarii spontane, imediate, efecruate în cadru conversativ sau in diverse activităli de rutină ale cotidianului comun, şi în cazul
FUNCŢIONAREA INTERPRETĂRII
40S
inlerpretarilor compl...,, cu întinse desl1jurări temporale, care genen:az.!
adesea discursuri de escortă preten1ioase, reOexivitatea funqioneaza
t.leopotriv!. Dar ea este cu mult mai exigentA, mai responsabilă şi mai
aniculalJ. in cel de-al doilea caz.
in ambele ipostaze, interpretarea nu e o .reproducere", ci un .construct".
Nu se bazeaza, ca înlelegerea primari, doar pe comportamente verbale
incorporare şi situa,ii recurente. Ea depăşeşte mecanismul "codurilor",
in care semnul corespunde univoc semnificatului, ceea ce atrage dup!
sine. în condiliile unor semnalizJ.ri reglate conven1ional, automatizarea
11spunsurilor. Iruerpretarea face desigur apel, în prim.! inslanll. la coduri,
la cunoştinlele memorate ale subiectului, la reprezentarea a ceea ce ne
este familiar, î~ trece în mod firesc dincolo de toate acestea, intrucit
subiectul se ciocneşte la fiecare pas de oameni, ale clror gînduri şi
comportamente nu pot fi puse în ecua1ie, de evenimente care nu pol fi
preva.zute, de texte ce nu-i sînt familiare. De-aici necesitatea de a
recurge la procese inferenliale ii euristice, care concretizeaza capaciLili
innlscute de ra1ionament, compe1en1e şi abilit!li cîştigate prin experienlA, dar ii un joc al fanteziei desl1jurat sub controlul .datelor"
caracteristice obiectului. Ipotezele se sprijină, pun în valoare şi sînt
fuodarnental condilionate, ca arnbirus şi per1ipicacitate, de Repenoriul
subiecrului (CIIOOitiDJCle, schemele ii regulile de joc memorate ii transrormate în material de referinlA).
Pe de altA pane, interpretarea depinde de o serie de constringeri
funcfionale, de ordin fiziologic (de stocaj, aten1ie, duraL! de execu1ie a
micro-opera,iilor etc.). Deocamdat!, după cum remard. unul dintre cei
mai de seamJ psihologi cognitivişti ai momentului. Jean-Franr;ois Richard,
nu ştim prea multe despre detenninan,ii cognitivi şi cei infracogni1ivi,
nici despre constrîngerile fuoc,ionale, iar "paradigmele e"'perimenlale
recunoscute drept valide sint incit pu,in numeroase". in asemenea stare
de lucruri nu se pune chestiunea de a explica strategiile cognitive, ci,
mai modest, "de a le descrie, a le identifica, a preciza modul lor de
elaborare ii condiliile în care aclioneazA" (Richard, p. 28). De altfel,
explicarea neuro-fiziologică nici nu constituie obiectul căr1ii de faţă.
Ceea ce J1lă interesează aici - cititorul o ştie - este studiul interpretllrii ca
instrument henneneutic, func'ionarea ei la nivelul limbajului, in domeniul
relaţiilor interpersonale, al ştiin,elor wnane şi al criticii literare.
406
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Condilii de posibilitate
intrucit am obiectat împotriva maximei lui Nietzsche el "nu exisll
fapte, ci doar interpretări", auibuind conceptului de .,in)elegere" o
sferă mai largă decît celui de "interpretare". nu vlld nicio dificultate in
a accepta discriminarea introdusa de Eco intre "a uza" de un text şi "a-l
inlerprela" (Eco, c, p. 92-93; d, p. 35-36). in primul caz, al .uzlirii"
de text, nu sîntem supuşi niciunei restrictii: spre exemplu, putem sit ne
amuzăm cu textele, sa le imbuclltă)im, unind fragmentele in mod
aleatoriu, ori sa le integrim prin decupare altor texte (colaj), ori sa le
lulm drept pretexte peniJ'U a servi celor mai neaşteptate cauze, putem
chiar sa le mîncăm (ceea ce imă, dupa cum o arati experienta. nu
conferă mai mulll intelepciune consumatorului).
in cel de-al doilea caz, al .inlerprctarii", trebuie sa acccpllm nişle
.,principii", e drept, .,slabe" şi controversate în privinta stipulapilor
lor, dar necesare şi socialmente exigibile. Ateste principii, nu totdeauna
conştientizate pinlla caplt, apartin unui savoir1aire al cititorului avizat.
Ele pot fi explicitate drept "condilii de posibilitate" ale oriclrui travaliu
inLerpretativ ce unnilreşte ob,inerea unui rezultat valid. E vorba, aşadar,
de stabilirea acelui cadru reglementativ preliminar, prin care orice
inLerpret se imtaleazJ. în spatiul intersubiectivitllii, acceptind instituirea
unor .reguli de joc", chiar dac.! le defincşle de fiecare dalli inlr-un mod
mai mult sau mai pu,in personal.
DorinJa de a intra in joc
Prima indatorire a celui care vrea sillnterpreleze un text, un eveniment,
un fenomen, o mărturie etc. este sa fie dispus sA se concentreze cu
bunll..:redinll asupra obieclului, sa dea dovadl de spirit coopcrativ şi sa
fie deschis luării in calcul a alternativelor (pe care le întrevede singur
ori care-i sînt prezentate de ceilal,i). La urma unnei, toată lumea
recurge la interpretlri, de dimineata şi pina. seara, dar numai unii
produc Interpretări (cu "i" majuscul), adică discursuri de escortl ce se
vor pretuite pentru ele însele. Prin unnare, dacii subiectul vrea nu doar
sA-şi lAmurească sieşi problemele puse de un 1ext dificil ori important,
FUNCTIONAREA INTERPRETĂRII
ci tine să-şi consemneze pllrerile inlr-un discurs pe care sll-1
'"'
facă
public,
aiUnci 1rebuie să aibll în vedere anumile norme, socialmente impuse.
~Uzul liber" poate fi considerat o "joacă", iar .,joaca", aşa cum am
aratat, se vede la copii şi la animale, e o manifestare ludică instinctuala,
neintentionat}, dezinteresata., nesupusa decit unor constringeri naturale.
Dimpotriva, interpretarea este, in cazul fericit, un .,joc". un demers,
bazat pe o serie de reguli constitutive, a dror înclllcare e inlerzis!, sub
sanctiunea aUlodistrugerii. Tocmai de aceea e extrem de important sa le
precizăm, chiar daci nu e lesne să ddem la învoială, fie şi asupra unui
set de criterii minimale.
Autonomia obiectului de interpretat
Trebuie prezumat că obiectul supWi interprelllrii (te:~~:tul, fenomenul,
evenimentul etc.) este independent de subiecl, de unde îndatorirea de
a-1 intelege în termenii propriei sale logici. A proceda invers, respectiv,
a proiecta subiectul în obiect, firi a-i menaja acestuia autonomia, duce
la desfigurarea trlsllturilor sale definitorii, la ~.ransformarea obiectului
într-o anexă sau în1r-un pretext. Însă dad, în cazul confrunllrii cu un
eveniment istoric sau cu simptomele unei maladii, oricine distinge net
obiectul şi-i atribuie detenninări proprii, nu acelaşi lucru se petrece
cind avem a face cu o opera literari sau de artă. Dupa Anhur Danto şi
Richard Rorty, identitatea de obiect pertinent estetic e dată de critic,
existenta operei ca "aperi" (nu ca artefact) se datorează modului nos1ru
de a o evalua. Punind insii astfel problema, desfiinlâm pur 1i simplu
expertiza (ca evaluare calificată) intrucit relativizlm la extrem opiniile,
interzicînd orice separare între specialist şi profan. De alta. pane,
descurajlm căutarea elementelor de coagulare semantica, aşa-zisele
.,constrîngeri textuale" care fortea.zâ interpretările să se roteasd în
jurul unui simbure comun.
E adevllrat el separarea subiectului de obiect nu es1e uşoarll in cazul
operelor de artă. Daca ceea ce sesizez într-un roman e numai ce observ
.,eu" şi ce "inJeleg" "eu", cum pol deosebi ce-i aparţine obiectului in
sine de ceea ce-i auibui cu titlu personal? Intrebarea pare a avea, cel
putin la prima privire, un efect devastator. În realitate, problema nu e
simplll, dar nici nu e de natura calculllrii cvadraturii cercului. "Dacă"
individul nu are un orgoliu exagerat şi nu şi-a pierdut cu torul bunul-si mi.
408
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
el trebuie să-şi dea seama că nu "creeazâ" opera, ci c! este un partener
la perfonnarea ei. În orice roman (ca şi in orice operă de artă) exisrl o
strucrud invariant!, care se
regăseşte
in fiecare
lectură
individual!:
numele personajelor, starurullor civil, peripetiile intrigii, ordinea desfldecorul etc. ; ceea ce se intimplll. în carte e un .,dat", produs de
autor şi egal pentru toarllumea. in schimb, toate conjecturile posibile,
privind explicatii. semnificaiii şi evaluari (de ce se intimpl! "aşa" ? ce sens
au .. toate astea"? cît de reuşii este cutare ori cutare episod? etc.) atirn!
de sensibilitatea şi comprehensiunea citilorului. Lucrurile nu se schimb!
în esentll. nici dacll. "darul" operei e complex şi imprecis, ca la modernişti
ori unii postmoderni : faptul d reperele constructiei fictionale sint in
mod deliberat mai pu)in conturate nu înseamnă eli ele nu există, ci doar
că responsabilitatea de complice atribuiri lectorului devine mai delicarl.
În Tratatul său de teorie generaM a imerpretdrii, apllnn in 19SS,
Emilio Betti 'inea să sublinieze - şi o face in citeva rinduri - vechea
maximl a obiectivităPi sensului: .,Sensus non est inferrendus sed
efferendus". Dar şi un adept subtil al fenomenologiei ca Jean Starobinski
pare sll se situeze pe o poziJie apropiată, cind spune, rezis1înd valului de
fri..ulitate intelectualll şi laxism dominant: .,Pentru cine vrea să ştie
mai mult despre o operă, nimic nu e mai iritant decit lectura unui eseu
a cllrui voce o acopera pe cea a operei". ObieciUl supus aten,iei trebuie
.. perceput, men)inut, consolidat in diferenta şi realitatea lui proprie",
altminteri riscul este de a-1 transfonna intr-o .,fantasmă a interpretului"
(Starobinski, p. 49-50). Luigi Pareyson, unul dintre maeştrii lui
Umberto Eco, scrie, la rindul sau: .,Interpretarea este înlotdeauna, în
acelaşi timp, o declarare a obiectului interpretat şi o autodeclarare a
interpretantului, clei obiectul este men,inut în permanenJă într-o inde·
pendentl precisa şi definită, iar subiectul este intotdeauna prezentat in
punctele sale de vedere particulare şi in foarte personalul sh fel de a
vedea. Interpretarea este o cunoaştere in care obiectul se revel~ in
masura in care subiectul se exprimă. lndependenJa interpretarului şi
peoonalitatea interpretantului nu sînt obstacole pentru interpretare, ci
reprezintă unica sa condiJie posibilă; ele n-o împiedici, pentru el,
dimpotrid. o constituie" (Pareysoo, p. 252-253).
Ne amintim că şi Gadamer, pentru care intilnirea cu opera de art1 e
un .,eveniment", iar interpretarea reuşită o .,fuziune a orizonturilor", în
preocuparea de a evita subiectului primejdia .autoconfum.!rii", recmnanda
şurării,
FUNCfiONAREA INTERPRETĂRII
409
~ă-i
atribuim ab initio te~tului de interpretat .,calitatea prezumtiv~ de a
avea ceva să ne inve1e şi de a ălcl!tui o totalitate coerenta.". Altundeva,
el remarca fWlC)ia de .,referinlJj stabil~" pe care o îndeplineşte te~tul:
tentatia de proiectare in el, proprie cititorului, poate fi contracarată numai
.. rcclamirxiu-ne de Ia ceea ce se găseşte în text", dci acestuia ii revine
.. rolul unei referin~ stabile in raport cu fragilitatea arbitrar! sau cel putin
cu multiplicitatea posibilitllilor de interpretare" (Gadamer, b, 2, p. 2rJT).
l'rincipiul coerenJei
Orice opera. literară izbutit.J aplica o straJegie a frustrarii controlale a
cititorului : în niciun fel de scrieri, nici măcar în cele de observa)ie
mînuJioasă (Balzac, Zola, Maupas.sant), nu se dau descrieri complete
;1le personajelor, intrigii, decorului etc. Aşa cum au evidentiat teoreticienii lecturii (1118arden, !ser, la fel ITL), operele literare au teodinja de
a economisi tranziJiile, produc scurtcircuitări ori menajează dinadins
locuri vide şi nedeterminlri spre a incita curiozitatea lectorului şi a-1
transforma intr-un complice al construirii sensului şi lumii imaginare.
Presupunerea care justifică aceasll procedwi - şi care, în genere, siJ la
bază oricărei interprellri rezonabile - esre d, atit in perspectiva aulorului, cît şi a cititorilor, textul e un ansamblu coerent, în care phlile
lipsă pol fi deduse prin raponare la intreg.
Cind ind, cum se inlimpiJ cu muiJi moderni. nespusul devine
~:opleşitor, iar ceea ce se spune rimîne obscur (exemplu tipic: Joyce),
apar probleme de lizibilitate, care-i dezesperează uneori chiar şi pe
n:ceplorii inarmati cu răbdare. Pe de alll parte, unii reprezentanti ai
avangardei, în revolta lor contra canoanelor de orice fel, au experimeruat
rcnun13rea, cel pu)in parJial.J, la organizarea con)inutului in functie de
;mumi)i centrii semantici. Inova1ia s-a dovedit însă contraproductiv~ .
..:el puiin în mll.sura in care incoeren13 problematizeazl chiar statutul de
lcxt al experimentelor, tramfonnirxi operele respective în simple curiozilăti de limbaj, tiri ecou chiar printre cunosdtori.
in ce priv~te construirea seruului global de dtre interpret, prin
li1losirea principiului coeren,ei, merita. meditate sugestiile lui Heidegger,
deşi ele vizează in mod special te~tele filozofice. Vorbind despre Kanl,
llcidegger avenizeazJ d "esen,ialul oricărei cunoaşteri filozofice nu !'t
410
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
fondeW, in primul rind, pe propozitiile explicite din care aceasla e
elaborată, ci pe ceea ce rmtine încă inexprimat, cu toate ca. se ana.
prezent in tezele explicite" (Heidegger, b, p. 255). in alt:! pane, evocind
"violenta" necesara. spre a scoate la suprafata ceea ce se ascunde
dedesubtul aplicitului, filozoful scrie: "E adevllrat el pentru a sesiza
dincolo de cuvinte ceea ce aceste cuvinte vor să spună o inlerprelare
trebuie să se serveascl, în mod falal, de violentJ,. Însll aceasta. violenll
nu se confundă cu un arbitrar fantezist. Interpretarea trebuie sA fie
animată şi condu.sa. de forta unei idei inspiratoare. Doar puterea acestei
idei pennite interpretului riscul, totdeauna prezumtios, de a se incredinta
elanului secret al operei, ata,şindu-se de ceea ce ea nu expriml, ca să
încerce să-i dea expresie. Ideea clllluzitoare se confinnl atunci prin
insllşi capacitatea ei de a lumina" (Heidegger, c, p. 96) .
• Drepturile teztului •
O regulA de aur a interprellrii este că elucidarea textelor scrise se
întemeiază pe o ana.lizl atentl a re)elelor sintactica-semantice prin care
autorul îşi codifica mesajul. Deşi e evident ca oricare dintre componentele textului poate fi inteleasa în mod diferit, în functie de cultura,
interesele practice şi ideologia cititorului, nu rămîne mai putin adevlrat
el ,.inceputul inceputului", baza oriclrei interpreiJ.ri, rezida in identificarea scrupuloasl a tot ce exisiJ. ,.materializat" in ofena textuaiJ. E
vorba, de exemplu, in cazul unei naratiuni, aşa cum am :uitai mai sus,
de recuperarea exaciJ. a ,.inwriantilor" povestirii, dar şi de tot ce se
spune explicit despre relaliile interpersona.le, filozofia oamenilor etc.,
ori se verbalizea.ză ca iruervenli.i ale autorului ori reprezcntanlilor sli etc.
La care se adaug! conjecturi legate de identificarea temei şi a imtopiilor
pertinente, in perspectiw coerenlf:i textuale. Ideea este deci de a pomi
la interprelare tinind seama de ,.tot ce subzisiJ." ca ,.dat" incontestabil
în opera, accesibil ca amre unui control intersubiectiv.
Acest mod de a vedea lucrurile, sintetizat de Eco in sintagma
,.drepturile textului", nu e acceplat de toad lumea. Muld vreme, critica
şi henneneutica literara au fost dominate de teza preeminentei autorului.
Ulterior, in anii '60, chiar Eco a parut sJ initieze o noua perspectivl
prin canea sa de mare succes Opera deschisd (1962). care atragea
FUNCnONAREA INTERPRETĂRII
411
alcntia asupra rolului activ pe care·l joacli în comprehensiunea liternrll.
rililorul. Ci\iva ani mai tîrziu, Hans Roben Jauss a subliniat, la rindu-i,
uuponan)a receptll.rii, ini)iind fructuoasele cercetll.ri ale şcolii de la
Knnstanz, urmate, la putina. vreme, de viguroasa afirmare a curentului
numit .,Reader Respome Criticism" în Statele Unite. Deşi anii '60 au
cunoscut, prin voga structuralismului, o resurgentJ. puternicll. a intere-~ului pentru explorarea imanenta. a operei, aceasta nu a durat mult, iar
accentul in trinomul: autor-oped-cititor a continuat si se deplaseze
srre ultimul termen. Drept comecintJ., în Statele Unite "aerul cel mai
indrllznel al teoriei rupuruului de lecturi a fost reirutaurarea sinelui
~ubiectiv al cititorului in centrul practicii inlerpretative" (Comiş-Pop,
p. 81), iar în Europa "constructivismul" lui Siegfried Schmidt, cu
1coria, aşezatll. în chenar empiric, a seruului produs de interpretare.
Fapt este el, în 1990, discutînd in cadrul conferinJelor Tanner, la
Cambridge, cu Richard Rony, Jonathan Culler şi Christine Brooke-Rose,
Eco declara: "Impresia mea este d in uhimele decenii drepturile
interprePlor au fost mult exagerate" (Eco, e, p. 26). in acelaşi spirit se
exprima şi in Limitele interpret4rii (cane aplrull tot in 1990): .In
tlecW1ul ultimilor treizeci de ani multi s-au avintat prea mult pe versantul
initiativei interpretului". Şi tot aici nota el "problema filozofid a
interpretării coruisll în a stabili cooditiile de interac)iune dintre noi şi
ceva care ne este dat şi a cltrui corutruc)ie se supune anumitor comtringeri"
(Eco, d, p. 14-15).
Exact în acest punct al "datului" care "corutringe" se situeazl
tlive.rgenta de opinii cu Rony. Pentru pragmatistul american, a spune d
.,un comentator a descoperit ceea ce un 1ex1 face realmenle- de exemplu,
d\ realmente el demistific! un corutruct ideologic sau decorutruieşte
npozi)iile ierarhice ale metafizicii occidentale... " - e o afirmatie nu
tloar greşill, ci de-a drepml "ocultistl". De fapt, texru.l DU ne-ar oferi
;1ltceva decît "pur şi simplu nişte stimuli care reuşesc relativ greu sau
relativ uşor si ne convingli pe noi înşine sau pe altii de ceea ce eram
iniJial inclinati sll spunem despre el" (Eco, e, p. 94-95).
Îmi pare d aici, din ~eate, Rony uivializeazl lucrurile. A vorbi
despre ce anwne "face" un text DU inseamna. a fi "animist", a crede d
lcxtul dispune de proprietatea miraculoasl de a ne "forta" si slvirşim
ceea ce nu intenJiorWn. Expresia utilizata. (textul "face") traduce ideea
ră cel puJin anumite cuvinte ori propozitii nonambigue îl "oblig:li"
412
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
moralmente pe locmorul competent şi de bunll·crediniă să le atribuie un
sens detenninat, e..ct cel pe care-I omologheazl practica lingvistic~ a
comunitătii. E wrba, evident, de o constringere asumată, in esenlă, de
acelaşi tip ca aceea pe care şi-o impune oricine comunică şi se serveşte
de limbaj. Neexistînd .limbaj priwt", cum sublinia Wittgenstein, sîntem
silip, pentru a gîndi, vorbi şi scrie. să ne servim de limba comunll,
acordind cuvintelor semnificatiile legitimate de uzul obştesc. in această
perspectivă, ideea că textul nu ne-ar oferi .decît" stimuli revine la a spune
el nu există denota,ii, ci doar conotatii. de caracter personal, d, prin
urmare, orice text ar fi deschis oridrui inteles. Este, evident, o aseniune
de un relativism extrem, pe care realitatea o infirma. in cel putin 90~
din cazuri (ale textelor referenliale şi pseudoreferen1iale, în orice caz).
Principiul economiei
in abordarea textului, interpretul trebuie să dea dowdă de tact şi
moderaPe. slăpinindu-şi impulsul eventual spre coborirea în detalii
inutile, clei speranta de a fi precis se iroseşte prin disecarea lucrurilor
la nesfîrşit. Calificativele cu care operăm în cotidianul comun : cutare
marfl e scump! sau ieftina., X e ba.trîn sau tinar, inalt sau scund, frumos
sau urit etc. reprezint! ewlullri relative, pe care le interpretăm în funcJie
de o aproximare a ceea ce consider!m "nonnal" în contextul nostnl
comunitar. Lunga experienta. a convie(uirii ne ajuta. si intelegem ce
inseamna femeie frumoasa. ori tinlr inalt, llră a avea nevoie de explicitlri ori de mlsuritori. Dimpotriva., incercarea de a stabili criterii
exacte ale frum~Uetii. blltrinetii etc. ar duce la controverse nesfîrşite şi
ar încurca lucrurile. Conceptul de "înalt" are alte caracteristici la
pigmeii din Africa, la mediteraneeni ori la scandinavi. Ce sa. mai vorbim
despre variantele "frumosului"? Bunul-simt ne învată sll nu facem
exces de zel interogativ. De pildA, dacă o povestire incepe cu cuvintele:
"A fost odatA o soacra. care avea trei nurori ... ", e aberant sa. întrerupem,
cerînd lltmuriri: "Dar de ce o soacra., şi nu un socru, de ce trei nurori,
şi nu patru sau doul ... ". Fiindca. orice rllspuns poate fi rtsucit într-o
intrebare, putem în felul acesta sa. diwgllm la nesfîrşit. De aceea,
interpretul trebuie "sl nu facă exces de uimire şi de micunare, uTill1riod
detalii ce nu lilc sistem" (Eco, e, p. 141).
FUNCTIONAREA INTERPRETĂRII
41)
Principiul caritd/ii
Faimoasa experienjl imaginara prin care Quine a pus problema .o:adw:erii
rddicale. presupune, drept aplicati• a faptului ca pîni la unna De
putem intelege cu sălbaticii a căror limbi o-o cunoaştem, exis1enp. unui
principiu zis al .,carita.tii". El consta. in a atribui celorlalti semeni, chiar
daci provin dintr-o traditie incompatibil! cu a ooastd ori sint situaJ.i pe
o treaptă mai joasa de civiliza(ie, însuşirea de a dispune de credinte şi
st!ri mentale nonconuadictorii şi raJ.ionale. Ca si evaluăm corect gîudirea
cuiva trebuie sl pleclm, dupa. Davidson, de la ideea el, in pofida
marilor diferente dintn: oameni, nu exista. limba. care si nu posede cel
putin o oonnl minimalll de adevlr şi rationalitate . .,Rationalitatea este
o presupunere necesară a oricllrei interpretllri, ceva ce n-am purea
descoperi la un agent daca nu i-am fi atribuit-<> in prealabil. • (Engel, b,
p. 188) Davidsoo se deosebe1te de Quine in donl privinle: ou se
bazează pe argwnente behavioriste, înuucît nu evaluează credintele
agenrului pe baza unor comportamente de asentiment ori diseotiment,
ci înceard sa afle ce semnificJ acesta prin expresiile pe care le consideră
adevArate; de alti pane, extinde principiul caritalii, postulind o "maJti·
mizare" a constringerilor impuse interpretării. Astfel, pe cind Quine
pretinde sa nu·i atribuim interlocutorului enunturi ilogice, Davidson
merge mai depane, preconizînd să nu·i atribuim credinte iralionale
(conlradictorii, de negare a evideojelor etc.) (Ogien, p. 544).
Constituen1ii procesului interpretaliv
Habennas are cu siguran\3 dreptate d. observe undeva: "Consbinsă
lotdeauna sa procedeze ad-hoc (interpretarea) nu poate fi organizata ca
o metodJ. ştiinţifici. Mai degrabă e o artă, un savoirfaire disciplinar"
(Habemtas, f. p. 249). Chiar ap slind lucrurile, mi se pare d o
incercare de a explicita ceea ce presupune acest savoir·faire nu este
I.Jeloc inutila.. Deşi subiectul are impresia ca. orice interpretare e dintr--o
bucată şi decurge circumsla.Dţial, Bd a fi vorba de vreo regula. de joc,
in realitate, in orice demers interpretativ se pot distinge cam aceleaşi
componente, in varia& depinzind. de natura problemei şi de scopul urmarit.
414
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
Ideea unei secventialitl~i regulate trebuie însă abandonata.. A interpreta
înseamnă a gindi intensiv, şi nu le~. iar a descrie cum gindim in stare
de emulatie ori de erervescen(ă este exi?'em de anevoios, dac! nu
imposibil. Şi anume fiindcă, dincolo de complexitatea procesului. foane
greu discriminabil, şi dincolo de paupenatea mijloacelor de a-1 conceptualiza, trebuie (inul cont şi de dispersarea procedeelor, utilizaLe
potrivit individualill(ii ireductibile a agentilor. Toti facem cam aceleaşi
lucruri, dar fiecare în stilul sau caracteristic, cu agerimea. tenacilatea,
profunzimea, ingeniozitatea, suple(ea, capacitatea asociativă etc. ce-i
sint proprii.
Nu incape îndoiai! cJ interpretarea comporti o des~urare cel mai
adesea nonprogramatJ. şi nonlinia.d.. Ea nu unneazl un traseu prestabilit,
ci actiooeazl, în func(ie de obiective şi împrejudri, intr-un zigzag
deconcertant. Principial, ex.isl! un număr de faze care trebuie parcurse,
insl, in cele mai multe cazuri, traversarea lor se efectuea.zJ rastumind
ordioea ,.normali" prin elipse, ,.scurtături" ori comasări. Ea poate avea
loc in mod fulgerltor ori, dimpolrivl, in paşi lenti şi mlsut11!i. Esen!iale
sint procesele de retroactiune ; acestea au loc dinapoi spre inainte, dar
şi dinainte inapoi (de la baza de plecare cltre concluzia ipoteticl şi de
la intuitia concluzivl spre diverse elemente de parcurs care devin,
gratie ei, repere semnificative); se avanseazJ. şi de jos in sus, şi de sus
în jos (de la detaliu! concret spre generalizare şi de la aceasta spre
panicularitlltile cu caracter simptomal). Întreg itinerarul interpretlrii
constl in clulki, intuitii. selectii. investitii şi reînvestiPi de semnificare,
salturi de nivel, reevalulri continue ale stadiului atins.
Dacă modul de lucru este, in mare m!surl, dependent de cin:wnstan!O,
in schimb, fazele sau componentele principale ale interpretlrii dmin
acele3$i şi se regasesc, chiar dacl in diverse variante, in mai toate
cazurile. E util sa. incerdm. a le izola şi a le analiza punctual, pentru a
contura mai limpede care e func)iunea fiedreia şi a explicita modul in
care opereaza. interpretarea in intregul ei.
Din punct de vedere ideal, principalele etape presupuse de un
proces interpretativ sint urmatoarele : a) fiurea şi tematizarea se~
pului; b) identificarea situatiei şi punerea in context; c) procesul
inferenlial; .d) conjectura sau arbitrajul (compararea şi optiunea întR
alternative); e) finalizarea; nenunţarea rezultatului (eventual intr-un
discun de escortă). Datorita. nexibilitlltii şi ada.ptJrii suple la marea
FUNCŢIONAREA INTERPRETĂRII
varietate a condi~ilor concrete, oricare dinrre componentele acestea poate
li omisa ; minimal obligatorie esre doar procesarea inferen~lor ; căci făd
inferenţe, deci flra discriminare, ipoteze şi raponament, nu exista. posibi·
litatea de a duce înţelegerea primara. mai depane, depăşind complacerea
in convenlionalul repetitiv. Subliniez însă că descrierea care unneazJ
are un caracter pur teoretic, că - asemenea oricArei modelizări - ea recurge
la procedeul solidificlrii unor ipostaze filgilive li greu segregabile. In
practică, lucrurile sînt totdeauna altfel decit in clqi ; cu toate acestea,
avem nevoie de teoria cărţilor spre a inlelege ce "spune" practica.
A. Fixarea şi tematizarea scopului
Am adtat eli cel mai adesea, în orizontul cotidianitiJii, trecerea la
interpretare se desfl.şoarâ în continuitate cu în)elegerea primara.. Nu e
un sali, ci o alunecare lentl, de la o etap! la alta, în aşa fel încît nu e
deloc uşor sâ surprindem momentul separArii. Însa., pe măsuri. ce
procesul reflexiv cîştigi in importanll şi luăm act, cu din ce în ce mai
multai limpezime. de confruntarea cu o "alteritate" pe care trebuie s-o
stlpinim. se naşte nevoia de a delimita ce avem de flcut, de a preciza
intrebarea pe care o punem, sarcina de indeplinit.
Cîtl vreme aogrenarea ioierpretlrii se deruleaz.l! spontan 1i se restringe
la rezolvarea unei probleme imediate, focalizarea asupra Jintei vine de
la sine : cînd lectura unui 1ext e intrerupta. de confruntarea cu o expresie
ininteligibilll, ne mobilizaim in mod automat s-o elucidllm, cind vecinul
de palier, care de luni de zile mi-a into~ spatele, mi saluta. deodata.
foane politicos, primul gind care-mi vine în minte este sll-mi explic
schimbarea de atitudine. 1n aceste cazuri interpretarea e orientata. clar
într-o singud direc)ie.
Sll presupunem insi ca. avem a face cu discu~uri, şi nu doar cu
enunturi, iar complexitatea obiectului interpretabil face cu putinl! mai
multe eli de acces şi diverse moclalitlli de abordare. De data aceasla,
angajarea înr.r-un proces interpretativ reclamă o detenninare, fie şi
aproximatid., a obiectivului unnJrit, a aspectului luat in considerare, a
nivelului la care ne sindm: astfel, interpretarea unei cllqi poate fi
realizata. integral sau p311ial, in func~e de con)inut sau de fonnll, in
versiunea unui comentariu liber sau a unei exegeze, într-o cronic~ de
416
INTERPRETARE ŞI RA ŢIONAUTATE
saptlminal sau intr-un studiu monografie, vizînd evaluarea prestaP.ei
autorului sau descrierea şi stabilirea apartenentei tematicii la un curent
ori o anume tendin~ etc. A stabili din capul locului ce vrem si facem,
cît de departe, cît de nuanl3t şi cit de adinc vrem să avansa.m. cArui tip
de audien\l ii destin!rn analila, in ce raport ne găsim fa\l de judedtile
altora etc. constituie nu doar precautii protocolare, ci repere indispensabile. FIIi a preciza întrebarea el reia ii clutlm rlspuns prin procesul
interpretativ, ne aventurăm intr-Q întreprindere haotidl., avînd pu(.ini
sorţi de izbîndi. Numai fixind cu claritate ce anume unnarim este
posibili ordonarea spa\iului de analiză şi alegerea strategiei de lucru,
care comandl folosirea procedeelor şi a clilor de atac potrivite.
B. Problemele contextului
Situaţie şi
context
Datorill inrădk:irWii sale istorice, faptului d emerge totdeauna dintr-un
hic şi un nune, egal ireductibile, interpre1area depinde în mod esential
de ,.situalie". de cirt:umslantele in care se afU interpretul. Spre a
idenlifica sensul unui aci de vorbire, care e toldeauna subdetenninat, e
neroie să-I raportam la situatia receptorului. O propozitie anodină de
relul : .Peste 10 minute vor fi orele 20" poate insemna, in functie de
cirt:wnslante : "Trebuie să soseasd musafirii", .. E momentul să pleclm
la gad", • V.. incepe fdmul programat pe unul din canalele TV" etc.
Gadamer observa eli a fi într-Q ,.situatie" inseamnJ a te glsi intr-un
loc pe care .nu-l pop vedea din fată", ceea ce .limiteaza posibilitaple
viziunii" (Gadamer, b, 2, p. 323). Cu toate astea, exista şansa de .a
dobindi un orizont de interogare apropriat intrebli.rilor" pe care le avem
de pus, de vreme ce - considera fllozoful - sintem mereu siliti sa ne
confrunt!m prejudecl(ile cu realitătile noi, care ne asediazltot timpul,
prin simplul fapt ca existam. Ni se reaminteşte, de fapt, leZa pe care o
cunoaştem deja, ca detenninlrile situatiei ou ne interzic posibili1atea de
a deplşi (macar în anwnite condilii} un parti-pris initial, "daci" ne
sbiduim sa pornim de la .lucrurile insele" şi sa distingem prejudedtile
.legitime" de cele .false".
FUNCTIONAREA INTERPRETĂRII
417
Termenului "situalie", care este prea general şi-1 include, cel pu,in
in optica lui Gadamer, pe interpret, pragmaticienii şi sociologii i-1
prereli pe cel de .conleXl". Conceptul e ins~ inteles in mod roane
diferit. Am vorbit în ITL de predilectia unor sociologi de obedien~
marx.isll penuu contexte unitare, dar de o deschidere atît de largli şi atît
de atotexplicativll incit utilitatea lor pare a se dovedi cu totul indoielnicA.
in aceasll categorie intri .. viziunea despre lume" a lui Lucien Goldman
ori conceptul de "personalitate de ba.z.l", în versiunea lui Gilben Murry.
Mai pertinentă, îmi restringindu-se doar la înjelegerea şi interpretarea literaturii, e nojiunea de "culrurlliterar3", utilizata de polonezul
Janusz Slawinsk.i, în sensul de .. sistem de orientare relativ omogen,
permitind panicipanjilor la comunicarea literar:i să se in(eleag:i prin
mijlocirea operelor, pe baza concordanjei reciproce a codurilor de
emisie şi destinatie şi a garantarii comparabilita'ii receptarilor indivi~uale" (Slawiruki, p. 83). C.J. Van Reesşi H. Verdaasdonk, repr=n1anp
ai şcolii olandeze de sociologie empirică a literaturii, consideri în chip
analog că la temelia comprehensiunii estetice a operelor, ca şi a
judecăPlor critice sta .,concep'ia despre literatură", definita ca .,set de
enunturi normative asupra proprietalilor pe care trebuie sa. le posede
textele spre a fi recunoscute drept literare şi a tuncpunilor atribuite
Lileralurii" (Van Rees, p. 289).
intelegerea contextului ca un cadru general stabil, care impune
limitele şi prelimină modalitalile semnificării, apare şi la diverşi filozofi
ori teoreticieni de prestigiu. Gadamer echivalează practic contextul cu
.lraditia", Slanley Fish cu .comunilalea inlerprelaliv~". Dar şi manualul
clasic de Pragmoticd al lui S. Levinson defineşte contextul drept .,lumea
sociali şi psihologică in care operează utilizatorul limbii la un moment
dai" (Levinsoo, p. 23).
Context prilllllr şi context secundar
in ITL, am cilal o clasificare tipologiei! dall de Janos Peulfi. Aceasla
verbal al unei expresii (care ajull La dezambiguizan:a
in propozitie a deicticelor, pronumelor etc.) de contextul extralingvistic
al expresiei verbale (penniPnd, cum am arltat mai sus, interpretarea
aclelor de vorbire, a ci!ror semnificajie depinde de circwnslan[e) şi conlelltul
cxtralingvistic al limbii naturale (ambianta socio-fizică in care este
d~1econ1extul
418
folosită
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONAUTATE
limba natural!, ceea ce-i extinde sfera de acPuoe asupra totalităPi
relaliilor interper>onale şi practicilor discursive) (P. Comea, b, p. 91).
Contextul din unnă (mai cuprindtor decit contexrul enun{Ului şi decit
corue.rul emJII!!rii) nnumeam .conteXI primar", defmi..tu-1 drept sistemul
de referin!e (culturale şi enciclopedice) de care cititorul (interpretul) se
serveşte spre a comtrui sens şifsau a evalua textele. Îl imaginam ca un cîmp
intennediar, anat intre cititor şi text, un evantai de oferte, injonc,iuni şi
restricpi care comandl in fiecare etapil istorici! angajarea unor perspeetive
de semnificare (in alti termeni : opliunile posibile stadiului dat al
conştiintei sociale) in sfera productiei şi consumului de bunuri simbolice
(ibidem, p. 95-96).
Spre deosebire de conte•rul primar, distill8eam - şi cred indispensabil
si disting şi acum - un al doilea context, denumit "context secundar"
(care unificl! primele dou! tipuri ale lui Pet6fi: cont..tul verbal al
expresiei şi contextul extralingvistic al expresiei verbale). Diferen~
esential! dintre cele doul contexte constă în aceea el cel dintîi ni se
impune, inerent şi neconştientizat (chiar dac!, eventual, în mod paqial),
pe cînd cel de·al doilea e volwuar, adoptat ori, mai exact, .,comtruit"
prin decizia libera a cititorului (interpretului).
Dar este oare nevoie de "doul" contexte (cel de·aJ doilea fiind, la
rindu-i, subdivizat in doul secvente)? În opinia mea, cum am arltat şi în
m, e necesar si! sepatim corue.rul primar, care marthcazll, vrind-nevrind,
dar in grade diverse, orice proces de comprehemiune aflat în cimpul
sh de iradiere, de contextul secundar, comtruit de interpret, prin
propriul efon, legat nemijlocit de situatia concret! de comunicare şi
Ulllllrind dezvlluirea intentiei actelor de vorbire (în mod izolat sau in
succesiunea unei conversatii) sau a discursurilor (unde intenJionalitatea
devine global~).
Ştim bine el, în fal3 cuvintelor pe care le rosteş1e cineva sau pe care
le întîmpinăm într·un text, nimeni nu este inocent Nici un auditor, nici
profanul, nici ex.penul nu sint în contact nemijlocit cu oamenii ori cu
obiectele, n-au privilegiul de a le examina "direct". Accesul la semnifi·
catii il mediW codurile, sistemele de conven(ii deprinse prin studiu şi
ex.perientl. reprezenta.rile sociale (care comtituie adesea interpretări
solidificate). presupozitiile comune membrilor colectivita.tii şi, desigur.
in propor]ie cu atit mai mare cu cit ne indeplinim de cotidianul comun.
procesele interpretativc declanşate de situa)iile mereu noi care ne solicitA.
FUNCŢIONAREA INTERPRETĂRII
Van Rees, Verdaasdonk şi to1i ceilal'i au meritul că
falsa evidentll a aşa-zisului .,contact direct", nemijlocit, cu
lucrurile. Dar greşesc amestecînd doul contexte, totuşi foane diferite :
contextul primar, care este un habitus, cu contextul secundar, care este
o strategie lil:er aswnata.. Ei confundă, în felul acesta, calitatea irxlividului
dt! a fi intr-o mAsuri importantă, variabil! de la individ la individ,
.. produs" al sistemului (ceea ce înseamn1 conditionarea, dar nu anularea
lihertJ.tii de decizie) cu cea de "producAtor" (ceea ce îflţeamnllibertatea
de decizie, dar nu ieşirea de sub regimul detenninârii generale). Relatia
llialectid. a celor doi tenneni mi se pare esentialli în fondarea teoriei
îmerpretlrii (implicit şi a teoriei lecturii).
Functiunea contextului primar e de a circumscrie spatiul optiunilor
posibile, de a ne inarma cu iflţtrumenLa,ia şi reperele comprehensiunii
(sisteme de convenJii, reprezentari sociale, repertoriu lexical şi enciclopedic, paradigme in sensul Kuhn ele.), de a eiala principalele orientlri şi
curente de opinii care caracterizeazA profilul spiritual al fiec!rei epxi
istorice (ideologiile şi mitologiile dominante). Contextul primar se afl!
la originea fondului comun de presupozitii cu care operează actorii
implicali în acte de vorbire, conversa)ii, discursuri: el cuprinde principalele reprezentlri sociale şi cunoştinte actuale, de ordin cultural, politic,
ştii~ific, mediatic etc. Se caracterizează prin aceea c.! nu e "saturabil", c.!
nu poate primi o definitie exhaustiv!: oricind e posibil sil-I completam,
oricine vrea să-I descrie are latitudinea sa-t nuant.eze în mod diferit.
Contexrul secundar se manifest! separat de contextul primar, fiind
solidar cu obiectul ori textul supus comprehensiunii sau interpret!rii. El
func(ionează în doulttepte. Mai inlii, drept context verbal al expresiei
lingvistice, nwnil de unii cerceta.tori şi cotext (iQleles insl nu doar ca
propozipe sau frazl, ca la PetOfi, ci şi ca enu01, deci ca act de vorbire);
misiunea sa este să ajute la identificarea intentiilor infonnative implicite
şi explicite ale comunicării; acest lucru poate fi ob1inut întrucît în
cazul propozitiei e vorba de o unitate închisl, care-şi subordonează şi-şi
controlează componentele, iar in cazul actului de vorbire, de o unitate
comunicativll, o enuntare, asociată aşadar receptării (ceea ce prezwnJ:
cii in situa)ia de face d face există posibilitatea negocierii satisBdtoare
a înţelesului).
A doua treaptl de funciionare a contextului secundar se manifest!
sub fonna de context extralingvistic al expresiei lingvistice, prin unnare
l>c aceea,
Slawiflţki,
tlcmitizează
420
INTERPRETARE ŞI
RAŢIONALITATE
ca un cadru conceptual detaşat de contingentele textului, situat la
distanta. de el, dar vizîndu-1 in mod explicit şi de aceea ciştigind in
orizoru interogativ şi speculativ ; il construim mai ales cind ne confruntam
cu texte imprimate, la care, prin definiţie, contexrul de enunţare diferă
de contextul receptării ; in aceast! împrejurare, contextul secundar
devine ceea ce numeam in ITL o "strategie interpretativll.", o grilă de
lectură, care supune întregul texrual aceleiaşi modalit1Ii de semnificare.
Conratul în viziunea Sperber- Wilson
Teoria .peninenlei", elaboralll de Dan Sperber !i Deirdre Wilson, una
dintre cele mai promitătoare şi productive deschideri ale pragmaticii
actuale, comidert contextul (in general, fiindca. autorii nu discrimioeazl
înue contextul primar şi contextul secundar) un comtruct psihologic,
un subamamblu de ipoteze suscitate de derularea actului interpretativ.
Principiul este eli locutorul caut1 şi receptorul aşteapt1 totdeauna o
reprezentare peninent1 a lwnii, în speta.. acea reprezentare, care, potrivit
max.imelor lui Grice, inseamnl să furnizezi cantitatea de infonna1ie
cerutA (nici prea multA, nici prea pulinll), sA spui adevArul (sA crezi ceea
ce spui şi si. ai motive temeinice de a crede lucrul respectiv), si vorbeşti
clar !i fJrA ambiguitAii etc. (Reboul, Moeschler, p. 71-72). Peninenja
presupune efon (pentru eli un context se comtruieşte) şi efecte (concluziile
trase); efectele modifici reprezenwea noas1r! asupra lwnii, adaug!
noi cunoştinţe Repenoriului ori contribuie la schimbarea lui puncruall.
Potrivit lui Sperber-Wilson receptorul îşi construieşte pentru fiecare
enunţ un context alcllruit din informatiile pe care le comider! pertinente,
provenind din diverse surse: "fonna logici" a enunţului (cuprinzind
infonnatii de tip lexical, enciclopedic, logic - care trimit la cunoştinţe
depozitate in memoria de lung tennen etc.), infonnatii extrase din
enunturile precedente şi infonnatii extrase din siruaJia interlocutivă ori
referitoare la caracteristicile locutorilor etc. Se În\elege eli., pe mll.sur!
ce se desflşoarll. procesul interpretării, efectele contextuale, determinate
de enunturile noi, pol antrena sau nu modific!ri. in primul caz, ipoteule
care s~au dovedit false sau lipsile de fol'\J explicativ! sint eliminate ori
înlocuite, cele capabile să clarifice sau sJ îmbogâ\easd. perspectiva
semnificll.rii devin suportul unei restructurări a intregului material
semantic (Sperber, Wilson. p. 180).
FUNCŢIONAREA INTERPRETĂRII
421
Un punct esen,ial la Sperber-Wilson e - cum se vede - cJ. la ei
~,;ontextul nu e predeterminat, nici srabil, ci construit de fiecare data. in
raport cu textul supus interprerJrii. Un alt element remartabil consta. in
rccuzarea ideii, destul de rllspindite toruşi printre specialişti, ca. receptorul
ar fi in mod natural impins să reconstituie ipotetic doar ceea ce locutorul
a .. voit s1 spuna.", mai mult ori mai puţin limpede. Realilatea concreta.
a comunica.rii, potrivit celor doi cercetâtori, nu se concentrează iYW., în
mod obişnuit, doar asupra formelor puternice ale implicJrii. Foarte
adesea, din graba, neatentie, lips1 de receptivitate, ne limita.m la ceea
ce ni se spune in mod explicil, firi a înce[t3 să intelegem mai mult.
Tocmai de aceea interactiunea dintre locutor-auditor poate da loc unor
ipoteze fanteziste, favorizînd utilizarea de contexte inadecvate, care duc
la incomprebensiune şi .,dialoguri de surzi" (idem. p. 301).
Ca pragmaticieni, Sperber-Wilson se ocupi de interprerarea enunturilor şi a discursurilor indeosebi in conditiile oralitatii. in cazul textelor
scrise intervin insi o serie de factori care impun o abordare diferita. şi,
in orice caz, mult mai compled. Între aceşti factori perturbatori, pe
primul loc trebuie s1 mention.lm ruptura dintre situatia de enun~re şi
situatia de receptare. Utilizatorul unui text îl poate citi şi interprera fJ.d
sa. aibll habar de persoana autorului ori de circwnstan)ele in care acesra
a lucrat. De-aici o distantl, uneori abisalll, între cele dou.ll contexte,
care problematizeazl şi adesea face imposibila. recuperarea intentiei
(dat fiind cJ, oricît ne-am strldui, existi cazuri în care restiruirea a ceea
ce a voit s1 spunl autorul ori a ambiantei originare a mesajului e, pur
şi simplu, cu neputintl de Bcul). (De altfel, in paranteză fie zis, trebuie
precizat el o diferentA de context intre cei doi actori ai comunicJ.rii
persistl chiar şi în cea mai elemenrarll relatie interlocutivll. În acest
sens, Johnson-Laird a atras inca. de muh atentia: .,Noţiunea de context
trece cu vederea faprul eli, in genere, un enun) are cel putin doull
contexte: unul al vorbitorului, cellllah al asculiAtorului. Diferen~ dintre
ele nu este doar contingenrJ, ci [constituie] un dat crucial al convorbirii"
[Johnson-Laird, p. 187].)
Pe de altâ parte, teoria perrinentei nu pare abilirală s1 trateze fictiunile,
intrucit ea se ocupll de actele de comunicare, anume de cele denumite
Jc Sperber-Wilson "ostensiv-inferentiale". insa. acestea se definesc prin
rcprezenrarea adecvatll, corespunzătoare realirJtii. pe care o dăm evenimentelor ori situa(iilor existente. De aceea, un enunt care îşi pretinJc in
422
INTERPRETARE SI
RAŢIONALITATE
mod deschis .,neadevărul", reclamindu-se de la puterile fanteziei şi nu
de la voinţa de a reprezenta corect o srare de lucruri a lumii, nu poate
provoca interlocutorului o ~teprare de peninentJ,.
Condi[ii ale
contextualizării
operelor literare
in interpretarea operelor literare, postularea unui context unic, aşa cum
procedeazl Sperber-Wilson in cazul enun,urilor, apare in mod clar ca
insuficient.§.. Motivul e evident: pentru a ajunge la o .,incadrare"
plauzibila. (cărui gen, stil, familie de spirite, curent etc. îi aparţine
opera) şi la o viziune .,stereoscopic.§." (în srare sl ne ofere nu numai
itinerarul de suprafa~J,, ci şi pe cel de adincime) este necesad combinarea contextului primar cu cel secundar. În adevb", interpretarea unui
roman sau poem reclama alternarea perspectivei .,aproapelui" (ca la
lingvişti) cu o perspeclivA a .depan<lui" (ca la filozofi şi sociologi),
indeosebi un larg orizont comparativ: a elucida o opera. in mod izolal,
priviti in sine, un discurs considerat in singularilatea sa, un evenimenl
extras din mediul slu istoric constiruie o grava. eroare. O cane se
clarifid prin allele, o idee se llmureşle prin vecinllllii şi polarillii,
interpretarea se inscrie totdeauna intr-o retea de opinii, intr-un complex
de relatii sociale, intr-o traditie, în practicile unei forme de viaiJ,. FW.
a compara o opera. cu altele nu putem stabili nici ce are ea comun cu o
categorie sau alra de clasificare, nici, indeosebi, prin ce se individualizează.
insa., odatl cu situarea romanului sau poemului in topografia multidimensionaU. a literaturii, are loc şi utilizarea celei de-a doua trepte a
contextului secundar, cea conslind în adoprarea, prin decizia libed a
subiecrului, a .,strategiei inlerprerarive". E vorba acum de a desflşura
poten\ialul semanlic al operei sub o forma. interesantă, eventual originala., în orice caz, conving.itoare. Deşi punerea in perspectiva. este o
exigen1~ general~ a lecturii, ea cap~ll relief şi coeren!l la e>perJi şi
critici, care sint împinşi, prin ins.işi narura meseriei, si-şi conştientizeze
demersul şi d-şi articuleze discursul în functie de o anumita. orientare
strategic.§.. de un context asumat ca .,grila." metodica.. Şi intrucit textele
literare, mai ales cele moderne, prin însuşi principiul lor de consttuctie,
suscita. suspansuri. ambiguita.ti şi controverse, iar criticii şi experţii
trebuie să spuna. mereu altceva decit s-a spus, nu e de mirare ca .,grilele"
de lectura. proliferează în ritm accelerat. Dar asta inseaJnDa. d, sub
FUNC[IONAREA
INTERPRETĂRII
42J
rapon inrerpn::taliv, textele Iimîn mereu deschise. E vorba de o deschidere
inepuizabil!, care, în primul moment (şi. cu sigurantA. nu doar în
"primul") poate frustra mintile riguroase ori neavizate.
Devine oare inutil! interpretarea'! Nu. desigur, de vreme ce, aşa cwn
am vazut şi cu alte prilejuri, principiul "totul sau nimic" e implauzibil
pe terenul "cunoaşterii practice", căreia ii aparţine demersul interpretati V. Mai intii, fiindcl numlru1 textelor nonliterare este mult mai
numeros decît al texrelor literare. Or, textele nonliterare, în marea lor
majoritate, reslring deliberat posibilitJiile manipulative, întrucît sint
construite armme spre a informa şi in inlenPa de a~şi face "aceastJ." iru.eQ~ie
recunoscutJ de cititori (texte didactice, ştiintifice, informalive etc.). În
domeniul larg al "referentialului" exisd totdeauna şansa unei interprellri gratifiante.
Dar chiar şi pe terenul accidentat al literaturii, unde ceea ce contează
este expresivitatea. şi nu comunicarea (in sensul curent al tennenului),
iar posibilitatea de a ajunge la cenirudini nu exista., a face interpreiJri nu
constituie un exertiliu zadarnic, nici aleatoriu, de vreme ce putem totdeauna
alege între diversele grile utilizate, preferîndu-le pe cele mai relevante,
mai adecvate ori mai fecunde. Voi reveni asupra problemei ulterior.
Punerea in cofllext
Punerea îo context a devenit pen1IU modemi o reguli de metodă.
Istoricul, sociologul, psihologul, tingvistul, criticul literar ele. iji situeaz.ll
cu totii obiecrul sub umbrela contextului. Completind ~i sintetizînd ceea
ce am spus pîni acum, îi putem atribui opera,iei de contextualizare trei
func,ii principale :
-Elucidarea. Favorizeaza. intelegerea corectJ a unor expresii lingvistice
ambigue ori învlluite: ,.ii plac cărţile" (de joc ori de lecrurll? ),
"drumul se apropie de capllt" (incheierea c!llltoriei sau a vielii '!) etc.
- Protecfia. Fixea.U procesul în,elegerii pe o rut! semantic! determinata., garantindu-i continuitatea ~i coerenta. De aceea, contextualizarea
apare adesea dn::pt un demers contrariu "ciiJrii" (= dela~area unui
segment lingvistic, de obicei de mici dimensiuni, spre a-1 utiliza autonom
sau într-un chenar propriu). Procedura stîrneşte frecvent proteste vehemente, de genul: "Mi-ai falsificat ce gindesc prin ruperea cutarci fr.~zc
424
INTERPRETARE $1
RAŢIONALITATE
din context". I